ffiMffirffitM

TStdnca

Diavolului

FARTEA f*n

Capitolul I

Pasagerul

Spre sf[rgitul lunii mai 1690, navacu trei catarge (Jnicorn pleca dinportul La Rochelle, cu destinalia Martinica.

Cdpitanul Daniel comanda aceasti navd, inarmat cu o duzini de piesede artilerie mijlocie, precaulie defensivd necesari: eram atunci in rdzboicu Anglia, iar piralii spanioli veneau deseori sd taie vdntul dinspre Antile,cu toate desele urmdriri ale tdlharilor nogtri.

Printre pasagerii de pe Unicorn - de altfel pulini la numir - se aflapdrintele reverend Griffon din ordinul Fralilor Predicatori. El se intorceain Martinica spre a servi parohia Macouba, unde era misionar de cdfivaani, spre marea satisfaclie a locuitorilor gi a sclavilor din acest district.

Viafa cu totul excepfionali din colonii, c0nd aproape perrnanent existao ostilitate deschisd contra englezilor, spaniolilor ori caraibilor, puneapreolii din Antile intr-o situalie specia16. Ei trebuiau nu doar si predice, sdconfeseze, si comunice cu turma sa, ci gi si o ajute sd se apere de frec-ventele descinderi ale duqmanilor de toate neamurile gi culorile.

Casa parohiall era, ca 9i alte locuinle, la fel de izolatd gi expusd atacu-rilor neprevdzute; nu doar o datd pdrintele Griffon, ajutat de cei doi negriti sdi, adipostit in spatele unei ugi mari din mahon crenelat, respinseseatacatorii cu un foc intens.

Odinioari profesor de geometrie'gi de matematici, avdnd cunogtinletcoretice de arhitectufd militar6, pirintele Griffon ddduse sfaturi utileguvernatorilor insulei, cu privire la costruirea cdtorva puncte de apirare.

Acest credincios gtia, printre altele cioplirea pietrelor gi tdmplirie;instruit in agriculturd, grddinar excelent, spirit inventiv, plin de idei, ocnergie rard, un curaj deosebit, era un om valoros pentru colonie gi mai cuseami pentru districtul in care locuia.

6 @4g;nno MuaPoate cuvdntul evangheliei nu avea in gura sa dulceala doriti; vocea ii

era ridicat[, indemnurile dure, dar morala sa era excelentd gi caritatea sanu avea nimic de pierdut.

Spunea rugdciunile destul de repede gi tare flibustierilorl . Era de in!e-les, avdnd in vedere c5 slujba sa era deseori intreruptd de o ndvdlire aenglezilor eretici sau a caraibilor idolatri, ci p[rintele Griffon, sirind dinamvonul de unde predica pacea qi armonia, era printre primii in frunteatrupei sale, pentru apdrare.

In ceea ce privegte dnilii $i prizonierii, odatd lupta terminatd, preotulle ameliora pozilia atdt cdt putea qi bandaja cu toatd grija rdnile pe carechiar el le fEcuse.

Nu vom incerca sd ardtdm ci purtarea pdrintelui Griffon era canonicd,nici si limurim aceastd chestiune atdt de controversatd: cdnd clerul poatelua parte la rdzboi? Nu vom invoca acum nici autoritatea SfantuluiGrigorie, nici pe cea a Papei Leon IV; vom spune doar cd acest preot demnfrcea bine gi respingea rdul din toate puterile.

Cu un caracter loial gi generos, deschis gi vesel, pdrintele Griffon erardutlcios, ostil gi batjocoritor fa!6 de femei. De la el pomeau glumele des-pre fiicele Evei, aceste aliate diabolice ale garpelui. Putem spune, sprelauda pirintelui Griffon, cd in batjocurile sale, de altfel fEri nici o am6-reald, avea ceva ranchiund; glumea bucuros pe seama unei fericiri pe careregreta ci nici m5car nu qi-a putut-o dori; cici, in pofida obiceiurilor creo-le, puritatea moravurilor pirintelui Griffon nu se dezninlea niciodatS.

I s-ar fi putut reproga faptul cd ii cam pldcea mdncarea buni; nu cd arfr abuzat (el se bucura de bunurile pe care ni le dd Dumnezeu), dar ii pld-cea numai sd se antreneze in relete miraculoase pentru carnea de vdnat,pegtele de sezon sau si conse.rye in zahdr fructe tropicale parfumate;uneori chiar exprimarea senzualitSlii sale devenea contagioasd atunci cdndpovestea despre ospefele d la boucanidrS in pdduri sau pe coasta insulei.Pdrintele Grifion definea, printre altele, secretul preparirii cdmii de broas-cd lestoas5. Modul pitoresc de a povesti era suficient pentru a stdmi audi-torilor sdi o foame devoratoare. in ciuda apetitului sdu formidabil, pdrin-tele Griffon finea cu scrupulozitate posturile pe care o bul6 papaldle frcea

1. Flibustier - ho! de mare, pirat, care prdda in apele americane prin sec. XVII-XVil.(n.tr.)2. Boucanidre - Denumire datd colonigtilor francezi din America, din sec. XVII care seocupau cu vdnitoarea de vite cornute silbatice, a c6ror came o vindeau. Braconier(n.tr.)

St6nca Diavolului 7

rnai pufin riguroase inAntile qi in Indii decdt in Europa. Nu mai trebuie sdspunem ci wednicul preot abandona mesele cele mai rafinate purtru a-gi?ndeplini indatoririle sale religioase fie qi fald de un biet sclav; cd nimeninu era mai de pl6ns ca el, capelan gi conducdtor infelept, privind pufinulpe care il avea ca pe binele celor nefericili.

Nicicdnd consoldrile sale, ajutoarele sale nu lipseau celor suferinzi;odati indeplinit[ datoria sa cregtind, el lucra vesel gi viguros in grddina sa,ruddnd plantele, grebldnd aleile, curdfind copacii qi, odatd cu lSsarea serii,ii pldcea sd se odihneasci dupd munca de peste zi, bucurdndu-se de bog6-(iile gastronomice ale ldrii.

Enoriagii nu l6sau niciodatd sd i se goleasci hambarul gi cdmara. Celrnai bun fruct, cel mai frumos vdnat sau pegte ii erau trimise cu fidelitate.llra iubit gi binecuvdntat. Era chemat ca arbitru in toate discufiile gi jude-

cata sa decidea in toate chestiunile. infrligarea pdrintelui Griffon rdspun-dea perfect ideii cI se putea conta pe ajutorul lui, dupd ceea ce am spusdespre caracterul lui.

Era un bdrbat de cel mult cincizeci de ani, robust, activ, degi plinu{;roba sa lungd din ldnd albd cu dungi negre scotea in evidenfd umerii s6ilargi; o calotd de fetru ii acoperea fruntea pleguv6. Fala sa rumend, birbiatripli, buzele cdmoase gi rogii, nasul lung qi tutit la vdrf, ochii mici, darvioi gi spdl5cifi, fbceau sd semene intrucdtva cu Rabelais; dar ceea cecaracteiza cel mai bine fizionomia pdrintelui Griffon era o expresie rardde sinceritate, bundtate, curaj qi q inocentd zeflemea.

in momentul inceputului acestei povestiri, fratele predicator, in picioa-re, in spatele clddirii, discuta cu cipitanul Daniel. La uqurinfa cu care semenfinea drept, cu toatd leginarea navei, se vedea ci pdrintele Griffonavea de mult timppiciorul marin3.

Cipitanul Daniel era un bitrdn lup de mare; de cum ajungea in larg,trecea comanda navei secundului ori pilotului gi se imb[ta frecvent in fie-care sear6. Cdldtorind foarte des din MartinicalaLa Rochelle, il aduceadeja dinAmerica pe pdrintele Griffon. Acesta, obignuit cu beliile bravuluicdpitan, supraveghea destul de atent manevrele; cdci, frrd a avea qtiinlanauticd a pirintelui Fournier gi alli frali ai sii intru Domnul, avea sufi-ciente cunoqtinle teoretice gi practice in marin5.

De multe ori religiosul ficuse trecerea din Martinica la Santo Domingo

3. A avea piciorul marin (avoir le pied marin) - a reugi sd se menlini in echilibrul pe unvas (n.tr.)

I @'ryrtna Muagi la coasta fermd, la bordul navelor piralilor care pretindeau totdeauna unfel de dijmi de la cei pringi, in favoarea bisericilor din Antile.

Noaptea se apropia; pdrintele Griffon inspira cu pldcere aroma cineimai inainte preparati; servitorul cdpitanului venea si anunle pasagerii cdera gata cina; doi sau trei dintre ei, care rezistaserd rSului de mare, intrarlin toalet6.

Pdrintele Griffon spuse rugdciunea. Abia se a$ezase la masi, cdnd ugacabinei se deschise brusc Ai se auzird aceste cuvinte, pronuntate cu accen-tul gascon cel mai putemic:

- Se va gdsi, sper, ilustre cdpitane, un locgor pentru cavalerul deCroustillac?To,ti comesenii fbcurd o miqcare de surprizS, 9i apoi cdutari sd citeas-

ci pe chipul cdpitanului explica{ia acestei unice aparilii.Cdpitanul rimase cu gura cdscati, privind noul sdu oaspete, cu un aer

aproape speriat.

- Ei, asta e! Cine sunteti voi? Nu vd cunosc. De unde naiba ai apdrut,domnule?, strigi el in cele din urm5.- Dacd veneam de la naiba, acest pdrinte bun... (gi gasconul sdrutimdna pirintelui Griffon) acest pirinte bun m-ar fi alungat repede, spu-

ndnd: Vade retro, Sstqnas...

- Dar de unde venili, domnule?, strigi cdpitanul, uimit de aerul incre-zut gi surdzdtor al acestui oaspete nea$teptat; nu se ajunge aga la bord... nufaceli parte din echipajul meu. Ali cdnrt cumva din cer?

- Adineori veneam din infem, acum vdd ci vin din cer. Fir-ar si fie!N-am pretenfie la o origine atdt de divini sau atdt de infernali, ilustre cdpi-tane... Eu...

- Nu e vorba de asta; rdspundeti-mi!, strigd cipitanul. Cum ali ajunsalcl !Cavalerul lui un aer maiestuos:

- Ar fi fost nedemn sd fac parte din nobila casd de Croustillac, unadin cele mai vechi din Guyana. Dacd am avut o micd ezitare, a fost pentrua satisface curiozitatea ilustrului cipitan.

- ln sfbrgit, e fericit!, strigi cdpitanul.- Nu spunefi cd asta inseamnd a fi fericit, cipitane, spuneli cd estejust. Eu cad la bord ca o bomb5, voi vi mirafi... nimic mai natural. Md

intrebali cum m-am imbarcat: avefi acest drept; eu vd explic, este datoriamea. Complet satisfdcut de explicafiile mele, imi intindeli m0na, spundn-du-mi: ,,Foarte bine, cavalere, venili la masi cu noio'; eu vd rdspund:

Stdnca Diavolului 9

,,Cdpitane, a$a ceva nu e de refuzat,cdci mor de foame; binecuvdntatd fie

oferta voastrd binefrcdtoare!"; spundnd acestea, alunec intre aceqti doi sti-

mabili gentilomi gi md fac mic de tot, ca sd nu-i deranjez.Vorbind astfel, cavalerul gi-a pus cuvintele in practicd; profit6nd de

uimirea generali, se a$eza intre doi comeseni 9i curdnd se folosea de paha-

rul unuia, de fala de masi a altuia, de farfuria unui al treilea, lSsdndu-inedumerili pe to!i.

Toate acestea au fost fbcute cu repeziciune, indemAnare, siguranld 9iindrdzneald, incdt comesenii ilustrului cdpitan de pe Unicorz 9i cdpitanulinsugi nu se g0ndeau decdt sd priveascb din c6nd in cdnd, curioqi 9i uimili,la cavalerul de Croustillac.

Acest aventurier purta cu mdndrie o veche jacheti din postav cdndvaverde, apoi de un albastru-gdlbui; pantofii sdi, zdrenfuifi, erau de aceeagi

nuanld; gosetele sale, cdndva stacojii dar apoi de un roz gters, pdreau pe

alocuri cusute cu a{i alb6; o pildrie gri, tocitd complet; o centuri veche cuimpletituri largi acoperite cu bronz auriu, de care atirna o spadd lung6, pe

care cavalerul o linea intrdnd cu aerul unui cdpitan. Domnul de Croustillac

era un bdrbat inalt gi sldbdnog. Pdrea sd aibd intre treizeci gi gase gi patru-

zeci de ani. Pdrul, mustafa gi sprdncenele erau date cu negru' figura osoa-

si, brund gi bronzatd. Avea nasul lung, ochi mici qi silbatici de o vioiciu-ne extraordinard gi gna largd; fizionomia sa exprima in acelafi timp osiguranld de sine gi o vanitate indignat5.

De Croustillac avea in el una din acele credinle fabuloase care nu segSsesc nicSieri dec6t la meridionali. Era aldt de orbit de meritele gi farme-

cele sale naturale incdt credea ci nici o femeie nu-i va putea rezista: listacuceririlor sale de toate felurile era interminabild. Dacd minciunile celemai teribile nu-l costau nimic, nu i se puteau refinaun curaj adevirat 9i ooarecare noblele de caracter. Aceastd valoare naturali, addugatd la incre-

derea oarbd in sine, il punea uneori in poziliile cele mai grele, in care igi

finea capul aplecat gi de unde nu ieqea niciodatd frrd lovituri; cdci, dacd

era aventutos gi ldudiros ca un gascon, era gi fixist 9i incip6!6nat ca unbreton.

Pdnd acum, viala sa fusese aproape ca confralilor sdi din boem5' Cadet

dintr-o familie sdraci din Gascgne, de o noblefe indoielnici, venise s6-9icaute norocul la Paris; rdnd pe rf,nd ofi1er la o companie de copii de trup6,

rector de academie, bdieg, geambag, difuzor de povestiri satirice qi gazete

olandeze, se didea uneori protestant, simulAnd trecerea la catoliciUn pen-

tru a primi cele cincizeci de coroane pe care P6lisson le plitea fiecarui

IO @,ry;tna Muoneofit. $mecheria descoperitd, cavalerul fu biciuit gi condamnat la inchi-soare. A indurat biciul, a scdpat din inchisoare deghizat cu un plasture peochi qi t6rdnd o sabie mare cu care atingea trofuarul qi a imbrafigat mese-ria de proxenet, in profitul cdtorva case de toleranld in care aducea acegtimiei inocenli, care nu iegeau niciodati decdt tungi. Trebuie spus, sprelauda cavalerului, cI el rdmdnea mereu strdin de aceste mdrgivii qi, cumspunea chiar el, intindea nada, dar nu mdnca pegtele.

Pe vremea aceea, edictele privind duelurile erau foarte severe. intr-ozi, cavalerul int6lni in pe drum un spadasin foarte cunoscut, numitF ontenay-Loviturd-de-Spadd4. Acesta il inghionti violent pe aventurierulnostru, spundndu-i: ,,Uite ce... eu sunt Fontenay-Loviturd-de-Spadd". ,,$ieu, CroustillacJoviturd-de-Armd5", spuse gasconul agit0ndu-gi spada inaer. Fountenay fu ucis gi Croustillac nevoit sd fugi, pentru a scdpa de cer-cet5ri.

Cavalerul auzise deseori vorbindu-se despre incredibilele averi ce sercalizauininsule qi plecd spre La Rochelle, unde spera si se imbarce pen-tru America. A mers cdnd pe jos, cdnd cdlare, cdnd cu carul. Odati ajuns,Croustillac trebuia nu doar s5 pl5teasci cdldtoria la bordul unei nave, ci gisd oblind de la intendentul marinei permisiunea de a se imbarca pentruAntile.

Cele doud lucruri erau unul mai dificil decdt celdlalt; migratjaprotes-tanfilor, cdreia Ludovic al XIV-lea se opunea, a fbcut ca polilia porturilorsd fie extrem de severS, iar cdlitoria spre Martinica nu costa mai pu{in deopt sau noud sute de livre. Or, in viala sa, cavalerul nu avusese nici jumd-tate din aceasti sum5.

Ajungdnd pe La Rochelle, cu zece coroane ?n buzunar, imbrdcat cu osalopetd qi purtend in teaca spadei sale bluza qi pantofii, atent ambalate,cavalerul mergea sd locuiascd intr-o iavemi siracS, frecventatd de mari-nari. Acolo, s-a interesat de o ambarcatiune ce urma sd plece gi a aflat cdUnicorn va pleca in cdteva zile.

Doi maegtri ai acestei ambarcaliuni frecventau taverna pe care cavale-rul o alesese drept centru al opera,tiunilor sale. Ar fi prea mult de povestitprin ce artificii, trucuri, prin ce minciuni fabuloase niscocite, prin ce pro-misiuni nebunegti a reuqit Croustillac sd se intereseze de soarta pivniceru-lui insdrcinat cu depozitarea in cal6 a butoaielor cu api dulce. E suficient

4. in original: Coup-d'Ep6e (n.tr.)5. in original: Coup-de-Canon (n.tr.)

St6nca Diavolului ttsi gtim ci acesta a fost de acord s6-l ascundi pe Croustillac intr-un butoigol 9i s6-l aducd astfel la bordul navei.

Conform obiceiului, delegalii intenden{ei 9i funcfionarii Amiralitilii auinspectat cu scrupulozitate nava la momentul plecdrii sale, pentru a se asi-gura cd nu existd pasageri fraudulogi. Cavalerul a tdcut mdlc in butoiul siugi a reuqit sd scape de cdutdrile minulioase ale oamenilor regelui; inima i-a tresiltat de bucurie, cdnd a simlit cd nava a pornit. A aqteptat cdteva oreinainte de a indrdzni sd se arate, gtiind bine cd odati nava aflatdinlarg,cdpitanul de pe Unicoirn nu se va mai intoarce in port pentru a aduce unpasager clandestin. Exista o infelegere intre cavaler gi pivnicer, ca acestadin urmd sd nu explice niciodatd cum a ajuns Croustillac la bord.

Cineva mai pulin neruginat decdt aventurierul nostru s-ar fi purtat maidecent fald de marinari, agteptdnd ingrijorat momentul cdnd cipitanul ardescoperi imbarcarea frauduloasS. Croustillac, dimpotrivS, mergea cuindrdznealapdndla capit. Prefera masa cipitanului in locul gamelei mari-narilor. Nu s-a indoit nici o clipd cd a trebuit sd se ageze la aceastd masd,daci nu de drept, mdcar de fapt. Se vede, indrdzneala sa i-a folosit.

Acesta era oaspetele nepoftit spre care echipajul de pe Unicorn aruncapriviri curioase.

Capitolul 2

Barb6-Albastr$

- Vreli pdni la urm6, domnule, sd spuneli cum ali ajuns aici?, strigi

cdpitanul (Jnicornului,nerdbditor sd afle secretul gasconului.Cavalerul de Croustillac iqi furnd un pahar mare de vin, se ridicd gi

spuse cu voce tare:

- Propun mai intdi ilustrei companii sd inchindm in sdndtatea celui

care ne este drag tuturor, monarhului nostru glorios, Ludovic cel Mare, celmai adorabil dintre prinli.

in aceste vremuri de despotism ar fi fost lipsit de tact, chiar periculos,din partea cdpitanului, sd primeascd cu riceali propunerea cavalerului.

Maestrul Daniel qi - urmf,ndu-i exemplul - pasagerii rdspunserd pro-punerii. Repetari toli in cor:

- in sinitatea regelui! in sdndtatea lui Ludovic del Mare!

12 @,ug:fua Mua

Un singur mesean rdmase t?icut, era vecinul cavalerului; Croustillac ilprivi incruntat:

-La naiba, domnule! Nu sunteli unul de-ai nogtri? Vefi fi duqmanulregelui nostru iubit?- Deloc, domnule. Iubesc Ai cinstesc pe acest mare monarh. Dar cumsi beau, daci mi-afi luat paharul?, rdspunse cu sfiald pasagerul.- Cum?! La naiba! Dintr-un motiv atet de pueril nu vreli si treceli

drept un bun francez?, exclami cavalerul ridicdnd din umeri. Ce, nu maisunt pahare? Biiete... Biiete... Un pahar pentru domnul! Dragd prietene,hai noroc! Acum, in picioare gi sI spunem din nou: in sindtatea regelui,marelui nostru rege!

Dupd ce toastul fu rostit, se agezari to{i.Profitand de aceastd migcare, cavalerul il frcu pe vecinul siu si-i dea

o farfurie qi un tacdm. Apoi, descoperind ciorba din fafa sa, se adresd cuindrdzneald p[rintelui Griffon :.

- Pdrinte, pot sd vd ofer aceast[ ciorbd de porumbel?-Ei,zdu!

Domnule, strigi cdpitanul, iritat de indrdzneala cavalerului,stai la locul dumitale.

Acesta il intrerupse pe cipitan gi spuse pe un ton grav:

- Cdpitane, eu qtiu sd dau fiecbruia ce-i trebuie: clerul este primulordin in stat; eu md comport creqtinegte, servind mai intii pe pirintele caree de fal6. in plus, voi profita de aceastd ocazie pentru a omagia, in res-pectabila gi sfrnta sa persoand, care inalld gi vor in51!a totdeauna,. Bisericanoastr6.

Spundnd acestea, cavalerul il servi pe pirintele Griffon. Din acestmoment eramai greu pentru cdpitan sd inldture aventurierul de la masa sa;nu putuse refinatoastul cavalerului qi nici siJ impiedice si facd onoruri-le mincirii care-i era la indemdnS. Totugi, igi continui interogatoriul:

- Ei bine, domnule, sunteli un gentilom, fie! Suntefi un bun cregtin,iubili regele cum tofi il iubim - e foarte bine. Acum spunefi-mi cum naibase face ci sunteli aici, mincdndu-mi cina?

- Pirinte, spuse cavalerul, vi iau ca martor, aga cI onorabila compa-nie...- Martor la ce, fiule?, intrebd pdrintele Griffon.Martor la ce mi mi-a spus cipitanul.- Cum, ce-am spus?, strigd maestrul Daniel.- Cdpitane, ali spus, afi recunoscut gi proclamatin fa[a societitii cderam un gentilom.

Stinca Diavolului t3

-Am spus, desigur, dar...- Ci eram un bun cregtin!- Da, dar...- Ci iubeam regele!-Da- Da, fiindcd...- Ei bine, relud cavalerul, iau din nou ca martor ilustra companie...cdnd egti un bun cregtin, cdnd esti un gentilom, cdnd iti iubegti regele, ce

ar mai fi de intrebat? Pdrinte, pot sd v5 servesc acest ghiveci?

- Accept, fiule, cici la mine riul de mare este pofta de mdncare.Odatd imbarcat, foamea mea se dubleazd.- Sunt incdntat, pirinte, cdci nici eu nu simt alti indispozilie decdt olbame de lup.- Ei bine, fiule, deoarece bunul nostru cipitan e in m6suri sd satisfa-ci aceasti foame, vd spun, servindu-md chiar de cuvintele voastre, c6 aqa

cste: sunteli un gentilom, un bun cregtin gi afectuos pentru suveranul nos-tru iubit, cdcivatrebui sd rdspundefi intrebdrii puse de maestrul Daniel cuprivire laprezenla voastrd extraordinari la bordul navei sale.

- Din pdcate mi-este imposibil, pdrinte.- Cat de imposibil?, strigi cipitanul, furios.Cavalerul lud un aer solemn de ciinfi gi rdspunse, ardtdnd spre pdrin-

tele Griffon:

- Numai pirintele poate auzi mdrturisirea gi taina mea: este un secret

nu doar al meu. Acest secret este unul grav, foarte grav, addugi el, ridicdndochii spre cer, cu ciinfd.

- 5i eut... v-ag putea forfa sd vorbili, strigd cdpitanul, cdnd va trebuisd vd leg cdte o bili la fiecare picior qi sd vd urc c5lare pe o bari cu scri-pete, pdni ve,ti spune adevdrul.

- C[pitane - relu5,'cu un calm netulburat, cavalerul -, eu nu am sufe-rit niciodati o amenin{are, o clipire, o grimas6, un semn, un gest, nimiccare sd-mi pard a fi o insult6. Dar voi sunteli rege la bordul vostru, deaceea md aflu in regatul vostru gi vd sunt recunoscdtor ci m-a!i primit lamasa voastrd (voi continua sd fiu mereu demn de aceastd favoare); totuqinu existd un motiv sd mi supuneli la cele mai rele tratamente. Cu toateacestea, voi gti sd mi resemnez, si primesc, cel pufln de la acest bun pdrin-te, sprijinul celui slab in fala celui puternic, mijlocirea la tine in apdrareamea.

Pozilia cdpitanului devena jenant6, cdci pirintele Griffon nu s-a putut

14 @,tEena Mue

abfine sd spund cateva cuvinte in favoarea aventurierului care se puneadeodati sub proteclia sa qi care promitea si dezvdluie, sub pecetea confe-siunii, secretul gederii sale la bordul Unicornului.

Furia cdpitanului se mai calmd. Cavalerul, mai intdi mdgulitor, insi-nuant, deveni jovial, plScut, comic: ficea, spre distracfia tovardgilor sdi,tot felul de giumbuglucuri. finea culite in echilibru pe v6rful nasului, con-struia piramide din pahare gi sticle, cu o indemdnare surprinzdtoare, cdntacdntece de Criciun gi imita strigdtul diferitelor animale.

Pdnd la urmd, Croustillac gtiu intr-atdt s6-l distreze pe cipitan, de alt-fel pufin dificil in alegerea amuzamentelor, incdt, la sfhrqitul cinei, acestaii spuse gasconului, bdtandu-l pe umdr:

- Hai, cavalere, latoatd urma iat6-vi la bord; nu existd ceva care sdvd facd sd refuzafi. Sunteli un companion vesel, veli avea tot timpul untacdm la masa mea gi se va gdsi un loc pentru a agdta un hamac intr-uncoll al punfii inferioare.

Cavalerul era pe deplin mulqumit gi recunoscdtor; merse la locul ce iifusese indicat gi curdnd se cufundd intr-un somn ad6nc, complet eliberatde griji, degi cam'umilit cd suferise amenin!5rile cdpitanului qi cd se cobo-r6se p6nd la a se compldcea, ca sd oblini bunivoinla maestrului Daniel, pecare il vedea cu ochii minfii ca pe o fiar5. El vedea in colonii un adevdrateldorado. Auzise atdt de multe laude despre ospitalitatea locuitorilor dincolonii, foarte fericili, se spunea, sd gizduiasci luni intr"egi pe europeniicare veneau sd-i vadd, incdt igi flcuse un plan foarte simplu: ,,Sunt aproa-pe cincizeci sau gaizeci de case bogate in Martinica gi Guadelupa; pro-prietarii lor, care se plictisesc de moarte, sunt incdnta{i si pdstreze l6ngdei oameni de spirit, cu umor gi cu idei; eu sunt dintre oamenii de acest fel.Nu-mi va rdmdne decdt sd fac in aqa fel incdt sb fiu rdsfblat, sdrbdtorit,adorat. Admi{And cd amla gase luni o altd locuin!6, dintr-una intr-alta, elefiind aproape gaizeci la numir, voi avea, deci, doubzeci gi cinci-treizeci deani de viald frumoasi, asiguratd - gi incd nu vorbesc decdt de $ansa ceamai micd. Sunt in plind maturitate a pldcerilor mele, sunt amabil, spiritual,am tot felul de talente de societate; cum a$ putea crede cd opulenlii moq-tenitori ai coloniqtilor vor fi atdt de orbi, atdt de stupizi ca sd nu profite deocazia mea gi si se asigure astfel de cel mai fermecitor mire pe care fatatAndrd sau viduva agasantd il visaserd in noplile de insomnie?"

Acestea erau speranlele cavalerului; se va vedea daci s-au implinit.A doua zi dimineala, Croustillac iqi linu promisiunea gi se spovedi

pdrintelui Griffon. Degi destul de adevdrate, mirturisirile nu aduserd nimic

I

Stdnca Diavolului 15

rrrru reverendului, cu privire lapoziliapenitentului. Iatd rezumatul spove-rlrtniei cavalerului:

iqi risipise averea gi ucisese un om in duel; urmdrit de legi qi fdrd mij-krace de existen!6, a luat hotdrdrea disperatd de a merge s5-gi caute noro-cul in insule. Neav6nd cu ce si-gi pldteascd drumul, a recurs la compasiu-ttca pivnicerului, care l-avdrdt intr-un butoi gi l-a ascuns la bord.

Aceasti aparenti sinceritate l-a atras pe pirintele Griffon de partearrvcnturierului. Dar acesta nu a ascuns decdt cd speranla de a-qi gdsi noro-t rrl in colonii era, de fapt, o momeal5. Trebuia, ca sd ajungi acolo, sI dis-lrrri de un capital considerabil, pentru a-fi forma cdt de cdt o intreprindere.('limatul era morbid, locuitorii nu aveau incredere in str6ini, tradifiileg,oneroasei ospitalitSli rimase de la primii colonigti erau complet uitate,rrrai ales prin egoismul locuitorilor care, genetic, se aflau dupi rdzboaielecrr Anglia, care era un atentat grav indreptat contra intereselor lor.

intr-un cuvdnt, pdrintele Griffon il sfEtui pe cavaler sd accepte ofertat:irpitanului, care ii propusese sd rdmdnd la La Rochelle dupd ce vor filjuns in Martinica.

Dupd pirerea preotului, Croustillac trebuia sd giseascd in Franla o mieresurse, pe care nu putea spera sd le giseascd in aceste linuturi semi-

barbare, unde situalia europenilor era altfel; din respect pentru demnitatealor de albi, nu ocupau funclii prea umile. Plrintele Griffon nu-gi dideascama cd penitentul siu exploatase altfel resursele Franfei, cI el era nevoits[ emigreze. tn cdteva situalii, nimeni nu era mai ugor de pdcilit decdtp[rintele; mila sa pentru cel nefericit afecta inlelegerea sa obiqnuitd.

Viala petrecutd de cavalerul de Croustillac nu pirea si fie de un albirnaculat; acest om a fost atdt de neglijent de tulburarea lui, atdt de ihdife-

fatfl de viitorul care-l ameninfa, cd pdrintele Griffen sfhrgi prin a acor-acestui aventurier poate mai mult interes decdt merita, gi se oferi sd-l

iascd in casa parohiald din Macouba, cdt timp (Inicorn rimdnea ininica, ofertd pe care Croustillac avu griji sd nu o refuze.

Timpul trecea: maestrul Daniel nu inceta si admire talentele prodi-ale cavaledui, la care descoperea in fiecare zi noi comori de pres-

Croustillac ajunsese sd ia in guri mucuri de lumdnare aprinse gi sdnghitd furculife. Acest ultim truc a stdmit admiralia cdpitanului pdnd la

iasm; el a oferit gastonului, simbolic, un loc pe viafd la bord, cu con-i{ia ca acesta s6-i promiti cb va face agreabil timpul liber pe durata navi-rli Unicornului.