1.Osmoza.Presiunea osmotică.Legile osmozei.

Difuzia solventului din compartimentul cu solutie mai diluata catre cel cu solutia mai concentrata se numeste fenomenul de osmoza. Presiunea necesara pentru a impiedica transportul solventului catre solutie se numeste presiune osmotica a solutiei.

Legea concentratiei:

Presiunea osmotica a unei solutii diluate la temperature constanta este direct proportionala cu concentratia molara: Pos=KT CM , KT-constanta exprimata in N.m/mol

Legea temperaturii:

Presiunea osmotica a unei solutii diluate la concentratie constanta este direct proportionala cu temperature absoluta: Pos= Kc T, unde Kc: N. m-2/ 0K

Legea lui Van’t Hoff:

Presiunea osmotica nu depinde nici de natura solventului, nici de natura substantei dizolvate, ci doar de nr. de particule intr-o unitate de volum.

Presiunea osmotica poate fi calculata dupa Legea lui Mendeleev-Clapeyron: Pos V=niu RT, unde V-volumul ocupat de solutie;

R-constanta universala a gazelor;

Niu-numarul de moli;

T-temperatura absoluta.

Legea lui Dalton: (pt amestec de solutii)

Presiunea osmotica totala este egala cu suma presiunilor osmotice a fiecarei solutii in parte.

2.Măsurarea presiunii osmotice.Osmometrul Dutrochet.Crioscopul Beckman.

Este confectionat dintr-un vas de sticla, al carui fund este inlocuit cu o membrana semipermeabila. In parte superioara vasul se prelungeste cu un tub cu diametrul mic, situate pe un cadran gradat in milimetri. In osmometru se introduce o solutie de zahar pina la nivelul inferior al tubului vertical si se scufunda intr-un vas cu apa distilata, care trebuie sa fie la acelasi nivel cu al solutiei din interior. Lichidul din vasul interior va urca incet in tubul capilar. Inaltimea maxima a coloanei determina presiunea osmotica a solutiei.(Dutrochet)

Exista o serie de metode indirecte de masurare a presiunii osmotice , bazate pe procedee de determinare a concentratiei molare a solutiilor, dupa care se calculeaza presiunea osmotica, insa cea mai utilizata metoda este crioscopia (concentratia molara se determina dupa puntul de solidificare al solutiei) Crioscopul Beckman este prevazut cu un vas confectionat din sticla, in care se introduce amestecul racitor. In acest amestec se introduce 2 eprubete din sticla, coaxiale. Eprubeta interioara e prevazuta cu 2 brate laterale si pe axa cu un dop perforat prin care se introduce in interior termometrul Beckman. Stratul de aer dintre cele 2 eprubete permite o racire lenta a solutiei. Starea de suprafuziune se realizeaza agitind cu o bara

magnetica pusa in miscare de rotatie cu ajutorul unui magnet in forma de potcoava. Magnetul e fixat pe axa unui motor electric, alimentat la reteaua de curent. El este prevazut in partea superioara cu un rezervor suplimentar cu mercur, care comunica cu rezervorul inferior. Mercurul din acest rezervor se foloseste pentru a regla cantitatea de mercur din rezervorul inferior, ceea ce este necesar pentru a face posibila masurarea variatiei de temperatura in intervalul dorit.(Beckman)

17.Soluții izotonice,hipotonice,hipertonice.Fenomene de turgescență,plasmoliză și hemoliză

18.Metode fizice de cercetare a permiabilității membranelor.

- Metoda osmotica, care consta in evidentierea vitezei de variatie a volumului celulelor introduse in solutiile hipotonice sau hipertonice.

-Metoda indicatorilor, care se bazeaza pe nivelul de variatie a culorii continutului intracellular la patrunderea in celula a anumitor substante.

-Metoda conductibilitatii electrice a membranei. Cind masurarile se efectueaza la frecvente joase a curentului alternativ, conductibilitatea electrica este masura permeabilitatii membranei. Aceasta metoda e utilizata numai in studiul permeabilitatii membranei pt ioni.

-Metoda atomilor marcati, care se bazeaza pe folosirea izotopilor radioactivi. Patrunderea substantei in celula sau iesirea din celula poate fi inregistrata cu ajutorul controlului de radiatii ionizante.

Acest studio are o mare importanta mai ales pt farmacologie si toxicologie. Efectivitatea preparatelor farmaceutice deoinde in mare masura de permeabilitatea membranelor celulare pentru ele.

19.Importanța osmozei pentru medicină.Principiul de funcționare a aparatului “ Rinichiul artificial “.

Presiunea osmotică este factorul important,care asigură menținerea volumului și în consecință –arhitectura celulară,integritatea morfologică și funcțională a celulelor.Osmoza intervine în schimbul de substanțe dintre organisme și mediul ambiant,dintre celule și mediul extracelular.Calculul presiunii osmotice permite studiul funcționării diferitor sisteme fiziologice.Volumul celulei variază în dependență de concentrația mediului extracelular.Aceasta variație oferă un model pentru studiul fenomenelor de permeabilitate a membranelor celulare.

Rinichiul este unica glandă cu secreție hipertonică din organism.El concentrează surplusul de săruri în urină pe care o elimină în scopul menținerii apei necesare în organism , asigurînd reglarea presiunii osmotice.În cazul de insuficiență renală , apare starea toxică numită uremie.Ea se datorează acumulării în sînge a ureei și altor produși toxici ai metabolismului protidic,deoarece rinichiul bolnav nu le poate elimina.În aceste cazuri ,dezintoxicarea sîngelui de uree se poate face

cu rinichiul artificial.Depurarea sîngelui se realizează printr-un proces de dializă.La baza funcționării rinichiului artificial stă principiul dializei și parțial ultrafiltrarea.

Aparatul rinichiului artificial este alcătuit din :

1.Dializator.

2.Dispozitiv pentru pregătirea și îndreptarea în dializator a soluției pregătite pentru dializă hipertonică.

3.Sistemul perfuz – ce asigura circulația sîngelui prin dializator.

4.Monitor.

Dializatorul este partea principală a rinichiului artificial.Elementul principal a dializatorului este membrana de dializă.El separă spațiul interior al dializatorului în 2 compartimente(pentru sînge și soluția salină),fiecare avînd intrarea și ieșire aparte.

Cu ajutorul pompei de perfuzie instalată în sistemul artificial , sîngele bolnavului se pompează prin dializator unde și se curăță de substanțe toxice.

*Catabolit – produsul catabolismului

*Catabolism – proces biologic de transformare a unor substanțe complexe specifice organismului în alte substanțe mai simple și nespecifice , pe care organismul le elimină – proces echivalent dezasimilării.

*Dializa – proces de separare a unei substanțe cu dispersie coloidală de particulele cu dispersie moleculară , bazat pe proprietatea unor membrane de a reține numai particule coloidale.

*Perfuzie – întroducerea lentă și continuă , picătură cu picătură a sîngelui sau a unei substanțe medicamentoasă în venă sau țesutul subcutanat în scopuri terapeutice.