LUCIAN DRAOOS BOODAN

JAOKY SCHWARTZMANN

F E l*il E M, B trlll PCI RTtsfl,ffiffi il0 poveste din seria Vagabond

Traducere din limba francezd deLucia Verona'gi Bogdan Hrib

Bucuregti,2019

Lucian Dragog Bogdan

facky Schwartzmann

Femeia din portbagaj

Copyright@ MNLR 2019

Toate drepturile rezervate, indusiv de a reproduce fragmente din carte.

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Rom6.niei

BOGDAN, LUCIAN DRAGO$ l

SCHWARTZMAN, JACKY i

Femeia din portbagaj / Lucian Dragog Bogdan I lacky Schwartzmann. .

Bucureqti : Ed.itura Tritonic, 2019 I

ISBN e78-60 6-74s-423-s I

ffi[5il]?i!1 "ffi= @ 1gry,;" i%afiluT$ i

Le projet dtcriture de ce roman ir quatre mains est n6 dans ,. ."0.. Olla collaboration entre le Mus6e National de Ia Litt6rature Roumaine d{Bucarest, le festival international Quais du Polar et I'Institut Frangais d{Roumanie, ir lbccasion d.e la Saison France-Roumanie 2019,

I

Proiectul scrierii acestui roman la patru mAini s-a niscut in cadru{

colaborS.rii intre Muzeul Nalional al Literaturii RomAne din Bucuregti{

festivalul internalional Quais du Polar qi Institutul Francez din RomAnial

ca ocaziaSezonului Rom6.nia-Fran[a2019.

I=,iEditor: Bogdan Hrib

ICoperta: Alexandra Bardan

I

n

, M-a agasat intotdeauna chestia cu vestea

bunl gi vestea rea. E genul de urnor al celor cirorale lipsegte fix umorul. S.epetl glume auzite de o mie

de ori, teoreme presupuse a declanga hohote de rAs,

in acelaqi fel in care o adevlrati teoreml duce la osolu{ie matematici. Numai ci... Ghinion! Nu merge.

Pentru a-i face pe oameni s[ rAd[, trebuie s[ inventezi,

sI giseqti o poantl !i nu s-o repe{i pe-a altora. Amcunoscut tipi, fani ai umoriqtilor celebri, capabili s[

tlJclAN I)BA00$ B00DAN/JACKY SCHtr/ARTZMANN

recite scheciuri intregi cu intonafie buni, cu accentul

la locul potrivit gi cu grimase executate la perfecfie,

dar n-aveau niciodati haz. Cam ca pastiqele muzicale

ale lui Dick Rivers.

- Am o veste buni qi-o veste proast[, Gendron,

mi-a spus Varenne. Pe care-o vrei prima?

Varenne aparline definitiv rasei celor fari haz.

Un simplu APV-ist. Asta sunt 9i eu, desigur, dar mai

pu{in: el e cdpitan. Asta e cu gradele - cu cAt mai

pufine, cu atit mai putin. Cipitanul e in orice c z un

model tipic de militar: pirul tuns la trei milimetritot anul, clmigile la fel de bine cilcate ca ideile qi

insuportabila siguranli de sine a prostovanului. Cel

cu o morali care inundi restul lumii, care-gi petrece

timpul explicdndu-le altora ce este viafa qi, evident,

judecindu-i. Varenne. Chiar gi ochii lui de un albastru

de o!el, altminteri magnifici, sunt militari.

- Deci? Cea buni sau cea rea?

- Cea rea...

- S-a gisit un cadavru intr-un portbagaj. Toatllumea e plecati, aga ci pic[ pe tine.

- Domnule clpitan... mi.a{i spus chiar

dumneavoastri ci nu mi mai punefi la nimic. M[pensionez in trei luni... $tifi, doar, cit dureazd

procedurile! Pasafi-le chestia asta lui Villard qi luiPouy.

- Sunt la un jaf, la Bourg en Bresse, au fost

schimburi de focuri.

6

FElt,{EIA OIII PORITAOAJ

- gi Ledun?

- La tribunal, cu Phillipon. Trebuie s[ depunimirturie intr-un proces. Nu mai incerca, Gendron.

Leroy e Ia un filaj cu Oppel. Ji-am spus, toati lumea

e plecati. N-ar mai fi decAt Firey gi dumneata, iarFdrey...

- E incl in concediu de boali. Clar, am inteles.

Dar Dessaint? Ce-i cu Dessaint?

- $i-a luat un liber. E la Dunkerque. La el acasi.

E carnaval.

- Ei, da, cind e vorba de deghizare se bagl to{i...

- Asta e. Nu mi intrebi care e vestea cea buni?

- Ba da, care e?

- Cadavrul e la Confluence, nu departe de

fandarmerie. Aproape ci po{i ajunge pe jos.

intr-adev[r, ]andarmeria Delfosse se situeazi lamai pu{in de un kilometru de extremitatea sudici a

peninsulei Iyoneze, acolo unde rAurile Saone Ei Rhone

se intdlnesc pentru o partidl de amor prin Arddche,

apoi Baucluse gi, in fine, Bouche du Rhone. E ceea ce

se cheam{ Confluence, unul dintre cartierele unde

metrul pdtrat este cel mai scump.

Oricum, la Lyon oamenii sunt bogali. La Lyon

sunt baza{i. Lyon e un fel de Bordeaux al estuluiFran{ei, un liman sigur, calm, burghez. Un loc unde

nu se moare gi, in otice caz, nu intr-un portbagaj de

magind.

tljclAN I)BAG0$ B00DAN/JACKY SCHtllARTZMATTtN

Acestea fiind zise, incl n-a fost totul renovat in

acest cartier. La capit, chiar la cipitul peninsulei, mai

existl un fel de teren viran intre lucriri de demolare

qi qantiere de construc{ii. Acolo unde se instaleazi

circurile ambulante, cu corturile lor imense, cu

saltimbancii elastici gi silbiticiunile muribunde. Nu

mai tArziu de luna trecutl, Circul Merdano a ocupat

locul pentru citeva reprezentatii dintre care la una

am asistat gi eu, inso(it de cele doui nepofele ale mele.

Fericit ca un tinir bunic, chiar daci intotdeauna am

detestat circul. De altfel, e amuzant s[ consta{i in ce

misuri reugegti s[ intri in joc atunci cAnd e vorba

de aceste scumpe clp;oare blonde. Ajungi aproape

si crezi din nou in Mog Criciun. Da. Asta e...

Oricum, e dificil si te convingi ci tigrii se simt mai

bine aici ficAnd prostii, decAt in mediul lor natural.

imblinzitorii de animale silbatice reprezintl. o parte

a omenirii pe care-a$ bigi-o in m[-sa. I-aE clasa cu

drag[ inimd inaintea pedofililor gi terorigtilor. $i nici

micar nu vorbesc de eternele lor costume mulate cu

paiete, demodate cel putin din 1978.

Cind am ajuns la fafa locului, un afig reprezentAnd

femeia cea mai puternici din lume era inci. instalat

pe un grilaj. O fatl destul de drigufi care se distra

si tragi o magini cu dinfii. CAnd cea mai mare din

nepoatele mele m-a intrebat de ce ticea asta doamna,

8

FEMEiA DIII POftITAO{J

am fost incapabil si-i rispund. PAni la urmd i-am

zis ceva la modul: $tii, draga mea, oamenii d;tia sunt

thmpili!Pentru moment, nu mai era acolo nici un brazilian

slltlre!, nici un bulgar zburltor adicl genul de blie{icare fac bucuria copiilor gi averea lui Merdano.

Colegii criminaliqti impriqtiaser5. deja pe tot terenul

viran markerii galbeni numerotafi. Chigtoace,

prezervative folosite, pungi de plastic, excremente

ale vielii citadine, aceste obiecte insignifiante pentru

civili qi care se transforml in bijuterii pretioase pe

scena crimei. Panglica de semnalizare cr inscriptia

landarmeria Nal;ionalri delimita terenul viran ca

spafiu interzis muritorilor de rAnd.

Doi tehnicieni criminaligti inventariau probele

prelevate puse in pungi de plastic numerotate,

fiecare numlr corespunzAnd unui marker plantat

pe teren. Aranjau pungile de plastic intr-o servietl.Dar, de fapt, nu vorbeau despre inceputul acestei

anchete, ci de ceva mult mai important: antrenorul

de la Olympique Lyon care, dup[ plrerea lor, nu are

destul s1nge in instala{ie. Erau Niel qi Delouche, un

etern binom, un fel de cuplu inseparabil in anchete.

N-aveau decAt doul subiecte de conversafie: fotbal ;iserviciu. Eram mai mult decAt mAndru ci eu am gisitporecla pe care toatl lumea o folosea de ani de zile

pentru a-i numi: IlEquipe, cu referire la complicitatea

.,si eficacitatea lor, desigur, dar gi la cotidianul sportiv.

tuclAN BBAG0$ B0GI)Ati/JACKy SCHulARTZMANtTt

- Salut, Echipll

- Bun[, Gendron.

- Salut, Gendron. Merge treaba?

- imda... Numai ci iar si mi prostesc la o scen5,

a crimei la etatea mea... Bun, ce avem?

- E acolo, spuse Delouche, aritAnd cu degetul inspatele lui.

- Dar unde-i rabla?

- Care rabli? Vino s[-l vezipe B[trAn, e acolo.

in spatele lui Delouche, la vreo ctncizecide metri,se afla cel pe care-l numeau Bitrinul. Nu avea decitcu vreo zece sau cingpe ani mai mult ca ei, dar avea

grade mai multe qi le era gef. Bitrinul, cum ar fi.Claude Mespldde, pe numele lui adevirat, un tip dinsud-vest care a aterizat aici cu vreo zece ani in urmiqi era disperat si giseasci intr-o bunl zi pe cineva cu

care si vorbeasci despre rugby. inalt, solid, cu pirnegru si cre{, avea o moaci de argentinian sau de

mexican, in fine, de mare fustangiu latino, pierdutpe malul Rhonului. Mespldde avea;i particularitatea

cd zimbea intotdeauna. Didea bine in anchete cu

surAsul lui de etern cuceritor. Acestea fiind zise, nutrebuia s6-l enervezi la nivelul procedurilor gi, cu atitmai pulin, pe teren. De aceea, rl-am ferit si ajung la

el inainte de a obline acordul lui. Am strigat:

- Claude!

S-a intors, m-a privit gi mi-a lbcut semn sd miapropii, nu frrl apreciza:

10

FEMEIA OIII IORIXAO{J

- Aten{ie la markeri, Gendron!

- Ce-i prostia asta? am intrebat cdnd am ajuns

lAngi el.

- Asta e treaba ta,'amice. Dar e-adev[rat c[ nuvezi in fiecare ziuna ca asta.

Era, intr-adevir, un portbagaj, dar nu aga cum imiimaginasem, ci unul din plastic rigid, fixat pe capoti,din cele puse pe maqini pentru vacanta mare. Am avutqi eu unul cAndva. $i noi traversam Franfa, cu sofia

gi copiii. Mergeam in Landes. intotdeauna. Un ritualde familie, un soi de nevrozi obsesiv[ qi delicioasl,care se reproducea an de an, in fiecare var[. in culmea

carierei noastre de p[rin{i, clram cu noi atitea boarfe,

incAt a trebuit si m[ decid s[ cumpar un asemenea

portbagaj. N-am inleles niciodati ce era in valizele

qi genlile de voiaj, pline de pdreau gata s[ crape. CAt

despre mine, in afar,i de glapi, qorturi si tricouri, nu-mi trebuia mare lucru

Cei doi fii ai rnei au crescut rapid in viteza A de laAdolescent

intr-o zi, aqa se intAmpld, cumperi o masinl mairnici gi revinzi portbagajul. Al meu, de pildd, era exact

ca acela care fusese abandonat pe acest teren viran:un supozitor lung de doi metri si ceva. lmi revinamintiri impriqtiate, memoria eliberati, ca un ciine

11

LUClAli DRAG0$ B00DAN/JACKY SCHtllABTZMANN

de vinitoare flri lesi. Campinguri, bungalowuri,

plaje firi sfArgit... Un mic voiaj interior, oprit brusc

cAnd Mespldde a deschis portbagajul.

O femeie de vreo gaizeci de ani, care trebuie s[fi fost frumoasi in tinerefe, era intinsi pe spate. inmAinile impreunate pe piept {inea un buchet de floriofilite. Plrul ei era perfect coafat, tras spre spate gi

prins cu o figie de fesituri mov. Purta o rochie simplialb[, cu mineci scurte.

Contrastul intre amintirile de vacan{a qi

vederea acestui cadavru. Un portbagaj de capotidrept sicriu. Rar se intAmpll ca unui obiect si-i fiedeturnati folosirea lui normali intr-o manieri atAt de

nepotrivit[. Claude mi-a pus o mAni pe umlr gi mi-alivrat zdmbetul lui, tip BigMac:

- Baft6, miculul meu Gendron...

- E... foarte ciudat. Are o componentl, de ritualcare-mi scapa...

- Ritual de service auto?

- Cu haz ca intotdeauna, Claude!

- Oamenii nu se schimbi. Doamna n-are la ea

nimic care-ar putea s-o identifice. Nici un document,

nicio bijuterie... Am luat probe ADN, am luat pir.Echipa a flcut mulaje ale tuturor urmelor de pneuri

pe o raz| de cincizeci de metri.

- Rochid?

- Nicio gansl, Gendron, e de la Zara. Sunt

magazine peste tot.

12 13

FEMEII DlI{ POflITA$ilJ

Dup[ atafia ani, tot nu mi obiqnuisem cu

cadavrele. Mi rog, e un fel de-a spune: am vd'zut sute.

Dar niciodat[ cu inima ugoard, niciodati firl si-mi pese, niciodat[ ca in filmele acelea unde bitrAniipolilai suntblazafi, divorla{i gi alcoolici. Nu asistamla

autopsii dacl nu eram obligat, preferam s[-mi petrec

o jumitate de ori cu legistul gi sa-i ascult rezumatul.

Gwena€lle D6lest6 avea privirea rece ca moartea,

pir scurt prematur albit, ruj rosu-vermillon. Pe la

patruzeci de ani, arita mereu la fel, cu haine de un

clasicism aproape suspect. Ddlestd pirea si-si fici un

titlu de glorie in a nu avea nicio semndturd, nici un

.semn exterior, la urma urmei nici un stil. Nu putea

li incadrati in timp. Poate un pic new-wave. Ba da,

iati, imi evoca femeile de la inceputul anilor'80. $i-arli avut locul in aceasti sirbitoare firi sfirgit care a

fost acel deceniu, euforic prin ajungerea la putere a luiMitterrand, stresant din cauza sfArsitului rlzboiuluircce dus de cAinele ila de Reagan, pe scurt mi-oirr-raginam foarte bine pe Gwenadlle dansind pe Don't

lo, de Yazoo sau pe un alt hit al celor de la Cure, de la(lommunards sau Depeche Mode.

I)eocamdatl, nici o bataiale.

Asezati la birou, intorcea capul intr-o parte lalirralul fuazelor dAnd de in[eles ci subiectul era inchis.l)upi un moment de ticere, constatAnd ci nu aveam

rrinric pertinent de spus, continua. Expunerea ei era,

, ;r clc obicei, clari, directl si precisa.

LUCTAN DRAG0$ B0GDAN/JACKY SCHll,ARTZMAilT't

Amica noastri sexagenari primise o loviturlmortali la baza craniului, lovituri dati cu ajutorulfaimosului obiect contondent, care poate fi orice, dar

care,si la cinema gi in viafa reali, ucide mereu.

- $i pentru identificare ave[i sd-mi oferi]i ceva?

am intrebat.

- Probele ADN sunt inci la laborator. Vom avea

profilul cit de curAnd.

- M-ar mira ca arhiva de amprente genetice sidea cine gtie ce rezultat...

- Desigur. Dar mai e gi altceva. Dinfii au vorbit,frra glume proaste.... Doamna poarti un implantcare a fost pus de un dentist romAn. Sunt foarte sigur6.

- Romdn?!

- UEurel, locotenent Gendron. Asta poate si nu

spuni mare lucru. A[i auzit vorbindu-se de turismulmedical?

- Nu. Dar e exact ceea ce spune numele,

presupun?

- Exact. Existi ;i dentigti francezi instalafi inRominia. Oferi servicii de calitate ireproqabili latarife romAneqti.

- Deci prietena noastri ar putea fi foarte bine o

fran{uzoaici beneficiarl a unor servicii stomatologice

acolo, OK, am in(eles.+.

- Imi pare riu, nu mai am nimic altceva.

T4 t5

FIll.lEIA OIII PORIIAOAJ

Am consemnat in scris tot ce aveam. Era ultimaoari in cariera mea. De fapt, asta va fi ultima mea

ancheti, ultima mea omucidere. Ag fi renunlat cu

dragi inimi gi poate c[ n-am si aflu niciodatl solutia

cazului, de altfel, de aceea e important s[ scriu unraport foarte exact, pentru ca succesorul meu inaceasti ancheti sI aibi o imagine corecti gi clari.

Ne aflam in cadrul unei descoperiri de cadavru

in urma clreia procurorul republicii a emis pe loc ocomisie rogatorie. Procurorul ne-a inslrcinat oficial

si determinim cauzele morlii, care era probabil

de origine criminall" conform legistei new-wave.

Mostrele de ADN prelevate de tehnicieni fuseserl

trimise la laborator, unde a fost extras profilul gi

trimis la arhiva de amprente genetice, cu rezultat nul.

Arhiva e un figier magic care adunl toate mostrele de

ADN prelevate in cazul unor infracliuni. Pe scurt, e

vorba de o galerie de ticilogi. Dac[ profilul introdus inmaginirie se potrivegte cu unul dintre cele existente,

putefi fi aproape sigur c[ ali gisit vinovatul. Acestea

fiind zise, punctul slab al acestei arhive este ci nu

confine nici un profil ADN de persoani normal. Ca

sii figureze acolo, trebuie ca intr-o bunl zi, ADN-ulvostru si fie prelevat de pe o scena a crimei. Deci,

tl:rci sunte[i cineva normal, un civil cinstit care nulhce valuri, nu sunte{i figat; este foarte bine pentrurlurnneavostrl qi o probleml pentru mine.