Universitatea Valahia TargovisteFB – IDChitulescu Ion

Sistemul bancar in Romania in perioada contemporana

Lect. Univ. Dr. Cristina Stefan

1

CUPRINS

I. INTRODUCERE …………………………………………………………….3II. ROLUL SISTEMULUI BANCAR IN CADRUL ECONOMIEI ……………7III. ORGANIZAREA SISTEMULUI BANCAR IN ROMANIA ……………….8IV. TIPURI DE BANCI ………………………………………………………….9V. BANCA – CONCEPT SI FUNCTIILE BANCII IN ECONOMIE …………11VI. CONCLUZII ………………………………………………………………...15VII. BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………….16

2

I. INTRODUCERE

Sistemul bancar este reprezentat de ansamblul coerent al diferitelor categorii de institutii financiar-bancare, care functioneaza intr-o tara raspunzand necesitatilor unei etape a dezvoltarii social-economice.In general, sistemul bancar dintr-o tara cuprinde: - cadrul institutional - format din banca centrala (cu rol de coordonare si supraveghere), banci comerciale si alte institutii financiare asimilate acestora; - cadrul juridic - format din ansamblul reglementarilor care guverneaza activitatea bancara.In evolutia sa, sistemul bancar parcurge faza de specializare si sectorizare.Specializarea (din punct de vedere al persoanelor economice) reprezinta limitarea productiei la anumite produse sau, altfel spus, producerea unei game restranse de produse. In acest context, specializarea bancara poate fi privita ca fiind orientarea activitatii diferitelor banci doar spre anumite servicii, operatiuni sau produse bancare. Notiunea de sectorizare poate fi definita, ca fiind un tip aparte de specializare ce consta in orientarea activitatii bancare spre anumite domenii de activitate economica (sectoare ale econimiei nationale).

Aderarea României la Uniunea Europeana la 01 ianuarie 2007 a confirmat si maturitatea sistemului bancar, care în decursul unei perioade de tranzitie de 17 ani a marcat trecerea de la un sector etatist la un sistem bine articulat pe doua paliere, avangarda a reformelor economice si suport al unei noi economii, adaptata cerintelor pietei. Cadrul legislativ fundamental necesar desfasurarii activitatii bancare din tara noastra are în vedere:

- Implementarea Noului Acord de capital, Basel II, demarata în anul 2004 si aplicarea Directivei nr.2006/48/CE a Parlamentului European;

- Legea nr.312/2004 privind Statutul Bancii Nationale a României;- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.99/2006, privind institutiile de credit si

adecvarea capitalului;- Legea bancara nr.227/2007.În acest nou cadru, bancile sunt incluse în categoria institutiilor de credit cu un rol

sporit în evaluarea riscurilor si în diminuarea necesarului de capital. Mentionam ca bancile constituie cea mai importanta veriga cu cea mai vasta arie de activitate în rândul institutiilor de credit.

Banca Nationala a României – banca centrala si de emisiuneBanca Nationala este garantul stabilitatii monedei nationale, având atributii

exclusive în emisiunea monetara, în punerea si retragerea banilor din circulatie. În baza Legii nr.277, BNR este organul de emisiune al statului si stabileste reglementarile în domeniul monetar, de credit, valutar si de pret. Ea refinanteaza societatile bancare, asigura lichiditati sistemului bancar si exercita supravegherea activitatii institutiilor de credit si a unor institutii financiare nebancare. Banca Nationala elaboreaza cadrul legal secundar necesar activitatii bancare: regulamente, norme specifice fiecarui gen de activitate, asigura autorizarea institutiilor de credit si aproba conducatorii acestora, lapropunerea Adunarilor Generale ale Actionarilor.

3

Pe scurt, principalele functii ale BNR sunt: Emisiune monetara Bancher al Statului Casier al Statului Constituie si gestioneaza rezervele valutare ale tarii Centru al politicii monetare Creditor de ultima instanta Autorizarea si supravegherea institutiilor de credit Reprezinta Statul în relatiile cu organismele financiar-monetare internationale:

Fondul Monetar International, Banca Centrala Europeana, Banca Reglementelor Internationale etc.

Elaboreaza studii, redacteaza buletine si reviste privind politica monetara si valutara.O atributie esentiala a BNR o constituie asigurarea stabilitatii preturilor si tarifelor

în economia nationala sau, cu alte cuvinte, mentinerea unui nivel cât mai scazut al ratei inflatiei.

Începând cu anul 2006, BNR si-a subordonat toate actiunile de politica monetara, atingerii unei tinte de inflatie prestabilite, în cadrul unui interval de variatie de 1 punct procentual. De asemenea, Banca Nationala este institutia care coordoneaza, împreuna cu Guvernul, procesul de aderare a României la zona euro din cadrul Uniunii Europene, eveniment prevazut sa aiba loc în anul 2014. Prin lege, Bancii Nationale îi este conferit statutul de independenta în elaborarea politicilor sale si a masurilor adoptate pentru realizarea acestora. În cadrul sistemelor europene de plati, BNR este participant activla sistemul TARGET 2 ce reglementeaza platile de mare valoare pe teritoriul U.E. si participa alaturi de bancile comerciale la adoptarea standardelor europene pentru platile fara numerar, în euro, efectuate între tarile comunitare.

Institutiile de credit în economia de piataPotrivit Legii nr.227 “societatile bancare sunt persoane juridice al caror obiect

principal de activitate îl constituie atragerea de fonduri de la persoanele juridice si fizice sub forma de depozite sau instrumente negociabile, platibile la vedere sau la termen, precum si acordarea de credite”.

În România, bancile se constituie sub forma unor societati comerciale, în baza Legii nr.31/1990, republicata, si au la baza autorizatia Bancii Nationale, unde îsi deschid conturile curente.Principalele atributii ale institutiilor de credit sunt:

acorda credite pe termen lung, mediu si scurt, în lei si în valuta persoanelor juridice si fizice;

constituie rezerve minime obligatorii la Banca Centrala; efectueaza operatiuni de încasari si plati pentru clienti; elibereaza carduri, cecuri si alte documente de plata; acorda consultanta de specialitate; pastreaza bijuterii, metale pretioase, obiecte de arta, pachete pe obligatiuni si

actiuni în tezaurul propriu sau în casete de valori; gestioneaza credite externe; participa la executia de casa a bugetului public;

4

realizeaza produse alternative la creditare (leasing, factoring, forfeiting); efectueaza operatiuni pe piata monetara si valutara; participa la contracte si conventii internationale pe linie de creditare si circulatie

monetara.Prin statutele proprii de functionare, bancile îsi stabilesc aria de activitate,

capitalizarea, modul de organizare si functionare, structura de conducere etc. Institutiile de credit pot functiona si sub forma sucursalelor unor banci straine, a uniunilor cooperativelor de credit, a institutiilor emitente de moneda electronica, precum si a bancilor de economisire si creditare în domeniul locativ. Obiectivul strategic al fiecarei institutii de credit îl constituie capacitatea de distributie a produselor siserviciilor necesare unor segmente de clientela din ce în ce mai diverse si sofisticate, în conditii de concurenta si prudentialitate. În etapa actuala, sistemul bancar românesc dezvolta produse moderne, atât în zona de corporate, a IMM urilor, cât si în zona de retail. Activitatea clasica de creditare este împletita cu efectuarea platilor prin virament si de casa, operatiuni de factoring si de forfeiting, finantarea comertului exterior, derularea fondurilor gratuite puse la dispozitie de U.E., derularea unor emisiuni de obligatiuni ale municipalitatilor etc.

Activitatea de plata cu card a cunoscut o dezvoltare exploziva, în decurs de numai 10 ani, numarul card-urilor emise de institutiile de credit crescând de peste 20 de ori. Creditele oferite persoanelor fizice cunosc o gama diversa si din ce în ce mai sofisticata în conditii de termene si dobânzi accesibile oricarei categorii de clienti. Pe lânga creditul clasic de consum, inclusive pentru bunuri de folosinta îndelungata, în prezent cunoaste o dinamica deosebita creditul ipotecar pe durate din ce în ce mai lungi. Sistemele de plati au fost automatizate si, prin intermediul operatorului national TransFond, se proceseaza zilnic milioane de operatiuni, majoritatea în timp real.În vederea asigurarii prudentialitatii necesare desfasurarii activitatii în conditii de stabilitate a sistemului bancar, Banca Nationala stabileste:

cerintele minime de capitalrata de adecvare a capitaluluinivel de expunere maxima pe un clientcerinte pentru cunoasterea clientuluicresterea transparentei pietei bancaremonitorizarea riscurilor si aprovizionarea acestora, inclusiv prin alocarea unei parti din fondurile propriiabordari alternative privind sensibilitatea la riscuriadoptarea management-ului prudentialmentinerea calitatii activelordiversificarea resurselor atrase de la clientela

În concluzie, remarcam cresterea considerabila a activitatii institutiilor de credit, a complexitatii si diversificarii produselor si serviciilor oferite clientelei în conditii de competitivitate crescuta si în limita asumarii unor riscuri bine comensurate si monitorizate. Bancile românesti s-au integrat pe deplin în peisajul bancar european si international.

Relatiile functionale dintre institutiile de credit si alte entitati din economie

5

Ca intermediari de produse financiare, bancile au o sfera foarte larga de relatii în viata economica, cu un numar divers de clienti, institutii ale statului, operatori pe piata serviciilor financiar-bancare etc. În relatiile cu Banca Nationala, bancile sunt autorizate de aceasta institutie, iar conturile curente sunt deschise si pastrate doar aici. Periodic, BNR solicita institutiilor de credit raportari, inclusiv bilantiere, pe baza carora se asigura supravegherea prudentiala si se asigura stabilitatea sistemului bancar.

Periodic, Banca Nationala efectueaza la sediul bancilor inspectii tematice si dispune masuri de înlaturare a deficientelor constatate. Pentru lichiditatile în exces, bancile pot solicita facilitati de depozit, de regula pe termen scurt, bonificate cu o dobânda superioara celei platite la disponibilitatile din conturile curente. În plus, bancile apeleaza la BNR când au nevoie de lichiditati pe termen scurt de pâna la 90 de zile, aducând în garantie titluri de stat. Dobânda perceputa este numita dobânda lombard si este mai ridicata decât media pietei, tocmai pentru a încuraja bancile sa se împrumute maiîntâi pe piata interbancara si doar în ultima instanta la BNR. Prin intermediul Asociatiei Române a Bancilor, institutiile de credit au un dialog permanent cu Banca Nationala pe probleme de reglementare, lichiditate, stabilitate în sistem sau chiar de politica monetara. În acest mod se asigura o eficientizare a activitatii bancare, o întarire a prudentialitatii si a management-ului riscurilor bancare.

Institutiile de credit au relatii de afaceri cu clientela deoarece în schimbul produselor oferite si a serviciilor prestate se percep dobânzi si comisioane, iar pentru resursele atrase sunt platite dobânzi în conditii concurentiale de piata. Un client are o relatie cu o banca atunci când deschide cel putin un cont în care efectueaza operatiuni, iar tendinta actuala este ca bancile sa ofere fiecarui tip de clientele pachete cât mai complexe de produse bancare.

Rata de echipare pe un client masoara, în medie, câte produse bancare foloseste clientul respectiv: cont curent, conturi de depozite, conturi de economii, card-uri, credite etc. Bancile cu character universal tin seama de noile tehnici de segmentare a clientelei: persoane fizice cu venituri obisnuite sau cu venituri mai mari, persoane fizice autorizate, categorii socio-profesionale: medici, avocati, notari etc., intreprinderi mici si mijlocii s.a.m.d., tocmai pentru adaptarea metodelor si tehnicilor de marketing, de consiliere sau de stabilire a comisioanelor pentru diferite servicii.

În relatiile cu Ministerul Finantelor Publice, bancile cumpara, în nume propriu sau în numele clientelei, titluri de stat ca o forma de plasament. În calitate de contributori la bugetul de stat, bancile îsi achita propriile obligatii: impozite, contributii de asigurari sociale, de somaj, sanatate etc. sau retin la sursa unele impozite datorate de clienti. Pentru intermedierea platilor fara numerar, institutiile de credit utilizeaza serviciile unei societati specializate TransFond care proceseaza:

plati de mare valoare – peste 50.000 lei sau urgente printr-un modul informatic numit REGIS;

plati de mica valoare – sub 50.000 lei pe principiul casei de compensare SENT, cu decontarea finala în sistemul REGIS;

plati rezultate din operatiunile cu titluri de stat – modulul SAFIR; plati ale Instrumentelor de Debit (cambii, cecuri, bilete la ordin) compensate în

modulul SENT.

6

Introducerea în cursul anului 2005 a sistemului Electronic de Plati a însemnat o reducere considerabila a circuitului documentelor, de la 5-6 zile, în medie, la maximum 1 zi, iar în unele cazuri în aceeasi zi.

Institutiile de credit sunt în relatii cu Bursa de Valori si cu Societatea Nationala de Compensare a Valorilor Mobiliare, cu Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, pentru bancile cotate la bursa, precum si cu institutii de credit externe în cadrul relatiilor de corespondent, de atragere a unor linii de finantare sau în cazul unor credite sindicalizate.

Caracteristici ale Institutiilor de CreditSunt societati comerciale ce functioneaza în baza Legii nr.31/1990, republicata

si a Legii bancare, cu exceptia sucursalelor bancilor straine. Din acest cadru legal deriva drepturi si obligatii atât pentru bancile în cauza, cât si pentru actionari.

Sunt considerate societati/institutii de interes public, deoarece lucreaza cu bani atrasi de la un mare numar de clienti, inclusiv de la unele institutii de stat. Din acest motiv este impusa prin lege o supraveghere stricta, în special din partea BNR.

Sunt obligate sa detina la Banca Nationala rezerve minime obligatorii (RMO), într-un cuantum stabilit, pentru asigurarea permanenta a necesarului de lichiditate si protectie a depozitelor clientelei. În plus, BNR poate aplica un nivel diferit al RMO din ratiuni de politica monetara.

Institutiile de credit functioneaza într-o mare masura în baza relatiilor de încredere cu clientii, atât în postura de debitori, cât si de creditori. Când acest pretios “capital” se erodeaza, bancile pot avea mari dificultati si, uneori, pot ajunge la faliment. Nimeni nu poate stapâni fenomenul de neîncredere sau panica, atunci când se instaleaza în rândul clientilor!

Sunt principalii actori pe:- piata monetara- piata valutara- piata de capitalsi, prin intermediul bancilor se tranziteaza valori importante ce deservesc fluxurile banesti din economie.

Institutiile de credit au un rol important în formarea si dezvoltarea culturii bancare în rândul propriilor angajati precum si în rândul clientelei, a publicului larg. Profesionalismul, comunicarea deosebita, informarea permanenta a clientilor constituie modul practic în care se construieste cultura bancara. Cu cât clientii vor cunoaste mai bine produsele ce li se ofera, avantajele folosirii lor, caile de reducere a costurilor în relatia cu banca, cu atât operatiunile bancare se vor desfasura mai usor, mai în siguranta.

II. ROLUL SISTEMULUI BANCAR IN CADRUL ECONOMIEI

Economia de piata presupune existenta unui sistem bancar care sa asigure mobilizarea disponibilitatilor monetare ale economiei si orientarea lor spre desfasurarea unor activitati economice eficiente. Intr-o economie de piata, sistemul bancar indeplineste functia de atragere si concentrare a economiilor societatii si de canalizare a acestora, printr-un proces obiectiv si impartial de alocare a creditului, catre cele mai eficiente investitii.

7

In indeplinirea acestei prime functii, bancile, ca verigi de baza ale sistemului, urmaresc modul in care debitorii utilizeaza resursele imprumutate. Bancile asigura si faciliteaza efectuarea platilor, ofera servicii de gestionare a riscului si reprezinta principalul canal de transmisie in implementarea politicii monetare. Prin activitatea de colectare de resurse financiare, concomitent cu plasarea lor pe piata prin intermediul creditelor, a operatiunilor de scont si a altor operatiuni pe piata financiara, bancile indeplinesc rolul de intermediari intre detinatorii de capitaluri si utilizatorii acestora. In exercitarea acestei diversitati de operatii, bancile actioneaza in numele lor, pe contul lor propriu, depunatorii si imprumutatorii neavand nici o legatura de drept intre ei. Ne referim la faptul ca bancile gestioneaza depozitele si mijloacele de plata din economie. Astfel, colectand depozitele, bancile au responsabilitatea gestionarii eficiente a acestora cu maxim de randament, in beneficiul propriu si al depunatorilor. In vederea realizarii obiectivelor finale, Banca Centrala urmareste stabilirea valorii interne si externe a monedei nationale, concomitent cu punerea la dispozitia economiei nationale a cantitatii optime de moneda, necesara cresterii economice. Sistemul bancar, transformand resursele pe care mediul economic i le pune la dispozitie, se constituie subsistem al macrosistemului economico-social. Sistemul bancar se afla intr-o continua interactiune cu mediul economic, din care preia "intrari" sub diferite forme (resurse umane, resurse financiare, informatii) pe care le prelucreaza in vederea obtinerii "iesirilor" (produse si servicii bancare, informatii financiar-bancare). Altfel spus, sisitemul bancar este un sistem deschis.

Ceea ce este specific sistemelor deschise (deci si sistemului bancar) este faptul ca isi regleaza activitatea prin conexiune inversa (feedback), deci sunt capabile de autoreglare.

III. ORGANIZAREA SISTEMULUI BANCAR IN ROMANIA

Incepand din 1990, sistemul bancar a fost supus unui intens proces de restructurare, in vederea sustinerii tranzitiei la economia de piata. Restructurarea si dezvoltarea sistemului bancar romanesc este un proces amplu si complex desfasurat, in principal, pe doua laturi: cea institutionala si cea functionala. Astfel, restructurarea institutionala a sistemului bancar a cuprins, pe de o parte, reorganizarea Bancii Nationale si transformarea acesteia intr-o adevarata banca centrala, iar pe de alta parte, dezvoltarea unei retele de banci comerciale. Acest lucru s-a realizat atat prin modernizarea si dezvoltarea bancilor existente, cat si prin infiintarea de banci noi cu capital de stat, privat sau mixt, dar si cu participare de capital strain. Potrivit Legii 33/1991, activitatea bancara din Romania este organizata si se desfasoara prin:- Banca Nationala a Romaniei (cu rol de banca centrala);- Societati bancare (constituite ca societati comerciale). Prin noua legislatie bancara, Banca Nationala a Romaniei a fost degrevata de toate activitatile specifice bancilor comerciale, acestea fiind preluate de o banca nou infiintata - Banca Comerciala Romana. Functiile Bancii Nationale, in prezent, constau in controlul emisiunii monetre si al creditului, supravegherea activitatii bancare, politica valutara si

8

administrarea rezervelor monetare internationale. Conform legislatiei, celelalte banci sunt constituite ca societati comerciale a caror activitate are ca obiective principale atragerea de fonduri de la public si agenti economici, acordarea de credite si efectuarea unei game largi de servicii bancare. Deoarece un sistem bancar eficient necesita descentralizare si competitie, Banca Nationala a cautat sa stimuleze formarea unui sistem de banci comerciale, de tip universal, care au primit dreptul sa efectueze toata gama de operatiuni bancare si sa opereze pe teritoriul tarii, in conditiile respectarii cadrului de supreaveghere bancara, impus de banca centrala. Specializarea traditionala pe criterii politice si economice si-a pierdut, in actualele conditii, baza legala. Bancile nu mai pot, in prezent, prin lege, sa deruleze doar anumite tipuri de operatiuni, din vasta gama de operatiuni bancare. Aceasta nu inseamna insa, ca bancile nu pot opta pentru anumite operatiuni specializandu-se in anumite domenii. Ceea ce trebuie avut in vedere este faptul ca, in acest caz, alegerea este a bancii, care, pe baza statutului propriu de functionare isi stabileste tipurile de operatiuni ce le va derula in functie de evolutia pietei financiar-bancare si de strategia adoptata. Desi legislatia a deschis portile competitiei pentru sistemul financiar si a pus bazele unui sistem bancar orientat spre cerintele pietei, pozitia detinuta de bancile cu traditie continua sa fie dominanta. Dezvoltarea operatiunilor, a serviciilor si instrumentelor specifice va pwemite, in timp, diversificarea activitatii bancare. Aceasta va conduce la accentuarea concurentei, vechea sectorizare fiind inlocuita de o reala specializare bancara care va depinde de natura si marimea operatiunilor derulate, de categoria de clienti carora fiecare banca li se adreseaza si, nu in ultimul rand, de calitatea serviciilor oferite clientilor. Ca urmare a cadrului juridic creat, intr-un timp scurt, alaturi de bancile existente au aparut banci noi. Indiferent de originea fondurilor, bancile desfasoara aceeasi gama de servicii, atat pentru agentii economici de stat, cat si pentru cei privati. Se poate observa ca bancile cu capital privat sprijina cu prioritate procesul privatizarii. Bancile de stat au inca tendinta sa-si concentreze atentia asupra domeniilor in care au detinut monopolul operatiunilor bancare. Bancile noi au posibilitatea derularii, inca de la inceput, a unei activitati bancare moderne, informatizate si a atragerii celor mai profitabile companii nou infiintate, in calitate de clienti. Nu in ultimul rand, au avut sansa de a decide, pe baza cadrului legal creat, al conditiilor concrete existente in economie si al studiilor de marketing efectuate, genul de operatiuni bancare carora doresc sa le acorde o atentie deosebita, in cadrul activitatii de ansamblu a bancii.

IV. TIPURI DE BANCI

Cunoscand diversitatea de banci, care opereaza intr-un sistem bancar modern si performant , este interesant de cunoscut care sunt criteriile conform carora acestea sunt clasificate si tipurile in care sunt impartite. Trebuie evidentiat faptul ca fiecare criteriu de clasificare reflecta o anumita specializare. Cu toate ca, apparent, modul de clasificare si criteriile par a fi aceleasi in sisitemele bancare din diferite tari, apar unele nuante in modul de abordare a acestei

9

probleme si, deci, particularitati in definirea unui anumit tip de banca. In literatura de specialitate, din practica bancara internationala se intalnesc, in principal, urmatoarele tipuri de banci: - banca centrala - institutie bancara aflata in fruntea aparatului bancar, cu rol de supraveghere si organizare a relatiilor monetar-financiare ale unui stat, atat pe plan intern cat si in relatiile cu alte sisteme monetare; - bancile comerciale - denumire generica data celorlalte banci, altele decat banca centrala.

In principiu, bancile comerciale isi desfasoara activitatea atat pe plan intern cat si international. Activitatea lor este diversa si se axeaza, in principal, pe: atragerea depozitelor si acordarea de credite, acceptarea de depuneri de la alte banci sau firme, operatiuni valutare pentru persoane fizice si juridice, plasamentul fondurilor si schimburilor comerciale. Bancile comerciale sunt foarte diversificate, ele putand fi diferentiate dupa tipul operatiunilor sau sfera teritoriala de cuprindere. De aceea, adesea denumirea de banca comerciala este asociata unui termen care ii defineste specificul. Astfel sunt banci universale si banci specializate. - banci universale - sunt denumite acele banci comerciale care efectueaza toate operatiunile bancare si care nu isi limiteaza activitatea la anumite sectoare (la noi, societatile bancare sunt, prin lege, banci universale). - banci specializate - este denumirea generica pentru a desemna bancile comerciale sau institutiile de tip bancar, care, de regula, alaturi de operatiuni bancare de baza, dezvolta preponderent operatiuni bancare de un anumit tip sau un anumit domeniu. Iata si cateva tipuri de banci comerciale specializate: 1. banca agricola - acorda credite si alte facilitati financiare si de plata unitatilor agricole pentru cumpararea de terenuri si utilaje agricole, ingrasaminte etc. 2. banca de investitii - acorda credite, pe termen mediu si lung, intreprinderilor industriale (uneori si din alte ramuri economice), de regula pentru investiti, procurandu-si fondurile pe baza unor forme de economisire pe durate mai indelungate decat cele obisnuite 3. banca ipotecara - acorda imprumuturi pe termen lung cu o ipoteca asupra imobilelor detinute de debitori 4. banca de export-import - crediteaza, pe diferite termene, producatorii/exportatorii autohtoni pentru a-i sprijini in activitatea de promovare a produselor tarii respective pe pietele externe; garanteaza creditele externe; efectueaza operatiuni de casa in favoarea importatorilor si exportatorilor etc. 5. banca internationala (privata) - banca comerciala cu numeroase sucursale in alte tari si pentru care operatiunile externe joaca un rol important, dar nu chiar preponderent; Termenul de banca internationala este utilizat si pentru institutii financiar-bancare interguvernamentale al caror capital provine din doua sau mai multe tari si a caror activitate specifica desfasurandu-se la nivel international sau mondial depaseste granitele unei tari (de exemplu Banca Reglementarilor Internationale, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, Banca Mondiala etc). 6. bancile de depozit - realizeaza cea mai mare parte a activitatilor pe plan intern prin atragerea de depozite si acordarea de credite financiare si persoanelor private. In Franta,

10

bancile comerciale se numesc banci de depozit. In SUA si Gemania aceste banci se ocupa si de emisiunea si plasarea hartiilor de valoare si acordarea de credite avand drept gaj hartiile de valoare.

V. BANCA – CONCEPT SI FUNCTIILE BANCII IN ECONOMIE

O bancă poate fi definită ca o instituţie care mobilizează mijloace băneşti disponibile, finanţează şi creditează persoanele fizice şi juridice, organizează şi efectuează decontările şi plăţile în cadrul economiei naţionale şi în relaţiile cu celelalte state, în scopul obţinerii de profit.

Din definiţie rezultă caracterul complex al rolului pe care banca îl are în economie, atât din punct de vedere al serviciilor pe care le efectuează, cât şi din punct de vedere al relaţiilor în spaţiul geografic.

În principal, o bancă îndeplineşte urmăoarele funcţii: 1. Funcţia de deposit, care constă în: - efectuarea de operaţiuni de depozit la vedere şi la termen, în cont, cu numerar şi cu titluri, constând în atragerea resurselor băneşti de la persoane fizice şi juridice, în vederea păstrării şi fructificării lor; - efectuarea de operaţiuni de depozitare şi trezorerie pentru obiecte de valoare aflate în proprietatea persoanelor fizice şi juridice. 2. Funcţia de investiţii, care constă în: - acordarea de credite în lei şi în valută persoanelor fizice şi juridice din ţară şi străinătate; - participă în calitate de acţionar la înfiinţarea unor instituţii bancare sau nebancare în ţară şi străinătate; - achiziţionează active financiare în nume propriu. 3. Funcţia comercială, care constă în: - realizarea de încasări şi plăţi, în valută şi în lei, generate de activităţi de export, import, prestări de servicii şi turism intern şi internaţional, operaţiuni cu caracter financiar, necomercial şi alte operaţiuni legate de încasări şi plaţi între persoane fizice şi juridice din ţară şi străinătate; - cumpără şi vinde, în ţară şi în străinătate, valută, efecte de comerţ exprimate în lei şi valută; - efectuează operaţii de scontare şi rescontare a efectelor de comerţ; - efectuează operaţii de schimb valutar şi operaţii de arbitraj pe pieţele monetare internaţionale pe cont propriu sau în numele clienţilor; - participă la tranzacţii externe financiare de plăţi şi de credit, încheie cu bănci şi instituţii financiare străine angajamente şi convenţii de plăţi; - cumpără şi vinde, în ţară şi străinătate, aur şi metale preţioase, monede;emite efecte de comerţ, bilete la ordin, cambia sau trate, cecuri în favoarea unor beneficiari din ţară şi străinătate; - efectuează operaţiuni de vânzare-cumpărare şi alte operaţiuni cu titluri emise de stat;prestează servicii bancare, expertiză tehnică, economică şi financiară a diferitelor proiecte, acordă consultanţă şi asistenţă în probleme de gestiune financiară şi evaluare;

11

- organizează lansarea de obligaţiuni, asigură mobilizarea împrumuturilor prin emisiunea de obligaţiuni, garantează emisiunea şi plasează obligaţiunile pe piaţa secundară.

Organizarea băncii, ca firmă comercială realizând activităţi specifice, se concretizează în constituirea acesteia ca unitate de decizie, printr-o abordare sistemică a elementelor componente, definite prin variabilele funcţionale şi relaţionale în cadrul unei structuri apte să asigure activitatea convergentă, sinergică a elementelor componente.În acest sens, componentele organizatorice ale băncii vor avea un comportament interdependent în cadrul băncii, ca întreg, în perspectiva realizării obiectivelor şi îndeplinirii funcţiilor băncii.

Din punct de vedere organizatoric, banca poate fi tratată într-o tripla perspectivă: - perspectiva iererhică, subcoordonativă, prin care banca este structurată pe nivele iererhice, organizarea vizând atât conducerea băncii, cât şi activităţile operaţionale, executive, care asigură realizarea produselor şi seviciilor băncii; - perspectiva funcţională, prin care banca este organizată conform funcţiunilor băncii, atributele conducerii fiind ataşate diferenţiat fiecărei funcţiuni (productivă, financiară, comercială, etc.); - perspectiva configuraţională, prin care banca este organizată pe centre operaţionale (centrala, sucursala, filiala, agenţia, oficiu), în cadrul fiecărui centru realizându-se selectiv funcţiunile băncii şi atributele conducerii, organizarea în această perspectivă generând reţeaua bancară.

Cele trei perspective organizatorice considerate în interdependenţa lor constituie arhitectura băncii, evidenţiată prin organigrama acesteia, în cadrul cărei sunt relevate nivelele organizatorice, centrele operaţionale, compartimentele funcţionale, relaţiile dintre acestea (de autoritate, de coordonare, de colaborare, de informare, etc.), precum şi paramentrii definitorii ai fiecărui element organizatoric (atribuţii, competenţe, responsabilitaţi).

În funcţie de perspectiva organizatorică considerată, organigrama băncii poate evidenţia prioritar o anumită categorie de relaţii: Relaţiile ierarhice, de subordonare, organizarea centrându-se pe activitatea de conducere caracterizată prin decizie, coordonare şi control.

Conducerea, administrarea şi controlul băncii sunt realizate printr-o ierarhie subordonativă a organismelor de conducere, cărora le sunt ataşaţi parametri specifici de conducere (atribuţii, competenţe, responsabilităţi), caracteristică fiind autoritatea de decizie.

Elementele organizatorice ale organigramei ierarhice sunt următoarele: Adunarea generală a acţionarilor; Consiliul de Administraţie; Comitetul de direcţie sau de conducere; Preşedintele şi vicepreşedintele.

La nivelul conducerii băncii sunt constituite organisme specializate care asigură realizarea integrării şi armonizării unor activităţi, orientate pe obiective specificare (Comitetul de risc, Comitetul de credit, Comisia de cenzori, Controlul intern, etc.).Conducerea curentă a băncii este exercitată de preşedinte, vicepreşedinte, dar şi de şefii diviziilor, departamentelor şi direcţiilor funcţionale.

12

Daca preşedintele răspunde de desfăşurarea, în condiţii optime şi profitabile, a întregii activităţi a băncii, vicepreşedintele îndeplineşte atribuţii însoţite de competenţe şi responsabilităţi corespunzătoare, referitoare la coordonarea unor departamente funcţionale sau centre (unităţi) operaţionale – sucursale, filiale, agenţii.

Relaţiile funcţionale, organizarea centrându-se pe activităţi specifice băncii, generatoare de produse şi servicii, şi în acest sens constituindu-se compartimente (birouri, servicii, direcţii divizii, departamente) care realizează operaţiuni bancare caracterizate prin omogenitate, interdependenţă şi finalitate.

În funcţie de dimensiunile băncii şi specialitatea acesteia, activităţile şi operaţiunile pot fi realizate fie în cadrul unor direcţii sau divizii, fie, în cazul băncilor mari, detaliate pe departamente, servicii sau birouri.

Organigrama funcţională este flexibilă şi diferă de la bancă la bancă, chiar pentru aceeaşi bancă ea putându-se modifica în funcţie de strategia băncii, de natura şi volumul activităţilor desfăşurate.

Principalele compartimente funcţionale din cadrul băncii sunt: de coordonare, de trezorerie, de casierie, de control, de operaţiuni comerciale, de creditare, de contabilitate, de informatică, de relaţii externe, de organizare, de resurse umane, de dezvoltare, juridic.

Compartimentele funcţionale la nivelul centralei băncii au atribuţii în domenii precum: - elaborarea şi avizarea normelor metodologice; - îndrumarea şi controlul centrelor (unităţilor) operaţionale; - realizarea de studii, analize, evaluări, etc.

Relaţiile configuraţionale, organizarea concretizându-se în reţeaua teritorială a băncii, evidenţiind o structură în reţea a băncii, în cadrul căreia subordonarea este însoţită de autonomie, autoritate de responsabilitate.

Structura reţelei de unităţi a băncii în profil teritorial (naţional şi transnaţional) este:

centrala sucursala filiala (subordonată fie sucursalei, fie centralei) agenţia (subordonată fie filialei, fie sucursalei)

Centrele operaţionale (sucursala, filiala, agenţia) sunt unităţi cu sarcini operative, cu competenţe şi responsabilităţi relative limitate, neavând personalitate juridică.Acestea au relaţii directe cu clienţii din raza de activitate (atât persoane juridice, cât şi persoane fizice).

Configuraţia în reţea a organizării băncii evidenţiază atât autonomia centrelor operaţionale, cât şi convergenţa activităţilor acestora în cadrul băncii ca întreg.În acest sens, comparativ cu organigrama ierarhică, unde decizia este acordată prin delegare, cu organigrama funcţională, unde derivă din specificul activităţilor (competenţa profesională), în cadrul organigramei configuraţionale competenţele decizionale sunt distributive, vizând fie un anumit volum de activitate, fie o anumită dimensiune a responsabilităţii.

În perspectiva configuraţională, Centrala are aproape exclusiv atribuţii de coordonare; treptat, prin deplasarea spre agenţii şi oficiu, ca centre oparţionale exclusiv de execuţie, atribuţiile de coordonare se diminuează.

13

Perspectiva configuraţională evidenţiază rolul major al sucursalei, atât în calitatea sa de coordonator al activităţilor celorlalte unităţi operaţionale, cât şi în cea de operator, în sfera creditării, decontării, etc., sucursala dispunând, de regula, de o largă autonomie operativă şi de gestiune, în cadrul acesteia activitatea bancară desfăşurându-se într-o structură funcţională adecvată dimensiunii teritoriale.

Dacă filialele sunt unităţi teritoriale operative ale băncii cu o relativă autonomie de gestiune, agenţiile şi oficiile sunt puncte de lucru ale sucursalelor sau filialelor, direct sobordonate acestora, constituindu-se în scopul apropierii de clienţi.Una dintre activităţile esenţiale ale băncii, care reclamă o organizare adecvată şi eficientă, este activitatea de creditare (de fapt, o funcţie distinctă a băncii).

Conform strategiei şi principiilor manageriale, banca stabileşte competenţele ierarhice, funcţionale şi configuraţionale în domeniul apropierii, avizării şi acordării creditelor.

În funcţie de dimensiunile băncii, de reţeaua acesteia, ofiţerii de credite realizează diferenţiat setul de operaţiuni implicate în acordarea creditului.

Totodată, în perspectiva configuraţională, sunt constituite compartimente sau organisme distincte implicate în diferitele etape ale procesului de creditare, precum: serviciul de credite, comitetul de credit, departamentul de credit, comitet de risc.

Sarcinile şi competenţele acestor elemente organizatorice vizează activităţi de analiză, revizuire, rescadenţare, îndrumare, urmărire şi control, informare, etc.În cadrul organigramei, cele trei perspective organizaţionale sunt reprezentate prin trei blocuri:A - Relaţiile ierarhiceB - Relaţiile funcţionaleC - Relaţiile configuraţionale

Predominanţa unui anumit tip de relaţii în fiecare bloc al organigramei nu înseamnă eliminarea celorlalte, ansamblul de relaţii din fiecare bloc căpătând caracteristicile celor predominante.

Blocul C, al relaţiilor configuraţionale, evidenţiază structura în reţea a centrelor operaţionale în profil teritorial, în cadrul fiecărui centru existând relaţii ierarhice, de conducere, şi funcţionale, prin compartimentele structurii organizatorice ale fiecărui centru (sucursale, filiale, agenţii).

De asemenea, între blocul C şi blocul A sunt manifestate relaţii iererhice de autoritate, caracterizate în actele de decizie şi coordonare exercitate de elementele organizatorice ale blocului A (de la Adunarea generală până la vicepreşedinte), precum şi de elementele organizaţionale de stat major (Comitetul de risc, Comitetul de credit, etc.).

Pe de altă parte între blocul C şi blocul B sunt manifestate relaţii funcţionale, prin care compartimentele funcţionale, de specialitate, ale Centralei Băncii îndrumă, coordonează metodologic, analizează centrele operaţionale, teritoriale, care cuprind şi acestea, în structura lor organizatorică, compartimente funcţionale similare Centralei Băncii, însă mult simplificate, în funcţie de dimensiunile unităţii teritoriale.

14

VI. CONCLUZII

Schimbarea regimului politic în România ca urmare a Revoluţiei din Decembrie 1989 a determinat schimbarea însemnelor monetare ale ţării. În aprilie 1991, Banca Naţională a lansat prima emisiune postrevoluţionară de bancnote, dedicată lui Constantin Brâncuşi. În anii următori, Banca Naţională a continuat să emită bancnote pe care au fost figurate personalităţi ale culturii române: Grigore Antipa (200 lei 1992), Mihai Eminescu (1 000 lei 1991, 1993, 1998; 500 lei 2005), Lucian Blaga (5 000 lei 1998; 200 lei 2006), Nicolae Iorga (10 000 lei 1994, 1999, 2000; 1 leu 2005), George Enescu (50 000 lei 1996, 2000, 2001; 5 lei 2005), Nicolae Grigorescu (100 000 lei 1998, 2001; 10 lei 2005, 2008), Aurel Vlaicu (500 000 lei 2000; 50 lei 2005), I. L. Caragiale (1 000 000 lei 2003, 100 lei 2005). În anul 1999, Banca Naţională a pus în circulaţie, pentru prima oară, o bancnotă din polimer (2 000 lei - Eclipsa totală de soare din 11 august 1999). Acest tip reprezintă vârful tehnologiei de fabricaţie a biletelor de bancă şi prezintă mai multe avantaje fata de suportul tradiţional de hârtie: încorporează elemente de siguranţă suplimentare, este mai durabil, mai uşor de procesat pe maşinile automate şi se poate recicla într-o varietate de produse din plastic. În anii următori, emisiunile de bancnote de hârtie au fost înlocuite progresiv, astfel încât, odată cu denominarea leului din anul 2005, întreaga cantitate de bancnote a fost fabricată din polimer. După anul 1990, Banca Naţională a reluat tradiţia, întreruptă în perioada comunistă, a emiterii de monede şi medalii destinate colecţionarilor. Astfel, începând cu anul 1995, au fost realizate monede şi medalii din argint, iar din anul 1998 au fost emise piese jubiliare din aur. Investite cu putere circulatorie pe teritoriul României, aceste emisiuni evocă personalităţi culturale, momente ale istoriei civilizaţiei româneşti şi universale, monumente de arhitectură, rezervaţii naturale etc. După anul 1996, emisiunile jubiliare confecţionate la Monetăria Statului au fost realizate în tehnica "proof", prin care se obţine un contrst mat/lucios între fond şi elementele în relief ale monedei. Manipularea rondelelor şi a monedelor se face manual, iar controlul se face pentru fiecare monedă, imediat după baterea ei. Piesele astfel realizate sunt păstrate în capsule de protecţie transparente. Prezentarea lor se face în casete din material plastic sau din lemn şi sunt însoţite de un certificat de autentificare a datelor tehnice şi a conţinutului de material preţios.

15

VII. BIBLIOGRAFIE

1. Banca Nationala a Romaniei – www.bnro.ro

2. Berea O. A. – Orientari in activitatea bancara contemporana, Ed. Expert,

Bucuresti, 1999

3. Barbu Teodora – Moneda, banci si politici monetare, EDP, Bucuresti, 2005

4. Capraru Bogdan – Activitatea bancara, sisteme, operatiuni si practice, Ed. CH

Beck, Bucuresti, 2010

5. Mugur Isarescu – Reflectii economice - Piete, bani, banci, Ed. Expert,

Bucuresti, 2001

16