Fntna dintre plopiFiu al pamntului glorios al Moldovei, Mihail Sadoveanu (1880, Pacani - 1961, Bucureti) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician i om politic romn deosebit de prolific, lasnd posteritatii o opera monumentala care se ntinde pe o jumatate de secol. Volumul Hanul Ancuei a fost publicat n 1928. n el se reunesc trsturile definitorii ale naraiunii lui Sadoveanu: fascinaia pentru trecut, lirismul evocrii, accentele mitice, legendare i stilul metaforic, ceremonios. Fantana dintre plopi este a patra povstire din cele noua cuprinse in ciclul Hanu Ancutei. Povestirea este o specie a genului epic n proza de scurta ntindere, cu o actiune simpla, lineara, cu personaje putine, accentul cazand pe actiune si mai putin pe personaj. Se acorda importanta mare naratorului, actului nararii si intamplarilor, timpul nararii este la trecut, fiind prezenta si oralitatea. Tema operei literare "Fntna dintre plopi" o presupune iubirea tragica dintre Neculai Isac si Marga. Neculai Isac, capitan de mazili, se ndragosteste de o tiganca pe nume Marga. igancusa era pusa de unchiul sau Hasanache sa se ntlneasca cu Neculai pentru a-l jefui, nsa fata i spune adevarul baiatului, care fuge, iar fata este omorta de rudele sale. Naratorul evoc o ntmplare trit de el n tineree, n urm cu peste 25 de ani, pe aceste meleaguri. n povestire se relateaz un singur fir epic, o trist poveste de iubire care a avut rol de iniiere pentru tnrul de odinioar. Aciunea se deruleaz alert, fiind identificabile toate momentele subiectului. n expoziiune se precizeaz timpul i locul, artndu-se c totul s-a petrecut ntr-o toamn ca asta la hanul Ancuei, pe cnd Neculai Isac negustorea vinuri n inutul Sucevei. Atunci a fcut popas la han i a ntlnit pe malurile Moldovei un grup de igani ntre care a remarcat o fat de vreo 18 ani. Intriga precizeaz faptul c tnrul se ndrgostete de frumoasa iganc, pe nume Marga. Desfurarea aciunii red ntr-un ritm alert evenimente dramatice. Dup o noapte petrecut la locul numit Fntna dintre plopi, tinerii i stabilesc o alt ntlnire la ntoarcerea lui Neculai Isac din inuturile Pacanilor. Revederea a avut, ns, un final tragic. Fata ia mrturisit c iganii plnuiesc s-l omoare pentru a-i lua banii. Punctul culminant este marcat de momentul cnd, avertizat, Neculai Isac ncearc s scape din ncierare, dar este rnit la un ochi i i pierde vederea. Deznodmntul impresionant arat c, rentors la fntn cu ajutoare, tnrul gsete urme de snge i nelege c fata a fost omort i aruncat n fntn.

Faptele sunt prezentate din perspectiva povestitorului naratiuniicadru, care asista ca martor la seara de la han, devenind ascultator al fiecarei naratiuni rostite de ceilalti naratori. Nu are nume, dar este acceptat de ceilalti, ceea ce dovedeste pretuirea lor, faptul ca este recunoscut ca unul dintre ei. El este un narator martor, pentru ca asista la tot ceea ce se intampla la han si ii urmareste pe fiecare. Prezenta sa este redata prin utilizarea persoanei I in naratiune si confera iluzia autenticitatii. Perspectiva naratiunii la persoana I este subiectiva, naratorul implicandu-se puternic in relatarea faptelor si stabilind o legatura foarte stransa cu ascultatorii, carora li se adreseaza direct. Subiectivitatea naratorului are ca efect lirismul naratiunii, naratorul utilizand expresii si figuri de stil. Perspectiva subiectiv pe care o are asupra relatrii vine ca o consecin a faptului ca este un narator-personaj. Experiena de viaa a lui Neculai Isac, de exemplu, din povestirea Fantana dintre plopi mediul social, sexul i vrsta i pun amprenta asupra povestirii: Eram un om buiac i ticalos. Om nevrednic nu pot s spun c am fost [] dar mi erau dragi ochii negri i pentru ei clcam multe hotare. Exista n Fntna dintre plopi dou tipuri de naratori: primul tip este naratorul martor, cel care apare imediat n deschiderea povestirii, aducnd la cunotinta cititorului atomsfera din han, activitatile personajelor: lutarii, Ancua, comisul Ioni de la Drgneti i gospodarii i cruii din ara-de-Sus. Relatarea se face n principal la persoana a III-a, i doar prin poziionarea pronumelui la pers I noi n faa acestei categorii de personaje (noi, gospodarii i cruii din ara-de-Sus), naratorul i revendic apartenena la acest grup, ceea ce face din el un narator-martor, narator ce va asista i la venirea capitanului de mazili Neculai Isac, care dup ce particip la un adevarat ritual (Ancua i toarna vin n ulcic, lutarii vin mai aproape, comisul Ionita il invit s povesteasca ntmplarea n care i-a pierdut o lumin) isi incepe povestirea. Al doilea tip este naratorul-personaj: Neculai Isac povestete auditoriului, aducnd la cunotin i cititorului ntmplarile de pe vremea celeilalte Ancue, prin tehnica evocrii, fiind deci un narator. Prin participarea direct la succesiunea evenimeniala el este un personaj, alaturi de celelalte personaje ale povestirii (Marga, unchiul Hasanache, fraii acestuia), cele dou atribuiuni fcnd din Neculai Isac un narator-personaj. n finalul povestirii naratorul revine n ipostaza de narator-martor, (Noi gospodarii i cruii din ara-de-Sus am ramas tcui i mhnii). Titlul operei, format din doua cuvinte semnificative: "Fntna", n care apa sugereaza viata, iubire (eros), dar si moarte (thanatos) si plopul, considerat arborele singuratatii, un copac blestemat de ale carui crengi s-a spnzurat Iuda, desemneaza locul de ntlnire al celor doi: "Fntna dintre plopi". Simbolul fantanii cu patru plopi reprezinta un centru al lumii, un loc sacru care insa nu-i mai protejeaza pe

indragostiti, fiind pangarit de vina fiecaruia si sortit pieirii. Apa fantanii se amesteca cu sangele ,iar in plan simbolic, iubirea cu moartea. Neculai Isac apare n dou ipostaze ca personaj: de om tnr i de om matur. De fiecare dat este caracterizat att direct ct i indirect. Este construit ca personaj complex romantic, rotund. Portretul fizic al noului oaspete,facut de un narator obiectiv,impleteste mijloacele de caracterizare deoarece contine atat referinte directe: om ajuns la carunteta ce arata inca frumuseta si barbatie ,cat si derivate,din vestimentatie si atitudine,care dau indicii despre starea lui materiala superioara cat si despre trasaturile morale :sta drept in sa, purta ciubote de iuft cu tureci nalte sun ilic de postav civit cu nasturi rotunzi de argint . Pe umeri, tinuta numa intrun lantujel atarna o blanita cu guler de jder. Avea torba de piele galbena la sold si pistoale la colburi.[]desi ochiul drept stins si inchis ii dadea ceva trist si straniu. Astfel avem ingredintele-cheie ale personalitatii lui Isac: ochiul stins, motiv de curiozitate in ceea ce priveste imprejurarile in care s-a petrecut nenorocirea care l-a marcat pentru toata viata, pistoalele, simbol al firii sale curajoase si razboinice si bunastarea afisata aproape ostentativ. In reintalnirea cu comisul Ionita, vechi prieten, releva si o alta parte a caracterului sau :cea sensibila . El se autocaracterizeaza ca o persoana sociabila mie mi-a placut sa beau vinul cu tovarasii imi sunteti toti ca niste frati, fiind intotdeauna acceptat de cei de la han si considerat om cum ne place noua. Din cuvintele lui se observ c se simte vinovat deoarece nu a reuit s mpiedica moartea tinerei fete. Acesta folosete cuvinte dure pentru a se autocaracteriza: Eram un om buiac i ticlos. Om nevrednic nu pot s spun c-am fost. Aveam oi i imauri i neguam toamna vinuri; dar mi erau dragi ochii negri, i pentru ei clcam multe hotare. De asemenea, se vede c sufletete a rmas conectat la lumea de odinioar, dovad fora expresiv a istorisirii sale. Sensibilitatea eroului este relevata in atitudinea acestuia fata de tigancusa; gesturile marunte: o invelii in contanas caci tremura, ii mangaiai ochii dau masura masculinitatii sale protectoare, pastrate si acum fata de fiintele feminine gingase precum Ancuta pe care o prinse de mana. Atentia pe care el i-o acorda fetei, modul in care i se adreseaza: esti frumoasa ca o duducuta atesta o crestere aleasa, si aprecierea calitatilor feminine indiferent de statutul social, dau, de fapt ,masura propriei persoane, fac din el un cavaler. Derivata din meseria sa (capitan de mazili), vitejia , calitate absolut necesara oricarui barbat, este demostrata in confruntarea cu tiganii care il atrasesera in cursa si vroiau sa il jefuiasca. Pierderea vederii unui ochi l-a fcut mai capabil s neleag trecutul; eroul

devine din vztor nu orb, ci vizionar, avnd puterea de a judeca mai profund ntmplrile vieii. Ca tnr, este aventuros, naiv, nesbuit. Se angajeaz ntr-o idil romantic fr s in seama de viaa tinerei fete. Rezult o anume superficialitate n felul cum nelege dragostea. Naraiunea se mbin cu dialogul i scurte pasaje descriptive. Relatarea personajului-narator se ncheie cu deznodmntul povestirii, dar naraiunea are un epilog care const n dialogul asculttorilor i n comentariile naratorului anonim, care nregistreaz efectul actului narrii asupra povestitorului: ntoarcerea spre sine i n trecut. Limbajul povestirii este arhaic si regional, cu savoarea graiului moldovenesc pe care l-a ridicat la rang de expresie artistica (viers", aicea", mazalul", slobod", am istovit"), fiind dominat de marci ale oralitatii (expresii colocviale, formule ale adresarii directe, elemente paremiologice) incadrandu-se adesea intr-un registru stilistic familiar si primind conotatii afective. Oralitatea stilului este conferita de relatia stransa dintre povestitor si ascultator, exprimat prin formule de adresare direct (domnilor i frailor, ascultai ce mi s-a ntmplat...), replicile dialogului, termenii i expresiile populare (singur ca un cuc, buiac, ima), cuvintele arhaice (catastih, mazili). Arhaismele (arnut) i regionalismele(testemel, tipsie, scurteic) sunt folosite cu naturalee de ctre personaje,crend o limb literar uor accesibil. Figurile de stil apar cu moderaie, dnd astfel stilului sobrietate. Metafora lipsete aproape de tot, iar epitetele au rol caracterizator, particulariznd trsturi ale personajelor. Fiind o specie a genului epic, o naraiune de mic dimensiune, n care se povestete, cu subiectivism, o singur ntmplare de sine stttoare ncadrat ntr-o naraiune mai ampl ("Hanu-Ancuei") i Ia care particip personaje puine palid conturate, opera "Fntna dintre plopi" de Mihail Sadoveanu este o povestire n ram.