FALSIFICAREA LIMBAJULUI TRUPULUI. Se pune adesea întrebarea: „Este posibilă falsificarea limbajului trupului nostru?” Răspunsul la această întrebare este, în general, „nu”, datorită lipsei de concordanţă, care probabil apare între utilizarea principalelor gesturi, a microsemnalelor trupului şi cuvintele rostite. Palma deschisă, de exemplu, este asociată cinstei, dar atunci când escrocul îşi ţine palmele deschise şi zâmbeşte în timp ce spune o minciună, microgesturile sale îl trădează. Pupilele sale se contractează, una din sprâncene se ridică sau colţul gurii se smuceşte şi aceste semnale contrazic gestul palmei deschise şi zâmbetul sincer. Drept urmare, cel care receptează toate aceste semnale e tentat să nu dea crezare celor auzite. Se pare că mintea umană posedă un mecanism de semnalizare a erorii, care indică „avarie” atunci când primeşte o serie de mesaje non-verbale neconcordante. Ne întâlnim însă şi cu cazuri când, în speranţa obţinerii unor avantaje, se falsifică cu bună ştiinţă limbajul trupului. Să luăm, de exemplu, concursurile Miss World sau Miss Univers, la care fiecare concurentă utilizează mişcări corporale grijuliu însuşite pentru a crea impresia de cordialitate şi sinceritate. Ele sunt punctate de către juriu după gradul în care pot transmite aceste semnale. Dar chiar şi cei mai pricepuţi dintre noi îşi pot falsifica limbajul trupului numai pentru o scurtă perioadă de timp; în cele din urmă trupul va emite acele semnale care sunt independente de acţiunile conştiente. Mulţi politicieni sunt experţi în falsificarea limbajului trupului, folosindu-se de acesta pentru a face pe alegători să dea crezare afirmaţiilor lor; despre cel care procedează astfel, cu succes, se spune că are farmec personal, că este „harismatic”. Faţa este folosită mai des decât orice altă parte a trupului pentru a camufla minciuna. Noi utilizăm zâmbetul, încuviinţarea din cap şi clipitul în încercarea de a masca minciuna, dar, din nefericire pentru noi, semnalele trupului spun adevărul, lipseşte deci concordanţa dintre gesturile trupului şi semnalele noastre faciale. Studierea semnalelor faciale este în sine o artĂ. În această carte i-am dedicat puţin spaţiu; pentru informaţii suplimentare recomand cartea lui Robert L. Whiteside, intitulată Face Language (Limbajul feţei). În concluzie, falsificarea limbajului trupului, pentru o perioadă mai lungă de timp, este dificilă. Aşa cum vom vedea mai departe, pentru a putea comunica cu alţii şi elimina gesturile care transmit semnale negative, mentă să ne însuşim şi să utilizăm gesturi deschise, pozitive, în felul acesta, convieţuirea cu ceilalţi va fi mult mai plăcută, iar noi mult mai simpatici în ochii lor. Cum se minte cu succes?

În legătură cu minciuna, dificultatea constă în aceea că acţiunile subconştiente ale creierului sunt involuntare şi independente de minciunile verbale, aşa că limbajul trupului ne dă de gol. Acesta e

motivul pentru care cei ce mint rar sunt descoperiţi cu uşurinţă, oricât de convingător ar suna