facultatea de ŞtiinŢe economice cÂmpulung muscel...

Afaceri electronice pe Internet

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

CÂMPULUNG MUSCEL

MASTER AN II SEM 3

Consideraţii generale asupra conceptului de sistem informaţional, societate comercială integratoare

• concept, tipologie şi însemnătate;

• dinamica structurală a sistemelor manageriale.

• păstrarea în deplină siguranţă şi pe termen lung a documentelor în formă electronică prin transfer în spaţiul digital

1.1 Procese informaţionale Herbert Simon, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 1980, se referea

foarte tranşant la “Revoluţia informaţiei” în lucrarea “The Steam Engine and the

Computers. What Make Technology Revolutionary”. Comparând calculatorul cu

motorul cu aburi, autorul arăta că: aşa cum motorul cu aburi a reprezentat

declanşatorul Revoluţiei industriale, calculatorul a declanşat Revoluţia informaţiei.

Se poate observa evoluţia în timp către era informaţională, aceasta fiind

caracterizată prin noua resursă devenită strategică -INFORMAŢIA.

Caracteristicile erei informaţionale care o deosebesc de cele precedente sunt:

– apariţia societăţii bazate pe informaţie;

– organizaţiile devin dependente de TI în desfăşurarea activităţilor specifice;

– au loc transformări ale proceselor de muncă cu scopul creşterii productivităţii muncii;

– succesul unei afaceri este determinat în mare măsură de eficacitatea cu care este folosită TI;

– TI este încorporată în numeroase produse şi servicii.

• Existenţa unei largi game de prelucrări electronice a informaţiei a generat o tipologie a acestor procese informaţionale.

• Informatizarea muncii de birou facilitează comunicarea orală şi scrisă din activitatea de birou, procesarea informaţiei orale şi scrise, memorarea şi arhivarea acesteia, cu următoarele efecte economice şi sociale: – Eliminarea efortului fizic sau diminuarea acestuia; – Eliminarea efortului fizic şi intelectual datorat scrierii şi

transcrierii manuale a informaţiilor; – Reducerea timpului de recepţie, prelucrare şi transmitere a

informaţiei orale sau scrise din activitatea administrativă; – Creşterea exactităţii proceselor informaţionale, a capacităţii de

memorare şi a vitezei de regăsire a informaţiei; – Creşterea calităţii şi productivităţii muncii administrative; – Scăderea costului informaţiei şi a deciziei pe care aceasta se

fundamentează.

Piramida conceptelor

Evoluţia conceptelor şi a societăţii

Societatea informaţională şi a cunoaşterii are mai multe dimensiuni. Ea se manifestă activ prin câteva componente: (Mara Mateş, Profesor coordonator: Dzitac Ioan, Aplicaţii informatice în economia modernă, http://www.uvvg.ro/studia/economice)

– Economică – aplicarea şi dezvoltarea unor noi paradigme ale economiei digitale şi ale economiei

bazată pe cunoaştere (e-Comerţ, e-Banking, e-Learning, e-Money, e-Trading, plăţi pe internet, afaceri pe internet, etc.).

– Socială – vizează îngrijirea sănătăţii şi protecţiei sociale, democracraţiei sociale. (telemedicina – ex: 30000 de situri referitoare la e-sanatate, teleactivităţi, telelucru, telealegeri, teleasigurare, etc.).

– Educaţională – dezvoltă competenţa de concepţie şi de lucru în regim informatizat, gestionarea intelegentă a proceselor (educaţie şi învăţămînt la distanţă, biblioteci virtuale, e-Teaching, e-Learning).

– Ecologică – care are impact asupra modului de utilizare şi consum a resurselor concomitent cu protecţia mediului înconjurător.

– Culturală – rezultatul conservării şi dezvoltării patrimoniului, dezvoltării industriei (muzee, galerii de arta pe internet, digitizarea informatiei: biblioteci virtuale, manuale digitizate, digitizarea patrimoniului naţional şi internaţional).

• În prezent economia ţărilor avansate tinde tot mai mult spre un tip de economie bazată pe cunoaştere, prin utilizarea pe scară largă a sistemelor informatice integrate ERP, a sistemelor expert şi a sistemelor informatice pentru asistarea deciziei.

În raport cu natura sa specifică, informaţia se prelucrează diferit, prin următoarele forme de procesare:

- Procesarea datelor permite tratarea informaţiei numerice după reguli matematice şi logice. De obicei, datele se organizează în colecţii sub formă de fişiere prelucrabile, cu ajutorul unor programe de firmă denumite interpretoare sau compilatoare, care diferă în funcţie de limbajul de programare utilizat. Datele organizate în baze de date sunt exploatate cu ajutorul unor pachete de programe denumite sisteme de gestiune a bazelor de date (SGBD), din care enumerăm FoxPro; Paradox; Visual Basic; Access. Datele organizate în foi de calcul se prelucrează utilizând pachete soft specializate în procesoare de tabele (Excel, Quatro, Lotus 1-2-3) sau folosind funcţiile de procesare a tabelelor din sistemele Works, FrameWork, OpenAccess;

- Procesarea textelor reprezintă un ansamblu de operaţii specifice lucrului cu

textele. Textul structurat în pagini, paragrafe, fraze şi cuvinte este supus unor operaţii pentru determinarea formei caracterelor şi a mărimii acestora, forma şi mărimea paginii, modul de aşezare a textului în pagină. Procesarea textelor presupune şi operaţii lingvistice, cum sunt: despărţirea în silabe, controlul gramatical, lexical şi ortografic al textului analizat. Rezultatul acestor operaţii constă într-un document de tip text care poate fi consultat prin afişarea pe ecran, imprimat pe hârtie sau microfilm. Procesarea textelor se realizează cu programe specializate, cum sunt procesoarele de texte: WordStar, WordPerfect, Word sau cu componente pentru tratare de text

• Procesarea documentelor grafice reprezintă un mod de utilizare eficientă a tehnicilor informatice şi electronice pentru receptarea, memorarea şi prelucrarea grafică a imaginilor introduse anterior în documente. Procedarea informaţiei vizuale se realizează cu programe specializate pentru procesarea documentelor (Ventura, PageMaker, CorelDraw) sau de către funcţii specializate ale procesoarelor de texte sau tabele (Word, Excel, WordPerfect, Works, Lotus 1-2-30. Documentele procesate în acest fel se memorează pe suporturi tehnice de date, care au o anumită organizare pentru a putea fi uşor regăsite, consultate la terminal, imprimate pe hârtie sau microfilm, comunicate la distanţă, sau introduse într-un nou proces de prelucrare grafică.

• Procesarea sunetelor se referă la forme variate care merg de la vocea umană (mesaje, convorbiri telefonice etc.) până la sunete obţinute prin sinteză electronică, sunete naturale sau muzicale. Acest tip de informaţie este perceput analogic şi convertit ulterior în formă digitală. Prelucrarea acestor informaţii se face cu ajutorul unor echipamente şi programe specializate în tratarea informaţiei sonore, cum este sistemul SoundBlaster, care poate funcţiona cuplat la orice calculator personal. Se realizează astfel o interfaţă acustică a sistemului informatic cu sistemele audio analogice (casetofon, magnetofon, compact disc etc.), precum şi cu dispozitivele de comunicaţie acustică (telefon, interfon).

• Procesarea de imagini constituie una din realizările moderne ale electronicii şi informaticii. Informaţia vizuală dinamică se realizează prin afişarea şi perceperea unui număr de imagini succesive pe unitatea de timp (minim 25 de imagini pe secundă), generând factorului uman senzaţia vizuală de mişcare. Informaţia video este obţinută cu tehnica de filmat (cameră de filmat alb-negru sau color), imagini transmise prin sistemele de comunicaţie video de natură profesională realizate pe calculator, cu ajutorul unor dispozitive fizice şi logice. În mod curent, prelucrarea informaţiei vizuale este însoţită şi de prelucrarea informaţiei sonore, după cum imaginea este însoţită de sunete sau voce umană.

• O serie de specialişti în domeniul economic în general, al managementului şi al informaticii în particular, au ajuns la concluzia ca la baza noii economii bazate pe cunoştinţe stau următoarele caracteristici definitorii: – Primordialitatea cunoştinţelor în economie – Concentrarea activităţilor economice asupra cunoştinţelor şi

bunuri-cunoştinţe – Fundamentarea activităţilor economice pe resurse intangibile – Specificitatea pronunţată a capitalului de cunoştinţe – Proliferarea echipamentelor şi produselor simbolice – Demasificarea producţiei – Dispariţia treptată a frontierelor organizaţiei – Amplificarea conceperii şi importanţei tehnologiilor – Dezvoltarea exporturilor – Ponderea majoritară a serviciilor în economie – Multiplicarea rapidă a firmelor mici, care vor predomina treptat

în economie – Proliferarea şi diversificarea formelor de asociere economică

între organizaţii

1.2 Managementul informaţiei • Conceptul de management al informaţiei se bazează pe

unanima acceptare a faptului că resursele informaţionale constituie un activ al firmei, rezultând că pot şi trebuie să fie gestionate. Datorită faptului că informaţia reprezintă o resursă rară şi scumpă, aceasta trebuie să fie evidenţiată, apreciată şi valorizată, sub aspectul specific al utilizării multiple, procesul de generare şi de utilizare trebuie să fie plasat în directă subordonare faţă de nivelul de conducere, alcătuindu-se şi actualizându-se, printr-o strategie, specifică un repertoar al informaţiilor disponibile, iar acolo unde este cazul şi o ierarhizare a acestora.

• Această activitate va trebui să devină o prioritate a agenţilor economici, managerul devenind un catalizator al informaţiei, implicându-se efectiv în integrarea informaţiei, în administrarea, actualizarea, informaţiei pertinente din miile de date disponibile.

1.2.1.Managementul strategic şi deservirea acestuia prin instrumente birotice

• Echipa managerială responsabilă de destinele unei firme are ca sarcină prioritară corelarea deciziilor strategice cu condiţiile mediului extern, asigurând realizarea unor strategii care să permită îmbunătăţirea imaginii companiei, concomitent cu creşterea performanţelor.

• Rolul strategiei în definirea direcţiei de acţiune a firmei se divide pe două planuri: al strategului şi al planului strategic. Rolul strategului se poate compara cu cel al unui navigator, iar planul strategic poate fi comparat cu harta aflată la baza stabilirii direcţiei de urmat, cuantificând gradul în care societatea respectivă progresează.

• Strategia trebuie să stabilească direcţia şi să concentreze eforturile şi acţiunile, asigurând, în acelaşi timp, flexibilitatea organizaţională.

• Managementul strategic reprezintă procesul prin care managerii stabilesc direcţia pe termen lung a firmei, fixează obiectivele de performanţă specifice, elaborează strategiile necesare atingerii acestor obiective şi urmăresc executarea planului de acţiune ales. Managementul strategic solicită calităţi antreprenoriale superioare, dar şi implementarea şi execuţia consecventă şi completă a strategiei, care să conducă la performanţe organizaţionale superioare pe termen lung. Un plan strategic bun, dacă nu este executat în mod corespunzător, are un rezultat caracterizat prin slabe performanţe. Un plan necorespunzător, executat ireproşabil, rareori conduce la rezultate bune. Situaţia optimă este aceea în care o strategie elevată este urmată de o implementare şi de o execuţie ireproşabile.

• Implementarea şi execuţia strategiei reprezintă punerea sa în aplicare şi determinarea tuturor persoanelor implicate în realizarea sa. Execuţia fiecărei părţi din planul strategic care revine unui salariat, reprezintă, în esenţă, o sarcină administrativă. Pentru manager, aceasta înseamnă: – elaborarea unor programe şi bugete care să sprijine execuţia strategiei; – corelarea motivaţiilor şi a recompenselor cu gradul de îndeplinire a rezultatelor

urmărite; – dezvoltarea unui sistem informaţional care să permită urmărirea şi controlul

proceselor necesare implementării strategiei; – întărirea parteneriatului intern necesar coordonării acţiunilor de implementare a

strategiei şi perfecţionarea continuă a modului de execuţie al acesteia.

• Modelul procesului de management strategic se impune a fi realizat pentru

evaluarea situaţiei de fapt şi adoptarea unei decizii în vederea continuării acţiunilor începute sau ajustării acestora, deoarece toate deciziile strategice sunt susceptibile de o modificare în viitor. Variaţia performanţelor financiare ale organizaţiei, precum şi schimbările survenite constituie principalele elemente care impun luarea unor decizii de ajustare a strategiei.

• Analiza strategică este desfăşurată în următoarele etape: – determinarea viziunii firmei; – analiza mediului extern; – studierea şi analizarea mediului concurenţial; – analiza internă a societăţii şi fundamentarea strategiei organizaţiei.

• Viziunea firmei se realizează pe termen lung şi foarte lung, conceptualizând imaginea a ceea ce doresc managerii să devină organizaţia.

• Studiul mediului concurenţial demarează prin stabilirea firmelor concurente, incluzând organizaţiile care intenţionează să pătrundă pe piaţă şi producătorii de produse substitute.

• Analiza internă a organizaţiei, prin implicarea funcţiei birotice de prelucrare şi comandă-control, permite managerului să cunoască punctele forte, dar şi cele slabe ale firmei, elemente care influenţează puterea competitivă a organizaţiei.

• Fundamentarea strategiei permite managerului să adopte soluţii de dezvoltare a activităţii firmei, să o menţină la acelaşi nivel, sau să o restrângă. În cazul în care firma acţionează pe mai multe pieţe, cu mai multe unităţi de afaceri, managerul poate adopta soluţii pentru dezvoltarea anumitor unităţi, segmente de piaţă, menţinerea la nivelul actual sau lichidarea celorlalte.

1.2.2. Impactul tehnicii de calcul şi a telecomunicaţiilor asupra strategiei firmei

• În etapa actuală, dezideratul major al dezvoltării economice îl constituie oprirea procesului de adâncire a decalajelor care despart România de ţările dezvoltate sau chiar faţă de unele economii mediu dezvoltate.

• De aceea, se impune cu insistenţă întrebarea: care sunt resursele care în ultimele decenii au avut o influenţă benefică în procesul creşterii economice şi ameliorării condiţiilor de viaţă ale oamenilor?

• Aceste resurse se regăsesc în schimbarea strategiei firmei în economia de piaţă funcţională. Tot mai multe firme îşi vând produsele şi serviciile pe Internet, canalele tradiţionale de distribuţie sunt pe cale de a fi desfiinţate. Totodată se constată o reducere substanţială a şomajului, iar educaţia este într-o permanentă creştere.

• Noile tehnologii informaţionale constituie elementele majore ale unei forţe de schimbare în infrastructura economiei. În ultimii 25 de ani se constă o adevărată „explozie de noi idei”, „noi aplicaţii” şi apariţia (formarea) de noi oameni în domeniul economic.

• Prin intermediul dezvoltãrii tehnicii de calcul, a sistemelor moderne de comunicatii si a produselor soft, devenite din ce în ce mai accesibile, prelucrãrile informatice s-au transformat dintr-un atuu al profesionistilor într-un instrument de lucru universal, utilizat si de cãtre neprofesionisti. Astfel, utilizatorii tehnicii si produselor informatice au devenit si devin tot mai numerosi.

• În acest context, informatizarea muncii de birou a devenit tot mai importantã si a început sã fie referitã cu numele generic de biroticã. Acest domeniu al informaticii studiazã tehnicile, conceptele informatice si produsele soft care asigurã automatizarea activitãtilor de birou. Aceste operatii se referã la: prelucrãri elementare de date, editãri de documente, reprezentãri grafice, prelucrãri multimedia, ca si la mijloacele moderne de stocare si transmitere a informatiilor, care pot include secvente multimedia.

1.3. Sfera de cuprindere şi efectele tehnologice informaţionale A vorbi despre societatea informaţională înseamnă fără îndoială a vorbi în primul rând

despre Internet . O istorie a transmiterii informaţiei cuprinde câteva etape majore: transmiterea informaţiei

de la o persoană la alta, comunicarea prin scris, apariţia tiparului, apariţia telefonului, radioului, televiziunii şi industriei filmului, a computerelor şi în sfârşit, apariţia reţelei de reţele care este INTERNETUL.

Cu siguranţă, cel mai fascinant aspect al Internetului îl constituie ideea de libertate: libertatea cunoaşterii, a informaţiilor, a schimbului de opinii. Internetul reprezintă azi cel mai deschis şi democratic sistem de comunicare. Ofertantul de reţea pune la dispoziţie numai căile de comunicare, suportul. Ei nu pot să influenţeze considerabil ansamblul de opinii şi informaţii din reţea.

Internetul este o structură mereu crescândă de dimensiuni gigantice , necontrolabilă, ne- supravegheabilă. Expeditorii şi adresanţii rămân relativi anonimi, mesajele se criptează şi devin ilizibile pentru autorităţi. Internetul se întinde peste graniţe şi evident se pune problema unei forme de cenzură. Ce se poate face şi ce nu se poate face în reţea? Unde intervine statul, guvernul şi care este rolul acestuia în protecţia cetăţenilor şi companiilor din reţea ?

Consecinţele sociale ale pătrunderii masive a mijloacelor moderne de comunicaţie se vor decide în funcţie de modul în care cetăţeanul va face uz de noile mijloace de comunicaţie şi de măsura în care le va adopta. Lumea reţelelor informaţionale este o realitate artificială, virtuală, ancorată nu în viaţa reală, ci în meandrele nesfârşite ale reţelei. Pe nesimţite, un mediu auxiliar pentru obţinerea de ţii se poate transforma într-un substitut al vieţii. Cum va reuşi atunci omul de rând, cetăţeanul, să facă faţă acestei avalanşe de cerinţe şi competenţe noi, cum va reuşi el să-si găsească locul în noua societate?

Integrarea profesională este un factor esenţial în integrarea informaţională. De decenii, sistemul de salarizare combinat cu contractele de angajare pe perioada nedeterminată au contribuit la aducerea standardelor pentru nivelul minim de trai la un nivel apropriat. Din păcate această situaţie s-a schimbat. Persistenta unei rate mari a şomajului, în special în rândurile tineretului, a determinat creşterea rolului muncii ca factor de integrare socială.

• Creşterea în ritm deosebit de rapid a procesului de formare a reţelelor electronice de date, îndeosebi dezvoltarea Internet-ului ca „reţea de reţele” (network of networks) au condus la extinderea volumului şi structurii de servicii electronice, deschizându-se noi oportunităţi pentru comerţul şi diviziunea internaţională a muncii, în direcţia reducerii costurilor tranzacţionale şi a creşterii eficienţei economice, mai ales pe seama economiei de timp şi a realizării unei mai bune concordanţe dintre cerere şi oferta de bunuri şi servicii, pe plan naţional şi transnaţional.

• Cererea unui cadru legal şi instituţional adecvat tehnologiilor informaţionale (TI) oferă guvernelor şi agenţilor economici posibilitatea de a-şi exercita influenţa asupra naturii şi dezvoltării comerţului electronic, chiar dacă o serie de probleme rămân insuficient sau deloc soluţionate (siguranţa juridică, impozitarea, protecţia şi securitatea datelor etc.).

• Internet-ul s-a dezvoltat iniţial în SUA, în anii 60, ca o reţea de calculatoare între birourile guvernamentale, laboratoarele de cercetare şi instituţiile academice.

• De la crearea în 1993 a World Wide Web (WWW), Internet-ul s-a transformat rapid într-un mijloc global pentru telecomunicaţii şi schimb de informaţii în spaţiu. Prin caracterul său, Internet-ul este un bun public, deoarece nu există un proprietar care să ceară licenţe sau să impună taxe pentru utilizarea sa. Un avantaj competitiv decisiv al Internet-ului, faţă de toate celelalte reţele de servicii oferite de proprietari distincţi, rezidă tocmai în caracterul său de nonproprietate.

• Reţelele electronice schimbă modalităţile folosite în transmiterea informaţiei, în contextul comerţului cu bunuri şi servicii, necesitând infrastructuri (hard şi software) şi calificări profesionale tot mai performante şi superioare şi reprezentând totodată o adevărată „revoluţie” în schimbul mondial de bunuri şi servicii.

• Programele pe calculator se pot schimba în forma digitalizată via Internet, ceea ce le conferă un grad ridicat de flexibilitate, adaptabilitate şi inovaţie în deplin consens cu frontul nelimitat al creativităţii umane şi nevoia de a soluţiona probleme la niveluri individuale, sectoriale şi globale.

• Internet-ul reprezintă un potenţial semnificativ pentru serviciile oferite de către bănci (activităţi bancare electronice, comerţul cu obligaţiuni, numerar electronic) şi societăţile de asigurare pentru servicii de consultanţă (auditori, consultanţi de management, contabili, programe de software, telemedicină), ca şi pentru tranzacţiile cu instituţiile publice.

• În opinia specialiştilor, comerţul electronic constituie o inovare a cărei importanţă economică are efecte complexe pe termen lung, încă insuficient cercetate. Eforturile şi costurile de identificare a partenerilor şi de informare, (de exemplu, analizele de piaţă) vor fi reduse simţitor, pieţele, în general, se vor extinde şi intensitatea concurenţei va creşte, în paralel cu deschiderea de noi oportunităţi de cooperare. Vor fi create noi posibilităţi pentru diviziunea „intranaţională.”, „supranaţională” şi „internaţională” a muncii, ceea ce, la rândul său, va conduce la o creştere substanţială a productivităţii muncii, va promova dezvoltarea de noi produse şi servicii, concomitent cu schimbarea raporturilor dintre factorii de creştere şi a structurilor de producţie.

• Noi fronturi pentru cercetarea ştiinţifică din domeniul economiei vor fi deschise mai ales pentru disciplinele care analizează impactul progresului tehnologic, elaborarea de previziuni şi modelarea riscului.

• Folosirea tehnologiilor informaţionale, potrivit unui studiu al OECD, va conduce la o rată mai înaltă a creşterii productivităţii macroeconomice totale a factorilor de producţie, pe termen lung, într-un ritm mediu anual de peste 0,5 puncte procentuale. După cum se ştie, productivitatea totală a factorilor măsoară nivelul tehnologic al dezvoltării unei economii care nu poate fi atribuit unor factori de producţie individuali. Acest indicator este definit ca o relaţie între indicii output-urilor şi input-urilor. În forma sa cea mai frecvent uzitată, pe care se bazează şi studiul OECD, indicele creşterii reale a valorii adăugate brute este indicele output-ului, iar cel al inputurilor este reprezentat de suma cheltuielilor cu munca şi capitalul, ţinând seama de ponderile valorii adăugate nominale ale acestora.

STATISTICI – româneşti - Internet

• Potrivit Web Internet Archive, primul magazin online din România a fost lansat de către PC Net în 1997 şi se numea CyberShop.ro, acesta comercializând CD-uri cu muzică.

• Majoritatea conexiunilor la Internet în anii 2000, erau de tip dial-up. Românii abia atunci făceau cunoştinţă cu mediul online, fiind fascinaţi de informaţia oferită de Internet. Pentru că nu oricineîşi permitea să plătească o conexiune nelimitată datorită preţurilor mari ale ISP-iştilor, vizionarii au făcut un business din asta deschizând numeroase “Internet Café”-uri.

• La începutul anului 2004, RomCard împreună cu organizaţiile internaţionale emitente de carduri, Visa şi MasterCard, implementează standardul de securitate 3D Secure – moment din care posesorii de card pot plăti online, iar piaţa românească de comerţ electronic beneficiază de primele statistici oficiale în ceea ce priveşte tranzacţionarea prin Internet.

• Dacă anul 2004 s-a încheiat cu 3,5 milioane USD procesaţi în e-commerce, 2005 a

adus un volum de aproape 18 ori mai mare, atingându-se valoarea de 44,3 milioane USD rezultaţi din plata online cu cardul.

• Interesant de urmărit este trendul ascendent al numărului de tranzacţii

lunare, trend care s-a păstrat şi în anul 2008. Dacă numărul mediu de

tranzacţii pe fiecare lună din 2007 era de aprox 37.400 de tranzacţii, în 2008 numărul acestora a crescut la aproape 51.000 de tranzacţii pe lună.

• Conform estimărilor Link 2 eCommerce şi RomCard, anul 2008 se va încheia cu aprox. 60 de milioane Euro rezultate din plata online cu cardul sub 3D Secure.

• 2005 - 412 magazine

• 2006 - 433 magazine

• 2007 - 640 magazine

• 2008 - 875 magazine

Istoria Comertului electronic in ROMÂNIA sursa: http://issuu.com/gpecro/docs/istoria-ecommerce-ro/04.01.2016

facultatea de ŞtiinŢe economice cÂmpulung muscel...

Documents