factoriireusiteiscolare

8/6/2019 factorii__reusitei__scolare

http://slidepdf.com/reader/full/factoriireusiteiscolare 1/8

FACTORII REUSITEI SCOLARE

I.Factorii intelectuali ai reusitei scolare

Termenul “inteligenta “ nu are o semnificatie univoca . Astfel ,inteligenta este definita drept capacitate de adaptare la situatii

problematice noi , instrument al reusitei , al cunoasterii ; capacitate de adobandi capacitati ; instrument al abstractizarii , al combinarii , alsintazei.

In decursul dezvoltarii sale , inteligenta – datorita nivelurilor variatede dezvoltare si modurilor nelimitate de combinare a perceptiilor , amemoriei , a gandirii etc. intr-o structura functionala complexa sidinamica – poate lua forme diferite (practica , tehnica , verbala , sociala ,artistica , scolara s.a. ).

Inteligenta scolara cu valoare pur operationala , desemneaza in perspectiva conceptiei lui J.Piaget echilibrul dinamic dintre asimilareacerintelor scolare si acomodarea la acestea , la diferite niveluri descolarizare . Inteligenta scolara este o forma specifica , particulara , ainteligentei , care se diferentiaza de inteligenta generala , globala , verbala, practica etc. , mai ales prin specificitatea continutului sau, dar , in

acelasi timp , se supune legilor generale ale dezvoltarii mintale .Definirea inteligentei scolare este posibila numai in raport cu

activitatea scolara , ea exprimand gradul de adaptare a elevului lacerintele activitatii de tip scolar .Inteligenta scolara este , deci , o notiune

prin excelenta relativa , care depinde in acelasi timp de variatiile permanente ale scolii , ale sarcinilor scolare si ale personalitatii elevilor.

Succesul scolar nu este un indiciu al valorii inteligentei generale sauglobale a elevului , intrucat capacitatea de adaptare scolara depinde deinteligenta lui scolara .Aceasta se formeaza in procesul de scolarizare , ca

rezultat al structurarii potentialitatilor mintale ale copilului dupa natura sirepertoriul activitatii scolare , ingloband in structura sa si atitudineaelevului fata de activitatea conducatoare a varstei scolare .Nu inseamnainsa ca inteligenta scolara ar fi singurul factor determinant al reusiteiscolare. Inteligenta scolara nu este o valoare psihica absoluta . Eficientaei este conditionata de gradul de organizare a intregii personalitati , maiales de trasaturile afectiv- motivationale si volitiv-caracteriale ale elevului. Inteligenta scolara poate fi studiata numai in raport cu sarcinile scolare –

prezentate prin anumite metode pedagogice – si cu viata afectiv –

motivationala a elevului .Evaluarea inteligentei presupune cunoastereatensiunilor , a barierelor externe si interne ale elevului , a naturii si a



relatiei fortelor dinamogene , a gradului de mobilizare a efortului voluntar , a fazelor si a directiei activitatii , intr-un cuvant a campului psihologic incare se desfasoara activitatea elevului .

Este evident , in acest context , ca rezultatele scolare pot fi “alterate

“atat de factorii interni nonintelectuali , cat si de cei externi sau chiar deinfluenta lor combinata .Din aceasta cauza nici inteligenta scolara nu sereflecta in mod fidel in reusita scolara .

Inteligenta scolara este o dimensiune bipolara si in acelasi timpmultifactoriala a personalitatii elevului . Performantele intelectuale pot fiierarhizate in diferite grade , niveluri de eficienta mintala . Realizareaconduite inteligente/ neinteligente presupune colaborarea , convergentacelor mai diverse procese , operatii mintale .

Intrucat invatarea de tip scolar este o activitate cu un continut

variat , reusita scolara presupune o aptitudine cu o structura stratificata inmod complex , in masura sa asigure elevului realizarea celor mai diverseoperatii si actiuni .Aptitudinea scolara este deci o structura complexa sidinamica de functii psihice care , alaturi de motivatie si alte aspecte ale

personalitatii , determina reusita scolara a elevului . Cunoastereastructurii inteligentei scolare inseamna dezvaluirea interrelatiilor functionale dintre procesele psihice implicate care , sub aspectul functieiindeplinite si al eficientei , pot fi considerate aptitudini .

Principalii factori care intervin in determinarea rezultatelor scolaresunt inteligenta generala , aptitudinea verbala , si factorii nonintelectualide personalitate .Caracterul “necunoscut “, nedeterminat al factorului“x”se datoreaza in parte tocmai variabilitatii sale sub aspect psihogenetic.

Structura aptitudinii scolare a elevului se schimba continuu.Diferentierea , adica dezvoltarea aptitudinii scolare , este atat rezultatul ,cat si premisa activitatii scolare . Pe masura inaintarii in varsta , sfera deactiune a aptitudinilor devine din ce in ce larga .

Geneza inteligentei scolare fiind un proces indelungat de structurarisi restructurari , ritmul formarii ei poate fi accelerat sau incetinit denumerosi factori de origine interna si externa . Pentru acest motiv elevii

prezinta diferente individuale accentuate sub aspectul nivelului , structuriisi al eficientei inteligentei lor scolare .

Criteriul cel mai valid al cunoasterii , diagnosticarii inteligentei este performanta intelectuala care exprima “ capacitatea de a face “ ceva .Acest “savoir faire “ este un aspect esential al inteligentei .Reusita alinvatatura nu indica in mod fidel eficienta inteligentei scolare a elevului ,datorita faptului ca aceasta reprezinta numai unul din factoriideterminanti ai rezultatelor la invatatura . Calea cea mai sigura acunoasterii nivelului functional al inteligentei scolare consta in explorarea

rolului si a contributiei mecanismelor intelectuale ale elevului larealizarea unui anumit randament scolar .



Analiza modului de functionare a inteligentei scolare vizeaza intr-omare masura, cautarea explicarii efectelor , a rezultatelor scolareintelectuale .Analiza functionala este cu atat mai dificila , cu cat ea

presupune identificarea rolului factorilor nonintelectuali de personalitate

in determinarea performantelor realizate in diverse situatii scolare problematice .

II. Factorii nonintelectuali ai reusitei scolare

Inteligenta scolara nu ste o valoare psihica absoluta . Eficienta eieste conditionata mereu de intreaga viata a elevului , mai ales de

particularitatile afectiv-motivationale si conative ale personalitatii .Existao tendinta de crestere a rolului factorilor nonintelectuali de personalitatein determinarea reusitei scolare pe masura trecerii de la o clasa la alta .

De asemenea , emotiile si sentimentele se integreaza organic instructura personalitatii , formand aspectul ei dinamico-energetic .Gradulde maturitate al personalitatii depinde , intr-o mare masura de maturitateaemotional-afectiva . Nivelul de dezvoltare a vointei , capacitatea deautoreglare se rasfrang asupra intregii activitati a elevului . Nu estesuficient pentru o reusita scolara sa se detecteze doar trasaturile de

personalitate ale elevului , intrucat trebuie sa se realize alaturi deinformarea elevului si formarea conditiilor interne , a premiselor

psihologice ale succesului scolar .“Succesul la invatatura este dependent nu numai de nivelul

dezvoltarii intelectuale – arata A.Chircev – ci , intr-o insemnata masura side natura trasaturilor de personalitate ale elevilor , ceea ce impunenecesitatea cunoasterii si a influentarii pozitive a acestor trasaturi “.

Dezvoltarea psihica a elevilui are o “istorie individuala “, a careifundamentare se realizeaza inca din familie . Copilul , crescut intr-unanumit tip de climat afectiv si intelectual , va asimila mai usor acelevalori socio-culturale cu care vine in contact repetat si nemijlocit inca

prin modelele de conduita ale parintilor . Familia indeplineste , prinfunctia sa de socializare a copilului , un rol nebanuit de important informarea ierarhiei valorilor individuale . Familiile cu nivel de aspiratieridicat , orientate spre succese si performante , acorda o importantadeosebita reusitei scolare a copilului .In acest tip de familie , la baza

motivarii bucuriilor sau a necazurilor , a succeselor sau a insucceselor ,intr-un cuvant a autoevaluarii , stau realizarile .



Increderea in sine observata la elev este “oglinda “incurajarii si aincrederii ce I se acorda in familie si in scoala . Pe baza evaluariisistematice a randamentului scolar , copilul isi formeaza o autoevaluaredin ce in ce mai realista , care se manifesta , la randul sau , in nivelul de

aspirarie al copilului .Cunoasterea si afectivitatea sunt strans legate . Ele se dezvoltasimultan , in relatie reciproca . Factorul afectiv , inclusiv cel atitudinal ,constituie principala forta motrice a activitatii scolare , in special .Activitatea scolara incununata de succes intareste , consolideaza factorulafectiv .

Interactiunea numaratilor factori externi si interni poate generaatitudinea preferentiala a elevului fata de anumite obiecte deinvatamant .Dintre factorii externi pot fi amintiti : continutul , noutatea

cunostintelor scolare , caracterul atractiv si interesant al metodologieifolosite , personalitatea educatorului , opiniile parintilor etc.Dintrefactorii interni pot fi mentionati :capacitatile cognitive si intereselecognitive ale elevului , componentele motivationale de ordin afectiv ,sentimentul succesului si al insuccesului scolar , nivelul de aspiratieformat in functie de capacitatea de autoestimare etc.

Relatia dintre motive si scolara nu poate fi tratata in mod univoc.Motivul devine insa eficient numai in momentul in care el se constituie lanivelul personalitatii , investindu-se intr-o atitudine . De regula se

porneste de la surse motivationale bogate si variate , dar pana la urma secontureaza atitudinea fata de activitatea scolara .

In general , legatura dintre atitudinea fata de activitatea scolara sireusita scolara este extrem de solida .Progresele in dezvoltarea aptitudiniiscolare sunt cu atat mai evidente cu cat mai pozitiva este atitudineaelevilor fata de activitatea scolara si cu cat aceasta activitate are osemnificatie mai mare .

Sentimentul succesului , al satisfactiei ca factor motivational foarteimportant , apare la elev doar in acele situatii scolare in care i se cere sarealizeze sarcini serioase si dificile pentru el .Deci lipsa de exigenta si desolicitare fizica sau mintala nu poate asigura satisfactia elevului .

Alaturi de aptitudini , temperament , caracter , la determinareaconduitei si a reusitei elevului contribuie si motivatia .Prin motivatieintelegem totalitatea mobilurilor interne ale conduitei . Motivele pot fiinvatate sau neinvatate . La inceput , motivatia este extrinseca atunci candinsasi efectuarea activitatii aduce in mod nemijlocit satisfactia .

In vederea formarii prognozei scolare un loc aparte il au tastele de personalitate in bateria de probe destinate anticiparii succesului scolar .Comportamentul elevului in situatiile scolare depinde , pe langa nivelul

sau intelectual , de ambitia , de curajul lui de a face fata sarcinilor scolare . Intr-un mediu stabil , in care copilul se simte iubit , in care



gaseste modele optimiste de comportament care-I asigura sperantareusitei , el va avea curajul inaintarii , al angajarii elevului in situatiiscolare sau extrascolare chiar si dificile . Dimpotriva , intr-un mediuneechilibrat si frustrant , nelinistit si supraprotector , elevul isi pierde

increderea in reusita si se apara impotriva noilor deceptii prin reducereanivelului de aspiratie .Exista o relatie de interactiune intre succesul scolar si nivelul de

aspiratie al elevului . Nivelul de aspiratie tradeaza , de regula , nevoia deautorealizare si autocunoastere , expilcand in parte masura in care elevulse angajeaza intr0o sarcina scolara data . Nivelul de aspiratie ridicat poateduce , mai ales daca situatia este saturata in valente pozitive , la o

puternica angajare a eului in indeplinirea sarcinii .Rezultatele scolare ale elevilor cu nivel de aspiratie ridicat mai bune

fata de reusita celor cu nivel de aspiratie scazut . Randamentul scolar estein corelarie cu aspiratiile si nu cu asteptarile .Sfera de actiune a niveluluide aspiratie este variabila de la un elev la altul .

Reusita scolara este influentata , de asemenea , mai mult sau mai putin indirect , de aspiratiile grupului social (familia sau grupul scolar )din care face parte elevul .El nu poate fi “izolat” de mediul social in careisi desfasoara activitatea si sub influenta caruia isi formeaza constiinta desine , fara de care nu se poate vorbi despre nivel de aspiratie .De regula ,aspiratiile elevului evolueaza pe fondul interactiunilor sociale , in sensulunei apropieri de aspiratiile mai ridicate ale membrilor grupului dereferinta (cum ar fi grupul “clasa “ , “scoala” ), dar fara ca aceastatendinta spre “uniformizare“ sa stearga diferentele individuale privindmarimea nivelului de aspiratie .Daca nivelul de aspiratie este depasit decel de performanta , elevul isi poate anticipa , drept scop , un rezultatscolar superior performantei anterioare .Nivelul de aspiratie si cel de

performanta pot fi deci ascendente , sub influenta mobilizatoare atrebuintei de performanta realizandu-se astfel autodepasirea .

Concomitent cu formarea imaginii eului , elevul isi cunoaste mairealist capacitatile , isi planifica mai eficient efortul , adaptandu-se inmod progresiv la mediul si la activitatea scolara , care deschid calea unor noi satisfactii – insatisfactii , placeri – neplaceri , aprobari – dezaprobarisociale .In contextul acestor efecte ale gradului de adaptare , care regleazacomportamentul elevului , se formeaza nivelul de aspiratie .

Schimbarile nivelului de aspiratie in modificarea performanteiscolare evidentiaza caracterul autoreglat al activitatii elevului , fireste pe

baza de control efectuat dupa un model de raportare .Sub aspect volitiv(autoreglare ) , capacitatea de autocunoastere a elevului se exprima prinnivelul sau de aspiratie .



Un fundament metodologic al reusitei scolare

Cautarea si elaborarea metodelor instructiv-educative adecvatefactorilor interni ai elevului , naturii obiectului de invatamant , cerintelor scolare etc., alaturi de continutul invatamantului , pregatirea si

personalitatea profesorului constituie premisele pedagogice fundamentateale reusitei scolare .

Metoda adoptata implica o teorie a instruirii , fundamentata psihologic . Teoria cuprinsa in metoda este eficienta daca explica modulde asimilare a cunostintelor , de formare a intereselor si a atitudinilor ,

permite formularea unor principii de instruire s.a., intr-un cuvant daca

genereaza o practica instructiv-educativa eficienta .Din punct de vedere metodic , modulele active se bazeaza pestudiile si cerectarile psihogenetice promovate de J . Piaget ,L.S.Vigotski. Exista o stransa legatura intre actiunile practice si celemintale . Punctul de plecare in formarea operatiilor mintale la copil ilconstituie deci actiunea externa cu obiecte concrete . Daca initial planulactiunii materiale se concretizeaza sub forma miscarii externe , ulterior

procesul isi pierde treptat caracterul de actiune externa cu obiectele siincepe sa se desfasoare in planul limbajului extern dialogat .In final

procesul se transpune pe planul limbajului intern , adica pe planul mintal propriu-zis , in care operatia se realizeaza ca act de gandire .Se stie ca metodele intuitive , desi reprezinta un progres fata de

metodele de predare pur verbale , nu fac altceva –in comparatie cumetodele active –decat sa inlocuiasca “verbalismul cuvantului “ cu“verbalismul imaginii “.”Metodele intuitive se reduc pur si simplu la afurniza elevilor reprezentari sau imagini fie ale obiectelor sauevenimentelor , fie ale rezultatelor operatiilor posibile , dar fara aconduce la realizarea efectiva a acestora “ (J.Piaget )

Metodele intuitive nu se confunda cu cele active , intrucat primelefac apel la mecanisme psihologice diferite fata de cele implicate inmetodele active si , in consecinta , ele nu asigura “beneficiile “educationale realizate prin practicarea metodelor active .

Orice activitate se orienteaza spre satisfacerea trebuintei care a provocat-o . Pentru acest motiv scoala activa face apel la activittea reala acopilului , bazata pe trebuinta de realizare si pe interesele elevului , care ,la randul lor , pot fi derivate , asa cum s-a aratat , din alte trebuinte . Dacase suprima trebuinta , dispare insasi cauza , forta dinamizatoare aactivitatii .

Metodele active , stimuland initiativele libere , fara individualismulanarhic , educa autodisciplina si efortul voluntar , adica independenta



gandirii si capacitatea de autoreglare in planificarea si realizareasarcinilor scolare . Metodele active reclama din partea cadrului didacticnu numai o munca diferentiata si mai atenta , in comparatie cu

prelegerea , dar si o pregatire mai serioasa , care se considera o conditie

esentiala a oricarei “pedagogii active “.Fara cunoasterea suficienta a psihologiei copilului , cadrul didactic intelege in chip nesatisfacator conduitele si performantele elevilor .

Mediul scolar selectiv se caracterizeaza , fata de cel adaptativ , printr-o variabilitate minima a conditiilor instructiv educative . Inconsecinta , adaptabilitatea mediului scolar la elev este limitata .Metodele

practicate si caile urmate in redescoperirea stiintei sunt restranse . Intr-unasemenea mediu instructiv – educativ , reusita scolara este conditionata ,mai ales , adaptabilitatea elevului la metodele practicate in scoala si nu de

capacitatea lui de a invata .Reusita scolara necesita doar “anumite “aptitudini particulare de invatare . Astfel , se pierd acele aptitudini ,talente , competente , interese care nu au tangente cu cerintele mediuluiselectiv .Elevii care dispun de capacitati speciale de invatare , promovatein mediul selectiv , prezinta o mare probabilitate a succesului , chiar si inconditiile unor eforturi adaptative minime din partea cadrului didactic si ascolii . In aceste imprejurari , nu diferentele individuale privindaptitudinile speciale sunt acelea care au valoare prognostica in predictiasuccesului scolar al elevului.

In contrast cu mediul selectiv , mediul scolar adaptativ dispune si practica un repertoriu mai variat de metode si cai de formare , facilitandatingerea competentei de catre elev . Sensurile alternative ale invatarii se“asorteaza “ cu diferentele psihice individuale , diagnosticate atat laintrarea elevului in scoala , cat si pe parcursul desfasurarii procesuluiinstructiv –educativ . Intr-un asemenea mediu , succesul scolar devinefunctia interactiunii dintre varietatea modurilor de instruire si intindere aaptitudinilor , intereselor , experientelor elevului .

Pentru ca toti elevii sa priceapa problemele , sa cunoasca continutultuturor disciplinelor de invatamant la un nivel cat mai bun , trebuie sa sefoloseasca metode active si individualizate care trezesc si mentincuriozitatea , interesul lor pentru activitatea scolara .

Raportarea performantelor scolare ale elevilor la rezultatele obtinutein situatii experimentale de invatare dovedeste ca aparitia

particularitatilor de varsta ale activitatii intelectuale poate fi intarziata sauaccelerata in functie de materialul , de continutul activitatii in care copiluleste angajat si de instrumentele , de metodele cu care se lucreaza.

INSTITUTOR I

SAVA VIORICASCOALA “I. IORDAN “ TECUCI

factorii__reusitei__scolare

Documents

factoriireusiteiscolare