Factori contextuali de apariţie şi evoluţie a cazurilor de VD

Factori de risc pentru violenţa în familie:1. Factori de risc ce ţin de caracteristicile copilului: prematuritate sau greutate mică

la naştere, probleme perinatale, de dezvoltare, de sănătate, dizabilităţi, tulburări de comportament, copil din afara căsătoriei - efectul Cenuşăresei;

2. Factori de risc ce ţin de caracteristicile adultului victimă: nivel educaţional scăzut, experienţă traumatică în copilărie, consum de alcool, droguri, vârstă mică a mamei la naşterea primului copil, probleme de sănătate mintală, privarea de libertate a unuia dintre părinţi, dizabilităţi sau boli cronice, empatie faţă de agresor, instabilitatea structurii familiale, număr mare de copii în familie, monoparentalitatea, violenţă în familia de origine, izolarea de familie şi prieteni, niveluri crescute de exprimare a furiei şi impulsivităţii, rezistenţă scăzută la frustrare, aşteptări nerealiste în privinţa copiilor, frecvenţă crescută a mutărilor dintrun loc în altul, absenţa modelelor civice, etc.;

3. Factori de risc ce ţin de caracteristicile socioculturale: sărăcie, şomaj, convingeri culturale privind autoritatea bărbatului, toleranţă crescută faţă de violenţa în familie, deţinere de arme, violenţă instituţională, violenţă societală, violenţă din domeniul audiovizualului.

Dat fiind faptul că viaţa în familie nu reprezintă doar alianţă şi suport, ci şi posesie, control, dominare şi conflict, familia este considerată cel mai activ centru de agresivitate, pentru că în spatele uşilor închise dispare orice cenzură şi fiecare se prezintă aşa cum este, fără nicio mască.În 1987, Gelles identifica 12 caracteristici ale sistemului familial care reprezintă factori de risc pentru violenţa în familie, respectiv:

o timpul mare petrecut împreună de către membrii familiei;o gama largă de interese şi activităţi care pot genera situaţii conflictuale;o intensitate mare a implicării emoţionale în relaţiile de tip familial, ceea ce poate

explica reacţiile în cazul unor conflicte în cadrul familiei;o conflictul dintre interesele individuale şi ale celorlalţi;o convingerea că apartenenţa la familie creează dreptul de a-i influenţa pe ceilalţi

membri;o diferenţele de vârstă şi de gen;o conflictele dintre rolul atribuit şi competenţele, respectiv interesele persoanei

investite cu acel rol;o intimitatea mai mare din interiorul familiei o izolează de controlul social şi de

suportul extern;o apartenenţa involuntară - copii nu-şi aleg sistemul familial când se nasc, aşa cum

nici părinţii nu au de ales în ceea ce priveşte rolul parental pe care trebuie să şi-l asume, chiar dacă uneori îşi neglijează şi abuzează copii;

o nivelul crescut al stresului determinat de schimbările majore de structură ca efect al parcurgerii ciclului vieţii familiei;

o toleranţa faţă de violenţă, cu accent pe utilizarea forţei fizice ca mijloc în educaţie;o socializarea prin violenţă şi generalizarea ei.

Tot în categoria vulnerabilităţilor sistemului familial, Strauss, în 1991, scoate în evidenţă cinci factori care pot fi consideraţi de risc pentru violenţa în familie:

o conflictele intrafamiliale;o dominaţia bărbatului în familie şi în societate;o normele culturale permisive în ceea ce priveşte violenţa în familie - mai ales în

relaţia părinte - copil;o socializarea familiei în violenţă;o prezenţa violenţei în societate - violenţa socială care cuprinde acte de violenţă

acceptate social, precum şi contaminarea canalelor mass-media cu modele ale căror comportamente sunt agresive, indiferent de forma de manifestare agresivităţii.