[Pleroma anul V nr. 2 (2003) 74-118]

IDEEADE SUCCESIUNE IN ORDINAREA

RABINICA §1 IN HIROTONIREACRE§TINA: UNSTUDIU COMPARATIV

de John F. Tipei

Inttoducere

Ideea de transmitere a tradi$iei de la o generate la alta

printr-o succesiune neintrerupta de ordinari/hirotoniri este

comuna atat iudaismului, cat §i crejtinismului, fiind atestata in

literatura rabinica §i in cea patristica. In crejtinism, §irul

neuitrcrupt de hirotoniri este cunoscut ca ,,succesiune apostolica".

Aceasta no^iune constituie unul din factorii de baza care stabilesc

autoritatea Bisericii Ortodoxe §i a Bisericii Romano-Catolice.

Catehismul Bisericii Catolice afirma ca »propovaduirea apostolica,

exprimata intr-un mod deosebit in cardie inspirate, trebuiepastrata printr-un §ir neintrerupt de succesiuni, pina la vremea

sfar^itului".1 Conform acestei doctrine, apostolii au hirotonit pe

primii episcopi ca succesori, iar ace^tia au hirotonit pe alpi,

transmi^andu-le nu numai invatatura apostolica, ci §i autoritatea de

a inva$a pe alpi. Astfel, continuitatea harului preo^esc as^ura

pastrarea nealterata' a inv^aturii apostolice, asa ihcat Biserica este

de^inatoarea aceleiasi autorita^i pe care o aveau apostolii.

Conform inva^aturii Bisericii CatoHce, succesiunea

apostolica era, chiar din primii ani ai Bisericii, testul autenticitapi

1 Catehismul Bisericii Catolice, Secfiunea I, Capitolul 2, Art. 2, Paragraful 77.

Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea cregtina 75

inv&jaturii apostolice. Paring bisericesti, ei insisi parte a lantului

neintrerupt de hirotoniri, au facut in mod regulat apel la testul

succesiunii apostolice pentru a determina gradul de autenticitate a

doctrinei pe care o propovaduiau ereticii. fntrucat acestia sedistanjau de invapatura apostolica tocmai prin modul uneori bizar

de interpretare a Scripturilor, se impunea ca nu Scripturile, ci

altceva sa fie folosit ca test final al autoritapi acestora. Asadar, o

persoana contestata sau un grup contestat i§i putea dovedi

ortodoxia demonstrand ca isi deriva autoritatea de la apostoli.

In studiul de faja, vorh prezenta mai intai ideea de

succesiune in iudaism si in crestinism, pentru ca apoi sa facem un

studiu comparativ al ordinarii iudaice si al succesiunii apostolice

din perspectiva bazelor biblice pe care se intemeiaza ideea de

succesiune, a originii acestei idei si a semnificapei pe care o are

transferul de autoritate in fiecare sistem.

Ideea de succesiune §i pastrare a tradijiei in

Vechiul Testament §i in iudaism

Ordznaream VecfriulTestament

In Numeri 11:16-30, lui Moise i se cere sa aleaga saptezeci

dintre batranii Israelului ^i dintre cei ,,cu putere" in popor. Ei

trebuiau adu§i la cortul intalnirii, unde YHWH urma sa ia din

duhul care era peste Moise, ca sa SI puna peste ei. Geremonia

respective nu era una de insarcinare, deoarece ace^tia ocupau deja

pozitii de autoritate. De fapt, am putea sustine chiar ca majoritatea

acestor oameni era constituita din cei numiji cu ocazia

evenimentului din Ex. 18:13-27. Limbajul nu este institutional, ci

harismatic: ,,Domnul S-a cobordt in nor fi a vorbit lui Moise; a luat din

76 John Tipei

duhul care erapeste el si /-a puspeste cei saptef^ed de bdtrani. $i deindatd ce

duhul s-a ase^at peste ei, au inceput sa prooroceasca" (11:25). Se are in

vedere aici imputemicirea liderilor ale^i, proces prin care abilitaple

lor de lideri erau sporite. Dupa cate se pare, intenjia scriitorului

biblic este sa transmita ideea ca prirnirea si posedarea duhului este

o exigen^a care facea parte din tiparul investirii liderilor in Israel.

Manifestarea harismatica ce a insou't prirnirea duhului a fost

interpretata in diverse moduli. Unii au considerat-o geneza jirului

profetic, care incepe cu Moise.2 Aceasta interpretare este insa

invalidata de precizarea clara a faptului ca batranii poporului au

avut parte de o singura experienpa profetica. ,,Dar dupa aceea n-au

mai proorocit" ne spune textul.3 Manifestarea harismatica a

batranilor a fost o confirmare a realitapi interioare ca primisera

duhul si ca Dumnezeu aprobase alegerea lor de catre Moise.4

Rolul lui Moise in aceasta situate se limiteaza la alegerea

celor saptezeci de oameni. Transferul ,,duhului" sau nu depinde de

un act fizic sau de o rugaciune a sa; Moise este implicat doar in

mo4 pasiv.5 De obiectul acestui transfer se leaga, probabil, cele

mai multe controverse cu privire la acest pasaj. Conform

versetelor 17 si 25, batranii au primit »din duhul care este peste"

2 O tradijie taigumica, in care ultimele cuvinte din Num. 11:25 sum txaduse

prin »§i au inceput sa prooroceasca §i n-au mai incetat" - citata de RR

Hi\ton, Charisma andAuthority in Israelite Society, Minneapolis, Fortress, 1994, p.26, n. 26; M. Noth, Numbers, A Commentary, London, SCM Press, 1968, p. 88

se bazeaza pe Targum, G. von Ra^d detecteaza aici o tending de a-i atribui lui

Moise un gen de profe^ie extatica:\p. von Rad, MDie falschen Propheten", in

Zeitschriftfurdie alttestamentliche Wisseh§chaft (ZAW) nr. 51,1953, p. 115-117.

3 Sijh interpreteaza: MEi au profejit dbar in acea zl"

4 Ze'ev Weisman, ,,The Personal Spirit as Imparting Authority", \s\ZAW nr.

93, 1981, p. 229-232; W. Hldebrant, An OT Theology of the Spirit of God,

Peabody, MA, Hendrickson Publishers, 1995, p. 110-111,157.

5 Mai tarziu, tradi(ia rabinica sus^ine, totu^i, ca transferul de duh a fost mijlocit

prin punerea mSinilor lui Moise (e.g. Mairnonide, Yad. Sanhedrin, 4.2).

Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea crestina 77

Moise. Din acest verset nu reiese clar daca scriitorul se refera la

duhul lui Moise sau la Duhul divin, dar ambiguitatea este

inlaturata in v. 29. Dorin$a ca ,,Domnul sa-§i puna Duhul Lui"

peste tot poporul (a$a cum a facut-o cu cei saptezeci) arata ca nu

este vorba de duhul lui Moise, ci de Duhul lui YHWH care era

peste Moise si urma sa fie transferat si peste cei saptezeci de

batrani.6 Este interesant, totusi, ca Duhul divin nu a venit direct, ci

prin Moise. Hutton interpreteaza acest lucru ca si cum ,,Duhul

divin ar fi fost filtrat prin corpul si duhul lui Moise".7 in acest caz,Duhul pare sa se identifice cu insusi duhul lui Moise. Iata cum

prezinta Hutton tensiunea dintre duhul uman s.i duhul divin:

Textul prezinta contrastul dintre dona no^iuni de putere. Una

ar fi in$eleasa ca puterea ce ii abiliteaza pe cei §aptezeci in

calitate de Duh al lui Dumnezeu, independent de duhul ji

experienja umana. O astfel de imputernicire harismatica este

deasupra influenjjei, institujiilor §i limitarilor umane. Este

vorba de insu§i Duhul lui Dumnezeu. Prin urmare, Moise ar

fi doar un conductor prin care aceasta putere divina ar trece

neatinsa catre destinapa finala. Cealalta no^iune respinge o

astfel de discontinuitate intre factorul uman §i eel divin.

Duhul care imputernice§te este in acekji timp §i duhul lui

Moise. In acest caz, Moise nu mai este un simplu instrumentcare joaca eel mult un rol pasiv. Moise devine astfel un sala§

al acestui duh. Duhul pe care 1-au primit cei japtezeci nu

6 M Weinfeld, Deuteronomy and the Deuteronomic School^ Oxford, The Clarendon

Press, 1972, p. 244; Cf. R. Stronstad despre wmotivul transferului" in The

Charismatic Theologf of St. Luke, Peabody, MA, Hendrickson, 1984, p. 20-21.

Din punctul lui de vedere, ,,transferul Duhului are un scop dublu: 1) sa

autentifice sau sa acrediteze noua conducere §i 2) sa confere deprinderile

potrivite pentru noile responsabilitaji de conducere (p. 20). Un transfer al

duhului personal al lui Moise este sugerat $i de Ze'ev Weisman, op. dt.t p. 226,

mi7 RJL Hutton, op. cit., p. 27.

78 John Tipei

poate fi separat de experienp. umana ji nici de duhul omulul

Acest duh nu se opune duhului uman, ci este una cu el.8

Identificarea aparenta a Duhului divin cu duhul lui Moise

subliniaza faptul ca batranii impartaseau autoritatea lui Moise.

Apare fnsa o a doua tensiune. Pe de o parte, ei imparta^esc acela§i

duh ca §i Moise dar, pe de cealta parte, ei nu au aceea§i autoritate

ca §i el. Explicajla se gase^te in dubla funcjiune a prepozijiei ,

,,din'\ care este atat locativdy cat §ipartitivd. Calitativ> ea indica faptul

ca sursa duhului dat batranilor era duhul lui Moise (mai degraba

Duhul lui YHWH filtrat prin Moise), iar din punct de vedere

cantitativ, ea aratS ca doar o parte din duhul lui Moise le-a fost

transferat.9 Asa cum urmeaza sa vedem, chiar si atunci cand il

consacra pe Iosua ca succesor al sau, doar o parte a ,,marepei* lui

ii va fi transferata acestuia.

Cea mai detaliata relatare despre consacrarea lui Iosua ca

succesor al lui Moise se gaseste in Num. 27:15-23. Geremonia

consacrarii include §i punerea mainilor lui Moise (Num. 27:18-23).

Conform acestei relatari, actul punerii mainilor a fost poruncit de

insusi Domnul: nDomnul a %is lui Moise: «Ia-fipe Iosua, fwl lui Nun,

bdrbat in care este Duhul Men, si sd-/ipui manapeste el. . . Sd-i dai din

autoritatea ta (min hod), pentru ca toatd adunarea copiilor lui Israel sd-l

asculte".

Inainte de a examina ceea ce s-a facut prin punerea

mainilor lui Moise, trebuie observat faptul ca, dupa acest text,

Iosua avea deja wDuhul" (v. 18). Dar, pentru a fi validat ca

succesor al lui Moise, Iosua trebuia sa primeasca mai mult decat

ceea ce avea in comun cu ceilalj^ batrani. Prin urmare, el prime^te

«Ibid.

9 ,,Motivul legendar al unicita^ii lui Moise" este scos in eviden|a de G.W.Coats, ,,Legendary Motifs in the Moses' Death Reports", in Catholic BiblicalQuarterly nr. 39,1977, p. 36-37.

Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea crestina 79

nu doar o insarcinare, ci si o parte din bod-\A lui Moise. In^elesul

exact al termenului ebraic bod este, totusi, neclar. Termenul apare

doar aici in Pentateuh, dar in alte locuri din Vechiul Testament el

desemneaza onoarea, gloria si maiestatea datorate lui YHWH (Ps.

104:1) sau imparatului (lQon. 29:25; Ps. 21:5 [MT 21:6]; 45:3

[MT 25:4]; Ier. 22:18). Pentru Num 27:20, majoritatea traducerilor

engleze^ti conpn termenii ,,onoare"10 sau ,,autoritatew.n Exista

insa eel pujin o aluzie in text cum ca sciiitorul intelege prin hod

ceva mai mult decat autoritate si anume, o calitate care include

autoritatea umana, dar nu se limiteaza la aceasta. Prepozipa min>

care prefixeaza substantivul hod, este, in acest context, partitiva,

insemnand ca doar o parte din autoritatea lui Moise este pusa

peste Iosua.12 Transferul parpial de autoritate exprima faptul ca

Iosua nu va avea niciodata statutul predecesorului sau. Iata cum

interpretau rabinii acest text: ,,nu absolut tot hod-ul tdu, de unde vedem

cdfafa lui Moise strdlucea ca soarele, iar a lui Iosua ca luna".13 Desi nu

putem fi foarte siguri, s-ar parea ca scriitorul vede aici o legatura

intre masura de bod pe care o primeste Iosua si intimitatea cu

YHWH Dupa ce menjioneaza transferul de body inclusiv motivul

unui astfel de transfer, in 27:20, el trece imediat la descrierea

responsabilitaplor noului lider in ce priveste invocarea lui

Dumnezeu, probabil dupa moartea lui Moise. Versetul 21 arata ca,

in calitate de depnator a unei parp din bod-\A lui Moise, Iosua este

autorizat sa comunice cu YHWH in numele poporului, dar nu ca

Moise, caruia YHWH ii vorbea wgura catre gura" (Num. 12:8).

i°AV?iRV.

" RSV, NEB, NASB, MV, ^fPS, NKJV, GNB, ?i Moffatt

12 Funcjia partitivS a prepozifiei min este destul de obijnuita in VT (e.g., Gen.

4:3-4; Exod. 16:27). Vezi RJ. Williams, Hebmv Syntax, Toronto, University of

Toronto Press, 1976, § 324; G.W. Goats, op. cit., p. 36-37.

« Sifre pe Num., §140.

80 John Tipei

Masura limitata de hod a lui Iosua il pune sub autoritatea marelui

preot, singurul abilitat ,,sa intrebe inaintea lui (Iosua) judecata lui

Urim inaintea Domnului." Este normal sa afirmam ca, asemenea

rabinilor, scriitorul i-a atribuit lui Iosua un statut inferior din cauza

ca acesta din urma primise doar o parte din hod~\A lui Moise.14

Dar, daca scriitorul concepe intimitatea lui Iosua cu YHWH ca

fiind dependenta de masura de hod pe care el o primeste, acest hod

trebuie sa insemne mai mult decat simpla autoritate umana. Este

posibil sa fie o abilitate spirituala cu care noul lider este echipat de

catre YHWH, dupa cum se spune ca facuse si cu Solomon, atunci

cand i-a dat ,,majestate regala" {hod matchup lCron. 29:25).15 Daca

astfel in^elegea scriitorul aceste lucruri, atunci Moise constituia

mijlocul prin care noul lider era echipat cu abilitatea care il

imputernicea in vederea unei conduceri eficiente.16 Aceasta

abilitate poate fi numita »energie spirituala" sau ,,harismaw,

traduceri pe care comentatorii le-au sugerat pentru hod.17 In acestcaz, putem considera ca scriitorul vede in actul punerii mainilor lui

14 La fel suspn §i E.W. Davies, Numbers, Grand Rapids, Eerdmans, 1995, p.

304; T.R Ashley, The Book ofNumbers, Grand Rapids, Eerdmans, 1993, p. 553.

15 C£. R.K. Harrison, Numbers, Chicago, Moody Press, 1990, p. 360, care arata

corect ca autoritatea transferata este win acela?i tdmp civila fi spirituala."

16 Gontrar celor spuse de D. Daube, The New Testament and Rabbinic Judaism

(NTRJ) Londra, Athlone Press, 1956, p. 226 §i urm., care ih^elege actul ca pe

un transfer de personalitate. Dar propozipa »vei pune asupra lui din hod-\A

tau", poate fi injeleasa ca wvei pune asupra lui hod de acelasifelcu celpe can Hair

17 Traducerea lui hod prin Mvitalitate" este sugerata de M. Noth, Numbers, p.

215; cf. §i Leviticus, p. 22. Sugestia lui Noth se bazeaza pe presupusa eficienja

magica atribuita punerii mainilor ca ritual de sacrificiu. El trage concluzia ca

termenul trebuie sa se refere la unele semne vizibile ale conducerii lui Moise.

Faptul ca actul a fost considerat eficient din punct de vedere magic de autorul

carpi Numeri nu poate fi dovedit. Milgrom sugereaza, printrc alte traduceri ale

termenului, ,,harisma*' (Numbers, p. 236).

Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea cregtina 81

Moise peste Iosua un transfer simbolic al conducerii si al puterii

spirituale necesare noului conducator (cf. v. 20).

A doua referire la punerea mainilor lui Moise peste Iosua

este in cartea Deuteronom: nIosua, fiul lui Nun, era plin de duhul

intekpciunii, cdci Moise isi pusese mfcnile peste el". Fara indoiala ca

referirea la punerea mainilor este o aluzie la investirea lui Iosua,

descrisa in Numeri 27. Exista insa si o diferenja evidenta intre cele

doua relatari. Scriitorul car^ii Numeri spune ca Iosua poseda

Duhul inainte ca Moise sa-si fi pus mainile peste el (27:18). In

fond, faptul ca Iosua poseda Duhul este tocmai fundamental

ordinarii sale. Cel de-al doilea text, Deut. 34:9, afirrna ca Iosua era

,,plin de duhul injelepciunii" ca rezultat al punerii mainilor lui

Moise peste el. Aceasta aparenta contradic^ie a fost explicata

felurit, a^a cum am aratat in studiul nostru despre punereamainilor.18

Gonsideram ca interpretarea lui Coppens, care nu vede nici

o discrepant intre cele doua relatari, este cea mai solida. Acest

autor suspne ca entitatea descrisa in Num. 27:20 prin termenul hod

si sintagma »duhul in^elepciunii" din Deut. 34:9 sunt concepte

echivalente, pe baza faptului ca in cartea Numeri autoritatea lui

Moise se datora prezenjei Duhului.19 Identificand cele doua

18 John F. Tipei, Puttena m&inilor. Semnifica{ia actului in Sfenta Scriptura // inliteraturagreco-romand, Oradea, Cartea Cre§tina, 2002, p. 80-83.

19 J. Coppens spune: ,,Le parallelisme des deux narrations insinue

manifestement d'equivalence des deux concepts d'esprit et de majeste, alorsque le livre des Nombres fait deliver lui-meme l'autorite de Moise de la

possession de lTlsprif w.'L'imposition des mains etles rites annexes dans le Nouveau

Testament et dans /' eglise andenne, Paris, Gabalda, 1925, p. 163. Cf. ?i H Schmid,

Mose: Oberlieferung und Geschichte, Berlin; Alfred Topelmann, 1968, p. 69; R.R.

Hutton, op. cit., pp. 30-31. Spre deosebire de Coppens, Hutton susjine ca

inainte de punerea mainilor de catre Moise peste Iosua, eel din urma nu avea

Duhul. E. Lohse adopta pozipa contrara, punand in contrast entita^i care sunt

g2 John Tipei

concepte, el concluzioneaza ca prin punerea mainilor peste Iosua

se urmarea transmiterca unei mai man masuri din Duhul lui

YHWH catre noul conducator.20

Am constatat deja in acest studiu ca, dupa toate

probabilitaple, termenul bod se refera la o abilitate spirituala.

Putem concluziona, asadar, ca scriitorul capitolului 34 dinDeuteronom interpreteaza hod-vl din Num. 27:20 in acela^i fel: un

dar spiritual pe care el il considera wduhul in£elepciunii". Nu este

insu§i Duhul divin, deoarece Iosua avea deja Duhul lui YHWH

(Num. 27:18), ci, mai degraba, ,,in$elepciunea" simplititer.11 A$>adar,

este vorba de ceva mai mult decat un »dar intelectuaT; este o

abilitate spirituala esenpala care il abiliteaza pe Iosua sa discearna

voia lui YHWH pentru popor. In raport cu ^duhul" din v. 18,

Mduhul in|elepciunii" este un donum superadditum.

Ordmareamdaica

Semnificajia punerii mainilor in ordinarea iudaica este

interpretata in moduri diferite. In timp ce unii sus^in ca o astfel de

transferee in fiecare text - in Die Ordination im Spat-Judentum und im Neuen

Testament, Gottingen, 1951, p. 20.

20 J. Coppens, op. cit., p. 163.

2t Iat5 cum injeleg rabinii mai tarziu wd\ihul de in^elepcrune**: nPe cand el(Moise) era pe moarte, in^elepciunea lui i-a fost data lui Iosua" (comentariu inMidra§ pe Deut. 34:9, citat in W. Gunther Plaut, Deuteronomy^ The Torah, p. 5,

New York, Union of American Hebrew Congregations, 1983, p. 386. In VTsunt alte locuri in care o calitate, o stare sau o facilitate este descrisa cuajutorul sursei el De ex., wduhul de injelepciune ?i de pricepere, duh de sfat ?i

de tarie, duh de cuno?tinja ?i de frica de DomnuL" (Is. 11:2), care descriuatribute ale lui Mesia; wduh de amejeala" (Is. 19:14); wduh de indurare §i derugaciune** (Zah. 12:10) descriu o calitate sau o stare umana.

Succesiunea in ordinarea rabinica §i in hirotonirea cregtina 83

ordinare nu avea nici o semnifica$ie spirituala,22 alpi atribuie

ritualului puteri sacramentale depline.

Potrivit celor spuse de Daube, eel pupn pana in prima

jumatate a secolului al II-lea d.Hr., ordinarea rabinica esteindeplinita printr-o «apa"sare a mainii» si nu printr-o «a$ezare

usoara a mainii» pe capul celui ordinat. Apasarea mainii semnifica

turnarea personalitapi celui ce ordineaza in carturarul ordinat.23

Chiar daca in literatura rabinica nu se gase^te ideea crearii unui al

doilea eu, ideea transferului unor facultap. se afla in eel pupn doua

midrasim. Primul, Sifre pe Numeri, interpreteaza investirea lui

Iosua de catre Moise in felul urmaton ,,El a apasat peste el asa

cum se apasa lichidul dintr-un vas deja plin, care se revarsa, pentru

a pune mai mult in el".24 Comentariul midrasic ia in considerare

atat remarca din Num. 27:18, ca Iosua deja avea Duhul, cat si cea

din Deut. 34:9, care atribuie »duhul in^elepciunii" punerii mainilor

de catre Moise. A doua sursa, Num. Kabbah la 27:18, 20 sugereaza,

de asemenea, transferul. Cznd Moise si-a sprijinit mainile peste

Iosua, el nu si-a pierdut facultaple, intrucat era ,,ca unui care

aprindea o lumina cu o alta lumina"; dar cand ,,si-a pus cinstea

peste el", era wca unui care turna dintr-un vas intr-alt vas".25 Midra§

Kabbah interpreteaza a doua metafora - punerea cinstei lui Moise

(in traducerea noastra, »autoritate") asupra lui Iosua - ca un

22 A. Ehrhardt, ,Jewish and Christian Ordination", in journal of Ecclesiastical

History nr. 5, 1954, p. 125 $i urm.; M. Gaster, wOndination" in Encyclopedia of

Religion, ed. de J. Hasting, Edinburgh, 1908-1926, p. 552, declara ca ,,ordinarea

iudaica nu face parte din caracterul sacerdotal sau sacramental", dar, spre

deosebire de Ehrhardt, el vede ritualul ca fiind ,,nu in totalitate golit de

semnificape spirituala".

23 D. Daube, op. cit.t 1956, p. 231.

24 Ibid., p. 231.

25 Otat in D. Daube, op. cit., p. 232.

84 John Tipei

transfer de responsabilitap. catre un succesor.26 Pe de alta pane,

metafora care vorbeste despre a ,,aprinde o lumina cu o alta

lumina" se refera la facultatea pe care Moise a continuat sa o aiba

chiar dupa ce i-a transferat-o lui Iosua prin punerea mainilor.

Potrivit pasajului din Deut. 34:9, aceasta facilitate a fost «duhul

inj:elepciuniiM,27 ceea ce ridica intrebarea daca acesta a fost Duhul

Divin pentru rabini?

Potrivit mai multor cercetatori, in cadrul ordinarii iudaice

punerea mainilor semnifica realizarea transferului duhului lui

Moise (sau al Duhului Divin) de-a lungul generapilor, intr-o

succesiune neintrerupta. Numai printr-un astfel de transfer era

imputernicit carturarul ordinat sa pastreze tradi]ia-si sa ia hotarari

cu privire la chestiuni de procedura legala.28 Daca punerea

mainilor in ordinarea pre-rabinica si rabinica a avut vreodata

26 J. Newman, Semikhak A Study of its Origin, History and Function in Rabbinic

Literature, Manchester, University Press, 1950, p. 5, traduce hod cu ,,marejie" ji

conclude ca in ordinarile rabinice nu exista nici un transfer de hod de la

inva^ator la studentul sau.

27 In comentariile facute de el asupra ordinarii celor japtezeci de batrani

(Num. 11.17), Filon spune ca ei ,,nu pot fi in adevar nici macar batrani, daca

nu au primit o parte din acel duh de injelepciune desavar§itaM. Transferul de la

Moise la batrani a avut loc ,,a§a cum se ia foe din foe" (De GiganL 24, trad, de

F.H Colson).

28 K. Gross, Menschenhand und Gotteshand in Antike und Christentumy ed. de W.

Speyer, Stuttgart, Anton Hiersemann, 1985, p. 118; J.Z. Lauterbach,

,,Ordinationw, in Jewish Encyclopaedia, New York, Funk and Wagnalls, 1905, p.

428 §i urm.; A. Rothkoff, ,,Semikhah - of Judges, Elders and Rabbis", in

Encyclopedia Judaica, Jerusalem, Keter Publishing House, 1971, vol. XIV, col.

1140 §i urm; Strack-Billerbeck, Kommentar %um Neuen Testament aus dem Talmud

undMidrasch, Miinchen, 1924, vol. II, p. 659 §i urm.; J. Newman, op. at., 110 ssi

urm. Se face uneori referire la B. Sank 7a, unde este sugerat faptul ca, atunci

cand o curte judecatoreasca este in sesiune, Prezenja divina se afla printre

judecatori; aceasta declarajie insa nu atesta in nici un fel ideea de transfer alDuhului de la carturar la student.

Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea crestina 85

menirea de a fi un mijloc prin care sa fie transferat Duhul, este

greu de vazut cum a fost posibil acest transfer mai tarziu, cand

ordinarea prin punerea mainilor a fost inlocuita printr-o simpla

conferire a titlului de wrabin". Acest lucru poate aduce chiar mai

multa confuzie, daca ne amintim ca la ordinare nu se facea nici o

rugaciune.29 A$adar, putem trage urmatoarea concluzie, alaturi de

W.D. Davies: ,,este hazardat... sa presupunem ca ordinarea

rabinica prin punerea mainilor, in primul secol, a fost conceputa

ca o transmitere a Duhului Sfant."30

E limpede ca ritualul era menit sa transmita studentului

ordinat autoritatea de a expune Legea si de a lua hotarari in

chestiuni juridice, dar am putea spune ca ordinarea a insemnat mai

mult decat atat. Siffre Zutta pe Numeri 27:17 interpreteaza actul ca

pe o binecuvantare. Prin punerea mainilor, pe langa autoritatea de

care avea nevoie, studentului i se transmitea si o facultate

spirituals, un har de care noul invajator avea nevoie pentru a-si

indeplini sarcinile. Fara indoiala, hand nu era in^eles ca fiind

Duhul insusi, ci darul injelepciunii.31 Inseamna ca, prin punerea

mainilor pentru ordinarea unui student, avea loc atat un transfer

de oficiu, cat si un transfer de mijloace harice prin care sarcinile

legate de oficiul respectiv puteau fi indeplinite.

Privitor la succesiunea rabinica, asa cum am aratat mai sus,

cateva pasaje din Misna leaga ordinarea rabinica de cea a lui Iosua,

printr-un lan^ neintrerupt de Semicha (ordinari). Unul din aceste

29 E. Lohse, op. dt.y p. 77-79; E. Ferguson, Jewish and Christian Ordination",

in Harvard Theological Review nr. 56, p. 15

30 W.D. Davies, Paul and RabbinicJudaism, Londra, SPCK, 1962, p. 212 $i urm.;

la fel §i E. Ferguson, op. at., p. 16, n. 16.

31 Filon identifies Mduhul de in^elepciune desavar§ita" care a fost transferat de

Moise celor §aptezeci de batrani cu wcuno?tinja" (De Gigant. p. 24-25, trad, lui

Colson); vezi $i E. Lohse, ,,r^niKnw, 7DNT, vol. IX, p. 429.

8>6 John Tipei

texte declara ca ,,Moise a primit Torn la Sinai §i i-a dat-o mai

departe lui Iosua, Iosua a dat-o batranilor, batranii profejilor, iar

profepi au dat-o mai departe oamenilor din marea adunare."32

Talmudul babilonian sugereaza ca ordinarea a continuat fara

intrerupere de la Moise pana dupa perioada rabinului Judah b.

Baba (decedat in 135 d.Hr.). ,,Daca nu ar fi fost el (R. Judah b.

Baba), legile amenzilor ar fi fost uitate in Israel", spune

Talmudul.33 Aici se face aluzie la ordinarea catorva ucenici ai lui R.

Akiba de R. Judah b. Baba care a sfidat interdict adrianica. El a

fost executat de romani pentru aceasta ac$iune gi este amintit in

Talmud ca martir.34 Actul eroic al lui R. Judah ben Baba ar fi

inexplicabil in cazul in care Semicha ar fi fost o practica introdusa

de curand. Istoricitatea acestui caz nu este certa; simplul fapt ca

Talmudul relateaza cazul constituie un indiciu clar al credinjei

puternice ca Semicha era considerate o chestiune vitala, care merita

chiar sacrificiu pana la moarte. Totusi, cazul nu poate fi folosit ca

dovada a continuitapi ordinarii de la Moise pana in secolul al II-lea

d.Hr. Cel care a suspnut fara ambiguitate existen^a unui astfel de

lan£ neintrerupt de ordinari, realizat prin punerea mainilor, a fost

Maimonide (decedat in 1204):

Moise, invajatorul nostru, 1-a ordinat pe Iosua cu mana,

intxucat se sjjune ,,§i el §i-a pus mainile peste el §i i-a dat oinsarcinare". In mod asemanator, cei §aptezeci de batrani au

fost ordinap tot de catre Moise 51, astfel, Moise a facut caSlava Divina sa se odihneasca peste el §i acei batrani auordinat alfi batrani, iar ace§tia din nou pe aljii, §i descoperiastfel ca Semicha (Le. ordinarea) a fost transmisa de la om la

E.$ MLAbotb 1.1.

B. Sank 13b.

Succesiunea in ordinarea rabinica gi in hirotonirea crestina 87

om, incepand cu Beth-Din-vS. lui Iosua, ba chiar cu Beth-Din-vH

lui Moise.35

Cu toate ca unii carturari din Perioada Tanaitica §i unii

medievali au crezut intr-un hn\ neintrerupt de ordinari, incepand

cu Moise, o astfel de continuitate nu poate fi dovedita istoric.

Dupa ordinarea lui Iosua de catre Moise, nu se gases.te nici un caz

de ordinare prin punerea mainilor in Biblia ebraica sau in literatura

intertestamentala. Intr-adevar, literatura intertestamentala atesta

existenja ritualului, dar se ridica probleme serioase cu privire la

originea lui $i la elementele ceremoniei. Cu toate ca rolul punerii

mainilor in ordinarea rabinica este o chestiune disputata, in studiul

nostru cu privire la punerea mainilor am demostrat ca, in secolul I

d.Hr., studenpi rabinilor erau promovau* ca invajatori ai Legii prin

punerea mainilor, ob$inand in felul acesta permisiunea de a-i

inva^a pe alpi Legea si de a lua decizii in chestiuni juridice,

exceppe facand cazurile in care se cerea aplicarea unor amenzi.36

Cbnc/uzu

Vechiul Testament menponeaza un singur caz de ordinare

a unui succesor, si anume ordinarea lui Iosua de catre Moise.

Evenimentul este atat de important in gandirea iudaica, incat a

devenit prototipic pentru orice investire in cadrul iudaismului. Mai

mult, texte din M?na §i Talmud afirma existen^a unui ?ir

neintrerupt de ordinari, incepand cu cea lui Iosua de catre Moise,

pana la vremea scrierii acestor documente. Aceasta doctrina

35 Maimonide, ,,Yad", Sanh. 4.1, apud]. Newman, op. cit.> p. 7.

36 JJ7. Tipei, op. at., p. 134 §.una

^§ John Tipei

iudaica a succesiunii neintrerupte de ordinari a fost formulata cu

claritate doar in secoM al Xlll-lea, de Maimonide, mult dup3 ce

ordinarea rabinica a incetat sa se mai practice. Caracteml

apologetic al acestei doctrine iudaice este evident. Vom face mai

jos o prezentare succinta a principalelor idei care au reiesit din

studiul nostru referitor la Vechiul Testament si la literaturarabinica.

In primul rand, am observat ca nu toate prerogativele

oficiului lui Moise i-au fost transmise lui Iosua. Aspectul acesta

este subliniat nu numai de exegepi contemporani, ci si de primii

rabini in comentariile despre Tora. Se subliniaza prin aceasta rolul

unic pe care 1-a avut Moise ca inva^ator al Legii 51 ca initiator al

cultului mozaic. Din scrierile rabinice reiese ca ui iudaism

ordinarea succesorilor este legata de transmiterea invajaturii de la

o generate la alta. Celui ordinat i se incredin^eaza sarcina de a

pastra nealterata inva$atura (Tora) si de a o transmite generapei

urmatoare, prin acelasi mijloc - ordinarea. O succesiunea

neintrerupta de ordinari de la Moise pana in secolul al doilea d.Hr.

nu poate fi insa demonstrata. Dupa ordinarea lui Iosua, Vechiul

Testament nu ne mai prezinta nici un alt caz de nurnire a unui

succesor prin punerea mainilor. Qiiar in perioada rabinica pretinsa

•succesiune a fost intrerupta prin interdicpa adrianica referitoare la

ordinare. Tot o intrerupere a sirului de ordinari a fost si practica

din secolul al II-lea d.Hr. cand semicha a devenit prerogativa

Patriarhului (Nasi). Acest nou tip de ordinare nu mai crea un

succesor. Pe langa autoritatea care ii era transferata de la

predecesorul sau, celui investit ca succesor ii era conferita si o

facultate spirituala suplimentara, cu ajutorul careia isi putea duce la

indeplinire slujba pentru care era randuit. Rabinii considerau ca

Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea cresting 89

entitatea care se transfers era wduhul lui Moise" manifestat prin»darul in^elepciunii".

Ideea de succesiune In Noul Testament

Autontatea aposto/tea §i uteea transmitem acestetautorit£fi£n ATou/Testament

Termenul de apostol nu este folosit in Noul Testamentexclusiv pentru cei doisprezece apostoli, ci, in repetate randuri, sipentru apostolul Pavel, pentru Bamaba (Fapte 14:14) si, posibil, si

pentru Andronic si Iunia (Rom 16:7). Unii paring bisericesti i-aunumit »agostoli* pe cei saptezeci de ucenici trimisi de Iisus (Mat.10:1-22). In cea de-a doua Epistold catre corinteni, Pavel menjioneazaniste ,,apostoli ... nespus de alesiw (2Cor. 11:5) care sunt de fapt^apostoli mincinosi" (v. 13), iar cartea Apocalipsa men^ioneazafaptul ca biserica din Efes a incercat pe cei care se considerauapostoli si i-a gasit mincinosi (2:2).

Pentru in^elegerea conceptului de succesiune apostolicaeste esenpal sa cunoastem rolul oficiului apostolic. Miezulproblemei constS in distincjia pe care trebuie sa o facem intre un»apostol" si un ,,episcop". Mai multe texte din Noul Testamentarata clar ca numai Dumnezeu are autoritatea de a face pe cinevaapostol. Cei doisprezece apostoli au fost alesi de insusi Iisus.Matia, eel care 1-a inlocuit pe Iuda, a fost ales prin tragere la sor^,dar in acceppunea bisericii primare, aceasta a fost o alegere facutade Dumnezeu (Fapte 1:24-26; cf. Prov. 16:33). Pavel declara ca eleste apostol ,,nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin IisusHristos si prin Dumnezeu Tatal" (Gal. 1:1; cf. ICor. 1:1; 2Cor.1:1; Efes. 1:1; Col. 1:1; 2Tim. 1:1). Constient ca apostolia lui a fost

90 John Tipei

de la Dumnezeu, independents de orice tip de succesiune, dupa

convertire apostolul Pavel nu s-a grabit sa-i contacteze pe cei

doisprezece apostoli care erau in Ierusalim, ci s-a dus mai degraba

in Arabia (Gal. 1:16,17). Cand a primit apostolia de la Dumnezeu,

el nu era nici macar cunoscut de acestia.

Putem generaliza spunand c3 nici unul dintre apostoli nu a

fost ales de oameni sa primeasca slujba de apostol. Nimeni nu ar fi

putut pretinde ca este apostol daca nu ar fi putut afirma, ca si

Pavel, ca apostolia o are de la Hristos. Ideea de succesiune in

slujba apostolica este straina Noului Testament. Cand Iacov,

fratele lui loan, a fost ucis de Irod (Fapte 12:1, 2), colegiul

apostolic nu a procedat la alegerea unui succesor. Numarul

apostolilor nu putea fi largit, fiindca a fost stabilit in mod

providenjial la cifra de doisprezece. Singurul exemplu de

,,succesiune" a fost Matia, dar cazul acesta nu poate fi considerat

un caz obisnuit, intrucat alegerea lui in locul lui Iuda a fost

necesara pentru a se implini o profepe din Vechiul Testament (Ps.

109.8). Iuda si-a pierdut apostolia, iar Matia a fost ales de

Dumnezeu, prin soiji, tocmai ca sa se intregeasca numarul de

doisprezece.

Investigarea rolului apostolilor in Biserica primara, asa cum

o prezinta Noul Testament, trebuie sa bazeze in primul rand pe

textul evangheliilor si a carpi Faptele apostolilor. Exista un consens

aproape general asupra faptului ca pentru Luca apostolia Celor

doisprezece este unica. Opiniile teologilor sunt insa imparpte cu

privire la perspectiva lui Luca asupra rolului lor distinct. Trei

puncte de vedere mai importante au fost exprimate cu privire la

rolul apostolilor in Biserica primara.

1. Se suspne uneori ca, in opinia lui Luca, rolul primar al

Celor doisprezece apostoli este acela de a asigura

Siiccesiunea in ordinarea rabinica §i in hirotonirea cregtina 91

conducerea Bisericii.37 Textele aduse ca argument pentru

acest punct de vedere sunt Fapte 2:42, 6:1-6 ?i 15:6-29

unde apostolii sunt prezentaji ca un grup distinct.

Problema cu acest punct de vedere este ca Luca nu ii

prezinta niciodata pe apostoli in calitate de conducatori

ai bisericilor locale, nici slujbele ecleziastice ca fiind

dependente de ei.38 La fel, nu se sugereaza nicaieri ca

apostolatul Celor doisprezece este transmisibil.

2. Conform celui de-al doilea punct de vedere, Cei

doisprezece au fost in esenja misionari. Rolul acesta le

este atribuit de Insusi Domnul (Luca 24.47; Fapte 1.8)

dar, conform relatarii lui Luca, apostolii nu sunt

implicaji deloc in activitatea misionara, cu exceppa lui

Petru $i loan la Samaria (Fapte 8:14-25).

3. Exista §i un al treilea punct de vedere conform caruia

Cei doisprezece sunt carmuitorii Noului Israel.39 Textul

pe care se bazeaza aceasta opinie este Luca 22:30. Sunt

doua aspecte insa care ne impiedica sa credem ca Luca ii

vede pe Cei doisprezece in acest rol. Cand preia textul

din Marcu, Luca omite cuvantul ,,doisprezecew din fa^a

sintagmei ,,scaune de domnie", ceea ce ar putea insemna

37 H. von Campenhausen, Ecclesiastical Authority and Spiritual Power in the Churvh

ofthe First Three Centuries^ Peabody, Hendrickson Publishers, 1997, p. 14.38 Nici in Fapte 6.1-6, singurul text care pare sa contrazica afirmapa de mai

sus, nu putem uijelege slujba celor japte ca fiind subordonata Celor.

doisprezece, Textul nu menjioneaza o slujba eclesiala permanenta,

evenimentul nu poate fi in^eles ca fiind originea diaconatului in Biserica

primara, cei §apte nu sunt subordonafi apostolilor §i nici agenjii acestora,

mainile sunt puse peste ei nu de catre apostoli ci de catre ihtreaga biserica. C£.

FA 6.6 ?i J.F. Tipei, op. cit., cap. 6.

39 S. Brown, Apostasy and Perseverance in the Theology ofLuke, Roma, 1963, p. 64,

96.

92 John Tipei

ca, pentru el, promisiunea de a sta pe scaune de domnie

si de a judeca pe Israel este pentru to$i ucenicii. In al

doilea rand, Luca nu prezinta comunitatea crestina ca

fiind o mi$care complet rupta de iudaism, ca o entitate

cu totul noua, separata de Israel. Asadar, rolul

proeminent al Celor doisprezece nu putea fi, pentru

Luca, acela de carmuitori ai unui Nou Israel.

Luca arata ca o data ce autenticitatea mesajului crestin

(kerygma) a fost stabilita si Noul Israel a fost restaurat, important

celor doisprezece apostoli incepe sa se diminueze. Rolul lor nu

mai este proeminent in narapunea lui Luca dupa Fapte 6, iar dupa

demararea misiunii printre Neamuri, imaginea lor este foarte

?tearsa. Daca la Samaria au fost trimi^i Petru si loan (cap. 8), la

Antiohia este trimis Barnaba (cap. 11). Daca la inceput apostolii au

fost cei care s-au ocupat de problemele sociale ale bisericii din

Ierusalim (6:1-3), mai tarziu ajutoarele care pleaca din Antiohia

spre Ierusalim sunt trimise nu apostolilor, ci prezbiterilor (11:30).

Daca pana in capitolul 14, termenul de ,,apostol" a fost rezervat

Celor doisprezece, el este acum folosit de Luca si pentru Pavel §i

Barnaba, de§i nu in acelasi sens restrans. Cea de-a doua jumatate a

carjii Faptek apostolilor este dedicata in exclusivitate unui ^apostol"

care nu indeplineste cele doua condipi de baza ale apostoliei, asa

cum sunt ele emulate in Fapte 1:21-22. Sub mai multe aspecte,

Luca se straduieste sa il prezinte pe Pavel ca fiind eealul luiPetiu40

Qi toate ca spapul nu ne permite sa analizam in detaliu

textele biblice relevante pentru discujia noastra despre rolul

40 Vezi, de ex., spa^iul acondat cuvantarilor lor, numarul de minimi savai^ite decei doi, rolul lor la Conciliul de la Ierusalim, punerea mainilor peste ucenicipentru primirea Duhului Sfant

Succesiunea in ordinarea rabinica gi in hirotonirea crestina 93

apostolilor, acesta poate fi sintetizat in felul urmaton Avand in

vedere condipile cerute pentru alegerea unui inlocuitor al lui Iuda,

anume sa-L fi insojit pe Isus in timpul misiunii Sale §>i sa fi fost

martor al invierii Sale, reiese faptul ca rolul eel mai de seama al

apostolilor a fost acela de a fi martori ai lui Isus. Ei au avut

privilegiul unic de a primi invSjatura chiar de la Iisus si de a fi

folosiji de Dumnezeu la intemeierea bisericii crestine. Au fost

primii propovaduitori, apologeu', misionari si inva^atori ai Bisericii.

In ce priveste oficiul de ^episcop" (in gr. episkopos), Biblia

ne ofera informapi semnificative privind la criteriile de alegere in

aceasta slujba (lTim. 3:1-7). Spre deosebire de apostolie, slujba

data de Dumnezeu, episcopatul este o slujba la care once

credincios poate aspira (liim. 3:1). Dupa ce apostolii Pavel si

Barnaba si-au incheiat prima calatorie misionara, ei au vizitat din

nou bisericile intemeiate gi au randuit pretutindeni jjprezbiteri"

(presbyterot). Mai tarziu, prezbiterii cei mai proeminen|i, cu

jurisdicpe asupra unui grup de biserici, erau numi^i jjepiscopi",

adica supraveghetori. Vorbind prezbiterilor din Efes, apostolul

Pavel foloseste verbul ,,a pastori" pentru a desemna rolul pe care

il au acestia in bisericile lor (Fapte 20:28). Foarte curand insa

gasim ca fiecare biserica era condusa de slujitori, intr-o ordine

ierarhica de tipul episcop-prezbiter-diacon, fiecare slujba fiind

indeplinita de oameni evlaviosi, randuip de prezbiterii existen^i, cu

acceptul intregii biserici. Este important sa menpionam faptul ca,

in aceasta perioada, cand apostolii mai traiau inca, oficiul de apostol

nu a fost nidodatd confundat cu oficiul de episcop. Esenja autoritajii

apostolice consta in faptul ca adevarata credin^a a fost transmisaapostolilor de insusi Iisus.

94 John Tipei

Pfezentareadoctrinet despne succesiuneaapostolica

Doctrina succesiunii apostolice suspne ca, prin randuiala

apostolica, prezbiterii si episcopii au fost indrituip. sa-si numeasca

succesori, apostolii neavand insa un astfel de ,,privilegiu". Ni se

spune ca, atunci cand apostolii i-au hirotonit pe primii diaconi,

prezbiteri si episcopi ca succesori ai lor, ei nu le-au transmis

acestora toate prerogativele slujbei apostolice. Altfel spus, ei nu au

creat cea de-a doua generate de apostoli. Impartasim intru totul

invajatura bisericilor istorice cu privire la caracterul unic al

oficiului de apostol.41 Prin taina hirotonirii apostolii nu au devenit

episcopi si nici cei hirotonip nu sunt succesorii apostolilor in

deplinul sens al cuvantului. Ei sunt investiji nu intr-o slujba

apostolica, ci pentru a supraveghea bisericile pe care apostolii le-au

intemeiat. Episcopii sunt succesorii apostolilor doar in sensul in

care apostolii sunt succesorii lui Hristos.42 Asadar, episcopatul nu

este un ,,colegiu apostolic". Succesiunea apostolica nu inseamna

perpetuarea apostolatului. Era apostolica a luat sfarsit o data cu

moartea ultimului dintre apostoli, loan Teologul. O analiza atenta

a cuvintelor lui Irineu arata ca acest parinte promoveaza nu

doctrina »succesiuni apostolice", ci pe cea a wsuccesiunii

episcopatului".43

Sublinierea rolului unic al apostolilor este foarte important,

intrucat adoptarea doctrinei ,,succesiunii apostolice" in sensul

perpetuarii oficiului apostolic naste automat dreptul celor care

41 Vezi §i D. Staniloae, Teobgia dogmatica ortodoxd, Bucure^ti, Editura IBMBOR,

1997, voL II, p. 157. Referinjele biblice care atesta statutul unic al apostolilor §i

afirma implicit caracterul irepetabil al apostolatului sunt numeroase: Luca 6:13;

loan 6:70; Mat. 19:28; Luca 22:29, 30; Fapte 1:22; 3:15; 4:33; Mat 10:2-4;

Apoc. 21:10,14.

42 dement din Roma, / Corinteni, 42:1-4.

43 Sf. Irineu, Adversus haemes, 4.26.2.

/Succesiunea in ordinarea rabinica gi in hirotonirea cregtina 95

^'ocupa acest oficiu apostolic de a adauga alte dogme la mostenireadoctrinara a Bisericii. Aceste dogme nu pot fi contestate de nimeni

intrucat, in virtutea pozitiei pe care o ocupa cei care le enunta, ele

%apata o autoritate apostolica. Aparijia unor doctrine noi, in special in

domeniul mariologiei, pare sa confirme faptul ca unele biserici

istbrice au injeles wsuccesiunea apostolica" tocmai in acest sens

^strict al perpetuarii oficiului apostolic. Inj:elegerea in felul acesta a

succesiunii apostolice reiese chiar din declarapa celui mai recent

conciliu al Bisericii Catolice, Vatican II (1965). In documental

dogmatic cu privire la structurile de conducere ale bisericii, Lumen

Gentium, citim:

Intocmai dupa cum rolul incredinjat lui Petru, primul dintreapostoli, este permanent §i trebuie transmis succesorilor sai,

tot a?a oficiul apostolic de pastorire a bisericii este

permanent gi trebuie exercitat fara ihtrerupere de ordinul

sacra al episcopilor. De aceea, acest sinod sacru suspne ca,

prin randuiala divina, episcopii fin locul apostolilor, casuccesori ai acestora.44

Succesiunea apostolica se refera deci la slujba de

supraveghetor - episkopos - oficiu duhovnicesc a carei

responsabilitate de capatai este sa vegheze asupra pastrarii

nealterate a revelajiei pe care au lasat-o bisericii apostolii (i.e.

,,inva|atura apostolica"). Dar episcopul nu mogtenegte intregul

oficiu apostolic. Chemarea la slujba apostolica o face numai

Dumnezeu; ea nu poate fi transmisa prin taina hirotonieL

Episcopul este totusi succesorul unei dimensiuni a oficiului

44 Lumen Gentium> 111.20. Traducere personala a textului publicat pe site-ul

Vaticanului:

http://www.vatican.Wairhive/hist_coimcils/ii_vatican_coimciVdc>aunenB/vat-ii_const_19641121_lumen-gentiiim_eniitml •

96 John Tipei

apostolic, aniune dimensiunea episcopald. Este ainoscut faptul ca to^i

apostolii, ca parte a chemarii lor apostolice, au fost si episcopi (i.e.

^upraveghetori* = pastori ai turmei). Petru se numeste pe sine

,,unul dintre prezbiteri" (IPet. 5:1), asa cum face de altfel si

apostolul loan (2Ioan 1; 3Ioan I).45

Legatura dmtre transmiterea mvataturii apostolice §t

fiirvtonineade succesori

Transmiterea invajaturii apostolice de la o generate la alta

este un mandat al Bisericii, bine atestat in Noul Testament,

incepand chiar cu generapa apostolilor. Porunca de a transmite

invataturile lui Iisus generator urmatoare este data de

Mantuitorul Insusi: yiDuceti-vd si faceti ucenid din toate neamurile,

bote%andu-i in Numele Tatdlui, si alFiului, si alSfantului Duh si invdpU-

i sa pa^eascd tot ce v-am porundt" (Mat. 28:19, 20). Apostolii si-au

indeplinit cu credinciosie mandatul de a transmite invataturile lui

Iisus celor care se converteau la crestinism. Astfel, cartea Faptele

apostolilor consemneaza faptul ca primii crestini ,,stdruiau in

invatdtura apostolilor" (2:42). Porunca de a transmite invataturile

apostolilor apare si in epistolele pauline. Apostolul Pavel il

mandateaza pe ucenicul sau Timotei: ,,fi ce ai au^it de la mine, infata

multor martori, incredintea^d la oameni de incredere care sdfie in stare sd

invete pe alp'i" (2Tim. 2:2). Patru generapi de inva^atori sunt

amintite aici: generapia apostolului Pavel, genera^ia lui Timotei,

generapia celor care vor primi inva^atura direct de la Timotei si

genera^ia pe care acestia din urma o vor inva^a. Tot la transmiterea

inva^aturii apostolice face aluzie si indemnul pe care Iuda, fratele

45 Este util sa menjionam aici ca, la vremea cand s-a scris Noul Testament,termenii ,,episcopM (Le. ..supraveghetor") ?i Mprezbiter" (Le. ,,senior",nbatranw) au fost folosip interschimbabil.

Succesiunea in ordinarea rabinica gi in hirotonirea crestina 97

Domnului, il da bisericii de a pastra wcredin$a care a fost data

sfinjilor o data pentru totdeauna" (v.3). Grupul de cuvinte ,,o data

pentru totdeauna" exprima1 atat caracterul imuabil al acestei

inva^aturi, cat gi necesitatea ca ea sa fie perpetuata pe toataperioada de existen^a a Bisericii.

Este legitim sa ne intrebam insS daca transmiterea

inva|aturii apostolice se poate face exclusiv pe calea succesiuniiapostolice. Pe tot parcursul acestui studiu va trebui sa facem o

cfistincpe clara intre transmiterea tnvafaturii apostolice (adica a TradipeiSacre) si transmiterea ofidului apostolic sau a harului preo^iei.

Mandatul pe care 1-au primit de la Domnul ucenicii, viitorii

apostoli, de a transmite inva^atura lui Hristos nu a insemnat in

primul rand hirotonirea unor succesori. Lor li s-a cerut sa

propovaduiasca Evanghelia la once faptura si astfel sa faca ucenici

din toate neamurile (Mat. 28:19-20). Sensul termenului ,,ucenici"

ar fi fost foarte restrans daca Iisus s-ar fi referit doar la cei care

urmau sa fie hirotoni^i. Faptul ca El a folosit termenul cu referire

la once nou convertit la crestinism este confirmat gi in descrierea

pe care Luca o face convertirilor in masa din Ziua Qncizecimii. In

cuvintele lui Luca, in acea zi ,,la numarul ucenicilor s-au adaus

aproape trei mii de suflete" (Fapte 2:41). Conform poruncii

Domnului din Mat. 28:20, to$i acestia trebuiau sa fie inva^ap sa

pazeasca ,,tot ce a poruncit" Domnul. Cu alte cuvinte, acestia

trebuiau sa primeasca inva^atura apostolica pe care apostolii au

primit-o la randul lor direct de la Iisus. Asadar, in sensul ei biblic

sintagma ,,facerea de ucenici" inseamna propagarea invajaturii

crestine, si nu hirotonirea unor succesori. Daca singura cale de

pastrare si transmitere nealterata a invajiturilor lui Iisus este

succesiunea apostolica, este inexplicabil de ce Iisus nu a lasat nici

o porunca ucenicilor de a-si numi succesori.

98- __ John Tipei

Pe de alta parte, este de a§teptat ca rSnduirea unor

succesori sa conduca la o transmitere nealterata a invajaturii

Mantuitorului de la o generate la alta. In realitate insa nici chiar o

succesiune neintrerupta de slujitori nu poate oferi garanpa

perpetuarii nealterate a invajaturii apostolice. Nu de putine on s-a

intamplat in istoria Bisericii ca slujitori hirotonip sa se abata de la

credinta bisericii care i-a investit cu autoritate, imbrajisand dogme

straine acesteia, uneori chiar erezii. §i nu de pupne ori s-a

intamplat ca in disputele teologice ale Bisericii inva^atura unui

calugar sa fie mai ortodoxa decat cea a unui episcop. Apostolul

Pavel insusi ii atenjioneaza pe prezbiterii din Efes spunandu-le ca,

dupa plecarea lui, Jupi rapitori" se vor strecura intre ei §i ca din

mijloctil lor se vor ridica oameni care ii vor invaja pe alpi lucruri

stricacioase (Fapte 20:29-30).

Dupa ce biserica s-a organizat formandu-si o oarecare

structura de conducere, mandatul de pastrare a invataturii

apostolice devine in primul rand responsabilitatea slujitorilor.

Apostolul Pavel il mandateaza pe Timotei sa transmita inva^atura

apostolica genera^iei care vine dupa el, dar aceasta nu trebuie

oferita oricui, ci doar ,,oamenilor de incredere" (2Tim. 2:2). Nu

este stipulate necesitatea ca acestia sa fie hirotoni|i, dar se

subin^elege ca sunt slujitorii bisericii prin faptul ca, la randul lor,

ace^tia trebuie sa-i ,,invej;e pe alpis). Fidelitatea la care se refera

apostolul prin cuvintele »oameni de incredere" este fidelitatea fa$a

de inva^atura apostolica, nu fa$a de vreo ierarhie bisericeasca. Cu

toate ca adeptii succesiunii apostolice susjin ca textul se refera la

patru generapi de succesiune apostolica, nu exista nimic in text

care sa indice ca apostolul are in vedere transmiterea tradi^iei

apostolicevprin lan^ul neintrerupt al tainei hirotonieL Ar fi gresit sa

ne hazardam afirmand ca Timotei a fost ins'talat ca episcop si ca

porunca pe care i-o da apostolul in 2TinL 2:2 este aceea de a

hirotoni prezbiteri sau episcopi. Autoritatea lui Timotei nu a fost

Succesiunea in ordinarea rabinica gi in hirotonirea cregtina 99

decat una wderivata", el fiind doar un delegat al apostolului

Pavel.46 Rolul de a conduce bisericile il au prezbiterii, nu Timotei

(111m. 4:14; 5:17) .47 Agadar, cand apostolul Pavel igi pune mainile

peste iimotei (2Tim. 1:6), acesta nu este hirotonit ca episcop sau

ca succesor al apostolului. In concluzie, transmiterea invajjaturii

apostolice de la Pavel catre generate urmatoare se face, nu

printr-o succesiune a autoritapi ecleziale, ci prin incredinjarea

acestui tezaur de invSj&tura unor barbaji care sunt ,,de incredere"

(i.e. fideli invajaturii apostolice) gi care au darul de a-i invaja pe

aljii. Coroborand aceste precizari cu informajji relevante din alte

epistole pauline, ajungem la concluzia inevitabila ca apostolul se

refera in acest verset la o succesiune de inva^atori care depn slujba

de invajatori in biserica (Fapte 13:1; ICor. 12:28,29; Efes. 4:11; cf.

Evrei 5:12).

In cartea Faptele apostolilor> unde ne-am agtepta sa-i gasim peapostoli hirotonindu-gi succesori, nu gasim nici un caz de acest fel.

Cbiar daca unii cercetatori vad in hirotonirea celor gapte diaconi

inceputul unui oficiu permanent,48 momentul separarii slujitorilor

de mul^imea ucenicilor,49 sau autorizarea unor slujitori pentru a

conduce serviciile euharistice,50 intr-un studiu anterior am aratat

ca punerea mainilor in acest pasaj nu indica un oficiu administrativ

46 J.F. Tipei, op. a't.t p. 380-385. Cf. E. Kilmartin, ,,Ministiyand Ordination in

Early Chrisiianity against a Jewish Background", in Studia Uturgica nr. 13,

1979, p. 42-69.

47 Totu§i, Timotei poate participa impreuna cu prezbiterii locali la randuirea

altor prezbiteri sau diaconi (ITinx 5.17,22).

♦s R Frazer, ..Office of Deacons", in Pmbyterion nr. 11,, 1985, p. 13-19.

49 A. Vanhoye §i H Qouzel, wLe minsSre dans Lilglise", in Nouvelk revuetheolo&ique nr. 104,1982, p. 722-748, in special p. 730.

50 A. Ehrhardt, The Apostolic Ministry, Edinburgh, Oliver andBoyd, 1958, p. 22

$iurm.

100 John Upei

permanent, ci raspunde unei situapi de moment.51 Mai tarziu (6:8-

10; 8:5-13), ii intalnim pe diaconi indeplinind tocmai acele

activitaji care in acest pasaj erau rezervate apostolilor si care

diferenpau slujba acestora de cea a diaconilor. In ce privesteranduirea prezbiterilor in bisericile din Asia Mca (Fapte 14:23),

mainile au fost puse peste niste barba^i care deja se remarcasera ca

lideri ai bisericilor din case. Prin actul hirotonirii, cei doi apostoli

incredin^eaza lucrarea acestor barbap. care isi asuma acum

responsabilitate deplina si-i incredin^eaza in mana Domnului, asa

cum ei insisi au fost ,,incredin^a^i in grija harului lui Dumnezeu"

cand au plecat din Antiohia (v. 26).52 Asadar, lui Luca nu ii este

cunoscut nici un ritual care sa fie asemanator hirotonirii practicate

astazi. Luca nu este preocupat de afirmarea bazei apostolice a

slujbelor Bisericii si cu atat mai pupn de prezentarea unor structuri

ale bisericii. Nu exista nici o dovada in Noul Testament ca

prezbiteriatul a fost instituit de apostoli sau ca profepi si

inva^atorii au depins de ei. Ceremoniile de randuire din Faptele

apostolilor ar putea fi numite ceremonii de trimitere in lucrare, prin

care biserica rosteste binecuvantarea asupra celor trim^i.

In concluzie, no^iunea de succesiune apostolica nu isi are

originea in Noul Testament, intrucat aici nu gasim nici macar o

teologie clara a ordinarii/hirotonirii. Chiar daca practica hirotonirii

este atestata in Noul Testament, in sensul punerii deoparte a unor

barbau* pentru o anumita slujba, ea nu vizeaza o slujba ecleziastica.

Scopul ceremoniei nu este acela de a crea o categorie specials de

slujitori si cu atat mai pupn de a crea succesori. In toate cazurile

consemnate in Noul Testament, hirotonirea este indeplinita de

mai mul^i slujtori, iar rolul celor hirotonipi nu este identic cu eel al

slujitorilor care hirotonesc. In mod similar, ideea transmiterii

" J.F. Tipei, op. at, p. 352-353.

Succesiunea in ordinarea rabinica gi in hirotonirea cregtina 101

autoritapi ecleziastice prin actul hirotonirii lipseste din toate aceste

pasaje.

Nopunea de ,,succesiune apostolica" in liteiatuia

patristica

Succesiunefara ideeatransmitem tradittez

Pe la anul 100 d.Hr., Didahia menjioneaza celebrarea

Euharistiei de catre diaconi gi episcopi: »Lasaji-I pe proroci sa

euharistieze [eucharistein] cum voiesc ei" (10.7). In 15.1-2, Didahia

se refera la randuirea acestor slujitori: ,,Randui$i-va episcopi si

diaconi... caci ei sunt vrednici de cinste, impreuna cu prorocii gi

cu invapatorii". Intrebarea fireasca este Cine sa ii randuiasca^ Un

delegat al apostolilor? Oare nu se adreseaza cuvintele acestea

prezbiterilor sau chiar bisericii luate ca intreg? Daca unii folosesc

acest pasaj pentru a demonstra succesiunea apostolica, in opinia

noastra el poate fi folosit gi drept contraargument, intrucat

indemnul este ca biserica sa randuiasca episcopi, nu apostolii (care

probabil nu mai erau in viaj:a) sau alp. episcopi. Este imposibil,

prin urmare, sa gasim in acest text vreun germene al ideii de

succesiune apostolica. Nici chiar Ignatie din Antiohia, »campionul

autorit^jii episcopale"53, nu este familiarizat cu conceptul de

,,tradijie apostolica" si nu menjioneaza sau propune vreo teorie de

,,succesiunew. Qement din Roma este primul Parinte al Bisericii

care, probabil pe la anul 96 d.Hr., intemeiaza drepturile celor care

53 H von Campenhausen, op. cit., p. 156. Aluzia este la indemnuri date de

Ignatie bisericii, de felul: »Supune(i-va episcopului ca §i cum v-a^i supune lui

Hristos** sau ,,Sa nu faceji nimic fara episcop" - Scrisoare catre trattieniy 2.1-3

(110d.Hr.).

102

depn oficii ecleziastice pe ideea ca aceste oficii deriva de la

apostoli si ca, din acest motiv, trebuie respectate. Pasajul folosit

eel mai adesea in apararea ideii de succesiune apostolica este din

Intdia epistola a lui Clement cdtre corinteni:

Apostolii au primit Evanghelk pentru noi de la Domnul

Iisus Hnstos, Iisus Hristos a fost trimis de la Dumnezeu. De

aceea, Hristos este de la Dumnezeu, iar apostolii de la

Hristos ... Pretutindeni la sate si in ora§e [apostolii] au

predicat §i au randuit pe primii lor convertiji, dupa ce i-a

incercat prin Duhul, ca sa fie episcopi ji diaconi ai celor ce

urmau sa creada ... Apostolii nostri au stiut de la Domnul

nostru Iisus Hristos ca vor fi lupte pentru slujba de episcop.

De aceea, cunoscand bine mai dinainte lucrul acesta, ei i-au

randuit pe cei care au fost deja men^ionap, dupa care au

adaugat prevederea ca, dupa moartea acestora, alpi barbap

destoinici sa fie succesorii lor in aceasta slujire.54

In opinia lui Qement, Dumnezeu I^a trimis pe Hristos,

Hristos I-a trimis pe apostoli, iar apostolii au randuit pe primii

episcopi §i prezbiteri care, la randul lor, vor randui al$i barbaji

destoinici ca succesori ai lor. A§adar, crede Qement, exista o

succesiune si un sistem, lasat de Dumnezeu, care asigura

continuitatea in raport cu apostolii. Qement insa nu gande^te in

termeni sacramentali, ci in termeni pur juridici. El nu menponeaza

consacrarea sau punerea mainilor ca act de investire. Foarte

interesant, Qement nu aminte§te nimic nici despre tradipe in acest

context. Nu gasim la Qement ideea ca episcopii sau prezbiterii

sunt mijlocitorii tradi^iei apostolice. Asadar, la temelia conceptului

de succesiune apostolica, aja cum este acesta prezentat de

Qement, lipsegte eel mai important element, si anume, legatura cu

tradi^ia apostolica. Qiestiunea autoritapi spirituale, legate

Clement din Roma, 1Cor. 42:1,2,4-5; 44:1-3.

Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea crestina 103

esenpalmente de didaskalia si kerygma, nu este deloc discutata de

Qement. Am putea spune ca aid Qement spune chiar mai pu$in

decat Luca in Fapte 20.31 si lirm.55

Din citatele de mai sus reiese ca pana la jumatatea secolului

al II-lea, ideea de succesiune nu era legata inca de transmiterea

invajaturii apostolice. Textele de mai sus nu se refera decat la

transmiterea oficiului, preocuparea fiind aceea a legaturii cu oficiul

apostolic.

Succeszunepentru transmztereatradqzez

Conform celor suspnute de H. Campenhausen, pasul

hotarator in dezvoltarea conceptului de tradijie a fost facut la

jumatatea celui de al doilea secol crestin, cand ideea de transmitere

a tradi^iei a capatat o important teologica noua si un sens tehnic.

Ideea nu provine din randul celor care au elaborat eclesiologia

Bisericii, ci din cercurile gnostice caracterizate printr-o libertate de

miscare §i de exprimare a inva^atorului gnostic.56 Gnosticul

Ptolemeu este eel care foloseste pentru prima data cuvantul

tradijie in acest sens teologic, referindu-se la tradipa apostolica

secreta iparadosis) ca la inva^aturi ale apostolilor care suplinesc

colec^ia canonica a invataturilor lui Iisus si care, printr-o

succesiune {diadoche) de invajatori, a ajuns la el si la comunitatea

din care facea el parte (Mla noiw, spune Ptolemeu).57 Cei doi

termeni, paradosis si diadoche, sunt folosiji ca termeni tehnici cu

referire la wtradi$ie", respectiv la ^succesiune". Initial, primul

termen insemna ,,ceea ce se transmite de la o persoana la alta", iar

55 H von Campenhausen, op. dt.s p. 157 §i nota 47-49.

56 Ibid., p. 158.

57 Ptolemeu, Scrisoare c&tr* Flora, in Epifanius, Panar. 33.7. Cf. G. Quispel, "Lalettre de Ptolemee a Flora", in VigtHae Cbristianae 2 (1948), p. 32 ?i unn.

104 John Tipei

eel de-al doilea »primirea a ceea ce a fost transmis din mana in

mana". In gnosticism, acedia sunt tenneni-cheie, care descriu felul

in care invajaturile ezoterice, derivate de la apostoli, incredin^ate in

scris sau oral anumitor persoane special alese, ajung in posesia

gnosticilor. Desigur, numele intermediarilor dintre apostoli si

gnostici sunt pure invenpi,58 menite sa demonstreze continuitatea

dintre cele doua grupari, dand astfel credibilitate invataturilor

gnostice ca fund de sorginte apostolica.

Apare evident faptul ca la origine, conceptul de wtradipe

apostolica" are un caracter apologetic si ca s-a nascut nu in

contextul Bisericii primare, ci in tabara ereticilor. Este de asteptat

ca o minoritate eretica sa resimta mai acut nevoia de a demnostra

originea apostolica a inva£aturii pe care o propovaduieste, faj:a de

o biserica ortodoxa ale carei inva£aturi sunt disputate de aceasta

minoritate.59 La randul lor, gnosticii au preluat conceptele de

paradosis si, respectiv, diadoche din filozofia antica, unde acestea

explicau modul in care invajatura era transmisa de la maestrul

originar la ucenici si apoi la capii scolilor de mai tarziu.60

Interesul manifestat de Psrinpi Bisericii pentru

continuitatea cu tradipa apostolica are tot un caracter apologetic si

are in vedere pastrarea invataturilor apostolilor ca masura de

protectie impotriva invataturilor false. Aceasta idee de continuitate

apare in Epistola lui luda (v. 3) si, mai pronun^at, la Policarp (Fil.

7.2); acesta din urma ii indeamna pe cititorii epistolei sale sa

paraseasca inva^atura falsa si sa se intoarca la ,,cuvantul pe care 1-

am primit de la inceput^. In acest context apare ideea de

58 Vezi numele in H von Campenhausen, op. dt.y p. 158-59.59 Ibid., p. 158?iumx

60 La sfar$itul secolului al Il-lea, Sotion Alexandrinul a scris o lucrare intitulata

^^©^nnjJ^is ♦♦fiB ^^•D*n<^*B.Despreconceptulfilozoficprivitor la tradi^ie, vezi Qement Alexandrinul, Strvm. I, 62.1, 64.5; Hpolit,Elench. 1,4.5.

Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea crestina 105

succesiune apostolica la Irineu. in Adv. kernes, lucrare scrisa pe laanul 190 d.Hr., el scrie:

Cand ei [ereticii] sunt infruntaji cu Scripturile, incep sa acuzechiar Scripturile ca $i cum ar fi ceva grejit cu ele, ca §i cum n-ar fi autoritative ... Insa, dbd apelamdin nou la tradipa carederiva de la Apostoli fi a carei pastrare este asigurata inbiserici prin succesiunea prezbiterilor, ei devin adversariitradijiei, pretinzand ca sunt mai injelepji nu numai decatprezbiterii, ci chiar dedit Apostolii 51 ca au descoperkadevarul adevarat...61

Leg^tura dintre succesiunea prezbiterilor si transmitereainva^aturii apostolice este exprimata cat se poate de clar in acestpasaj. Ceea ce nu spune Irineu aici este de ce anume se leaga

aceasta transmitere nealterata a tradijiei: de aspectul juridic al

succesiunii, de aspectul sacerdotal sau se datoreaza, pur si simplu,

fidelita^i fiecarui prezbiter-episcop fa^a de tradijia care i s-a dat inpastrare. Intr-un alt pasaj, Irineu scrie:

De aceea, sunteji datori sa ascultaji de prezbiterii care sunt inBiserica - de cei care, a§a cum am aratat, sunt succesoriiapostolilor, de cei care, impreuna cu succesiuneaepiscopatului au primit darul sigur al adevarului, dupa bunaplacere a Tatalul Dar [sunteji datori de asemenea] sa 11suspectap pe alpi care se indeparteaza de succesiuneaoriginala ?i se aduna in diverse locuri, [privindu-i] ca pe ni?teeretici cu o gandire perverrita, sau schismatici aroganji giiubitori de sine, sau ipocriji care fac ceea ce fac din lacomie §islava de§arta. To$i ace?tia s-au abatut de la adevar.62

61 Irineu, Adv. haereses, III. ii.2.

106 John Tipei

Nici acest pasaj nu spune nimic despre faptul ca prezbiterii

ar poseda aceeasi autoritate pe care au avut-o apostolii, in virtutea

faptului ca sunt succesorii acestora. Ceea ce spune aici Irineu este

ca a existat o succesiune de invajatori, prezbiterii, care au primit

adevarul infailibil ca dar. Irineu nu se refera la un har inerent

slujbei prin care adevarul este pastrat de la o generate la alta, ci la

fidelitatea cu care fiecare slujitor pastreaza tradipa primita, fapt

care reiese si din alte cateva lucrari lasate de el. Dupa ce prezinta

lista cu doisprezece episcopi ai Romei care au ocupat succesiv

,,scaunul" apostolilor Petru si Pavel, el scrie:

In aceasta ordine §i prin aceasta succesiune a ajuns de la

apostoli §i pana la noi tradijia bisericeasca §i predicarea

adevarului. $i cea mai puternica dovada este ca exista 0 singurd

cndinfd vie, can afostpastratd in bisericd de la apostolipdnd acum si

transmisd cufidelitate ... $i apoi Policarp, dincolo de faptul ca a

fost inva^at de catre apostoli §i ca a cunoscut pe multt" care L-

au vazut pe Domnul, a fost, de asemenea, numit de apostoli

din Asia ca episcop al bisericii din Smirna. Giiar eu 1-am

vazut in anii tinerepii, caci a ramas cu noi mult timp §i la o

varsta foarte inaintata a suferit plin de noble^e un martiriu

glorios fi a parasit aceasta viaja, dupd ce i-a invdtat mereupe altii

lucrurilepe care el insusi le-a invdtat de la apostoli fi pe care biserica

le-a transmis mai departe, singurele lucruri adevarate.63

In ceea ce am vazut pana acum, apelul la continuitatea fa^a

de traditia apostolica are scopul de a da greutate inva^aturii

apostolice in fa^a pericolului proliferarii inva^aturilor eretice, si nu

de a demonstra transferul autoritapi ecleziastice sau a harului de

slujire de la apostoli la generate urmatoare prin hirotonire. Ideea

de ^succesiune" capata insa o noua dimensiune, in context catolic,

atunci cand este aplicata la continuitatea autoritapi ecleziastice.

63 Ibid., m.iii.3,4. Sublinierik ne aparjin.

Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea crestina 107

Conform acestei idei, autoritatea episcopilor monahali deriva de la

apostoli, printr-un lant neintrerupt de hirotoniri (ordinari) care

transmit atat harul de slujire, cat si Duhul Sfant.

Cel care leaga pentru prima data continuitatea nealterata a

tradipei apostolice de episcopatul monarhic este Hegesippus.

Conform celor scrise de Eusebiu, pe la anul 180 d.Hr. Hegesippus

,,a prezentat tradipa nedistorsionata a propovaduirii apostolice in

forma cea mai simpla."64 In fragmentele ramase din scrierea lui

Hegesippus, el sustine ca ceea ce a asigurat transmiterea nealterata

a doctrinei ortodoxe in bisericile vizitate de el (Roma si Corint)

este succesiunea nemtreruptd de episcopi. Hegesippus nu se refera lnsa la

o continuitate juridica sau sacramentala care ar asigura pastrarea

nealterata a doctrinei, ci la ,,legStura concreta dintre inva^atorul

spiritual si inva^atura",65 cu alte cuvinte, la fidelitatea cu care

fiecare factor al acestei succesiuni a transmis invapatura care i-a

fost incredinjata. Asa cum am vazut, germenele acestei idei apare

inca in Epistolele pastorale (2Tim. 2.2). Numind pentru fiecare

cetate pe episcopii si succesorii lor, Hegesippus spune ca ,,in

fiecare succesiune (6ia6oxri) si in fiecare cetate lucrurile stau asa

cum Legea si prorocii si Domnul au propovaduit."66

O alta marturie a Parinjilor Bisericii care atesta faptul ca

pentru Biserica primara esen^a succesiunii apostolice a fost

loialitatea fa£a de doctrina predicata ne parvine de la TertuUian. In

lucrarea polemico-dogmatica Depraescriptione haereticorum, el scrie:

Intr-adevar, este obi§nuit fenomenul ca persoane slabe de

caracter sa fie atat de indoctrinate de anumifi indivizi care au

cazut in erezie, incat s5 ajunga sa se ruineze. Cum se face [se

<* Eusebiu, HE IV, 8.1.

65 H. Campenhausen, op. cit., p. 164.

66 Eusebiu, HE IV, 22.3: kv kaoTfl 6e 6ia8oxri k«1 kv kacrq] noXei olnug eCo; 6 v6\io<; Ktipuooei Kal ol Trp<x|)fjTai Kal 6 Kupio;.

108 John Tipei

intreaba ei] ca o anumita femeie sau cutare barbat care au

fost cei mai credinciosi, cei mai prudenp si cei mai bine

vazuji de biserica, au trecut de partea cealalta? Cei care pun

astfel de intrebari nu-si raspund oare singuri spunand ca cei

care au fost pervertiji de erezii nu trebuiau sa fie socotip ca

fiind prudenji, sau credinciosi, sau sa fie vazuji bine? Dar

este oare un lucru iesit din comun ca cineva care a fost vazut

bine sa cada mai tarziu? Saul, care a fost eel mai bun, a fost

mai tarziu robit de invidie. David, un om bun ,,dupa inima

lui Dumnezeu", se face vinovat mai tarziu de ucidere si

adulter. Solomon, care a fost inzestrat de Domnul cu tot

harul si toata in^elepciunea, este tarat in idolatrie de feme!

Singurul caruia i s-a rezervat privilegiul de a persevera pana la

sfarsit fara pacat a fost Fiul lui Dumnezeu. Dar, dacd s-ar

int&mpla ca un episcop, tin diacon, o vaduva, o fecioard, un carturar

sau chiar un martir sd se abatd de la reguld [de credinja], vom spurn

pentru asta [i.e. avand in vedere statutul acestora] cd erectile par

sd confind o mdsurd de adevdr? Judecdm not credinfa dupd persoane

saupersoanele dupd credinfa?'1

Cu totul remarcabil, Tertullian recunoa^te faptul ca

episcopii nu sunt infailibili; singurul care a fost infailibil a fost Fiul

lui Dumnezeu. Avand in vedere acest adevar, in ultima fraza

citata, Tertullian arata ca ortodoxia inva^aturii nu trebuie evaluata

in functie de persoanele care o transmit ci, dimpotriva, aceste

persoane trebuie evaluate dupa ortodoxia invataturii pe care o

propaga. Implicit, el spune ca succesiunea apostolica nu este o

garantie a pastrarii si a transmiterii nealterate a invataturii

apostolice. In aceeasi lucrare el mai scrie:

Domnul ne inva£a ca vor veni mulp ,,lupi rapitori imbracaji

in piele de oaie". Ce este oare aceasta piele de oaie, daca nu

aparenta mdrturisin a credinfei crestine? Cine sunt acesti lupi

67 Tertullian, Depraescriptione haereticorum, cap. III.

Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea crestina 109

rapitori, daca nu acele sim^uri si duhuri amagitoare care dau

tarcoale dinduntnt ca sa prade turma lui Hristos?68

Este important sa observam ca exista un acord perfect

intre ceea ce scrie Tertullian si ceea ce spune apostolul Pavel

prezbiterilor din Efes. Textul presupune existenja unei credin^e

ortodoxe, externa persoanelor despre care se discuta, dupa care

aceste persoane sunt evaluate. Asadar, nici in textul acesta nu

gasim ideea ca ortodoxia credinjei este data de statutul

persoanelelor care o propaga. In consecin^a, testul pe care il

propune Tertullian pentru evaluarea ortodoxiei unei biserici este

compararea invajaturii acesteia cu doctrina bisericilor intemeiate

de catre apostoli.

Ceea ce le-a revelat Hristos [apostolilor], nu poate in mod

legitim sa fie dovedit decat de acele biserici pe care apostolii

insisi le-au intemeiat propovaduindu-le Evanghelia in

persoana ... Daca asa stau lucrurile, este in aceeasi masura

evident ca doctrina care este in acord cu bisericile apostolice

— acele tipare si izvoare originare ale credinjei — trebuie

considerata ca fiind autentica; ea conjine, fara indoiala, ceea

ce bisericile au primit de la apostoli, apostolii de la Hristos,

[iar] Hristos de la Dumnezeu.69

§i Sfantul Augustin crede in existen^a unui sir neintrerupt

de hirotoniri, de la apostoli pana la episcopii din timpul lui:

Sunt multe alte lucruri care ma pn in sanul ei [al Bisericii

Catolice, n.n.]. Unitatea popoarelor §i a napunilpr ma |ine

aici. Ma jine aici, autoritatea bisericii inaugurate prin

miracole, alimentate de nadejde, imboga^ite de dragoste si

m Ibid, cap. 4. Sublinierea ne aparfine.

69 Tertullian, Demurrer adversus haereses, 21.

John Tipei

confirmate prin varsta ei. Ma fine aici succesiunea preojilor,

incepand chiar cu scaunul apostolului Petru caruia Domnul,

dupa ce inviase, i-a dat sarcina de a paste oile Sale (loan

21:15-17], pana la episcopatul prezent70

Sfantul Augustin subliniaza doctrina conform careia

ortodoxia unui episcop si valabilitatea succesiunii sale apostolice

sunt doua chestiuni separate. Episcopii care au fost consacrati ca

succesori de drept ai apostolilor, spune Augustin, pot sa-si exercite

cu legitimitate functia de ispravnici ai sacramentelor, chiar daca

din punctul de vedere al inva^aturii sunt eretici. Inseamna ca ei pot

continua sa hirotoneasca preop, episcopi, sa confirme etc., chiar

daca prin invatatura pe care o propaga si prin conduita morala nu

fac dovada ortodoxiei lor.71 Asadar, exista continuitate in ce

priveste harul preo^esc, dar nu si in privin^a transmiterii nealterate

a invapaturii apostolice.

Transmiterea harului preofiei de la o generapie la alta

A

In demersul istorico-teologic pe care 1-am facut, am ajuns

la punctul in care sa ne intrebam daca harul preo^esc este o

mostenire pe care un episcop i-o lasa succesorului sau sau este

primit la hirotonire ca raspuns la rugaciunea bisericii. Pasajele

70 Sf. Augustin, Raspuns la scrisoarea luiMani numita ,,Teme/ia", 4.5.

71 Despre caracterul permanent {character indelibilis - care nu poate fi anulat) alpreofiei, care garanteaza valabilitatea tuturor actelor de cult (al tainelor,

sacramentelor), indiferent de conduita morala sau ortodoxia credinjei

preotului care imparte/administreaza aceste taine/sacramente si despreeficacitatea ex open operato a ritualului, vezi Martin J. Heinecken, "What Does

Ordination Confer?", in Lutheran Quarterly nr. 18, 1966, p. 120-135, in specialp. 126.

Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea cresting 111

biblice sau patristdce discutate mai sus nu fac referire la o

transmitere automata a harului arhieresc ca mostenire si, in acelasi

timp, ca o garanpe a prezen^ei lui Hristos in biserica. Din eel putin

doua motive, consideram ca teologia ortodoxa cu privire la

doctrina succesiunii apostolice pare sa se situeze pe o pozijie mai

moderata (si mai biblica) decat teologia catolica. In primul rand, in

teologia ortodoxa succesiunea nu este una strict personala, de la

episcop la episcop. Asa cum afirma parintele Staniloae, ,,fiecare

episcop este urmasul tuturor Apostolilor, caci fiecare Apostol se

afla in comuniune cu to£ ceilalti Apostoli. Iar dupa aceea, fiecare

episcop este hirotonit de mai mul^i episcopi in numele intregului

episcopat, primind acelasi har si aceeasi inva^atura pe care le-au

avut toti Apostolii si top episcopii".72 In eel de-al doilea rand,

conform aceluiasi teolog ortodox, continuitatea tradi$iei apostolice

este asigurata nu numai de transmiterea de la o generate la alta a

harurilor si darurilor existente in Biserica, ci si de o infuzie

permanent^ de har direct de sus. In cuvintele acestui ganditor,

,,Focul si apa harurilor persista in Biserica de la inceputul ei. Dar

ele nu vin numai din trecut, ci si de sus in fiecare timp, caci

Biserica e mereu deschisa cerului. Ele sint soarele care incalzeste

toate generative, fund prin razele lui in ele, dar patrunzandu-le de

sus."73

Conform pozitiei protestante/evanghelice, hirotonirea

confera un dar de slujire, dar acesta nu este un har transmis de la o

generate la alta de slujitori, ci este darul lui Dumnezeu ca raspuns

la rugaciunea bisericii. Faptul ca numai cei ordinal isi pun mainile

peste eel ce urmeaza sa fie investit in lucrare nu inseamna ca ei

transmit ceva din ceea ce au primit la randul lor. Ei nu fac altceva

decat sa acponeze ca reprezentanti ai bisericii si sa transmita

72 D. Staniloae, Teologia dogmatkd ortodoxay vol. II, p. 157.

* mi, vol. Ill, p. 165.

112 John Tipei

sacramental harul de slujire care i se da celui ordinat direct de sus,

ca raspuns la rugaciunea colegiului de episcopi si a intregii biserici.

Consideram ca aceasta pozitie mai moderata asupra succesiunii

slujirii in biserica pune un mai mare accent pe lucrarea prezenta a

Duhului in biserica si prezinta o mai mare garantie ca invSj:atura

apostolica este pastrata si transmisa fara a fi alterata. Asadar,

partial in ton cu pozipa ortodoxa exprimata de parintele Staniloae,

consideram ca slujirea in biserica nu este un asezamant care se

autosustine si se autoperpetueaza. Este nevoie de o infiizie

permanenta de har in biserica, direct de sus, ca aceasta sa ramana

vie si pastratoare de har.

Concluzii

Primul dintre Parinpi bisericesti care face o analogie intre

conducerea religioasa a poporului Israel si conducerea bisericii a

fost Clement din Roma. In intaia sa epistola catre corinteni, el

leaga forma de conducere a bisericii din vremea lui de structurile

pe care le-a stabilit Dumnezeu pentru Israel.74 Acestea din urma

sunt precursorii oficiilor pe care le-a hotarat Dumnezeu pentru

biserica. In noua dispensatie, Isus Hristos isi asuma rolul de Mare

Preot Episcopul ii corespunde lui Moise,75 iar diaconul levijilor.76

Natura prototipica a punerii mainilor pentru investire in

Vechiul Testament pentru ordinarea din Noul Testament este

recunoscuta de majoritatea cercetatorilor in domeniu. Conform

tezei lui A. Ehrhardt, ordinarea rabinica si cea crestina au radacini

74 Clement, fCor. 42.5.

75 Ibid, 43.1-6; 51.1.

76 7^,40.5; 32.2.

Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea cresting 113

comune in Vechiul Testament, dar au evoluat independent una de

cealalta.77 Johannes Behm este insa primul cercetator care suspne

o dependent directa a tainei hirotoniei de ordinarea rabinica.

Pentru el, semicha este puntea de legatura dintre ritualul crestin si

modelul veterotestamentar (Num. 27:18-23).78 Teza lui Behm a

fost dezvoltata mai departe de Eduard Lohse care sustine ca

,,ordinarea crestina a fost conceputa dupa modelul carturarilor

iudei, cu toate ca crestinismul primar i-a dat un continut nou'\™

Cel care vede dependent hirotoniei crestine de ritualul iudaic din

perspectiva succesiunii este Daube. El afirma:

Biserica crestina a preluat ideea iudaica exprimata de semikak.

episcopul putea sa-si ordineze succesorul in modul acesta

(ITim. 4:14; 5:22; 2Tim. 1:6). Totusi, primii crestini ... au

extins cu indrazneala scopul ceremoniei... §i la cazurile cand

liderii religioji doreau sa consacre pe unii dintre ei ca

misionari, cand o biserica ii alegea pe cajiva din membrii ei sa

imparta ajutoare sau cand un apostol imparjea Duhul Sfant.80

Aceasta dependents directa a ritualului crestin de semicha

este criticata de Ehrhardt, care afirma ca teza ,,ar avea consecin|e

teologice serioase" daca ar fi dovedita ca fiind corecta, intrucat ar

insemna ca Biserica a adoptat practica iudaica a ordinarii in pofida

faptului ca misiunea sinagogii era una juridica, nu una spirituala.

Chiar daca s-ar putea dovedi ca in primul secol crestin iudeii

practicau ordinarea carturarilor, datorita criticilor frecvente aduse

de Iisus carturarilor si fariseilor, este greu sa credem ca apostolii ar

77 A. Ehrhardt, The Apostolic Ministry, p. 15-19.

7HJ. Behm, Die Ylandaufkgungim \Jrchristentumy Leipzig, Deichert, 1911, p. 142.

79 E. Lohse, op. cit., p. 101.

8(1 D. Daube, op. tit., p. 209.

114 John Tipei

fi procedat numaidecat la ordinarea unor ,,carturari" crestini.81

Accentul at fi fost pus pe o slujire oficiala, nu pe una harismatica.

In studiul nostru despre punerea mainilor, am aratat insa ca ar fi

anacronic sa vorbim despre ordinarea carturarilor iudei in primul

secol crestin.82 Totusi, este posibil ca ordinarea crestina sa fi fost

influentata intr-o anumita masura de practica fariseilor de a-i

autoriza pe studenpi lor sa pna prelegeri publice, practica

executata prin punerea mainilor. Este adevarat ca intre cele doua

ritualuri exista diferen^e semnificative. De exemplu, accentul

puternic pus pe Duhul Sfant si puternica nuant^a misionara

caracteristica ritualului crestin lipsesc din tiparul iudaic de

ordinare. Dar aceste nuance suplimentare caracteristice hirotonirii

crestine sunt tocmai acel ,,con£nut nou" menpionat de Lohse.

Accentul misionar al ordinarii crestine nu poate fi total separat de

permisiunea data studentului fariseic de a-i inva^a pe alpi Legea,

fiindca sarcina misionarului era, prin excelenta, propagarea

credintei crestine.

Accentul pus pe continuitatea invataturii apare atat inA

iudaism, cat si in Biserica primara. In iudaism, se vorbeste despre

un sir neintrerupt de ordinari de la Moise pana la rabinii din

secolul al II-lea. Evident, aceasta succesiune nu poate fi

demonstrata pe baza scrierilor veterotestamentare, fiindca, in afara

de ordinarea lui Iosua de catre Moise, nu gasim nici un alt caz de

ordinare prin punerea mainilor in Biblia ebraica sau in literatura

intertestamentala. Apoi, prezentarea in paralel a unei alte

succesiuni prin care a fost transmisa Tora, succesiune ce-i include

acum pe profe^i si pe anumi^i oameni din Marea Adunare,

BI A. Ehrhardt,}Jewish and Christian Ordination", p. 134.

«2J.F. Tipei, op. at., p. 110,127-134,400.

Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea crestina 115

impreuna cu batranii poporului,83 ne da dreptul sa suspectam

ambele texte de inexactitate si gratuitate. De fapt, istoria

iudaismului cunoaste o perioada cand rabinii nu mai aveau dreptul

sS-si ordineze succesori, ordinarea fund savarsita de PatriarhA

(Ntfj/).84 In cazul acesta, ritualul nu mai contine ideea de

succesiune sau de transfer, al Duhului. In Noul Testament,

continuitatea invataturii apostolice este eel mai bine subliniata in

Epistolele pastorale, prin porunca data de apostolul Pavel lui

Timotei, de a transmite inva£atura primita de la el unor ,,oameni

de incredere" (2Tim. 2.2). Este posibil ca Pavel, in calitate de fost

fariseu, sa-1 fi autorizat pe ucenicul sau prin punerea mainilor sa-i

instruiasca pe alpLi in ,,noua Lege". Avand in vedere insa

incertitudinea care exista cu privire la natura hirotonirii lui

Timotei, chiar daca am corobora porunca aceasta cu ordinarea

unor slujitori aluziv menponata in ITim. 5:22, tot nu am reusi sa

gasim aici un germene al succesiunii apostolice. Asa cum am aratat

mai sus, din informatiile pe care ni le fumizeaza Epistolele

pastorale reiese ca Timotei nu a fost ordinat ca episcop, ci a

functionat ca un delegat apostolic. Asadar, nici succesiunea

rabinica si nici doctrina succesiunii apostolice nu pot fi intemeiate

pe baze biblice. §i intr-un caz si in celalalt, no^iunea isi are originea

in literatura extrabiblica, mai precis in literatura rabinica, respectiv

literatura patristica. Este de remarcat si faptul c2, in ambele cazuri,

pretentia la succesiune este formulata tarziu, la mult timp dupa

aparitia practica hirotonirii; in cazul ordinarii rabinice, chiar dupa

ce semicha a incetat sa mai fie practicata. Am aratat, de asemenea,

ca in ambele cazuri doctrina succesiunii a fost motivata de

84 Y. Sank 19a. Cf. D. Daube, op. cit., p. 232.

116 John Tipei

considerente apologetice. Putem incheia discujia prezenta

menjionand ca nici datcle pe care ni le furnizeaza istoria bisericii

nu pot confirma existenta unui sir neintrerupt de hirotonisiri,

incepand de la apostoli pana in zilele noastre. Pr. Prof. I.

Ramureanu afirma ca la Alexandria, atata vreme cat provincia nu

avea un episcop, acesta era hirotonit de ,,colegiul preopesc" (sau

pmbyteriuw)*s Este legitim sa ne intrebam daca nu cumva aceasta

practica distruge insasi nojiunea de succesiune apostolica.

O alta paralela care se poate realiza intre succesiunea

rabinica si succesiunea apostolica se refera la prerogativele

transmise primului succesor. In ambele cazuri, acestuia nu i se

transmit toate prerogativele inva^atorului aflat la baza succesiunii.

Dupa cum am vazut, Moise nu a transmis lui Iosua toate

prerogativele oficiului sau, intrucat doar o parte a ,,mare£iei" lui

{hod) i-a fost transferata acestuia. Dupa cum Moise nu si-a

desemnat un succesor in adevaratul sens al cuvantului, nici

apostolii (in cazul in care succesiunea episcopala atestata in

literatura patristica poate fi demonstrata) nu si-au instalat

succesori care sa preia toate prerogativele slujbei lor. Rolul lor in

biserica ramane unic si netransmisibil. Celelalte niveluri ale

succesiunii, de la Iosua la batrani si apoi la rabini, in cazul

iudaismului, si de la episcop la episcop, in cazul crestinismului

reclama un transfer integral de autoritate, creand slujbe identice,

respectiv succesori in adevaratul sens al cuvantului.

Cu referire la entitatea spirituala conferita celui randuit ca

succesor, in ambele sisteme ea este o facilitate spirituala

suplimentara cu ajutorul careia eel investit isi poate duce la

85 Pr. Prof. I. Ramureanu, Istoria bisericeascd universal Bucurejiti, Editura

Institutului Biblic §i de Misiune al BOR, 1992, p. 51.

Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea crestina 117

indeplinire slujba la care a fost randuit. In Vechiul Testament, prin

punerea mainilor lui Moise, Iosua a primit ,,duh de injelepciune"

(i.e. darul in^elepciunii). In iudaism, prin punerea mainilor pentru

ordinarea unui student, avea loc atat un transfer de oficiu, cat si un

transfer de mijloace harice prin care puteau fi indeplinite sarcinile

legate de oficiul respectiv. Facultatea spirituala transmisa noului

inva£ator era ,,duhul lui Moise", sintagma prin care rabinii

in^elegeau darul injelepciunii. Aceeasi idee se gaseste si in Noul

Testament, idee care sta de fapt la baza succesiunii apostolice.

Celui hkotonit i se transmite harul slujirii care il asista sa pastreze

si sa transmita mai departe inva£atura apostolica.

In fine, o ultima paralela pe care o facem intre cele doua

sisteme se refera la ceremonia prin care se asigura aceasta

succesiunea. Atat in iudaism, cat si in biserica crestina, ordinarea

se face prin punerea mainilor. Diferenja consta in faptul ca, in

iudaism, actul punerii mainilor nu era insopt de rugaciune,

ordinarea fund mai degraba pentru o misiune juridica, si nu pentru

una spirituala. In ambele sisteme, ordinarea se face de catre un

colegiu. In iudaism, rabinul care 11 ordina pe student era asistat de

alp. doi rabini, nu din necesitate, ci in scopul publicizarii actului.86

Motivapa pentru existen^a unui colegiu de ordinare in crestinism

pare sa fie alta. Ea a fost exprimata mai sus in cuvintele parintelui

Staniloae, care arata ca episcopul este succesorul tuturor

apostolilor si ,,este hirotonit de mai mul^i episcopi in numele

intregului episcopat, primind acelasi har si aceeasi inva^atura pe

86 J.F. Tipei, op. a/., p. 134. Ordinarea de mai tarziu a carturarilor (membrii

Sinediului) cerea in mod expres partidparea a eel pu$b trei rabini - Cf. T. Men.

10.15; YSanh. 19a; B. Sank 13b.

118 ; ; Tohn Tipei

care le-au avut toti Apostolii si to£ episcopii".87 Un alt motiv

pentru care doctrina ,,succesiunii apostolice", formulata dupa

modelul unei succesiuni rabinice neintrerupte, nu poate fi

sustjlnuta cu argumente din Noul Testament £ine de ideea

transferului de putere de la un om la altul. Conform celor

sustinute de Daube, punerea mainilor in Epistolele pastorale isi

are originea in ebraicul sumach (,,a apasa cu mana"), termen care

semnifica turnarea de personalitate catre un succesor, pentru a-1

face un inlocuitor eficient.88 Daca ideea turnarii de personalitate

poate fi gasita in iudaism, contrar celor sustinute de Daube, in

Noul Testament ea nu exista. De fapt, termenul folosit in Noul

Testament pentru punerea mainilor nici nu face distincjie intre

,,apasarea mainii" si ,,o, asezare usoara a mainii", acte definite in

ebraica prin doua verbe distincte. In interpretarea noastra, un

slujitor nu are nimic de transmis altuia pe cale sacramentala. Orice

entitate spirituals pe care o primeste un slujitor prin taina

hirotoniei vine direct de sus, ca raspuns la rugaciunea bisericii,

inal^ata prin intermediul colegiului de prezbiteri.

87 D. Staniloae, Teologa dogmatica ortodoxa, vol. II, p. 157.

»»D. Daube, op. cit.t p. 245.