Sub semnul frunzei si Investiţiile în zootehnie, exportul de animale vii şi de

produse agricole în China

Toate produsele ecologice (denumite şi organice sau biologice) fabricate în țările Uniunii

Europene sunt imprimate cu logoul ecologic „euro-frunza“.

1 Sunt ecologice produsele nemodificate genetic cultivate sau fabricate fără niciun gram de

substanţe chimice (gen pesticide sau ierbicide) şi cărora nu li se adaugă substanţe sintetice la

procesare.

2 Ecologicele nu au în compoziţie E-uri şi conţin cu minimum 50% mai multe vitamine, minerale,

enzime şi fitoelemente comparativ cu alimentele convenţionale.

3 Randamentul producţiei ecologice este, în medie, cu 20% mai mic decât cel din agricultura

obişnuită. Acesta este, de altfel, motivul pentru care preţul produsele eco e cu cel puţin 30% mai

mare decât al celor convenţionale.

4 La ora actuală se poate cumpăra varianta eco la teoretic orice, de la mâncare, jucării sau

cosmetice până la electronice şi electrocasnice, maşini, haine sau case.

Investiţiile în zootehnie, exportul de animale vii şi de produse agricole în China, dar şi implicarea în proiecte comune în domeniul cercetării reprezintă câteva din subiectele abordate vineri de ministrul român al Agriculturii, Daniel Constantin, şi omologul său chinez, Han Changfu, care efectuează, în această perioadă, o vizită oficială în România.

În cadrul întrevederii dintre cei doi oficiali s-au agreat ca sectoare prioritare de colaborare -

zootehnia - prin investiţii şi schimburi comerciale, respectiv bovine, ovine, porcine şi sectorul

apicol, precum şi din domeniul procesării şi marketingului produselor agricole (vin, lapte praf,

carcasă de porc şi produse din carne, ulei de floarea soarelui şi baloţi de fân), se arată într-un

comunicat al Ministerului Agriculturii,.

Încurajarea investiţiilor în domeniul agricol a fost considerată la fel de importantă ca şi activităţile

ce conduc la creşterea accesului produselor pe cele două pieţe.

Potrivit MADR, ministrul Han Changfu (foto) şi-a exprimat intenţia de a conlucra cu autorităţile

relevante din ţara şi pentru implementarea cu succes a celor convenite. În acest sens, a propus

ca mecanismul de lucru utilizat să îl constituie Grupul de lucru ce va fi stabilit de cele două

ministere la nivel de vice-ministru (secretar de stat), grup care ar trebui să se convoace de

urgenţă pentru a demara toate discuţiile tehnice necesare realizării obiectivelor de interes

comun.

Vicepremierul Daniel Constantin a prezentat politica în domeniul investiţiilor, fondurile comunitare

şi naţionale alocate pentru următoare perioadă, invitând ca în cadrul Grupului de lucru să se

discute şi implicarea Băncii chineze prin linii de creditare pentru investiţii realizate în parteneriat

comun sau pentru fluidizarea exporturilor.

Acţiunea reprezintă o continuare a celor convenite de Prim-Ministrul chinez Li Keqiang, şi Prim-

Ministrul Victor Ponta, la Bucureşti în noiembrie 2013, cu ocazia semnării Declaraţiei Comune

privind consolidarea cooperării bilaterale în noua situaţie dintre Guvernul R.P. Chineze şi

Guvernul României şi a Declaraţiei de la Bucureşti privind Cooperarea dintre China şi Statele din

Europa Centrală şi de Est, când liderii celor două ţări au agreat necesitatea şi importanţa

consolidării cooperării în domeniul agricol.

Pe agenda vizitei ministrului Han Changfu în România este prevăzută şi o deplasare în teritoriu,

de interes fiind sectoarele de procesare a laptelui, creşterea bovinelor, viticultura, dar şi modele

de ferme de familie.

Investiţiile în zootehnie, exportul de animale vii şi de produse agricole în China, dar şi implicarea în proiecte comune în domeniul cercetării reprezintă câteva din subiectele abordate vineri de ministrul român al Agriculturii, Daniel Constantin, şi omologul său chinez, Han Changfu, care efectuează, în această perioadă, o vizită oficială în România.

În cadrul întrevederii dintre cei doi oficiali s-au agreat ca sectoare prioritare de colaborare -

zootehnia - prin investiţii şi schimburi comerciale, respectiv bovine, ovine, porcine şi sectorul

apicol, precum şi din domeniul procesării şi marketingului produselor agricole (vin, lapte praf,

carcasă de porc şi produse din carne, ulei de floarea soarelui şi baloţi de fân), se arată într-un

comunicat al Ministerului Agriculturii,.

Încurajarea investiţiilor în domeniul agricol a fost considerată la fel de importantă ca şi activităţile

ce conduc la creşterea accesului produselor pe cele două pieţe.

Potrivit MADR, ministrul Han Changfu (foto) şi-a exprimat intenţia de a conlucra cu autorităţile

relevante din ţara şi pentru implementarea cu succes a celor convenite. În acest sens, a propus

ca mecanismul de lucru utilizat să îl constituie Grupul de lucru ce va fi stabilit de cele două

ministere la nivel de vice-ministru (secretar de stat), grup care ar trebui să se convoace de

urgenţă pentru a demara toate discuţiile tehnice necesare realizării obiectivelor de interes

comun.

Vicepremierul Daniel Constantin a prezentat politica în domeniul investiţiilor, fondurile comunitare

şi naţionale alocate pentru următoare perioadă, invitând ca în cadrul Grupului de lucru să se

discute şi implicarea Băncii chineze prin linii de creditare pentru investiţii realizate în parteneriat

comun sau pentru fluidizarea exporturilor.

Acţiunea reprezintă o continuare a celor convenite de Prim-Ministrul chinez Li Keqiang, şi Prim-

Ministrul Victor Ponta, la Bucureşti în noiembrie 2013, cu ocazia semnării Declaraţiei Comune

privind consolidarea cooperării bilaterale în noua situaţie dintre Guvernul R.P. Chineze şi

Guvernul României şi a Declaraţiei de la Bucureşti privind Cooperarea dintre China şi Statele din

Europa Centrală şi de Est, când liderii celor două ţări au agreat necesitatea şi importanţa

consolidării cooperării în domeniul agricol.

Pe agenda vizitei ministrului Han Changfu în România este prevăzută şi o deplasare în teritoriu,

de interes fiind sectoarele de procesare a laptelui, creşterea bovinelor, viticultura, dar şi modele

de ferme de familie.

Sub semnul frunzei

Toate produsele ecologice (denumite şi organice sau biologice) fabricate în țările Uniunii

Europene sunt imprimate cu logoul ecologic „euro-frunza“.

1 Sunt ecologice produsele nemodificate genetic cultivate sau fabricate fără niciun gram de

substanţe chimice (gen pesticide sau ierbicide) şi cărora nu li se adaugă substanţe sintetice la

procesare.

2 Ecologicele nu au în compoziţie E-uri şi conţin cu minimum 50% mai multe vitamine, minerale,

enzime şi fitoelemente comparativ cu alimentele convenţionale.

3 Randamentul producţiei ecologice este, în medie, cu 20% mai mic decât cel din agricultura

obişnuită. Acesta este, de altfel, motivul pentru care preţul produsele eco e cu cel puţin 30% mai

mare decât al celor convenţionale.

4 La ora actuală se poate cumpăra varianta eco la teoretic orice, de la mâncare, jucării sau

cosmetice până la electronice şi electrocasnice, maşini, haine sau case.

Deşi românii au obiceiuri tot mai sănătoase şi consumul de produse ecologice creşte de la an la an cu 20%-30%, ele nu reprezintă nici 1% din vânzările cumulate din retailul românesc, relatează Capital.

«Ecologic se traduce prin mii de oportunităţi. România este o putere agricolă în adormire. (...) ar

putea să invadeze Europa cu alimente organice”, spunea Ion Toncea, preşedintele Federaţiei

Naţionale de Agricultură Ecologică (FNAE) şi al Asociaţiei Române pentru Agricultură Durabilă,

într-o discuţie anterioară cu Capital. Privind retrospectiv, el admite că agricultura bio a mai

câstigat teren - şi la propriu, şi la figurat - , dar „mai e mult până departe”. Concret, cultivăm

organic circa 450.000 de hectare, „iar pentru a acoperi cererea internă şi externă ar trebui să

mărim de aproape şase ori suprafaţa“, subliniază preşedintele FNAE. Ca volum, producţia eco în

România depăşeşte, per total, 250.000 de tone, în condiţiile în care la începutul deceniului era

de doar 13.500 de tone. Dar, deşi suprafaţa cultivată organic în România creşte de la an la an

(este acum de peste zece ori mai mare decât în urmă cu opt ani, potrivit Ministerului Agriculturii

şi Dezvoltării Rurale), ea marchează volume foarte mici comparativ cu ale unor pieţe ca Ungaria

sau Polonia, de exemplu. Ca să nu mai vorbim de Germania, care cultivă organic peste un milion

de hectare anual. Ion Toncea pune dezvoltarea greoaie de până acum pe seama lipsei de ajutor

financiar din partea statului pentru fermieri. Pentru noul ciclu financiar 2014-2020 însă, subvenţia

pe suprafaţă la culturile ecologice urmează să crească la 600 de euro/ ha; numărul operatorilor

care lucrează în acest sistem a depășit 26.000.

Costă mai mult, dar sunt sănătoase

Cu producţia lucrurile nu stau, aşadar, strălucit şi nici cu consumul nu ne putem lăuda:

cumpărăm produse eco de aproximativ 80 mil. euro, de aproape 40 de ori mai mult decât în

2007, dar sub 1% din totalul vânzărilor din retail, faţă de Europa Occidentală, unde ponderea

depăşeşte 5%. Deloc de neglijat e şi preţul lor relativ ridicat – mai mare cu 30%, uneori chiar

dublu –, în comparaţie cu al produselor convenţionale. „Din cauza copacilor unii nu mai văd

pădurea. Tot ce cheltuiesc pe produse bio câştigă pe sănătate, adică economiseşti cât ai da pe

medicamente“, susţine Ion Toncea, cauza ecologicelor.

De altfel, preţurile mai mari sunt justificate prin producţiile mai mici la hectar (randamentul se

reduce astfel cu 20%–30%); costul ambalajelor speciale, din materiale reciclabile, plus

cheltuielile suplimentare cu certificarea ecologică, obligatorie pentru ca un produs să poată fi

vândut sub această marcă pe piaţa europeană.

Deşi românii au obiceiuri tot mai sănătoase şi consumul de produse ecologice creşte de la an la an cu 20%-30%, ele nu reprezintă nici 1% din vânzările cumulate din retailul românesc, relatează Capital.

«Ecologic se traduce prin mii de oportunităţi. România este o putere agricolă în adormire. (...) ar

putea să invadeze Europa cu alimente organice”, spunea Ion Toncea, preşedintele Federaţiei

Naţionale de Agricultură Ecologică (FNAE) şi al Asociaţiei Române pentru Agricultură Durabilă,

într-o discuţie anterioară cu Capital. Privind retrospectiv, el admite că agricultura bio a mai

câstigat teren - şi la propriu, şi la figurat - , dar „mai e mult până departe”. Concret, cultivăm

organic circa 450.000 de hectare, „iar pentru a acoperi cererea internă şi externă ar trebui să

mărim de aproape şase ori suprafaţa“, subliniază preşedintele FNAE. Ca volum, producţia eco în

România depăşeşte, per total, 250.000 de tone, în condiţiile în care la începutul deceniului era

de doar 13.500 de tone. Dar, deşi suprafaţa cultivată organic în România creşte de la an la an

(este acum de peste zece ori mai mare decât în urmă cu opt ani, potrivit Ministerului Agriculturii

şi Dezvoltării Rurale), ea marchează volume foarte mici comparativ cu ale unor pieţe ca Ungaria

sau Polonia, de exemplu. Ca să nu mai vorbim de Germania, care cultivă organic peste un milion

de hectare anual. Ion Toncea pune dezvoltarea greoaie de până acum pe seama lipsei de ajutor

financiar din partea statului pentru fermieri. Pentru noul ciclu financiar 2014-2020 însă, subvenţia

pe suprafaţă la culturile ecologice urmează să crească la 600 de euro/ ha; numărul operatorilor

care lucrează în acest sistem a depășit 26.000.

Costă mai mult, dar sunt sănătoase

Cu producţia lucrurile nu stau, aşadar, strălucit şi nici cu consumul nu ne putem lăuda:

cumpărăm produse eco de aproximativ 80 mil. euro, de aproape 40 de ori mai mult decât în

2007, dar sub 1% din totalul vânzărilor din retail, faţă de Europa Occidentală, unde ponderea

depăşeşte 5%. Deloc de neglijat e şi preţul lor relativ ridicat – mai mare cu 30%, uneori chiar

dublu –, în comparaţie cu al produselor convenţionale. „Din cauza copacilor unii nu mai văd

pădurea. Tot ce cheltuiesc pe produse bio câştigă pe sănătate, adică economiseşti cât ai da pe

medicamente“, susţine Ion Toncea, cauza ecologicelor.

De altfel, preţurile mai mari sunt justificate prin producţiile mai mici la hectar (randamentul se

reduce astfel cu 20%–30%); costul ambalajelor speciale, din materiale reciclabile, plus

cheltuielile suplimentare cu certificarea ecologică, obligatorie pentru ca un produs să poată fi

vândut sub această marcă pe piaţa europeană.

Deşi românii au obiceiuri tot mai sănătoase şi consumul de produse ecologice creşte de la an la an cu 20%-30%, ele nu reprezintă nici 1% din vânzările cumulate din retailul românesc, relatează Capital.

«Ecologic se traduce prin mii de oportunităţi. România este o putere agricolă în adormire. (...) ar

putea să invadeze Europa cu alimente organice”, spunea Ion Toncea, preşedintele Federaţiei

Naţionale de Agricultură Ecologică (FNAE) şi al Asociaţiei Române pentru Agricultură Durabilă,

într-o discuţie anterioară cu Capital. Privind retrospectiv, el admite că agricultura bio a mai

câstigat teren - şi la propriu, şi la figurat - , dar „mai e mult până departe”. Concret, cultivăm

organic circa 450.000 de hectare, „iar pentru a acoperi cererea internă şi externă ar trebui să

mărim de aproape şase ori suprafaţa“, subliniază preşedintele FNAE. Ca volum, producţia eco în

România depăşeşte, per total, 250.000 de tone, în condiţiile în care la începutul deceniului era

de doar 13.500 de tone. Dar, deşi suprafaţa cultivată organic în România creşte de la an la an

(este acum de peste zece ori mai mare decât în urmă cu opt ani, potrivit Ministerului Agriculturii

şi Dezvoltării Rurale), ea marchează volume foarte mici comparativ cu ale unor pieţe ca Ungaria

sau Polonia, de exemplu. Ca să nu mai vorbim de Germania, care cultivă organic peste un milion

de hectare anual. Ion Toncea pune dezvoltarea greoaie de până acum pe seama lipsei de ajutor

financiar din partea statului pentru fermieri. Pentru noul ciclu financiar 2014-2020 însă, subvenţia

pe suprafaţă la culturile ecologice urmează să crească la 600 de euro/ ha; numărul operatorilor

care lucrează în acest sistem a depășit 26.000.

Costă mai mult, dar sunt sănătoase

Cu producţia lucrurile nu stau, aşadar, strălucit şi nici cu consumul nu ne putem lăuda:

cumpărăm produse eco de aproximativ 80 mil. euro, de aproape 40 de ori mai mult decât în

2007, dar sub 1% din totalul vânzărilor din retail, faţă de Europa Occidentală, unde ponderea

depăşeşte 5%. Deloc de neglijat e şi preţul lor relativ ridicat – mai mare cu 30%, uneori chiar

dublu –, în comparaţie cu al produselor convenţionale. „Din cauza copacilor unii nu mai văd

pădurea. Tot ce cheltuiesc pe produse bio câştigă pe sănătate, adică economiseşti cât ai da pe

medicamente“, susţine Ion Toncea, cauza ecologicelor.

De altfel, preţurile mai mari sunt justificate prin producţiile mai mici la hectar (randamentul se

reduce astfel cu 20%–30%); costul ambalajelor speciale, din materiale reciclabile, plus

cheltuielile suplimentare cu certificarea ecologică, obligatorie pentru ca un produs să poată fi

vândut sub această marcă pe piaţa europeană.

Sub semnul frunzei

Toate produsele ecologice (denumite şi organice sau biologice) fabricate în țările Uniunii

Europene sunt imprimate cu logoul ecologic „euro-frunza“.

1 Sunt ecologice produsele nemodificate genetic cultivate sau fabricate fără niciun gram de

substanţe chimice (gen pesticide sau ierbicide) şi cărora nu li se adaugă substanţe sintetice la

procesare.

2 Ecologicele nu au în compoziţie E-uri şi conţin cu minimum 50% mai multe vitamine, minerale,

enzime şi fitoelemente comparativ cu alimentele convenţionale.

3 Randamentul producţiei ecologice este, în medie, cu 20% mai mic decât cel din agricultura

obişnuită. Acesta este, de altfel, motivul pentru care preţul produsele eco e cu cel puţin 30% mai

mare decât al celor convenţionale.

4 La ora actuală se poate cumpăra varianta eco la teoretic orice, de la mâncare, jucării sau

cosmetice până la electronice şi electrocasnice, maşini, haine sau case.

Sub semnul frunzei

Toate produsele ecologice (denumite şi organice sau biologice) fabricate în țările Uniunii

Europene sunt imprimate cu logoul ecologic „euro-frunza“.

1 Sunt ecologice produsele nemodificate genetic cultivate sau fabricate fără niciun gram de

substanţe chimice (gen pesticide sau ierbicide) şi cărora nu li se adaugă substanţe sintetice la

procesare.

2 Ecologicele nu au în compoziţie E-uri şi conţin cu minimum 50% mai multe vitamine, minerale,

enzime şi fitoelemente comparativ cu alimentele convenţionale.

3 Randamentul producţiei ecologice este, în medie, cu 20% mai mic decât cel din agricultura

obişnuită. Acesta este, de altfel, motivul pentru care preţul produsele eco e cu cel puţin 30% mai

mare decât al celor convenţionale.

4 La ora actuală se poate cumpăra varianta eco la teoretic orice, de la mâncare, jucării sau

cosmetice până la electronice şi electrocasnice, maşini, haine sau case.

Deşi românii au obiceiuri tot mai sănătoase şi consumul de produse ecologice creşte de la an la an cu 20%-30%, ele nu reprezintă nici 1% din vânzările cumulate din retailul românesc, relatează Capital.

«Ecologic se traduce prin mii de oportunităţi. România este o putere agricolă în adormire. (...) ar

putea să invadeze Europa cu alimente organice”, spunea Ion Toncea, preşedintele Federaţiei

Naţionale de Agricultură Ecologică (FNAE) şi al Asociaţiei Române pentru Agricultură Durabilă,

într-o discuţie anterioară cu Capital. Privind retrospectiv, el admite că agricultura bio a mai

câstigat teren - şi la propriu, şi la figurat - , dar „mai e mult până departe”. Concret, cultivăm

organic circa 450.000 de hectare, „iar pentru a acoperi cererea internă şi externă ar trebui să

mărim de aproape şase ori suprafaţa“, subliniază preşedintele FNAE. Ca volum, producţia eco în

România depăşeşte, per total, 250.000 de tone, în condiţiile în care la începutul deceniului era

de doar 13.500 de tone. Dar, deşi suprafaţa cultivată organic în România creşte de la an la an

(este acum de peste zece ori mai mare decât în urmă cu opt ani, potrivit Ministerului Agriculturii

şi Dezvoltării Rurale), ea marchează volume foarte mici comparativ cu ale unor pieţe ca Ungaria

sau Polonia, de exemplu. Ca să nu mai vorbim de Germania, care cultivă organic peste un milion

de hectare anual. Ion Toncea pune dezvoltarea greoaie de până acum pe seama lipsei de ajutor

financiar din partea statului pentru fermieri. Pentru noul ciclu financiar 2014-2020 însă, subvenţia

pe suprafaţă la culturile ecologice urmează să crească la 600 de euro/ ha; numărul operatorilor

care lucrează în acest sistem a depășit 26.000.

Costă mai mult, dar sunt sănătoase

Cu producţia lucrurile nu stau, aşadar, strălucit şi nici cu consumul nu ne putem lăuda:

cumpărăm produse eco de aproximativ 80 mil. euro, de aproape 40 de ori mai mult decât în

2007, dar sub 1% din totalul vânzărilor din retail, faţă de Europa Occidentală, unde ponderea

depăşeşte 5%. Deloc de neglijat e şi preţul lor relativ ridicat – mai mare cu 30%, uneori chiar

dublu –, în comparaţie cu al produselor convenţionale. „Din cauza copacilor unii nu mai văd

pădurea. Tot ce cheltuiesc pe produse bio câştigă pe sănătate, adică economiseşti cât ai da pe

medicamente“, susţine Ion Toncea, cauza ecologicelor.

De altfel, preţurile mai mari sunt justificate prin producţiile mai mici la hectar (randamentul se

reduce astfel cu 20%–30%); costul ambalajelor speciale, din materiale reciclabile, plus

cheltuielile suplimentare cu certificarea ecologică, obligatorie pentru ca un produs să poată fi

vândut sub această marcă pe piaţa europeană.

Deşi românii au obiceiuri tot mai sănătoase şi consumul de produse ecologice creşte de la an la an cu 20%-30%, ele nu reprezintă nici 1% din vânzările cumulate din retailul românesc, relatează Capital.

«Ecologic se traduce prin mii de oportunităţi. România este o putere agricolă în adormire. (...) ar

putea să invadeze Europa cu alimente organice”, spunea Ion Toncea, preşedintele Federaţiei

Naţionale de Agricultură Ecologică (FNAE) şi al Asociaţiei Române pentru Agricultură Durabilă,

într-o discuţie anterioară cu Capital. Privind retrospectiv, el admite că agricultura bio a mai

câstigat teren - şi la propriu, şi la figurat - , dar „mai e mult până departe”. Concret, cultivăm

organic circa 450.000 de hectare, „iar pentru a acoperi cererea internă şi externă ar trebui să

mărim de aproape şase ori suprafaţa“, subliniază preşedintele FNAE. Ca volum, producţia eco în

România depăşeşte, per total, 250.000 de tone, în condiţiile în care la începutul deceniului era

de doar 13.500 de tone. Dar, deşi suprafaţa cultivată organic în România creşte de la an la an

(este acum de peste zece ori mai mare decât în urmă cu opt ani, potrivit Ministerului Agriculturii

şi Dezvoltării Rurale), ea marchează volume foarte mici comparativ cu ale unor pieţe ca Ungaria

sau Polonia, de exemplu. Ca să nu mai vorbim de Germania, care cultivă organic peste un milion

de hectare anual. Ion Toncea pune dezvoltarea greoaie de până acum pe seama lipsei de ajutor

financiar din partea statului pentru fermieri. Pentru noul ciclu financiar 2014-2020 însă, subvenţia

pe suprafaţă la culturile ecologice urmează să crească la 600 de euro/ ha; numărul operatorilor

care lucrează în acest sistem a depășit 26.000.

Costă mai mult, dar sunt sănătoase

Cu producţia lucrurile nu stau, aşadar, strălucit şi nici cu consumul nu ne putem lăuda:

cumpărăm produse eco de aproximativ 80 mil. euro, de aproape 40 de ori mai mult decât în

2007, dar sub 1% din totalul vânzărilor din retail, faţă de Europa Occidentală, unde ponderea

depăşeşte 5%. Deloc de neglijat e şi preţul lor relativ ridicat – mai mare cu 30%, uneori chiar

dublu –, în comparaţie cu al produselor convenţionale. „Din cauza copacilor unii nu mai văd

pădurea. Tot ce cheltuiesc pe produse bio câştigă pe sănătate, adică economiseşti cât ai da pe

medicamente“, susţine Ion Toncea, cauza ecologicelor.

De altfel, preţurile mai mari sunt justificate prin producţiile mai mici la hectar (randamentul se

reduce astfel cu 20%–30%); costul ambalajelor speciale, din materiale reciclabile, plus

cheltuielile suplimentare cu certificarea ecologică, obligatorie pentru ca un produs să poată fi

vândut sub această marcă pe piaţa europeană.

Deşi românii au obiceiuri tot mai sănătoase şi consumul de produse ecologice creşte de la an la an cu 20%-30%, ele nu reprezintă nici 1% din vânzările cumulate din retailul românesc, relatează Capital.

«Ecologic se traduce prin mii de oportunităţi. România este o putere agricolă în adormire. (...) ar

putea să invadeze Europa cu alimente organice”, spunea Ion Toncea, preşedintele Federaţiei

Naţionale de Agricultură Ecologică (FNAE) şi al Asociaţiei Române pentru Agricultură Durabilă,

într-o discuţie anterioară cu Capital. Privind retrospectiv, el admite că agricultura bio a mai

câstigat teren - şi la propriu, şi la figurat - , dar „mai e mult până departe”. Concret, cultivăm

organic circa 450.000 de hectare, „iar pentru a acoperi cererea internă şi externă ar trebui să

mărim de aproape şase ori suprafaţa“, subliniază preşedintele FNAE. Ca volum, producţia eco în

România depăşeşte, per total, 250.000 de tone, în condiţiile în care la începutul deceniului era

de doar 13.500 de tone. Dar, deşi suprafaţa cultivată organic în România creşte de la an la an

(este acum de peste zece ori mai mare decât în urmă cu opt ani, potrivit Ministerului Agriculturii

şi Dezvoltării Rurale), ea marchează volume foarte mici comparativ cu ale unor pieţe ca Ungaria

sau Polonia, de exemplu. Ca să nu mai vorbim de Germania, care cultivă organic peste un milion

de hectare anual. Ion Toncea pune dezvoltarea greoaie de până acum pe seama lipsei de ajutor

financiar din partea statului pentru fermieri. Pentru noul ciclu financiar 2014-2020 însă, subvenţia

pe suprafaţă la culturile ecologice urmează să crească la 600 de euro/ ha; numărul operatorilor

care lucrează în acest sistem a depășit 26.000.

Costă mai mult, dar sunt sănătoase

Cu producţia lucrurile nu stau, aşadar, strălucit şi nici cu consumul nu ne putem lăuda:

cumpărăm produse eco de aproximativ 80 mil. euro, de aproape 40 de ori mai mult decât în

2007, dar sub 1% din totalul vânzărilor din retail, faţă de Europa Occidentală, unde ponderea

depăşeşte 5%. Deloc de neglijat e şi preţul lor relativ ridicat – mai mare cu 30%, uneori chiar

dublu –, în comparaţie cu al produselor convenţionale. „Din cauza copacilor unii nu mai văd

pădurea. Tot ce cheltuiesc pe produse bio câştigă pe sănătate, adică economiseşti cât ai da pe

medicamente“, susţine Ion Toncea, cauza ecologicelor.

De altfel, preţurile mai mari sunt justificate prin producţiile mai mici la hectar (randamentul se

reduce astfel cu 20%–30%); costul ambalajelor speciale, din materiale reciclabile, plus

cheltuielile suplimentare cu certificarea ecologică, obligatorie pentru ca un produs să poată fi

vândut sub această marcă pe piaţa europeană.

Sub semnul frunzei

Toate produsele ecologice (denumite şi organice sau biologice) fabricate în țările Uniunii

Europene sunt imprimate cu logoul ecologic „euro-frunza“.

1 Sunt ecologice produsele nemodificate genetic cultivate sau fabricate fără niciun gram de

substanţe chimice (gen pesticide sau ierbicide) şi cărora nu li se adaugă substanţe sintetice la

procesare.

2 Ecologicele nu au în compoziţie E-uri şi conţin cu minimum 50% mai multe vitamine, minerale,

enzime şi fitoelemente comparativ cu alimentele convenţionale.

3 Randamentul producţiei ecologice este, în medie, cu 20% mai mic decât cel din agricultura

obişnuită. Acesta este, de altfel, motivul pentru care preţul produsele eco e cu cel puţin 30% mai

mare decât al celor convenţionale.

4 La ora actuală se poate cumpăra varianta eco la teoretic orice, de la mâncare, jucării sau

cosmetice până la electronice şi electrocasnice, maşini, haine sau case.