EXAMENUL COSMETIC

Examenul cosmetic este o etapă premergătoare tratamentului cosmetic.Prin realizarea lui căutăm să obţinem o serie de informaţii care să ne ajute să punem corect diagnosticul de ten.Este foarte important cât de corect este acest examen deoarece de aceasta depinde alegerea procedeelor şi produselor ce vor fi folosite în timpul tratamentului.Dacă alegerea este greşită efectele tratamentului pot să fie negative. Examinarea începe încă de la intrarea clientei în cabinet ,pe faţa nedemachiată,la lumină naturală,Observaţiile făcute ne ajută să facem anumite recomandări la sfârşitul tratamentului legate de machiaj ,corecturi ale liniei sprâncenelor,respectarea liniei modei în îmbrăcăminte sau coafură ,alimentaţie,regim de viaţă.

Examenul cosmetic se desfăşoară în mai multe etape.1.Examinarea vizuală după demachiere şi completarea ei. La acest examen vom observa tipul morfologic al feţei : oval,rotund,pătrat,triunghi,diamant.Studiul ridurilor:de expresie la tenul normal,liniare -superficiale sau în reţea la tenul uscat deshidratat,cute ,piluri datorate vârstei.Examinarea culorii pielii :alb-rozată caracteristică tenului normal,sau o culoare modificată din cauza unor imperfecţiuni ale pielii.Imperfecţiunile pot fi de natură pigmetară,vasculară sau altă natură .Dintre imperfecţiunile de natură pigmentară putem recunoaşte : efelidele (pistruii),nevii celulari de culoarea pielii ,roz sau galbeni şi uneori sunt acoperiţi de fire de păr,cloasma gravidică,melanoza Riehl ce se regăseşte în special la tenurile senile ,vitiligo este o afecţiune ce se manifestă prin lipsa de pigmenţi pe regiuni bine determinate.Imperfecţiuni de natură vasculară putem observa diferite forme de angioame.Imperfecţiuni de altă natură putem observa :puncte de millium sau puncte de colesterol ,hipertricoza,cicatricile inclusiv cele rămase în urma extragerilor de comedoane , xantelasma este localizată în regiunea pleoapelor sub forma unor pete galbene.Prin examinare vizuală putem observa şi aspectul pielii şi al porilor: piele lucioasă cu pori dilataţi asemănători cojii de portocală la tenul gras uleios,piele mată cu pori mici ,asemănători firului de păr la tenul uscat ,pori închistaţi cu comedoane şi pile cenuşie la tenul gras asfixic şi pori mari ,chisturi ,pustule acneice şi o piele roşietică la tenul acneic.

2.P alparea- vom face următoarele constatări:La trecerea degetelor pe suprafaţa pielii vom putea constata gradul de fineţe al acesteia.La tenurile normale pielea este fină iar la celelalte tipuri de tenuri aspectul pielii este modificat fie din cauza uscăciunii fie din cauza comedoanelor sau a pustulelor şi chisturilor.La palpare vom simţi elesticitatea ,aderenţa şi tonusul muscular ,aspecte care sunt determinate de calitatea fibrelor elestice şi musculare din derm.La tenurile normale acestea vor fi normale pe când la tenul uscat vor fi diminuate în funcţie de vârstă ,iar la tenurile grase vor fi apropiate de normal. Tenurile

1

uscate pierd mai repede tonicitatea şi elesticitatea din cauza suporului plastic al pielii care este extrem de subţire la aceste tenuri.În schimb la tenurile grase elasticitatea şi tonicitatea muşchilor se menţine într-o condiţie bună un timp mai îndelungat datorită suportului plastic bine reprezentat.Aceste aspecte ne sunt deja anticipate de la examenul vizual adică: la tenurile uscate unde apar riduri vom fi siguri că elasticitatea şi aderenţa sunt diminuate tocmai pentru că ridurile sunt generate de o diminuare a acestora.La tenurile grase unde suportul plastic este prezent ,muşchii îşi păstrează elesticitatea un timp mai îndelungat. Prinzând pielea la nivelul pleoapei inferioare vom constata că se formează o cută care persistă la tenurile uscate şi atunci vom şti că avem o cantitate de apă insuficientă în piele sau cuta îşi revine rapid la normal şi în acest caz ştim că avem o cantitate de apă suficientă în ţesuturi.Pentru a şti dacă pielea va reacţiona negativ la extragerea comedoanelor putem trasa o linie pe frunte cu capătul pensetei ,dacă linia se colorează repede şi intens înseamnă că pielea este sensibilă şi manevrele făcute în timpul tratamentului nu trebuie să aibă intensitate prea mare.

Există mai multe aparate cu care se poate face examinarea pielii .dintre acestea cele mai folosite sunt lupele,lampa Wood şi Ph –metru.3.Examinarea cu lupa urmăreşte o apreciere mai exactă a aspectelor tenului.4.Examinarea cu lampa Wood care este o lampă cu oxid de nichel care emite radiaţii ultraviolete ,pune în evidenţă mai multe tipuri de fluorescenţe:

- albicioasă la tenul gras- violacee la tenul normal- intunecată la tenul uscat- slabă la tenul deshidratat

5.Examenul cu Ph-metru stabileşte valoarea Ph-ului care se situează între 0-14.Între 0şi 7 pH-ul este acid ,iar între 7 şi 14 pH-ul este alcalin .Se consideră valoarea normală a pH-ului situată între 4,5 şi 6,5.Ţinând seama de aceste valori la un ten uscat se va pune în evidenţă un pH acid ,sub 7 ,iar la un ten gras vom găsi un pH alcalin ,peste 7.Valoarea pH-ului este extrem de importantă pentru că ea ne dă relaţii despre sensibilitatea tenului la factorii microbieni.Cu cât pH-ul este mai alcalin cu atât predispoziţia tenului spre infecţii este mai mare .De aceea în timpul tratamentului trebuie să aplicăm produse şi procedee care să reducă valoarea pH-ului aducând-o spre zona de aciditate. În timp ce aceste date sunt culese ele sunt trecute într-o fişă cosmetică .La final este stabilit diagnosticul de ten şi sunt trecute primele observaţii despre schema de tratament propusă ,precum şi sfaturile pentru îngrijirile pentru acasă.

2

Fişa cosmetică ( exemplu )NUMELE : VÂRSTA :PROFESIA:ALERGII :RETUŞURI DE PROPUS:

Ten normal uscat gras uleios asfixic acneic

Riduri

Aspectul morfologic

Aspectul pielii

Coloraţia

Imperfecţiuniinestetice

Granulaţia

Elasticitatea

Aderenţa

Turgor

TonusSensibilitatePh

Diagnostic

Interval de tratament

Îngrijiri pentruacasă

3

Schema de tratament

4

CLASIFICAREA TENURILOR

Pe baza detaliilor observate în urma examenului cosmetic se stabileşte diagnosticul de ten. Pentru a pune un diagnostic de ten corect trebuie să cunoaştem caracteristicile tenurilor de bază. Există mai multe categorii de tenuri diferenţiate între ele în funcţie de tulburările care există în organismul persoanei respective. Ca punct de referinţă este luat tenul normal.

1.TENUL NORMALTenul normal se caracterizează printr-un echilibru la nivelul întregului

organism,funcţiile pielii nefiind nici ele afectate .Acest tip de ten este în întâlnit înjurul vârstei de 20-25 ani ,apoi el de cele mai multe ori pierde aceste calităţi din cauza influenţelor hormonale pe care le suferă organismul femeii în perioada următoare ,transformări legate de sarcină,activiate sexuală.Caracterul normal al tenului poate reveni în apropierea menopauzei când toate aceste tulburări dispar şi funcţiile pielii se liniştesc.

La tenul normal pielea este netedă ,catifelată,uşor rozată,ridurile sunt de expresie,porii sunt practic inexistenţi.

Elasticitatea ,aderenţa şi tonusul muscular sunt bine menţinute deoarece fibrele elastice şi musculare sunt de calitate excelentă.cantitatea de apă din ţesuturi este suficientă,secreţia sebacee este echilibrată.

În general nu este o piele sensibilă la acţiunea factorilor mecanici dar reacţionează destul de uşor la acţiunea prelungită a factorilor atmosferici sau la acţiunea unor produse cosmetice necorespunzătoare.

La examenul cu lampa Wood se pune în evidenţă o fluorescenţă violacee ,iar Ph-ul este situat între 4,5 şi 6,5 adică uşor acid.

Tratamentul acestui tip de ten urmăreşte să păstreze caracteristicile normale ale tenului.Durata acestui ten este destul de scurtă, el evoluează spre ten uscat dar cu îngrijiri corespunzătoare îşi poate recăpăta aspectul frumos.

În funcţie de tulburările metabolice se diferenţiază două mari categorii de ten :1. Categoria tenurilor uscate 2. Categoria tenurilor grase

Aceste tenuri sunt determinate de tulburări în metabolismul lipidelor dar în sens diferit . Tenul uscat se caracterizează printr-o hiposecreţie de sebum ,iar tenul gras printr-o hipersecreţie de sebum.

2.TENUL USCAT

În categoria tenurilor uscate întâlnim : -tenul uscat prin alipicitate

- tenul uscat prin deshidratare- tenul caşectic

Tenul uscat prin alipicitate se caracterizează printr-o secreţie insuficientă de sebum.Insuficienţa secreţiei poet avea mai multe cauze: fie numărul glandelor sebacee este insuficient şi atunci şi secreţia este diminuată ,fie numărul glandelor

5

este normal dar secreţia este diminuată din cauza folosirii unor produse cosmetice nepotrivite tenului sau ca urmare a acţiunii îndelungate a factorilor atmosferici. Ca aspect tenul prezintă o piele mată ,cu pori mici ,cu comedoane subţiri ,prezintă riduri fine ,liniare ,pielea este subţire. La palpare pielea este uşor aspră din cauza uscăciunii,elasticitatea ca şi tonusul şi aderenţa pielii depind de vârsta clientei însă la acest tip de ten ele se degradează repede tocmai datorită faptului că pielea este subţire şi neprotejată,suportul plastic al pielii fiind practic inexistent.Tot din aceste cauze pielea este sensibilă la acţiunea factorilor mecanici şi atmosferici,precum şi la acţiunea unor produse cosmetice alcoolice ,astringente etc. La examenul cu lampa Wood se pune în avidenţă o fluorescenţă întunecată ,iar pH-metru va determina un Ph acid. Tratamentul acestui ten are ca scop să corecteze deficienţa de grăsime prin aplicarea procedeelor de hrănire a pielii.

Tenul uscat prin deshidratare are ca aceeaşi origine ca a tenului uscat prin alipicitate la care se adaugă şi o tulburare în metabolismul apei care se manifestă prin incapacitatea organismului de-a reţine apa provenită atât din exterior cât şi cea din straturile profunde ale pielii.De aceea putem determina o deshidratare superficială care afectează numai epidermul şi este mai uşor de corectat sau una profundă care afectează dermul şi hipodermul şi pentru a cărei corectare sunt necesare eforturi mai mari. Apariţia acestei complicaţii este rezultatul acţiunii mai multor factori de natură externă sau internă.Cauzele externa pot fi :factorii atmosferici care sporesc uscăciunea pielii sau folosirea unor produse cosmetice astringente,absorbante.Dintre cauzele interne putem enumera : stare febrilă ca urmare a unei boli,stare de stres ,tulburări hepatice ,pulmonare şi renale care măresc eliminarea apei . La început deshidratarea este superficială dar dacă nu este înlăturată cauza ea avansează cuprinzând straturile profunde şi în acest caz practic dehidratarea devine ireversibilă . Aspectul tenului este identic cu cel al tenului alipic şi se completează prin apariţia unor celule ce se descuamează.Acestea se observă în special la colţul extern al ochilor şi la comisurile buzelor.De asemenea pot apărea ,în cazul unei deshidratări mai avansate ,usturimi şi mâncărimi ale pielii.La tenurile deshidratate ridurile se accentuează rapid,pielea capătă un aspect albicios din cauza stratului de celule descuamate.elasticitatea şi tonusul muscular se deteriorează rapid,pielea devine şi mai sensibilă din cauza terminaţiilor nervoase ce sunt tot mai aproape de suprafaţă. Examenul cu lampa Wood va pune în evidenţă o fluorescenţă slabă. Tratamentul acestui tip de ten urmăreşte în primul rând să corecteze deficienţa mare de apă pe care o are pielea.Acest lucru se poate realiza prin aplicarea mai multor procedee de rehidratare dar şi prin creşterea asimilaţiei de apă în detrimentul dezasimilaţiei. Tenul caşectic este un ten la care pe lângă deficienţa de lipide în organism se adaugă şi o tulburare în metabolismul glucidelor şi proteinelor.Practic în cazul acestui tip de ten funcţiile pielii se diminuează până la minimum,instalându-se starea de boală. Este un tip de ten care se întâlneşte numai la persoanele cu grave tulburări în organism :cardiace,hepatice,diabet,tulburări nervoase. Apariţia acestui tip de ten poate fi trecătoare ,caracteristicile lui menţinându-se atât cât se manifestă şi tulburările din organism.

6

Aspectul tenului este asemănător cu a celui uscat prin deshidratare, dar mult accentuate. Este un tip de ten care apare mai rar în cabinetele cosmetice din cauza stării de boală a persoanei.Putem să-l întâlnim însă în faza de recuperare.În acest caz tratamentul tenului presupune aplicarea tuturor procedeelor de hrănire şi hidratare asociate tratamentului medical.

3.TENUL GRAS Din categoria tenurilor grase fac parte :- tenul gras uleios- tenul gras asfixic- tenul gras acneic- tenul pletoric

Tenul gras uleios se caracterizează printr-o tulburare la nivelul metabolismului lipidelor,aceasta manifestându-se printr-o hipersecreţie de sebum. La tenul gras uleios nu există comedoane ,porii sunt deschişi ,asemănători unei coji de portocală ,sebumul la acest tip de ten este sub formă păstoasă, se scurge liber pe faţă şi din această cauză pielea capătă un aspect lucios,unsuros,culoarea ei este gălbuie tot din cauza sebumului.Pentru că la acest tip de ten suportul plastic al pielii este bine reprezentat nu apar riduri decât târziu ,la o vârstă destul de înaintată spre deosebire de tenul uscat care se ridează extrem de repede. Elasticitatea ,aderenţa şi tonusul muscular sunt de asemenea bine păstrate un timp îndelungat.La acest tip de ten cantitatea de apă din ţesuturi este suficientă. Nu este o piele sensibilă la acţiunea factorilor mecanici dar din cauza pH-ului alcalin este deosebit de receptivă la infecţiile microbiene. Lampa Wood pune în evidenţă o fluorescenţă albicioasă. Tratamentul acestui tip de urmăreşte să reducă secreţia sebacee ,care implicit duce la modificarea pH-ului spre acid şi astfel se micşorează posibilitatea infectării pielii .

Tenul gras asfixic apare ca urmare a unui tratament necorespunzător al tenului gras uleios. Asfixia este determinată de incapacitatea pielii de-a mai respira .Ca urmare a unui tratament necorespunzător al tenului gras uleios ,sebumul se usucă la suprafaţa pielii şi în pori împiedicând pielea să respire.În acelaşi timp pielea nu poate să mai preia oxigenul nici din profunzime ca urmare a astupării mecanice a canalului excretor al orificiului pilosebaceu. Ca urmare a creşterii cantităţii de sebum în pori ,aceştia se dilată şi apar comedoanele .Fiindcă conţinutul porilor nu se mai evacuează canalul se umple tot mai mult şi apar astfel chisturile sebacee .De cele mai multe ori aceste chisturi sunt acoperite de piele normal colorată dar la palpare se prezintă sub forma unei induraţii.Culoarea pielii devine cenuşie din cauza comedoanelor.De multe ori apar puncte albe mici,perlate numite milium sau puncte de colesterol.Tenul nu prezintă riduri dar pielea are un aspect veştejit. La palpare pielea are o textură întreruptă, este granuloasă,elasticitatea ,aderenţa şi tonusul muscular se menţin în condiţie bună un timp mai îndelungat.

Este o piele sensibilă la acţiunea factorilor mecanici şi din cauza pH-ului alcalin este extrem de sensibilă la acţiunea factorilor microbieni.

7

Lampa Wood pune în evidenţă un pH alcalin.Tratamentul acestui tip de ten urmăreşte să înlăture asfixia cutanată.Acest

lucru se poate realiza prin îndepărtarea stratului de celule de la suprafaţa pielii prin gomaj sau dezincrustare,curăţirea temeinică prin demachiere atât în cabinetul cosmetic dar mai ales în cadrul îngrijirilor pentru acasă, evacuarea conţinutului porilor prin extragerea comedoanlor şi a chisturilor ,activarea circulaţiei sanguine pentru a aduce spre suprafaţă sânge oxigenat şi nu în ultimul rând folosirea şi recomandarea produselor cosmetice adecvate tenului.

Tenul gras asfixic , din cauza sebumului ce se usucă la suprafaţa pielii şi a multitudinii de produse astringente şi absorbante folosite,se poate confrunta cu deshidratare. La acest tip de ten deshidratarea este superficială ,ea putând fi ameliorată prin curăţirea adecvată a tenului.De asemenea în schema de tratament a acestui ten se poate introduce o etapă de hidratare .

Tenul gras acneic reprezintă o forma agravată a unui ten gras asfixic. Acesta din urmă netratat sau tratat necorespunzător provoacă suprainfectarea pielii.

Tenul acneic se caracterizează prin prezenţa pustulelor alături de comedoane şi chisturi sebacee.Pustula este de fapt rezultatul unui proces inflamator ce ia naştere la baza unui comedon ,ulterior căpătând un aspect purulent.

Acneea se poate întâlni sub mai multe forme : acnee comedoniană.pustuloasă şi indurată.

Din cauza proceselor inflamatorii pielea capătă un aspect roşiatic,inflamat,porii sunt deschişi ,închistaţi cu comedoane ,chisturi şi pustule .

Pielea este îngroşată,granuloasă şi este extrem de sensibilă la acţiunea factorilor mecanici şi microbieni.

Ph-ul pielii este extrem de alcalin şi pe lângă procesele inflamatorii obişnuite pentru acest tip de ten ,el se poate infecta cu stafilococ specific acneei.

Tratamentul acestui tip de ten urmăreşte în primul rând rezolvarea procesului infecţios,reducerea valorii pH-ului şi apoi refacerea integrităţii tegumentului.

Înainte de începerea tratamentului cosmetic se recomandă un consult dermatologic pentru a elimina posibilitatea infecţiei cu stafilococ.

Tenul pletoric face parte din categoria tenurilor grase din cauza tulburărilor de la nivelul metabolismului lipidelor dar în cazul acestui ten se mai adaugă şi tulburări în metabolismul glucidelor şi proteinelor.Spre deosebire de tenul caşectic care avea aceleaşi tulburări de metabolism şi era caracterizat de o diminuare a funcţiilor pielii , tenul pletoric în schimb este reprezentat de un surplus de substanţe înclusiv de o hiperhidratare.

Tenul pletoric se manifestă în cazul tulburărilor grave :cardiace,hepatice,pulmonare şi renale .Aspectul tenului poate fi trecător ,fiind legat de fazele acute ale bolii.

Ca aspect tenul pletoric se aseamănă cu aspectul tenului gras uleios la care se adaugă un aspect edemaţiat din cauza surplusului de apă.Este un ten sensibil la acţiunea factorilor mecanici şi microbieni.Prezintă de asemenea o fragilitate capilară accentuată.

În cabinetele cosmetice acest tip de ten îl întâlnim în faza recuperatorie a persoanei,iar schema de tratament are ca scop principal curăţirea şi reducerea secreţiei sebacee.

8

În afara celor două mari categorii de tenuri , în practica cosmetică putem întâlni alte două tipuri de ten care sunt rezultatul vârstei şi respectiv apariţiei unor imperfecţiuni de natură vasculară.

Aceste două tenuri sunt :- tenul senil - tenul cuperozic

4.TENUL SENIL-apare în jurul vârstei de 45-50 ani ,odată cu apariţia primelorsemne de menopauză şi instalarea acesteia.

Până nu demult menopauza era o perioadă din viaţa unei femei care era trecută sub tăcere ,nu se mai putea problema ca aceasta să se mai gândească la îngrijiri cosmetice.Din fericire lucrurile s-au schimbat pe măsură ce cariera ocupă un loc tot mai important în viaţa femeilor şi viaţa lor socială se prelungeşte.

Caracteristicile tenului apar indiferent de tenul care a fost la bază :uscat sau gras.

Semnele care indică instalarea senilităţii sunt :apariţia petelor pigmentare pe mâini ,gât şi decolteu ,ridurile devin mai pronunţate ,se adânceşte şanţul nazogenin,buzele îşi pierd conturul natural,pielea capătă o nuanţă gălbuie cu aer de vechime,apare o fragilitate vasculară crescută,se manifestă o hipertricoză accentuată.

Elasticitatea ,aderenţa şi tonusul muscular se deteriorează vizibil ,apar ,,căderi,, ale muşchilor în special în zona maxilarului inferior şi al pleoapelor şi asfel faţa îşi pierde conturul iniţial.Pielea se deshidratează rapid.

Toate aceste caracteristici sunt mai pregnante la tenul de provenienţă uscată deoarece capacităţile tenului uscat s-au pierdut mai timpuriu decât cele ale tenului gras.

Procesul de îmbătrânire este ireversibil şi de aceea tratamentul acestui tip de ten are mai mult un rol de relaxare şi menţinere un timp cât mai îndelungat a funcţiilor pielii.

Pentru a întârzia apariţia semnelor de senescenţă este necesar ca îngrijirile cosmetice să fie temeinice,corecte şi începute la o vârstă la care aceste semne să poată fi prevenite .

5.TENUL CUPEROZIC- apare ca urmare a unor tulburări vasculare ce se manifestă şi la nivelul pielii.

Cuperoza este un stadiu premergător al acneei rozacee.Înainte de instalarea definitivă a cuperozei tenul trece prin faza de eritroză care se recunoaşte prin apariţia unei înroşiri ale obrazului ,a nasului şi în cazuri rare ale frunţii.Cauzele pot fi multiple : emotivitate , activitate prelungită în bătaia factorilor atmosferici ,unele tulburări digestive.

Cu timpul sângele care invadează capilarele din aceste regiuni va rămâne în aceste capilare deoarece pereţii lor se dilată ,elasticitatea se diminuează şi nu mai au putere să evacueze complet capilarele .Astfel apar telangiectaziile pe fondul eritematos care se permanentizează.În acest moment pielea capătă un aspect caracteristic : aripile nasului ,pomeţii şi mai rar fruntea sunt brăzdate de firicele subţiri roşietice,pielea devine roşie sau înroşeşte la cea mai mică activare a circulaţiei sanguine,temperatura locală devine ridicată.

Instalarea cuperozei este favorizată de pielea subţire şi neprotejată a tenului uscat,mai rar la tenurile grase.

9

În stadiul de cuperoză cosmeticiana poate interveni prin aplicarea unor procedee adecvate care să stimuleze circulaţia sanguină,însă manevrele executate trebuie să fie de mică intensitate.

Acneea rozacee este următorul stadiu care apare de obicei odată cu instalarea menopauzei când rezistenţa organismului scade şi este predispus la infecţii. De asemenea predispuse pentru acnee sunt persoanele care în tinereţe au avut un ten gras şi la care se menţine o secreţie sebacee crescută.

Rozaceea se manifestă prin apariţia unor elemente de foliculită pe zonele pe care este instalată cuperoza.Elementele de foliculită sunt nişte vezicule pline cu lichid clar ,ceea ce le deosebeşte de pustulele acneice ce au un conţinut purulent.

În această etapă cosmeticiana nu poate interveni,se recomandă un tratament dermatologic prin administrarea de antibiotice şi unguente pe bază de antibiotice aplicate local.Tratamentele moderne sunt pe bază de raze laser unde raza scanează vasul cu probleme cauterizându-l.Astfel tratamentul este definitiv şi cu rezultate bune.

10