examenul pacientului ortodontic

31

Upload: zubadeor

Post on 24-Jul-2015

3.310 views

Category:

Documents


7 download

TRANSCRIPT

Page 1: examenul pacientului ortodontic
Page 2: examenul pacientului ortodontic

Cuprins:

1) Istoricul dezvoltării ortodonției

2) Scopurile și sarcinile medicului în diagnosticul anomaliilor ortodontice

3) Structura examenului pacientului ortodontic.

4) Date generale, anamneza,antecedente, examenul general.

5) Examenul exobucal. Principii. Secvențialitatea.

5) Examenul endobucal. Principii. Secvențialitatea.

6) Examenele complementare, ajutor în elaborarea unui diagnostic corect

7) Concluzii

8) Bibliografie

Page 3: examenul pacientului ortodontic

-Aproximativ 400 î.Hr. Hippocrate scria despre careva încercări de a îndrepta dinţii.-În 1728 Pierre Fauchard a publicat cartea "Chirurg Dentist", dedicat în întregime îndreptării dinţilor.-În 1850 apar primele lucrări dedicate ortodonţiei. Unul dintre progenitorii ortodonţiei este considerat Dr. Norman Kingsley. El a fost primul care a folosit tracţiunea extraorală pentru corectarea protruziei.-Un alt om, care este numit "părintele ortodonţiei,"este Dr. J.N.Farrar, care a scris cartea "Tratat despre disfuncţiile de poziţionare a dinţilor şi corectarea acestora.-În anii 1890 se dezvoltă tehnologii de înlocuire a dinţilor absenţi cu cei artificiali şi ştiinţa despre ocluziunea dinţilor – ocluzia.-În 1900-1901, în St Louis, Dr. E. Engle şi cei 12 colegi au fondat un grup care se ocupa de ortodonţie, ca specializare a stomatologiei.-In anii 1930, în SUA stomatologia estetică se dezvoltă rapid. În ortodonţie devine mai răspândită extragerea dinţilor având ca scop obţinerea unui rezultat mai estetic şi mai stabil-În anii 1940 a apărut cefalometria (telerentgenografia)-În  anii 1970 se dezvoltă activ chirurgia ortognatică, cu ajutorul căreia pot fi înlăturate anomaliile sistemului dento-maxilar la pacienţii adulţi.La sfârşitul secolului XX NASA a elaborat o tehnologie de aliaje termice active din nichel-titan (NiTi) cu memorie de formă, care a produs o revoluţie la nivel mondial în ortodonţie. Astfel, a apărut în ortodonţie tehnica "arcului drept“.-În anii1990 un ortodont şi inventator australian Chris Farrell a elaborat o serie de dispozitive pentru corectarea problemelor miofuncţionale la copii într-un stadiu precoce al tratamentului ortodontic (trening preortodontic)-Anul 2000– apariţia pe piaţă a sistemului Invisalign – corectarea ocluziei folosind o serie de capace transparente, create după tehnologia CAD / CAM.-Anul 2003- apariţia pe piaţă a sistemelor de suport cu auto-ligaturi. -Anul 2005- apariţia pe piaţă a aparatelor universale Myobrace pentru alinierea dinţilor şi a terapiei miofuncţionale

Istoricul dezvoltării ortodonției

Page 4: examenul pacientului ortodontic

Evaluarea clinică este o parte esențiala a diagnosticului ortodontic. Examenul clinic ortodontic trebuie să evalueze caracteristicile faciale, ocluzale, functionale, să furnizeze date cu valoare de diagnostic și să decidă asupra examenelor complementare necesare pentru stabilirea diagnosticului. Pentru a stabili un diagnostic este necesar de a acumula informația completă, veridică și exactă prin intermediul a numeroase metode contemporane ce servesc ortodonției moderne. În elaborarea diagnosticului, medicul ortodont trebuie:-Să elaboreze un plan de examinare adecvat și polivalent, ce va cuprinde analiza tuturor semnelor clinice și paraclinice ce vor ghida un plan de tratament adecvat-Să efectueze o examinare facială completă exo și endobucală, pentru a nu omite nici un detaliu, care poate ușura sau dimpotrivă, complica manoperele ulterioare-Să recunoască variațiile caracteristici ale anomaliei dento-faciale sau de ocluzie-Să țină cont de vîrsta pacientului, de dezvoltarea somatică, antecedente stomatologice, ș.a, ceea ce va diferenția hotărîrea în metodele ulterioare de tratament

Scopurile și sarcinile medicului în diagnosticul anomaliilor ortodontice

Page 5: examenul pacientului ortodontic

Structura examenului pacientului ortodontic

Page 6: examenul pacientului ortodontic

Prima examinare ortodontică trebuie efectuată la vîrsta de...

Page 7: examenul pacientului ortodontic

Examenul clinic se constituie într-un act a cărui valoare se concretizează atît în informațiile obținute asupra stării de sănătate generală dar mai ales în acelea referitoare la dezvoltarea normală sau patologică a aparatului dento-maxilar.Instrumentarul ortodontic necesar în examinara pacientului: oglindă,pensă, sondă, apăsător de limbă, hîrtie milimetrică, hîrtie și ceară de articulație, trusă pentru măsuratori antropologice faciale

Pacientul va fi așezat, cu coloana vertebrală dreaptă iar capul trebuie să fie paralel cu podeaua(planul Frankfurt)

Examenul în normă de față precizează:- Tipul facial și forma craniului(Biourge, Chateau). Medicul se va plasa în spatele pacientului, va

privi forma craniului din spate și de sus.

Indicele cefalic: lățimea maximă/ lungimea maximă. Tip facial: înălțimea maximă/lățimea maximăI<75,9- dolicocephal I<78,9- hipereuriprosopI=76-80,9-mezocephal I=79-83,9-euriprosopI=81-85,4-brahicephal I=84-87,9-mezoprosopI>=85,5-hiperbrahicephal I=88-92,9-leptoprosop I>=93-hiperleptoprosop

Examenul exobucal. Principii. Secvențialitatea.

Page 8: examenul pacientului ortodontic
Page 9: examenul pacientului ortodontic

Tipuri faciale:

Page 10: examenul pacientului ortodontic

-Simetria compară elementele hemifaciului drept cu stîng-Egalitatea etajelor feței:*etajul superior(trichion-ophrion)*etajul mijlociu(ophrion-subnasalis)*etajul inferior(subnasalis-gnathion)-Piramida nazală: forma, mărimea, simetria, integritatea, diametrul cavităților narinare, sinergismul contracției narinelor-Examenul buzelor: ocluzia labială, culoarea, mărimea, tonusul. Normă- planul ocluzal este paralel cu planul ocluzal labial. În echilibru, distanța stomion-subnasalis= 1/3 din lungimea etajului inferior a feței, iar distanța stomion-gnathion= 2/3 a etajului inferior.-Examenul în normă de profil precizează relațiile între bazele scheletale și părțile moi: ocluzia labială, unghiul naso-labial, șanțul labio-mentonier, menton. Profilul ocluziei labiale în echilibru are o formă ușor distalizată.-Palparea țesuturilor moi și dure (conturul, integritatea masivului facial, sistemului limfo-ganglionar, unghiului goniac)-Examenul ATM (inspecție, palpație, auscultație):integritatea, amplitudinea deschiderii cavității orale, simetrie/sinergie.

Examenul exobucal. Principii. Secvențialitatea.

Page 11: examenul pacientului ortodontic

Etaj inferior marit

Etaj inferior micsorat

Page 12: examenul pacientului ortodontic

1) Inspecția vestibulului oral: prezența sau absența formațiunilor atipice,aspectul frenurilor și2) Examenul mucoasei gingivale: textură și culoare3) Examenul bolții palatine: caracteristicile mucoasei, forma, lățimea, adîncimea bolții,torusului palatin, papila retroincisiva- lă,rugile palatine4) Examenul palatului moale, vălului palatin, amigdalelor, mucoasa fa -ringiană5) Examenul arcadelor dentare. Vîrsta dentară se stabilește după ulti -mul grup de dinți prezenți. Analiza fiecărei unități dentare începe de la cadranul I, cu dintele cel

mai distal. Se notează eventualele anomalii de: formă, volum, culoare, poziție, integritate, mobilitate, displazii, distrofii, disarmonii volumetrice ale unui grup dentar(ex. premolarul I stîng< premolarul I drept). Raportul dimensional al incisivilor superiori și inferiori= 4/3. Secvențele de erupție:ex. P1-C1, P2-C-M2. Evaluarea spațiului disponibil și a celui necesar intraoral.

6) Examenul parodonțiului. La fiecare unitate dentară se verifică prezența sau absența sîngerării(provocate sau spontane), prezența sau absența tartrului, a pungii parodontale, recesiunii gingivale.

Examenul endobucal. Principii. Secvențialitatea.

Page 13: examenul pacientului ortodontic

7) Examenul limbii cuprinde: relația de postură, informația morfologică(culoare, formă, textură, mărime, inserția frenului, funcționalitate, contracție la ridicare, protracția, mișcările de lateralitate).

8) Examenul ocluziei dentare:

-în statică. Pacientul va fi așezat în poziție corectă, în echilibru psihic deplin și intercuspidare

maximă. Se efectuează analiza ocluziei în cele 3 direcții, prin analiză simetrică:

*sagital- cuspidul M-V a molarului I superior permanent se află în șanțul M-V al molarului I

permanent inferior. În dentiția mixtă, ocluzia cap-la-cap se poate considera una fiziologică. În zona

frontală, incisivii superiori îi acoperă pe cei inferiori, fiind în contact sau prin prezența unui spațiu de

1 mm.

*transversal- arcada superioară circumscrie arcada inferioară, vestibular cu 1 cuspid. Lingual,

arcada inferioară o circumscrie pe cea superioară.

*vertical- în dentiția temporară, incisivii superiori acoperă pe cei inferiori cu ½. Controlul gradului de

acoperire se efectuează prin intermediul testului Chateau. În scopul precizării înclinării planului de

ocluzie Chateau propune aplicarea spatulei -între arcade: cu cît înclinarea este mai mare, cu atît

mandibula este mai retropulsată.

Page 14: examenul pacientului ortodontic

- în dinamică. Acest fel de examinare se efectuează pornind de la relația de postură a mandibulei.Chateau recomandă tehnica Glickmann. Capul pacientului orientat după planul Frankfurt, care este paralel cu podeaua. Pacientul fiind în stare de relaxare, i se propune să efectueze actul de deglutiție, în momentul imediat, mandibula, aflîndu-se în relația de postură. Se apreciază echilibrul muscular, poziția condililor, dimensiunea verticală, spațiul de inocluzie în zona frontală și laterală. Din relația de postură se urmărește drumul parcurs de mandibulă în poziția de intercuspidare maximă. În norma acest traseu are forma unui arc de cerc.

9) Examenul musculaturii și a funcțiilor.-Examenul fiecărui mușchi: inserțiea, intergritatea, elasticitatea, capacitatea de contracție.-Examenul funcțiilor respiratorii(în cooperare cu medicul ORL): tipul respirației, testul de inspirație adîncă. Explorarea obiectivă a mușchilor narinari. Testul de aburire a oglinzii, cu fluturașul de vată.-Examenul limbii. În normă vîrful limbii se găsește pe linia cervicală a incisivilor superiori.-Examenul funcției fonatorii, evedențiază eventuale maladii ca: dislalie. rinolalie, sigmatism.-Examenul funcției fizionomice: prezența ticurilor, grimaselor.-Examenul funcției de deglutiție: participă mușchii limbii, maseter, buccinator,orbicular oris. Examenul de deglutiție se face fără ca pacientul să știe. Se observă contractarea buzelor. Dacă se plasează un depresor pe limbă, pacienții cu deglutiție atipică nu pot efectua acest act. Un alt test de control al mușchilor, și anume temporal, presupune deglutiția cu o cantitate mică de apă în cavitatea bucală. În normă, mușchiul temporal se contractă.Examenul funcției masticatorii. Ca test oferim pacientului alimente dure și urmărim mișcările de masticație.

Page 15: examenul pacientului ortodontic

Ocluzie inversată în malocluzie de cl. III Angle

Page 16: examenul pacientului ortodontic

Analiza modelelor de studiuStudiul de model reprezintă un examen specific specialităţii ortodontice, acesta fiind indispensabil la stabilizarea unui diagnostic ortodontic corect şi a unui plan de tratament. Modelul trebuie să permită studiu arcadelor dentare, al arcadelor

alveolare şi al relaţiilor de ocluzie. Aprecierea dezvoltării alveolo-dentare în planurile sagital, transversal, se face folosind indicii arcadei , dinţilor ,raportaţi

la lungimea şi lăţimea acestuia.

În acest scop, se folosește indicele Pont, prin care se raportează lăţimea arcadelor măsurate la nivelul premolarilor şi molarilor, precum şi lungimea la nivelul premolar şi suma diametrelor maxime ale celor patru incisivi superiori . Reperele pentru indicii măsuraţi sunt:- Indicele premolar - se măsoară pentru arcada superioară din centrul suprafeţei ocluzale a primului premolar, de o parte şi de alta , iar pentru arcada inferioară din punctul cel mai vestibular al punctului de contact dintre premolari de o parte şi de alta . -Indicele molar - se măsoară pentru arcada superioară din faseta centrală a molarului 1 superior, de o parte şi de alta, iar pentru arcada inferioară - din vîrful celui de al doilea cuspid vestibular al molarului 1 inferior, de o parte şi de alta.

Page 17: examenul pacientului ortodontic

-Lungimea anterioară superioară - se măsoară de la punctul incisival superior, pe linia mediană pînă la intersecţia liniei interpremolare superioare.

-Lungimea anterioară / inferioară - se măsoară de la punctul incisival inferior pe linie mediană pînă la intersecţia cu linia interpremolară inferioară la mandibulă – se scade 2 mm - grosimea marginii incisivilor superior. Indicii Pont trebuie luaţi în consideraţie pînă şi după

tratament. Parametrii sagitali se determină după metoda Korkhaus .

Page 18: examenul pacientului ortodontic

Radiografia (panoramică,dento-alveolară, a mîinii)

  Radiografii retroalveolare (Individual Periapicals X-Ray)

    Acest tip de radiografii este indicat în detectarea traumatismelor dento-alveolare, viciilor de eruptie, poziției dinților incluși, numărul lor, prezența mugurilor dentari, infecțiilor periapicale, suferintelor parodontale, corectitudinii unor tratamente endodontice și ortodontice, vizualizarea morfologiei radiculare, precum și în alte situatii pe care le considera necesare medicul ortodont.

Radiografie in incidenta CLARK (1=ortoradial, 2=distoexcentric) - CLARK periapical     Acest tip de radiografie permite localizarea spatiala a doua structuri ce se suprapun pe o radiografie normala retroalveolara. Prin efectuarea celei de-a doua radiografii in incidenta excentrica, medicul ortodont va reusi sa diferențieze momentele neclare ale radiografiei, precum și a concretiza amplasarea spațială a unui dintel inclus spre exemplu.

Page 19: examenul pacientului ortodontic

Radiografia ocluzala / Occusal X-RayEste un alt tip de radiografie care permite vizualizarea aranjării spațiale a formațiunilor de interes. Avînd în vedere că radiografiile convenționale suprapun toate structurile pe un singur plan,

este uneori dificilă stabilirea lor tridimesională .

maxilara

mandibulară

Page 20: examenul pacientului ortodontic

Ortopantomograma (OPG) / Panoramic X-Ray Ortopantomograma reprezinta un examen radiologic complet pe care se vizualizeaza structurile dentare coronare si radiculare (evidentiind forma acestora cat si eventualele afectiuni ale lor), pozitia si relatia lor spatiala, mugurii dentari inca neerupti, structura oaselor maxilare si eventualele afectiuni, aspectul tesuturilor parodontale (tesuturile de sustinere dentare) si evnetualele afectiuni, aspectul articulatiilor temporo-mandibualre, cat si al sinusurilor maxilare. OPG-ul este necesar in etapa de diagnostic pentru elaborarea planului de tratament, precum si pe parcurusul sau la sfarsitul

tratamentului pentru a evalua evolutia tratamentului. Pe OPG putem observa:

- gradul de formare a mugurilor dentari ;- profunzimea localizării mugurilor molarilor III superiori/ inferiori ;- poziţia incisivilor permanenţi şi poziţia lor anormală ;- unghiul de înclinaţie a axei dinţilor permanenţi în raport cu suprafaţaperpendiculară ;- unghiul de înclinare a incisivilor permanenţi faţă de linia mediană a feţei

Page 21: examenul pacientului ortodontic

Teleradiografie / Cephalometric X-RayTeleradiografia de profil oferă o imagine de ansamblu a oaselor viscero și parțial a

neurocraniului, ajutînd la stabilirea diagnosticului în ortodonție și chirurgia maxilo-facială ortognată (vis-a vis de poziția relativă a maxilarelor între ele și față de baza craniului), precum și în alte domenii medicale. Imaginea evidențiază și evoluția osificării vertebrelor cervicale, ce permite medicului specialist stablirea evoluției pre

si post pubertare a pacientului. Este o incidentă ce se utilizează cu precadere în ortodontie, evidențiaza raportul dinților cu maxilarele și a maxilarelor cu oasele craniului, fiind o metodă ce permite standardizarea prin reperarea unor puncte antropometrice.

Index carpal. Utilizat in ortodontie, permite o evaluare obiectiva a cresterii osoase, si poate indica rata cresterii osoase.

Page 22: examenul pacientului ortodontic

Punctele antropometrice principale, unghiurile principale utilizate în diagnosticul ortodontic

Page 23: examenul pacientului ortodontic
Page 24: examenul pacientului ortodontic

Tomografia computerizată

Cu ajutorul unei tomografii computerizate și a reconstituirii 3D, medicul poate studia mai ușor un dinte cu poziționare atipică ca în exemplu de mai jos.Avantajul față de o radiografie panoramică normală unde se pot suprapune detalii osose sau elemente anatomice este că imaginea poate fi rotită și privită din toate unghiurile posibile,poate fi mărită,micșorată.

Ortodonția s-a bazat în mod tradițional pe radiografiile bidimensionale pentru evaluarea unor structuri tridimensionale. Cu imagistica CT cu fascicul conic sunt posibile o diagnoză ortodontică și o planificare completă a tratamentului, prin faptul că sunt permise:- Vizualizări 3D ale structurilor vitale- Evaluarea 3D a poziției și anatomiei dintelui afectat- Planificarea tratamentului ortodontic și estimarea creșterii în imagistica realistică 1:1- Evaluarea căilor respiratorii- Planificarea inserării implanturilor dentare atît pentru restaurarea dentară sau ancorarea ortodontică cît și pentru poziționarea dispozitivelor de ancorare temporare (TAD).- Evaluarea simetriei sau asimetriei structurii osoase

Page 25: examenul pacientului ortodontic
Page 26: examenul pacientului ortodontic

Examenul fotostaticAjută la stabilirea unui diagnostic de anomalie dento-maxilară. Cu ajutorul ex. fotostatic se poate evidenția aspectul facial și modificările intervenite de-a lungul tratamentului. Pentru examenul fotostatic sunt necesare fotografii de față și profil executate la o distanță de 0,65 de m. Se pot fixa reperele cutanate în prealabil cu un creion dermatograf.Puncte cutanate:

Tri- Trichion: punctul median la inserția frontală a paruluiGl- Glabella sau Oph-Ophrion: punctul median pe tangenta la linia sprâncenelor osoase (rebordul orbital superior)N –Nasion: punct situat pe rădăcina nasuluiSn- subnazal :corespunde cu spina nazală anterioară -la limita între filtrumul buzei sup. și columela în planul mediosagitalPg- Pogonion:punctul cel mai proeminent pe bărbieGn-Gnation:pct. cel mai decliv pe marginea inferioară a mandibuleiGo-Gonion: la nivelul unghiului mandibularSt- stomion: median,pe linia de contact a buzelorAu –auricular(Po-porion cutanat): punctul sup. al tragusuluiOr- orbital:punctul osos cel mai inf. al rebordului orbital inferior

Se va aprecia pe fotografie :Forma feței, simetria, proporționalitatea etajelor, aspectul sanțurilor faciale, fanta labială

Page 27: examenul pacientului ortodontic

Analiza fotostatică din normă laterală:

Pune în evidență relația care se stabilește între conturul buzelor și cel al mentonului în cadrul schemei faciale. Pe fotografia de profil se va trasa:

- planul de la Frankfurt: prin unirea pct Or si Au

- pe acest plan se vor duce doua perpendiculare

Prima perpendiculara din N- se va numi planul naso-frontal sau planul Dreyfuss. A doua perpendiculara din Or si se va numi planul orbito-frontal sau planul Simon. Cele doua perpendiculare vor determina un camp denumit camp de profil.

Campul de profil se va imparti in 3 treimi egale:In cazul unui profil drept care este considerat armonios: - in 1/3 ant a campului de profil se va situa buza sup -in 1/3 medie se va situa buza inf -in 1/3 posterioara se va situa mentonulPrin trasarea campului de profil se poate evidentia : -o procheilie sau retrocheilie sup sau inf -o situare ant. sau post. a mentonului

Profilul drept este considerat armoniosProfilul concav sau convex sunt considerate patologiceTrebuie mentionat care din cele 3 elemente nu se incadreaza in campul de profilUn profil CONVEX indica o clasa a II-a scheleticaUn profil CONCAV indica o clasa a III-a scheletica

Page 28: examenul pacientului ortodontic

Examenul antropometric

Observația antropologică în scopul ortodontic constă în cunoașterea programului de dezvoltarea genetică, si a rolului mediului înconjurător în dezvoltarea somatică generală(peristaza). Examenul clinic antropologic înregistrează aspectul exterior al corpului, statura, dimensiunea, conturul, forma capului și a tuturor elementelor aparatului dento-maxilar.

Trusa antropologică este compusă din:

-tijă antropometrică gradată

-tijă antropometrică din 2 brațe și o riglă ce alunecă pe aceste brațe

-compasul antropologic

-prosopometrul

-banda antropometrică.

Se determină dimensiunile faciale prin înscrierea pe față a punctelor antropometrice cu ajutorul unui creion dermatograf.

Dimensiunile verticale: Tr-Gn, N-Gn, N-St, N-Nsa

Dimensiunile sagitale: T-N-T, T-Hy-T, T-Nsa-T, T-Gn-T, Go-Gn-Go

Dimensiunile transversale: lățimea Eu-Eu, distanța minimă frontală Ft-Ft, lățimea maximă facială Zy-Zy, distanța biauriculară Au-Au, distanța bigoniacă Go-Go, distanța EKM-EKM, lărgimea comisurii orale Ch-Ch.

Pe baza măsurătorilor efectuate, se realizează somatograme pentru fiecare an și vîrstă și sex, oferind un mijloc simplu și eficace în stabilirea anomaliilor cantitative, de ritm, de poziție sau direcție a maxilarelor și arcadelor dentare.

Page 29: examenul pacientului ortodontic

Examenele funcționale (simetroscopia, axiografiaelectromiografia)

Simetroscopia- permite studierea pozițiilor spațiale ale dinților în plan transversal și sagital. În acest scop se utilizează o plăcută transparentă, pe suprafața căreia se află o plasă milimetrică cu piciorul de 1,2 mm.

Axiografia- această metodă permite înregistrarea grafică a deviației traiectoriale condilului mandibular precum și a discului în timpul mișcărilor mandibulei, date preluate de axiograf.

Electromiografia- metodă de analiză a echilibrului neuro-muscular al aparatului dento-maxilar. Ea reprezintă activitatea electrică a fibrelor musculare striate ale unei unități motorii, excitată voluntar de motoneuron sau prin impuls electric aplicat indirect pe nervul motor, la o oarecare distanță de mușchi, sau aplicat direct pe mușchi. EMG studiază activitatea electrică a mușchilor, electromiografia obținîndu-se cu ajutorul electromiografului. Astfel, ni se oferă date despre intrarea în contracție a mușchiului, durata, intensitatea și modularea intensității contracției.

Au fost stabilite 3 tipuri de trasee EMG:

-traseu simplu format din potențiale mono sau bifazice(contracție ușoară)

-traseu intermediar sărac în potențiale electrice(contracție medie)

-traseu interferențial bogat în potențiale electrice(contracție maximală)

Page 30: examenul pacientului ortodontic

Concluzii

Orice element omis în cadrul examenului clinic poate fi deseori crucial în succesele de mai departe ale tratamentului efectuat. Datele subiective și obiective în cadrul examenului facial joacă un rol primordial în etapele ulterioare de planificare și ghidaj ortodontic. Anume furnizarea datelor anamnezei, datelor exo si endobucale, paraclinice va forma baza viitorului diagnostic, plan de tratament, și ca rezultat, succesului medicului și pacientului.

Page 31: examenul pacientului ortodontic

Bibliografie

1 .Ortodonție – diagnostic, clinică, tratament, A.V. Fratu, Ed. Vasiliana, Iași 2002

2 .Aparatul dento-maxilar – Creștere și dezvoltare, Boboc Gh., Editura Medicala, Bucuresti, 1996

3 .Publicațiile Asociației Americane ale ortodonților

4 .I.I. Ujumețchene- Metode de investigație în ortodonție, Editura “”Medicina”, Moscova 2005

5 .Orthodontic Cephalometry, Athanasios E Athanasiou

6 .British Dental Journal Volume N.195 din 9 Noiembrie 2003

7 .Ortodonție, V.I.Kuțevleaka, or.Harikov, 2005.

8 .Facial planning for orthodontists, G.William Arnet, California Journal

9.Ortodonție și ortopedie dento-facială, V.Dorobăț, D.Stanciu, Editura Medicală 2009

10 .www.scribd.com , www.jco-online.com