rwg

In conformitate cu acest principiu, atitudinea morala apare odata cu situarea

corespunzatoare intre doua extreme:

-         principiul calii de mijloc – a aparut in Grecia Antica, in sec. IV i.C. Aristotel

a consacrat virtutea morala ca o cale de mijloc intre doua extreme:

         una implica excesul;

         cealalta implica lipsa.

De la predecesorul lui Aristotel, Platon, grecii au mostenit cele patru virtuti

fundamentale:

-         cumpatare;

-         dreptate;

-         curaj;

-         intelepciune.

Cand si-a conceput etica, Aristotel a pus accentul pe moderatie, pe cumpatare, asa

cum intelepciunea inseamna sa judeci bine moderatia, inseamna sa traiesti chibzuit.

Ca virtute morala, el o considera excelenta atunci cand se gaseste la jumatatea

drumului intre exces si privatiune.

In filozofia aristotelica, curajul este cale a de mijloc intre lasitate, critica

justa...???

www.referat.ro

O cale de a opera cu acest principiu presupune identificarea extremelor, sa nu faci

nimic ascuns, sa expui totul. In cazul in care exista doua obligatii contradictorii, acestea

pot fi rezolvate urmand calea de mijloc. De exemplu, se pot implica activ angajatii

ziarelor in problemele comunitatii?

Rolul jurnalistului, ca profesionist, poate fi contrazis uneori de rolul acestuia, in

calitate de cetatean, urmand principiul. Urmand principiul aristotelic, ziaristii trebuie sa

respinga ambele extreme si lipsa oricarei implicari in evenimentele exterioare, dar si

excesul reprezentat de ignorarea oricaror realitati externe.

Un argument esential in etica este ca virtutea se afla intre doua vicii. Se poate face

observatia ca viciile nu sunt intotdeauna usor de localizat, desi unele persoane sunt

inzestrate cu virtutea si caracterul necesar pentru a le depista cu precizie.

Identificarea excesului presupune onestitate si imaginatie, inainte ca echilibrul,

comportamentului sa-si spuna cuvantul.

Desi termenul medie trimite la matematica si la semnificatia unui punct median,

nu este vorba aici de distante perfect egale fata de extreme. Calea de mijloc nu inseamna

numai cantitatea potrivita, ci si momentul potrivit, publicul potrivit, modul potrivit si

metoda literara potrivita.

2. Imperativul categoric kantian

Kant a conferit substanta intelegerii regulii de aur aristotelice, prin imperativul

sau categoric, care implica faptul ca ceea ce este drept pentru unii, este drept pentru toti.

(Pentru filozoful german, principiul conform caruia evaluam moralitatea actiunilor

noastre este urmatorul: „Actioneaza conform acelei maxime care vrei sa devina, in

acelasi timp, lege universala". Cu alte cuvinte, se impune unificarea principiului ce sta la

baza oricarei decizii, pentru a constata intentia ca el sa fie universal aplicat, asadar testul

unei obligatii morale, veritabile este posibilitatea de a deveni universala. Imperativele

categorice despre care vorbeste Kant sunt inerente fiintelor umane, sunt percepute nu prin

ratiune, ci prin constiinta sa. Prin constiinta sa, omul se supune obligatiei morale.

Constiinta ne informeaza cand alegem binele si cand trebuie sa respingem raul. Prin

constiinta, legea morala devine parte a naturii umane. Legea morala se impune

neconditionat tuturor fiintelor rationale, pe cand etica este sinonima, in mare parte, cu

respectul pentru datorie.

Imperativul categoric trebuie respectat, chiar cu pretul sacrificiului tuturor

inclinatiilor naturale si al standardelor social-acceptate.

3. Principiul utilitarist

Utilitarismul dezvolta o etica larg dezbatuta in societatea occidentala, in

conformitate cu care trebuie sa determinam ceea ce este corect sau gresit, analizand

factorii care vor produce cele mai favorabile consecinte pentru bunastarea fiintelor

umane.

Alternativa corecta, din punct de vedere moral, produce cel mai bun raport intre

bine si rau, ceea ce conteaza, pana la urma, atunci cand alegem intre bine si rau. Este

masura de bine promovat si cea de rau prevenit.

Utilitarismul modern s-a conturat in operele filozofilor britanici Jeremy Bentham

si J. S. Mill. Versiunea lor traditionala era hedonista (hedonism = cultivarea placerii, ca

scop al vietii), sustinand ca scopul final al oricarei actiuni il constituie fericirea sau

placerea.

EDP C 2

Fericirea – singurul scop al actiunilor umane si testul prin care ar trebui judecat

orice comportament. Principiul utilitarist poate fi formulat in felul urmator: „Cauta cea

mai mare fericire, pentru cei mai multi".

Norma utilitarismului impune astfel doua cerinte: ea ne dicteaza sa producem cel

mai bun raport posibil intre bine si rau si sa-l distribuim celorlalti, cat mai mult posibil.

Utilitarismul poate fi definit ca un promotor al celui mai mare bine pentru cei mai

multi oameni. In acest sens, principiul ne indeamna sa distribuim o consecinta buna

pentru cat mai multi oameni, atat cat ne sta in putere sa o facem.

Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate