Economia Uniunii Europene

Uniunea Europeană este prima putere economică mondială ce combină economiile celor 27 state membre, dintre care Șaisprezece state membre au adoptat o monedă comună, Euro, reglementată de Banca Centrală Europeană. Economia UE reprezintă o piață unică și UE este reprezentată ca entitate unică în cadrul OMC.

 

Etapele uniunii Economice si Monetare

Privita in timp, integrarea economica in cadrul Uniunii europene poate fi stabilita ca un proces istoric desfasurat in perioada 1958-2000. Tratatul de la Roma semnat in 1957 si intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958, a dus la infiintarea Comunitatii Economice Europene (CEE), devenit Uniunea Economica si Monetara.

UEM va fi realizata in trei etape, conform Tratatului de la Maastricht si anume: prima etapa la 1 iulie 1990 in coincidenta cu libertatea de circulatie a capitalurilor in marele spatiu european, a doua etapa a inceput, de asemenea, la 1 ianuarie 1997, iar a treia etapa va incepe cel mai devreme la 1 ianuarie 1997 si cel mai tarziu la 1 ianuarie 1999.

Procesul integrarii economice europene de peste 40 ani a parcurs trei faze fundamentale: uniunea vamala, uniunea economica si uniunea monetara.

1.Uniunea vamala. Constituirea Comunitatii Economice Europene a avut ca obiectiv initial crearea unei uniuni vamale intre tarile membre. Continutul esential al acestuia a fost: liberalizarea schimburilor comerciale prin desfiintarea taxelor vamale intre tarile membre si instituirea unui tarif vamal comun fata de tarile terte, adica cele care nu erau membre ale comunitatii. Aceasta faza, cea a uniunii vamale, s-a incheiat la 1 iulie 1968.

2.Uniunea economica. Este faza urmatoare a integrarii, superioara primei, incluzand realizarile acesteia la care s-a adaugat introducerea celor „patru libertati”: libertatea de miscare a bunurilor; libertatea de miscare a capitalurilor; libertatea de miscare a serviciilor; libertatea de miscare a persoanelor.

Prin realizarea celor „patru libertati” s-a constituit piata unica europeana, care a inceput sa functioneze la 1 ianuarie 1993.

3.Uniunea Monetara. Cea de-a treia faza a formarii Uniunii Europene, conform Tratatului de la Maastricht, este constituirea uniunii monetare. Conceptia privind crearea Uniunii Monetare Europene in trepte urmareste ca pana la finele secolului sa apara pe piata euro - bancnotele si euro - monedele, ceea ce s-a si intamplat.

Prin infiintarea BCE se va ajunge la o singura politica monetara, vor fi blocate ratele de schimb se va introduce moneda unica cu circulatie mai intii intre bancile centrale si comerciale, pentru ca apoi, dupa unele aprecieri, sa circule pe piata ca bancnote si monede in 2002.

Dupa formarea BCE, bancile centrale ale statelor membre vor continua sa existe si impreuna cu BCE vor constitui Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC). Pentru judecarea gradului de convergenta economica atins de statele membre si retinute pentru a decide trecerea la cea de-a treia etapa trebuie sa indeplineasca cele 5 criterii de convergenta prevazute in Tratatul de la Maastricht. In plan economic convergenta politicilor economice nationale spre obiectivele fixate in comun va fi mai puternica decat in cursul celei de-a doua etape si urmarirea multilaterala a evolutiilor economice a statelor membre va putea, daca este cazul, sa aplice sanctiuni pentru statele care, ducand o „proasta politica” ar risca sa puna in pericol stabilitatea monedei unice.

Comerțul exterior al Uniunii Europene

În anul 2009, Uniunea Europeană era principalul partener comercial al RP Chineze cu un total de 364 miliarde USD, urmată de SUA cu 298,2 miliarde USD. Exporturile celor 27 State Membre ale UE au atins la sfârșitul anului 2009 valoarea de 127,7 miliarde USD, pe locul 2 în clasamentul exportatorilor în RP Chineză, fiind devansată de Japonia (130,938 miliarde USD). Din punct de vedere al importurilor din RP Chineză, cele 27 State Membre UE se situează la sfârșitul anului 2009 pe primul loc, înregistrând o valoare de 236,2 miliarde USD, fiind urmată de SUA cu 220,8 miliarde USD.

În anul 2009, investițiile străine directe ale Uniunii Europene în țările din afara blocului comunitar au scăzut cu 24%, de la 348 miliarde de euro în 2008, la 263 miliarde euro în 2009, în timp ce investițiile străine directe ale țărilor partenere către UE au crescut cu 12%, de la 199 miliarde euro la 222 miliarde euro.

În anul 2009, cele mai mari deficite comerciale au fost înregistrate de Marea Britanie (92,6 miliarde euro), Franța (54,5 miliarde euro), Spania (49,5 miliarde euro), Grecia (28,5 miliarde euro), Portugalia (19 miliarde euro) și România (9,8 miliarde euro), iar cele mai mari excedente au fost înregistrate de Germania (135,8 miliarde euro), Olanda (37,9 miliarde euro) și Irlanda (37,4 miliarde euro).

Principala destinație a investițiilor europene au rămas Statele Unite, cu 40%, deși volumul investițiilor UE în SUA a scăzut de la 121 miliarde euro în 2008, la 69 miliarde euro în 2009.

Investițiile directe ale UE în Rusia, care atingeau 26 miliarde euro în 2008, au scăzut masiv, și chiar au devenit ieșiri din investiții, volumul retragerilor fiind de 1 miliard de euro în 2009.

În același timp, Statele Unite au rămas și cea mai mare sursă de investiții străine directe în Uniunea Europeană, cu o creștere de la 50 miliarde euro în 2008, la 97 miliarde euro în 2009.

Potrivit datelor prezentate de Eurostat in august 2010, economia UE, dar şi cea a zonei euro, au crescut cu 1% în trimestrul al doilea faţă de primele trei luni ale acestui an, în principal datorită performanţelor cu mult peste aşteptări ale Germaniei.

Dacă în cazul României mai avem de aşteptat până vom putea vorbi oficial de depăşirea crizei şi ieşirea din recesiune, mai multe state occidentale sunt de aproape un an pe trend de creştere economică. Cel mai bine din acest punct de vedere se prezintă Germania.

Potrivit datelor prezentate de Eurostat, economia germană recuperează rapid pierderile înregistrate în anul de criză 2009. În al doilea trimestru din acest an, produsul intern brut al republicii federale a înregistrat un avans de 2,2% faţă de primele trei luni ale anului. O rată de creştere atât de mare de la un trimestru la altul nu s-a mai înregistrat în economia Germaniei de la reunificarea acesteia în 1991, după cum a anunţat Oficiul Federal de Statistică. "O asemenea creştere trimestrială nu a mai fost înregistrată până acum în Germania reunificată" - arată biroul oficiului naţional de statistică din Germania, Destatis. Cei 34 de economişti chestionaţi de Reuters prognozaseră în medie o creştere de doar 1,3 % pentru perioada aprilie-iunie. Faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, avansul este şi mai impresionant, 4,1%. Principalii factori de creştere au fost investiţiile interne şi externe şi exporturile.

Ministrul Economiei, Rainer Bruderle, crede că noile evoluţii semnalează o posibilă creştere anuală de peste 2% a economiei germane. Este o prognoză reţinută, având în vedere că experţii germani vorbesc chiar de plusuri de la 3% în sus pentru întregul an. Performanţele Germaniei au ajutat şi media din zona euro, unde alte ţări cu greutate Franţa, Italia sau Spania sunt mult în urmă faţă de Berlin, cu avansuri maxime de 0,6%.

Politica de austeritate anunţată de Cabinetul condus de Angela Merkel pentru 2011 şi de renunţare la programele de sprijinire ale economiei, implementate

pe timpul crizei, este sprijinită acum şi de evoluţiile din economie. Exporturile germane în China şi alte ţări emergente au sporit semnificativ. De asemenea, consumul privat a înregistrat un trend ascendent, contribuind la creşterea economică. Ultimele date despre forţa economiei germane îi fac însă pe mulţi să uite că în 2009 scăderea PIB-ului Germaniei a fost de 4,7%, cea mai amplă din istoria republicii federale.

Dacă Franţa a înregistrat o creştere economică de doar 0,6% şi Statele Unite şi-au domolit avântul economic în aceeaşi perioadă, crescând tot cu 0,6%, iar PIB-ul Marii Britanii a crescut cu 1,1%, conform Eurostat.