Evoluia instrumentelor muzicale

In anii '90, destul de recent, au fost descoperite in China probabil cele mai vechi instrumente muzicale din lume, un set format din 6 flaute inca functionale, cu un design foarte apropiat de cel actual, ele fiind prevazute cu un numar de 5, 6, 7 sau 8 gauri, fapt care atesta maiestria mesterilor din acele vremuri si stadiul destul de avansat al cunoasterii muzicale, suficient de rafinata incat sa recurga la artificii tehnice pentru a putea exprima stari si emotii artistice cat mai variate. Flautele au o vechime impresionanta de 9000 de ani si sunt confectionate din os, iar chinezii au facut mai multe copii ale acestora pentru a putea studia mai usor tonurile specifice si tipul de muzica pentru care erau destinate in vremuri de mult apuse.Descoperirea din China a pus intr-un fel capat unei dispute arheologice privitor la primele instrumente muzicale de pe Pamant, erau acestea instrumente de suflat sau instrumente cu corzi, ori poate toba sa fi fost primul instrument muzical vreodata creat de catre om. Iata ca dovezi de necontestat arata ca instrumentele de suflat ar avea intaietate in istorie si nu cele cu corzi. Anterior acestei descoperiri, nu se mergea mai departe de anul 3000 i.Chr. in datarea instrumentelor muzicale, existand dovezi similare ale unor obiecte artistice foarte valoroase dintr-o zona apropiata de China, respectiv Mesopotamia, locul de unde se spune ca s-ar trage intreaga civilizatie umana.

Astfel, in chiar locul de bastina al patriarhului Avraam, orasul sumerian Ur, au fost descoperite noua lire, doua harpe, flaute si chimvale, de asemenea lucrate cu mare maiestrie si datate cam pe la 2500 i.Chr, adica nu cu mult inaintea perioadei cand se crede ca Avraam ar fi pasit prin acele locuri. Tot din aceasta zona, datate cam de pe la 2000 i.Chr, provin si placute cuneiforme unde se ofera o descriere exacta a sistemului de note muzicale folosite de catre compozitorii timpului in creatiile lor artistice.

Din punct de vedere al functiei lor, instrumentele muzicale se clasifica in 3 clase mari, respectiv instrumente cu corzi, instrumente de percutie si instrumente de suflat. Recent a fost introdusa o a patra categorie de instrumente muzicale numita clasa instrumentelor electronice, unele deja cu o istorie bogata in cadrul fenomenului muzical. In Europa, ca parinte al clasificarii si teoretizarii rolului instrumentelor muzicale il putem aminti pe filozoful si matematicianul Pythagoras. El este cel care a fundamentat printr-o analiza exacta si stiintifica felul in care intrumentele, in special alamurile, pot produce anumite sunete, frecventa lor si inflexiunile care pot aparea in conditii date.

Renasterea a adus o imbogatire si ramificare binevenita in domeniul constructiei de instrumente muzicale, acum aparand stramosii trombonului si ai altor instrumente de suflat in forma de S, dar si incercari timide care mai tarziu vor duce la nasterea chitarei, larg folosita astazi in muzica din intreaga lume. Secolul al 14-lea marcheaza de asemenea si nasterea pianului intr-o forma ceva mai simpla decat in zilele noastre, dar si inceputului sistemului modern de reproducere a muzicii pe cale grafica - notele muzicale si semnele speciale de marcare a urcarii sau coborarii sunetului. De la 1700 ateliere germane si italienesti incep sa se impuna prin producerea pe scara larga de intrumente muzicale profesioniste folosite la curtile regale ale timpului sau de catre marii virtuozi ai acelor vremuri. Muzica este de acum la ea acasa si instrumentele muzicale nu vor inceta sa se dezvolte si sa ia forme din ce in ce mai complexe de atunci si pana in prezent.

Astazi pana si un ignorant intr-ale muzicii ar putea produce piese artistice interesante gratie asistentei computerizate si programelor de sotware din ce in ce mai accesibile si usor de folosit. Sa introduci in educatia copilului si studiul unui instrument muzical clasic nu mai e la moda in familiile bogate, din pacate, si exista pericolul disparitiei treptate a virtuozilor de prima mana si asta in ciuda dezvoltarii constante a industriei priducatoare de intrumente muzicale. Pur si simplu e prea greu si nici nu ai vreo garantie a succesului ca sa merite cu adevarat sa investesti in indemanare si maiestrie interpretativa. Salvarea ramane tot la cei din clasa de mijloc sau provenind din mediul rural care se nimeresc aproape intamplator prin scolile de muzica si uneori chiar se dovedesc adevarate talente intr-un domeniu sau altul. Dar aceasta nu e nicidecum o solutie de durata intrucat educatia se face tot pe bani si poate veni vremea cand fondurile alocate conservatoarelor si scolilor de muzica sa se reduca simtitor, suficient cat sa incheie o traditie si asa suferinda a artei interpretative.