FONDAT~ ÎN 1910 PETROVASÂLA – VLADIMIROVA[ (BANAT, SERBIA), ANUL XVIII, IULIE - OCTOMBRIE 2011 NR. 5-6 (106-107)

Revista “Familia” se difuzează în 20 ţări: Austria, Australia, Belgia, Canada, Cipru, Croaţia, Costa Rica, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, R. Moldova, Olanda, România, Serbia, Suedia, S.U.A., Ucraina, Ungaria.

În perioada 1 octombrie – 6 noiem-brie 2011, Biserica Ortodoxă Română Sfânta Maria din Chicago a fost gazda a trei evenimente deosebit de impor-tante pentru comunitatea ortodoxă din statul Illinois şi întreaga Americă.

Primul dintre aceste evenimente a fost Congresul Naţional Bisericesc al Episcopiei Ortodoxe Române din America. La acest eveniment au par-ticipat toţi preoţii şi diaconii întregii episcopii, precum şi doi delegaţi din

EVENIMENTE IMPORTANTE PENTRU COMUNITATEA ORTODOXĂ DIN AMERICA• Congresul Naţional Bisericesc al Episcopiei Ortodoxe

Române din America• Ediţia a II-a Festivalului Balcanic Ortodox• 100 de ani de existenţă a Bisericii Ortodoxe Române

„Sfânta Maria”

Premiile pe cale le-au primit fiecare formaţie sau echipă participante la Festival

Petroviceanul Ioniţă Chişărău la deschiderea Festivalulul (recită poezia „Dor de sat”)

Participanţii la Congresul episcopal la Bis. Ort. Rom. Sf. Maria din Chicago (anul 2011)

(continuare în pag. 2)

partea fiecărei parohii din episcopie, care sub îndrumarea episco pilor, re-spectiv Înalt Prea Sfinţia Sa Arhie-piscopul Nathaniel şi Prea Sfinţia Sa Episcopul Irineu dezbat problemele de ordin admi nistrativ ale episcopiei. La această şedinţă s-a discutat realizările făcute pe anul trecut, precum şi dife-rite proiecte ce vor fi realizate pe anul care urmează.

Congresul şi-a desfăşurat activi-tatea după cum urmează:

Joi, 29 septembrie a avut loc con-ferinţa preotească în sala socială a bi-sericii Sfânta Maria.

În ziua de vineri 30 septembrie, şedinţă plenară a congresului s-a des-făşurat în sala de şedinţe a hotelului

Holyday Inn din oraşul Skokie, iar în seara aceleaşi zile cina de post s-a servit în sala socială a bisericii Sf. Maria, moment în care grupurile noastre de dans popular românesc au încântat participanţii cu eleganţa dan-sului lor. Evenimentul s-a încheiat cu Sfânta liturghie arhie rească sâmbătă dimineaţă urmată de masa festivă la restaurantul Biaggio.

Cel de-al doilea eveniment de im-portanţă majoră pentru comunitatea

ortodoxă din Illinois este A doua edi-ţie a Festivalului Balcanic Orto dox. Cu binecuvântarea preotului paroh şi sub directa îndrumare a unei echipe de organizatori condusă de mare profe-sionalism de domnul Ioniţă Chişărău, acest eveniment s-a bucurat şi anul acesta de un real succes. Programul a început sâmbătă cu concursuri de ping-pong şi şah, fiind urmat de un program de muzică şi voie bună în sala socială a bisericii, timp în care s-a servit masa, bineînţeles după un meniu românesc autentic. Festivalul a con tinuat a doua zi duminică, înce-pând cu Sfânta liturghie şi continuat cu spectacolul în sine.

Participanţii de anul acesta au fost: formaţiile şi ansamblurile: „Româna-

şul” (Bis. Sf. Maria), „Mioriţa” (Bis. Naşterea Domnului), „Oplenac” (sâr-bi), „Balkanski igri” (macedo neni), „Horo” (bulgari), „Ellas” (greci), „Ve-selo selo” – tamburaşi (sârbi).

Toate grupurile au primit premii de participare, precum şi invitaţia de a ne face bucuria de a fi prezenţi şi anul viitor la a treia ediţie a festivalului.

Al treilea eveniment deosebit de important a fost Sărbătorirea pe 5 şi 6 noiembrie a 100 de ani de existenţă a Bisericii Ortodoxe Sfânta Maria. Festivităţile au început cu o slujbă de pomenire a tuturor celor care, de-a lungul anilor, au participat activ la zidirea comu nităţii Bisericii Sfânta Maria precum şi a celor care au jert-

fit din puţinul lor pentru construirea şi menţinerea lăcaşului de cult. A ur-mat apoi un moment de divertisment intitulat „Bun venit acasă”. Cele trei grupuri de dansuri populare româneşti ale bisericii noastre au dansat şi ne-au umplut inimile de bucurie. A doua zi duminică a urmat Sfânta liturghie arhierească, moment în care s-a sfinţit masa cea nouă din Sfântul Altar, icoa-nele şi noua catapeteasmă.

Numărul mare de participanţi (pes-te 430) ne dă încredere şi mai mare în faptul că Dumnezeu ne iubeşte şi ne are în grija Sa, sperăm noi, pentru alte sute şi sute de ani! Cu Dumnezeu înainte!

prof. George Ursache

ISSN 1450-5002

IULIE - OCTOMBRIE 2011 Nr. 5-6 (106-107)2 FAMILIA

DOR DE SATAcolo unde cerul este atât de senin şi frumos,Acolo unde în nopţile de vară,Se aude scârţâitul fântânilor vechi şi adânci,Acolo unde scârţâitul carelor pline,Se îngână cu fluieratul feciorilor,Acolo este satul meu.

Acolo am început să iubescŞi am iubit de când mă ştiu,Cerul verii străvezii,Raza blondei luni,Dansuri repezi legănate,De pe arcuri înstrunate.

Dar Soarele palid al toamneiNe-a petrecut pe fiecare dintre noi, Am părăsit acest sat în fiecare toamnă câtă unul,Dar scârţâitul fântânilor şi fluieratul feciorilor,Nu l-a uitat niciunul dintre noi.

Dragă satule te las, plec în ţări străine,Însă totuşi m-a rămas inima la tine,Mi-e dor de satul meu,Mi-e dor de toaca din vecernii,Şi de tălănci de verde plai,De murmur jalnic de izvor,De mândru port de dulce grai,Mi-e dor de tine azi.

Ioniţă ChişărăuCu această poezie d-l Ioniţă Chişărău a

deschis cel de-al II Festival Balcanic Ortodox.

O carte valoroasă a Bisericii „Sf. Maria”

BISERICA ORTODOXĂ

ROMÂNĂ „SF. MARIA”

(1911-2011) ChicagoLa ceas aniversar din viaţa Parohiei Ortodoxe

Române Sf. Maria a apărut un volum cu o ţinută grafică color, excepţională.

Timp de un veac, vrednicii preoţi şi credincioşi s-au perindat în slujba acestei parohii şi au contribuit cu tot sufletul şi dedicaţia la construirea, înfrumuseţarea şi creşterea ei. Volumul cuprinde fotografii ale bisericii vechi, locaţia noii biserici, consilii parohiale din 1920-1921 până azi, uniunea femeilor, şcolii duminicale, formaţii de dansuri, coruri din 1913 până la sfârşitul mileniului, zeci şi sute de familii de credincioşi, familii în ordine alfabetică, credincioşi ai bisericii, felicitări, aniversări...

Tot la redacţie am primit 2 DVD-uri tipărite cu ocazia Primului Festival Ortodox Balcanic 2010 şi cel de-al II Festival Ort. Balcanic.

Traian Trifu Căta

(continuare din pag. 1)

Participanţii congresului la ChicagoP.S. arhiepiscop Nathaniel Pop, P.S. episcop Nicolae, P.S. episcop Irineu...

Aniversarea centenarului Bis. Sf. Maria din Chicago (1911-2011)Familia Chişărău şi Arhiepiscopul Nathaniel Pop

Formaţia de dansuri „Românaşul” de la Bis. Sf. Maria Formaţia de dansuri „Românaşul”, Bis. Sf. Maria

Formaţia de dansuri „Horo”, bulgari Formaţia de dansuri „Ellas”, greci

IULIE - OCTOMBRIE 2011 Nr. 5-6 (106-107) 3FAMILIA

Formaţia de dansuri „Mioriţa” de la Bis. „Naşterea Domnului” din Chicago Formaţia de dansuri „Mioriţa” de la Bis. Ort. Rom. „Naşterea Domnului” din Chicago

Formaţia de dansuri „Oplenac”, sârbi Formaţia „Veselo selo”, Tamburaşi, sârbi

La aniversarea centenarului Bisericii (100 ani) Christian Chişărău, Nicolae Chişărău, Brandon Chişărău şi Victor Frunză

(fiul preotului) din statul Michigan (2011)

Familia Nicu Roşu din Cleveland şi familia Ioniţă Chişărău cu nepoţii la Festivalul Balcanic din Chicago (2011)

Formaţia de dansuri (cei mici) de la Bis. Sf. Maria Formaţia de dansuri „Românaşul” (cei mai mici) de la Bis. Sf. Maria

IULIE - OCTOMBRIE 2011 Nr. 5-6 (106-107)4 FAMILIA

Nicu Roşu din Cleveland împreună cu familia sa şi d-l Ioniţă Chişărău (au venit după 46 de ani să se întâlnească) (1965-2011)

Participanţii la Tenis de masă la Festivalul balcanic din Chicago (2011)

Ca să-ţi aduci aminte...

Un deosebit sentiment mi s-a trezit când v-am văzut pe voi toţi prezenţi şi absenţi. Nu aţi apărut de vârsta 70 de ani ci 70 fără „O”.

Cum şi am povestit tot timpul la reîntâlnirea noastră v-am văzut în băncile şcolare din nou am retrăit copilăria noastră şi ce frumos m-am simţit! Din ochii noştri stârneau lacrimi dar în acelaşi timp am simţit şi fericirea că suntem din nou împreună... Am simţit viaţa adevărată cu toate vibraţiile ei... Drumurile noastre ale diferitelor destinuri sunt făcu-te precum o răscruce la care ne reîntâlnim, desfacem ghemul amintirilor pe care noi îl păstrăm de-a lungul anilor. Ne-am dat seama că viaţa noastră nu-i numai prezent şi viitor ci componenţa ei este şi trecutul păs-trat şi retrăit.

În această clipă prin minte îmi trece un vers al poeziei „Contemplaţie” de scriitorul meu preferat

Generaţia din anul 1941. Spre dreapta: Maria Nicodin, Doina Davidovici, Ica Cârjâu, Steluţa Căta-Vigăr, Minerva (Minuţa) Raşa, Ghiţă Barbu, Petrică Bojin-Ghila, Giorgiţă Zăria, Ica Golia,

Sofina Maria Drăguţ, Parascheva Căta (Chia Cicu), Ionel Ţinţari, Elena Glanda, Lenuţa Penţa

Cum trec anii şi se apropie apusul vieţii genera-ţiile de oameni visători şi optimişti vor să se întâl-nească mereu. Dovadă este şi această întâlnire plină de suflet şi dor. Fiind invitat să scriu, fotografiez şi consemnez acest eveniment am sesizat bucuriile lor, surâsul lor, privirile şi visele. Primi premergători şi organizatori ai acestei întâlniri de vis s-au întâlnit mai întâi în casa doamnei Chia Barbeş: Parasche-va Căta, Minerva Raşa, Steluţa Căta-Vigăr, Giorgiţă Zăria, Petru Bojin-Ghila, Doina Davidovici-Gârgă. Apoi s-a mers la Fântâna Fetei la o cină comună pen-tru a stabili cele necesare pentru buna organizare ale acestei întâlniri. Ideia reîntâlnirii generaţiei a venit din partea doamnelor Minerva Raşa şi Steluţa Căta iar faptul că în această perioa dă în satul natal s-au reîntors acasă în vacanţă Parascheva (Musta) Căta din Chicago, Ionel Ţinţari din Germania şi Sofina Drăguţ din New York colegii lor de altădată au pro-pus în inimile lor dorinţa arzătoare de a se revedea din nou cu toţii împreună.

Parascheva Căta mai întâi şi-a petrecut vacanţa în Izrael la Ierusalim, Marea Moartă şi neapărat a venit pe glia strămoşească ca să treacă pe la morminte-le mamei sale, mormintele învăţătorului ei, Nicolae Vârzoc de la Vârşeţ.

Cu toţii s-au întâlnit la un restaurant din Petrova-sâla vis-a-vis de poştă la orele 1300 unde s-au bucu-rat de o masă bogată şi s-au veselit cântând cântece şi doine frumoase. Au dansat, apoi au evocat amintiri din anii copilăriei, din băncile şcolii sau din tinereţea lor. Rapsodul popular Petru Bojin-Ghila i-a înveselit pe toţi cei prezenţi (solist instrumentist la taragot şi solist vocal) împreună cu Petru Voica la acordeon.

Pentru a înveşnicii aceste clipe s-au făcut fotogra-

La 9 iulie 2011, la 1300

ÎNTÂLNIREA GENERAŢIEI VISELOR(născute în 1041) (1941-2011)

fii şi filmat evenimentul cu video cameră (organizat filmarea prin intermediul lui Traian Căta).

Prima întâlnire a generaţiei din 1941 a avut loc

tot la casa Chiei Barbeş în urmă cu câţiva ani, aceas-ta fiind cea de-a doua întâlnire.

Traian Trifu Căta

GENERAŢIA VISELOR (DIN 1941) DE-A LUNGUL ANILOR

(continuare în pag. 5)

George Băjenaru.„În fiecare dimineaţă o fereastră se deschideŞi cerul se revarsăÎn cămara sufletului meuCu Soarele năvălind în inima meaiar eu simt că mă nasc din noudin lumină ca să grăiesc:eu sunt cel născutcu memoria zilei de ieri,cu speranţa zilei de mâine.Nici o rază nu mai cade pe frunteca ieri,şi nici un copac nu mai are atâtea frunze ca ieri”...Ca să-ţi aduci aminte...

Dragă Mărie (a lu Topală) prietena mea totoda-tă şi vecina mea îţi mai aminteşti de strada noastră cu mult praf (nu era iarbă ca-n prezent) pe care-l simţeam pe talpele goale, alegând, jucându-ne de-a lungul şi latul ei, stradă plină de copii care noi nu ştiam timpul când mama ne chema la masă. Atunci la repezeală am uns o bucată de pâine cu untură presă-rată cu zahăr şi mâncând ne-am reîntors la jocul nos-tru neterminat. Îţi mai aminteşti de plaţul tău plin de pomi unde ne agăţam şi ne jucam de-a ascunselea...

Dar TU,Petrică (lu Răţoni) îţi mai aminteşti de Dealul

lui Vanti, cum ne-am dat de-a rostogoala de sus până la poalele lui. Ne-am întrecut cine o să fie primul... Mama m-a trimis cu puii de gâscă la câmp la păscut dar eu cu tine, Măria, Ionel, Lenuţa, am cucerit tot dealul. Am intrat în plaţul lui Vanti unde am cules prune crude. De dugie să nu mai vorbim, ne-am um-plut burta şi am uitat prânzul lui mama.

Şi TUIca mea (a lu Roşu) îţi aminteşti când ne-am ur-

cat în vişinul din grădina mea şi am dorit ca de pe fiecare creangă să culegem vişine. În grădina aceea au fost toate felurile de pomi şi flori. A fost o grădină unică.

La un moment dat te văd pe tine,Lenuță (lu Nicodin) în bancă cu Lenuţa (Mag-

dalena Nicoliţa) şi vă vedem atât de liniştite în clasă exemple la toţi noi, deosebit de ascultătoare. Dacă aş face o mică paranteză în legătură cu mine cum am fost în clasele primare nu pot să nu-mi amintesc şi de-o bătaie bună de la înv. nostru Nicolae Vârzoc.

„Soarele rotund şi palidSe prevede printre nori,Ca un vis de tinereţePrintre anii trecători...”

V. Alecsandri

IULIE - OCTOMBRIE 2011 Nr. 5-6 (106-107) 5FAMILIA

Parascheva Căta (Chia lu Cicu), Chia Barbeş, Lenuţa Glanda

În casa Chiei Barbeş: Giorgiţă Petru Zăria, Steluţa Căta-Vigăr, Minerva Raşa, Doina Davidovici-Gârgă, Parascheva Căta (Chia lu Cicu), Petru Bojin-Ghila

În faţa casei Chiei Barbeş: Giorgiţă Petru Zăria, Parascheva Căta, Doina Davidovici-Gârgă, Minerva Raşa, Steluţa Căta-Vigăr, Petru Bojin-Ghila

Spre dreapta: Ica Cârjâu, Minerva Raşa, Maria Sofina Drăguţ, Doina Davidovici-Gârgă

Chia Barbeş

(continuare din pag. 4)

A fost ora de geografie iar înv. nostru ne-a predat lecţia despre insule, peninsule... Nu ascultam ce po-vestea. Petru mine a fost mai important să vorbesc cu Măria lu Topală ce să facem când ajungem acasă şi cum să ne jucăm. Învăţătorul nostru m-a lăsat liniş-tită ca după terminarea lecţiei să mă întrebe să repet lecţia. M-am ridicat în picioare şi nu am ştiut niciun cuvânt să-i repet... şi atunci a luat o joardă ţinută nu ştiu unde şi mi-a zis să întind ambele palme. Vai cât erau de umflate de bătaia ce am primit-o. Palmele erau precum două bubuiene şi tot timpul am ascuns

palmele ca părinţii să nu le vadă. De atunci am tăcut ca peştele şi am fost mai bună la învăţat. Aceasta nu însemnă că dragostea şi respectul faţă de înv. nostru s-a micşorat dimpotrivă mi-am dat seama că dorinţa lui a fost să ne facă oameni.

Dar TU,Minuţă (a lu Raşa) ai fost îndrăgostită în chimia

ta. Chimia lu propunătorul Ciţu (lu Murgu). Formu-lele le ştiai pe de rost. Păcat că nu ai fost mai mică să fi fost în banca a doua cu Stela lu Vigăr ca să-mi şopteşti şi mie când eram la tablă. Da dragă Stela Tu erai în banca a doua, iar eu în prima.

Dragă Stelă îţi mai aminteşti când ţi-am spus – dacă răspund la istorie, te rog să-mi şopteşti data războaielor şi cine pe cine a urât. Cine a fost eroul sau muritorul. Bineînţeles am primit nota cinci. Să nu mai vorbesc de matematică.

Ionel (a lu Ţinţari) a fost ca mine mic de stătură şi a stat în prima bancă lângă mine. Aşa ne-a aşezat înv. nostru.

Era ora de matematică şi am avut teză. Am ştiut că Ionel a fost tobă la matematică, trăgeam cu ochiul la teza lui. Înv. Doina Drăguş a fost bună şi nu s-a uitat la noi ce făceam. Bineînţeles am primit notă mare. Ce satisfacţie!

Dar TU,dragă Doină (a lu Gârgă) prietena mea de la

Şcoala Primară, nedespărţite şi până în ziua de azi te

văd şi aud încă şi acum citind pe „Bunica” la şedinţa literară, bunica ta şi a noastră, care era o bunică din basme. Cu o blândeţe deosebită la vorbă şi priviri... ai descris-o. Aşa cum era, cu un sentiment al dragos-tei tale ca nepoată. Îmi amintesc foarte mult că am fost nedespărţite şi râdeam mult... acasă pe stradă şi oriunde ne găseam aveam teme interesante de poves-tit... ne-a fost totul frumos şi comic.

La şedinţa literară pe care a organizat-o înv. nos-tru Nicolae Vârzoc am participat şi eu cu poeziile mele. „Primăvara”, „Dor de vară” şi altele. Mi-a plăcut să scriu şi să pun pe hârtie exprimările mele iar pentru aceasta mult îi datorez înv. nostru Nicolae Vârzoc. Domnia Sa a fost neobositor şi dacă putea

să toarne în capul nostru toate romanele citite. La ora de diriginţie ne-a cântat la chitară romanţe, ne-a citit scrisorile lui de dragoste dedicate cuiva când a fost elev îndrăgostit.

El ne-a dat sfat cum să cercetăm toate lucrurile şi să păstrăm totul ce este de valoare. Modelele lui edu-cative ne-au condus la redescoperirea valorilor, astfel încât să „găsim strada cea bună”... Ne-a luminat că-rarea spre viitor, şi să ne bucurăm de tot ce ne încon-joară: natură, oameni sau o melodie care ne trezeşte un sentiment, o amintire din copilăria noastră... Noi toţi suntem o parte din modelul lui de om. Acestea au fost visele lui, visele unui învăţător tânăr. Visele noastre de-a lungul anilor au fost ca la o răscruce de

drumuri să ne reîntâlnim în acelaş loc de unde am pornit. Întâlnirea noastră a fost o sărbă toare, o zi în care lacrimile au vorbit fără cuvinte iar timpul lăsat în urma noastră a însemnat viaţă.

Ţie Ion lu Golea, îţi mulţumim pentru atenţia şi dragostea faţă de toată generaţia din 1941. Te ve-deam cu noi în ziua reîntâlnirii. Te vedeam fericit că eşti cu noi, iubiţii tăi. Nu eşti şters din sufletul nostru. Tu eşti şi vei fi cu noi întotdeauna.

Dar TU,Ica lu Cârjâu ai fost foarte bună dansatoare.

Ţi-ai păstrat talentul chiar şi la vârsta asta. Tu, Sofica lu Bobocu, Lenuţa lu Cioroni, Lenuţa lu Pod, dato-rită vouă şi tuturor fetelor am luat primul loc la un Festival de folclor în Panciova.

Dar TU,dragă Ghiţă lu Barbu în amintirea mea te revăd

din dou în banca şcolară, un copil liniştit cu multă blândeţe. Dacă fac o paranteză şi te compar cu noi care am primit bătaie din cauza mai multor motive. Cine mai credea când eram mici că la vârsta de 70 de ani, Petrică lu Ghila, prietenul meu la fel să ne cânte pentru sufletul nostru romanţe şi doine de demult... Tu ne-ai făcut o zi frumoasă!

Dar TU,Giorgiţă lu Cioroni la reîntâlnirea viitoare sper

că nu-ţi vei lăsa colegele, „fete”, prietenele să dan-seze singure nu-i fer. Şi ştiu că eşti un dansator bun. Petrică lu Ghila ne va cânta o melodie de dans şi nu vei scăpa neales de noi.

Dragii mei prieteni am impresia că noi n-am ter-minat de vorbit. Mai avem multe de spus, sunt multe în urma noastră lăsate aşa că deja de acum prietenul nostru Giorgiţă lu Ciuroni propune să ne reîntâlnim la restaurantul „Plava Dama” unde vom fi cu toţii la o masă rotundă, deci pregătiţi-vă pentru ziua aceea. Sper că la viitoarea întâlnire să fim într-un număr mai mare şi tu Sofică, Giorgiţă, Nicolae, Ticăluţă, Dănuţă... Să fie o zi când copilăria şi tinereţea noas-tră îşi va menţine spiritul să nu îmbătrânim. Până atunci vă doresc la toţi multă sănătate, bucurii, Dum-nezeu să vă păzească şi să ne mai reântâlnim.

A voastră,Chia lu Cicu

9 iulie 2011, Vladimirovaţ

IULIE - OCTOMBRIE 2011 Nr. 5-6 (106-107)6 FAMILIA

Bis. Ort. Rom. din Petrovasâla împodobită deosebit de frumos unde s-a săvârşit Sf. Taină a cununiei mirilor Korina şi Septimiu

Părinţii împreună cu copii lor dragi. Spre dreapta: Teodor Peşteleu, Katiţa Suru, Korina (Suru) Peşteleu, Septimiu Peşteleu, Daniela Peşteleu, Pr. Konstantin Suru

Părinţii Pr. Konstantin Suru şi Katiţa împreună cu fiica lor Korina

Doru Ambruş, Korina (Suru) Peşteleu, Septimiu Peşteleu şi Klaudia (Suru) AmbruşMirii Korina (Suru) şi Septimiu Peşteleu

NUNTĂ DE VIS LA PETROVASÂLA ŞI TIMIŞOARA(Cu dreptul au intrat în Biserica Ortodoxă Română din Petrovasâla pe data de 17 septembrie 2011, la 11.00,

iar la orele 19.00 la Timişoara a continuat veselia) E cel mai frumos, e cel mai important, e primul

pas, e pentru toată viaţa, pe care-l visau de mult KO-RINA şi SEPTIMIU cu tot sufletul şi din tot sufletul – căsnicie fericită şi o nuntă de vis.

Petrovasâla, petrovicenii şi oaspeţii din România cu de-a dreptul n-au mai văzut o astfel de cununie a doi tineri care se aseamănă cu una regală.

Şi cine să se bucure cel mai mult decât părinţii lor care i-au crescut, învăţat şi ajutat familia SURU KONSTANTIN şi KATIŢA din Petrovasâla şi familia PEŞTELEU TEODOR şi DANIELA din Timişoara.

Cu cea mai mare dragoste cu inima lui plină şi împlinită, liniştită tatăl Konstantin îşi conducea fiica în Bis. Ort. Rom. din Petrovasâla unde a avut loc Sf. Taină a cununiei KORINEI cu SEPTIMIU PEŞ-TELEU din Timişoara. Aceasta a fost marea dorinţă a tatălui Konstantin ca fiica lui dragă Korina să se cunune în biserica din Petrovasâla unde s-a botezat pe lângă care a crescut, copilărit şi terminat Şcoala Elementară.

Sf. Taină a cununiei a fost săvârşită de P.S. Dr. Daniil Stoenescu, locţiitor al Episcopiei Dacia Felix, protopop Ionel Malaimare din Alibunar şi protopop Gheorghe Ianeş din Satu Nou.

Interiorul bisericii a fost împodobit, ca niciodată de frumos până acum, de către o firmă din Timişoara care se ocupă cu organizarea nunţilor şi botezurilor.

Casa parohială, holul, curtea au fost presărate cu flori şi împodobite aşa de frumos cum ştia şi bine ză-mislit de parohul Konbstantin Suru. După săvârşirea Sf. Taine a cununiei toţi nuntașii au mers la Căminul Vânătorilor iar în centrul satului s-a întins hora mare ca la Petrovasâla. Apoi după amiază când toţii s-au înveselit şi dansat şiruri întregi de maşini cu nuntaşi timişoreni şi petroviceni s-au pornit spre Timişoa-ra la Centrul Regional de Afaceri (CRAFT) unde au fost peste 400 de oaspeţi. În sala mare frumoasă ca-n basme a avut loc cununia civilă. S-a dansat, veselit şi cântat până-n zori cu muzică pentru toţi şi anume populară (Andreea Voica cu orchestră), muzică uşoa-ră... O nuntă de neuitat mai rar văzută pe aceste me-leaguri va rămâne în frumoasa amintire tuturora prin frumuseţea cununiei din biserică şi buna organizare precum şi prin fericirea tatălui Konstantin care trăia pentru aceste clipe să-şi conducă fiica la cununie în

biserica lui dragă în care a servit la Sf. Altar aproape 3 decenii.

Fie ca imaginile din „FAMILIA” celor doi care au întemeiat o familie să ne aducă aminte de această NUNTĂ DE VIS a celor doi tineri Korina şi Septi-miu. Să aibe casă de piatră, fericire, sănătate şi cu credinţă în Dumnezeu să le dăruie mulţi urmaşi.

Se bucură părinţii lor, naşii Ilinca şi Andrei Jula din Timişoara, sora Klaudia cu Doru din N.Y., nume-roase rude şi prieteni de ambele părţi.

Consemnat deTraian Trifu Căta

IULIE - OCTOMBRIE 2011 Nr. 5-6 (106-107) 7FAMILIA

„Ne-am stabilit cu ani în urmă pe continentul american. Partea mare din dvs. n-am de unde să vă cunosc că toţi aţi crescut după ce am plecat eu. Toţi sunteţi adevăraţi creştini frecventaţi biserica mântuitorului şi mă bucur să vă văd. Aceasta este o catedrală. Este drept că sunteţi puţini în comparaţie cu spaţiul care-i aici. Ar fi bine să fie plin acest spaţiu. Unde sunt aceia care sunt creştini dar nu

Emigranţii noştri petroviceni

PROF. DR. MARINEL MANDREŞde la Universitatea Wilfrid Laurier din Canada

Marinel s-a născut la Petrovala în 10 ianuarie 1968 din părinţii Acim şi Persa.

În anul 1970 părinţii lui precum şi alţi emigranţi petroviceni au plecat în Kitchener, Canada iar el a rămas în paza bunicilor Giorgiţă şi Elena. După trei ani mai precis în anul 1973 părinţii se înapoiază cu ocazia ca să rămână acasă la Petrovasâla. Ca şi alţi emigranţi au fost conduşi de ideea să plece să câşti-

ge bani şi să se întoarcă înapoi, însă din nou au plecat cu toată familia în acelaş an, acum şi cu surioara Marina născută în Canada.

Marinel şi-a petrecut copilăria acolo în Ca-nada şi mereu şi-a dorit în mintea lui de copil ca să devină pilot să poată să călătorească şi să-şi vadă bunicii însă viaţa şi destinul acestui tânăr s-a derulat altfel. Totuşi la Petrovasâla a venit de mai multe ori şi anu-me în anii: 1978, 1979, 1984, 1986, 2001, 2002, 2006 şi 2008 când a fost şi oaspetele şi par-ticipant la Zilele revistei „Familia” împre ună cu soţia Minerva în 21-22

august unde şi-a susţinut o comunicare ştiinţifică publicată în acest număr „Familia”.

În anul 1986 s-a întâlnit în Canada cu petrovicea-na Minerva Penţa care a mers acolo în vizită şi iată că după mai mulţi ani Marinel se reîntoarce la Petro-vasâla în satul lui natal şi se căsătoreşte cu Minerva iar cununia a avut loc în Kitchener la anul 2003. În anul 2005 Marinel şi Minerva s-au bucurat mult şi de naşterea fiicei lor Elena. Minerva a absolvit Faculta-tea de Farmacie din Belgrad.

Măicuţă cu ochii dă murăSuflet bun plin dă căldură,Mult Doamne ne mai lipsăşciSă vini să ne ocroceşti.Căci mama îi numa unaCum îi Soarele şî Luna

Marinel Mandreş împreună cu soţia Minerva şi fiica Elena la Picnicul petrovicenilor

Grade (specializări)- 1998 – Doctor în filosofie, geografie, Universi-

tatea Wilfrid Laurier, specializarea geografie şi studii de mediu. Disertaţie doctorat: Dinamica modelelor rezidenţiale etnice în zona metropolitană Toronto.

- Master în arte, Dezvoltarea resurselor şi plani-ficare regională Universitatea Waterloo, Şcoala de planificare regională şi urbană.

- Teză: Stabilirea imigranţilor, asimilarea unui ca-dru teoretic pentru a înţelege relaţia dintre imigranţi şi planificarea urbană.

- 1991 – Absolvent al studiilor de mediu şi pla-nificare regională, Universitatea Waterloo, Şcoala de planificare regională şi urbană

Eseu: Iugoslavii în Canada- 1990 – Universitatea Brookes, Oxford, Anglia,

Teoria şi practica planificării britanice

Grade academiceFacultate1993-1995 asistent în cercetare, Universitatea

Wilfrid Laurier1993-1994 bursă de studii – Universitatea W.L.1992-1993 bursă de studii – Universitatea Ontario1992 bursă de studii – Universitatea Waterloo1991-1992 asistent Uni. Waterloo1991-1992 asistent Univ. Waterloo1991 – Şcoala de planificare regională şi urbană

Universitatea Waterloo1989-1991 – pe lista de onoare a decanului a

univ. WaterlooLiceu1985-1986 – clasa a 13-a – geografie Colegiul

Cameron1985-1986 – clasa a 12-a geografie nivelul A –

Institutul colegial (Colegiul) Cameron1985-1986 Elev de onoare la Colegiul Cameron

Activităţi academice2007 – recenzor pt. revista Migraţia interna ţională

2007 – recenzor pt. manualul Geografia regională a Canadei

1999-2000 – OCGS – echipa de recenzie de la Waterloo-Laurier – Programa de geografie pentru absolvenţi de liceu

1999 – coeditor articole despre aspecte selective ale urbanismului canadian publicat în jurnalul Ahor-sabtaltter.

Traian Trifu Căta

6 noiembrie 2011

PR. ION JIFCU ÎN BISERICA ORTODOXĂ DIN PETROVASÂLA

Măicuţă cu ochii dă mură

În memoria iubitelor mame VIORICA NICOLIŢA şi ANA CRĂCIUN care ne-au părăsit foarte tânăre dar nu vor fi uitate niciodată de întreaga familie. Cu inimile pline de dor copii şi nepoţi din Canada, familia Ionel şi Traian Nicoliţa (Cruciu) şi din Chicago S.U.A. familia Pavel Crăciun (Glăvan).

Iulie 2011

Luceafărul dă dimineaţăAşa-i o măicuţă în viaţă.Fericit cine o areS-o păzească cu cinste mareCă atunci când nu o măi fiSă nu să poată căii.

Robert Coteţ din N.Y. fiul lui Viorel şi Victoria Coteţ

UR

MA

ŞII

EM

IGR

AN

ŢIL

OR

PE

TR

OV

ICE

NI

Pr. Ion Jifcu şi Minerva PerinPr Ion Jifcu din Canada în biserica din Petrovasâla

frecventează sf. biserică, nu frecventează sf. slujbe. Aceasta o fac şi în parohia mea unde sunt în Canada. Spun credincioşilor – Vai, de ce n-aţi fost la biserică!

Duminica este lăsată pentru a ne reculege ce am muncit toată săptămâna şi venim să mulţumim Domnului în Sf. biserică. Sf liturghie se săvârşeşte nu pentru mine că sunt preot ci pentru dvs aici şi acolo, toţi suntem deopotrivă. Spaţiul ne desparte, oceanul ne desparte, credinţa e aceeaşi, aceeaşi biserică, aceeaşi liturghie, aceleaşi cântări, aceleaşi rugăciuni...

Aşadar dacă dvs. mai vedeţi pe cineva spuneţi-i- Măi am fost la biserică, unde ai fost că m-am

uitat să te văd. Poate că se îndură ca duminica viitoare să vină. Aşa că dvs. fiţi ambasador, ambasadori dreptei credinţe. În dreapta credinţă sunteţi născuţi, botezaţi şi adunaţi şi pe alţii cum face preotul pentru dvs. faceţi şi voi pentru ceilalţi că aşa se adună toată turma mântuitorului Isus Cristos. Fie că suntem aici, fie că suntem departe. Eu vă las în pace. Dumnezeu ştie, nu zic că nu voi mai veni, dar bătrâneţele cum se spune în cântecul românesc „Bătrâneţe haine grele”. Dumnezeu în mila Lui, cât ne va ţinea şi ce va fi se va vedea. Nu zic că nu voi mai veni niciodată dar e foarte greu să te deplasezi la o depărtare aşa de mare la o anumită vârstă.

De aceea vă las cu tot dragul bisericii noastre drept măritoare, bis. ort. Rugaţi-vă când sunteţi în Sf. biserică şi pentru noi cei de dincolo.

Vedeţi jumătate de Petrovasâlă este plecată departe. O mulţime sunt la noi acolo. Rugaţi-vă! Cum ne rugăm şi noi pentru românii de pretutindeni. Ne-a învăţat Sf. Sinod al bisericii noastre. Ne rugăm

pentru cei de aici pentru cei plecaţi, oriunde s-ar găsi ei, dar români sunt. Rugaţi-vă şi voi cum se roagă preotul împreună cu voi ca să fim uniţi în dragoste în biserica neamului nostru căci aşa ne va ajuta Dumnezeu.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, să vă dea multă sănătate şi uitaţi-vă la bogăţia cerească că este mai importantă pentru viaţa fiecăruia din noi”.

Traian Trifu Căta

IULIE - OCTOMBRIE 2011 Nr. 5-6 (106-107)8 FAMILIA

La 2 iulie 2011 la hala din Princeton Ont. s-a ţinut cel de al 58-lea Picnic al petrovicenilor. Au fost pre-zenţi în jur de 350 persoane şi probabil din cauză că anunţul de picnic a fost pus şi pe internet şi prezenţa şi-au făcut pe lângă petroviceni şi români originari din România dar şi iugoslavi adică sârbi din fosta Yugoslavie.

Picnicul din anul acesta a fost printre cele mai reuşite ediţii. Şi de data aceasta s-a arătat că Dum-nezeu ţine cu petrovicenii cu toate că meteorologi au anunţat că va ploua în ziua de picnic dar de fapt a fost o zi însorită cu puţin cer nouros. Ne-am bucurat şi dansat la picnic graţie orchestrei de muzică popu-lară compusă din următorii muzicieni: Pipi Chişă-rău din Detroit, Viorel Ghegea, Drăgălin Muscan şi

PICNICUL PETROVICENILORediţia a 58-a

Reîntâlnirea cu Ghiţă Goati din N.Y. (originar din Petrovasâla) după 46 de ani (La Picnicul petrovicenilor din Canada, anul 2011)

Spre dreapta: Persa Pârvu, Ghiţă Goati, Persa Nicoliţa, Păun Raşa, Lenuţa Raşa, Ana David-Lupu

Gian. Cu toţii ne-au înveselit cu doine, hore şi arde-lene din Petrovasâla şi din România dar şi cu cântece şi dansuri sârbeşti.

Ţinem să mulţumim tuturora care au dat o mână de ajutor la pregătirea picnicului care pentru noi pe-trovicenii din Canada şi America este o mândrie.

Ajuns la ediţia a 58-a (58 de ani consecutiv s-a ţinut) picnicul ne-a unit şi aşa dorim ca să unească şi urmaşii noştri pe aceste meleaguri.

Interesant este faptul că din anul 1973 până astăzi la picnic a plouat numai de 2 ori întotdeauna am avut zile senine şi cu soare.

Mulţumim domnului Pipi Chişărău care şi anul acesta precum anii trecuţi nu şi-a însuşit plata de 500 dolari ca solist instrumentist şi membru al orchestrei. Prin gestul lui nobil această sumă de dolari a donat-o

la picnic. Ar trebui ca şi ceilalţi membri ai orchestrei, petroviceni din Canada şi America să urmeze acest gest.

Mulţumim domnului Ghiţă Bălu-Lupu care s-a străduit şi a filmat la picnic pe DVD ca să rămână amintire urmaşilor. Până anul trecut la picnicuri a filmat domnul Petrică Topală Mităr din Windsor şi domnul G. Omoreanu, au făcut video casete din anul 1972 de când au apărut video tehnologia. În fiecare an d-l Petrică Mităr a fost prezent la picnic şi a fil-mat însă la vârsta lui onorabilă de 87 de ani de data aceasta a fost absent. Timpul şi vârsta îşi fac efectul asupra noastră dar şi asupra lui Petrică Mităr.

Kitchener, 5 iulie 2011Ghiţă Crâstăi

IULIE - OCTOMBRIE 2011 Nr. 5-6 (106-107) 9FAMILIA

Ionel şi Persa Nicoliţa din Hamil-ton, Canada au poposit la Petrovasâla în perioada 25 iulie – 27 august 2011 la verişorul lor Traian Căta. Iată din impresiile lor despre sat, oameni, rude, neam, activităţi... fotografii care vor-besc şi interviul alăturat.

Călătorule dân drumStai o vorbă ca să-ţi spunO vorbă şi o întrebareCine ieşti? Dă unge vini oare?Sărut mâna moş bătrânDar nu-s călător pe drum,Sunt un sufleţel dă omŞî după sat trăiesc cu dor.Aicia eu m-am născutŞî om mare m-am făcut,Dar rătăcind prin viaţăOmul tot trage speranţăCă să întoarce aici la vatră.La vatra de la satDă unge toţ am pliecat,Tot în acest sat frumos şi mareTrăiau şi ai mei moşi şi strămoşiAici este vatra părinteascăŞî glia strâmoşească.Asta îi PETROVASÂLA dragă.

Ionel Nicoliţa (Cruciu) a revenit la Petrovasâla după 40 de ani

IONEL ŞI PERSA NICOLIŢA-CRUCIU CU DOR MARE AU REVENIT ACASĂ

Satul mieu mult iubitUnge şi eu am trăit,Dar tinerel te-am părăsât,Cât pe lume voi trăiNicicând nu mai rătăciNu pot uita dă al mieu niamCă-i ROMÂN PETROVICEANDe pe plaiul bănăţan.Uită că vatra satului mă cheamăSă mai vin pe acasăPe la glia strâmoşeascăDorul să se potolească.Prân lume poate fi bineDar ieşci străin o ştim toţi bine,Nu îi ca acasă la tineStrăinătatea îi tare greaNu îi ca în ţara TA.Ionel şi Persa Nicoliţa (Cruciu)din Hamilton, ONT. CANADA

iulie 2009

Persa şi Ionel Nicoliţa în casa familiei Glăvan cu mare nostalgie în sufletele lorPersa Nicoliţa (Glăvan) în grădina de acasă unde a copilărit. A cules mere din mărul din grădină şi tocmai atunci după ploaie s-a arătat un curcubeu pe cer

La restaurantul GOLF din Satu Nou, Ionel şi Persa Nicoliţa au invitat în jur de 50 de persoane rude, prieteni, petroviceni la o masă comună – parastas

În faţa primăriei după piaţă (vinerea): spre dreapta: Traian Demenescu, Ciţu Susa-Secina, Petru Glanda, Traian

Ocolişan-Opcianu, Ionel Nicoliţa, ... Tincu Buna, Mărioara Chişărău, Păun Draxin, Persa Nicoliţa, Petru Jifcu-Bobu, Pr. Konstantin Suru, Ionel Barbu,

Iulian Erina, Trifu Juja

CĂLĂTORULE DÂN DRUM- D-na Persa, dorul v-a adus aca-

să împreună cu soţul Ionel care timp de 46 de ani n-a revenit acasă în sa-tul natal, practic niciodată de la ple-care?

- Dorinţă mare am avut să venim la vatra strămoşească.

- Când aţi emigrat, în ce an şi la cine?

- Pe data de 20 august 1965 am tre-cut graniţa spre Italia. Am stat acolo 6 luni cu părinţii Adam şi Ana Crăciun-Glăvan. În Trieste, Italia apoi Latina şi Capua am stat iar din Roma am plecat cu avionul spre S.U.A.

Am plecat la fratele Pavel care deja s-a stabilit în S.U.A. şi la familia Vale-riu şi Elena Trifu (Bunicu) care ne-au aşteptat acolo. Fratele Pavel a emigrat în iulie 1962 clandestin în Italia. Aca-să la Petrovasâla au rămas bunicii Pera Crăciun şi bunica Maria. În 26 iulie 1969 m-am măritat la Hamilton, Cana-da cu Ionel Cruciu. Nu a fost uşor să lăsăm averea mare a familiei Glăvan. Mama, multă vreme a vrut să se întoar-că acasă. A şi decedat cu dorul să vină la Petrovasâla (a decedat în anul 1976).

Acelaşi dor nestins este prezent şi la mine şi cu lacrimi în ochi mă gân-

desc la Petrovasâla mea. Am revenit prima dată acasă în anul 1998 după 33 de ani şi acum în 2011.

- Ce sentimente v-au cuprins când aţi văzut hotarul, Sf. bise rică...?

- Am plâns când am intrat în sat.

- Cum vi se pare Petrovasâla acum?

- Satul este mai pustiu, case părăsi-te celor plecaţi le vedeţi la fiecare pas. E trist dar e satul meu iubit.

- Aţi vizitat rudele, familii, prie-teni, consăteni...?

- Am vizitat şi am stat la verişorul nostru Traian Căta. Ne-am întâlnit cu rudele noastre, numeroase familii... Am traversat toate străzile, casele, am mers la piaţă să ne întâlnim cu petrovi-

cenii, la biserică, la casa parohială. Nu am uitat nici de morţii noştri ai mei, ai soţului meu, ale rudelor şi am mers

la cimitir şi pus peste 28 de cununi la ambele cimitire.

- Cum vi se par cimitirele?- Părăsite cu buruieni că nu puteam

nici să găsim unele morminte. E dure-ros în ce stare sunt cimitirele noastre.

- Aţi fost și în România?

- Da, am fost la Timişoara. Ne-am bucurat să fim printre români. Am vi-zitat Jamu Mare, Clopodia, de unde sunt veniţi strămoşii noştri. Am mers la biserica din Clopodia. În curtea bise-ricii sunt înmormântaţi familie de pre-oţi Cocora care au ridicat biserica din Clopodia (strămoşii mamei mele). Am luat simbolic pământ din Jamu Mare şi Clopodia să duc la noi. Am stat de vor-bă cu sătenii şămienţii şi clopocenii. Din Timişoara am cumpărat costume populare şi multe altele de la artizanat să ducem în Canada nepoţilor, copiilor şi pentru noi.

- În Banatul nostru drag unde aţi fost?

- Am mers la Festivalul de Folclor şi Muzică Românească la Coştei. La Novi Sad am mers să vizităm pe veri-şoara Lenuţa cu familia, şi am parcurs spaţiul Banatului să vedem şi alte lo-calităţi.

- La Coştei aţi fost intervievaţi de către cei de la TV Novi Sad?

- Da. Am fost onoraţi să vorbim cu

IULIE - OCTOMBRIE 2011 Nr. 5-6 (106-107)10 FAMILIA

PE-O CREANGĂ DĂ POM UMBROS

Acasă la PETROVASÂLALa noi în satPe-o creangă dă pom umbrosCântă o pasăre duios,Ne cântă dă dor şi jaleAcuma la despărţare.Ne cântă cu măiestrieNoi ne întoarcem ’napoi în pribegie.Acum lăsăm sănătacieDe-la niamurile toace,Bunul Dumnezeu ştieDacă ne vom mai întoarce,’napoi în sat pră gostâieLa glia strămoşeascăŞî căsuţa părintească.Rămâni satule cu bineŞî toată lumea dân cinie,Rămâneţi cu sănătaceNeamurile noastre toace,Noi ne întoarcem ’napoiÎn neagra străinătace,Unge cuibul ne-am aşezatDăparcie dă al nostru sat.Când ne ajunge dorul tăuVom plânge şi ofta dân greu,Tot cu ochii înlăcrimaţiCă am rămas înstrăinaţi.

În vara anului 2011 eu Ionel Nicoliţa cu soţia Persa ne-am întors în vizită în satul nostru drag PETROVASÂLA, dar la întoarcere ’napoi în Canada ne-am lăsat rămas bun de la cei dragi din sat de aici de acasă.

Vă salutăm IONEL şi PERSA NICOLIŢA (Cruciu)

(iulie 2011)

LA DĂSPĂRŢÂRE!Acum plecămSatule drag poace pentru totdeaunaNe întoarcem ’napoi în lume largăUngie cuibul ne-am aşezatŞî cine ştieDă măi ne vom întoarce vreodatăAici ’napoi în satu drag.Trist lucru şi durerosSă pleci dă ungie ce-ai născutLaşi în urmă amintiri,Pe cei dragi în poartă oftând,Pe măicuţa şî bunicii la mormântIar noi plecăm’napoi în străinătace suspinând.

Ionel şi Persa NICOLIŢA (Cruciu)

din Hamilton, Canadaanul 2008

Ionel şi Persa Nicoliţa cu drag primiţi de către familia Suru Konstantin şi Katiţa

Persa şi Ionel Nicoliţa, Pr. Konstantin Suru şi Slavomir Momirov din Vlaicovăţ cu diploma de cantor

Ionel şi Persa Nicoliţa Cruciu împreună cu rudele Ghiţă Draxin, Valentina, Georgeta, Ana şi Sofia

Spre dreapta: Nicolae Draxin, Petrică Draxin, Ionel Nicoliţa, Persa Nicoliţa, Liliana Draxin, Maria Draxin şi Cristina Draxin

mare dragoste la TV Novi Sad şi eu şi soţul Ionel.

- La Petrovasâla aţi fost întâmpi-naţi de către petroviceni, neamuri, prieteni, colegi de şcoală şi toată suflarea petroviceană v-a stimat, nu-meroşi v-au invitat la ei acasă. Mai rar aşa onoare precum aţi avut dv. cu soţul Ionel?

- Am dorit să-i vizităm şi cunoa-ştem pe toţi, să vorbim, fotografiem împreună sau filmăm cu video-ca mera. Graţie verişorului Traian avem nume-roase fotografii şi 10 DVD-uri filmate. Am filmat şi întregul sat fiecare stradă şi casă. Ne este dor de tot ce am lăsat la Petrovasâla. Am filmat şi fotografiat casele noastre a lu Glăvan, Cruciu,... fiecare colţ din interiorul lor.

La Alibunar am asistat la concer-tul prilejuit de Petrică Moise de Sf. M. Maria în august pe scenă de vară. Am vorbit cu Petrică Moise şi ne-am fotografiat. Întreg concert a fost filmat de către verişorul nostru Traian aşa că avem şi acest minunat concert pe DVD.

- Ce impresii duceţi în Canada?- Plecăm cu amintiri frumoase şi cu

sufletul împăcat că am revenit, ne-am reîntâlnit cu rude, prieteni, colegi, con-săteni iar dv. ne-aţi primit şi găzduit cu braţele deschise. Ne desprindem cu mare dor de satul nostru drag care-l visăm acolo în ţara noastră adoptivă – Canada.

- Domnule Ionel, dv. reveniţi după 46 de ani acasă, ce senti mente v-au cuprins?

- Cu nerăbdare mare am aşteptat clipa reveniri. Am plâns la intrare în sat, când am trecut hotarul şi am văzut biserica din depărtare.

Am fost surprins plăcut că unii m-au recunoscut dar şi eu pe ei.

- Vi se pare că satul e schimbat?- Da. Satul e pustiu, multe case pă-

răsite, cimitirele cu buruieni. Am mers la ambele cimitire să depunem flori şi

cununi la rude, prieteni şi la predece-sorii noştri.

- Aţi mers la biserică?- Am mers. Am făcut o frumoasă

donaţie bisericii noastre. M-am întâl-nit cu mulţi credincioşi care se bucu-rau mult de întâlnirea noastră. La piaţă în faţa bisericii, pe străzi, oriunde am mers cu drag să-i văd şi întâlnesc pe petroviceni. I-am lăsat tineri iar acum sunt bătrâni ca mine.

- O mare dorinţă a fost să păşiţi pe pământul României?

- Am dorit atât de mult să păşesc pe pământul strămoşesc Românesc cu mare dragoste. Visul meu s-a împlinit să aud vorbă românească la fiecare pas, în Timişoara, Jamu Mare, Clo podia... şi întreg Banat.

La Timişoara am mers la Catedrala mitropolitană, la tipografia unde actual-mente se tipăreşte revista „Familia” pe str. Ciocanului nr. 8 la tipografia U.R.C. Xedos şi la prima tipografie unde s-a tipărit FAMILIA în anul 1994 la „Renaşterea bănăţeană” pe Bd. Re-voluţiei.

Am procurat o grămadă de CD-uri cu muzică populară românească, costu-me populare şi am ascultat pe viu mu-zică populară la fabrica de bere.

- Aţi fost şi la Festivalul de Fol-clor de la Coştei?

- Da. Îmi pare rău că la acest fes-tival n-a fost nici-un solist, nici-o for-maţie de dansuri din Petrovasâla. E du-reros că nu avem nici-o activitate fol-clorică dar şi de alt gen la Pe trovasâla.

Doresc petrovicenilor sănătate, unire, înţelegere, nu pasivitate şi să nu lase să se piardă cea ce am avut odată bogate tradiţii, cultură şi folclor.

- Dv. distribuiţi revistele „FA-MILIA” în oraşul Hamilton din Ca-nada?

- Am adus material de publicat în revistă, poezii şi abonamentul de la ci-titori. FAMILIA este mult apreciată la noi în Canada. O aşteptăm cu nerăbda-

re iar gândurile noastre sunt îndreptate spre dv. d-le redactor, să aveţi putere şi timp să o editaţi.

- Vă plac cântecele româneşti?- Da. Îmi place nespus de mult

muzica românească. Îmi place muzi-ca şi cântecele olteneşti şi portul pe-trovicean şi bănăţean. Aş dori să vin la Festivalul Maria Lătăreţu din Tg. Jiu să merg pe valea Oltului să văd împrejurimea. Ascult zilnic muzică românească aici în Canada. Interiorul casei noastre este ornamentat cu port popular din Petrovasâla şi port bănă-ţean. Ascult cu regularitate Radio Ori-on, Antena satelor, Radio Reşiţa, Radio Semenic. Posed zeci şi sute de CD-uri româneşti.

- Dvs. sunteţi şi membrul redac-ţiei şi participaţi cu regularitate îm-preună cu soţia Persa la Picnicul pe-trovicenilor?

- DA ŞI VREAU SĂ MULŢU-MESC TUTUROR PETROVICENI-LOR CA RE AU DAT AJUTOR LA ORGANI ZA REA ŞI BUNUL MERS AL PICNICULUI PETROVICENI-

IULIE - OCTOMBRIE 2011 Nr. 5-6 (106-107) 11FAMILIA

După ani şî ani dă zileNe-am întors în sat la noi,Am găsit mulce schimbaceSatu părăsât jumătace.Ne-am născut aici în satSus în pusta dân Banat,Petrovasâla satul nostru drag.Am plecat dân sat copiiAcum ne întoarcem bătrâniSatule sătuţul mieuSă te uităm ne-ar părea răuCă loc măi frumos şî măi scump,Nu găsâm pe acest pământ,Ca-n satu-n care ne-am născut.Aici inima rămâneCât trăim în ţări străine,Aici la noi acasăPita este mai gustoasăŞî apa măi răcoroasă.Frunză vierge flori dă mărDoru ni dă ce-am lăsat,Dă căsuţa părinteascăDă copilăria toată.Câmpul era plin dă floriCu fete şî cu feciori,Care veniau la horă-n satÎmbrăcaţi ca prân Banat,În port mândru românescAstea toace îmi amincesc.Acum socacuri pustâniÎntâlnieşci numai bătrâniPrân casele noastre pustâniAu venit acum străini,Şî vorbiesc limbă străină

Ionel şi Persa Nicoliţa-Cruciu în vizită la Clopodia

Parcă nu-s în sat la mine.Rătăcind prân străinătaceAcasă găsâi toace schimbace,Nu-i măi moară, nici fântânăUngie lumea să se adunieSă-şi măi spună câte-o glumă.La Sf. Biserică dân satPuţână lumie a măi rămas,M-a cuprins un mare oftatŞî un mare lăcrimat.Vai Doamnie nu şciu de cePlecarăm în străinătaceDă satu nostru dăparce.Noi eram copii la şcoalăCredeam că plecăm pe un an sau doiCa iat să venim ’napoi.Dar vezi vremia a trecutToamna vieţii peste noi a venit,Şî am rămas în ţări străineDar tot la PETROVASÂLA,Inima şâ sufletul ne rămâneCât avem pe pământ zileNi-s viţă dă PETROVICEANDe pe plaiul BĂNĂŢAN.Dragi săceni vă putem spunieCă oriunge trăim în lumie,Sufletul în sat rămânie,Ni-e va fi dor până om trăiCă niciunge nu e măi bineCa aici acasă în sat la noiUnge am copilărit amândoi.

Ionel şi Persa Nicoliţa (Cruciu)născuţi la Petrovasâla dar stabiliţi

în Hamilton, Canada

ÎNTOARCEREA ÎN SAT LA NOI ÎN ANUL 2011

Ionel, Persuica Căta, Persa şi Traian Căta în casa familiei Căta În casa lui Pătru Secheşan-Bagia, spre dreapta: Lenuţa Secheşan, Ionel Secheşan, Sofica Secheşan, Dorel Bălu, Stefan Bălu, Pătru Secheşan-Bagia,

Elvira Bălu, Ionel şi Persa Nicoliţa, Păun Draxin-Hubăr

În piaţă după terminarea Sf. liturghiiSpre dreapta: Ghiţă Draxin-Hubăr, Persa Nicoliţa, Giorgiţă Roşu,

Ionel Nicoliţa, Gheorghe Şunda, Ilia Căta-Vigăr, Ciţu Erina, Ciţu Susa-Secina, Pătru Secheşan-Bagia, Traian Demenescu, Traian Căta

Ionel şi Persa la Jamu Mare

Persa şi Ionel Nicoliţa în faţa Sf. Catedrale Mitropolitane din Timişoara

LOR DE-A LUNGUL ANILOR ÎN SPECIAL MULŢUMIM CU TOŢII LUI GHIŢĂ CRÂSTĂI CU FAMILIA CARE AU PUS MULTĂ MUNCĂ, TRUDĂ ŞI SUFLET LA PICNIC DIN ANUL 1977 ŞI PÂNĂ AZI. A CON-TRIBUIT LA CONTINUITATEA PIC-NICULUI DECENII ÎN ŞIR.

- D-le Ionel aţi făcut un para stas, un prânz aţi prilejuit strămoşilor ca memorie, cinstire şi iubire de pă-rinţi, bunicii, străbunici ai dvs. fami-liei Cruciu şi familiei Glăvan?

- Aşa ne-am gândit şi eu şi Persa şi am invitat în jur de 50 persoane la restaurantul „Golf” din Satu Nou. Îna-inte de toate cu toţii am fost la biserică apoi ne-am deplasat la restau rant. Cu mare drag ne-am bucurat de prezenţa Pr. Konstantin Suru şi a preotesei Ka-tiţa precum de toţi cei dragi rude, pri-

eteni şi petroviceni dragi nouă. A fost totodată o masă comună cu neamurile noastre laolaltă.

- Vă înapoiaţi în Canada cu dor de ceea ce aţi lăsat aici?

- Mă înapoiez la Hamilton. Îmi amintesc că am avut 15 ani când am plecat în 1965 şi m-am întors după 46 de ani în 2011. Plec bucuros că am avut putere şi sănătate să venim aca-

să. Doresc ca să revenim din nou să mai vedem satul natal, lumea, rudele şi petrovicenii şi să mai vizităm patria mamă România.

- Vă doresc drum bun şi vă aş-teptăm cu mare drag la noi la Petro-vasâla.

Consemnat de cătreTraian Trifu Căta

IULIE - OCTOMBRIE 2011 Nr. 5-6 (106-107)12 FAMILIA

Bogdan Bibulo vici. Credincioşii au pus întrebări diferite d-lui profesor Aron iar domnia sa le-a răspuns acum pe viu.

Printre întrebări a fost una,- Cum se sponsorizează acest post

SPERANŢA TV?D-l profesor ne-a răspuns: Sunt oa-

meni adventişti şi neadventişti care fac donaţii acestui post. Este un post foarte solicitat şi telefonul e deschis pentru toată lumea.

A fost o întâlnire de suflet şi plă-cere să ascultăm distinşii oaspeţi din experienţele lor din viaţă şi cele din Sf. Biblie. Ne-am bucurat cu toţii să-i au-zim cum cântă la mandoline grupurile de copii.

A urmat o masă comună foarte vari-ată şi sănătoasă cu multe fructe.

Am avut ocazia pe îndeaproape să vorbim şi să ne spunem opiniile unii altora. Ni s-a oferit volumul semnat de Aron Moldovan „Nici la dreapta nici la stânga” şi volumul „Începe să trăieşti” – ghid de supravieţuire în secolul XXI de Lucian Cristescu precum şi CD-uri creştine.

Traian Trifu Căta

Invitaţie respinsă de către petroviceni!INVITAŢIE DIN REMETEA MARE LA FESTIVALUL DE FOLCLOR

ŞI MUZICĂ ROMÂNEASCĂ BUSUIOCUL REMEŢEAN (11 septembrie 2011)

Prin intermediul redactorului Traian Căta ajunge invitaţia telefonic care este rugat să meargă la Căminul Cultural şi să le explice celor din conduce-re, mai precis d-lui director George Stoian că cei din Remetea Mare doresc ca tocmai petrovicenii să participe la acest festival. Răspunsul d-lui director a fost că este imposibil să participe petrovicenii. Am mers la d-l învăţător Benoni Bucur coregraf dar cu argumente bine întemeiate, mi-a zis că toată organizarea aparţine de conducerea Căminului Cultural. Aşadar din păcate formaţia de dansuri din Petrovasâla n-a participat la festivalul amintit.

Traian Trifu Căta

Tinerii se întreabăUNDE MERGE CULTURA PETROVASÂLEI?- Nu mai avem formaţii de dansuri populare româneşti- Dacă nu mai dansăm nu vom mai avea Festivalul de Folclor şi Muzică

Românească la Petrovasâla- Noi vrem să dansăm dar ne trebuie un conducător, coregraf- Conducătorii, lideri culturali, coregraf... actualmente nu-i vedem în

rândurile intelectualilor noştri petroviceni- La Festivalul de Folclor şi Muzică Românească de la Coştei 2011

dansatorii şi soliştii noştri nu au participat şi nici nu s-a auzit pe scenă de numele Petrovasâla

- Dorim perechi de dansatori români- Vrem să avem măcar ceva din ce am avut odinioară şi anii trecuţi- Nu avem fanfară, folclor românesc, călucieri, teatru, solişti intrumentişti

şi vocali pe scenă şi la festivaluri- Neavând formaţie de dansuri româneşti colegii noştri, elevi şi tineri trec

şi devin membri la folclorul sârbesc precum:- Sofia Draxin (anul I şcoala medie)- Valentina Draxin (la facultate de Panciova)- Alexandru Şorgean (anul I şcoala medie)- Elisabeta Lazăr (cl. a VIII-a)- Maria Draxin (facultate)- Georgel Bunda (19 ani) şi alţii

Elevii cl. VII (anul şcolar 2011/12), Elevii cl. VIII (anul şcolar 2010/11)

Un trist prezent în cultura şi trista activitate culturală din Petrovasâla şi-a atins apogeul, în anul 2011.

E dureros că un sat fruntaş de români petroviceni de altădată cu

- TRADIŢII, OBICEIURI, PORT FRUMOS ŞI BOGAT, FORMAŢII DE DANSURI, FANFARE, FORMAŢII DE CĂLUCIERI, TARAFURI DE LĂUTARI, ORCHESTRE DE MU-ZICĂ POPULARĂ, RENUMITELE HORE DIN CENTRUL SATULUI, TEATRU, TEATRU PENTRU COPII, ACTIVITĂŢI BOGATE PE LÂNGĂ CĂMINUL CULTURAL, PARTICIPA-RI ALE FORMAŢIILOR DE DAN-SURI ÎN ŢARĂ ŞI STRĂINĂTATE,

UNDE’S FORMAŢIILE NOASTRE DE DANSURI?De la Festivalul de Folclor şi Muzică Românească (Uzdin 2010) activitatea

formaţiilor de dansuri se stinge. La Uzdin au fost doar 6 perechi de dansatori iar coregraf a fost Benoni Bucur.

Conducerea Căminului Cultural în ianuarie 2011 ajunge la ideea ca şi românii să facă probe cu dansatorii sârbi (fosta formaţie a Agrojivului să danseze împreună cu formaţia de dansatori români). Denumirea noii formaţiei compuse este BUNAR (sunt încadraţi aproximativ 15 români) şi sunt încadraţi în jur de 60 dansatori.

Se spune că unii români nu vor să danseze, au obligaţii la şcoli şi nu au timp... Pe de altă parte românii nu au coregraf. Dansurile româneşti nu se mai dansează sau rar de tot.

Să ne amintim că în anul 2008 au fost pe scena de vară la Petrovasâla la Festivalul de Folclor şi Muzică Românească 14 perechi de dansatori coregraf Petru Glanda-Maxa. Trebuia să preia locul de coregraf Benoni Bucur dar pare se că s-a ajuns la neînţelegeri cu conducerea Căminului Cultural. Unii zic în sat că nu se pune interes din partea Căminului Cultural pentru ca să stârnească mai mult interes a tinerilor români. Sala nouă construită ca anexă la Căminul Cultural se foloseşte doar pentru karatişti şi nu pentru dansatori (ne confirmă tinerii). Niciodată dansatorii n-au exercitat în sala nouă. Sala s-a folosit doar la schimbarea costumaţiilor, dansatorilor oaspeţi. Pe podea e TA-TAMI podea specială pentru caratişti şi nu-i voie nimeni să intre acolo, chiar nici dansatorii. Cojoacele şi poetul românesc sunt aruncate la grămadă se distrug dat fiindcă sunt mâncate de moli. Orchestra de muzică populară a rămas în aceeaşi componenţă. Referitor la dansatori ei folosesc costumele lor şi nu le folosesc pe cele distruse de la Căminul Cultural.

În ultima vreme la sărbători, Sf. Crăciun... n-a fost nici-o manifestare la Căminul Cultural. Menţionăm că la Festivalul de Folclor şi Muzică Românească de la Ecica, 2009 au fost doar 6 perechi de dansatori însă îmbrăcaţi cam sărăcăcios şi nu în portul tradiţional petrovicean.

Când este vorba de căluceri ei n-au mai activat din anul 2002. Orchestra Căminului Cultural „Ion Durăin” nu mai activează pe lângă Căminul Cultural.

- Nu se organizează manifestări culturale în afara satului dar nici nu se invită oaspeţi

- Şi dacă se organizează vreo manifestare culturală atunci aceasta se datorează unor entuziaşti şi elevilor sau tinerilor care singuri pregătesc un program şi „vin pe de gata pe scenă”

- La Căminul Cultural se percepe taxă de plată pentru unii participanţi - S-a încercat să se facă un grup de instrumentişti (acordeon, orgă, pian şi

chitară) pe lângă Căminul Cultural. S-a lucrat binişor şi exercitat câteva luni iar în iunie de Rusali, anul 2010 au şi evoluat pe scena de vară, însă din luna septembrie aceluiaşi an din partea Căminului Cultural s-au impus taxe de plată şi instrumentiştii au întrerupt activitatea.

- Unii tineri şi dansatori au fost eliminaţi, alţi nemulţumiţi de conducerea Căminului Cultural de voie au părăsit această instituţie culturală. (M. Secheşan, G. Musta, S. Jifcu, G. Erina...)

Notă: opinii şi informaţii primite de la cetăţeni petroviceni care au dorit să fie anonimi.

Traian Trifu Căta

Spre dreapta: Pastorul Petrică Trifu, Aron Moldovan de la Speranţa TV, pastorii Memete Pavel şi Bogdan Bibulovici în curtea

Bisericii Adventiste de ziua a 7-a din Petrovasâla

OASPEŢII DE LA SPERANŢA TV DIN BUCUREŞTI LA PETROVASÂLAPe data de 2 iulie 2011 (prima sâm-

bătă) din luna iulie am fost invitat de către consăteanul şi pastorul Bisericii Adventiste de ziua a 7-a, d-l Petrică Trifu, pastorul din Petro vasâla ca să mă întâlnesc cu fraţii noştri din Româ-nia.

Am avut ocazia ca pentru prima dată să-l cunosc pe dl ARON MOL-DOVAN redactor la TV emisiunea de întrebări şi răspunsuri, vremea între-bărilor SPERANŢA TV care este uni-cul program care se derulează 24 ore neîntrerupt. D-l Aron Moldovan fost profesor la Institutul Teologic ajuns la vârsta onorabilă de 73 de ani cu mare dăruire de la Dumnezeu prin emisiunea la Speranţa TV este în dialog cu tele-spectatorii.

Acest program se poate vedea în România, R. Moldova, ţările Europei şi la noi în ţară la TV sau pe internet în întreaga lume.

Dialog în emisiune a existat între petrovicenii noştri şi d-l Aron Mol-dovan de la Speranţa TV. Unii din pe-troviceni, iată acum au avut ocazia şi pe viu faţă-n faţă să comunice cu pro-fesorul Aron Moldovan.

Dat fiindcă este şi prima intrare în Serbia a d-lui Aron i-am oferit reviste-le FAMILIA din care a putut să vadă mai mult despre comunitatea noastră. Tot aici l-am întâlnit şi pe secretarul

Conferinţei Banat a Bisericii Adven-tiste de ziua a 7-a pe pastorul Memete Pavel din Timişoara căruia la fel i-am înmânat din revistele noastre. Reviste-le „Familia” le-am oferit şi pastorului

Cultura Petrovasâlei la o întrebare de actualitate

OARE MERITĂM ACEASTA(Cine tot nu poartă vină)

SERBĂRI PE LÂNGĂ CĂMINUL CULTURAL DE SF. PAŞTE, CRĂ-CIUN, RUSALI..., SERBĂRI ŞCO-LARE, PARTICIPĂRI ALE PETRO-VICENILOR LA FESTIVALELE DE FOLCLOR ŞI MUZICĂ ROMÂ-NEASCĂ

Astăzi din toate acestea ce a mai rămas să ne bucure pe noi, copii noştri şi să ne mândrim ca români bănăţeni? Aproape nimic, doar că avem port frumos şi bogat dar nici nu-l mai îmbracă copii noştri, că nu au unde să participe. Cine ar fi chemat să reînvie măcar ceva din cele enumerate? Inte-lectuali, profesori, învăţători, condu-cerea Căminului Cultural, entuziaşti

culturali, coregrafi, conducerea Sf. Bis. Ort. din Petrovasâla, Şcoala Ele-mentară, tineri ori studenţi?

Cultura este precum un organism viu oscilează se naşte, creşte şi moare. Moare datorită conştinţei slăbite naţionale, interesului material, (lumea s-a materializat, dacă nu se câştig bani nu se implică), indiferenţă, pasivitate, goană după bogăţii şi avere sau alţii luptă pentru goala existenţă şi nu au timp de activităţi culturale. Petrovi-cenii au fost mai săraci dar cu iubire, dragoste de semenii noştri şi au avut toate cele de mai sus enumerate: societăţi culturale, formaţii de dan suri, fanfare...

Azi am atins ZEROUL CULTURII!Hai să mergem mai departe să

vedem tot indiferenţa consătenilor şi pasiovitatea lor faţă de predecesorii, strămoşii lor. Venim cu următoarele exemple:

- Petrovicenii actuali au lăsat la voia sorţii Moara lui Trifu Măda, care i-a hrănit un veac. N-au mişcat cu nimic să oprească vandalismul asupra morii!

- Azi petrovicenii şi-au lăsat ci-

mitirele cu buruieni, părăsite şi timp de 2 ani doar odată s-a cosit iarba din partea primăriei care a preluat cură ţirea cimitirelor. Însă şi primăria văzând că nu poate face faţă referitor la curăţirealor nu se mai implică în problema curăţirii buruienilor. Cine le poartă de grijă? NIMENI!

- Fântânile din Petrovasâla veghe-toare ale vremii şi simbolul Petrova-sâlei au fost lăsate în voia sorţii şi s-au distrus construcţiile piramidale cu excepţia unora care s-au întreţinut.

- Turnul pompierilor la fel părăsit precum casa pompierilor!

şi multe alte exemple...Acum când suntem tot mai puţini

români la număr tot mai greu putem să reînviem cultura şi ruptura care s-a produs în viaţa culturală.

Cine am fost noi petrovicenii şi ce am ajuns! Acestea sunt semne alarmante şi trebuie să ajungă la urechile tuturor vieţuitorilor semenilor noştri ca să-i trezească şi să aducă schimbări favorabile întru reînvierea ceea ce am avut, cândva, spre a nu ne pierde de pe aceste meleaguri.

Traian Trifu Căta

IULIE - OCTOMBRIE 2011 Nr. 5-6 (106-107) 13FAMILIA

1997: -1998: Gheorghe Lifa (Uzdion), Aurel Turcuş (Timişoara) şi Ion Filipciuc (Câmpulung Moldovenesc, pentru contribuţii eminesciene);1999: Pavel P. Filip (Torac);2000: dr Gligor Popi (Vârşeţ);2001: Ioan Baba (Novi Sad);2002: Ioţa Bulic (Panciova) şi Ioan Gheorghe Oltean (Făget);2003: Traian Trifu Căta (Petrovasâla);2004: Gelu Ghera (Reşiţa);2005: Doru Dinu Glăvan (Reşiţa);2006: Florian Copcea (Dudaşi Cerneţi);2007: Ana Niculina Ursulescu (Novi Sad);2008: Oana Cenan-Glăvan (Reşiţa);2009: Eva Iova (Jula, Ungaria);2010: Nicolae Danciu Petniceanu (Mehadia);2011: Gheorghe Rancu (Şopotul Vechi).

Preşedinte: Vasile Barbu

O coincidenţă - un magazin cu denumirea „Familia“Un magazin din Sibiu cu denumirea „Familia” precum revista „Familia”

din Petrovasâla. Redactorul Traian Trifu Căta la Sibiu (oct. 2010)

BEBELUȘI NĂSCUŢI ÎN ANUL 20081. Viorel Manciu 6.02. tatăl Petru2. Andrea Boşcineanţ 6.03. tatăl Petrică3. Daniel Stefan Ţinţari 24.03. tatăl George4. Maria Dimitrie 15.03. tatăl Daniel5. Matei Bunda 10.05. tatăl Valentin6. Eleonora Golia 27.06. tatăl Stevan7. Andrea Jifcu 26.08. tatăl Ionel8. Filip Susa 13.09. tatăl Octavian9. Anastasia Chişărău 20.09. tatăl Daniel10. Samanta Şorgean 16.09. tatăl Marin11. Tea Chişmarton 30.10. tatăl Daniel12. Andrea Giugea 4.12. tatăl Cristian13. Andrea Nicoliţa 19.12. tatăl George

Total născuţi 38 bebeluşi din care 13 bebeluşi români adică 34,2%

STATISTICILE NOILOR NĂSCUŢI LA PETROVASÂLABebeluşi născuţi în anul 2009

1. Nicola Jifcu 7.02. tatăl Daniel2. Rafael Barbu 11.02. tatăl Dorel3. Bianca Şorgean 6.04. tatăl Traian4. Tiana Crăciun 3.05. tatăl Marinel5. Alexandru Iovanovici 11.05. tatăl Marinel6. Antonela Manciu 12.06. tatăl Petru7. Mirela Manciu 12.06. tatăl Petru8. Mircea Martin Pascu 25.06. tatăl Martin9. Vuk Coteţ 21.07. tatăl Trifu10. Rebeca Penţa 23.07. tatăl Georgel11. Alexandru Gingean 1.09. tatăl Traian12. Alexandru Broşcineanţ 4.10. tatăl Petrică13. Aurora Jifcu 17.12. tatăl Tiberie

Total născuţi bebeluşi 43 din care 13 beleluşi români, adică 30,23%.

Bebeluşi născuţi în anul 20101. Marius Bunda 4.01. tatăl Ionel2. Stefania Chişărău 10.04. tatăl Daniel3. Marinela Broşcineanţ 9.06. tatăl Iosif4. Marina Iacşa 20.06. tatăl Daniel5. Andrei Nicoliţa 28.07. tatăl George6. David Roşu 04.08. tatăl Georgel7. Corina Ivaşcu 09.09. tatăl Ion8. Anastasia Jivan 4.09. tatăl Marinel9. Alexandru Secheşan 07.10. tatăl Petrică10. Isidora Bucur 9.11. tatăl Benoni11. Valentin Penţa 17.11. tatăl Georgel12. Teodora Ardelean 30.11. tatăl Ionel

Total născuţi 40 bebeluţi din care 12 bebeluşi români, adică 30%.

Din aceste date statistice putem vedea câţi elevi români vom avea în viitor la Şcoala Elementară din Petrovasâla. Traian Trifu Căta

Aurora Căta în anul şco lar 2010/2011 a fost declarată eleva gene-raţiei. Rezultatele excep ţionale înregis-trate la competiţii şcolare au dovedit că Auro ra este talentată şi elevă exem-plară.

Lung este şirul de succese la com-petiţii şi anume:

- Locul III la Competiţia republi-cană de limba română la Torăc 2010;

- Locul II la Competiţiile regionale din limba română la Torăc 2010

- Locul II la Competiţiile regionale din limba sârbă ca limbă nematernă la Vârşeţ 2010

- Locul II la Competiţiile comunale la biologie, Ianoşic 2010

- Locul III la Competiţiile republi-cane din limba sârbă ca limbă nemater-nă la Covăciţa 2010

- Locul II la Competiţiile zonale din biologie, Starcevo 2010

Ministerul Învăţământului R. Ser-biei, Societatea sârbă de biologie şi

AURORA CĂTA DIN PETROVASÂLAeleva generaţiei 2011

Facultatea de Bilologie Universităţii din Belgrad îi acordă Menţiune pentru participarea la Competiţiile republica-ne din bilologie 2010 (locul IV)

- Locul III la Competiţiile republi-cane din limba sârbă ca limbă nemater-nă la Ruski Krstur 2011

- Locul II la Competiţiile regionale din limba sârbă ca limbă nematernă la Vârşeţ 2012.

Aurora Căta este deţinătoarea di-plomei „Vuk Karadžić“ precum şi diplome pentru succese excelente pe parcursul şcolarizării din următoarele obiecte: limba română, limba sârbă ca limbă nematernă, limba engleză şi bi-ologie...

Aurora Căta prin performanţele ob-ţinute a demonstrat dragostea pentru învăţământ, talentul şi hărnicia de a învăţa sârguincios.

Desigur că cei dragi ai familiei se bucură şi îi doresc mult succes pe par-cursul şcolarizării: părinţii Gheorghe şi Dorina, fraţii Marin şi Stefan, buni-cii Ilia şi Doina Căta, bunicii Petru şi Elena Buna, străbunicii Tincu şi Maria Buna lu mătuşile Doina, Speranţa şi Tiţa cu familiile.

Traian Trifu Căta

Şi la cel de-al XX-lea Congres al românilor s-a înregistrat o participa-re nu atât de numeroasă ca la ediţiile anterioare din motive organizatorice. Din programul zilei de sâmbătă 29 oct. 2011 s-a remarcat expoziţia de presă, reviste de literatură şi istorie „Clio“ (Timişoara), „Dacia Aureliană“ (Timi-şoara), „Familia“ (Petrovasâla), „Foaia săcoşană“ (Sacoşu Mare), „Tibiscus“ (Uzdin).

Lucrările s-au desfăşurat în plen având ca moderator pe prof. univ. dr. Radu Păiuşan în Aula Magna a Univer-sităţii de Vest.

După salutul invitaţilor din ţară şi din străinătate: Vasile Barbu (Uzdin),

La Universitatea de Vest Aula Magna în plen: Prof. Dr. Radu Păiuşan, Traian Trifu Căta, Vasile Barbu...

Vasile Barbu, Vladimir Băniaşu, Pera Boleanţu, Traian Căta

Vizitaţi cabinetul stomatologic „Dental art studio” Dr. Dragan

Lukić (fiul lui Sava (Saviţa) adică nepotul lui Ilia biertaşu

„ZILELE PRESEI BĂNĂŢENE“

LAUREAŢII PREMIULUI„JURNALISTUL

ANULUI”

CONGRESUL INTERNAŢIONAL „IDENTITATEA CULTURALĂ A TUTUROR ROMÂNILOR“ – EDIŢIA A XX-A (28-31 oct. 2011), Timişoara

Viorel Dolha – preşedintele Asociaţi-ei Învăţătorilor din România, Mioara Moise din partea Astrei pentru Banat, Antol Jurcanu din Svilainaţ, Vladimir Băniaşu din satul Dobriţa din comuna Alibunar, Traian Trifu Căta – redacto-rul revistei Familia din Petrovasâla, Miodrag Năstasu din Subotiţa lângă Svilainaţ, Mirce Todorovici – Jaseno-vo (Serbia), Miodrag Srecico născut în Serbia rezident în Franţa.

Duminică 30 oct. 3022 lucrările s-au derulat pe secţiuni:

I – secţiunea istorieII – literatură, lingvistică, folclor,

etnologie

(Lucrarea lui Vasile Barbu: 20 de ani în slujba păstrării şi afirmării iden-tităţii naţionale), s-au lansat 5 cărţi.

III – conştiinţa unităţii de neam, politologie

IV – drept, învăţământ, cultură(Lucrarea lui Traian Căta: Bibliote-

cile din Vladimirovaţ-Petrovasâla)

De fapt acest congres a fost cel mai slab organizat până-n prezent. Majori-tari fiind timişoreni, 3 din Bechet şi un arădean. Nu a avut loc nici Festivalul de Folclor al românilor de pretutindeni anunţat în program.

Au lipsit participanţii din alte ţări, ansambluri folclorice dar au lipsit şi oficialităţi din Timişoara şi Româ-nia, mass-media locală fără prezenţa ziarişti lor. Români din afara României au fost doar 8 persoane şi anume: din Voivodina: Vasile Barbu, Traian Trifu Căta, Pera Boleanţu şi Vladimir Băni-aşu. Din Serbia de Răsărit 4 reprezen-tanţi şi-au făcut apariţia.

Un trist congres din anul acesta fără prezenţa a numeroşilor români de pretutindeni. Mass-media din Timişoa-ra n-a menţionat deloc despre congres din ce cauză nu s-a ştiut de congres? Au fost prezente doar: „Tibiscus“ din Uzdin (Radio Reşiţa, Radio Novi Sad) – Vasile Barbu, „Familia“ din Petro-vasâla – Traian Căta şi „Lamura“ din Craiova.

Traian Trifu Căta

IULIE - OCTOMBRIE 2011 Nr. 5-6 (106-107)14 FAMILIA

Torac, februarie 2011Stimate şi dragă domnule redactor şef,Cu prilejul apariţiei numărului 100-101, al revistei

„FAMILIA” fondată în anul 1910 la Petrovasâla, unde Dv., domnule ing. dipl. Traian Trifu Căta, sunteţi nu numai redactor şef şi responsabil, ci şi mentor spiritual, îmi oferă prilejul de a vă transmite sincere felicitări, alături de admiraţia generată de înţelepciunea cu care susţineţi interesele de neam ale românilor de pretutindeni.

La împlinirea Centenarului publicaţiei „FAMILIA” 1910-2010, urări din inimă întregului colectiv redacţional de împliniri, izbânzi şi satisfacţie în novila misiune ce şi-a asumat pentru binele, unitatea şi frăţia Naţiunii române, împreună cu amintirea celebrei aserţiuni a marelui savant român, Nicolae Iorga: „Frăţia sentimentală dintre români trebuie întărită într-un puternic simţ de unitate, cu toate urmările sale de solidaritate şi muncă împreună”.

Dea Dumnezeu ca aşa să fie!Pavel. P. FILIP,

redactor şef şi responsabil al publicaţiilor: „Cuvânt românesc torăcean”

şi „Săcălazul strămoşesc”

14. 04.2011, BistriţaDragă prietene, Traian Căta,Am primit cu bucurie şi numărul din oct.-dec.

2010 al revistei „Familia”. Ţin să-ţi mulţumesc pentru acest lucru.

Citesc cu multă uşurinţă această revistă şi în acelaşi timp cu multă plăcere.

Ţin să vă felicit pe cei care vă ocupaţi de apariţia acestei reviste, este un lucru minunat că aţi ajuns la nr. 100. Şi eu am iniţiat în urmă cu zece ani împreună cu preotul şi sciitorul Ion Pintea, revista „Mişcarea literară”, al cărui recent număr ţi-l trimit prietene şi o să-ţi trimit în continuare şi următoarele numere.

De asemenea îţi trimit şi programul Casei de Cultură pe care o conduc de peste 25 de ani, şi te-aş ruga să faci cunoscută în zona ta, aceste manifestări, pentru ca cei preocupaţi de literaturp să poată să participe cu manuscrise şi cărţi.

În toamna acestui an dacă vei putea, eu aş dori să te invit la unul din cele două festivaluri literare pe care le organizez eu, „George Coşbuc” în octom brie sau „Liviu Rebreanu” în noiembrie.

Am observat în paginile 7, 8 şi 9 ale revistei „Familia” pentru prima dată un festival folcloric ortodox. Nu am mai văzut şi nu am mai auzit. Este extraordinar! Eu aş fi interesat dacă acest festival se mai organizează şi cum se poate participa la o ediţie următoare a acestui festival cu o formaţie folclorică.

Eu am în cadrul Casei mele de cultură un ansamblu folcloric care există de peste 41 de ani, a participat la numeroase festivaluri naţionale şi internaţionale aşa cum rezultă din pliantul color care ţi-l trimit în acest plic.

Te felicit şi vă felicit pe toţi cei care vă ocupaţi de lucruri frumoase în zona Voivodinei.

Sărbători fericite!Cu preţuire şi respect,

Alexandru Câţcăuandirector

Prigor, 06.07.2011Stimate domnule Traian Trifu Căta – redactor şef,Am primit cu mare bucurie revista „Familia” ce

cu onoare şi competenţă o redactaţi şi conduceţi. Vă mulţumesc din suflet pentru dar şi mulţumesc Bunului Dumnezeu că existaţi şi că vă dă putere să realizaţi un asemenea monument al scrisului româ-nesc. Revista „Familia” este o tribună şi o rampă de lansare a cuvântului românilor de pretutindeni. Prin conţinut, grafică şi formă, revista Domniei voastre nu are egal între suratele ei. Ea este o rază de soare care luminează minţile şi purifică sufletele cititorilor. Ne arată cine am fost, cine suntem şi ce trebuie să facem ca să existăm în cadrul popoarelor lumii. Ea este forţa care ajută pe români să-şi cunoască şi păstreze Sfânta Tradiţie, limba şi identitatea naţională, demnitatea şi credinţa. Număr de număr apar în paginile revistei oameni cu aleasă nobleţe sufletească, mucenici ai neamului pentru păstrarea Patriei comune – limba română, Oameni Mari, români adevăraţi – creştini şi ortodocşi. Unul dintre aceşti oameni, cu muncă de apostolat şi fără pretenţii de câştiguri personale, sunteţi şi Domnia voastră domnule redactor şef – Traian Trifu Căta. Mulţumindu-vă încă o dată pentru grija ce ne-o purtaţi de a ne aduce bucurie în casă prin revista „Familia”, vă rog, dacă se poate şi corespunde formatului revistei, să publicaţi un articol despre un alt mare român – poetul Vasile Barbu. Urez revistei „Familia” ani mulţi, iar colectivului de redacţie sănătate şi putere de creaţie. Mă rog la Bunul Dumnezeu să vă ocrotească, să vă menţină cu aceeaşi vigoare cărturărească şi iubire de neam. Sincere sentimente de respect şi preţuire.

Prof. Panduru Pavel

9 iulie 2011.Dragă prietene Traian Trifu Căta

Vladimirovaţ, Banat, SerbiaDe fiecare dată când primesc de la tine frumoasa

şi plină de conţinut revista „Familia”, cu plăcere

SCRISORI ŞI OPINII AJUNSE LA REDACŢIEîmi amintesc cum în urmă cu 21 de ani ne-am cuno-scut la Timişoara participanţi la primul congres al spiritualităţii româneşti. Au venit atunci la Timişoara reprezentanţii românilor din Balcani, însufleţiţi de sentimente sincere, curat româneşti.

Românii din ţară participanţi la congres au fost încântaţi că au avut alături de ei o mică parte, doar pe reprezentanţii românilor ce au rămas despărţiţi de fraţii lor prin sentinţa mai puţin dreaptă a marilor puteri de la acea vreme, şi au rămas separaţi de naţiunea din care făceau şi fac parte. De acum prin trecerea timpului a devenit o realitate greu de modificat.

Dar ceea ce ne doare pe toţi este modul discri-mi natoriu aplicat românilor băştinaşi ce trăiesc în zonele din jurul României. Deznaţionalizarea românilor ce trăiesc în Balcani reprezintă o tristă realitate, ei sunt lipsiţi de şcoli cu limba română de predare, iar slujirea preoţilor în limba română nu peste tot este admisă. Multe mai sunt drepturile de care românii din Balcani nu se bucură. Aceste toate în timp ce Statul român a înţeles să le acorde etniilor ce trăiesc pe Pământul României. De scris şi de spus sunt multe despre soarta românilor din jurul nostru. Să nu-i uităm pe fraţii noştri.

Revista „Familia” prin conţinutul ei este o adevărată punte de legătură pentru mulţi români plecaţi şi stabiliţi pe toate meridianele lumii plecaţi din Banatul sârbesc.

Îţi doresc Traiane sănătate, sănătate în primul rând, putere de muncă, continuă nobila misiune pe care ţi-ai asumat-o, scrie pe mai departe despre cei plecaţi de acasă pe meleaguri atât de îndepărtate, dar mai trist, definitiv.

Nesocoteşte ura îndreptată împotriva ta pentru succesele ce le dobândeşti cu fiecare număr al revistei „Familia”. Nu uita că oamenii de bună cre-dinţă sunt de partea ta. Iar dacă oamenii răutăcioşi se simt capabili şi sunt dispuşi să facă ceva spre binele connaţionalilor lor, atunci s-o facă.

Succese în activitatea redacţională şi pe plan personal, urări de bine tuturor cititorilor revistei „Familia”. Mulţumesc pentru revista „Familia” nr. 1-2/2011.

Cu sinceră prietenieDan IOAN

Satu Mare, ROMÂNIA

23 august 2011, ProviţaNelămurite frumuseţi departe îmi plimbă gândul.

la românii noştri de pretutindeni...Aceasta până când, frumuseţile prind contur

lecturând un nr. nou al revistei FAMILIA cu bucuria aşteptării unui alt număr şi tot aşa...

Trec prin anotimpuri; cu gânduri de tot felul când luminate de un soare fierbinte, când înnălucite de patima amurgului; până când din VLADIMI ROVAŢ soseşte mult aşteptată revistă; graţie unui colectiv-redacţional de excepţie în frunte cu dl. ing. dipl. Traian Căta.

Atunci înţeleg mai bine ce mai fac fraţii noştri răspândiţi prin toată lumea. Mă minunez de chipurile lor vesele din fotografiile ce mărturisesc în paginile revistei; înţeleg că sunt fericiţi atât cât le este îngăduit, ce nemulţumiri mai au şi ce doruri...

Un singur dor ar fi mai greu acela ce vine dintr-un loc în care cândva se numea acasă.

Toate trec, cum în legea firii sunt noi, trebuie să rămânem cu ce este frumos în viaţa nostră.

Vă mulţumesc domnule inginer Traian Căta şi pentru ultimul număr al revistei FAMILIA pe care l-am primit de curând.

Pentru perseverenţa dvs. de a ţine vie frumu seţea interioară a unui om ce se îmbogăţeşte spiritual în modul cel mai plăcut, lecturând cuprinsul excepţio-nal al acestei publicaţii. cu o mare încărcătură emo-ţională.

Vă mulţumesc şi pentru amabilitatea publicării părerilor mele despre DOR. Dumnezeu să vă dea sănătate şi multă putere pentru a duce mai departe acest semn al prieteniei între oameni.

Cu profund respect şi preţuireMarieta Matei

Iaşi, 7 iulie 2011Stimate domnule redactor şef,Mulţumesc din suflet pentru nr. 1-2 din ianuarie-

aprilie 2011 al revistei FAMILIA. Vă exprim calde felicitări pentru deplina reuşită şi a acestui număr atât prin bogăţia conţinutului cât şi prin imaginile recente. Totodată, vă urez şi colaboratorilor multă sănătate şi putere de a continua opera de afirmare spirituală a românilor petroviceni.

Cu sinceritateI.D. Adumitrăcesei

Clarendon Hills, 5 august 2011 Stimate domnule TraianMi-a trebuit cam mult timp să-mi revin plecând

de la Marea Moartă, spre Petrovasâla şi Vârşeţ cu impresiile oamenilor din ele... A fost o călătorie interesantă despre care pot povesti zile întregi. Generaţia mea, am părăsit-o aşa cum eu i-am lăsat şi văzut ultima dată...

Mulţumesc pentru sprijinul dumneavoastră şi pentru totul ce aţi făcut şi ve-ţi face pentru noi.

Vă doresc numai bucurii, sănătate şi Dumnezeu să vă păzească

Chia Căta

Proviţa de jos, jud. Prahova, RomâniaStimate domnule redactor şef Traian CătaCu aceiaşi bucurie ca întotdeauna am primit de

la dvs. ultimul număr al revistei FAMILIA (aprilie-mai).

Sper ca Bunul Dumnezeu să vă ajute în conti-nuare să tipăriţi şi alte numere pe care le aştept cu aceiaşi dorinţă, cu aceiaşi bucurie.

Aşa cum am mai spus şi în alte rânduri legătura mea cu această prestigioasă revistă, tipărită (alcă-tuită) cu profesionalism de oameni valoroşi, este una specială, deosebit de importantă!

Această bucurie este pilonul principal de susţi-nere în lume mea anterioară trăind a mea realitate atât de eneversată.

Vă mulţumesc mult şi pentru poezia care a fost tipărită în paginile revistei. O altă bucurie recentă este şi apariţia volumului SATUL COPIL ARIEI-TIMPUL LA RĂSCRUCI – apărut la editura Mari-neasa din Timişoara pe care vi-l dăruiesc cu drag.

Noul an, să vă aducă noi bucurii, sănătate şi spor în continuare în toate preocupările dv.

Cu alese simţăminte şi respectMarieta Matei

Iaşi, RomâniaStimate domnule redactor,Gândurile noastre bune se îndreaptă spre cei cu

care ne întâlnim în slujirea neamului românesc.Fie ca aceste zile să aducă pace şi armonie,

bucurii şi noi împliniri. Îţi urăm ţie şi colaboratorilor publicaţiei „Familia” sănătate, fericire, belşug şi noi colaborări cu prietenii şi fraţii astrişti ieşeni.

Cu drag,Areta

Iaşi, RomâniaMult stimate şi dragă prietene ing. Traian Trifu

CătaAm primit ultimul număr al revistei şi mă grăbesc

să-ţi scriu cuprins de profundă satisfacţie pentru preţioasa realizare.

Apreciez în mod deosebit opera culturală în aceste vremuri care după demolările comunismului ideea naţională este puţin apreciată precum şi respectul pentru trecutul naţional.

Revista pe care o realizezi de multă vreme contribuie la trezirea interesului pentru frumoasele tradiţii româneşti şi aduce un sentiment de mândrie. Bogăţia imaginilor de persoane voivodinene ajunse în depărtata Americă, cu siguranţă va menţine la cei exilaţi amintirea patriei din părţile dunărene şi conştiinţa naţiei din care coboară.

Dragă prietene, să fii mândru că opera pe care o înfăptuieşti de multă vreme dă roade contribuind la afirmarea neamului. Opera ce o îndeplineşti de atâta vreme ilustrând însuşirile neamului nostru este o operă de apostolat şi care va rămâne în posteritate. Ceeace realizaţi pe linia culturii naţionale este folositor pentru timpul de acum dar şi posteritatea ca fi stimulată de îndemnurile scriitorului Traian Trifu Căta. Se păstrează astfel conştiinţa de neam şi amintirea obârşiei. Frumoasele articole apărute în revistă, fotografiile celor aflaţi în exil sunt secvenţe din demersurile unui talent voivodinean pentru păstrarea etnicităţii în societatea modernă, adeseori refractează valorile naţionale.

În ceea ce mă priveşte am o activitate mai restrânsă, şi am redus activităţile şi relaţile ca la 90 de ani.

Îţi urez succese în continuare, calde urări de bine şi sănătate

Dr. Vlad Bejan

Iaşi, RomâniaStimate domnule redactor şefVă mulţumesc mult pentru nr. 3-4/2011 al revis-

tei FAMILIA. Vă exprim calde urări de sănătate, de noi realizări şi satisfacţii, pentru dvs. şi colectivul redacţional.

I.D. Adumitrăcesei

IULIE - OCTOMBRIE 2011 Nr. 5-6 (106-107) 15FAMILIA

Actualităţi

CIMITIRELE NOASTRE

Istoricul religios francez Jules Michelet spune într’o carte a sa cu privire la cimitire: Cimitirul este un organ de căpetenie al cetăţilor şi a satelor, el este o putere de adâncă moralitate. Un oraş sau un sat fără cimitir este un oraş arid, ba chiar sălbatic.

Câte gândiri sfinte şi bune, câtă poezie a inimii răpim vieţuitorilor dacă le răpim morţii!

Da, într’adevăr cimitirul are pentru omul care înţelege deplin rostul vieţii, un efect foarte puternic. De pe mormintele aşezate aci în rânduri, rânduri, unde cei dispăruţi sunt înfrăţiţi cu vecinicia, omul zăreşte vulcanul vieţii, îi înţelege adevăratul scop al ei şi îşi vede nimicnicia fiinţei sale efemere.

Din aceste consideraţiuni cele mai multe popoare au dat cimitirelor o importanţă deosebită atât ca îngri jire cât şi ca pietate faţă de cei ce dorm sub glie.

Astfel cimitirele engleze sunt adevărate parcuri de meditaţie. Aci vin adeseori filosofii şi scriitorii cei mai celebrii spre a se unifica cu realitatea şi a-şi lăsa sufletul în mrejele singurătăţii ce împărăţeşte aci. De ce? „Pentru că singurătatea apropie de Dumnezeu, curăţă inima şi cugetele, oţeleşte hotărîrile luate, împuterniceşte curagiul şi pregăteşte pe oamenii mari” (Didon, Iisus Christ). Şi unde poate fi singurătatea mai stăpână ca ici. Mulţi chiar au găsit în taina cimitirelor izvoare de inspiraţie.

De unde şi-a tras celebrul Shackespeare subiec tul său pentru universala şi nemuritoarea operă Hamlet? Nu din spovedania unei scăfârlii anonime? Şi a.a.

Italienii le numesc Campo-Santo, iar poporul francez şi-a risipit fără milă în ele întregul geniu al maeştrilor sculpturii. Cele mai multe solemnităţi religioase se fac aci în mijlocul morţilor, pentru a trezi din când în când amintirea răposaţilor, trezin du-se astfel cel mai cald spirit de umintate.

Actualmente cimitirele din Petrovasâla lasă de dorit. Nimeni nu îngrijeşte de ele. O perioadă de timp 2002-2008 două comitete de lucru s-au orga ni zat şi curăţat cimitirele, un comitet de lucru la cimi tirul I la Dudărie şi altul la cimitirul II spre Satu Nou.

Cu toţi ştim de buna reuşită muncă a comitetelor de lucru. În anul 2009 primăria, mai bine zis So-cietatea „Bunar” din Petrovasâla (cei responsabili cu apeductul şi cu gunoaiele) aduce hotărârea ca să preia cimitirele să le întreţină, să pună taxe cetăţe-nilor lunar de fiecare numără de casă. Practic timp de 2 ani au cosit doar odată iarba din cimitirul de la Dudărie (anii 2009 şi 2010). Nici nu-i de mirare căci nici curtea primăriei nu-i îngrijită ci se aseamănă cu cimitirele noastre.

În aceşti doi ani din nou au crescut buruienile la ambele cimitire iar pe undeva s-au şi împădurit. So-

În scrierea „Sufletul popoarelor dela nord”, Vlahuţă, mărturiseşte despre importanţa şi atenţia care se dă cimitirelor în Danemarca, următoarele: „Acolo nu e nimic mai viu ca cimitirele oraşelor şi satelor. Fiecare mormânt e o grădină nu numai a celui mort ci şi a familiei. Sub ramură pomului înflorit este o bancă şi o măsuţă de lucru. Acolo în clipele de repaos ca şi de turburare sufletească, vin rudele celui adormit şi se adapă din această linişte sfântă şi plăcută. Colo vezi un bătrân care citeşte o carte – deobiceiu Scriptura – o femeie coasă sau brodează, un copil cu nevinovăţie se joacă printre florile de pe groapa măicuţei lui...”

Iată, nu este acesta cel mai frumos mijloc de comuniune cu cei duşi de lângă noi? Este prin aceasta o necontenită legătură de gânduri între cei ce sunt şi cei morţi şi poate că tocmai această solidaritate a celor vii cu sufletele celor morţi este misterul marei puteri de viaţă şi neîntrecutei hărnicii a poporului danez. La cei vechi templele erau înconjurate cu portice – cari corespund cu cimitirele de primprejurul bisericilor noastre – pe unde omul se dă pradă gândurilor şi cugetării.

Ce-i însă la noi?La noi cimitirele sunt grădina de uitare a celor

morţi. Cine nu s’a convins că în oricare oraş sau sat, în vreme ce cimitirele altor confesiuni strălucesc şi ca orînduială şi ca curăţenie, cimitirele noastre sunt lăsate pustiului şi paraginei.

Ba unele nici împrejmuire n’au, iar vitele fac vraişte. Nu este aceasta o adevărată profanare?

Ar trebui ca îngrijirea să fie mai deosebită, o mai mare atenţie să se dea acestor locaşuri de odihnă, căci dacă ne place a avea o grădină ordonată unde mâna noastră lucrează cu sârguinţă, cu atât mai mulr ar trebui să ne pregătim această grădină a veciniciei în care şi trupul nostru se va odihni... cândva...!

Va veni o zi când vocea slăită nu va mai umple sanctuarul, va veni o zi când va trebui să venim şi noi aci’ unde de altfel de mai ’nainte am trăit cu sufletul, în mijlocul turmei pe care am păstorit-o.

Doar o lespede rece... va mai indica locul odihnei noastre în vecinicie. Şi ce păcat ar fi când peste câţiva ani bălăriile au acoperit totul, iar spinii sunt de nepătruns!

Omul va trece nepăsător pe lângă mormântul care nu se mai cunoaşte!

Am văzut odată într’un cimitir femei cari veniseră la tămâiat. Cu hărbul cu cărbuni din care eşia cam anemic fumul de tămâie, o femeie sta pe cărăruia d’indreptul morţilor ei şi de aci se ’ncerca să-i cuprindă cu fumul pe toţi, 10-12 câţi erau, deoarece mai departe nu putea înainte, totul fiind un morman imens, îngrozitor de mărăcini.

- Cine odihneşte aci, am întrebat-o?, văzând un mormânt ce mi-se părea mai nou.

- Copilul meu, părinte!- A murit de mult?- Nu’s încă trei ani.- Şi’n trei ani atât au crescut spinii?! N’ar fi

fost mai bine să cureţi şi să sădeşti flori şi să faci potecuţe... că iacă nu poţi nici să tămâi.

- De, părinte, dreptu-i ce zici, dar... pe noi nu ne-a chemat nimeni la asta.

Vina?Am plecat...- Dar acolo cine odihneşte, întreb pe alta.- Acolo nu ştiu că nu-i din morţii noştrii, dar...

„aşa cred”, că va fi, fiertatul părintele nostru...Am dat bălăriile la o parte şi cu greu am înaintat

până acolo. Câteva slove aproape şterse şi un colţ de cruce rupt, mi-au turnat în suflet destulă desnădejde, iar în minte mi-au venit cuvintele lui Victor Hugo:

„Sărmani morţi! Mai de grabă putreziţi în inimile noastre decât în mormintele voastre!!”

Cât adevăr...!Dimitrie Anuţoiu

preotPreluat din FOAIA DIECEZANA, anul XLVI,

Caransebeş, 15 martie 1931, Nr. 11, pag. 2,3 (tri-misă On. comune bisericeşti ort. rom. Petrovasâla, Vladimirovaţ, Jugoslavia la 15 martie 1931)

CIMITIRELE NOASTRE PETROVICENE – OGLINDA SATULUIcietatea „Bunar” văzând că nu face faţă la curăţirea cimitirelor şi aicia „nu-i pită” şi nici câştig ridică mâinile de la cimitire. Ei doar au adus o confu zie în rândurile cetăţenilor şi au dereglat bunul mers la curăţirea cimitirelor de către comitetele amintite.

În august 2011 o delegaţie de la Bis. Ort. Rom. împreună cu Pr. Konstantin Suru au mers la primărie pentru a prelua biserica cimitirele. Desigur că acest gest a fost binevenit Societăţii „Bunar” ca să scape de cimitire la care nu-i câştig cum se credea. Din păcate din august 2011 biserica nu a mai reluat de-mersurile ca să i se dea cimitirele în îngrijire. Cimi-tirele au rămas ale morţilor. Cei vii sunt indiferenţi de cimitire ba chiar şi batjocoreau pe cei care lucrau cu sfinţenie şi cu dor de predecesorii noştri.

Să ne amintim că ani în şir cimitirele în trecut au fost sub îngrijirea Bis. Ort. Rom. ca apoi formal

să le ia primăria şi ele s-au împădurit iar atunci au intervenit cele 2 comitete de lucru (2002-2008) apoi iar „Bunar” şi s-au umplut de buruieni.

În vara anului 2011 au venit din Canada Ionel şi Persa Nicoliţa Cruciu şi au mers la ambele cimitire punând 28 de cununi la familiile şi neamurile lor. Cu greu au străbătut la cavourile strămoşilor din cauza buruienilor înalte şi dese. Unele cavouri nici nu s-au văzut. Datorită lui Petrică Goagă care cu motorcoasa ne-a făcut potecă să străbatem la cavouri am reuşit să le găsim. Că românii nu şi-au cinstit cimitirele lor nici în urmă cu 80 de ani şi acesta este „baiul lor” (vezi articolul semnat de pr. Dimitrie Anuţoiu) şi al românilor de azi care nu-şi cinstesc morţii.

Traian Trifu Căta

Petrică Goagă cu motorcoasa taie iarba mare de peste 2 m şi face cărare familiei Persa şi Ionel Cruciu spre mormântul lui Pavel Crăciun Glăvan (Cimitirul II)

Podrumul lui Pavel Crăciun Glăvan înconjurat de iarbă (Cimitirul II)

Aşa-s mormintele înconjurate de iarbă (Cimitirul II) Cavouri (podrumuri) înconjurate de iarbă şi oţeţi la Cimitirul I

IULIE - OCTOMBRIE 2011 Nr. 5-6 (106-107)16 FAMILIA

FAMILIASediul redacţiei publicaţiei

“Familia”Biserica Ortodoxă Românăstr. Trg Oslobodjenja 425

cod 26315 VLADIMIROVAŢTel. 013/643-160

e-mail: traianketa@hotmail.comSERBIA

Publicaţie periodică editată de Biserica Ortodoxă Română din VLADIMIROVAŢ – PETROVASÂLAApare sub îngrijirea unui colegiu de redacţie format din: ing. dipl. TRAIAN TRIFU CĂTA (redactor şef şi responsabil),

Prof. ION ŞTEFAN, GHIŢĂ CRÂSTĂI-TOPALĂ (Kitchener – Canada), PETRU PIPI-BARBEŞ (New York – SUA), Prof. ACHIM SECHEŞAN-CIPĂ GOAGĂ (California – SUA), IONEL şi PERSA NICOLIŢA-CRUCIU (Hamilton – Canada),

TRINŢU MĂRAN (Viena – Austria), LUŢIAN CÂRNIA (New York – SUA), Prof. Dr. MARINEL MANDREŞ (Kitchener – Canada), IONIŢĂ CHIŞĂRĂU (Chicago – S.U.A.), GHIŢĂ SECHEŞAN-BOJIC (Melbourne – Australia

Publicaţia e înregistrată la Ministerul pentru Informaţii, Republica Serbia, sub nr. 1569 de la 1 martie 1994.Publicaţia e înscrisă în Registrul Mijloacelor Publice din Republica Serbia, BJG 196/2010, sub nr. NV000422 din 25 ianuarie 2010.

Tiparul executat la tipografia S.C. “U.R.C. XEDOS” S.R.L. Timişoara, ROMÂNIA, Tel. 0040-(0)744-515656. Tiraj 1200 ex.

In memoriam

DRAGA AVRAMESCU(19 dec. 1925 – 3 ian.

1977)din Petrovasâla

Tot ce a fost mai frumos în viaţă s-a spulberat cu nereîntoar cere, şi numele cunoscut al familiei a pierit pentru totdeauna şi a rămas

Zi de zi, noapte cu noapteAu trecut grelele toateŞi au ajuns 17 aniDe când soţul meu iubitPe noi toţi ne-a părăsit.

VALER BARBEŞnăscut în Vladimirovaţ la 12 ianuarie

1936, decedat la 25 ianuarie 1995 la New York

In memoriam

Cu ochii plini de lacrimi aducem la cunoştinţă că pe data de 12 noiembrie se vor împlini 10 ani de durere şi jale de când ne-a părăsit plecând pe un drum fără întoarcere scumpa nostră

LENUŢA BĂLUîn etate de 60 de ani

din Vladimirovaţ

Chipul ei blând şi drag îl vom păstra mereu în inimile noastre căci moartea nemiloasă a luat-o prea devreme dintre noi.

Ai tăi dragi care te poartă în suflet şi inimă: soţul Giorgiţă, fiica Gina, fiul Traian, ginerele Ghiţă, nora Ileana şi nepoţii Adrian, Georgel şi Sebastian.

In memoriam

Cu multă durere în inimă, lacrimi în ochi şi dor nemărginit anunţăm că pe data de 1 noiembrie se vor împlini 10 ani şi jumătate de când ne-a părăsit pentru totdeauna iubitul nostru tătic, bunic şi socru

TICUŢĂ VICICUîn etate de 72 de ani

din Vladimirovaţ

Veşnic vei fi în inimile noastre şi nu te vom uita niciodată: Fii Ghiţă şi Ticuţă, nurorile Gina şi Liena şi nepoţii Adrian, Daniel, Georgel şi Ionel.

In memoriam

Cu adâncă durere în suflet şi cu ochii plini de lacrimi anunţăm rudeniile şi prietenii că pe data de 26 octombrie s-au împlinit doi ani de când ne-a părăsit pentru totdeauna scumpa noastră mamă, soacră şi bunică

VIORICA VICICUîn etate de 78 de ani

din Vladimirovaţ

Moartea nemiloasă a smuls-o dintre noi, lăsându-ne cu inima plină de durere şi lacrimi pe obraji. S-a dus în lumea umbrelor unde n-o mai putem vedea însă o purtăm zi

de zi întotdeauna în gândurile noastre.Veşnic îndoliaţi: Fii Ghiţă şi Ticuţă, nurorile Gina şi Liena şi nepoţii: Adrian, Daniel, Georgel şi Ionel.

PETRU AVRAMESCU(25 iunie 1926 – 29 ian. 1994)

din Petrovasâla

un gol imens în sufletele noastre care ne face să vă plângem mereu şi să vă ducem dorul. Veşnic ve-ţi rămâne în amintiri şi în sufletele noastre. Ai voştri dragi: Fiicele Viorica şi Nuţa, ginerele Ion şi nepoţii Horia şi Daniela cu soţul Victor şi nepoţelul mic Mike (Mihai) şi toate neamurile din Canada, Petrovasâla şi Seleuş.

Inimă cu doruri greleMai scoate-mă de la releCă rău n-am făcut în lumeCât am putut am făcut bine.

Dorul meu nime nu-l ştieDar nici nu pot spune la lume.Dorul meu îl ştie lunaCă ea mă vede întotdeaunaCând merg seara să mă culcEu ies la lună şi plâng.

Plâng după soţul meuCă m-a lăsat plângând mereu.Că n-am aici pe nimeniDorul să-mi aline.N-am surori să mă jăleascăNici soţ să mă părcinească.

Cu adâncă durere în suflet nu-l vom uita niciodată pe iubitul nostru soţ, tată, bunic, socru şi frate: soţia Chia, fiicele Virginia şi Emilia, nepoţii, ginerii, surorile Veronica şi Victoria precum marea familie Barbeş din Arizona, rudele din Chicago, Canada, Belgia şi Olanda.

Foarte util pentru siguranţa ta!

CE NU ŞTII DESPRE TELEFONUL TĂU MOBIL?

1. Apelul de urgenţă este 112 peste tot în lume (cu excepţia Americii). Acest număr poate fi apelat şi dacă ai tastele blocate... încearcă!

2. Ţi-ai închis cheile în maşină şi eşti departe de casă, unde-ţi ţii cheile de rezervă? Dacă este cineva acasă, cu telefon mobil, sună-l şi roagă-l să ţină cheile aproape de telefonul lui. Tu apropie telefonul tău la 20 cm de uşa maşinii. Persoana de acasă apasă pe telecomanda cheii de rezervă şi ţi se vor deschide uşile. Funcţionează şi cu uşa portbagajului. Încearcă!

3. Ţi s-a descărcat mobilul? Orice mobil are o încărcare de rezervă în baterie, care se activează la combinaţia *3370# şi îţi asigură o încărcătură de rezervă de 50%. Când îţi pui telefonul la încărcat, se încarcă şi rezerva, putând s-o foloseşti şi altă dată.

4. Ce poţi dace dacă ţi se fură mobilul? Comercianţii de telefoane ţin secret această informaţie, ca hoţul să poată folosi telefonul furat şi să consume serviciile telefoniei, iar cel de la care s-a furat, să-şi cumpere telefon nou. Trebuie să afli seria telefonului tău... Petru această tastează *#06#, fără a apăsa alte taste

şi pe ecran va apărea automat seria. Acest cod este unic în lume şi este seria felefonului tău. Notează acest cod şi pune-l în loc sigur. Dacă ţi se fură telefonul, anunţă operatorul tău de telefonie şi comunică-i acest cod. Acesta îi permite să-ţi blocheze telefonul (aparatul în sine) şi hoţul nu va putea folosi telefonul tău, nici dacă schimbă cartela SIM.

Este puţin probabil să-ţi recuperezi vreodată telefonul, dar nici hoţul nu-l va putea folosi sau valorifica. Cel mai important aspect aici este ca, dacă toată lumea ar cunoaşte acest truc, nu ar mai avea hoţii de ce să fure telefoane.

NU UITA SĂ-ŢI NOTEZI SERIA TELEFONULUI!Dacă mai citit acest mesaj fi mulţumit că cineva s-a gândit la tine. Nu toţi au

acest privilegiu!!!nicepps.ro