america coloniala
TRANSCRIPT
ISTORIA MODERNĂ UNIVERSALĂ – CURS 2 – S. MITU
Istoria coloniilor engleze din America de Nord. Generalităţi
- America poate fi privită ca o prelungire a Angliei în sec XVII
- pe parcursul sec XVII-XVIII englezii colonizează o parte a coastei Atlantice a Americii de Nord
- populaţia care se aşează aici se va transforma cu timpul într-o naţiune distinctă, cu propriile
structuri politice şi sociale, cu mentalităţile sale proprii
- această nouă naţiune păstrează o bună parte din moştenirea sa europeană; poate fi considerată în
mare măsură o prelungire peste mări a Europei
- pe de altă parte, coloniştii aşezaţi aici vor întâlni în America o seie de condiţii diferite, de la climă,
populaţie băştinaşă, care imprimă societăţii nord americane trăsături specifice, diferite în raport cu
cele europene
- America de N se va moderniza într-un ritm propriu şi specific în raport cu cel din ţările europene
- GB avea un avans în ceea ce priveşte modernizarea, transformările politice, economice, revoluţia
industrială
- cu toate că acest avas iniţial al Europei, naţiunea americană va fi prima pe plan mondial care va
cunoaşte, va parcurge unele dintre cele mai importante faze ale procesului de modernizare
- două dintre aceste “descoperiri” ale modernizării:
a) democratizarea instituţiilor politice
b) triumful mentalităţilor egalitare
- ulterior, aceste două elemente se difuzează la scară universală
- *America a fost în ultimii 200 de ani pe primul loc în multe domenii pe drumul modernizării
Întemeierea coloniilor
- primii colonişti englezi trimişi de Coroană care au întemeiat o aşezare durabilă, au debarcat în
1607 – s-au pus bazele coloniei Virginia, în onoarea Elisabetei, “Regina Fecioară”
- *sf sec XV s-a mai făcut o încercare de a mai întemeia o colonie, dar nu s-a reuşit; s-a adus numai
tutunul
- al doilea grup de colonişi englezi vor ajunge în 1620 şi vor întemeia colonia Massachusetts;
aceşti colonişti erau puritani persecutaţi în GB în timpul lui Iacob I din cauza credinţei religioase;
s-au îmbacat pe Mayflower pentru a scăpa de persecuţii şi pt a se aşeza într-o nouă patrie pt a se
manifesta; se considerau pelerini în căutarea unui loc pentru a-şi continua existenţa
- între Virginia (în S) şi Massachsetts (în N) – 1000 km distanţă
- sec XVII noi colonii care acoperă treptat, într-o bandă continuă cu timpul, întreaga coastă de E
între Peninsula Florida, stăpânită de spanioli, în S şi posesiunile franceze, în N
1
- s-au format şi s-au extins spre interiorul continentului până la o linie continuă delimitată de m-ţii
Apalaşi, lanţ muntos paralel cu coasta atlantică
- câteva colonii:
- Maryland – formată de un grup de catolici refugiaţi şi ei, sub conducerea lordului Baltimore (!
oraşul Baltimore)
- Pennsylvania – formată de o sectă religioasă desprinsă din britanici – quakers conduşi de William
Penn; oraşul Philadelphia – oraşul iubirii frăţeşti ~ oraş teologic
- New York – pe locul de azi se aşezaseră încă de la începutul sec XVII olandezii, căruia îi vor
spune New Amsterdam în urma unui război din ½ XVII cu englezii; din 1664 sub stăpânire
engleză → New York; există până în zilele noastre în lumea bună familii olandeze
- provenienţă multietnică
- 3 tipuri de colonii dpv juridic al felului în care s-au format:
1. colonii regale – întemeiate direct de Coroană (eg. Virginia – ea a trimis pe banii ei)
2. colonii formate în urma unor intervenţii particulare
a) de companii comerciale care investeau (~ afacere)
b) de particulari
3. colonii întemeiate printr-o chartă de privilegii acordată de regii englezi unor
particulari – dreptul de a întemeia o colonie
Societatea colonială nord-americană
- coloniştii – provenienţă eterogenă
- notă comună – componenta psihologică
- oameni curajoşi, cu spirit de aventură – veneau în Lumea Nouă pt a-şi schimba traiul, pt o soară
mai bună
- foarte mulţi colonişti – criminali, condamnaţi, deţinuţi; europeni care mergeau ca “sclavi”
- motivaţiile coloniştilor – f diverse, majoritatea căutau bunăstarea materială; alţii şi aceştia
numeroşi căutau un refugiu spiritual pt practicarea religiei
- sec XVII – mari conflicte religioase (ca şi în XVI)
- această motivaţie religioasă, esp. a puritanilor va avea consecinţe important şi pe viitor → credeau
că în această nouă patrie se va putea naşte o Lume Nouă adevărată, o replică terestră a paradisului
- motivaţia religioasă va fi un element care va intra profund în mentalitatea americană, în cultura
naţiunii
- aceştia se considerau predestinaţi să îndeplinească o misiune
- sec XX – USA în postură moralistă, de far călăuzitor al omenirii
- o asemenea viziune “mesianică” de a salva lumea se sesizează în mentalitate şi cultură, îşi are
originea în aceşti colonişti – puritani, quakers etc.
2
- la fel, ambiţia USA de model al lumii se leagă de ↑
Geografia şi clima
- au influenţat înfăţişarea societăţii
- în N – condiţii asemănătoare celor din Europa, climă oceanică
- în S – Georgia, Florida – temperaturi mai calde => ate condiţii
- populaţia locală amerindienii – era foarte puţin numeroasă, cultura lor foarte diferită de cea a
coloniştilor, băştinaşii nu au influenţat aproape deloc socieatea coloniştilor
- * în America de S – dialogul mult mai puternic, culturile exitente erau mai puternice, mai
numeroase => societate mai compozită
- ½ sec XVIII – după 100 de ani de aşezări – 13 colonii populate de ~ 1,5 milioane, dispuse pe ~
2000 km
- în rândul aestor 13 colonii – 3 grupuri diferite sub raport economic, social şi cultural
1. coloniile din Nord
- Massachusetts, Connecticut, Rhode Island, New Hampshire – “Noua Anglie”
- populaţia – puritani dpv religios, intransingenţi
- ocupaţii economice variate – esp. cultivearea pământului în mici ferme individuale,
exploatări forstiere, pescuit şi activităţi industraile – metalurgie
- sau comerţi desfăşurat esp în portul Boston – unul din cele mai importante oraşe;
tot ce produceau – comerţ cu indienii
2. coloniile din Sud
- grup de 5 mai importante şi mai întinse ca suprafaţă: Virginia, Maryland, Carolina
de N, Carolina de S, Georgia
- cam toate purtau numele se suverani englezi
- clima mult mai caldă, favoriza plantiaţiile unde se cultivau: tutunul, bumacul,
indigo, orez
- plantaţiile de întinderi foarte mari – sute şi mii de ha – mâna de lucru → sclavii
negri importaţi din Africa
- multe din averile capitaliste s-au făcut printr-o asemeneametodă
- plantatorii (albii) din S alcătuiau o societate de factură aristocratică, bogată, o
societate cultivată, manierată, rafinată
- confesional – majoritatea anglicani – mai tolerantă dpv religios
- dpv politic – idei liberale, mai deschise
3. coloniile din centru
- Pennsylvania, New York, New Jersey, Dellaware
3
- zonă mult mai eterogenă dpv etnic şi confesional: englezi, olandezi, suedezi
(Dellaware), francezi hughenoţi, germani
- activităţile economice diversificate – vânătoarea, agricultura; industria şi comerţul
concentrate în oraşe şi porturil – NY şi Philadelphia
- în oraşe – viaţă urbană deosebit de activă
- caracter: eterogen, cosmopolit (esp. în NY)
- în pofida acestor diferenţe, în sec XVIII se nasc treptat elementele unui spirirt american comun, o
naţiune, o legătură între oameni
- *naţiunea – un concept modern – descoperire o dată cu revoluţia franceză …; 1776 – declararea
naţiunii
- un element concret care i-a ajutat la formarea acestui spirit de solidatitate – Războiul de 7 ani –
între Franţa şi GB (1756-1763)
- coloniştii englezi din USA vor lupta cu loialitate alături de trupele britanice împotriva francezilor
(esp. împotriva Canadei)
- în acest război coloniştii din cele 13 au participat în mod comun la acest conflict cu francezii şi cu
triburile de indieni, aliaţia ai acestora
- un element mult mai important care a dus la solidarizarea coloniilor şi cel mai decisiv – rezistenţa
comună împotriva tendinţelor de dominaţia a metropolei → le va da coloniştilor sentimentul unei
comunităţi de interese
- coloniştii moşteneau ideile liberale din Anglia, ideile rev puritane (1642-1649) – răzoiului civil
- ca oricare englez, colonistul se considera un cetăţean liber, purtător al drepturilor dobândite prin
naştere de oricare englez
- coloniştii erau favorizaţi şi de faptul că puterea centrală a Londrei era departe şi favoriza
tendinţele de autonomie, care avea condiţii prielnice de manifestare
- în consecinţă: coloniile engleze vor milita pt dreptul de autoconducere
- potrivit tradiţiei britanice, fiecare colonie avea o Adunare reprzentativă (~Parlament), aleasă de
elitele locale; atribuţii:
propunea legislaţia coloniei
vota cheltuielile publice
fixa impozitele
- pe lângă aceste adunări care exprimau opinia publică, exista şi o putere centrală reprezentată de un
guvernator şi consiliul acestuia
- guvernatorul – numit de a) rege – în cazul coloniilor coroanei
b) proprietar – în cazul coloniilor particulare
4
- între aceste două componente ale puterii politice – guvernator şi adunări – puteau să apară
tensiuni, conflicte în momentul în care puterea centrală încerca să-şi impună punctul de vedere în
faţa Adunării reprezentative
- problema – cine decide? – genera tensiunile
- concluzie : societatea nord-americană a fost îndelung pregătită pt o guvernare liberală şi chiar
democratică în istoria colonială. Tradiţia engleză oferea model de instituţii şi practici. Era o
societate matura dpv politic, majoritatea cetăţenilor erau familiarizaţi cu ideea participării la
trebuirle publice
- datorită acestui fapt, noul regim politic după revolta coloniilor va fi un stat eicient şi durabil spre
deosebire de construcţiile rezultate în urma altor revoluţii (eg. revoluţia franceză – s-au ridicat
împotriva regelui lor, dar oamenii nu erau obişnuiţi cu participarea la treburile publice) deoarece
aveau sute de ani de practică, de tradiţie politică
Evoluţia rupturii de Anglia
- în pofida acestor aspiraţii spre autonomie, relaţiile cu GB au fost bune până la ½ sec XVII –
Londra nu se amesteca
- după 1760, venirea lui George al III-lea, după Războiul de 7 ani, lucrurile se schimbă, Londra îşi
manifestă intenţia de a interveni mai activ în viaţa politică şi economică a coloniilor
- regele dorea să-i vadă pe colonişti contribuind într-o măsură mai mare la cheltuielile pt război
- George III, spre deosebire de predecesorii săi, avea o concepţie autoritară de guvernare, pe care o
va aplica şi în GB → rezultat: în 10 ani nemulţumirile coloniştilor ajung la limită, deoarece nu
erau obişnuiţi cu asemenea manieră de conducere
- 1764 GB impune în coloniile americane o taxă vamală asupra zahărului (5%)
- americanii importau zahăr din Antile, din America de S; măsura îi va afecta dpv economic pt că
zahărul şi melasa erau folosite la fabricarea romului pe care îl vindeau indienilor, iar ei le furnizau
mărfuri: lemn, blănuri pe care le exportau mai departe în Europa (! până atunci comerţul era liber)
- 1765 – o altă măsură, Parlamentul de la Londra adoptă Stamp Act (Legea timbrului) – erau
impozitate toate actele (notariale, civile, ziarele) – aici alfabetizarea era ridicată – avea impact (!)
- alte nemulţumiri – act de încartiruire – să suporte întreţinerea trupelor britanice cantonate aici
- GB le interzice coloniştilor să se mai extindă înspre V, dincolo de m-ţii Apalaşi
- până la 1763, teritorii uriaşe dintre m-ţii Apalaşi → fluviul Mississippi erau stăpânirile nominale
ale Franţei, la această dată GB primeşte aceste teritorii şi le declară teritoriul Coroanei =>
coloniştii nemulţumiţi, doreau să se extindă
5
- toate aceste măsuri aveau o dimensiue economică, nu erau foarte importante, ÎNSÃ coloniştii au
considerat că e o problemă de principiu; considerau ca o lege adoptată de Parlamentul britanic nu
putea fi aplicată în USA deoarece locuitorii NU erau reprezentaţi în parlamentul de la Londra =>
NU se puteau supune unei asemenea legi
- problemă: dacă unui cetăţean englez i se impune vreo taxă fară reprezentare => lozinca:
“Nici o taxă fără reprezentare!” – vechi principiu britanic
- aceste idei vor fi exprimate în 1765 în Adunarea reprezentativă a coloniei Virginia, care adoptă o
hotărâre de neacceptare a legii timbrului
- ulterior şi alte colonii adoptă modelul Virginiei
- Virginia devine unul din conducătorii mişcării îndreptate împortiva metropolei; se afirmă elita sa
politică:
Patrick Henry
James Madison
Thomas Jefferson
- în faţa acestei rezistenţe, Londra dă înapoi şi renunţă să mai aplice Legea zahărului şi Legea
Timbrului în 1766
- cu toate acestea, Londra pretinde că are totuşi dreptul să impună coloniilor sale propria legislaţie
- 1767 – guvernul englez pune în practică dreptul de a impune legi şi impune alte taxe vamale
asupra mărfurilor de primă necesitate din GB (eg. sticla, hârtia, ceaiul, plumbul)
- aceste tarife vamale întâlnesc o rezistenţă acerbă – se răspunde prin practica boictului; aceste
proteste s-au manifestat esp în Noua Anglie – Massachusetts (al 2-lea centru major al rezistenţei),
Boston
- protestele bostonienilor să se soldeze în 1770 cu o serie de incidente sângeroase, în urma cărora
guvernul englez retrage iar toate taxele cu o singură excepţie – taxa pe ceai (de dragul
principiului)
- nemulţumirile devin şi mai mari – se naşte o mişcare de opoziţie, respectiv un început de
organizare prin care să poată fi susţinutel oopzanţii măsurilor guvernului britanic sn. patrioţi
- există şi o tendinţă engleză – gruparea lealiştilor, loialiştilor
- patrioţii se organizează în organizaţii, cluburi clandestine – cele mai cunoscute: “Asociaţia fiilor şi
fiicelor libertăţii”
- toate aceste evoluţii au amplificat tensiunea, punct în care pacea era la cheremul oricărui incident
→ se naşte o atmosferă revoluţionară
- 1773 un grup de “fii ai libertăţii” se deghizează în indieni şi aruncă în mare încărcătura de ceai
aflate la bordul a 2 nave britanice ancorate în portul Boston – Partida de ceai de la Boston (Tea
Party) – a rupt convenţia regalităţii
- englezii conştienţi că acţiunea e sprijinită de populaţia oraşului ia o serie de măsuri dure pt oraş
6
- locuitorii din Boston cer ajutor celorlalte colonii – sept 1774 la iniţiativa Virginiei, reprezentanţii
majorităţii coloniilor se întrunesc într-un Congres Continental la Philadelphia, care urma să ia o
atitudine faţă de măsurile Londrei
ISTORIA MODERNĂ UNIVERSALĂ – CURS 3 – S. MITU
- septembrie 1774 – Congresul de la Philadelphia – o reuniune comună a reprezentanţilor celor 13 colonii
- s-a recurs la această formulă din nevoia de a se lua o poziţie faţă de GB de a se impune; englezii trimit
trupe la Boston
- primul Congres de la Philadelphia recunoştea în continuare autoritatea regelui GB, DAR trimite regelui o
adresă de protest şî decide iniţierea unui boicot total, îndreptat împotriva tuturor mărfurilor engleze
- acţiunea coloniilor se organizează tot mai bine – Congresul continental → for conducător; se organizează
Comitete de corespondenţă pentru a coordona acţiunea diferitelor colonii (cu ajutorul corespondenţei)
- se înfiinţează miliţii locale, trupe neregulate ridicate din rândurile populaţiei dintr-o nevoie de a corpora (?)
- aprilie 1775 – priml incident armat (luptă) în Lexinton – incident în care trupele engelze au încercat să
ocupe un depozit de muniţii al miliţiilor locale; se consideră că din acest moment începe marea confruntare
care se va numi – Războiul de independenţă al coloniilor engleze din America de Nord
- iunie 1775 se întruneşte al doilea Congres continental la Philadelphia; hotărâri:
trecerea la rezistenţa armată împotriva englezilor
constituirea unei armate formate din miliţiilo locale în frunte cu George Washington (GW) –
plantator bogat din Virginia care se afirmase şi în războiul de 7 ani
- în faţa acestor iniţiative, George III împreună cu Parlamentul îi declară rebeli pe colonişti şi Londra trimite
trupe suplimentare pt a pune capăt revoltei coloniştilor (*englezii angajau esp mercenari germai)
- GB nu avea o armată permanentă, însă avea o flotă de război tot timpul în aţiune
- Congresul reunit la Philadelphia ia hotărârea să dea şi o consacrare juridică noii stări de lucruri creată şi ia
iniţiativa de a pune bazele unei organizări politice mai noi, necesară în vederea continuării războiului
- Congresul proclamă în 4 iulie 1776 în mod solemn unirea celor 13 foste colonii într-un nou organism
politic şi adoptă Declaraţia de independenţă a USA – act de naştere a noului stat şi a unei noi naţiuni
- această declaraţie de independenţă a avut şi un preambul extrem de valoros dpv ideologic – redactat de
Thomas Jefferson – inspirat din teoriile gânditorului englez John Locke, ideile iluminiştilor francezi, eg.
Montesquieu, fiind un model al gândirii politice liberale
spunea că puterea guvenelor trebuie să izvorască din consimţământul celor guvernaţi
scopul guvernelor –de a asigura tuturor cetăţenilor împlinirea drepturilor lor inalienabile, cele mai
importante fiind:
1. viaţa
2. libertatea
3. năzuinţa spre fericire
De ce este nevoie de guvern?
- deoarece el îi garantează împlinirea drepturilor
7
- până atunci – guvernământul-George III şi Parlamentul – nu-şi mai împlineşte aceste obiective
- independenţa proclamată şi legitimată juridic, ideologic; ea va trebui cucerită şi aparată cu arma în mână pe
parcursul unui război care se va dovedi foarte dificil
- dificultăţile:
englezii aveau:
1. trupe profesioniste esp mercenari germani
2. sprijinul locuitorilor din Canada - atât anglofonii cât şi francezii din Canada vor rămâne loiali
Coroanei britanice
3. lealiştii nord-americani (o parte din foştii colonişti)
4. sprijinul unor triburi de indieni
americanii nu benediciau de o organizare politică şi militară
1. trupele sub GW – trupe de voluntari, care nu aveau pregătire militară corespunzătoare,
armament adecvat; luptau doar în anumite perioade ale anului
2. marile probleme ale armatei – aprovizionarea, dotarea cu armament, finanţarea
3. între fostele colonii nu exista o bună coordonare => greutăţi
4. vor fi numiţi insurgenţi
5. printre avantaje: de partea lor voluntari europeni – francezi (eg. marchizul de La Fayette) sau
polonezi (eg. Koszciuszko – nomil care luptase în Polonia pentru independenţă)
- aceşti voluntari veneau din convingere ideologică ca să lupte pt o cauză a libertăţii – colonişţii au dreptul să
se revolte – primul eg de asemenea angajament; puterea ideilor liberale era capabilă să-I determine pe
oameni să lupte pt o cauză dreaptă
Cum a decurs războiul?
- iniţial merge prost, americaniisuferă o serie de eşecuri; englezii ocupă NY, Philadelphia (*nu era un război
modern, avea o desfăşurare discontinuă)
- un moment de turnură – octombrie 1777 în Saratoga – o armată engleză capituează în faţa americanilor
→ prima victorie mai importantă a insurgenţilor – din acet monment ostilităţile vor decurge în favoarea
americanilor
- explicaţia – conjunctura externă
- de când a izbucnit războiul, americanii au încercat să obţină sprijinul Franţei → pincipalul rival al GB pe
plan maritim şi colonial
1763 - Franţa în războiul cu GB pierde Canada, posesiunile din India => dorea să-şi ia revanşa şi era
interesată să profite de această slăbiciune
Ludovic XVI va ezita să intre în război – din prudenţă şi din motive ideologice – nu dorea să intervină
în întrajutorarea unor rebeli care se ridicau împotriva conducătorilor lor
opinia publică franceză (alcătuită esp din aristocraţi) – adepta ideilor iluministe (declarate şi în
Declaraţia de Independenţă) – era de partea americanilor
- americanii vor trimite la Paris un ambasador (Benjamin Franklin) personaj extrem de popular, pornit de
jos, unul din scriitorii presei moderne şi reprezentant al coloniştilor; reuşeşte să câştige multe simpatii, face
presiuni la Curte pentru a se alătura americanilor
8
- Franţa acceptă să se alăture USA, la început neoficial – trimite în secret armament; după victoria de la
Saratoga, Franţa decide să intre deschis
- 1775 – Franţa închieie un tratat de alianţă cu reprezentanţii fostelor colonii împotriva GB
- 1778-1779 – Franţa porneşte împotriva GB un război naval desfăşurat pe toate mările lumii; reuşeşte să-i
atragă şi pe spanioli
- 1779 Spania intră în război – încheie o coaliţie maritimă
- 1780 statul olandez --||--
- aceaste alianţe le permit americanilor să poarte un războiul cu mai mult succes
- 1780 – Franţa trimite în America un corp expediţional terestru – consecinţă: octombrie 1781 armata
americană şi flota franceză reuşesc să obţină capitularea trupelor engleze comandate de lordul Cornwallis
în Yorktown
- în acest moment ostilităţile terestre de pe continentul Americii iau sfârşit; la Londra, primul ministru,
lordul North îşi dă demisia recunoscând eşecul politicii britanice
- 1781 GB se află într-o situaţie extrem de gravă – statele care rămăseseră neutre – Rusia şi Suedia –
ameninţă să intre şi ele în luptă împotriva GB; în aceste condiţii dramatice englezii cer pace şi să pună
capăt războiului
- 1782 americanii şi britanicii semnau preliminariile păcii
- 1783 se încheie o pace la Versailles semnată de toţi foştii beligeranţi
GB recunoaşte independenţa USA
GB cedează noului stat uriaşele teritorii situate între mţii Apalaşi şi fluviul Mississippi
- USA iese victorioasă, independenţa recunoscută de toate statele europene; începuturile vor fi marcate de
dificultăţi, se va dovedi o construcţie extrem de fragilă
- printre probleme: fostele colonii nu colaboraseră bine nici în timpul războiului şi nici nu au reuşit să se
pună de acord pt a rezolva problemele de interes comun (o bună organizare politică)
- 1777 în timpul războiului fostele colonii adoptaseră o constituţie – Articolele Confederaţiei:
USA formează o confederaţie în care statele membre (13) rămâneau aproape suverane
(*ca şi tip de organizare, federaţia-mai puternică, confederaţia-mai slabă)
guvernământul central primea doar câteva atribuţii:
a. de a întreţine relaţii cu alte state
b. de a bate monedă
c. de a duce tratative cu indienii
- după terminarea războiului, organizarea politică nu va face faţă noilor probleme; exista un organism central
– congresul – care reunea pe reprezentanţii celor 13 state, dar nu putea să-şi impună pdv în faţa statelor
care acţionau independent
- existau mai multe probleme comune:
1. datoriile în urma războiului; după război congresul nu reuşea să repartizeze aceste datorii şi
unele refuzaseră să plătească
2. ficare stat îşi ducea propria politică (economică, vamală, monetară)
3. împăţirea teritoriilor din V, de peste mţii Apalaşi – fiecare stat încerca să se extindă
4. revolte interne – 1786 condusă de Daniel Shays – nu a fost cine s-o înfrângă (!)
9
- în aceste condiţii, nevoia instituirii unui guvernământ capabil să asigure ordinea şi pacea socială – va face
să fie discutată elaborarea unei constituţii; o serie de oameni politici din diferite state duc o campanie pt
convocarea unei adunări, a unei convenţii care să dea uniunii o nouă constituţie, care să permită rezolvarea
problemelor; printre reprenetanţi:
George Washington
Alexander Hamilton
Benjamin Franklin
James Madison
- această convenţie compusă din reprezentanţi ai celor 13 colonii se va întruni în 1781 la Philadelphia şi în
urma unor lungi dezbateri va adopta constituţia USA – textul se ca dovedi cea mai durabilă constituţie din
istorie împreună cu câteva zeci de amendamente
- caracteristică: era foarte scurtă şi dă un răspuns câtorva probleme esnţiale
- adoptarea constituţiei – extrem de dificilă – mari dispute între statele membre – soluţionare: printr-o serie
de compromisuri care se vor dovedi trainice:
statele mari – eg. Virginia – insistau ca reprezentarea în instituţiile centrale să se facă în funcţie de nr
poplaţei
statele mici – eg. New Jersey – doreau ca fiecare stat să aibă un nr egal de reprezentanţi în instituţiile
reprezentative
- la propunerea unui stat mijlociu – Connecticut – decide ca legislativul federal să aibă 2 camere:
1. camera reprezentanţilor – deputaţii să fie aleşi proporţional cu nr populaţiei
2. camera senatului – fiecare stat să trimită un nr egal de reprezentanţi (2)
- altă problemă: cea a sclaviei – statele din N cereau ca legislativul federal să poată interzice comerţul cu
sclavi; statele din S cereau ca problema sclaviei să fie doar de competenţa fiecărui stat → compromis:
comerţul extern să fie reglementat de Congres; menţinerea sclaviei rămânea la latitudinea fiecărui stat
- constituţia stabilea că Uniunea era formată dintr-o serie de state independente, care-şi au fiecare propriul
guvernământ, dar nu sunt suverane; suveranitatea era deţinută de statul federal care asigura rezolvarea
problemelor de interes comun (eg. teritoriile din V să rămână în administraţia statului federal)
- cinstituţia stabileşte distincţia între:
a. statele componente ale Uniunii (13)
b. statul federal
- fiecare stat component are propria sa conducere, are propria sa putere executivă exercitată de un
guvernator; are propria legislaţie şi propria constituţie
- statul federal – legislativ, executiv, constituţie
- ! între aceste instituţii nu există suprapuneri !
- constituţia federală pregătea o separaţie riguroasă a puterilor în stat, inspirându-se din ideile lui
Montesquieu
- constituţia împarte:
1. puterea federală executivă – încredinţată unui preşedinte care avea atribuţii extrem de largi
~monarh – diferenţă: ales, iar mandatul său limitat la 4 ani, reeligibil; preşedintele nu răspunea
în faţa legislativului, doar în faţa poporului care l-a ales
10
2. puterea legislativă – Congres alcătuit din 2 camere:
a. a reprezentanţilor
b. Senatul
membrii aleşi în fiecare din statele componente => reprezentau senatul
3. puterea judecătorească – aparţinea în ultimă instanţă unei Curţi Supreme compusă din 9
judecători care sunt numiţi de preşedinte pe viaţă
- Constituţia delimitează puterile delegate statului federal, puterile statelor componenete şi puterile rezervate
poporului
- sistemul electoral: nu se vorbea mult în Constituţie pt că e lăsat la latitudinea fiecărui stat – eg. membrii
Camerei Reprezentanţilor şi senatorii erau aleşi în moduri diferite în fiecare stat
- iniţial, toate statele practicau votul cenzitar în conformitate cu tradiţia britanică – votau cei care plăteau un
anumit impozit
- ideea de a apăra interesele ţine de filozofia politică liberală (interesele inegale!!! John Locke leagă
libertatea de proprietate); politic, trebuie să fim trataţi diferit, statele aveau censuri diferite
- o trăsătură importantă a sistemului constituţioinal:
a. descentralizarea
b. limitarea drastică a intervenţiei instituţiilor statului în viaţa comunităţilor locale
- sec XIX statul american comparat cu alte state europene va fi mult mai slab în ceea ce priveşte controlul
cetăţenilor
- * “statul este servitorul cetăţeanului” – antietatist
- constituţia adoptată în 1787 va fi ratificată de fiecare stat – problemă → o nouă dispută publică în 1787-
1788 – se formează 2 tabere:
1. cei care sunt de acord, partizanii ratificării vor fi numiţi federalişti → partizanii puterii
federale; cedeau că e necesar să existe un guvernământ central suficeint de puternic, care
trebuia să echilibreze puterea statului şi să apere interseul general
2. cei care nu sunt de acord, adversarii, antifederaliştii – considerau că prea multă putere se
acorda statului federal, că ar putea avea o putere prea mare şi că aceasta va periclita libertăţile
statelor şi cetăţenilor
- statul cel mai împotrivit – Virginia (!)
- s-a ajuns la un compromis – va fi ratificată de toate statele cu condiţia adoptării unui număr de 10
amendamente suplimentare cunoscute sub numele de Bill of Rights – din 1791 în vigoare (amendamentele)
garantau libertăţile individuale ale cetăţenilor cu scopul de a-i proteja în faţa unei utilizări injuste ale
puterii de către organele federale: de asociere, de a purta arme, libera exprimare etc
- 1789 constituţia fără amendamente ratificată; în vigoare din 1791 => primul preşedinte George
Washington
- după 4 ani GW a candidat din nou, a fost reales, la încheierea celui de-al 2-lea mandat a hotărât să se
retragă
- a devenit un obicei ca nici un preşedinte după GW nu a mai candidat după 2 mandate (o sg excepţie, în
timpul II WW Fr.D. Roosvelt a candidat, firesc – 3 mandate şi l-a început şi pe cel de-al 4-lea)
11
USA între 1787-1865
- principalele probleme în istoria USA în 1 ½ sec XIX:
extinderea până la oceanul Pacific – ocuparea teritoriului nord-american, popularea şi punerea în
valoare a acestor teritorii
concilierea drepturilor particulare ale statelor cu necesitatea de a menţine coeziunea uniunii – mare
problemă politică (!)
trecerea de la regimul politic liberal bazat pe votul cenzitar la un regim politic democratic prin
extinderea treptată a votului universal (se încheie în 1829 !)
antagonismele dintre statele din S dominate de marii plantatori şi partizanii sclavajului şi statele din N
comerciale şi industriale care doreau desfiinţarea => război civil (1861-1865)
A. Extinderea teritorială
- iniţial cele 13 state cuprindeau zona de coastă a oceanului Atlantic şi mţii Apalaşi → stăpâneau (după
1783) până la fluviul Misissippi, locuite esp de amerindieni, iar dpv politic nu era organizat sub formă de
state – erau proprietate federală a Uniunii
- 1803 USA se extinde spre V dincolo de Mississippi prin cuprinderea Louisianei (deţinută de Franţa)
- Louisiana cuprindea tot centrul USA azi – frontiera cu Canada → New Orleans (1803 Franţa guvernată de
Napoleon în război cu Anglia şi nu mai putea păstra acest teritoiu) – tot bazinul fluviului Mississippi
- 1819 în urma unui conflict cu Spania, USA dobândeşte Peninsula Florida
- în N se învecina cu Canada britanică, frontiera nu era bine delimitată; în urma unor tratative se va delimita
de-a lungul paralelei 49º latitudine N, pornind de la marile lacuri spre Pacific
- în 1846 – USA aflată în expansiune spre V, englezii din Canada şi ruşii care avansau spre S din Alaska se
întâlnesc în regiunea Oregon în Coasta Pacificului → USA ajunde la Pacific
- această expansiune e încheiată în 1845-1848 în urma unui război cu Mexicul (vecin la V!), USA cucereşte
jumate din teritoriul acestuia (Texas, New Mexico, Nevada, California, Utah)
- graniţa: pe Rio Grande del Norde => USA îşi completează şi suprafaţa pacifică
- în câteva decenii: 2.300.000 km² (1783) → 7.800.000 km²
Ideologia americană a vremii spunea că această extindere s-a datorat providenţei, că a existat un destin vădit
(manifest destiny) ca America să se extindă pe un întreg continent.
ISTORIA MODERNĂ UNIVERSALĂ – CURS 4 – S. MITU
B. Extinderea populaţiei
- populaţia a crescut (1860) într-un ritm extrem de rapid
- ~1800 – 4 milioane loc → 1830 – 12 milioane loc
- această creştere din primele decenii s-a datoria sporului natural extrem de ridicat şi NU emigrării
- revoluţie democrafică – mortalitatea infantilă scăzută şi număr mare de naşteri
12
- după 1830, pe lângă sporul natural care rămâne ridicat, se adaugă o creştere masivă prin imigrare;
în fiecare an imigrează câteva sute de mii de europeni => creşterea populaţiei
a. Cauzele emigrărilor
1. foametea din Irlanda (1847-1848) – majoritatea trăiau din cultura cartofului; culturile
afectate → au murit cu sutele de mii şi chiar milioane; supravieţuitorii au emigrat
2. descoperirea aurului în California (1848) atrage tot mai mulţi aventurieri
3. revoluţia de la 1848 – în USA şi-au găsit adăpost
b. Structura etnică a emigraţilor
- ~ 50% irlandezi; 15% anglo-saxoni; 20% germanici (până ~1860); la sf XIX emigrează esp latini
şi slavi
- se poate face o corelaţie între revoluţia demografică din Europa apuseană şi emigrările din USA
- sf XIX – GB, Germania populaţia nu mai creşte atât de rapid; acum creşte în Spania, Italia, Rusia
- ~1860 – 30 milioane loc – prin emigrare şi spor natural
- 99% tineri (!) → îşi întemeiau familii, copiii se năşteau majoritatea în USA
- * China ~1780 - 200 mil loc → 1860 – 400 mil loc → 1950 – 800 mil loc
Ce se întâmplă cu populaţia imigrată?
- imigrarea favorizează esp popularea V – dincolo de mţii apalaşi – care se va extinde până la
oceanul Pacific
- aşezarea populaţiei în V favorizată de o politică deliberată a administraţiei USA, care facilita
acordarea de pământuri
- o lege federală: toate suprafeţele cultivabile din V, socotite proprietăţi ale Uniunii erau împărţite
în loturi de 250 ha, care erau vândute de trezoreria federală fie în loturi complete, fie în bucăţi mai
mici (sferturi, jumătăţi) la un preţ simbolic – 1 $ acrul; această politică a favorizataşezarea
oamenilor în V
- marea problemă: ajungerea la bucata ta de pământ (!)
- 36 de asemenea loturi formau teritoriul unui oraş/aşezări – 35 se vindeau, iar al 36-lea era destinat
întreţinerii şcolii
- când o populaţie din V ajungea la 60 mii loc, în acel moment devenea un stat al Uniunii, cu
drepturi egale cu ale celorlalte state; primea o constituţie adunări legislative alese şi primeau
reprezentanţi în instituţiile centrale de la Washington
- prin cele 2 mecanisme –agrar şi politic– pionierii dobândeau atât prosperitatea cât şi posibilitatea
de a trăi sub un guvernământ liber
C. Mecanismul expansiunii în V
13
- în urma vânzării, cu acea sumă Uniunea obţine sume imense – guvernul federal le investeşte tot în
statele respective, esp pt construirea unor căi de comunicaţie, la început în drumuri, apoi în căi
ferate (~1850)
- pionerii care se aşează sunt esp crescători de animale – tot datorită căilor de comunicaţie (!)
- aceştia avansau spre V în convoaie de căruţe, având de înfruntat indienii; guvernul federal îi ajută
lansând expediţii împotriva Pieilor Roşii; primă măsură – populaţia expulzată la V de Mississippi;
după ce luau în posesiune un lot îl defrişau, desţeleneau, îl vindeau şi plecau mai departe – astfel
expansiunea se multiplica datorită şi acestui spirit de aventură
sec XVIII – majoritatea celor care treceau Apalaşii – vânători (esp pt
blănuri)
1 ½ XIX – se extinde creşterea vitelor
2 ½ XIX – se extinde agricultura
- expansiunea nu s-a limitat la far west; mulţi se opreau pe coasta Atlanticului, în oraşele de pe
coastă, implicându-se activ în activităţile comerciale şi în indurstrie => creştere spectaculoasă:
NY – 800 000 loc
Philadephia – 500 000 loc
- statele din S prosperă şi ele, esp. datorită cultivării bumbacului – mare rol sf XVIII se descoperă
maşina de egrenat bumbacul, care măreşte productivitatea → exportat în Europa, esp. în GB –
Liverpool, Manchester → unul din pivotul naşterii capitalismului modern
- aceste state erau închise în faţa imigrării deoarece mâna de lucru ieftină a sclavilor negri împiedica
aşezarea altor lucrători
- expansiunea din S spre V are loc pe baza sporului natural al populaţiei de culoare; culturile
intensive în sistemul de plantaţie
- de la începutul XIX nu se mai importă scalvi negri – lege federală
- GB interzice şi ea comerţul cu sclavi
- populaţia de culoare va creşte şi ea prin sporul natural => condiţii de trai acceptabile
D. Viaţa politică în USA
- până la 1828, viaţa politică dominată categoric de 2 categorii destul de restrânse
a. marii plantatori din S
b. marii comercanţi şi industriaşi din oraşele Noii Anglii
- până la 1828 toţi preşedinţii:
a. fie plantatori din Virginia
b. fie orăşeni bogaţi din Massachusetts
- vor monopoliza viaţa politică americană → pare destul de nedemocratică
14
- în USA existau privilegii aristocratice, constrângeri şi prejudecăţi din Europa; americanii se
considerau egali, însă cu toate acestea, vechiul regim politic până la 1828 nu a fost unul
democratic, ci doar unul liberal, bazat pe votul cenzitar; exista o mentalitate democratică, dar nu
avea un corespondent pe măsură în viaţa politică
- 1796 primul preşedinte decide să se retragă, după acest an se constituie 2 partide care îşi vor
disputa puterea (mai mult grupări!):
1. federaliştii = hamiltonienii – urmaşul de azi → Partidul Republican
- conduşi de Al. Hamilton, apropiat al lui GW (ministru de finanţe)
- erau partizani ai întăririi instituţiilor centrale
- susţineau că Uniunea are nevoie de o putere centrală care să-i asigure coeziune în faţa
tendinţelor centrifuge
2. antifederaliştii = jeffersonienii = republicanii – urmaşul de azi → Partidul Democrat
- conduşi de Thimas Jefferson
- apărau drepturile particulare ale statelor compunente
- tot ceea ce Constituţia nu a încredinţat puterii federale trebuia lăsat la latitudinea fiecărui
stat
- aceste 2 concepţii cu privire la guvernământ vor supravieţui în viaţa politică americană
- nu existau diferenţe dramatice, doar diferenţe de nuanţă; primele deceniiale istoriei americane (→
~1800) au fost dominate de hamiltonieni; după 1800, conducerea a fost preluată de antifederalişti
- 1800-1808 – preşedinte Thomas Jefferson – în fruntea tendinţei antifederaliste; ajunşi la putere,
republicanii vor duce şi ei o plitică de apărare a puterii centrale
- în aceste condiţii, federaliştii dispare, alăturându-se republicanilor; prin dispariţia federaliştilor →
1816-1824 în timpul preşedenţiei lui James Monroe s-a ajuns la situaţia în care în viaţa politică
exista un singur partid → Partidul Republican (!! Nu a fost impus!!); această perioadă va purta şi
numele de “era bunelor sentimente”
- această situaţie aparte se explică prin necesitatea consolidării Uniunii pe plan financiar, comercial
şi diplomatic
- acastă dominaţie – până la 1828; după 1824 reapare un nou partid
- o problemă importantă a vieţii politice americane – cea financiar-bancară – disputa politică dintre
federalişti şi jeffersonieni pe marginea acestei probleme i-a divizat (!)
- 1792 – secretar de stat al trezoreriei – Al. Hamilton înfiinţează Banca Statelor Unite – o instituţie
centrală care avea privilegiul de a emite monedă-hârtie care era garantatăprin încasările publice
(trebuia să aibă garanţie - statul→prin impozite)
- *acest organism “inventat” de enlezi cu ~ 100 de ani înainte – Banca Angliei
15
- antifederaliştii nu erau de acord cu această idee; 1811 republicanii desfiinţează Banca Centrală a
USA în numele libertăţii de iniţiativă; puterea centrală nu trebuie să se amestece în chestiunile
particulare, fiecare stat putea să emită bancnote în nume propriu → statele – emiteri necontrolate,
această situaţie generând inflaţie
- 1816 republicanii reînfiinţează Banca Centrală a USA, procedând astfel la fel ca foştii lor
adversari
- viaţa politică americană a fost animată în mare măsură de probleme financiare şi NU de probleme
ideologice (~ pe tot parcursul sec XIX)
- în planul politicii externe – 1812-1814 – USA poartă un nou război cu GB datorită esp
diferenţelor comerciale
- englezii incendiază Washingtonul; o nouă reşedinţă provizorie a preşedintelui va fi vopsită în alb
→ Casa Albă; va fi ultimul episod în care USA intră în conflict serios cu o putere europeană;
*1819 un război cu Spania- nesemnificativ
- partidul republican pune bazele unei noi politici externe în raport cu Europa → USA pune bazele
unei politici izolaţioniste, de neinterferenţă cu puterile europene, promovată pe tot parcursul sec
XIX, continuată uneori şi în sec XX
Cum s-a ajuns la această politică?
- până ~1820 – războiul de independenţă între Spania şi fostele posesiuni din America Centrală şi
de S – Argentina, Peru, Mexico – acestea reuşesc să-şi câştige independenţa; Spania încearcă să-şi
recâştige autoritatea cerând sprijinul statelor europene grupate după 1815 în Sfânta Alianţă
(reuniune a monarhilor europeni de a-şi păstra statu quo)
- în faţa acestor intenţii a Spaniei, USA elaborează o doctrină de politică externă izolaţionistă –
doctrina Monroe – 1823 într-un discurs rostit în faţa Congresului, preşedintele enunţă aceste teze
de politică externă:
USA se opuneoricărei acţiuni militare a statelor europene pe tot continentul american, în
schimb USA se angajează să nu intervină în problemele Europei – nici războaie, nici alianţe
- a durat până la I WW când doctrina Monroe a fost abandonată; până azi în politica externă există
aceste două dorinţe – amestecul sau neamestecul
E. Viaţa politică internă
- consensul politic intern din anii ’20 nu avea cum să dureze în condiţiile în care N, S şi noul venit
V aveau interese diferite
- marea rivalitate tradiţională dintre N comercial şi S plantatorilor – o rivalitate care fusese cea
dintre două oligarhii bogate; schimbarea îl va aduce expansiunea spre V; nr membrilor Uniunii în
direcţia democratizării definitive şi profunde
16
- oamenii din V – pionierii – erau oameni simpli, lipsiţi total de simţul ierarhiei, care nu respectau
nici o convenţie socială
a. Mentalitatea egalitară
- oamenii din v nu recunoşteau o altă superioritate în afara celei individuale; nu acordau credit decât
calităţilor strict individuale (curajul, forţa fizică); aceste mentalităţi le vor transplanta şi la nivel
politic
- credinţele religioase: majoritatea aparţineau cultelor religioase nonconformiste, dizidente în raport
cu biserica anglicană; acestea puneau accent pe egalitatea tuturor membrilor comunităţii;
comunitatea religioasă se conduce singură, ea are autoritatea supremă – pastorul ales de
comunitate (! şi în matere religioasă!)
- importanţa citirii Evangheliei a făcut ca analfabetismul să fie extrem de redus
- această mentalitate va avea o influenţă decisivă asupra forjării spiritului american şi introducerea
politicii democratice
b. Consecinţe asupra vieţii politice
- până în 1828, în toate statele existau sisteme electorale cenzitare
- în statele din V, de la început se introduce votul universal atât la alegerile pentru adunările lor
legislative cât şi pentru organele centrale ale Uniunii (esp. a congresmanilor)
- faptul că statele din V introduc universal, acesta va constitui un factor de presiune pentru cele 13
state ale Uniunii şi treptat extind votul universal, ultimul stat – Virginia (1828) → primul sat care
s-a bătut pentru libertate, a fost ultimul care a acceptat egalitatea
- => USA devin primul stat în care s-a generalizat votul universal
- pe fondul acestei schimbări, unitatea partidului republican se destramă în 1825 şi se revine la un
sistem cu 2 partide:
1. Partidul Naţional Republican – continuatorul federaliştilor – din el descinde
actualul Partid Republican
- avea susţinători esp. din rândul oraşelor din N – cercurile financiare, comerciale
- favorabil industrializării, protecţionismului comercial → o politică a statului de protejare
esp. prin tarife vamale a economiei proprii (≠ politica liberschimbistă)
2. Partidul Democrat Republican – continuatorul antifederaliştilor – din 1834
sn Partidul Democrat, păstrat până astăzi
- erau susţinuţi de:
a. statele din S
b. statele din V
- promovau esp. interesele agrare – sunt împotriva protecţionismului care avantaja elita
industrială şi comercială din N; ei sunt exportatori (!esp. S!)
17
- 1828 democraţia câştigă puterea prin alegerea ca preşedinte a lui Andrew Jackson – om politic de
factură nouă, tipic self-made-man american, cu origini umile
- perioada preşedenţiei sale – 2 mandate – “era democraţiei jacksoniene” (1829-1837)
c. Conţinutul democraţiei jacksoniene
- introduce noi moravuri specifice mentalităţilor democratice din V
- oamenii din V credeau că un bun american se poate adapta la orice situaţie, poate să ocupe orice
funcţie
- 1829 când vine la Casa Albă – dă afară pe toţi funcţionarii federali şi îi înlocuieşte cu proprii
partizani
- 1837, noul preşedinte îi va imita gestul; Jackson inaugurează acest sitem → noul preşedinte
numeşte proprii funcţionari, practica “spoil system”
- el modifică modul de organizare a noului partid, este primul care introduce sistemul campaniilor
electorale zgomotoase, pedagogice
- un rol extrem de important îl aveau şefii locali ai partidului, cei care dirijează
- introduce practica turneelor electorale → pt a câştiga străbate întreaga ţară pt a seduce electoratul,
“eu sunt la fel cu cei care mă aleg!” (! a inventat OK)
d. Problemele politicii interne
- şi în timpul lui Jackson se pune problema între relaţiile din guernământul central sau competenţele
statelor
- Jackson era democrat – 1837 dând curs acestei politici, desfiinţează încă o dată Banca USA →
simbol al puterii financiare, al capitaliştilor bogaţi din N, urât de fermierii din V
- desfiinţarea Băncii duce iar la inflaţie, dar fermierii din V agreau această politică, deoarece ei
contractau împrumuturi de la bănci, erau favorabili unei politici inflaţioniste, de expansiune a
creditului ieftin => rambursarea era mai uşoară (! erau vânzători !!!)
- industriaşii din N nu erau mulţumiţi de această politică, aveau nevoie de stabilitate monetară
- altă problemă - politica vamală
- statele din N – politică protecţionistă care să le apere politica industrială de concurenţa produselor
engleze → încearcă să impună în Congres tarife vamale protecţioniste valabile pt toate statele
- statele din S – erau exportatoare, favorabile unei politici liberschimbiste, tarifele vamale le afectau
- statele din S + PD contestă dreptul guvernului federal de a impune pe teritoriul lor o anumită
politică vamală; statele vor ajunge să nu accepte tarifele vamale votate de Congres sau alte legi
federale
- această problemă va duce la o dispută constituţională care punea în joc viitorul Uniunii (s-a ajuns
ulterior la război civil)
18
- Jackson va reuşi să eviteo criză majoră, deşi era exponent al PD, se plasează pe o linie de mijloc –
compromis: eg. când Carolina de S anulează o hotărâre federală, Jackson intervine, folosindu-şi
prerogativele o determină să nu anuleze hotărârea
- anii care vor urma (după 1837 - ~1860) – agravare a disputelor între N industrial şi protecţionist şi
S agrar şi liberschimbist, între dreptul guvernului central şi cele ale statelor
- subiectul care va concretiza – problema sclaviei
19