Ligamentul colateral ulnar (LCU) se poate intinde, uza sau rupe, din cauza stresului provocat de miscarile repetitive(ex. de aruncare). Sportivii care folosesc miscarea de aruncare sunt tratati cel mai des de aceasta afectiune. Jucatorii de rugby, sport cu racheta, hochei pe gheata, si jucatorii de polo, au raportat deasemenea accidentari la nivelul ligamentului colateral ulnar. O cadere pe bratul intins poate duce, de asemenea, la ruperea ligamentului colateral ulnar (de multe ori cu luxarea cotului).Anatomie Oasele cotului sunt humerusul (osul bratului), ulna (osul mai mare al antebratului, pe partea opusa a degetului mare), si radius (osul mai mic al antebratului, pe aceeasi parte cu degetul mare). Cotul in sine, este in esenta o articulatie de tip balama, ceea ce inseamna ca se intinde si se flecteaza ca o balama. Dar exista o a doua articulatie, in locul in care capul radiusului intalneste humerusul. Aceasta articulatie este complicata, deoarece radiusul trebuie sa se roteasca, astfel incat sa puteti intoarce palma in sus si in jos (miscarea de pronosupinatie). In acelasi timp, trebuie sa alunece impotriva capatului humerusului in timp ce cotul se indoaie si se indreapta. Articulatia este chiar mai complexa, deoarece radiusul trebuie sa alunece pe langa ulna atunci cand se roteste articulatia pumnului. Ca urmare, capatul radiusului are forma unui buton neted, fiind concav la capat, pentru a se potrivi capatului humerusului. Marginile osului sunt, de asemenea, netede, intrucat aluneca langa ulna. Exista mai multe ligamente importante in cot. Ligamentele sunt structuri ale tesuturilor moi, care conecteaza oasele intre ele. Ligamentele din jurul unei articulatii, de obicei, se unesc pentru a forma o capsula articulara. O capsula articulara este o membrana impermeabila care inconjoara articulatia, si contine lichid lubrifiant numit lichid sinovial. La nivelul cotului, doua dintre cele mai importante ligamente sunt ligamentul colateral ulnar (LCU), si ligamentul colateral lateral. LCU este, de asemenea, cunoscut sub numele de ligamentul colateral medial. Ligamentul colateral ulnar este pe partea mediala a cotului, si ligamentul colateral lateral este in exterior. Ligamentul colateral ulnar reprezinta o banda groasa de tesut ligamentos, de forma triunghiulara de-a lungul cotului medial. Impreuna, aceste doua ligamente, colateral ulnar (sau medial) si colateral lateral, leaga humerusul de ulna. Aceste ligamente sunt principala sursa de stabilitate pentru articulatia cotului. Ele se pot rupe atunci cand exista un traumatism, sau o dislocare a cotului. In cazul in care nu se vindeca in mod corect, cotul poate deveni slabit sau instabil. Ligamentul colateral ulnar poate fi, de asemenea, afectat de suprasolicitare si stres repetitiv, cum ar fi miscarea de aruncare.CauzeLigamentul colateral ulnar se poate intinde, uza sau rupe din cauza stresului provocat de miscarile de aruncare repetitive. Daca forta asupra tesuturilor moi este mai mare decat rezistenta la tractiune a ligamentului, pot apare rupturi la nivelul fibrelor acestuia. Lunile (si chiar anii) de aruncare in forta, provoaca un proces de microrupturi, degenerare, si in cele din urma, ruptura de ligament. Bratul dominant este afectat mai des. In cele din urma, tendonul slabit se poate rupe complet, provocand un pocnit si durere acuta. Atletul poate descrie ca traumatismul a avut loc in timpul unei singure aruncari, dar realitatea este, de obicei, ca ligamentul a fost uzat, pana la punctul in care s-a rupt. Aruncatorii profesionisti sunt sportivii care sunt tratati cel mai des de aceasta afectiune. Jucatorii de fotbal, sport cu racheta, hochei pe gheata, si jucatorii de polo, au raportat deasemenea accidentari ale ligamentului colateral ulnar. Astazi, tot mai multi copii cu varsta cuprinsa intre 10 si 18 ani sunt afectati. Sezoanele lungi de antrenament si multe meciuri, pot creste riscul de ranire a ligamentului colateral ulnar. Forta, tipul si mecanica de aruncare, toate pot contribui la aceasta problema. Copiii au propriul lor factor unic de risc, in sensul ca acestia inca prezinta cartilaj de crestere la nivelul cotului. Forta care actioneaza pe partea interna a cotului in timpul aruncarii, este mult mai probabil sa provoace un traumatism la nivelul cartilajului de crestere decat la nivelul LCU. Acest tip de leziune este adesea numit Little League Elbow. Reconstructia de LCU nu poate fi necesara in acest grup de varsta, cu exceptia cazului in care leziunea LCU are loc dupa ce cartilajul de crestere s-a inchis. Uneori ligamentul poate rezista traumatismului, dar din cauza fortei ce actioneaza la nivelul acestuia, o parte din cartilajul de crestere se poate smulge. In cazul in care leziunea este mai veche, ligamentul nu este singurul lucru deteriorat. Intreaga articulatie a cotului este in pericol.SimptomeDurerea de-a lungul partii interne a cotului este principalul simptom al acestei afectiuni. Sportivii aruncatori spun ca durerea apare cel mai des in timpul fazei de accelerare. Daca exista fragmente desprinse sau suprafete articulare inegale, s-ar putea observa, de asemenea, un trosnit sau blocare. Uneori se poate observa o umflatura de-a lungul interiorulului cotului. In cazul in care ligamentul a fost rupt, se pot vedea vanatai in aceeasi zona. Unii pacienti au o usoara pierdere de miscare in cot. Datorita originii muschilor flexori ai mainii in partea interna a cotului, durerea apare mai ales la strangerea pumnului.DiagnosticDiagnosticul se bazeaza pe anamneza dvs. si simptomele pe care le aveti. Medicul dumneavoastra va face o examinare a umarului si cotului, si va efectua teste specifice pentru a cauta zonele tensionate sau slabite. Majoritatea pacientilor vor raporta sensibilitate de-a lungul interiorului cotului, la palparea ligamentului colateral ulnar. Sunt efectuate diferite teste la cot, pentru a testa stabilitatea articulatiei. Examinatorul aplica forta spre interiorul cotului, in timp ce articulatia este miscata dintr-o pozitie de usoara flexie in extensie completa. O miscare exagerata sau deschidere exagerata a articulatiei, poate fi observata sau simtita prin palpare. Examinatorul poate simti, de asemenea, un trosnit la mobilizarea articulatiei. Sunt efectuate radiografii standard pentru a cauta osteofite, fragmente, sau calcificare la nivelul ligamentului colateral ulnar. Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN), cu substanta de contrast, este folosita pentru a diagnostica ruptura ligamentara. Testul nu arata intotdeauna o problema atunci cand ea este prezenta. Acesta se numeste un rezultat fals negativ. Ultrasunetele si CT-ul pot fi de ajutor. Unii chirurgi prefera sa utilizeze artroscopia pentru a pune diagnosticul final. In prezent se efectueaza studii, folosind aceste metode de testare mai avansate pentru a diagnostica leziunile LCU. Este nevoie de mai multe date inainte ca acestea sa devina o rutina in diagnosticul de leziuni LCU.Tratamentul nechirurgicalMulti atleti cu instabilitate a cotului din cauza unei leziuni LCU, pot fi tratati cu succes prin recuperare medicala, fara proceduri invazive. La inceput, simptomele pot fi tratate cu repaos si / sau modificarea activitatilor (mai putine aruncari in timpul antrenamentului). Postura sportivului, rezistenta, si aruncarea mingii, trebuie sa fie analizate si corectate. Medicamentele antiinflamatorii si analgezice pot fi utilizate pentru a reduce durerea si inflamatia. Gheata poate ajuta, dar trebuie sa fie utilizata cu precautie. Prea mult rece poate provoca o inrautatire a edemului, intrucat organismul trimite mai mult sange in zona pentru a o incalzi. Multi sportivi sunt in masura sa se intoarca la antrenament, fara tratament suplimentar. Daca ingrijirea conservatoare nu ajuta la ameliorarea simptomelor, atunci poate fi necesara o interventie chirurgicala.Tratamentul chirurgicalIn cazul in care leziunea nu raspunde la tratamentul conservator descris mai sus, o interventie chirurgicala poate fi indicata. Daca durerea este simptomul principal, si nu exista nicio dovada de instabilitate articulara, chirurgul poate folosi un artroscop ( o camera mica TV cu fibra optica ), pentru a inspecta interiorul cotului, si pentru a vedea starea articulatiei si a tesuturilor moi. Este posibil, daca este necesar, ca medicul sa debrideze toate fragmentele de tesut sau marginile uzate. In timpul debridarii, chirurgul curata cu atentie zona prin eliminarea oricarui tesut mort sau deteriorat. Orice osteofite sunt, de asemenea, eliminate. In cazul in care ligamentul colateral ulnar a fost lezat acut intr-un traumatism, o reparatie directa a ligamentului poate fi necesara. Daca ligamentul a provocat o smulgere, se poate fixa la loc cu suturi prin gauri facute in os. Daca ligamentul este deteriorat de suprasolicitarea constanta, si nu este suficient de puternic pentru a restaura stabilitatea articulatiei cotului prin simpla reinsertie, atunci ligamentul trebuie inlocuit. Acest lucru este numit reconstructie de ligament. In timpul unei reconstructii, ligamentul colateral ulnar al cotului este inlocuit cu o grefa de tendon, recoltata din alta parte a corpului (autogrefa).Recuperarea nechirurgicalaAlte modalitati, cum ar fi stimularea electrica si ultrasunete cu cortizon (denumite fonoforeza), pot fi utilizate de catre un fizioterapeut atunci cand este necesar. Injectiile cu steroizi nu sunt de obicei recomandate pentru aceasta afectiune. Atletul va lucra cu fizioterapeutul pentru a dezvolta un program zilnic de stretching si consolidare. Sunt incluse exercitii de stretching pentru muschii antebratului. Va fi prescris un program de consolidare pentru intregul cot / brat. Sunt efectuate exercitii de tonifiere pentru a creste rezistenta, fara a pune stres suplimentar pe articulatie. Terapeutul va aborda, de asemenea, orice problema pe care o aveti cu flexibilitatea, rezistenta umarului. Consolidarea intreagului brat incepe cu muschii antebratului (flexori si pronatori), si progreseaza pentru a include bicepsul, tricepsul, si coafa rotatorilor din partea superioara a bratului.Debridare artroscopicaDupa o debridare artroscopica, pacientul va incepe imediat un program de exercitii usoare. Miscarea completa este restabilita cand durerea si umflarea diminueaza. Exercitiile pentru consolidarea cotului incep la aproximativ o saptamana de la efectuarea procedurii. Apoi se incepe un program progresiv de reabilitare, care va include si aruncari treptate. Participarea deplina la sport va avea loc in timp de o luna pana la trei luni de la interventia chirurgicala.Reparatie sau reconstructieProgramul post-operator de reabilitare este la fel, atat pentru reinsertii cat si pentru reconstructie. Pentru inceput, bratul dvs. va fi imobilizat intr-un bandaj sau orteza. Vi se va recomanda un fizioterapeut pentru a incepe un program de recuperare. Strangeri usoare de mana si exercitiile fizice pentru incheietura mainii si umar, sunt permise imediat dupa interventia chirurgicala. Imobilizarea postoperatorie este intrerupta in termen de 7 pana la 10 zile, dupa care se incepe miscarea activa a cotului. Chirurgul dumneavoastra va poate recomanda sa purtati o orteza speciala pentru cot. Terapeutul va va instrui cu privire la exercitiile pe care trebuie sa le efectuati zilnic. Exercitiile de consolidare pentru intreg cadranul superior (umar, brat, incheietura mainii, si mana), sunt incluse in programul post-operator. Exercitiile de consolidare specifice pentru a ajuta atletul sa se pregateasca pentru sport, vor incepe abia dupa 4 luni de la operatie. Pana in acest moment, se evita orice stres la nivelul cotului.

Evaluarea cotului instabil.