@ 2016 Daniel Botea@ 2016 Quantum Publishers

Acest volum este o operi de fic{iune.Orice aseminare cu persoane, locuri sau evenimente reale esteintAmplitoare.Este interzisi reproducerea totali sau par{ial6 a textelor,pe orice suport, tiplrit sau digital, firi acordul delinltorului drep-turilor de autor.

QUANTUM PUBLISHERSwwwquantumpublishers. roEmail: offi ce@quantumpublishers.roY dnzd,r i: v anzar r@ qtantumpubli sh e rs. ro

ISBN 978-606-94133-8-8

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RomAnieiBOTEA, DANIEL

Eu impotriva mea / Daniel Botea. - Domneqti: Quantum Publishers,20r6

vol.ISBN 978-606 -94t33-7 -lVol. 1. - 2016. - ISBN 978-606-94133-8-8

821.135.1-3 1

Tipirit in Rom6nia

DANIEL BOTEA

Ga iupottiva uaaVolumul I

9.9-+\T!:t4

20t6

DANIEL BOTEA

consta in faptul ci acum chiar voiam si triiesc. Cel pu-

lin pentru moment, aveam un scop mai inalt decit oricealtceva: ajutor ar ea C arlei.

Ceva s-a intAmplat cu mine, din momentul incare am inceput si vd scriu pAni acum, in sensul cl nueram dispus si acord unei alte persoane nici micar aten-

lia mea, ca acum sil aleg sd md intorc impotriva mea, spre

binele altora.

Asta sl-mi fie sfArqitul?

Sper totugi c[ nu trebuie s[ mor ca s[ fiu citit.Speranfa moare ultima, deci, eu inaintea ei.

176

Cuprins

Prefall .........5lncepem? .......9Nebunuldemine .....27Carla. .... .....4IComoaradinportbagaj.... ........55UiteDiulNueDiu! .........71Re(-)capitulare.. .....91Test.. ........111,,PAn[ositep[r[sesceul".. ......129Dimospargere. .....145Sf6rqit? .......161

COLECTIA

lllIIll

Eu impotTiva mea-

incepem?

E din nou februarie. Urisc ciclicitatea. E ca qi

cum ag juca un joc unde urmitorul nivel e acelaqi pe

care l-am mai trecut de 20 de ori.E o dimineali normal6. De ce ar fi altfel? Toa-

te sunt aproape identice, ceea ce le schimbd e percep-

lia noastrl despre ele. imi displac gi scriitorii care incep

ceva in genul ,,Simleam cd este o diminea{d speciald" (cu

ce organ senzorial?..) sau ,,in acea dimineald totul pdrea

altfel"; te iau la vrijeali chiar de la inceput, s[ te ademe-

neascl in ,,de-a cititul" clr]ii ca pe parcurs singura mo-

tivalie pentru a termina cartea s[ fie prelul acesteia, orireputalia de om citit pe care o dobAndeqti intre prietenii

cirora te lauzi ci tu citegti, c[ doar nu lsta e scopul?

Acum tipologia imi cere s[ spun ce fbceam eu indimineala normald din cea de-a doudzecea mea luni de

februarie gi cam unde fbceam asta. Fir-ar ele de tipologiicare ili ingridesc creativitatea! Partea irlteresantl cu ti-pologiile e c[ nu sunt mereu obligatorii, dar sunt mereu

mai ugor de adoptat qi mai comod de aplicat. Dacl vrefiplrerea mea, pe care o s-o uita{i peste dou[ pagini, e c[doar lenea qi frica ne pot ingrldi, dar asta e pirerea unuimahmur, intr-o zi de gase februarie, care stl lungit cu

fala spre tavan, intr-o camer[ din c[minul opt al faculti-

DANIEL BOTEA

lii de psihologie din Bragov.

De ce am biut? Acum desigur imi spun c[ de

prost, dar aseari ftcusem rost de biuturi gi credeam c[6sta e un motiv destul de bun si bei. Cam asta s-a ales

de raliunea mea intr-un an si ceva de facultate. Cine nua trecut prin aEa ceva? Cine nu a crezut ci la facultateigi va imbunitlli gindirea gi gtiinla, qi tot ce gi-a imbu-nlti]it a fost rezistenla la biuturi gi nesomn ln sesiune?

Cine nu a avut zeci de vise in liceu, ca apoi s[ renun{e laele pe timpul studenfiei?

in afar[ de cei care nu au ftcut facultatea.

Imediat s[ri]i voi, degtep]ilor!M[ scuzali c[ m-a[i intrerupt! Dar daci tot m-am

oprit, o si rispund la telefonul fi*, p. care colegul meude camer[, Diu, a insistat si-l implementlm. Zbirn?iede-mi doboar[ p[ianjenii din col1uri, ca qi cum durerea

mea de cap nu era indeajuns s[-mi creeze disconfort.

- Alo! Dormi?El era, Diu, colegul gi prietenul meu cel mai bun.

Nici nu prea avea cum si fie altfel, avAnd in vedere fap-tul ci sunt prea pulin sociabil. E un bliat bun, in ciudaintreblrilor sale stupide gen ,,ai ajuns?" cAnd eu stau

chiar in fala lui, ,,te-ai lovit?" cAnd eu m[ spil de sflnge

qi tot aqa.

- Nu, Diu! Vorbegti cu robotu'!

- Unde egti?* Unde aq putea 6e fiu cAnd mi suni pe fix, mii,

geniule?

10

Eu imPotriva ffiea- Vol. I

- in camerl?

- Bravo, Sherlock!

- Te-am sunat pe mobil toatl dimineala! incincisprezece minute incepe examenul! Dac[ vrei siajungi, ai face bine s[ te gribeEti! Te aqtept in fala amfi-

teatruluil imi flceam griji pentru tine!

- Lasi wljeala! Iar ai dormit la Iasmina cu zilele

gi nu ai invilat nimic. De fapt, i1i fXceai griji pentru tine.

Jine-mi locl

- Deci vii?

- Nu! Jine-mi loc pe lista de restanli! Normal

c[ vin! Pa!

- Te aqtept!

incerc s[ mi ridic brusc, dar tot ceea ce reahzez,

la fel de brusc, e o cizituril zdravdnil ce-mi aminteEte

locul nasului gi al noptierei, in acelaEi timp. Fac minunidemne de propovlduit pentru a m[ ridica gi imbrica lnceea ce p[rea mai pufin murdar din mormanul de haine

de prin camer6. Jin s[ recunosc faptul c[ sunt o persoa-

n[ care crede in teoria haosului, sau cel pufin aga imijustific eu dezordinea din lucruri gi din via![, in general,

celor care nu qtiu cu ce se minAncl aceastl teorie.

Ajung la timp, exact cit s[ intArzii vreo alte

cincisprezece minute qi m[ aEez lAngi colegul meu, care,

crezdnd ci o s6-mi indeplinesc promisiunile precum

politicienii, avea pe fa![ o grimasi formati dintr-o mul-

titudine de alte grimase ale fiecirei p[r!i a fefei.

- Relaxeazd-te, bre, c6, faci febri musculard

11

DANIEL BOTEA

dupd examen!

- Ai venit?

- C6teodati m[ intreb cam care o s[ fie clientelata, dom'le psiholog...

- Hai, gata cu migtoul gi rezolvi-(i subiectul, caapoi sd mi ajufi gi pe mine unde nu qtiu.

Diu e biiat degtept, ne gtim din liceu, dar e foar_te stresat qi, recent, indrigostit de Iasmina, o chelnerildcare md. cinsteqte cu tot ceea ce se plitegte si nu se con_sum[ de c[tre clien{i (aga imi place mie si evit cuvAn_tul resturile; mi face si mi simt mai demn) in schimbulpromisiunii ci-i voi ajata ursule{ulla examene.

Profesoara titular[ e o hoaqci pe cit de apreciat[,pe atAt de nepregltit5, care, datorit[ faptului c[ e foartegrasi, stl la catedr[ chiar gi in timpul examenelor, ceeace ne oferl gansa si comuniclm firi ajutorul re{elelorde socializare. Preconizez cd,intr-un viitor nu foarte in-depirtat, vom conversa mai mult pe timpul examenelordecAt ln restul anului, din moment ce am ajuns si discu-tim pe whatsapp de la doi-trei metri.

Nu cred in noroc sau ghinion, nici al meu, nicial altora, dar, daci ag fi crezut, ag fl putut afirma ci dedata asta Diu a avut mare noroc, aproape la fel de mareca profa care tocmai gi-a uitat acasi ochelarii, clar poateafirma cu tirie: ,,Vid la fel de bine cu sau fir[ ochelari,sa nu incerca{i ceval'1 probabil c[ gi-a frcut ochelarii fi-indci erau la reducere, altfel nu imi explic. Aqa suntemnoi, oamenii, atunci cAnd avem impresia c[ primim ceva

12 13

Eu imPotri!a mea- vol. 1

gratis sau la reducere, lu[m orice, oricit de nefolositor

ar fi. Ne facem chiar gi provizii de lucruri care nu ne

vom folosi niciodatl, doar aEa, in caz c[ nu vor mai fi

reduceri. Am v[zut, dac[ dori]i si credefi, bine, dac[ nu,

treceli la urmltorul paragraf femei mai b[trAne decAt

bunicile voastre, care se cllcau in picioare pentru nigte

drujbe la reducere - poate aqa se feliazdftanzela acum.

Poate o facem deoarece avem impresia c[ putem profita

de cel[lalt sau de momentul lui de sllbiciune. AEa cum

facem noi acum, profitam, paradoxal, de sl[biciunea

unei grase.

Examenul ar fi decurs exceplional daci nu m-ar

fi durut capul qi mi-aq fi amintit gi eu ceva. Dar asta nu

era ingrijorarea mea de top. Ceea ce mi' fr[minta atunci

era Stresiu, personajul in care se transform[ Diu pe Pe-

rioada sesiunii. intr-un final, am reuqit s[ facem ceva.

Rost de o carte! De unde s[ copiem, c[ci, spre binele ei,

sper ca profa nu vedea la fel de bine cu ochelarii, decit

vedea ftr[ ei.

- Nu gtii? mi intrebi Diu cAnd m[ vlzu c[ r[s-

foiesc cartea.

- Ba da! Corectez ceva aici in carte..' Taci si

scrie ce-!i zic!

Continuarea o qtili cu to{ii, c[ doar vi s-a intAm-

plat gi voui si vedeli pentru prima dati cursul Pe care

trebuia s[-1 fi invilat cu mult inainte de examen gi s[ nu

qti[i nici micar daci e cel din care era indicat s[ copiali.

- Ar trebui si-ti deschizi mobilul, imi zise Diu,

DANIEL BOTEA

dup[ examen.

Asta da provocare! Cici ceea ce md fbcuse s6 in_tirzii de dimineafd, sau asta e doar o alti scuzd de_a meameniti sd ascundd ruginea mahmurelii, fusese c[utareamobilului (impropriu spus mobil, e fix... fix acolo undeil pun sau uit eu) pe care se pare ci l-am pierdut in searaprecedenti. Asta reprezentabomboana de pe coliva bu-getului meu, cdci, orfan fiind, nu aveam cui s6_i telefo_nez, si fac pe copilul iubitor cAnd aveam nevoie de bani,ca apoi sir uit cd. am p6rinli.

Singurele mele surse de venit proveneau din anu_mite sarcini pe care le mai primeam de la profesori, gens6-i ajut si-gi renove ze casasau s[-gi ingrijeasc[ gr6dina,sau de la proiectele pe care le frceam colegilor. Deveni_sem foarte cunoscut de acegtia, dar gi de asistenfii spita_lului judelean din secfia de donat sAnge. Acegti bani insinu imi ajungeau nici pentru a-mi satisface necesarul debiuturi, dhpii pentru mAncare sau haine gi, acum, te_lefon. BinecuvAntarea mea era mama lui Diu, care m[adoptase practic de ia optsprezece ani, cAnd am fost eli_berat de citre orfelinatul de care aparlineam. Femeia imitrimitea gi mie de mAncare, ceva bani de buzunar gi migdzduia in vacanle. Imagina{i-vd ce penibil mi simleamcAnd m[ certam cu prietenul meu inainte de vacanfe!

- Sun6-m[! poate rdspunde cineva gi o fi prostindeajuns sd mi-l inapoieze.

Contrar agteptdrilor, cineva a rispuns la telefo_nul meu:

Eu imPotriva mrt l'r,/ I

- Alo ! (voce femininl).

- Alo! (ista era Diu). Cine e? $i ce caut[ telefir-

nul ista la tine?

- M... M4... Me numesc Carla Ei am g[sit tele-

fonul [sta pe jos, lAngl aul[, acum vreo trei ore, cAnd

veneam la cursuri gi, inilial,l-am dus paznicilor crezind

ci e o stafie...

Uitasem si vi spun... Pentru mine telefon in-seamnl ceea ce insemna aparatul ista acum vreo zece

ani. L-am primit de la bunica lui Diu, cAnd gi-a luat ea

unul nou. De obicei, m[ ascundeam cind vorbeam la

telefon, ca s[ evit miqtourile.

- ... apoi am incercat s[ sun ultima persoanl

apelatl, dar cartela nu avea credit deloc, continul fata.

- Eqti de la facultatea asta?

- Da... Cred... Care, asta?

- De psihologie.

- Nu, sunt de la medicin[, dar facem cursuri de

psihologie aici. Vrei radioul6sta inapoi sau de ce m-aisunat?

- Da. De fapt il vrea colegul meu, ci e al luilNici nu cunogtea fata gi deja amicul Diu se ferea

s[-gi asume averea mea... Poate era mai bine si-l fi llsatpierdut.

in momentul acela, i-am smuls, efectiv, telefonul

din min[. Era nervos pe o fat6, necunoscut[ gi fbri vini,pentru c[ mi-am pierdut eu telefonul. imi pllcea devo-

tamentul lui, dar nu dus la extrem.