UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE FILOSOFIE

Catedra de filosofie morală şi politicăProf. dr. Valentin Mureşan Titlul cursului: .. Etica nicomahică

Anul de studiu: I doctoranzi

Regimul disciplinei (obligatoriu, opţional, facultativ): obligatoriu

Total ore din planul de învăţământ: 96 (Curs: 28, Seminar: 28; Tutorial/student: 1, Studiu individual: 40)

Descrierea cursului şi cerinţe

Scopul cursului este să ofere un studiu relativ detaliat al lucrării paradigmatice a lui Aristotel pe baza unei lecturi complete a textului şi a utilizării la alegere a unui comentariu profesionist al Eticii nicomahice. Cursul e centrat pe analize de text şi pe dezbaterea unor noţiuni-cheie. Tangenţial vor fi abordate şi dificultăţi ale traducerii filosofice pe exemple oferite de traducerea românească. Cursul se adresează şi doctoranzilor care nu au făcut facultatea de filosofie. E, totuşi, de preferat o acomodare minimă cu limbajul eticii şi chiar cu opera lui Aristotel.

Modalităţi de evaluare şi stabilire a notei finale

-

50% din notă - activitatea de seminar.50% din notă - eseu.

Obiectivele cursului

Un prim obiectiv al cursului este transmiterea vobabularului de bază al eticii aristotelice şi înţelegerea structurii şi scopului Eticii nicomahice.1. Un scop subsidiar este învăţarea paradigmatică a unui tip de teorie etică: etica virtuţii

(tot mai mult reluată în prezent).

2. Un alt obiectiv al cursului este formarea deprinderilor de a interpreta un text filosofic ajutaţi de comentarii profesioniste.

Competenţele formate de către curs

La sfârşitul cursului studentele/studenţii vor avea următoarele competenţe:

Cunoaştere şi înţelegere: Cunoaşterea noţiunilor de bază şi înţelegerea sensului teoriei etice aristotelice.Explicaţie şi interpretare: Formarea capacităţii de a interpreta un text integral folosindu-se de comentariile la text.Instrumental-aplicative; comunicaţionale: Capacitatea de a redacta coerent şi critic un eseu pe o temă a Eticii nicomahice folosind textul de bază şi un comentariu avansat..

1

Atitudinale:

Sensibilizarea faţă de problematica eticii virtuţii.

Dezvoltarea unor exigenţe maxime faţă de acurateţea traducerilor filosofice pe baza unei bune înţelegeri prealabile a textului.

Tematica

Temele cursului sunt:

1. Aristotel şi Etica nicomahică2. Binele omului3. Virtutea etică4. Un exemplu de virtute etică: curajul5. Un alt exemplu de virtute etică: dreptatea6. Virtuţile dianoetice7. Stăpânirea şi nestăpânirea de sine8. Plăcerea şi bunurile exterioare9. Fericirea10. Ce fel de teorie etică ne-a lăsat Aristotel?

2

Bibliografie de bază1

Aristotel, Etica nicomahică, Editura ştiinţifică şi enciclopedică Bucureşti 1988 (trad. S. Petecel) (reeditare 1998, Editura IRI).

V. Mureşan, Comentariu la Etica nicomahică; Humanitas, 2007.

Comentarii disponibile:Barnes, J, The Ethics of Aristotle, Penguin Books 1976.Broadie, S, Ethics With Aristotle, Oxford University Press, 1991.Cooper, J.M. Reason and Human Good in Aristotle, Hackett 1986.Gauthier, R.A, Jolif, J.Y, L' éthique à Nicomaque, Commentaire, Tomes I,II, Louvain, 1970. Gobry, I, La philosophie pratique d' Aristote, Presse Universitaire de Lyon, 1995.Hardie, W.F. R, Aristotle's Ethical Theory, Oxford University Press, 1968.Hughes, G, Aristotle on Ethics, Blackwell, 2001.Irwin, T. Aristotle. Nicomachean Ethics, Hackett 1985.Joachim, H.H, Aristotle.The Nicomachean Ethics , Oxford, Clarendon,1955. Kenny, A, The Aristotelian Ethics, Clarendon , 1978.Kraut, R, Aristotle on Human Good, Princeton University Press 1989.Reeve, C. D. C., Practices of Reason. Aristotle Nicomachean Ethics, Clarendon 1992.Sparshott, F, Taking Life Seriously. A Study of the Argument of the Nicomachean Ethics, University of Toronto Press, 1994,1996.Urmson, J. O, Aristotle's Ethics , Blackwell 1988.

Culegeri de studii:

Bambrough, R. (ed), New Essays on Plato and Aristotle, Routledge 1965. Barnes, J, (ed), The Cambridge Companion to Aristotle, Cambridge University Press, 1995.Montefiore, A, Mureşan,V, (ed), Filosofia morală britanică, Alternative, Bucureşti, 1998.Rorty, A. O. (ed.), Essays on Aristotle's Ethics, University of California Press 1980.Sherman, N, (ed), Aristotle’s Ethics. Critical Essays, Rowman and Littlefield Pub. Inc., 1999.

Sugestii de teme pentru eseuri

2) Este theoria (contemplarea) o actualizare a nous-ului ( 1177a20; 1177b19; 1178a7) sau a sophiei (1144a5-6; 1177a24)?

4) Consideraţi justificate argumentele lui A. Pleşu din Minima moralia,IV conform cărora

(i) teoria virtuţii a lui Aristotel e excesiv de simplificatoare şi, în loc să explice fenomenul moral real, mai degrabă "eludează problema morală"? Oferă Aristotel aici doar un artificial "cod social" şi "nu unul etic"? (ii) Definiţia aristotelică a virtuţii e inadecvată pentru că nu are acoperire în fapte, nu se regăseşte în viaţa morală concretă, excesele având "mult mai mult caracter" decât

1 BFF = Biblioteca Facultăţii de Filosofie.

3

media ?

5) În ce constă “doctrina mediei”?

6) Care e legătura dintre phronesis (înţelepciunea practică) şi virtutea etică?

7) Care este schema şi semnificaţia metodei diaporematice? Aristotel face mai mult decât să accepte opiniile morale ale societăţii sale?

8) Cum e legată plăcerea de eudaimonia?

9) Comentaţi relaţia între eticã şi politicã, aşa cum apare în primele douã paragrafe al cãrţii I.

15) Comentaţi pasajul 1094b, 12 - 1095a, 14: a) prin ce se distinge etica de o ştiinţã exactã? De ce nu are etica un scop teoretic (cunoaşterea teoreticã)? b) de ce nu sunt tinerii un bun auditoriu al prelegerilor etice? (folosiţi de asemeni şi paragraful 4, în special 1095b 5-7) c) poate fi un tânãr, în schimb, un bun ucenic într-ale matematicii?

16) Ce înţelege Aristotel prin ergon-ul omului? Imaginaţi ergon-ul pentru urmãtoarele lucruri: cuţitul, inima, cheia, pantoful. Care este diferenţa între ergonul acestora şi ergonul omului?

17) La ce se referã ergon - la ce este, sau la ce ar trebui sã fie omul? Sprijinindu-vã pe text, încercaţi sã aduceţi argumente în favoarea ambelor poziţii. Încercaţi o criticã a lui Aristotel, bazatã pe clarificarea acestei imprecizii în definirea ergonului.

18) "Nu poate fi pe deplin fericit cel care are un aspect diform" (1099b,4). Dacã un om diform nu poate fi fericit, atunci ergon-ul sãu nu este acelaşi cu ergon-ul tuturor oamenilor. Înseamnã cã un diform nu e om. Mai general, toţi aceia lipsiţi de anumite "bunuri exterioare" (în acest caz, bunuri ale corpului) nu sunt oameni. Sunteţi de acord cu o asemenea interpretare a fragmentului aristotelic? Ce vrea să spună Aristotel în citatul de mai sus?

19) Ce vrea Aristotel sã spunã când afirmã cã sãvârşirea acţiunilor "drepte şi cumpãtate" nu este destul pentru a fi o persoanã "dreaptã şi cumpãtatã"? (1105a26-1105b12) Care este diferenţa între a sãvîrşi acţiuni virtuoase şi a fi o persoanã virtuoasã?

20) Cum argumentează Aristotel că virtutea e o dispoziţie habitualã, şi nu un afect, nici o facultate naturală de a resimţi afectele? (1105b-1106a13)

21) Dupã Aristotel, de ce trebuie sã ştim dacă o acţiune este voluntarã sau nu pentru a decide valoarea ei morală? (1109b30-35) Dar dupã dvs?

22) Reconstruiţi distincţiile conceptuale pe care le face Aristotel în legãturã cu ceea ce

4

este involuntarul. (III, 1) (III, 5, V, 8).

23) a) Care este diferenţa între acţiunile sãvârşite din ignoranţã, şi cele sãvîrşite în ignoranţă (1110b25-29)? Construiţi şi alte exemple decât cele date în Comentariu sau în textul EN. b) Aristotel afirmã cã o acţiune fãcutã din ignoranţã este involunarã atunci când cineva nu cunoaşte circumstanţele particulare ale acţiunii. Cum justificã el acest lucru? (1111a4-20). Care este eticheta care i se pune unui om ce ignorã principiile generale ale comportamentului uman?

24) De ce spune Aristotel cã virtutea presupune alegerea deliberatã (prohairesis)? (1111b5-10) De ce alegerea deliberatã nu este: a) o dorinţã b) un impuls, c) o dorinţã raţională (boulesis) d) o opinie? (1111b21-1112a12). Urmãriţi şi interpretarea lui Gauthier şi Jolif, p. 190.

25) Potrivit lui Aristotel, alegerea presupune deliberarea (bouleusis) (1112a,14-18). Explicaţi de ce. Care sunt obiectele deliberãrii? Prin ce sunt ele caracterizate? (1112a19-1113a14).

27) Reconstruiţi şi evaluaţi discuţia despre curaj de la III 6, 7, 8, 9. Îşi respectã Aristotel "profesiunea de credinţã" de la 1107a28-34, şi din alte locuri, anume cã lucrarea sa are un caracter practic şi cã ea trebuie sã-i înveţe pe oameni cum sã ajungã la fericire, şi nu sã le spunã în mod teoretic ce este fericirea şi ce sunt virtuţile. Vi se pare descrierea fãcutã curajului o încercare normativã (aşa cum vrea în mod programatic Aristotel), sau una strict descriptivã?

28) Aristotel trateazã în cartea a IV-a pe rând despre: a) generozitate (IV, 1) b) mãrinimie (IV, 2) c) grandoarea sufleteascã (IV 3, 4) d) blândeţe (IV, 5) e) sociabilitate (IV, 6) f) modestie (IV, 7) g) comportamentul în discuţiile prieteneşti (IV, 8) h) pudoare (IV, 9)Reconstruiţi pe rând structura acestor virtuţi: la ce afect se referă, ce înseamnă media şi excesele, ce putem învăţa din această discuţie (cum să fim virtuoşi?).

29) De ce evită Aristotel să folosească expresia “ergon-ul unui om bun”? Există un ergon specific al omului bun, diferit de cel al omului rău?

30) Este corectă critica adusă definiţiei lui Aristotel a funcţiei omului pe motiv că omul face multe alte acţiuni specifice în afară de “viaţa raţională”)? (v. R. Norman, The Moral Philosophers, p. 46; vezi articolul lui A. Gomez-Lobo, The Ergon Inference, p. 182).

31) Foloseşte Aristotel acelaşi concept de ergon ca şi Platon în Republica 352e? (vezi articolul lui R. Kraut, The Peculiar Function of Human Beings).

5

32. Reconstruiţi soluţia lui Aristotel cu privire la sensul eudaimoniei din Cartea X. Cum sunt captate celelalte puncte de vedere despre fericire? Pentru ce soluţie interpretativă optaţi?

33. Comparaţi un enkratic şi un vicios. Definiţi cele două concepte şi daţi un exemplu.

34. Cum tratează Aristotel virtutea dreptăţii. Are abordarea sa reverberaţii contemporane?

35. Ce înseamnă prietenia şi de câte feluri este ea?

36. O viaţă plină de suferinţe poate fi eudaimon? Dacă nu, este fericirea o viaţă plăcută (după Aristotel)?

37. Sunteţi de acord cu această interpretare a eudaimoniei?"Aristotel a fost adesea acuzat de indecizie şi s-a spus uneori că ar susţine puncte de

vedere conflictuale cu privire la meritele relative ale unei vieţi practice împlinite şi ale uneia dedicate în primul rînd contemplării. El sugerează că treburile practice ar putea fi în aşa fel organizate încît să ofere cele mai bune condiţii unei vieţi dedicate theoriei (1177a12-18; 1145a6-11). Dar el priveşte de asemenea creşterea, mişcarea, percepţia, înţelegerea, ştiinţa, activitatea politică drept esenţiale pentru o viaţă omenească complet înplinită. Eudaimonia constă în exercitatea adecvată a potenţelor esenţiale ale sufletului, actualizate de dragul lor însele, deoarece actualizarea lor chiar este viaţa unei fiinţe umane şi nu doar pentru că şi ele promovează şi asigură genul de viaţă care conferă contemplaţiei rolul cel mai important.

Aş vrea să cercetez o cale de a citi pe Aristotel care să arate cum viaţa contemplativă şi cea practică nu trebuie să intre în competiţie pentru titlul de viaţă desăvîrşită. Nu există nimic în legătură cu viaţa practică de natură să o împiedice să fie totodată contemplativă şi chiar îmbogăţită prin aceea că e contemplativă. |ntr-adevăr, Aristotel remarcă (1140b7-11) faptul că oameni precum Pericle sînt priviţi ca posedînd înţelepciune practică deoarece ei posedă înţelepciunea contemplativă a ceea ce e bun. Aceasta e, adaugă Aristotel, concepţia noastră despre un om priceput în ale politicii, un conducător. |n sens propriu, theoria împlineşte şi perfecţionează viaţa practică, în sensul tehnic al acestor termeni.... Unul din scopurile omului politic e reconcilierea dintre viaţa contemplativă şi cea practică" (A. Rorty, The Place of Contemplation on Aristotle's Nicomachean Ethics, în A.Rorty (ed), Essays on Aristotle' s Ethics, University of California Press 1980).

38) Dacă fericirea e scopul desăvârşit (teleion) al omului, înseamnă aceasta că el este "ultim" sau "complet"?

39) Prezentaţi diferite interpretări date eudaimoniei.40) În concepţia lui Aristotel, valoarea morală a unei acţiuni este intrinsecă acelei acţiuni

sau e derivată din: a) cauza ei internă, sufletească; b) consecinţele ei?

Phil 1100 - Intro to Ethics Robert Johnson

6

BOOK I.1. Explain Aristotle's argument that the highest good is "happiness" or "eudaimonia". (NE 1094a1-22) Why is this the subject of ethics?  2. Aristotle appears to argue fallaciously that since every action aims at some good, there is some good that every action aims at. (NE 10941-3) Explain the fallacy. Could he be interpreted in a way that avoids the fallacy? 3.Why is a young person not suited to the study of ethics? (NE 1095a2-11)  4. Why does eudaimonia or happiness not consist simply of pleasure, honor or wealth? 1095b14 1096a10)  5. The chief or ultimate good for Aristotle must be "final" or the "end of action", it must be "self-sufficient", it must be "complete", and must reside in the "ergon" (characteristic activity or function) of man. (NE 1097a15-1098a20) What does he mean by these things, and what are his arguments?  6. What is the ergon (characteristic activity or function) of human beings? (NE 1098a1-16) How is the sense in which human beings have a ergon different from the sense in which a heart, key or shoe has a ergon?  7. Why is eudaimonia an activity and not a state? 8. Why is the good life pleasant? Do you agree that "someone who does not enjoy fine actions is not good; for no one would call him just, e.g., if he did not enjoy doing just actions, or generous if he did not enjoy generous actions, and similarly for the other virtues" (NE 1099a16-18)? Why or why not?  9. Why couldn't a happy life be a matter of fortune? (NE 1099b15-1100a5)  10. Why is happiness honored but not praised? (NE 1101b10-1102a1) What does this show about happiness, according to Aristotle?  

BOOK II.1. Aristotle claims that we could not be virtuous by nature since the virtues are formed by habituation. (NE 1103a17-1103b25) What are his arguments? 2. Explain why virtue "tends to be ruined by excess and deficiency" (NE 1104a12-1104b3).  3. If I do not like to give, but give anyway, Aristotle claims that I am not a virtuous person. Explain what a virtue is, according to him, and why he claims this. Some might argue that quite the opposite is the case, that it is only the

7

person who gives when it hurts that is virtuous. Discuss Aristotle's possible responses.  4. How does Aristotle respond to the objection (NE 1105a18-20) that if virtues arise out of like actions, then no one could gain a virtue, since only one who has a virtue acts virtuously?  5. Explain what Aristotle means when he claims that performing "just and temperate" actions is not sufficient to be a "just and temperate person"? (NE 1105a26-1105b12) What is the difference between performing virtous actions and being a virtuous person?  5. Why is virtue a state of character and not a matter of having certain feelings or the capacity for having certain feelings feeling? (NE 1105b20-1106a13)  6. What does Aristotle mean in saying that virtue lies in a mean between two extremes? (NE 1106a15-1106b35) Why is virtue a disposition to aim at a mean in actions relative to us?  7. Explain and discuss Aristotle's claim that the vices have no "means", and the virtue has no "extremes". (NE 1107a10-26) Do you agree? Does the fact that a person could be excessively greedy or cowardly show that he is wrong? Why or why not?  8. Aristotle's practical advice for "hitting the mean" and thus performing a virtuous action is to "avoid the easier extreme". (NE1109a30-35) Explain why.  

BOOK III.1. Explain Aristotle's definition of an "involuntary" action. (NE 1111a22-24) Why do we need to know which actions are voluntary and which not? 2. Explain Aristotle's view about whether actions done under "duress"--i.e., those done because of a threat of some kind (e.g., a gun to one's head)--are done voluntarily or not.(NE 1110a-1110b9) Do you think he is right? If you would emend his view, how would you do it?  3. What is the definition of a "forced" action? (NE 1110a1-4, 1110b2-9) Why would anyone think that pleasant actions are "forced", and what are Aristotle's three arguments against such a view? (1110b10-17)  4. What is the difference between an action done in ignorance and one caused by ignorance? (NE 1110b25-30) Are these actions voluntary or not voluntary? Explain.  5. Aristotle claims that an action caused by ignorance is involuntary when one is ignorant of the particulars of an

8

action. What does he mean by this? (NE 1111a4-20) What is the epithet fitting for one who is ignorant of universal rules of conduct, according to Aristotle?  6.Explain why Aristotle denies that actions caused by emotion or appetite are involuntary. (NE 1111a24-1111b4)  7. Why does virtue involve decision (or choice = prohairesis)? (NE 1111b5-10) Why is deciding to do something not (a) having an appetite for it, nor (b) an emotion concerning it, (c) wishing for it nor (d) opining about it? (NE 1111b12-1112a12) 8. Decision requires deliberation, according to Aristotle. (NE 1112a14-18) Why?  9. What delimits the possible subjects of deliberation? (NE 1112a19-1113a14) What are the specific attributes of the subjects of deliberation?  10. Can a bad (good) person, on Aristotle's view, deliberately desire something good (bad), and so choose to do the right (wrong) thing? 1113a15-113b2) Why or why not? 11. Aristotle holds that both our states of character (our virtues and vices) as well as our actions (our virtuous or vicious actions) are voluntary, but not in the same ways. (NE 1113b4-1115a7) Explain why.  12. Why does only the good person really know what's good on Aristotle's view? (1113a25-1115a) What are the objections to this view, as Aristotle see them, and what are his responses? What objections, if any, has he left out? back

9