Scurt istoric

Publicitatea a constituit dintotdeauna, o activitate plasată sub lupa a numeroşi specialişti din diverse domenii ( economie, sociologie, psihologie, design, medicină). Aşadar, publicitatea nu este o activitate nouă, ea a fost practicată încă din cele mai vechi timpuri şi are la baza transmiterea şi cunoaşterea unor idei, promovarea unui serviciu sau produs, stimularea unor nevoi şi utilizarea pragmatică a unor gusturi existente. Publicitatea reprezintă totalitatea mesajelor transmise de un grup sau de o instituţie, cu scopul de a-şi face cunoscute şi de a-şi promova interesele, ca “un proces de creare de subiecte şi de imagini în presă, o operaţiune, ce presupune executarea planificată şi organizată a mii de detalii aparent neînsemnate”, sau ca “o component importanta a comunicării promoţionale a întreprinderii modern, unul din mijloacele prin care întreprinderea se implică şi se raportează la evoluţia relaţiilor de piaţă, îmbrăţişând o întreagă paletă de tehnici proprii, mai multor discipline (sociologie, psihologie, design, grafică etc ) 1 “ Publicitatea este o activitate veche, nu s-a reuşit niciodată stabilirea cu exactitate a unui moment în care aceasta şi-a făcut apariţia,însă ce este de ştiut este faptul că este la fel de veche ca şi societatea umană, respectiv comerţul. Ca punct de plecare în formarea unor idei despre apariţia primelor forme de publicitate, îl poate reprezintă de exemplu un eveniment din trecut, banal, şi anume, acela că atunci când un produs său serviciu era de vânzare, primul pas era făcut de vânzător care pentru a-şi face cunoscute produsele sau serviciile, găsea diverse modalităţi de a informa posibilii cumpărători. Una dintre primele atestări a unui act publicitar o constituie o tăbliţă de lut babiloniana din anul 3000 i. Hr. ce poartă inscripţii referitoare a un comerciant de uleiuri, un cizmar şi un scrib. În aproximativ aceeaşi perioadă, vechii egipteni îşi scriau pe suluri de papyrus, anunţurile pentru comercializarea diferitelor produse şi servicii, anunţurile prin care se oferea recompense pentru denunţarea sclavilor fugari. Şi negustorii romani apelau la tehnici publicitare primitive. Printre ruinele oraşului Pompei s-au găsit “reclame” pentru produsele care se comercializau în acea vreme, al căror support era piatră sau teracota: pentru o lăptărie “reclama” era o vacă, pentru o cizmărie “reclama” era o gheaţa. Astfel, putem vorbi despre debutul a ceea ce numim acum “publicitate outdoor”. 2

Perioada de maturizare a publicităţii a început odată cu secolul al XX-lea, atunci când oamenii din publicitate au început să devină din ce în ce în mai preocupaţi să identifice fiecare segment de public şi să-l supună unor metode de cercetare sophisticate în vederea valorificării actului publicitar. Anul 1920, marchează începutul unei epoci de înflorire a publicităţii, apariţia şi dezvoltarea radioului, determinând un publicitatea să câştige un nou canal de difuzare şi mai mult segmente de public. Treptat, publicitatea devine principal sursă de finanţare şi profit a posturilor de radio. Apariţia televiziunii, nu a fost un moment important de marcat, însă, datorită preţurilor ridicate ale televizoarelor şi a numărului redus de canale. Câţiva ani mai târziu, televiziunea surclasează radioul. Publicitatea trece aşadar prin schimbări majore de-a lungul timpului, dar reuşeşte să se muleze perfect pe noile tehnologii, care devin principalele modalităţi de informare a publicului larg. Treptat, nici accentul nu mai cade pe compararea produselor, ci se poziţionarea cât mai corectă pe piaţă a respectivului produs.

1 Sofia Georgescu, De la publicitate la manipulare, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006, p. 112 Ibidem, pp.12-13

Noţiuni introductive Asa cum am mai afirmat, publicitatea este cel mai intalnit proces in toate domeniile de activitate, fiind considerat unul eficient, o legatura intre majoritatea activitatilor de piata, un nucleu al relatiilor intemeiate pe baza cunoasterii si pe baza realitatii cultural. Distingem astfel doua clasificari importante ale publicitatii: publicitatea directa si opusa ei, publicitatea indirect. Atunci cand vorbim despre publicitatea directa, este bines a mentionam de ce este mai efiecienta decat publicitatea indirect. In primul rand, utilizeaza mai multe mijloace de comunicare pentru a prezenta caracteristicile unui produs sau serviciu in mod direct dar si pentru ca se adreseaza exclusive nevoilor unui anumit segment de public. Utilizeaza ca principale instrumente, televiziunea, radio, presa scrisa si internetul. In comparatie cu publicitatea directa, cea indirect se adreseaza unui grup de persoane necunoscut si utilizeaza ca forme de informare doar spoturile publicitare, deci reclame difuzate prin orice fel de canal de transmitere. Mai putem clasifica desigur, publicitatea in functie de obiect. Ea poate fi de produs, de marca si institutionala. Publicitatea de produs, este cea mai utilizată şi familiară metodă şi are ca scop stimularea cererii de consum pentru un produs anume. Aici intră şi alte patru subcategorii: publicitatea de informare ce are drept obiectiv informarea publicului atunci când urmează să se lanseze un produs, in vederea creşterii cererii potenţiale. Celelalte subcategorii sunt publicitatea de conditionare, menita sa stimuleze cererea pentru un nou produs şi este utilizată în perioada acestuia de maturizare şi creştere, publicitatea comparativă ce compară în mod direct produsele aflate în relaţie de concurenţă, iar ultimul tip de publicitate, publicitatea de reamintire, este utilizata atunci când se doreşte păstrarea interesului şi întărirea efectului anterior al unui produs. Pentru protejarea produselor şi evidenţierea mărcii acestora, este necesară publicitatea de marcă. După aria de răspândire a mesajului, publicitatea poate fi:• publicitate locală, efectuată, de către unităţile prestatoare de servicii care au o piaţă locală de desfacere;• publicitatea regională, practicată de unităţile producătoare cu o activitate de piaţă circumscrisă spaţiului geografic al regiunii;• publicitatea naţională, susţinută cu precădere de către instituţiile producătoare, de către firmele comerciale sau prestatoare de servicii cu o rază de acţiune la nivel naţional. Prin acest tip de publicitate se urmăreşte crearea unei cereri fără a se acorda importanţă locului unde produsele/ serviciile se vor desface;• publicitatea internaţională, desfăşurată în forme variate, este foarte frecvent utilizată de către instituţiile de comerţ exterior şi de către diferiţi agenţi intermediari care acţionează în comerţul internaţional. 3

3 Sofia Georgescu, op. cit , p. 18