1

Universitatea Tehnica “Georghe Asachi”

Facultatea de Inginerie Chimica si Protectia Mediului

Domeniu: Ingineria Mediului

Specializare: Managementul Mediului

Estimarea riscului asupra unor specii pe cale de disparitie

generate de utilizarea pesticidelor

Prof.coordonator: Raluca- Maria Hlihor

Masterand: Baiceanu Oana-Marina

An II, Master MM, Grupa 2605

IASI

-2012-

2

Cuprins

I. INTRODUCERE...................................................................................................

3

1.1. Aspecte privind estimarea si managementul riscului.......................................... 3

1.2. Scopul evaluării riscului........................................................................................ 4

1.3. Obiectivele evaluării riscului................................................................................ 7

1.4. Stadiul actual al cercetarilor conform literaturii de specialitate........................... 8

CAPITOLUL 2. INFORMATII GENERALE DESPRE EFECTELE PESTICIDELOR............ 11

CAPITOUL 3. DESCRIEREA EFECTELOR PESTICIDELOR...................................... 13

CAPITOLUL 4. ESTIMAREA ŞI MANAGEMENTUL RISCULUI ÎN CADRUL UNITĂŢII ALESE

CA STUDIU DE CAZ...........................................................................................................

15

4.1 Identificarea hazardelor.......................................................................................... 15

4.2 Estimarea expunerii................................................................................................. 18

4.3 Evaluarea toxicităţii................................................................................................. 22

4.4 Caracterizarea riscului............................................................................................ 23

4.5 Evaluarea riscului Conform Ordinului 184/1997.................................................... 23

4.5.1. Analiza calitativă a riscului........................................................................... 24

4.5.2. Analiza cantitativă a riscului.......................................................................... 27

4.6 Estimarea si managementul riscului prin aplicarea unei noi metodologii.............. 28

Concluzii................................................................................................................................... 30

BIBLIOGRAFIE...................................................................................................................... 31

3

I. INTRODUCERE

1.1. Aspecte privind estimarea si managementul riscului

Natura, inseamna viata, noi trebuie sa realizam ca viata noastra se schimba in rau, in

fiecare secunda, trebuie sa intervenim cu orice stim ca am putea ajuta la diminuarea poluarii, un

pahar de plastic aruncat pe pamant, in natura, poate face mult rau, deci ar fi atat de simplu ca

fiecare din noi sa se implice, sa ajute pamantul de povara grea care il apasa prin neglijenta si

indiferenta oamenilor, sa facem putina economie la electricitate, la consumul de apa, pentru noi

aceste lucruri ar fi nesemnificative, dar pentru pamantul nostru ar insemna enorm. Salvand cat

mai multe animale, neconsumand carne, salvam mii de hectare de pamant care nu mai trebuiesc

cultivate pentru hrana animalelor, astfel pamantul ar fi mai liber nepoluat cu tot felul de

ingrasaminte chimice, pesticide, insecticide. Protejand natura si animalele, de fapt ne protejam pe

noi.

Aproximativ 17.000 de specii sunt in acest moment pe cale de disparitie, iar alte 869 sunt

disparute sau mai exista doar in captivitate. Numai in ultimul an, starea a 183 de specii s-a

inrautatit semnificativ. Speciile periclitate au fost grupate in cinci mari categorii: primatele,

liliecii, albinele, ciupercile si planctonul.

Posibila disparitie a unor specii de animale si plante pune in pericol planeta.

Pesticidele sunt produse chimice (exceptând medicamentele) folosite pentru combaterea

dăunătorilor plantelor și a produselor agricole stocate, precum și pentru combaterea vectorilor

biologici ai bolilor omului și animalelor. Dăunătorii includ microbi, plante sau animale care

concurează cu omul pentru hrană, distrug proprietatea, difuzează boli sau reprezintă o calamitate.

Pesticidele sunt substanțe sau amestecuri de substanțe ce conțin ingrediente biologic

active împotriva dăunătorilor. Ingredientele biologic active sunt, în general, substanțe toxice cu

potențial de degradare a mediului. Multe pesticide sunt toxice și pentru om. Din aceste motive

producerea, ambalarea, depozitarea, transportul și utilizarea pesticidelor sunt reglementate prin

lege.

Folosirea pesticidelor a devenit o problemă pentru domeniul apicol la nivel mondial după

ce foarte multe colonii de albine din Statele Unite şi America de Sud au fost decimate ca urmare

4

a polenizării pe terenuri unde a fost utilizat un pesticid folosit pe scară largă în agricultură.

Europa ar putea fi afectată în curând de aceiaşi problemă.

Trebuie să se ţină cont că de polenizarea albinelor depind 84% din speciile de plante ale

lumii şi că polenizarea asigură 76% din producţia aliemntară la nivel mondial.

In România nu sunt încă astfel de probleme pentru că există foarte multe terenuri

nelucrate, dar în ultimii ani a apărut un alt fenomen, cel al importurilor de pesticide periculoase.

Sunt aduse în ţară ierbicide care în Vestul Europei nu se mai pot utiliza, aşa că sunt date

fermierilor români cu titlu gratuit. Aceştia le utilizează fără să se gândească la consecinţe.

Reziduurile de OCl din mediu au afectat supravietuirea unor specii, mai alesdintre cele

situate in varful piramidei trofice. In unele tari dezvoltate (SUA., MareaBritanie) a devenit

alarmanta scaderea populatiei unuor pasari rapitoare. Aceasta scadere este consecinta a

doua tipuri de efecte ale reziduurilor de OCl din furaje:

-efecte asupra reproductiei;

-efecte asupra comportamentului.

Aproximativ o treime din cele 63.837 de specii existente ce au fost analizate riscă să

dispară din cauza lipsei habitatelor, din cauza încălzirii globale şi a vânătorii.

1.2. Scopul evaluării riscului

Pamantul a cunoscut pana in prezent cinci procese de extinctie in masa, inclusiv pe aceea

provocata de un asteroid care a sters de pe suprafata Terrei dinozaurii si alte vietuitoare, acum 65

de milioane de ani. Cercetatorii avertizeaza de ani de zile ca ne aflam in mijlocului celui de-al

saselea proces de acest fel, cauzat de data aceasta de mana omului, in care speciile, de la broaste

la pasari si tigri, sunt amenintate de schimbarile climatice, boli, folosirea pe scara larga a

pesticidelor, distrugerea habitatului natural si lupta pentru resurse cu alte specii care au migrat

din alte zone.

Cum se compara noua extinctie in masa cu celelalte cinci?

5

Paleobiologul Anthony Barnosky de la Universitatea California, Berkeley, si colegii lui

si-au pus aceasta intrebare si au analizat ceea ce s-a intamplat in trecut. Mai intai, ei au calculat

rata mortalitatii in randul mamiferelor, cercetand fosilele din ultimii 65 de milioane de ani. Asa

au ajuns la concluzia ca rata de extinctie este mai mica de doua specii la un million de ani.

Dar, in ultimii 500 de ani, acest proces s-a accelerat, 80, pana la 5.570 de specii de mamifere

disparand. Cercetatorii atrag atentia asupra faptului ca daca luam in calcul si speciile care sunt in

prezent pe cale de disparitie, atunci imaginea devine si mai sumbra. “Priviti pe fereastra si

imaginati-va ca trei sferturi dintre vietuitoarele pe care le vedeti acum nu vor mai exista in

urmatorii 334 de ani si ganditi-va bine daca vreti sa traiti intr-o asemenea lume”, a spus

Barnosky.

Cercetatorii au extins metodele de analiza si asupra amfibienilor, reptilelor, pasarilor,

plantelor, molustelor si a altor forme de viata. Au ajuns la aceleasi concluzii: 1-2% dintre specii

sunt deja disparute astazi, iar 20-50% sunt pe cale de disparitie, cifre care se apropie de cele care

au caracterizat extinctiile in masa de pana acum. “Estimarea noastra este ca actuala extinctie in

masa are un ritm de 80 de ori mai mare decat al celorlalte cinci de pana acum”, a mai spus

Branosky.

Pe de alta parte, paleobiologul David Jablonski de la Universitatea Chicago, Illinois, care

nu a participat la cercetare a atras atentia ca exista totusi o sansa ca acest proces de extinctie in

masa sa fie stopat sau macar incetinit cu mii de ani. Singura solutie, in viziunea sa este ca

oamenii sa protejeze speciile aflate in pericol si habitatele lor naturale.

Scăderea ireversibilă a biodiversităţii are un impact serios asupra nivelului de trai al

oamenilor. Ecosistemele sănătoase asigură hrană, aer curat, apă şi soluri fertile

pentru agricultură. De asemenea, 40% din medicamentele moderne provin de la plante şi animale

O cauză majoră care a dus şi duce la diminuarea drastică a faunei şi florei este poluarea

mediului. Diferite chimicale toxice s-au răspândit tot mai mult în circuitul hranei în cadrul

ecosistemelor. Poluarea apei şi temperaturile ridicate ale apei au făcut să dispară numeroase

specii de peşti endemici.

Lista de specii de plante şi animale recunoscute ca fiind pe cale de dispariţie este destul

de mare. Exemple mai concludente sunt:

6

- Porumbelul pasager deţinea cândva supremaţia absolută ca număr de exemplare între păsări şi

mamifere. În anul 1813, s-au numărat peste 1 miliard de porumbei în statul american Kentucky;

peste un secol, în acelaşi stat, a încetat din viaţă ultimul exemplar din această specie.

De ce a castigat conceptul de risc o importanta atât de mare în societatea moderna ? De

ce se defineste societatea moderna ca o societate ”riscanta” ?

Sociologul german Nicklas Luhman a adus o contributie instrumentala substantiala prin

lansarea ideii ca “riscul” reprezinta o forma generala prin care societatea îsi descrie viitorul.

Potrivit lui Luhmann, riscul este un concept caretrebuie deosebit de pericol. În timp ce riscul

indica o pierdere posibila viitoare datorita deciziei unui alt agent, pericolul se relationeaza cu

posibilitatea unei pierderi cauzate de indecizie. Pe scurt, teza lui Luhmann sustine ca viitorul este

total dependent de deciziile prezente. Aceasta abordare are implicatii importante pentru analiza

riscului.

Risc = Pericol x Expunere

Impactul dezvoltare economica – echilibru ecologic, ridica probleme numeroase

si complexe pentru toate tarile, sunt intr-adevar probleme comune ale intregii omeniri. Studiul

intitulat ,,Catastrofa sau o noua societate”, un model latino – american al lumii, realizat de un

colectiv sub coordonarea prof. Amilear O.Herrera (Argentina) la fundatia Barilache indica un

mod de atingere a unui tel final si anume – o lume eliberata de subdezvoltare si mizerie.

,,Deteriorarea mediului fizic nu este o consecinta inevitabila a progresului umanitatii,

ci rezultatul organizarii sociale bazate in mare masura pe valori distructive”

Se propune participarea tuturor membrilor societatii la luarea deciziilor care ii afecteaza,

sa existe o societate in mod intrinsec compatibila cu mediul inconjurator.De un larg ecou s-a

bucurat si studiul ,, Intrand in secolul XXI” intocmit de un colectiv de specialisti de la Consiliul

pentru calitatea mediului si Departamentului de stat, de la Agentia pentru protectia mediului,

Fundatia Nationala de Stiinte, Administratia Nationala pentru ocean si atmosfera, studiu care

reliefeaza preocuparile privind perspectivele resurselor naturale – tendinta spre epuizare a unor

resurse neregenerabile, deteriorarea factorilor de mediu.

De peste o jumatate de secol, pesticidele sunt utilizate, in cantitati considerabile, in ceea

ce se numeste, cu un concept modern, agricultura intensiva. Pe masura ce populatia globului a

7

crescut (suntem deja sapte miliarde), nevoile de hrana au fost si sunt tot mai mari, iar consecinta

imediata a acestei realitati a fost preocuparea pentru sporirea productiilor agricole, nu si pentru

calitatea acestora.

“Pesticid” (din cuvantul englezesc “pest” – animal, insecta – si latinescul “caedo”/“cida”

– “a ucide”) este un termen generic pentru a denumi substantele chimice utilizate pentru

combaterea daunatorilor agricoli, a insectelor nedorite, a fungilor (ciupercilor parazite),

buruienilor, dar si a gandacilor de bucatarie, a puricilor, sobolanilor, reunind, asadar,

insecticidele, erbicidele, fungicidele etc. Chiar daca specialistii au incercat, prin diverse formule,

sa reduca impactul nociv al pesticidelor asupra mediului si asupra oamenilor, astazi, analizele si

statisticile arata ca reziduuri de pesticide se gasesc peste tot – in apa, in aer (in picaturile de

ploaie, ceata), in produsele obtinute din agricultura intensiva (mai mult de jumatate din productia

de fructe, legume, cereale). Prin apa si prin alimentele consumate, resturile pesticidelor ajung in

organismul uman, care gazduieste sute de tipuri de molecule toxice.

1.3. Obiectivele evaluării riscului

Obiectivul general al evaluării riscului este de a controla riscurile provenite de la un

amplasament, prin identificarea:

- agenţilor poluanţi sau a pericolelor cele mai importante;

- resurselor şi receptorilor expuşi riscului;

- mecanismelor prin care se realizează riscul;

- riscurilor importante care apar pe amplasament;

- măsurilor generale necesare pentru a reduce gradul de risc la un "nivel acceptabil".

Organizatia Natiunilor Unite pentru alimentatie si agricultura (FAO – Food and

Agriculture Organization of the United Nations), al carei principal scop este sa ajute la edificarea

unei lumi in care nimeni sa nu mai sufere de foame, sub deviza “Fiat panis” (“Este paine pentru

toti”), in 2010 a deschis o baza de date pentru pesticide, in care agricultorii de pretutindeni se pot

inscrie gratuit, precizand substantele si cantitatile pe care le folosesc in culturile lor. Potrivit

informatiilor FAO, la nivel mondial, cele mai mari cantitati de pesticide la hectar sunt folosite de

catre tarile cultivatoare de orez (in primul rand, Japonia, China, Coreea de Sud), adica de patru

ori mai mult decat media europeana si mai mult decat in Statele Unite ale Americii.

8

In momentul in care, asupra unei culturi agricole, se aplica un tratament cu pesticide, s-a

constatat ca 90% din cantitatea utilizata nu atinge daunatorul vizat, dar patrunde in sol, direct sau

diluata in apa de ploaie, dispersand substantele toxice care vor altera definitiv echilibrul

ecologic. In multe tari de pe glob (mai putin in cele in curs de dezvoltare), in ultimii ani, au fost

luate masuri drastice pentru interzicerea folosirii unor pesticide (peste 400), cu risc foarte mare

pentru sanatatea oamenilor si a mediului. Printre aceste substante se afla, de exemplu, atrazina

folosita zeci de ani pentru distrugerea buruienilor din culturile de porumb, “Gaucho”, un

insecticid sistemic folosit pentru tratarea diverselor culturi, dar si a semintelor si despre care

apicultorii au sesizat ca s-ar afla la originea diminuarii drastice a populatiilor de albine, DDT-ul,

interzis inca din anii ’80, dar ale carui urme inca se mai gasesc in grasimile animale etc.

Procesele de – industrializare – urbanizare - modernizare a agriculturi iau consecinte

negative asupra mediului inconjurator. Procesele de poluare a factorilor de mediu (apa, aer, sol),

dedeteriorare a solului si vegetatiei, in special a padurilor, cunosc pe Terra aspecte ingrijoratoare.

In ultima vreme s-au purtat discutii asupra problemelor echilibrului ecologic, protectia mediului,

franarii si preantampinarii unor activitati cu efecte daunatoare, ecologizarii activitatilor

economico - productive, probleme care au fost ignorate timp indelungat. Modificarile survenite

in atmosfera, pe pamant si in zestrea bilogica a planetei vor necesita eforturi de cooperare de

dimensiuni globale. Conducatorii politici care nu vor reusi sa inteleaga schimbarile fundamentale

intervenite in raportul dintre cei peste 6 miliarde de oameni care constituie populatia actuala a

Terrei, sisistemele si resursele naturale de care depinde viata omului, se

vor trezi asaltati de probleme nerezolvabile, blocati de un declin economic ireversibil.

Detergentii, ingrasamintele chimice, pesticidele, petrolul si produsele obtinute din petrol

si produsele radioactive, introdusi continuu in ape in cantitati infime sau

deversati accidental in cantitati enorme (poluareafluviului Dunarea cu cianura de la industria

Aurul din Baia Mare) reprezinta poluantii cei mai periculosi cunoscuti din viata de toate zilele.

1.4. Stadiul actual al cercetarilor conform literaturii de specialitate

POLUAREA SOLULUI CU PESTICIDE

Pesticidele, mai ales daca acestea nu sunt folosite rational intotdeauna, produc pericole

mari, dintre care amintim:

9

-intoxicatii directe la plante si animale, datorita toxicitatii ridicate a unora dintre ele, mai

ales insecticidele.

-prin actiunea lor biologica, distrug nu numai organismele tinta, ci si unele utile.

-persistenta in mediu, acumularea unora dintre ele si penetrarea lor in lanturile trofice:

prin circuitul apelor Lindanul, dar mai ales DDT-ul au ajuns in corpul unor specii de pesti la

distante enorme de locul de aplicare si acumulare. In agricultura lumii sunt folosite anual circa

130-135 milioane tone de ingrasaminte chimice si alte milioane tone substante chimice

destinate protectiei plantelor care salveaza 35% din recoltele obtinute si aduc un spor de

productie echivalent cu 40% din productia mondiala de cereale. Protectia plantelor cu pesticide

este un rau foarte necesar, acceptat de societatea internationala, in vederea asigurarii confortului

alimentar. Romania nu trebuie sa se teama de poluarea cu pesticide, pe total

fiind asigurate in proportie de 15-20%, iar erbicidele acopera 10% dinnecesarul optim.

Pesticidele sunt substante chimice destinate protectiei culturilor, au o anumita toxicitate si

de aceea aplicarea lor se va face cu multdiscernamant, in nici un caz abuziv.

Principiile ecologice care stau la baza utilizarii pesticidelor:

- la acelasi efect biologic, sa se utilizeze produsele cele mai putin toxice;

- sa se evite introducerea in ecosistem a pesticidelor greu degradabile biologic, a celor cu

rezidualitate ridicata;

- sa se evite folosirea produselor usor levigabile, care ajung mai repede in apa freatica;

-nu se mai accepta produse care prin persistenta lor patrund usor in lantul trofic plante –

animale – om.

Pentru obtinerea unor produse pesticide ecologic acceptate, se cheltuiesc, pe produs 15 -

30 miliarde dolari S.U.A., in 8 - 10 ani de cercetare si selectare a unei singure substante, din 10 -

15 mii de produsi, care sa indeplineasca cerintele de - eficacitate biologica - protejare a naturii

eforturile depuse pentru introducerea de produse noi, se justifica prin efectele economice

deosebit de mari pe care le provoaca.

EFECTELE SECUNDARE CAUZATE DE PESTICIDE

1.) Efect prelungit de rezidualitate, indeosebi in cazul erbicidelor care conduc la

diminuarea productiei. Sunt cunoscute efectele toxice ale reziduurilor de atrazin asupra culturii

de grau ce urmeaza a fi semanata.

2.)Distrugerea partiala a faunei si florei solului

10

Fenomenul este mult mai activ in cazul insecticidelor toxice (ex.

Carbofuran) care aplicate in sol distrug nematozi, lumbricide dar si multe specii utile.

3.)Poluarea apelor freatice si de suprafata.

Prin aplicarea atrazinului, in apele freatice din zona Rhinului de Sus au fost gasite

cantitati de reziduuri cu 4 % mai mari decat normele Uniunii Europene.

In Gemania atrazinul a fost interzis din 1991, fiind restrictionat si in alte tari, deoarece s-

a constatat ca erbicidul se degradeaza lent. Un numar mai mare de pesticide poate ajunge:

-in pesti, prin apele poluate;

-in grasimea animalelor care consuma hrana ce contine reziduuri;

-in hrana omului.

UTILIZAREA PESTICIDELOR SI CONSERVAREA MEDIULUI AMBIANT

Pesticidele pot primejdui interesele omului pe termen lung daca:

-se extind substante insuficient cunoscute;

-nu exista solutii sigure pentru inlocuirea unor substante periculoase;

-politica de conservare a mediului nu se aplica consecvent.

11

CAPITOLUL 2. INFORMATII GENERALE

DESPRE EFECTELE PESTICIDELOR

Delfinii din raul Mekong, o populatie izolata care ocupa o zona de 190 km a

raului Mekong, intre Cambogia si Laos, au suferit 88 de decese din 2003 si pana in prezent, 60%

fiind pui in varsta de mai putin de doua saptamani. Populatia totala este estimata in prezent la 64

– 76 de exemplare.

Necropsiile efectuate au aratat ca decesele puilor sunt cauzate de o afectiune bacteriana,

care n-ar fi fatala daca sistemul imunitar al delfinilor n-ar fi suprimat de pesticidele, mercurul si

celelalte substante poluante din apa. Aceste substante pot fi un risc si pentru oamenii care traiesc

in apropierea raului.

Specia este listata ca fiind in pericol iminent de disparitie din 2004, insa populatii de

cetacee aflate in situatii similare si-au revenit remarcabil in trecut dupa ce habitatul lor a fost

protejat. WWF (Fondul Mondial pentru Natura) Cambogia depune eforturi pentru identificarea

surselor de poluare si demararea unui program transfrontalier de prevenire a raspandirii bolii.

“Acesti poluanti sunt aruncati in cantitati mari in mediul inconjurator, iar sursa poluarii

este susceptibila ca provine din mai multe tari traversate de Mekong” (Cambodgia, Laos,

Birmania, Tailanda, Vietnam si provincia Yunnan), precizeaza intr-un comunicat Verne Dove,

veterinar in cadrul WWF.

Potrivit AFP, organizatia, care a deschis deja o ancheta, a detectat niveluri extrem de

ridicate de pesticide si de mercur in cadavrele a peste 50 de delfinide tinere. Acesti poluanti au

distrus sistemul imunitar al mamiferelor, care au murit apoi din cauza infectiilor.

WWF a cerut crearea cat mai rapida a unui program de prevenire in favoarea delfinilor,

mamifere considerate sfinte in Cambodgia si in Laos.

Inundațiile duc pesticidele toxice și deșeurile urbane și industriale în lacuri și râuri.

Poluarea cu metale grele. Problema s-a manifestat acut în anii '50 - '70 în ţări dezvoltate,

unde au fost mari scandaluri şi grave afectări ale sănătăţii publice (inclusiv cazuri cu sute de

morţi în Japonia de exemplu). Deşi în toate ţările s-au luat măsuri, problema este departe de a fi

stăpânită. Chiar dacă de mâine teoretic nu s-ar mai deversa în apă metale grele, avem în

continuare apele de mină, cele provenind din haldele de gunoaie orăşeneşti (unde decenii întregi

au ajuns, şi în unele ţări - inclusiv România - continuă să ajungă şi deşeurile periculoase) şi mai

12

ales sedimentele depuse de-a lungul multelor decenii pe fundul râurilor puternic contaminate cu

metale grele, de unde la dragare sau viitură sau modificarea chimismului apei se pot uşor

mobiliza cantităţi imense de metale grele.

Metalele grele includ plumbul, arsenul, mercurul, cadmiul, cobaltul, nichelul, seleniul,

fierul, argintul, zincul, cromul, cobaltul, manganul. De regulă nu se ajunge la intoxicaţii acute,

însă metalele grele au proprietatea de a se concentra în organismele vii, manifestându-se

toxicitatea cronică. Nivelele toxice sunt relativ bine cunoscute pentru om, dar nici pe departe

pentru imensa diversitate de organisme acvatice. Contaminarea omului depinde mult de

obiceiurile alimentare, vârstă, stare de sănătate etc. Contează foarte mult şi forma, nivelul de

absorbţie şi de toxicitate find diferit între Cr3+

şi Cr6+

sau între mercurul metalic şi cel legat

organic. Aluminiul a produs uneori mortalitate piscicolă sau a algelor.

Principalele surse de poluare a apelor cu metale grele sunt: surse geologice (naturale);

industria minieră şi prelucrătoare de metale; utilizările industriale şi casnice ale sărurilor de

metale grele de exemplu cele de crom la tăbăcării, cele de cupru şi arsen în pesticide, sau

plumbul în benzină; din excreţiile umane şi animale; din infiltraţiile de la haldele de gunoi.

Monitorizarea concentraţiilor de metale grele este destul de dificilă.

Micropoluanţii organici sunt compuşi organo-cloruraţi, fenoli, cetone etc. Mulţi intră în

clasa biocidelor (pesticide, fungicide, ierbicide, insecticide etc.). Există peste 10 milioane de

compuşi chimici, din care zeci de mii sunt în uz în industrie, ceea ce face ca în apă să poată

ajunge o uriaşă varietate, imposibil de identificat şi dozat individual. De aceea se monitorizează

numai compuşii mai frecvenţi şi mai toxici. Există în legislaţie liste cu substanţe prioritare ce

trebuie eliminate. Frecvente sunt pesticidele organo-clorurate şi organo-fosforice, triazinele,

derivatele de uree, erbicidele tip hormon vegetal, solvenţii de uz casnic, substanţele de sinteză şi

reactivi din industrie, de exemplu cei pentru fabricarea de polimeri... Unele produse cum sunt

DDT şi alte pesticide organoclorurate au fost interzise aproape în toate ţările sau sunt foarte strict

controlate, după ce s-a constatat ce dezastre au produs.

13

CAPITOUL 3. DESCRIEREA EFECTELOR PESTICIDELOR

Efectele toxice ale diverşilor micropoluanţi pot fi letale sau neletale, atât pe termen scurt

cât şi la expunere cronică. Mari probleme şi controverse sunt cu privire la efectele cancerigene şi

genotoxice în general la expuneri cronice la cantităţi reduse de substanţă, deoarece informaţia

ştiinţifică e incompletă.

Degradabilitatea biologică şi chimică a diverşilor micropoluanţi este extrem de diferită.

Unii persistă săptămâni (de exemplu insecticide organofosforice), altele luni (triazine de

exemplu) iar altele foarte mult (10 ani DDT-ul!). Unele sunt reţinute / descompuse de procedeele

obişnuite de epurare / preparare a apei, altele însă trec aproape nemodificate (lindan,

pentaclorfenol etc.).

Pentru identificarea micropoluanţilor se folosesc metode de laborator foarte diverse:

evaporare, ultrafiltrare, spumare, extracţie, schimb de ioni, adsorbţie pe carbon activat, pe oxid

de aluminiu, pe nămol activ, precipitare cu săruri de fier sau aluminiu, cromatografie gazoasă,

spectrofotometrie etc.

Chiar dacǎ pesticidele se gǎsesc în mediu la concentraţii foarte mici ele au fost puse în

legǎturǎ cu multe efecte înregistrate asupra mediului sau sǎnǎtǎţii umane. Poluanţii organici

persistenţi care fac obiectul Convenţiei de la Stockholm, între care aldrin, dieldrin, endrin, HCB,

DDT, heptaclor au fost incriminaţi, pe baza unei informaţii stiinţifice solide, ca fiind rǎspunzǎtori

pentru o serie de efecte adeverse înregistrate asupra sǎnǎtǎţii umane şi animale cum ar fi: cancer,

afecţiuni neurologice, afecţiuni ale sistemului reproductiv şi endocrin.

Existǎ trei nivele la care POPs afecteazǎ animalele – la nivel genetic, populaţional şi la

nivelul comunitǎţii sau al ecosistemului (Tanabe şi Subramanian, 2003). Existǎ o varietate de

perturbǎri hormonale sau ale sistemelor enzimatice la animalele acvatice care conduc la

disfuncţii genetice. Perturbǎrile sexuale la multe specii marine de peşti sau moluşte ca şi

subţierea cojii ouǎlelor la unele specii de pǎsǎri conduc la scǎderea succesului reproducǎtor la

indivizii cu un conţinut mai mare de POPs în ţesuturi sau organe (Reijnders ş.a., 1999;

Konstantinou ş.a., 2000; Van der Oost ş.a., 2003).

Perturbarea sistemului endocrin de cǎtre poluanţii organici persistenţi reprezintǎ un

impact major asupra vieţii sǎlbatice. Expunerea la pesticidele din mediu şi/sau prin intermediul

14

lanţului trofic, mai ales în timpul unor perioade critice ale ciclului de dezvoltare pot afecta

sistemul imunitar al pǎsǎrilor şi mamiferelor, poate induce funcţionarea anormalǎ a tiroidei la

peşti, moluşte şi mamifere, scade rata de fertilitate la unele animale şi pot determina perturbǎri

ale caracteristicilor sexuale la animalele individuale alterând astfel raportul între sexe la nivel

populaţional (Colborn ş.a., 1996).

Efectele biologice ale poluǎrii pot fi evaluate prin intermediul analizei biomarkerilor în

organisme santinelǎ. Biomarkerii sunt consideraţi instrumente folositoare pentru analiza calitǎţii

mediului acvatic. Unii dintre ei sunt deja incluşi în programe de monitoring (ex. Joint Monitoring

Program al Convenţiei OSPAR; Programul Mediteranean de Biomonitoring, MED POL, UNEP)

(Lam and Gray, 2003; Viarengo et al., 2007).

În Romania s-au fǎcut doar unele investigaţii asupra unor biomarkeri generali cum sunt

destabilizarea membranei lizozomale (Ciocan C, 1996-1997, Ciocan C, 2002) şi enzimele

oxidative (Coatu ş.a, 2001; Coatu ş.a, 2002; Coatu V. şi Artenie V., 2002). Nu existǎ studii

privind biomarkeri specifici cum sunt metalotioneinele, vitelogenina sau glutation trasfarazǎ.

15

CAPITOLUL 4. ESTIMAREA ŞI MANAGEMENTUL RISCULUI

ÎN CADRUL UNITĂŢII ALESE CA STUDIU DE CAZ

4.1 Identificarea hazardelor

Concentraţia pesticidelor organoclorurate în apă, sedimente şi organisme reprezintă

indicatori de stare ai contaminării mediului.

Dezvoltarea forţată a agriculturii în majoritatea ţărilor din jurul Mării Negre, dar în

special în bazinele Dunării, Nistrului, Niprului şi Donului prin utilizarea excesivă a

îngrăşămintelor fosfatice şi azotoase, a dus la creşterea de sute de ori a cantităţii de nutrienţi din

apele costiere ale Mării Negre. Anual ajungeau în mare cca 160 000 t fosfor şi cca 800 000 t

azot.Principalele surse de azot sunt din agricultură (31%), din apele menajere (26%), din

atmosferă (19%), din industrie (17%), iar principalele surse de fosfor sunt din apele menajere

(46%), agricultură (15%), din industrie (15%). Ca urmare a eutrofizarii accelerate s-au dezvoltat

exploziv populaţiile câtorva specii din fitoplancton, ajungându-se la biomase enorme. A crescut

turbiditatea şi a scăzut mult transparenţa apelor. Cantitatea de substanţă organică este cu mult

mai mare decât capacitatea de descompunere, surplusul depunându-se pe fund sau pe plaje.În

aceste condiţii, majoritatea macrofitelor bentale au dispărut, iar lanţurile trofice care asigurau o

productivitate echilibrată au fost grav afectate, producţia piscicolă scăzând drastic.

Pe de altă parte, pesticidele sunt substanţe chimice care persistă în mediul înconjurător, se

bioacumulează în organismele vii şi prezintă riscul de a cauza efecte adverse asupra sănătăţii

umane şi a mediului. Aceste substanţe ajung în mediul înconjurător ca rezultat al unei activităţi

atropice, iar cercetările ştiinţifice efectuate au evidenţiat faptul că acestea pătrund în lanţul

alimentar uman, având posibilitatea de a trece de la mamă la copil prin placentă şi laptele matern.

Până în prezent s-a descoperit că cele mai cunoscute pesticide a căror efect asupra

ecosistemelor este devastator sunt: Aldrin, Clordan, DDT, Dieldrin, Endrin, Heptaclor,

Hexaclorbenzen şi produsele secundare (Dioxinele şi Furanii).

16

DDT (diclor-difenil-tricloretan)

Acest compus se prezintă sub formă de cristale sau pudre de culoare albă, inodore sau cu

miros slab, insolubile în apă, solubile în solvenţi organici, produs cunoscut sub următoarele

denumiri comerciale: Agritan, Anofex, Arkotine, Azotox, Bosan Supra, Bovidermol,

Chlorophenothan, Cloropenothane, Chlorophenotoxum, Citox, Clofenotane, Dedelo, Deoval,

Detox, Detoxan, Dibovan. DDT-ul este un pesticid care a fost mult utilizat în cazul culturilor

agricole, mai ales la cele de bumbac, pentru controlul unor boli (malarie, tifos) transmise prin

intermediul unor insecte ca vectori (ţânţari, purici, păduchi). Produsul a fost interzis a fi utilizat

sau sever restricţionat în numeroase ţări (inclusiv în ţara noastră).

De regulă, efectele acute pe termen scurt ale DDT-ului asupra organismului uman sunt

relativ limitate, dar expunerile pe termen lung au fost asociate cu boli cronice şi cu risc de cancer

la sân. De asemenea, expunerea la DDT poate apare şi prin consumul anumitor alimente,

pesticidul fiind detectat pretutindeni în hrană (ouă, legume, fructe, carne) şi chiar în laptele

sugarilor. Efectele asupra mediului ale DDT-ului depind, în principal, de starea de agregare a

acestuia. DDT-ul este semivolatil, având o stabilitate ridicată şi de aceea pesticidul, reziduurile şi

metaboliţii săi pot fi transportaţi pe distanţe lungi, putând fi găsiţi oriunde pe glob (chiar şi în

Arctica).

Persistenţa şi stabilitatea în mediul înconjurător a sa şi a compuşilor înrudiţi este decelată

în sol până la 50% după 10-15 ani de la aplicare. DDT-ul are un efect nefast mai ales asupra

păsărilor sălbatice răpitoare prin subţierea cochiliilor ouălelor (ce devin casante) şi asupra

peştilor.

Heptaclorul

În stare tehnică acest pesticid se prezintă sub formă de cristale albe, moi ca ceara,

insolubile în apă, dar solubile în solvenţi organici şi inflamabile. În comerţ este cunoscut sub

denumirile de Drinox, Heptamak şi Heptam. Heptaclorul este o substanţă cu efecte toxice,

periculoase asupra organismului uman, fiind absorbit prin ingestie şi contact dermic şi regăsindu-

se, în principal, în ţesuturile adipoase. O cale importantă de eliminare a reziduurilor de heptaclor

din organism o reprezintă laptele mamar. Heptaclorul a fost identificat ca un posibil cancerigen

care afectează sistemul imunitar.

17

Heptaclorul este persistent şi relativ imobil în sol, de unde poate fi eliminat prin evaporare

lentă şi prin oxidare în heptaclor epoxid (un produs de degradare mai persistent) răspândindu-se

odată cu particulele de praf şi curenţii de aer. Heptaclorul este puţin solubil în apă, dar este

solubil în solvenţi organici. Fiind destul de volatil pentru a se distribui în atmosferă, se fixează

rapid în sedimentele acvatice şi se bioconcentrează în grăsimile organismelor vii. Perioada de

înjumătăţire a heptaclorului în solurile zonei temperate poate ajunge până la 2 ani. În mediu

acvatic, toxicitatea sa variază în funcţie de specie. Proprietăţile chimice ale pesticidului (slabă

solubilitate în apă, solubilitate ridicată, semivolatilitate, etc.) favorizează transportul acestuia pe

distanţe lungi, fiind detectate în aerul, apa şi organismele din toate colţurile lumii (chiar şi în

Antarctica).

În organismele acvatice heptaclorul se bioacumulează şi se bioamplifică şi, de aceea, se

consideră a fi responsabil pentru declinul multor populaţii de păsări (în special gâsca canadiană),

fiind cunoscut ca foarte periculos pentru viaţa din sălbăticie.

Aldrinul

În stare pură se prezintă sub formă de cristale albe inodore, iar în stare tehnică este de

culoare roşcată către brun-închis şi un miros slab de compus chimic. Este insolubil în apă, iar în

comerţ este cunoscut sub denumirea de Aldrec, Aldrex, Aldrex 30, Aldrite, Altox, Copound 118,

etc. Aldrinul este un insecticid foarte toxic, putând fi periculos pentru organismul uman, la adulţi

doza letală fiind estimată la 5g, echivalând la 83 mg/kg masă corporală. Expunerea la acest

insecticid poate apare prin consumul anumitor produse zilnic (cum ar fi cele lactate), simptomele

intoxicaţiei cu acesta incluzând dureri de cap, greţuri, vome, contracţii musculare, spasme şi

convulsii.

Aldrinul se concentrează în organisme în principal sub forma derivaţilor săi, iar expunerea

profesională la aldrin, dieldrin şi endrin este asociată cu creşterea importantă a cazurilor de

cancer al ficatului şi vezicii biliare, influenţând negativ şi evoluţia sarcinii. Aldrinul are efect

letal asupra organismului uman, păsărilor şi peştilor, iar reziduuri ale dieldrinului au fost

detectate inclusiv în laptele sugarilor. Aldrinul folosit ca insecticid reprezintă o sursă majoră de

dieldrin (până la 97%) în mediul înconjurător.

18

Aldrinul şi, respectiv, dieldrinul produs, sunt rapid absorbiţi în sol (în special în soluri cu

conţinut ridicat de materie organică), rezultând arareori contaminarea apei freatice.

Dieldrinul

Dieldrinul, ca principal produs de transformare rapidă a aldrinului, are concentraţii în

mediu mai ridicate decât în cazul utilizării sale ca atare. Proprietăţile fizice şi chimice ale

dieldrinului (slabă solubilitate în apă, stabilitate ridicată şi semivolatilitate) favorizează

transportul acestuia pe distanţe lungi. Astfel, acesta a fost detectat chiar şi în mediul şi în

organismele din Arctica.

Utilizarea aldrinului şi a dieldrinului în agricultură generează existenţa unor reziduuri care

pot persista o perioadă foarte îndelungată, timpul de înjumătăţire fiind de 4-7 ani. Reziduuri de

aldrin şi dieldrin au fost detectate în păsări moarte, ouă, animale necrofage, prădători, peşti,

amfibieni, nevertebrate şi în sol.

4.2 Estimarea expunerii

În prezent, cca 10% din speciile de plante din zona temperata si 11% din cele 9000 de

specii de păsări sunt pe cale de dispariţie. Aprecierea cantitativă şi calitativă a stocurior de peşti

din Marea Neagră se face pe bază capturilor realizate prin pescuit, cu menţiunea că pescuitul nu

reprezintă fidel variaţiile numerice ale populaţiilor.

În 2009, pesticidele organoclorurate (HCB, lindan, heptaclor, aldrin, dieldrin, endrin,

DDE, DDD, DDT) au fost depistate în zona litorală cuprinsă între Sulina şi Vama-Veche în

concentraţii cuprinse între limita de detecţie şi 0.45 g/l in apa, respectiv 0.3g/l sediment uscat

În cadrul etapei 2, în estimarea şi managementul riscului se identifică

condiţiile prin care oamenii, respectiv receptorii ecologici pot ajunge în contact cu

substanţe chimice identificate în cadrul etapei 1, identificarea hazardelor.

Din punct de vedere al estimării riscului expunerea se poate produce în trei moduri :

a) Ingerare - se poate produce prin: consumul de alimente ce procin de pe soluri

contaminate, sursele de apă provenite din surse contaminate;

19

b) Inhalare - se poate produce prin: inhalarea de aer contaminat, praf contaminat

(pulberi);

c) Absorbţia - se poate produce prin contactul la nivelul pielii sau imersie în apă

contaminată.

Prin urmare estimarea expunerii cuantifică riscul de expunere uman sau ecologic la

diverşi contaminanţi, frecvenţa, durata de expunere şi căile de expunere.

Ct = C * BAF

Ct = concentraţie ţesut

C = concentraţia metale grele

BAF - Factor de bioacumulare

Marea Neagra e legata de uscat prin intermediul fluviului Dunarea care este considerat

„transmitatorul” poluantilor, relateaza surse citate de mass-media regionala. Substantele chimice

se infiltreaza prin pamant in apa raurilor si sunt astfel purtate pana la Dunare si de acolo in

Marea Neagra. Substantele chimice cum ar fi cele petroliere, fertilizatorii, insecticidele si

erbicidele care nu se descompun in contact cu solul, patrund in cele din urma in Marea Neagra.

Marea devine astfel un depozit imens pentru aceste colectii amestecate de fertilizatori si otravuri.

Mai multe specii de pesti, plante si alte vietuitoare din Marea Neagra au disparut sau sunt

pe cale de disparitie din cauza stratului de apa “moarta” de pe fundul marii, care s-a format

exclusiv din cauza poluarii.

Marea Neagra risca sa devina o mare moarta in adevaratul sens al cuvantului pentru ca

apa moarta continua sa inghita apa oxigenata in care traiesc pestii si nevertebratele, cu atat mai

mult cu cat este un bazin aproape inchis, fara posibilitatea de curatare a apei.

Astfel, daca la mijlocul anilor ’80 captura anuala depasea 15.000 tone de peste, in 2008

aceasta abia daca a atins 500 tone. In prezent, in Marea Neagra se mai exploateaza doar 5 dintre

cele 26 de specii de pesti cu valoare comerciala. Mai multe specii de sturioni sunt pe cale de

disparitie, in aceeasi situatie aflandu-se si delfinul, rechinul sau calutul de mare. Foca, mai multe

specii de creveti si de scoici, impreuna cu alte zeci de specii de plante si vietuitoare au disparut

deja dinMarea Neagra, numai in ultimii 30 de ani.

20

Sturionul, cel mai valoros peste de pe glob, a ajuns in prezent cap de afis pe lista speciilor

amenintate cu disparitia. Nivelul capturilor s-a redus, in ultimii 20 de ani, cu peste 93%, potrivit

Organizatiei Natiunilor Unite pentru Alimentatie "FAO".

Pentru a-l proteja, statul roman a impus o prohibitie, in anul 2006, iar acest lucru a dus la

aparitia braconajului. Locuitorii Deltei s-au transformat din pescari in braconieri cu dosare

penale.

Situaţia speciilor periclitate

Lista Roşie a speciilor de macrofite, nevertebrate, peşti şi mamifere, indicator de stare

pentru biodiversitatea din sectorul marin românesc, a fost reactualizată complet în anul 2008 şi

doar pentru peşti în 2009. Aceasta cuprinde 223 specii încadrate în 8 categorii IUCN (conform

categoriilor IUCN v. 3.0 2003, precum şi ghidului de aplicare a acestora versiunile 2004 și 2006)

şi anume: 19 macrofite şi plante superioare (8,5%), 58 de nevertebrate (26%), 142 peşti (63,7%)

şi 4 mamifere (1,8%).

Cantitatea de metale, DDT si PCB (betanol policlorinat) a crescut in ultimii ani, dar

inexplicabi nivelul arsenului a scazut. DDT-ul, o substanta chimica organica clorinata si toxica,

utilizata ca pesticid si care persista in mediu este inca folosit, cu toate ca a fost interzis.

21

DDT

C = 0,160 µg/l

BAF = 11,478 µg/kg

Ct = 0,160 * 11,478 Ct = 1,83648 µg/kg

Aldrin

C = 0,151 µg/l

BAF = 13,300 µg/kg

Ct = 0,151 * 13,300 Ct = 2,0083 µg/kg

Concentraţia pesticidelor organoclorurate în organisme reprezintă indicatori de impact ai

contaminanţilor asupra mediului. Analiza acestor parametrii în bivalve a evidenţiat concentraţii

în limita de detecţie şi 0.2g/l tesut uscat. Concentraţiile cele mai mari au fost măsurate în zonă

sudică, atât în apă şi în sedimente, cât şi în organisme.

Comparativ cu anii anteriori (2004-2008) se observă o reducere considerabilă (cu până la

50%) a valorilor maxime măsurate în apa şi sedimente, în deosebi în sectorul nordic.Şi în

organisme se observă o reducere semnificativă a valorilor maxime măsurate, concentraţiile fiind

de trei ori mai mici, comparativ cu cele măsurate în intervalul 2004 2008

22

.

4.3 Evaluarea toxicităţii

În această etapă, se estimează toxicitatea sau gradul de periculozitate pentru fiecare

substanţă chimică de pe amplasamentul studiat.

O măsură a evaluării toxicităţii pentru receptorii ecologici este reprezentată de valoarea

dozei de referinţă TRV (mg/kg/zi), doza de referinţă estimează cantităţile zilnice pătrunse în

organism pe durata întregii vieţi şi presupune existenţa unui prag pentru efecte toxice.

TRV= Toxicity Reference Values

TRVDDT = 0,73 µg/kg/zi

TRVAldrin = 0,18 µg/kg/zi

Doza de referinta estimeaza cantitatea de pesticid intr-un kilogram al speciei afectate.

23

4.4 Caracterizarea riscului

În etapa de caraczerizare a riscului , informaţiile din primele etape ale estimării şi

managementul riscului vin în ajutorul cercetărilor care realizează estimarea riscului pentru un

anumit amplasament.

În evaluarea riscului asupra sănătăţii poate fi caracterizat prin calculul coeficientului de

hazard:

HQ= Ct/TRV

Ct= concentrati tesut

TRV =doza de referinta

HQ <1- efect puţin probabil

HQ> 1- efecte adverse probabile

HQ> 10- risc cronic ridicat

HQDDT = 2,515

HQAldrin = 11,157

In urma rezultatelor obtinute in cazul poluantului DDT coeficientul de hazard)

inregistreaza valori mai mari decat 1 ceea ce ne indica faptul ca riscul aparitiei efectelor adverse

probabil.

In timp ce, in urma rezultatelor obtinute in cazul poluantului Aldrin coeficientul de

hazard semnaleaza valori mult mai mari decat 1 ceea ce reprezinta un risc cronic ridicat.

4.5 Evaluarea riscului Conform Ordinului 184/1997

Conform Ordinului 184/1997 evaluarea riscului implică estimarea (incluzând

identificarea pericolelor, mărimea efectelor și probabilitatea unei manifestări) și calcularea

riscului (incluzând cuantificarea importanței pericolelor și consecințele pentru persoane și/sau

pentru mediul afectat).

24

Metodologia generală pentru evaluarea riscului presupune analiza calitativă dar și

cantitativă a riscului.

4.5.1. Analiza calitativă a riscului

Conform Ordinului 184/1997 evaluarea calitativă a riscului va lua în considerare

următorii factori:

1. Pericol/sursă – se referă la poluanții specifici care sunt identificați sau presupuși a exista pe un

amplasament, nivelul lor de toxicitate și efectele particulare ale acestora.

2. Calea de acționare – reprezintă calea pe care substanțele toxice ajung la punctul la care au

efecte dăunătoare, fie prin ingerare directă sau contact direct cu pielea, sau prin migrare prin sol,

aer sau apă.

3. Țintă/Receptor – reprezintă obiectivele asupra cărora acționează efectele dăunătoare ale

anumitor substanțe toxice de pe amplasament, care pot include ființe umane, animale, plante,

resurse de apă și clădiri (sau fundațiile și folosințele acestora). Acestea sunt numite în termeni

legali obiective protejate.

Gradul riscului depinde atât de natura impactului asupra receptorului, cât și de

probabilitatea manifestării acestui impact.

Identificarea factorilor critici care influențează relația sursă-cale-receptor presupune

caracterizarea detaliată a amplasamentului din punct de vedere fizic și chimic.

Pe baza informațiilor prezentate în capitolele 1-3 se analizează fiecare agent poluant în

raport cu căile sale potențiale de acțiune asupra receptorilor specificați și se va decide dacă există

o relație cauzală sau este posibil să existe. Importanța riscului fiecărui receptor poate fi apoi

evaluată, identificând acele riscuri la care se impune o formă de remediere – aceasta reprezintă

estimarea riscului. Diagramele de mai jos prezină analiza calitativă a riscului indus de prezenta

diferitelor pesticide in mediul marin.

25

26

Poluant Pericol/sursă Calea de

acționare

Receptor Importanța

riscului

Necesitate

lucrări de

remediere

DDT Agricultura Ingerare Zooplancton Major Scoaterea din

productie

Aldrin Agricultura Ingerare Zooplancton Major Reducerea

utilizarii

Dieldrin Agricultura Ingerare Zooplancton Minor Reducerea

utilizarii

Heptaclor Agricultura Ingerare Zooplancton Major Reducerea

utilizarii

27

4.5.2. Analiza cantitativă a riscului

În general, evaluarea cantitativă a riscului cuprinde cinci etape:

- descrierea intenției;

- identificarea pericolului;

- identificarea consecințelor;

- estimarea mărimii consecințelor;

- estimarea probabilității consecințelor.

Calcularea/cuantificarea riscului se poate baza pe un sistem simplu de clasificare unde

probabilitatea si gravitatea unui eveniment sunt clasificate descrescător, atribuindu-le un punctaj

aleatoriu.

Cuantificarea riscului pe baza unui sistem simplu de clasificare conform Ordinului

184/1997.

Clasificarea probabilității Clasificarea gravității

3 = mare 3 = majoră

2 = medie 2 = medie

1 = mică 1 = ușoară

Riscul se poate calcula apoi prin înmulțirea factorului de probabilitate cu cel de

gravitate, pentru a obține o cifră comparativă, cum ar fi, 3 (mare) x 2 (serioasă) = 6. Aceasta va

permite efectuarea unor comparații între diferite riscuri. Cu cât rezultatul este mai mare, cu atât

mai mare va fi prioritatea care va trebui acordată în controlarea riscului. Această tehnică de bază

poate fi dezvoltată pentru a permite analize mai serioase prin mărirea gamei punctajelor de

clasificare și includerea mai multor definiții perfecționate a ceea ce ar trebui considerat a fi de

gravitate majoră, probabilitate mare, etc.

28

Matricea probabilitate-gravitate stabilita in evaluarea riscului.

Poluant Probabilitate Gravitate Risc

DDT 2 3 6

Aldrin 3 3 9

Dieldrin 2 3 6

Heptaclor 3 3 9

4.6 Estimarea si managementul riscului prin aplicarea unei noi metodologii

Criza economica care se prefigureaza la nivel global reprezinta deja un motiv de

ingrijorare privind pretul alimentelor, de aceea una dintre preocupari ar trebui sa fie asigurarea

hranei la preturi acceptabile intregii populatii. De aceea a fost necesara elaborarea unei directive

privind utilizarea durabila a pesticidelor.

Directiva privind utilizarea durabilă a pesticidelor:

Pentru a facilita punerea în aplicare a directivei, statele membre ar trebui să utilizeze planuri

naţionale de acţiune, menite să stabilească obiective cantitative, ţinte, măsuri şi calendare în

vederea reducerii utilizării pesticidelor şi a riscurilor asupra sănătăţii umane;

Având în vedere că pulverizarea aeriană a pesticidelor poate avea efecte extrem de dăunătoare

asupra sănătăţii umane şi asupra mediului, în special din cauza devierii pulverizării, aceasta ar

trebui interzisă în general, derogările fiind posibile doar atunci când această metodă prezintă

avantaje evidente în ceea ce priveşte efectele reduse asupra sănătăţii umane şi asupra mediului,

în raport cu alte metode de pulverizare, sau atunci când nu există soluţii alternative viabile.

Câmpurile din apropierea cursurilor de apă se amenajează zone de protecţie în interiorul cărora

se interzice utilizarea sau depozitarea pesticidelor, în special pentru a proteja zonele de captare a

apei potabile stabilite. Dimensiunile zonelor de protecţie sunt definite în funcţie de riscurile de

poluare şi de caracteristicile agricole şi climatice ale zonelor respective. statele membre trebuie

să utilizeze de preferinţă pesticide care nu sunt clasificate ca periculoase pentru mediul şi cele

29

mai eficiente tehnici de aplicare, precum utilizarea unui echipament de aplicare a pesticidelor cu

deviere mică.

În locuri precum parcurile publice, terenurile de sport şi de recreere, incintele şcolare şi

terenurile de joacă pentru copii şi în vecinătatea unităţilor de îngrijire medicală (clinici, spitale,

centre de reabilitare, staţiuni de tratament şi aziluri), riscul de expunere a populaţiei la pesticide

este ridicat. Prin urmare, utilizarea pesticidelor în aceste zone ar trebui să fie interzisă.

30

Concluzii

Chiar dacă nu poate fi concepută o agricultură modernă, intensivă şi eficientă fără

utilizarea pesticidelor, totuşi, toxicitatea ridicată, persistenţa şi acumularea acestora reclamă o

folosire raţională, corectă şi doar în caz de ultimă soluţie existentă. Acest lucru se impune cu atât

mai mult cu cât efectele lor nocive se regăsesc amplificate la capătul lanţului trofic (organismul

uman).

O alternativă la utilizarea pesticidelor o reprezintă agricultura ecologică ce atinge o

pondere din ce în ce mai mare în ultima perioadă din totalul agriculturii mondiale. De asemenea,

se impune o serioasă monitorizare a utilizării şi a efectelor produse de pesticide, urmărindu-se cu

precădere efectele ecotoxicologice ale acestora.

31

BIBLIOGRAFIE

http://www.epa.gov/region8/r8risk/eco_toxicity.html

http://www.madr.ro

www.europarl.europa.eu

www.revista-ferma.ro

http://www.cdep.ro

toxics.usgs.gov

www.ecomagazin.ro