Rolul profesorului in procesul instructiv-educativ:functii si competente

„Cea mai buna formare profesionala din lume nu va impiedica sa existe intotdeauna profesori mediocri, acei carora le lipseste in mod sigur, ceea ce-l face pe profesor calificat: simtul innascut al copilariei, dragostea de copii, caldura umana, ceea ce nu se invata”. (Bloch,1968)

Arta de a invata pe altii se sprijina pe entuziasmul pentru munca la catedra, capacitatea de comunicare si de influentare a personalitatii copiilor, spontaneitatea, flexibilitate. In literatura de specialitate se foloseste termenul de aptitudine pedagogica, incadrata in categoria aptitudinilor speciale, ea fiind determinata de interactiunea dintre factorii nativi si educativi. Competenta didactica, determinata printre altele si de aptitudinea pedagogica, se dezvolta pe masura cresterii experientei profesionale.Fiecare isi constituie o imagine a profesorului bun plecand de la teorii ale educatiei, valori morale, sociale, ca si de la modele constiente si inconstiente. Aceste criterii au in vedere competenta (nivelul si calitatea cunostintelor, logica de expunere, metode noi) si autoritatea (disciplina in clasa, supravegherea si controlul muncii elevilor,stimularea elevilor). Profesorul bun va fi cel care va sti sa sesizeze toate componentele situatiei in care este implicat, adaptandu-se acesteia, oferind in mod spontan raspunsuri adecvate situatiilor imprevizibile. Variatiile comportamentului didactic sunt analizate din perspectiva dimensiunii nomotetice a activitatii scolare(rol, statut, situatie pedagogica) si a dimensiunii ideografice(motivatie, aptitudini, temperament, caracter).Explicarea conceptului de competenta didactica tine de dimensiunea psihologica, psho-sociala si sociologica. Astfel, clasa de elevi apare ca un sistem social sub forma institutionalizata.Aptitudinea are ca nota definitorie nivelul functional si operational ce controleaza performante peste medie. Aptitudinea pedagogica este o aptitudine speciala care se refera la sinteza de factori innascuti si dobanditi. Spre deosebire de aptitudine, competenta presupune rezultatele activitatii, pe langa cunoasterea si capacitatea de a efectua corect ceea ce profesorul spune.Dimensiunile conceptului de competenta didactica sunt urmatoarele:-Competenta de specialitate se refera la stapanirea la un nivel ridicat a cunostintelor din domeniul respectiv. Cu toate astea, nu este suficient sa fie un bun specialist intrucat el trebuie sa aiba de asemenea abilitati de comunicare, sa stie sa selecteze informatiile, sa ofere exemplele cele mai sugestive , sa accesibilizeze continuturile predate.-Competenta piho-pedagogica este stimulata in timpul pregatirii profesionale prin cursuri de psihologia educatiei,pedagogie,metodica predarii si practica pedagogica.-Competenta psiho-sociala este asigurata de capacitatile necesare optimizarii relationarii interumane( capacitate de a adopta un rol diferit, de a influenta usor grupul de elevi,utilizarea adecvata a puterii si autoritatii, adoptarea cu usurinta a diverselor stiluri de conducere).Competenta didactica presupune printre altele si competenta emotionala. Intelegerea emotiilor elevilor de catre profesori, precum si modul in care ei reactioneaza fata de acestia reflecta competenta lor emotionala.Este foarte important ca acestia sa identifice emotiile elevilor,modul in care ele influenteaza comportamentul si performantele in invatare. De asemenea, ei trebuie sa-si regleze propriile emotii, sa le gestioneze pe cele

negative pentru echilibra balanta afectiva (una din caracteristicile starii de bine psihic subiectiv). Emotiile pozitive ale profesorilor coreleaza cu folosirea unor modalitati eficiente de predare, in tip ce emotiile negative influenteaza motivatia de a preda si disponibilitatea elevilor de a invata (Sutton si Wheatley,2003).In acelasi registru de idei, a fost evidentiat ca elevii depun mai mult efort pentru a duce la bun sfarsit sarcinile de invatare atunci cand profesorii manifesta emotii pozitive (Davis, 2003).Profesorii care inteleg emotiile elevilor, fiind preocupati de modul in care acestia fac fata mai usor stresului profesional(Chang,2009), rareori ajung sa se confrunte cu fenomenul de burnout (sindrom de epuizare fizica si emotionala care se instaleaza in timp, ca urmare a imposibilitatii de gestionare a factorilor de stres).In literatura de specialitate romaneasca, profilul psihologic preferat de elevi a fost alcatuit de A.Neculau(1978), care evidentia urmatoarele trasaturi: capacitatea de a transmite cunostinte, inteligenta, interesul pentru dezvoltarea capacitatii intelectuale a elevilor, experienta didactica, autoritatea in fata elevilor, competenta in disciplina predata capacitatea de a lucra metodic.S.Marcus (1999) sugereaza ca manifestarile empatice ale profesorilor constituie o conditie fara de care nu ar putea exista performante superioare intr-o situatie pedagogica. In ceea ce priveste categoriile tipologice ale personalitatatii cadrului didactic, N.Mitrofan (1988) descrie urmatoarele tipuri: adaptat, diferentiat, interogator-creativ, preponderent cognitiv, preponderent afectiv, echilibrat, concret, abstract.Pornind de la toate aceste dimensiuni ale aptitudinii pedgogice, Elena Badea(2002) a elaborat urmatoarea tipologie a personalitatii profesorului:1.excelent didactic-excelent educational(corespunde vocatiei pentru profesia de cadru didactic);2.excelent didactic-deficitar educational(exprima blocaje mai mult sau mai putin profunde si trecatoare la diverse niveluri ale personalitatii);3.deficitar didactic-excelent educational;4.deficitar didactic-deficitar educational(incongruenta totala cu profesia aleasa).