Numele și prenumele cursantului: BOBOC MAGDALENA

Scoala:Gr. Sc. „I.Golescu” Gaesti

Specializarea: GEOGRAFIE

Modul: B- INSTRUIRE DIFERENȚIATĂ

Disciplina: MULTICULTURALISM ȘI EDUCAȚIE

Data: iunie 2012

MULTICULTURALISMUL ÎN ȘCOALĂ

"Un cuvânt bine gândit poate schimba lumea"

Constantin Noica

Educaţia interculturală corespunde celui de-al treilea stâlp al educaţiei: deprinderea de a trăi împreună cu ceilalţi. Este imperativ ca generaţiile aflate în procesul socializării să deprindă abilităţi de bază care să permită o convieţuire paşnică cu grupuri care revendică diferenţa, fie ea etnică, identitară, culturală sau de interese.

Educația interculturală promovează atitudini tolerante, deschise, de acceptare și înțelegere firească a raportului eu-celalalt și a noțiunii de străin ,recunoașterea și respectarea diferențelor culturale prin valorificarea pozitivă a relațiilor de egalitate între oameni și nu prin aplicarea polarității superior-inferior.De asemenea, presupune promovarea unor politici școlare care să permită egalizarea șanselor în educație și a unor strategii de valorificare a diferențelor culturale pentru a le transforma în resurse pedagogice. Școala este principalul spațiu al învățării pluralității culturale prin prețuirea diversității, a notei distincte aduse de cultura fiecărui actor social participant.

Disciplina în educație nu înseamnă supunere, obediență totală, necondiționată, ci trebuie să fie indusă printr-o serie de activități care să genereze comportamentul adecvat,disciplinat. Copilul trebuie educat să respecte propriile valori culturale,dar și ale altor națiuni,precum și că nimic nu justifică ideea superiorității unuia sau altuia dintre popoare.

Școlile trebuie să primească toți copiii, fără nici o deosebire, privind condiția lor fizica,intelectuală,socială,emoțională,lingvistică sau de orice altă natură. Acestea se referă și la copiii cu dizabilități sau care muncesc, copii aparținând populațiilor nomade sau copii ai străzii,în general,populației dezavantajate/marginalizate.

Educația trebuie să vizeze nevoile de învățare ale tuturor copiilor,tinerilor,adulților,ale celor excluși,urmărind astfel,dezvoltarea deplină a personalității umane și întărirea respectului față de drepturile omului și față de libertățile sale fundamentale. Ea trebuie să ia în considerare ori să se fondeze pe diferență și să se deschidă în fața diverselor valori,o educație capabilă să răspundă nevoilor Europei contemporane și viitoare ,caracterizată printr-o perfectă loialitate ,respectul persoanei umane ,toleranță ,simpatie, sociabilitate, generozitate și spirit de întrajutorare.

Sarcina actuală a școlii este formarea la elevi a unei conștiințe europene, prin cultivarea respectului și solidarității față de cultura altor popoare. Valori–cheie precum: aspirația spre democrație, respectul drepturilor omului, ale drepturilor copiilor, justiția socială, toleranța, pacea, echilibrul ecologic, tradițiile culturale, etc.

Școala trebuie să formeze deprinderea prețuirii valorilor pluriculturale , nu există valori superioare și inferioare, ci există valori specifice care trebuie judecate. În școală este necesară ,,modelarea’’orgoliului etnic al majorității și întărirea încrederii în sine a minorității.

Educația interculturală nu trebuie să se limiteze în mod exclusiv la transmiterea unor conținuturi specifice în cadrul unei discipline particulare , consolidarea abordării sale interdisciplinare este fundamentală; nu poate fi concepută doar pentru mediul școlar, ci și în legătură cu extrașcolarul (familie, grupuri sociale, instituții , comunități , mass - media).Se remarcă și o schimbare a rolului profesorului, care depășește funcția de a comunica modele și programe, acesta trebuind să acorde o mai mare atenție spiritului de inițiativă și creativității, centrarea întregii acțiuni fiind pe elev.

Ca obiective specifice ale educației interculturale menționez:a) achiziționarea de cunoștințe socio-umane (teorii și concepții despre stereotipuri, prejudecăți, etnocentrism, etc, caracteristici ale elevilor din diferite etnii, rase, spații culturale, grupuri și clase sociale);b) strategii de predare diferențiată în funcție de capitalul cultural al educatorului;

c)clarificarea propriei identități culturale (să aibă o înțelegere clară a moștenirii sale culturale și să înțeleagă cum experimentele sale pot interacționa cu cele ale unor grupuri de altă proveniență culturală);d) atitudini intergrupale și interetnice pozitive;e) aptitudini :de a lua o decizie instrucțională pozitivă, de a rezolva conflicte intergrupale de a formula strategii de predare și activități care vor facilita reușita școlară a elevilor din diferite etnii, culturi, grupuri și clase sociale. Realizarea unor activități interculturale vizează formarea unor conduite interculturale:-deschiderea spre altul,spre străin, spre neobișnuit;-aptitudinea de a percepe ceea ce ne este străin;-acceptarea celuilalt ca fiind ,,altul’’;-aptitudinea favorabilă de a experimenta;-alungarea fricii față de ,,altul’’;-capacitatea de a pune în chestiune propriile norme;-aptitudinea de a asuma conflicte (cu calm, constructiv).

Bibliografie:1. Cucoș C., (2000). Educația. Dimensiuni culturale și interculturale. Editura Polirom. Iași.2. Nedelcu A. (2008). Învățarea interculturală în școală. Ghid pentru cadrele didactice.

Editura Humanitas Educațional, București 3. Nedelcu A., (2008).,Fundamentele educației interculturale. Diversitate, minorități, echitate.

Iași: Editura Polirom