ergonomie a energie umana

5/14/2018 Ergonomie a Energie Umana - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/ergonomie-a-energie-umana 1/23

Consumul de energie şi munca



Sursa energiei umane o constituie energia chimică, primită sub forma alimentelor şi care este transformată până la energie mecanică. Alimentele transformate de

către aparatul digestiv trec din acesta în sânge şi de aici în ficat, unde se constituie rezerve de energie sub formă de glicogen. În caz de nevoie glicogenul din ficat trecedin nou în sânge sub formă de zahăr. Sângeletransportă substanţele nutritive în toate celuleleorganismului, unde ele suferă transformări radicale,având ca produs final apa, acidul carbonic, uree.




Toate aceste transformări ale alimentelor poartă numele demetabolism şi care se aseamănă cu un proces de ardere lentă.Aceste procese metabolice pun în libertate căldură şi cedează,

în caz de nevoie, energia mecanică sistemului muscular.

Consumul de energie la om se exprimă în Kcal1), el se măsoară indirect, prin determinarea consumului de oxigen. Prin arderea unui litru de oxigen în organism îi

corespunde o transformare energetică medie de 4,8 Kcal. Aceasta este aşa-numita valoare calorică a oxigenului. Deci prin înmulţirea consumului de oxigen cu 4,8 se obţine consumul energetic în Kcal .




Una dintre cele mai importante funcţii ale unuimanager este să asigure şi să coordoneze resurseleumane ale organizaţiei. Dintre toate sarcinile ce revin

unui conducător, aceea de a dirija latura umană estedefinitorie, deoarece totul depinde de cât de bineeste asigurat acest aspect.Majoritatea managerilor cu îndelungată experienţă afirmă că cele mai multe probleme de conducere cucare sunt confruntaţi sunt în mare măsură legate depersonal.




Consumul de oxigen se măsoară cu ajutorulunor gazometre, purtate în spinare depersoanele cercetate. Cu ajutorul unei piesebucale, echipate cu o supapă specială, aerulexpirat este introdus în gazometru. Conţinutul aerului în oxigen, din gazometru se determină

în laborator.




Diferenţa de oxigen dintre aerul inspirat şi expirat,raportat la cantitatea de aer utilizată, dă cantitatea deoxigen, consumată de către organismul uman şi peaceastă bază, se determină consumul de energie

pentru o anumită perioadă de timp sau pentru oanumită activitate. Omul în repaus consumă înpermanenţă o cantitate de energie ce depinde degreutatea corpului, înălţime şi sex. Acest consummăsurat la o persoană în repaus, culcată şi customacul gol, se numeşte „metabolism bazal”. Pentruun bărbat de 70 kg aceasta reprezintă circa 1700Kcal/24 h şi pentru o femeie de 60 kg circa 1400Kcal/24 h.




Când omul prestează o muncă fizică, consumul de energie creşte considerabil şi elcreşte cu cât efortul este mai mare. Consumulde energie datorită muncii fizice se explică în„calorii de muncă”. Acestea se determină dacă pentru un subiect se măsoară metabolismul

bazal (Mb) şi apoi metabolismul din timpulmuncii (Mm). Diferenţa dintre aceste două mărimi reprezintă caloriile de muncă nete (kcal

Netă): Kcal Netă = Mm – Mb.




Aceste calorii de muncă (caloriile muncii profesionale) pot servi ca bază pentru evaluarea muncii, pentru calculultimpului de odihnă suplimentar şi pentru aprecierea calităţii

metodelor şi uneltele de lucru.Consumul caloric este doar unul dintre indicatoriiintensităţii muncii fizice, însă nu se dă nici o informaţie cuprivire la solicitările psihice, legate de concentrarea

nervoasă şi nici măsura solicitării fizice dată detemperatura mediului ambiant. De aceea, consumul deenergie nu poate fi folosit decât pentru aprecierea lucrărilor fizice grele şi nici într-un caz pentru activităţilor intelectuale sau a lucrărilor de îndemânare.




Pentru un bărbat adult trebuie să se asigure2300 – 2400 Kcal/24 h compusă din 1700 Kcalpentru metabolismul bazal şi 600 – 700 Kcal

pentru activităţi extraprofesionale ca îmbrăcat, mers prin casă şi la serviciu, digestie, ocupaţii în timpul liber etc. Pentru o femeie suntsuficiente 1900 – 2100 Kcal/24 h. Aceste cifresunt corespunzătoare persoanelor care scriu,lucrează la un birou, cu o activitateprecumpănitor intelectuală.




La efort fizic se adaugă caloriile de muncă care fac ca

totalul energiei necesare să fie de 5000 Kcal/zi şi chiar mai

mult. Aşa de exemplu, la participarea unor sporturi,

antrenamente intense, cheltuiala de energie poate atingevalori de 5 şi 10 mii Kcal/zi, Omul însă nu este capabil să

depună astfel de eforturi un timp mai îndelungat. Chiar cei

mai antrenaţi muncitori sau sportivi nu pot să depăşească

consumul de 5100 Kcal/h ani în şir . Aceste valori limită sunt atinse frecvent în agricultură, lucrîri de construcţii etc




Fiziologii consideră că un consum de energiede 4800 Kcal/zi de muncă – ca medie anuală, constituie valoarea maximă ce poate fi

solicitată în munca grea. Acest consumcorespunde la 2500 Kcal/zi pentru muncaprofesională, ceea ce înseamnă pentru o zi demuncă de 8 ore 313 Kcal/oră sau 5,2

Kcal/minut. Aceste valori pot fi depăşite petermen scurt de către muncitorii sezonieri,dacă aceste perioade de activitate intensă sunturmate de perioade mai calme.




Desigur că faţă de această medie anuală există variaţii în sus sau în jos de la această valoare limită. Astfel, vârsta constituie unfactor de influenţă. Munca prestată de un omde 50 de ani nu reprezintă decât 80 % dinceea ce o poate presta un muncitor de 25 deani, cea prestată de un muncitor în vârstă de

60 de ani numai 60 %. Pe de altă parte, există muncitori, care datorită unei constituţii mairobuste, pot presta o medie anuală de muncă

ce să necesite peste 4800 Kcal/zi.




Economiştii consideră, în general, pentrumunca grea o cheltuială de 240 Kcal pe orăsau de 4 Kcal/minut, ca normă pentru oprestaţie de 100 %. Pornind de la acest consum Spitzer a stabilitprestaţia de muncă normală şi adaosul pentruodihnă (A).


100*)14

necesarutmin / (

Kcal A



Aşa de exemplu, pentru lopătat cereale laazvârlire de 2 m şi înălţimea de 1 m suntnecesare 7,8 Kcal/min. În consecinţă, cele 240Kcal se consumă în 31 min (240 Kcal/h:7,8/min = 31 min.), ceea ce înseamnă că restulde 29 minute trebuie să fie odihnă.


'30)31*%95%(95100*95.0100)195.1100)14

8,7( A



Aceasta înseamnă că la munca respectivă este necesar un timp de odihnă de aproape 30minute pe oră. Practic, se constată însă, că muncitorii care exercită o muncă grea adoptă instinctiv un ritm de muncă care corespundeunui consum aproximativ de 249 Kcal de

muncă pe oră, încât acest ritm de muncă, cupauzele sale mascate şi arbitrare, asigură repausul necesar (4)-.




Părintele managementului ştiinţific este consideratFrederick Taylor. Şcoala managementului ştiinţificpune accentul pe productivitate maximă cu efort

minim, eliminându-se pierderile/rebuturile şiineficienţa. În principala sa lucrare Principiilemanagementului ştiinţific, Taylor arată că “pentru arealiza un management ştiinţific este nevoie să fie

stabilite o serie de reguli, legi şi formule care să înlocuiască judecata fiecărui individ în parte, dar carepot fi folosite efectiv numai după ce au fost

consemnate oficial”.




Taylor expune o seamă de principii ale organizării ştiinţifice a muncii ceprevedeau:1. Să se concentreze la un loc toată experienţa tradiţională, care să fieclasificată, structurată pe categorii şi transpusă în reguli, în legi şi în

formule pentru a-i ajuta pe lucrători în activitatea lor zilnică.2. Să se formuleze metode ştiinţifice pentru fiecare element din activitateaunui om care să le înlocuiască pe cele empirice.3. Lucrătorul să fie selectat, instruit şi promovat pe baze ştiinţifice.4. Să se colaboreze cu lucrătorii pentru a garanta faptul că munca este

făcută conform principiilor ştiinţifice formulate.5. Să se realizeze o diviziune a muncii şi a responsabilităţilor egală întrelucrători şi între manageri, astfel încât aceştia să efectueze activităţile pentru care sunt cel mai bine pregătiţi.:




Taylor a pus în practică şi o mulţime de experimente care audemonstrat creşterea eficienţei prin organizarea ştiinţifică amuncii1. Studiul muncii. Într-un experiment a trecut ladescompunerea proceselor de muncă în mişcări elementare şi eliminarea tuturor gesturilor inutile. În trei ani productivitateaatelierului testat s-a dublat.2 Selectarea şi instruirea lucrătorilor. Într -un alt atelier Taylora insistat ca fiecărui muncitor să i se dea munca pentru careeste cel mai potrivit, iar celor care depăşeau volumul demuncă prevăzut să li se acorde prime/indemnizaţii. Aşa cumera de aşteptat, productivitatea a crescut şi s-a menţinut la unnivel ridicat.




Studiile lui Taylor au fost completate de soţii Gilbreth, Frank şi

Lilian. Cei doi s-au ocupat de aspectele umane ale fenomenuluide organizare, contribuind la aprofundarea şi la lărgireaconceptelor privind studiul mişcărilor şi starea de oboseală.Sistemele lor de evaluare au devenit mai târziu metode de

analiză şi de apreciere a activităţii/execuţiei. Cercetările lor auurmărit descoperirea celor mai bune modalităţi de a efectua oactivitate în cel mai uşor mod posibil. În mişcările executate delucrători la locul de muncă au reuşit să identifice 18 micromişcărielementare (a apuca, a ţine, a poziţiona, a căuta), pe care le-audenumit therbligs, adică anagrama numelui său, Gilbreth. Acestemicromişcări au statla baza elaborării normativelor de muncă pe timpi predeterminaţicare apoi au permis fundamentarea ştiinţifică a normelor de

muncă şi economisirea timpului de normare.


E i tii ţă



În continuare vom prezenta principiile lui Barnes (numai pecele care îşi găsesc aplicabilitate în organizarea ergonomică amuncii în birou) încadrate pe trei grupe:

1. Principii ale economiei mişcării corpului omenesc.- Mâinile să înceapă şi să termine mişcările în acelaşi timp.- Mâinile să nu rămână inactive în acelaşi timp, cu excepţia perioadelor de odihnă.

- Mişcările braţelor să fie efectuate simultan, în sens opus şi simetric.- Mişcările curbe, continui şi line ale mâinilor sunt preferabilemişcărilor rectilinii.

Ergonomia - ştiinţă

interdisciplinară

E i tii ţă



- Munca să fie în aşa fel organizată încât să permită un ritmuşor şi natural, oriunde este posibil. - Fixările ochilor să fie, pe cât posibil, cât mai puţine şi de

durate cât mai scurte.2. Principii ale economiei mişcării aplicabile în organizarealocului de muncă. - Pe suprafaţa de lucru să se menţină numai materialele care

se utilizează în ziua respectivă (principiu adăugat în lista luiBarnes de către profesorul Burloiu, în anul 1975, după ocercetare efectuată cu o echipă de studenţi la fabricaElectromagnetica din Bucureşti).


interdisciplinară




interdisciplinară - Să existe un loc definit şi permanent pentru toate

materialele. - Materialele să fie plasate aproape de punctul de

utilizare. - Să se asigure condiţii corespunzătoare de

vedere. Iluminatul bun constituie prima cerinţă

pentru o percepere vizuală satisfăcătoare. - Să se asigure fiecărui lucrător un scaun de un

tip şi cu o înălţime care să-i permită o poziţiecorectă în muncă.




interdisciplinară 3. Principii ale economiei mişcării aplicabile în proiectarea echipamentelor.

- Mâinile să fie degajate de orice activitate care ar putea fi efectuată maiavantajos de un instrument, de un echipament.- Obiectele de lucru şi materialele să fie prepoziţionate, ori de câte ori este

posibil.- În cazurile în care fiecare deget execută o mişcare specială (dactilografie,operare pe calculator), sarcina să fie repartizată potrivit capacităţilor specificeale degetelor.Economia mişcării prin aplicarea acestor principii înseamnă, în esenţă,

economia de energie a organismului uman. Denumirea lor completă ar fiPrincipii ale economiei energetice a organismului uman.Toate aceste principii stau la baza organizării ergonomice a muncii şi servescla elaborarea măsurilor pentru realizarea practică a acesteia.

ergonomie a energie umana

Documents