ergonomie curs 2012

Profesorii îți deschid uşa. De intrat trebuie să intri singur. (proverb chinezesc)

Ergonomie, 2011‐2012

lector dr. ing. Violeta FIRESCUUniversitatea Tehnică din Cluj‐Napoca

[email protected]://sites.google.com/site/violetafirescu C‐1


https://sites.google.com/site/[email protected]

note de curs, 2012

Tematica orelor de curs

C1 Despre ergonomie şi proiectarea ergonomică. Aplicarea ergonomiei

C2 Sisteme de muncă. Proiectarea ergonomică a sistemelor de muncă.Sistemul de producție ergonomic

C3 Solicitări bio‐psiho‐sociale în sistemele de muncă. Proiectarea integrată a muncii

C4 Ergonomia mediului fizic ‐ iluminat, microclimat, zgomot, vibrații

C5 Ergonomia fizică ‐ proiectarea spațiului de muncă. Criterii şi principii de proiectare

C6 Noțiuni de antropometrie. Utilizarea datelor antropometrice în proiectarea spațiului de muncă

C7 Ergonomia produsului. Principii de proiectare ergonomică a produselor.Utilizarea datelor antropometrice în proiectarea produselor

C8 Factori fizici care influențează proiectarea locului de muncă

C9 Factori sociali care influențează proiectarea locului de muncă

C10 Cerințe ergonomice privind poziția corectă de muncă

C11 Ergonomia organizațională. Metode de analiză specifice

C12 Directive U.E. şi standardizarea în domeniul ergonomiei

C13 Exemple de bune practici în domeniul ergonomiei. Aplicarea ergonomiei în firme din occident şi România

C14 Ergonomia – suport pentru Lean Management

Tematica orelor de laborator

L1 Solicitări bio‐fiziologice în muncă: metabolismul şi estimarea consumului de energie umană necesară în munca fizică

L2Măsurători fotometrice şi evaluarea mediului vizual. Studiu de caz

L3Măsurători de microclimat şi valuarea mediului termic. Studiu de caz

L4 Măsurători acustice şi evaluarea mediului sonor. Studiu de caz

L5 Utilizarea datelor antropometrice în proiectarea spațiului de muncă. Exercițiu

L6 Susținere referate. Discuții

L7 Susținere referate. Discuții

Aplicând principii, date sau metode discutate

la cursul de ergonomie, elaborați o lucrare cu tema:

Valențele ergonomiei în creşterea performanței muncii

Biblioteca UTCN sau BCU Cluj• Firescu V., Toderici N., Planificarea integrată a muncii. Ergonomie, comunicare şi elemente moderne în managementul muncii, 2011

• Cărean M., Cărean Al., Principii şi metode ergonomice de proiectare şi analiză, 2001

• Manolescu A. Lefter V., Deaconu A., Ergonomie, 2010

• Novac E., Managementul şi ergonomia locului de muncă, 2009

Materiale didacticehttps://sites.google.com/site/violetafirescu





N = 0,6 LF + 0,3 AL + 0,1 AC

Componentele notei N:nota LF – lucrare finală (timp: 100 min.);

nota AL – activitate şi teme de laborator; susținere referate

nota AC – activitate la curs (participare la discuții, lucrări de verificare);

OBS. Condiții de promovare: LF ≥ 5, AL ≥ 5

Ergonomia – ştiință interdisciplinară

Părți interesate (stakeholders): investitori, management, angajați, marketing, ingineri, clienți etc.

ergonomie

ergonomicergonom

ergonomist

ERGONOMIA

disciplină ştiințifică ‐ vizează studiul interacțiunilordintre oameni şi celelalte elemente ale sistemului

profesie ‐ aplică teorii, principii, date şi metode, pentru a proiecta cu scopul optimizării stării de bine şi împlinire a ființei umane şi atingerii performanței totale a sistemului

Asociaţia Internaţională de Ergonomie, 2000

“Istoria” ergonomiei

1700 – Bernardino Ramazzini (medic)relația sarcină de muncă → apariția îmbolnăvirilorimportanța studiului factorilor ergonomici asociați bolilor profesionale:

postura necorespunzătoare şi proiectarea defectuoasă a instrumentelor de lucru

1857 – Wojciech Jastrzebowski (biolog)termenul ergonomie apare pentru prima dată într‐un articol polonez

1940 – Hywel Murrell (psiholog)colaborare cu un grup de specialişti (fiziologi, medici, ingineri, psihologi,

antropologi) pentru avizarea echipamentul militar şi naval al Marii Britanii ideea necesității analizei multidisciplinare a sistemelor în care lucrează oamenidezvoltarea unei noi ştiințe, ergonomia

Ergonomie şi Human Factors

19141913 19161911

Bernardino Ramazzini medic

Wojciech Jastrzębowski biolog

Jean‐Maurice Lahypsiholog şi sociolog

F. W. Taylor inginer

Henri Fayol inginer

Henry Fordinginer

Alphonse Chapanispsiholog

http://www.ergonomics.org.uk

http://www.iea.cc

http://www.fees‐network.orghttp://www.hfes.org

Hywel Murrellchimist şi psiholog

1943 1949 1957 1961 2003 2009

18571700

Frank Gilbrethinginer

Lilian Gilbrethpsiholog

Henri Laugierfiziolog

1933





ERGONOMIAştiință interdisciplinară

ergo = muncănomos = lege

Tendințe inițiale în ergonomie, la nivel mondial

Firescu V., Toderici N., Planificarea integrată a muncii, 2011, p. 118

• tendința americană – accentul pus pe psihologie; • tendința italiană şi franceză – accentul pus pe medicina muncii şi fiziologie;

• tendința anglo‐saxonă – accentul pus pe tehnologie şi adaptarea reciprocă a omului şi tehnicii;

• tendința scandinavă şi germană – accentul pus pe metode ştiințifice de măsurare; dezvoltarea unor baze de date şi programe care contribuie în proiectare prin faptul că toate componentele muncii îndeplinesc cerințele ergonomice.

• tendința suedezo‐elvețiană – accentul pus pe proiectarea locurilor de muncă şi a sistemelor informaționale, privite din punct de vedere psihologic şi fiziologic;

• tendința japoneză – accentul pus pe probleme tehnice, psihologice, fiziologice şi de medicina muncii;

Scopul ergonomiei

Proiectarea instrumentelor, echipamentelor,activităților, spațiului şi mediului de muncă

astfel încât sarcina de muncă să se potrivească omului, şi nu invers.

Ergonomia poate fi aplicată:

În faza de proiectare a produsului sau sistemului de muncă;

În faza de realizare a produsului sau sistemului de muncă;

Pentru reproiectarea produselor sau sistemelor în utilizarea cărora apar accidente, erori umane, eficiență scăzută

Aplicarea ergonomiei în faza de proiectare

Poll G., 2002 apud. Firescu V., Toderici N., Planificarea integrată a muncii, 2011, p. 210





Domeniile ergonomiei


Ergonomia fizică: studiază modul în care caracteristicile umane anatomice, antropometrice şi fiziologice sunt asociate cu activitatea fizică;

Ergonomia cognitivă: analizează modul în care procesele mentale ca percepția, memoria, gândirea şi răspunsul motor afectează interacțiunile dintre oameni şi elementele sistemului;

Ergonomia organizațională: este preocupată de administrarea şi optimizarea muncii şi sistemului de muncă.

Câteva ramuri ale ergonomiei

Ergonomia producției: studiază succesiunea sarcinilor de muncă sub aspectul abilităților fizice şi mentale ale operatorului;

Ergonomia produsului: orientată spre studiul caracteristicilor pe care produsele trebuie să le aibă pentru a se potrivi mai bine utilizatorilor.

Ergonomia activităților: studiază sarcina de muncă sub aspect fiziologic şi igienic;

Ergonomia informațională: studiază, apelând la logică şi psihologie, procesele de percepere, cunoaştere, gândire şi decizie;

Topoergonomia: studiază componentele locului de muncă din punct de vedere antropometric şi al factorilor de ambianță fizică;

Bioergonomia: studiază comportamentul organismului în timpul muncii, oboseala, repausul, regimul de muncă;

Ergonomia mediului de lucru: studiază factorii de mediu (iluminat, microclimat, zgomot şi vibrații) sub aspectul securității locului de muncă.

Roşca C., Dicționar de ergonomie, 1997

Ce înseamnă proiectare ergonomică?

Formarea unei echipe interdisciplinare de proiectare, ergonomistul fiind mediator între reprezentanții angajaților/ clienților şi inginerii proiectanți.

Rolurile ergonomistului în cadrul echipei interdisciplinare

• expert – experiență, cunoştințe pentru rezolvarea problemelor de muncă

• sfătuitor – recomandări pentru selecțiile tehnice, organizatorice, umane şi sociale din cadrul organizației

• observator – investigație “pe teren”; observă şi înțelege procesul de muncă, putând apoi să formuleze ipoteze

• supraveghetor – menține funcționarea optimă a sistemului

• promovator al schimbării – “munceşte pentru viitor”

• agent politic – integrarea ergonomistului într‐o echipă în care membrii ei au interese şi tipuri de putere diferite

Christol J., Mazeau M., Le métier d’ergonome





vizualizarea computerizată îmbunătățeşte rezultatele proiectării;

posibilitatea de a integra în sistem un manechin facilitează evaluarea ergonomică;

animația şi modelarea spațiului de muncă permit înțelegerea problemelor ergonomice ce pot apărea, probleme ce pot fi legate de:

• postura de lucru; • munca repetitivă; • barierele de mişcare.

Proiectarea ergonomică cu ajutorul calculatorului

CATIA

Sistemul de modelare umană al soft‐ului cuprinde patru module:

• construirea manechinului; • editorul antropometric; • analiza posturii umane; • analiza activității umane.

Proiectarea ergonomică cu ajutorul calculatorului

Urmăriți filmul!

• Cum intervin cele trei domenii ale ergonomiei în proiectarea noului model de submarin?

• Care este rolul proiectării ergonomice asistate de calculator?

Munca – orice categorie de efort uman sau activitate

munca valoroasă – beneficii: plăcerea, dezvoltarea competențelor, starea de bine şi împlinire a ființei umane

munca periculoasă – compromițătoare pentru factorul uman

Kleiner B., 2006 apud Firescu V., Toderici N., Planificarea integrată a muncii, 2011, p. 118

oamenii ce interacționează cu:

sarcina de muncă (instrucțiuni de lucru, sarcini, cunoştințe, abilități necesare) şi echipamentele (maşini,utilaje) sau/ şi programele,

mediul intern (parametri fizici şi factori psihosociali), mediul extern (factori politici, culturali şi economici) şi organizația (structura sistemului de muncă şi proceseleutilizate pentru realizarea muncii)





OM ‐ gen, vârstă, aspect fizic, caracteristici antropometrice şi fiziologice

Sarcina de muncă ‐ adaptată caracteristicilor individuale umane

Omul are posibilitatea de a se adapta sarcinii de muncă!!!

Schmitter D., Ergonomia. Un fattore di successo per ogni impresa, 2005

Toți factorii din sfera operativăinfluențează sfera rezultatelor,

realizarea obiectivelor proiectării ergonomice (satisfacția şi

productivitatea muncii) fiind îndeplinită dacă sfera rezultatelor

este echilibrată

“Roata ergonomiei”

OM – caracteristici umane

• nemodificabile

• modificabile: formare profesională, abilități,

experiență, condiție fizică etc.

Spațiul de muncă ‐conceput după „măsura umană”

• postura de lucru, • dimensiuni (spațiu de muncă), • libertatea de mişcare, • postura forțată, • proiectarea dispozitivelor de comandă etc.

Mediul de lucru ‐adecvat muncii

• microclimat,• mediu sonor, • lumină, • condiții de igienă, • climat social,• utilizarea culorii pentru a modifica percepția distanțelor sau senzația de cald/frig,• semnale de avertizare şi caracteristicile senzoriale

Organizarea muncii

• stabilirea procedurilor de lucru, • planificarea muncii, • stabilirea programului de lucru, • reglementarea pauzelor, • stabilirea limitelor de acțiune şi a puterii de decizie etc.





Conținutul muncii

• evitarea monotoniei • evitarea repetitivității• lipsa stimulilor• excesul de muncă sau de responsabilități.

Sistem de muncă – sistem de producție

Sistemul de producție – parte a organizației; vizează transformarea elementelor de intrare în produse şi servicii care

fac obiectul de activitate al organizației

Proiectare ergonomică

Avantaj concurențial

Susținerea schimbărilor

Sistem de producție ergonomicSistem de producție ergonomic


• evoluția la nivel tehnic –utilizarea componentelor tehnice proiectate ergonomic;

• evoluția la nivel economic – reînnoire continuă a mijloacelor de producție şi accentuarea reducerii costurilor prin implementarea programelor ergonomice;

• evoluția la nivel organizațional – (1) dispariția, aproape completă, a muncii manuale statice; (2) desfăşurarea activităților în trei schimburi şi (3) acordarea atenției pentru optimizarea productivității umane;

• evoluția la nivel de proiectare – aplicarea noilor metode şi abordări de proiectare în scopul reducerii costurilor şi timpilor de instruire a personalului

Gradul de proiectare ergonomică a sistemelor de producție

• evoluția la nivel de securitate – (1) creşterea numărului de standarde pentru integrarea securității în proiectare; (2) apariția unor riscuri noi, care necesită noi abordări şi metode de analiză; (3) scăderea semnificativă a accidentelor în muncă şi (4) evoluția regulamentelor de protecție şi securitate spre o nouă abordare, aceea a obligativității de a stabili obiective de securitate.

• evoluția la nivel de activitate umană – (1) modificarea naturii sarcinilor de muncă (mai curând muncă mentală decât fizică); (2) munca în grup sau echipă; (3) preocuparea pentru proiectarea interacțiunii om‐maşină şi (4) autonomie în muncă, prioritară utilizării procedurilor de lucru rigide care nu pot acoperi toate situațiile.





influența mobilizării resurselor fizice, psihice, fiziologice etc. în cadrul procesului de muncă

dacă solicitările bio‐psiho‐sociale nu depăşesc posibilitățile umane, individul poate lucra timp îndelungat cu satisfacție şi performanță

dacă solicitările muncii depăşesc posibilitățile umane, apar oboseala şi surmenajul, cu consecințe negative asupra satisfacției şi performanței

Solicitarea fizică

statică: suținerea de greutăți, poziții de lucru incomode(aplecat, cu corpul răsucit, cu brațele ridicate, solicitare excesivă a atenției vizuale, solicitare excesivă a atenției auditive);

sinamică: transport greutăți, viteză de lucru excesivă, alergare

Efecte asupra sănătății factorului uman:

durere (dată de febra musculară)

varice, umflarea gambelor (urmare a circulației sangvine înrăutățite)

probleme ale coloanei vertebrale

Solicitarea bio‐fiziologicăinfluența vârstei, stării de sănătate, alimentației asupra

capacității de muncă şi performanței

Solicitări datorate mediului ambiantinfluența factorilor de mediu: praf, căldură, frig, mirosuri

neplăcute, zgomot, umiditate, iluminare, ventilație, schimbări bruşte de temperatură, diferențe de fus orar, lucru în condiții dificile, pericol de accidente, etc.

Solicitări extraprofesionale şi socialeinfluența, asupra satisfacției şi performanței muncii, dată

de: condițiile de locuit, alimentație, transportul la locul de muncă, relațiile de familie, critica / aprecierea şefilor şi a colegilor, opinia familiei şi a celor apropiați

Solicitarea neuro‐psihicădecizii în condiții de incertitudine şi criză de timp, relații de colaborare,relații cu clienții sau partenerii, supervizare strictă, călătorii frecvente, termene de realizare presante, negocieri

Efecte asupra factorului umanstres

efecte comportamentaleefecte cognitiveefecte fiziologice





Oboseală – stare de slăbiciune generală (vizibilă sau interiorizată), în urma unui efort intens fizic sau intelectual,manifestată prin reducerea temporară a capacității funcționale a organismului şi tendința spre inactivitate

Surmenaj – stare de oboseală extremă, în urma unui efort fizic sau intelectual excesiv şi prelungit, caracterizată prin somnolență, dureri de cap, nervozitate, scăderea posibilității de concentrare

Stres – stare de încordare sau tensiune neuro‐psihică

agent stresor starea organismului

Efectul stresului asupra organismului uman

Stres pozitiv (eustres)acționează ca factor energizant; permite concentrarea şi focalizarea forțelor fizice şi psihice

pentru realizarea unor obiective la cote maxime; rezolvarea situației este urmată de relaxare, disiparea

energiei acumulate; tipic pentru perioadele imediat premergătoare examenelor,

interviurilor de selecție, testelor de competență profesională.Stres negativ (distres)

organismul supramobilizat refuză să revină la starea normală individul este nervos, gata de reacție, cu tensiunea arterială

modificată (de regulă crescută), cu musculatura încordată

Efecte stresului organizațional

efecte subiective: anxietate, agresivitate, apatie, plictiseală, depresie, oboseală, indispoziție, scăderea încrederii şi stimei de sine, nervozitate, sentimentul de singurătate;

efecte fiziologice: creşterea glicemiei, a pulsului, a tensiunii arteriale, uscăciunea gurii, transpirații reci, dilatarea pupilelor, valuri de căldură şi de frig;

Stresul organizațional / ocupațional

•se manifestă la anumite categorii socio‐profesionale şi este generat de factori de mediu cu conotații negative (conflict de rol, ambiguitatea rolului)

efecte comportamentale: predispoziție spre accidente, alcoolism, abuz de cafea, ieşiri emoționale, tendința de a mânca şi/sau fuma excesiv, comportament impulsiv;

efecte cognitive: scăderea abilității de a adopta decizii raționale, concentrare slabă, scăderea atenției, hipersensibilitate la critică, blocaje mentale;

efecte organizaționale: absenteism, demisii, productivitate scăzută, izolare, insatisfacție în muncă, reducerea responsabilității şi a loialității față de viata de familie şi de cuplu.

Solicitarea fizică

(posturală) a muncii

Solicitări datorate

mediului am

biant

Solicitarea neuro‐

psihică a muncii

Solicitări

extraprofesionale şi

sociale ale muncii


Analiza solicitării angajaților în procesul de muncă

managementului resurselor umane – motivarea angajaților;managementul producției – simplificarea, specializarea şi

standardizarea muncii;managementul sănătății în muncă – asigurarea sănătății şi

securității angajaților în timpul desfăşurării muncii;managementul strategic – includerea, în obiectivele

strategice de resurse umane a: tendințelor demografice, preocupării pentru calitatea vieții în situațiile de muncă şi creşterea atractivității muncii;angajat – nevoile reale pe care angajatul doreşte să le

satisfacă prin muncă.





Aspecte biologice

Aspecte perceptuale

Aspecte motivaționale

Aspecte inginereşti

Firescu V., Toderici N., Planificarea integrată a muncii, 2011, p. 95 Firescu V., Toderici N., Planificarea integrată a muncii, 2011, p. 159

Obiectivele managementului

producției

Obiectivele managementuluiresurselor umane

$$

Obiectivele managementului strategic

Obiectivele managementului

sănătățiiObiectivele angajatului

Proiectarea integrată a muncii

Abordarea integrată a proiectării muncii

scop: reflectarea tuturor determinanților rezultatelor muncii: factori de natură organizațională, individuală şi externă (economică, demografică, socio‐tehnică etc.)

implică atât managementul cât şi angajații

responsabilitate pentru managementul de la diferite niveluri

comunicarea reprezintă factorul de unificare a intereselor părților implicate

măsurători fotometrice şi evaluarea mediului vizual

măsurători de microclimat şi evaluarea mediului termic

măsurători acustice şi evaluarea mediului sonor

evaluarea vibrațiilor

Există metodologii standardizate pentru analiza/ proiectarea mediului fizic Mediul vizual ‐ totalitatea punctelor care la un moment

dat sunt percepute de ochiLumina ‐ radiație electromagnetică ce poate fi percepută de sistemul vizual uman, caracterizată prin lungimi de undă între 380 ‐ 780 nm.

ultraviolete – infraroşii

Optica ‐ ramură a fizicii, cercetează proprietățile şi natura luminii, modul de producere şi legile propagării ei

Fotometriamăsurarea luminii prin intermediul senzației vizuale pe

care o provoacăstă la baza tehnicii iluminatului





Intensitate luminoasă ‐ cantitatea de lumină emisă de o sursă punctiformă.

candelă (cd), W/sr

Flux luminos ‐ energia transportată de unda luminoasă în unitatea de timp, evaluată în funcție de senzația vizuală.

lumen(lm)=cd⋅sr, W

Iluminat ‐ Cantitatea de lumină ce cade pe unitatea de suprafață.

lux(lx)=cd⋅sr/m2, W/m2

Luminanță ‐ Cantitatea de lumină emisă de suprafață.

cd/m2, W/sr⋅m2

Reflectanța ‐ măsură a luminii absorbite de o suprafață, are valori cuprinse între 0 şi 1.

πareflectant x (lx) iluminatul

)2(cd/m luminanta =

Noțiuni de fotometrie: iluminat, luminanță, reflectanță Surse de lumină

naturală (Soarele)

artificială

Dată de tipul gazului din interiorul tubului, de obicei lumină rece.

Dată de temperatura la care este încălzit filamentul, lumină caldă.

Emisie spectrală(culoarea luminii)

65001000Durata de viaţă (ore)

50 – 2008 –23Eficacitatea luminoasă(lm/W)

>202 – 3Randamentul luminos(%); lumina produsă / energie consumată

Surse de lumină cu descărcare

Surse de lumină incandescenteCaracteristică

Strălucirea

aspect subiectiv al luminanței unei suprafețe

se referă la informațiile pe care creierul le primeşte în legătură cu aceasta

devine orbitoare în cazul în care o porțiune a câmpului vizual este mai luminoasă decât nivelul de luminozitate la care ochiul s‐a adaptat

Contrastul

se referă la relația care există între luminanța unei suprafețe şi luminanța suprafețelor înconjurătoare

fără contrast, practic obiectele nu pot fi vizualizate, perceperea lor fiind influențată de raportul dintre luminanțe

Eficiența unui sistem de iluminare artificialFactorul de redare a contrastului (CRF) Indicele de redare a culorilor (CRI)

Contraste cromatice

vizibilitate

cea mai slabă

foarte slabă

slabă

satisfăcătoare

mică

mijlocie

mijlocie

bună

mare

foarte mare

cea mai mare

culoare detaliu – culoare fond

roşu – verde

portocaliu – alb

verde – alb

roşu – galben

alb– roşu

negru – alb

portocaliu – negru

negru ‐ galben

negru – portocaliu

alb – albastru

galben ‐ negru

Aplicabilitate în: proiectarea tablourilor de bord, panourilor de informare, paginilor web etc.

Cromaticaculori primare – R, G, A;

culori secundare – P, Ve, Vi

culori complementare: R – Ve; A – P; G ‐ Vi

Efectele fiziologice ale culorilorCULORILE CALDER – creşte presiunea sangvină, ridică tonusul muscular, activează respirațiaP – accelerează pulsul, menține presiunea sangvină, favorizează secreția gastrică şi digestiaG – influențează funcționarea normală a sistemului cardiovascular

CULORILE RECIVe – scade presiunea sangvină, dilată vasele capilareA – scade presiunea sangvină, scade tonusul muscular, calmează respirația şi frecvența cardiacă Vi – creşte rezistența cardiovasculară, creşte rezistența plămânilor





Efectele neuropsihice ale culorilor

STIMULATIVER – stimulator general, stimulator intelectualP – stimulator emotiv

LINIŞTITOAREG – stimulează vederea,

calmant neurologicVe – deconectare nervoasă

NELINIŞTITOAREA – linişitor, depresiv în exces Vi ‐ descurajator

Roşca C., Dicționar de ergonomie, 1997

Cromatică industrială

procese de supraveghere; muncă manuală, cu eforturi fizice dinamice –culori odihnitoare, nuanțe deschise: bleu, roz, verde

muncă monotonă – culori stimulative, nuanțe vii: roşu, portocaliu

muncă în mediu termic cald sau în încăperi cu multă lumină naturală –culori reci: verde, bleu

muncă în mediu termic rece sau în încăperi cu puțină lumină naturală –culori calde: crem, roz, portocaliu

muncă în spațiu limitat – culori cu efect de lărgire a spațiului: alb, roz

muncă în spații largi – culori cu efect de limitare a spațiului: albastru, maro

muncă în locuri zgomotoase – culori liniştitoare: verde, verde‐albăstrui

Culorile în design‐ul interior

ROŞU‐ culoarea pasiunii, a optimismului‐ intensifică orice fel de activitate ‐ disonantă (stridentă) cu albastru, se potriveşte perfect cu galben; cu verde devine strălucitoare

ALBASTRU‐ inspiră calm şi destinde (culoarea ideală pentru dormitor)‐ disonant cu portocaliu; se combină excelent cu bej, alb şi tonurile de verde

GALBEN‐ denotă optimism şi poftă de viață‐ ne ajută să gândim mai clar, ne stimulează interesul şi curiozitatea‐ culoare energizantă‐ ideală pentru sufragerie, bucătărie şi camerele orientate spre nord.

PORTOCALIU‐ culoarea cea mai dinamică; ‐ reprezintă ambiția, stimulează sentimentele, inspiră energie şi căldură ‐ contrastant cu albastrul‐ combinația ideală: cu galben; într‐o nuanță atenuată (cu alb), este binevenit în camerele terne şi în holuri.

VIOLET‐ denotă spiritualitate, feminitate, rafinament‐ asociat cu roşu, capătă şi mai multă noblețe. ‐ se potriveşte perfect cu galben şi roz. Asocierile violet‐argintiu şi violet‐negru sugerează seducție, fascinație, eleganța maximă. ‐ albastrul‐violet denotă cel mai bine singurătatea.

VERDE‐ culoarea echilibrului şi autocontrolului; permite multe asocieri‐ combinația cea mai bună: cu galben. ‐ nuanțele de mentă şi de jad sunt potrivite pentru baie, iar verdele‐măr pentru bucătărie

1. Activitatea umană desfăşurată

2. Caracteristicile luminii

iluminatul mediu în încăpere şi iluminatul zonei de lucru

luminanțele diferitelor suprafețe

reflectanțele suprafețelor înconjurătoare

3. Surse de lumină ‐ amplasarea, numărul şi caracteristicile lor

4. Contrastele şi strălucirile ce apar în câmpul vizual

5. Cromatica şi esteticamediului fizic

Factori importanți în evaluarea mediului vizual

Variabile ce descriu mediul termic

Variabile ce determină reacția organismului uman la mediul termic

temperatură, umiditate, viteza curenților de aer, radiațiile termice

îmbrăcămintea, activitatea umană





Variabile ce descriu mediul termic

temperatura de bulb uscat (DB) – starea aerului fără vapori de apă

umiditatea relativă (%)‐ dată de raportul dintre conținutul vaporilor de apă din aer şi conținutul vaporilor de apă din aerul saturat, la aceeaşi temperatură. ‐măsurată cu ajutorul higrometrelor sau a sondelor pentru umiditate.

temperatura de bulb umed (WB) – ține cont de umiditatea relativă WB = DB WB < DB

temperatura globului (GT) – ține cont de efectele căldurii radiante. radiație termică – transfer de energie aparut între corpurile învecinate datorită diferenței dintre temperatura lor

viteza curenților de aer (v) – măsurată cu ajutorul anemometrelor

temperatura radiantă principală (RT) – calculată în funcție de DB, GT şi v – influențează procesul de evaporare şi transmiterea radiațiilor termice.

temperatură, umiditate, viteza curenților de aer, radiațiile termice

scări combinate de temperatură

Scara CET (Corrected Effective Temperature Scale)

Oborne D., Ergonomics at Work, 1995


îmbrăcămintea‐ izolarea dată de îmbrăcăminte: CLO (1CLO=0,155 m2∙°C/W )

Fără îmbrăcăminte ‐ 0Haine de vară uşoare ‐ 0,3Haine de lucru uşoare ‐ 0,65Costum subțire ‐ 1,0Costum gros ‐ 1,5Costumul eschimoşilor – 3‐4

activitatea umană‐ producția metabolică de căldură:W/m2


activitatea umană‐ producția metabolică de căldură: W/m2

>260foarte greaAtlet

230greaDeplasarea de materiale grele165moderatăIndustria grea

116uşoarăÎn picioare, lucru la o maşină

93uşoarăÎn picioare, industria uşoară

70uşoarăOperare pe calculator58odihnăAşezat, relaxat

Producţia metabolică de căldură (W/m2)

Natura munciiTipul activităţii

sunetul ‐ orice variație de presiune acustică perceputăde urechea omului.

pragul de audibilitate: 20 μPa – 16 Hz – 0 dB

pragul de sensibilitate (tactil):100 Pa – 20000 Hz – 120 dB

sunet – sursă de informare vs. zgomot – perturbant şi deranjant pentru activitate

Nivel de presiune sonoră admisibil





Asupra comunicării – inteligibilitatea vorbirii (PSIL ‐ preferred speech interference level)

Asupra performanței – sursă de stres, reducerea atenției, muncă intelectuală / muncă manuală

Asupra sănătății – tipul, durata, intensitatea expunerii – deteriorarea temporară a aparatului auditiv / surzirea

Efectul zgomotului Soluții pentru zgomotul industrial

Helander M., A Guide to the Ergonomics of Manufacturing, 1995

1. tavan absorbant fonic2. amortizor de zgomot pentru

aparat de aer condiționat3. paravan absorbant fonic4. țevi flexibile5. cameră de control6. uşă cu benzi de etanşare7. izolație contra vibrațiilor8. geam dublu9. plasare echipament

zgomotos în fundație10. articulații izolatoare fonic11. amplasare echipament greu

sau vibrant pe suprafețe separate / piloni

sursele de zgomot

efectele zgomotului asupra receptorului

tipuri de zgomote – impulsive, fluctuante

Urmăriți filmul şi identificați

Vibrația – orice mişcare altenativă pe care un corp o face în jurul unui punct de referință.

ISO 2631:1985 ‐ orice mişcarea trebuie definită şi măsurată într‐un sistem ortogonal de axe, corespunzător direcțiilor

X: față – spate, Y: dreapta – stânga,Z: cap‐membre inferioare.

Sistemul de coordonate pentru stabilirea direcției vibrațiilor (ISO 2631:1985)

Caracteristicile vibrațiilor:

frecvență (Hz)

intensitate

direcția mişcării

frecvența naturală – cea la care corpul vibrează libervibrație de o frecvență apropiată celei naturale ‐ corpul intră în rezonanțăfrecvența vibrației aplicate este redusă de frecvența naturală ‐

amortizarea vibrației

Efectele vibrațiilor asupra organismului uman

reducerea performanţei2 – 10umeriiamortizate 100 – 150mâna scade acuitatea vizuală10 ‐ 25intră în rezonanţă30 – 70

ochii

intră în rezonanţă20 – 30 capultulburări ale sistemului nervos>20tulburări digestive<20intră în rezonanţă5

corpul

intră în rezonanţă5, 10 – 12corp, aşezat

EfectFrecvenţa vibraţiei aplicate (Hz)

Partea corpului supusă vibraţiilor

Efectele vibrațiilor asupra organismului uman





Efectele vibrațiilor asupra sănătății

vibrațiile în combinație cu zgomotul sunt un factor de stres mai mare decât zgomotul sau vibrațiile ce acționează independent

se iau în considerare: timpul de expunere, condițiile de mediu termic, modul de prindere a obiectului ce transmite vibrațiile, direcția şi frecvența vibrațiilor

vibrațiile de intensitate ridicată şi joasă frecvență ‐ deteriorarea diferitelor organe ale corpului, în urma fenomenului de amortizare.

vibrația întregului corp ‐ factor de risc ‐ tulburări ale coloanei vertebrale, dificultăți de respirație, tulburări digestive şi musculare, tulburări de vedere şi dificultăți de vorbire.

perioadă lungă de rezonanță sau vibrații puternice ‐ îmbolnăvirile țesuturilor corpului ‐ tulburări vasomotorii care, în timp, produc amorțeli la nivelul degetelor şi în cazuri extreme decolorarea extremităților şi pierderea temporară a controlului muscular.

maladia Raynaud ‐ cauzată şi de expunerea la frig sau factori emoționali

Efectele vibrațiilor asupra performanței

vibrațiile ‐ cauză pentru reducerea controlului muscular (performanței motorii).

afectează performanța vizuală a sarcinilor de muncă prin influențarea modului de percepție a obiectelor şi a detaliilor

obiect perceput eficient dacă frecvența de vibrație a obiectului vizualizat <1 Hz, eficiența urmăririi obiectului scade cu creşterea amplitudinii vibrației (2‐4 Hz).

dificultăți în stabilirea imaginii obiectului perceputse analizează intensitatea şi frecvența vibrațiilor, mărimea obiectelor şi distanța la care sunt situate față de observator.

timpul de reacție nu este afectat de vibrații. vibrațiile ‐ factor de stres care determină omul să depună un efort mai mare pentru menținerea performanței.

în analiza efectelor vibrațiilor asupra performanței cognitive trebuie considerați şi alți factori, ca: interesul pentru activitatea desfăşurată, perioada zilei când acționează vibrațiile sau alți factori de stres.

Proiectarea spaţiului de muncă

criterii de proiectare

principii de proiectare

date antropometrice

factori fizici şi sociali

1. capul uşor aplecat ‐ 20°

2. centrul de greutate al capului menține echilibrul organismului

3. partea superioară a corpului esteîn poziție verticală, pe cât posibil

4. brațele în echilibrul, nesolicitate

5. sprijin pentru antebrațe

6. punct de sprijin pentru spate

7. suprafață puțin înclinată, înălțimea scaunului reglabilă

Postura corectă





Criteriu – standard de judecată, în comparaţie cu care poate fi măsurată “potrivirea” între utilizator şi diferitele aspecte ale muncii

Criterii primareconforteficiență în muncă siguranță şi sănătate estetică viteză (performanțe de timp)acuratețe – compromisul viteza de lucru ‐ lipsa eroriloruşurința întreținerii bună dispoziție etică economic

Criterii secundare ‐ pentru dimensionarea spațiului de muncă

proiectare pentru utilizatori limită

proiectare pentru utilizatori medii

proiectare ajustabilă

Avantajul economic!

“What is the point in spending vast sums of money to create the healthiest and safest factory in the country if the only people who work in it are liquidators?”

Geoffrey Simpson, apud. Lehto De Mark, Buck J,Introduction to Human Factors and Ergonomics for Engineers, CRC Press, 2007

principiul importanței ‐ componentele care sunt esențiale pentru munca eficientă şi în siguranță trebuie să fie în cele mai accesibile poziții.

principiul utilizării frecvente ‐ componentele care sunt utilizate cel mai frecvent trebuie plasate în cele mai accesibile poziții.

principiul funcțiilor îndeplinite ‐ componentele ale căror funcții sunt strâns legate trebuie amplasate unele lângă altele.

principiul utilizării succesive ‐ componentele care sunt utilizate succesiv trebuie amplasate în aceeaşi zonă, utilizând ordinea logică a succesiunii utilizărilor.

Principii generale pentru proiectarea spaţiului de muncă

Antropometria studiază dimensiunile şi alte câteva caracteristici fizice ale corpului uman:

masa, volumul, poziția centrului de greutate,

proprietățile inerțiale ale segmentelor corpului

forța diferitelor grupe de muşchi

SCOP

a furniza acele date care să caracterizeze segmentul de populație pentru care spațiul/ produsul este proiectat

Date antropometrice

•structurale (statice) ‐ caracterizează segmentele corpului uman în repaus

• funcționale (dinamice) ‐ descriu dimensiunile corpului uman în mişcare

depind de genul, vârsta, genetica populației (cultura, ocupația, tendințele sociale), regiune

baze de date antropometrice

1978, NASA (National Aeronautics and Space Administration) ‐ furnizează 306 dimensiuni diferite ale corpului uman, pentru 91 de populații





Karwowski W., Marras W.S., Occupational Ergonomics: Principles of Work Design, 2003

Distribuția normală a datelor antropometrice

valoarea medie: Xmeddeviația standard: spercentila P(X≤Xp) = p ‐ procentul de populație pentru care dimensiunea antropometrică este egală sau mai mică decât Xzp valoarea standard normală corespunzătoare percentilei

Xp=X med+zp∙s

Noțiuni de statistică antropometrică – utilizarea datelor antropometrice în proiectare

Distribuția înălțimii pentru populația masculină şi feminină Europa Centrală şi de Est

Carl Zeiss, Ergonomiestudie – Tischmikroskope, 2002

Utilizarea datelor în proiectarea spațiului de muncă


Compararea valorilor, pentru patru populații diferite

Scandinavia

Asia de Sud‐Est


Noțiuni de statistică antropometrică – utilizarea datelor antropometrice în proiectare

utilizator limită (UL) ‐ o persoană ipotetică cu caracteristici antropometrice extreme (percentila a 5‐a sau a 95‐a), care se încadrează cu greu în criteriile de proiectare identificate

proiectarea pentru UL constă în utilizarea dimensiunilormaxime (alese în funcție de utilizatorul cel mai scund)/ minime (alese în funcție de utilizatorul cel mai înalt)

utilizator mediu (UM) ‐ face referire la o persoană corespunzătoare celei de a 50‐a percentile.

proiectarea pentru UM constă în utilizarea dimensiunilor medii





Procedura de stabilire a dimensiunilor locului de muncă/ produsului

1. Se defineşte populația potențial utilizatoare

2. Se alege segmentul de populație pentru care se proiectează (alegerea percentilei).

3. Se identifică dimensiunile antropometrice de interes pentru proiectare, stabilind dacă este vorba de dimensiuni minime, medii sau maxime.

4. Se determină valorile limită/ medii ale dimensiunilor stabilite (3), pentru segmentul de populație stabilit (2), utilizând baze de date antropometrice corespunzătoare (1).

Procedura de stabilire a dimensiunilor locului de muncă/ produsului

5. Pentru dimensiunile calculate (4) se adaugă, după caz, corecții pentru încălțăminte, îmbrăcăminte şi echipamentele utilizate.

6. În cazul în care proiectarea se face pentru o populație mixtă (feminină şi masculină), se calculează dimensiunile minime corespunzătoare populației masculine (a 95‐a percentilă) şi dimensiunile maxime, determinate de caracteristicile populației feminine (percentila a 5‐a).

1. Eficiența în utilizare

nevoi utilizator vs.

eficiența muncii

întreținerea cu uşurință

utilizarea cu efort minim

Utility is the only true measure of the quality of a design!http://ergonomics.about.com

2. Confortul în utilizare

aspectul psihic al utilizării produsului în strânsă legătură cu confortul fizic

The look, feel, use and durability of a product help you make amental determination about a product or service. Basically it lets you evaluate the quality of the item and compare that to the cost. Better ergonomics mean better quality which means you will be more comfortable with the value of the item.http://ergonomics.about.com





dezvoltată în Japonia de Nagamachi M.

“metoda ingineriei emoționale” – folosită pentru evaluarea şi îmbunătățirea produselor

integrează elemente afective în proiectarea produselor

produse proiectate utilizând metoda Kansei:

cel mai bine vândut automobil roadster de la Mazda, Miata

camera video cu display LCD extern de la Sharp

Ergonomie esteticăincluderea aspectelor emoționale în proiectarea muncii şi

spațiului de muncă

1. Alegerea domeniului Kansei implică conturarea ideii din spatele produsului: selectarea

grupului țintă, specificațiile noului produs, concepte şi soluții potențiale ce nu au fost încă dezvoltate;

ETAPE – metoda Kansei

2. Ordonarea spațiului semanticare ca scop obținerea unor grupuri semantice ce descriu

domeniul şi se realizează în 3 etape: colectarea cuvintelor Kansei, 50‐600 cuvinte ce descriu domeniul produsului;identificarea structurii Kansei: cuvintele selectate sunt clasificate manual sau statistic, utilizând analiza factorilor sau analiza cluster.analiza datelor şi stabilirea grupurilor semantice.

3. Ordonarea spațiului proprietățilorcolecția, selectarea şi analiza datelor referitoare la

proprietățile produsului din punct de vedere al clientului, experților şi companiei

4. Sintezaetapa în care cele două ordonări anterioare sunt legate,

fiecărui cuvânt Kansei fiindu‐i atribuită o serie de proprietăți. are ca scop stabilirea unei legături între emoție (dată de cuvântul Kansei) şi proprietățile fizice ale produsului. se poate realiza aplicând metode manuale (identificarea categoriilor) sau statistice (analiza regresiilor etc.)

5. Testul de validare – verifică dacă distribuția datelor obținute în urma sintezei este normală.

6. Construirea modelului constă în stabilirea legăturilor între proprietățile produsului şi valorile afective, după ce sinteza a fost validată.

Studiu 2008: Valori apreciate la locul de muncăV1 financiarV2 estetica locului de muncăV3 programul de lucruV4 colegialitateV5 cinsteV6 respectV7 confortV8 echipăV9 aprecierea munciiV10 diversitatea munciiV11 climatul emoționalV12 organizațiaV13 organizarea munciiV14 comunicarea cu şefulV15 avansareV16 securitatea munciiV17 atribuțiiV18 siguranța locului de muncăV19 profesionalismV20 disciplinăV21 satisfacția munciiV22 independență

Studiu 2009: Valori apreciate la locul de muncăV1 financiarV2 estetica locului de muncăV3 programul de lucruV4 colegialitateV5 cinsteV6 respectV7 confortV8 echipăV9 aprecierea munciiV10 diversitatea munciiV11 climatul emoționalV12 organizațiaV13 organizarea munciiV14 comunicarea cu şefulV15 avansareV16 securitatea munciiV17 atribuțiiV18 siguranța locului de muncăV19 profesionalismV20 disciplinăV21 satisfacția munciiV22 independență





*Da sau Nu* ‐ Proiectarea ergonomică a produselor

Stilou ergonomic

Vas ergonomic pentru popcorn

“Potrivirea” produsului cu caracteristicile şi nevoile

utilizatorului!

Scaun ergonomichttp://www.wachter‐shop.de

Rucsac ergonomichttp://www.koffer‐mueller.de

http://www.technic3d.com

Perie de dinți ergonomică

Pensetă ergonomicăPensetă





Pipetă ergonomică

Urmăriți prezentarea!

http://www.haid‐kg.de

Masă de lucru ergonomică

Sistem de lucru ergonomichttp://www.kavo.com

Ergonomia în excursiehttp://www.cjbn.ro/salvamontbistrita/echipament.html

http://www.outstepper.de


Microscop ergonomic





Limite fizice pentru proiectarea locului de muncă

zonele de lucru pentru brațe

limitele utilizării câmpului vizual

limitele de rotație a capului

limitele de rotație a palmei

limitele ridicării brațelor

Zonele de lucru pentru brațeîn plan orizontal

Zonele de lucru pentru brațeîn plan vertical





Limitele utilizării câmpului vizualîn plan orizontal

în plan vertical

Limitele rotirii capuluiîn plan orizontal

în plan vertical

RadialDeviation

20% reducere25o

100% forţa mâinii

25% reducere40o

0o20% reducere45o

0o 100% ofHand Strength

65o

55% reducererotaţie

extensie

Limitele utilizării palmelor Limitele ridicării brațelorîn plan orizontal

în plan vertical

A – dacă există sprijin pentru brațeB – dacă este respectat timpul de menținere a posturii

C – dacă frecvența este < 10 / min

rotaţie 150o 90o 30o

rezistenţă 60% 83% 100%

Limitele utilizării brațelor





Factori sociali care intervin în proiectarealocului de muncă

spațiul personal

personalitatea

genul şi vârsta

cultura

Spațiul personalA. Zona intimă(apropiată 0‐15 cm; îndepărtată 15‐45 cm) prezența unei alte persoane creşte stimularea

senzorială; disconfort sau plăcere.

B. Zona personală(apropiată 45‐76 cm; îndepărtată 76‐120 cm) rezervată persoanelor foarte cunoscute;prezența persoanelor străine poate provoca teamă.

C. Zona socială (apropiată 1‐2 m; îndepărtată 2‐3,5 m) desfăşurarea contactelor de afaceripersoanele care lucrează împreună ‐ acces în zona socială apropiată prezența unei persoane în zona socială îndepărtată permite individului

să‐şi desfăşoare activitatea fără a fi deranjat.

D. Zona publică (apropiată 3,5‐7,5 m; îndepărtată peste 7,5 m) contactele individului (comunicarea) cu persoane aflate în această zona

pot suferi din cauza condițiilor de mediu.

Personalitatea

introvertiții doresc menținerea unor distanțe personale mai mari

Vârsta

limitele spațiului personal cresc o dată cu înaintarea în vârstă, diferențele putând apărea şi datorită poziției pe care persoana o are în societate.

Genul

femeile acceptă relații personale mai apropiate, în timp ce limita spațiului personal pentru bărbați este mai mare

bărbații preferă să adopte, în derularea relațiilor personale sau sociale, o poziție transversală, în timp ce femeile preferă să se aşeze în fața celor cu care intră în contact personal sau social

Diferențele culturale

germanii au un spațiu personal mai mare şi sunt mai puțin flexibili în comportamentul social decât americanii

între englezi, suedezi şi americani nu există diferențe semnificative pentru zonele spațiului social

francezii şi arabii au un spațiu personal mai mic decât americanii

danezii preferă distanțe personale mai mari decât pakistanezii

Teritoriulconcept ce implică reguli sociale nescrise de

comportament

diferă de spațiul personal prin faptul că are o poziționare fixă, limitele lui putând fi indicate de diferite obiecte personale sau impersonale

privat şi public

Locul de muncă este un teritoriu public!





Riscuri ergonomice: ‐ frecvența mare a expunerii la posturi de lucru dureroase sau obositoare,‐ transportul sau manipularea de greutăți, ‐mişcări repetitive ale mâinii sau brațului, ‐ expunerea la vibrațiile instrumentelor de lucru şi maşinilor

Expunerea angajaților europeni la riscuri ambientale, ergonomice şi chimice

http://www.eurofound.europa.eu

Afecțiuni predominante la populația ocupată în SUA

Gallup Healthways, SUA Prevalence of Disease Conditions in the Working Population (2008)

Postura corectă de muncă

Postura ‐ orientarea medie a părților corporale în timp

Caracteristicile unei bune posturi statice:

‐ simetria

‐ trunchiul drept

‐ activitate musculară statică minimă

‐ sprijin extern

Principalele poziții de muncă

Poziția ortostatică (în picioare)

Poziția aşezat (sedentară)

Poziția mixtă (alternantă)

Posturi fundamentale

‐ şezând destins

‐ în picioare destins

‐ drept cu brațele deasupra umerilor

‐ în genunchi uşor aplecat

‐ în genunchi drept, cu brațele deasupra umerilor

‐ aplecat

‐ foarte aplecat

‐ ghemuit

‐ culcat normal pe spate

‐ culcat pe spate, cu brațele deasupra umerilor

Postura corectă pentru somn

1. capul uşor aplecat ‐ 20°

2. centrul de greutate al capului menține echilibrul organismului

3. partea superioară a corpului esteîn poziție verticală, pe cât posibil

4. brațele în echilibrul, nesolicitate

5. sprijin pentru antebrațe

6. punct de sprijin pentru spate

7. suprafață puțin înclinată, înălțimea scaunului reglabilă

Postura corectă – munca în poziție aşezat






MHT (Maximum Holding Times) – timpul maxim pentru menținerea posturii

Postură confortabilă

MTH > 10 minute

Postură moderată

5 ≤MTH ≤ 10 minute

Postură incomodă

MTH < 5 minute

MTH (minute)

Miedema M.C., Douwes M.,Maximum Holding Times of Static Standing Postures, 2001

R.N.U.R – analiza şi reproiectarea sistemelor de muncă

Hervé – analiza şi îmbunătățirea activităților

ergonomia participativă

IAS – Investigare‐Analiză‐Soluție

Regia Națională a Uzinelor Renault

Scop: analiza şi reproiectarea sistemelor de muncă existente

Metoda constă în:

1. culegerea datelor generale despre sistemul de muncă

2. analiza situației existente pe baza a 27 criterii prestabilite (A01 – H27). Pentru fiecare criteriu au fost stabilite grile de evaluare pe o scară de 5 niveluri ergonomice.

• nivelul ergonomic ‐ notă acordată situației existente în sistemul de muncă;

1 ‐ situație favorabilă5 ‐ situație nefavorabilă, periculoasă, solicitantă

3. trasarea profilelor analitic şi global al sistemului

4. interpretarea celor două grafice şi identificarea îmbunătățirilor necesare

5. trasarea profilelor analitic şi global pentru sistemul reproiectat





“Organizarea” metodei de analiză R.N.U.R.4 domenii de investigare, 8 factori de influență (A0 – H)

Concepția locului de muncă

A0

Factori psihologici şi socialiD‐H

Factori ergonomiciB‐C

Factorul desecuritate

A

Concepția locului de muncă (A0)• se analizează interacțiunea dintre spațiul de muncă şi componentul uman

• se verifică zonele de lucru pentru membre, câmpul vizual, dimensiuni antropometrice, organizarea muncii.

Criterii

A01: înălțimea şi distanța planului de muncă

A02: alimentarea şi evacuarea pieselor

A03: aglomerarea şi accesibilitatea la locul de muncă

A04: comenzi şi semnale

Factorul de securitate (A5)• se investighează posibilitățile de producere a accidentelor şi incidentelor

Criterii

A5: securitatea muncii

Factorii ergonomici

Ambianța fizică de muncă (B)• se analizează igiena, estetica, probleme legate de zgomot, vibrații, iluminat

• se fac măsurători de zgomot, temperatură, iluminat.

Criterii

B6: ambianța termică

B7: ambianța sonoră

B8: iluminatul artificial

B9: vibrații

B10: igiena atmosferică

B11: aspectul general al locului de muncă

Factorii ergonomici

Solicitarea fizică (C)• se determină diferitele posturi din timpul activităților şi timpul de menținere a lor, efortul implicat şi frecvența efortului.

Criterii

C12: solicitarea generată de poziția principală a corpului

C13: solicitarea generată de poziția cea mai defavorabilă

C14: solicitarea generată de efortul de muncă depus de executant

C15: solicitarea generată de poziția executantului în timpul efortului

C16: solicitarea generată de efortul depus de executant pentru manipulare

C17: solicitarea generată de poziția executantului în timpul manipulărilor

Factorii psihologici şi sociali

Solicitarea nervoasă (D)• se determină numărul de informații primite şi prelucrate pe minut, durata de atenție.

Criterii

D18: solicitarea nervoasă datorată operațiilor mentale

D19: solicitarea nervoasă datorată nivelului de atenție

Autonomia în activitatea de muncă (E)• se analizează posibilitatea operatorului de a părăsi locul de muncă, fără a afecta procesul de producție

Criterii

E20: autonomia individuală

E21: autonomia de grup


Relațiile în cadrul activității de muncă (F)• se analizează organizarea muncii sub aspectul posibilității de comunicare între executanți

Criterii

F22: relații independente față de muncă

F23: relații dependente față de muncă

Repetitivitatea ciclului de muncă (G)• se determină numărul de operații identice ce se repetă în timpul ciclului de muncă, posibilitatea rotației pe post, perioadele de rotație

Criterii

G24: repetitivitatea ciclului de muncă






Conținutul muncii (H)• se investighează compatibilitatea factor uman – sarcină de muncă: aptitudini, adaptare la activitate, apariția erorilor,rezolvarea problemelor de muncă apărute, satisfacția operatorului.

Criterii

H25: potențialul

H26: responsabilitatea

H27: interesul muncii

Profilele sistemului de muncă

Profilul global•reprezentarea grafică a nivelurilor ergonomice ale celor 8 factori de influență (A0 – H)

Profilul analitic•reprezentarea grafică a nivelurilor ergonomice acordate celor 27 de criterii de influență (A01‐H27)

0

1

2

3

4

5

A01 A02 A03 A04 A5 H27

A

Ghid de analiză elaborat de Hervé ‐ Franța

Scop ‐ analiza coerentă şi progresivă a situației de muncă, cu identificarea şi soluționarea problemelor apărute

Utilizat de: Comitetul de Igienă, Securitate şi Condiții de Muncă (CHSCT)

Metoda constă în: • alegerea şi delimitarea unei activități cu probleme, ce va fi analizată

• culegerea informațiilor generale privind procesul de producție: discuție cu şeful de secție, medicul de întreprindere, executanții

• alegerea operatorului a cărui muncă va fi studiată

• prima observare a activității operatorului

• analiza datelor înregistrate ‐ formularea de ipoteze privind originea problemelor

• verificarea ipotezelor şi interpretarea rezultatelor

• stabilirea soluțiilor pentru eliminarea constrângerilor

Prima observare a activității operatorului

• “analiză” la locul de muncă

• se notează ceea ce face operatorul, fără a analiza bine‐rău, comod‐incomod

Analiza datelor înregistrate

......1. ...

......2. ...

observațiide ce?ce face operatorul?

Formularea ipotezelor privind originea problemelor

• identificarea constrângerilor la care a fost supus operatorul

• analiza efect (risc, problemă) – cauză (constrângere)

Ex. risc de rănire, oboseală musculară, dureri lombare etc.

Verificarea ipotezelor privind originea problemelor• înregistrarea datelor privind frecvența mişcărilor, timpul de menține a solicitării posturale (durata pe grupe de activități)

• întocmirea fişei de măsurători

• reprezentarea grafică a duratelor activităților operatorului

• interpretarea rezultatelor





Soluții pentru eliminarea constrângerilor

MetodeObiective de transformare

Cauze

Problema 2: ...

MetodeObiective de transformare

Cauze

.........

.........

Problema 1: ...

Scop: optimizarea sistemele socio‐tehnice

structurile, politicile şi procedurile organizaționale

munca în echipă

• metode specifice de analiză, cu scopul de a îmbunătăți caracteristicile tehnice, organizaționale, fizice şi psihosociale ale interacțiunilor din organizație

Sfera ergonomiei organizaționale


Proiectarea organizaţionalăinfluențează eficiența sistemului şi depinde de integrarea subsistemelor personal, tehnic şi organizațional.

Metode• ergonomia participativă

• IAS – Investigare‐Analiză‐Soluție

Ergonomia participativă

• implicarea angajaților în planificarea şi controlul propriilor activități

• premisă: angajații au informații şi capacitatea de a influența atât procesul cât şi rezultatele, cu scopul de a atinge scopurile propuse

• implică utilizarea combinată a expertizelor pe bază de chestionar, a workshop‐urilor sau focus‐grupurilor





IAS – Investigare‐Analiză‐Soluție

se investighează nevoile utilizatorilor (prin tehnici ca: interviu, focus‐grup, chestionar)

se analizează feedback‐ul primit din partea utilizatorilor

se generează soluții care sunt apoi transpuse în recomandări şi ghiduri de proiectare

Schema procesului de proiectare integrată a muncii


1974 ‐ Asociația Internațională de Ergonomie (IEA) şi ISO au propus standardul ISO/TC 159‐ Ergonomia

ISO (International Organization for Standardization)

CEN (Comité européen de Normalisation)

Standarde ergonomice ≠ Standardizarea muncii

Domenii de aplicare a standardelor ergonomice

0 5 10 15 20 25

Principii generale de proiectare

Siguranţa maşinilor

Mediul f izic: zgomot/ comunicare

Climatul de muncă

Solicitarea fizică

Solicitarea mentală

Proiectarea spaţiului de muncă şi echipamentului

Antropometrie

Informaţii vizuale, monitoare şi softw are

Softw are

Monitoare şi comenzi

Echipament de protecţie personală

Domeniu

Numărul standardelor

Standarde ISO Standarde CEN

Dul J., 2004 apud Firescu V., Toderici N., Planificarea integrată a muncii, 2011, p. 112

Italia

legea 626/1994 introduce cerințe ergonomice de proiectare a mediului fizic şi echipamentelor

s‐au dezvoltat standarde UNI în domeniul ergonomiei

România

Principiile şi regulile de proiectare ergonomică sunt aplicate în general prin intermediul normelor de protecție şi igienă a muncii şi prin standarde de stat (STAS) privind acustica, iluminatul, zgomotul şi măsuri de protecție împotriva zgomotului şi vibrațiilor.





Directive europene privind ergonomia

89/391/CEE privind măsuri pentru încurajarea îmbunătățirii securității şi sănătății lucrătorilor. Obligă angajatorii să ia măsurile necesare pentru protejarea securității şi sănătății lucrătorilor sub orice aspect al muncii acestora.

89/654/CEE se referă la cerințele minime de siguranță şi sănătate pentru locurile de muncă folosite în prezent şi locurile de muncă folosite pentru prima dată.

89/655/CEE ‐ 89/656/CEE se referă la caracterul corespunzător al echipamentelor de lucru şi al echipamentului personal de protecție. Toate echipamentele personale de protecție trebuie să țină cont de cerințele ergonomice şi starea de sănătate a lucrătorului, trebuind să fie “pe măsura celui care le poartă”…

90/269/CEE descrie obligațiile angajatorilor privind manipularea manuală a greutăților.

90/270/CEE stabileşte cerințele minime de securitate şi sănătate pentru lucrul la monitor, mediul şi interfața operator/calculator. Angajatorii trebuie să evalueze riscurile de securitate şi sănătate asociate cu locurile de muncă şi să ia toate măsurile necesare pentru remedierea acestora.

93/104/CE privind organizarea timpului de lucru. Prevede cerințe privind pauzele, odihna săptămânală, concediul anual, tura de noapte

98/37/CE se referă la utilaje. La proiectarea utilajului, trebuie să se țină seama de principiile ergonomice astfel încât disconfortul, oboseala şi solicitarea psihologică a operatorului să fie reduse la minim. Principiile ergonomice trebuie să se aplice, de asemenea, dispozitivelor de control, echipamentelor personale de protecție şi scaunelor de maşină. Utilajele trebuie, de asemenea, să fie proiectate astfel încât să se reducă la minim riscurile asociate cu vibrațiile.

2002/44/CE prevede limitele de expunere şi valorile vibrațiilor în regiunea mâinii, brațului şi a întregului corp. Angajatorii trebuie să analizeze riscurile, să evite sau să reducă expunerea şi să‐şi informeze şi să‐şi instruiască lucrătorii în vederea minimalizării riscurilor asociate cu vibrațiile. Directiva prevede, de asemenea, cerințe privind monitorizarea sănătății lucrătorilor.

2006/42/CE se referă la utilaje, echipamente interşanjabile, elemente de securitate, accesorii de ancorare, lanțuri, funii şi plase, dispozitive de transmisie mecanice demontabile şi utilaje completate parțial. De asemenea, aceasta acoperă cerințe esențiale privind securitatea şi sănătatea în legătură cu proiectarea şi construcția utilajului.

Standarde de muncă

documente de referință care prezintă succesiunea de operații, descrierea postului, elemente de timp şi securitate;

reflectă bunele practici şi sunt afişate la locul de muncă.

asigură aplicarea standardelor ergonomice în proiectarea locului de muncă

ergonomie curs 2012

Documents