Eneida

-povestire-

Cartea intai

Inainte de a ajunge pe tarmurile Latiului, acolo unde va intemeia cetatea Laviniu, troianul Enea a indurat timp de multi ani mania zeilor, in special pe cea a Iunonei, sora si sotia lui Iupiter, tatal zeilor. Zeitei ii placea foarte mult cetatea intemeiata de tirieni, Cartagina (puternica prin bogatii si curajoasa in razboaie), acolo avand carul si armele. Auzind insa ca un descendent al troienilor va distruge cetatea tiriana este hotarata sa-l tina pe Enea departe de malurile Latiului, folosind orice mijloace posibile. Astfel Iunona ajunge in Eolia, tara furtunilor, acolo unde domneste Eol, cel care controleaza vanturile razvratite si furtunile zgomotoase. Zeita ii cere lui Eol sa dezlantuie furtunile pentru a distruge corabiile troienilor si in schimb ii promite sa i-o dea de sotie pe Deiopeea , cea mai frumoasa si cea mai mandra dintre nimfe. Eol se invoieste si trimite pe mare Eurus si Notus si vantul Africus. Unele din corabiile lui Enea au fost aruncate pe niste stanci ascunse, altele s-au sfaramat si impotmolit in nisip.

Intre timp, Neptun simtind furtunile de pe mare isi da seama ca la mijloc este mana Iunonei si furios trimite vanturile inapoi in Eolia. Domoleste apoi apele si ajuta la eliberarea corabiilor din nisipuri. Franti de oboseala, eneazii se indreapta spre cel mai apropiat loc de odihna, malul Libiei. Ajunsi la mal, Enea constata ca a mai ramas doar cu sapte corabii din flota sa, iar ceilalti incep sa faca un foc si sa aduca graul umed din provizii. Urcand pe o stanca, Enea vede o turma de cerbi pe care o vaneaza alaturi de prietenul sau credincios Ahate. La intoarcere, Enea isi imparte prada cu tovarasii sai si in timpul mesei incearca sa-i imbarbateze, desi in sinea sa nu era foarte optimist in legatura cu situatia lor.

In acelasi timp, Venera, mama lui Enea, se infatiseaza inaintea lui Iupiter, tatal sau si deplange soarta fiului ei. Iupiter o linisteste pe Venera spunandu-I ca Enea va ajunge in Latiu si ca acolo va intemeia o mare cetate, prevestindu-I lui si urmasilor sai un viitor si destin glorios. Zeul il trimite pe Mercur in Cartagina pentru a o vesti pe Didona de venirea troienilor si pentru a-I spune sa nu le faca nici un rau acestora. In vremea aceasta, Enea se duce sa cerceteze locul in care au ajuns, dar in mijlocul padurii o intalneste pe mama sa deghizata intr-o fecioara spartana. Aceasta ii povesteste lui Enea despre Didona, cea care domneste peste tinuturile in care se aflau. Didona fuge din Tir dupa ce barbatul pe care il iubea, Siheu, este ucis de fratele ei Pigmalion. Siheu i se arata in somn Didonei si o sfatuieste sa paraseasca Tirul si ii dezvaluie unde a ascuns o comoara insemnata. Aceasta pleaca insotita de cei care nu puteau suporta tirania lui Pigmalion si se stabilescin aceasta zona intemeind Cartagina. Vazand durerea lui Enea, Venera ii dezvaluie ca tovarasii pe care ii credea morti au ajuns si ei in Cartagina si ii invaluie pe Enea si pe Ahate intr-

o mantie deasa de negura pentru a nu fi vazuti. Ajunsi in cetate, Enea sa minuna vazand toti locuitorii muncind pentru a cladi cetatuia si vede zugravite luptele troiene, priveliste care il intristeaza profund. Dupa ce o vede pe Didona, Enea ii observa si pe tovarasii lui, Anteu si Sergestus. Acestia din urma ii se adreseaza Didonei si o roaga sa-i crute deoarece nu aveau ganduri rele si doreau doar sa ajunga in Latiu. Didona ii asigura ca nimeni nu le va face nici un rau in timpul sederii lor in Cartagina. Incurajat de raspunsul Didonei, Enea se dezvaluie si ii multumeste acesteia, care in semn de admiratie si empatie ordona un ospat fastuos in cinstea troienilor. Enea il trimite pe Ahate la corabii pentru a aduce bogatiile scapate din incendiul Troiei si il roaga sa-l aduca pe Ascaniu, fiul sau, in cetate.

Intre timp, Venera, fiind suspicioasa pe Iunona, ii cere lui Amor sa se substituie lui Ascaniu pentru a o face pe Didona sa se indragosteasca de el, spunandu-i ca ea il va aduce pe nepotul sau in muntii Idaliei. La intoarcerea lui Ahate toata adunarea se minuneaza la vederea tuturor bogatiilor iar Didona este prinsa sub vraja lui Amor, deghizat in Ascaniu. Dupa ce rosteste un discurs in cinstea oaspetilor sai, Didona il roaga pe Enea sa le povesteasca toate incercarile prin care au trecut.

Cartea a doua

Cu durere in suflet, Enea accepta sa povesteasca audientei prin ce a trecut in Troia in momentul decaderii cetatii. Sfatuiti de Minerva, capeteniile grecilor hotarasc construirea unui cal urias din scanduri de brad, ce ar fi trebuit sa reprezinte un dar pentru intoarecerea lor acasa. In interiorul calului s-au ascuns cei mai viteji luptatori greci, celelalte trupe grecesti fiind stationate pe tarmul insulei Tenedos. Crezand ca grecii se indreapta spre casa, troienii deschid portile cetatii pentru a vedea taberele inamicilor lor, si raman uimiti atunci cand vad uriasul cal din lemn. Unii troienii, printre care se numara si Timete doreau aducerea calului la zidurile cetatii in timp ce altii in frunte cu preotul lui Neptun, Laocoon, cred ca acest dar e doar un viclesug din partea grecilor menit sa-I distraga pe troieni. Pentru a-si demonstra punctul de vedere Laocoon infige o sulita in coastele calului, dar de acolo se aude doar ecoul golurilor. Intre timp in fata multimii este adus Sinon, un grec trimis sa duca la bun sfarsit planul compatriotilor sai. Intrebat despre viata sa, Sinon isi indupleca audienta cu o voce afectata, deznadajduita. Le spune troienilor ca urma sa fie jerfit Iunonei, dupa ce Ulise fura statuia zeitei si o pangareste. In timp ce se efectuau pregatirile pentru sacrificiu, Sinon decise sa fuga. Dupa aceasta povestire, grecul isi leapada credinta si loialitatea fata de neamul sau, fapt ce ii aduce eliberarea si totodata respectul troienilor. Le mai spune troienilor ca cei care urmau sa aduca in cetatea calul vor fi ajutati de Iunona, care va ridica intreaga Asie impotriva Greciei. Ceea ce ii inspaimanta cu adevarat pe troieni este atacul a doi serpi asupra lui Laocoon, atac pe care ei il pun pe seama ofensei preotului adusa zeitei Minerva. In fata acestor dovezi, troienii hotarasc sa aduca calul in cetate, increzatori in norocul lor. Dupa ce troienii osteniti adorm, Sinon da drumul grecilor din pantecele calului, lasand si celelalte trupe sa patrunda in cetate. In acest timp, Enea il viseaza pe Hector, care ii spune ca Troia a incaput pe

mainile dusmanilor si il sfatuieste pe acesta sa fuga, luand cu el si o parte din comorile Troiei. Dupa ce arunca o privire de ansamblu asupra orasului, Enea impreuna cu alti tovarasi luptatori, se avanta in focul luptei neavand nimic de pierdut. Acestia se imbraca in uniformele grecilor pentru a le patrunde apararea, insa, din nefericire, confundati cu dusmanul sunt atacati de proprii lor frati de arme. Grecii, doritori de varsare de sange au patruns si in locuintele regale si i-au macelarit pe toti cei care le-au stat in cale.

In acest timp, regele Priam vazandu-si cetatea asediata, se inarmeaza pentru razboi, dar vazandu-l, sotia sa, Hecuba, il implora sa nu o paraseasca si sa ramana cu ea si fiicele ei in jurul dafinului stravechi, crezand ca acolo vor fi protejati. Unul dintre fii lui Priam, Polites scapat de sagetile dusmanilor, moare secerat in fata parintilor sai. Manios, Priam il acuza pe Pirus, ucigasul fiului sau si totodata urmasul lui Ahile, ca nu este demn de amintirea tatalui sau. Drept raspuns acesta din urma ii infige lui Priam sabia in piept.

Vazand moartea regelui, Enea incepe sa se gandeasca disperat la tatal sau Anchise si la restul familiei. Deodata, el o vede ascunsa pe Elena, pe care o considera vonovata pentru toate relele care au avut loc si intr-un acces de manie vrea sa o omoare. Este oprit insa de mama sa, zeita Venus, care il indeamna sa se duca sa-si intalneasca familia si ii spune apoi ca nemilostivirea zeilor a facut Troia sa cada si nicidecum vina nu a apartinut Elenei sau lui Paris.

Intors acasa, Enea afla cu stupoare ca tatal sau nu vrea sa se salveze, afirmand ca vrea sa moara o data cu cetatea. La auzul acestui refuz, Enea vrea sa se intoarca pe campul de lupta dar este implorat de sotia sa, Creusa, sa se gandeasca in primul rand la familia sa. Ei raman inmarmuriti vazand cum o flacara brusc aparuta mangaia fruntea lui Iulus fara a-l rani. Considerand ca acesta este un semn din partea zeilor, Anchise decide sa plece cu familia sa si sa incerce sa se salveze. Astfel Enea, familia sa, precum si slujitorii lor se indreapta spre templul parasit al Cererei situat in afara orasului. Ajungand la templu, Anchise ii spune lui Enea ca au pierdut-o pe drum pe Creusa. Enea se intoarce in cetate acolo unde o cauta disperat pe sotia sa. Ii apare in fata naluca Creusei, care resemnata cu soarta ei, ii prevesteste acestuia o lunga pribegie urmata de un trai fericit alaturi de o sotie de neam regesc. Dupa ce naluca sotiei sale dispare, Enea se intoarce la templul Cererei, unde gaseste mult mai multi oameni adunati.

Cartea a treia

Dupa ce Troia a fost arsa din temelii, Enea si tovarasii sai sunt siliti sa porneasca in pribegie. Acestia isi construiesc corabii la poalele Antandrului si la inceputul primaverii parasesc meleagurile pe care a fost intemeiata Troia. Ajung in tara stapanita odinioara de Licurg acolo unde Enea infiinteaza un oras care ii purta numele. Troianul doreste sa jertfeasca un taur lui Iupiter si pentru a-si acoperi altarul incearca sa smulga cateva mladite de pe o colina alaturata. Din radacinile copaceilor incepe sa se scurga sange negru care pata pamantul. Speriat, Enea incepe sa se roage nimfelor campului si lui Marte, ocrotitorul campiilor. Deodata un geamat

puternic ii ajunge la urechi lui Enea. Acesta ii apartinea lui Polidor, fiul lui Priam. Regele troian isi incredintase mai inainte, in secret, fiul impreuna cu mai multe bogatii, regelui Traciei. Dupa caderea Troiei, Polimnestor, il ucise pe Polidor si ii lua averile. Enea ii oranduieste lui Polidor o inmormantare dupa toate traditiile si porni din nou in larg cu corabiile sale.

Ajung apoi pe insula Melos, o insula placuta lui Neptun, unde domnea regele Anius, un vechi prieten al lui Anchise. Enea se roaga la templul lui Apolo si ii cere zeului indrumare. Zeul ii raspunde sfatuindu-l sa caute urmele stravechii lor mame. Enea ii povesteste toate acestea tatalui sau, care este de parere ca ar trebui sa se indrepte spre insula Creta. Ajunsi in sfarsit pe aceasta insula, Enea intemeiaza orasul Pergam, si-I indeamna pe ceilalti sa-si faca un rost aici. Astfel tinerii incep sa se casatoreasca si sa lucreze pamantul. Din nefericire o molima groaznica se abate peste troieni, ucigand multi dintre ei. Anchise il sfatuieste pe Enea sa consulte oracolul din Ortigia, dar intr-o noapte acestuia din urma I se arata chipurile sfinte ale zeilor si penatilor pe care i-a salvat din focul Troiei. Acestia ii spun lui Enea sa se indrepte spre Hesperia sau Italia, fiind nedoriti de Iupiter pe tarmurile Cretei. Anchise isi aminteste ca despre aceasta insula ii vorbise Casandra, fiica lui Priam, cea care prevestise si decaderea Troiei.

Insufletiti de noile vesti, troienii pornesc spre Hesperia. In larg, nori intunecati se abat asupra corabiilor pribegilor care sunt nevoiti sa pluteasca in deriva timp de trei zile. In cea de-a patra zi, ei ajung pe malurile Strofadelor, insule stapanite de Celeno si celelalte harpii. Troienii fac greseala de a vana o cireada de boi si o turma de capre. De fiecare data cand erau pe punctul de a se infrupta din carnea lor, ei erau atacati de harpii iar mancarea era alterata doar la atingerea lor. Celeno ii acuza ca au vanat pe teritoriul lor si le prooroceste ca in drumul spre Italia vanturi neprielnice se vor napusti asupra lor si ca vor suferi de o foame crancena, pedeapsa pentru faptul ca au incercat sa le ucida. Dupa o rugaciune de indurare adresata zeilor, troienii pornesc din nou la drum.

Acestia ocolesc stancile Itacei si ajung pe tarmurile Epirului, unde un zvon nemaipomenit ii ajunge la urechi lui Enea. Se pare ca peste aceste meleaguri domnea Helenus, fiul lui Priam, care se casatorise cu vaduva lui Prius. Aflase totodata ca aici se afla si Andromaca, vaduva lui Hector care se maritase cu un barbat din tara ei. La vederea lui Enea, Andromaca lesina de emotie si ii relateaza acestuia ce I s-a intamplat. Dupa caderea Troiei, a fost silita sa se casatoreasca cu Prius caruia i-a nascut si un fiu. Pe urma acesta a plecat in Sparta pentru a o lua de nevasta pe Hermiona, fiica Elenei, iar Andromaca a fost data slujitorului lui Pirus, Helenus. Fiul lui Ahile este ucis de Oreste care era indragostit nebuneste de Hermiona. Dupa moartea lui Pirus o parte din imparatia sa ii revine lui Helenus care doreste sa invie gloria de altadata a Troiei. Regele este foarte emotionat de intalnirea cu fratii sai troieni si abordat de Enea ii prevesteste acestuia o parte din drumul sau. Ii spune ca pentru a se stabili intr-o tara linistita trebuie mai intai sa strabata marile siciliene, tireniene si lacurile infernului. Atunci cand in stramtoare va vedea o scroafa uriasa culcata de treizeci de godaci sa stie ca acolo este capatul necazurilor sale. Il sfatuieste sa nu se apropie de grecii vicleni, sa se fereasca de tarmurile Scilei si ale Caribdei, sa se inchine intotdeauna Iunonei si ajuns in Italia sa o caute pe Sibila, cea care ii va arata viitorul. Helenus ii

daruieste lui Enea bani de argint, vase de la Dodona si armele lui Pirus. Andromaca ii face cadou lui Ascaniu haine brodate cu fir de aur, acesta amintindu-I de fiul sau, Astianax.

Troienii pornesc din nou in larg si asculta de sfatul lui Helenus inchinandu-I Iunonei jertfele cuvenite. Mai tarziu ajung pe tarmurile ciclopilor acolo unde il intalnesc pe Ahemenide, un grec parasit de tovarasii sai in pestera Ciclopului. Grecul le povesteste troienilor cat de infricosatori sunt ciclopii si ii implora sa-l ia cu ei sau cel putin sa-l omoare. La vederea ciclopului Polifem, pribegii se inspaimanta si incep sa fuga la corabii. Acestia trec in drumul lor de golful Megarei, insula Ortigia de departe aratandu-li-se Camarina, teritoriu despre care se spunea ca nu fusese niciodata atins. Ajuns pe tarmurile portului Drepan, Anchise isi da ultima rasuflare.

Cartea a patra

Dupa ce Enea isi ispravi povestirile, Didona (Elissa) fu cuprinsa de o tainica vapaie, dragostea pe care i-o purta troianului. Nelinistita, regina isi incredinta toate secretele surorii sale credincioase, Anna. Didona recunoaste in fata Annei ca il iubeste pe Enea dar nu vrea sa-si incalce juramintele fata de sotul sau Siheu. Anna ii spune Didonei ca nu-si poate risipi tineretea si viata plangandu-l pe Siheu si ca are nevoie de un sot, fiind inconjurata din toate partile de popoare razboinice si neinfrante. Vorbele surorii sale o incurajeaza pe Didona care incepe sa se roage zeilor si sa le aduca ofrande pentru a-I incuviinta dragostea. Amorul inflacarat o facea pe Didona sa cutreiere orasul de una singura, sa faca dese plimbari alaturi de Enea si sa-si neglijeze responsabilitatile fata de supusii sai, orasul avand si el de suferit.

Simtind dragostea Didonei, Iunona ii propune Venerei ca cei doi sa se uneasca si sa formeze un singur popor. Venus se invoieste cu conditia ca Iunona sa-l convinga si pe Iupiter de acest lucru. Zeita ii dezvaluie Venerei planul sau in ceea ce ii priveste pe cei doi indragostiti: in timpul unei partide de vanatoare, va aduce pe cer nori de furtuna si tunete pentru a-I alunga pe ceilalti si pentru a-I aduce impreuna pe Didona si pe Enea intr-o pestera in care urma sa se savarseasca uniunea dintre cei doi. Inainte de inceperea vanatorii, Didona si Enea se arata in fata celorlalti foarte eleganti iar ziua decurge exact cum planuise Minerva.

In aceasta vreme, Faima, incepe sa imprastie zvonuri in intreaga Libie despre dragostea reginei cartagineze pentru troianul Enea. Aceste barfe ajung si la urechea regelui Iarbas, care intr-o rugaciune spre Iupiter se plange acestuia ca a fost refuzat de Didona, care acum il primeste pe Enea drept domn al pamanturilor sale. La auzul acestor vesti, Iupiter il cheama pe Mercur, pe care il roaga sa-I reaminteasca lui Enea despre misiunea sa, despre destinul pe care trebuie sa-l implineasca. Auzind aceste lucruri, Enea se cutremura si comanda unor oameni de nadejde sa pregateasca corabiile de plecare in taina. Tot datorita Faimei, Didona afla despre planurile lui Enea si il confrunta pe acesta acuzandu-l ca de fapt fuge de ea si ca i-a inselat increderea. Ros de remuscari, Enea ii explica Didonei ca este de datoria sa sa-si infaptuiasca destinul si ca ii datoreaza fiului sau acest lucru. Didona refuza sa-l mai asculte si o roaga mai tarziu pe sora sa sa-l induplece pe Enea si sa-l faca sa se razgandeasca in privinta hotararii sale, dar fara noroc.

Disperata si satula de aceasta viata, Didona se gandeste din ce in ce mai mult sa se sinucida si ascunde acest lucru fata de toata lumea, inclusiv de sora sa. Annei ii spune ca va apela la ajutorul unei vrajitoare pentru a-l recuceri pe Enea avand nevoie de ajutorul ei pentru anumite aranjamente. Mercur I se arata in vis lui Enea si ii spune ca trebuie sa plece chiar in noaptea aceea pana ca tarmurile sa fie cuprinse de flacari. Troianul se supune fara ezitare acestui sfat. De dimineata, vazand ca vasele lui Enea au plecat, Didona il blestema pe acesta dorindu-I sa nu-si gaseasca locul si daca acest lucru s-ar intampla sa nu aiba pace cu vecinii sai, adaugand ca popoarele lor sa nu se inteleaga niciodata si sa fie intr-un permanent conflict. Asezandu-se in pat, Didona se sinucide cu sabia lui Enea. Dupa savarsirea faptei, Anna isi da seama de viclesugul surorii sale si cere apa pentru a spala ranile Didonei. Induiosata de suferinta reginei, Iunona o trimite pe Iris s-o dezlege pe aceasta de catusele trupului. Murind inainte de vreme, Proserpina intarzie in a-I smulge suvita de par Didonei, actiune menita sa o elibereze pe aceasta.

Cartea a cincea

In vremea aceasta, Enea strabatea cu corabiile sale valurile Acvilonului, cand deodata un nor intunecat se abate deasupra lor. Vazand furtuna ce se apropia, Palinurus, carmaciul lui Enea ii propune acestuia sa se indrepte spre tarmurile lui Erix si spre porturile sicanilor. Enea se increde in carmaci si iata ca ajung teferi pe un tarm cunoscut. Troienii sunt zariti de departe de Aceste, un barbat ce avea in vene sange troian. A doua zi, Enea le tine un discurs tovarasilor sai prin care le aminteste acestora ca se implineste un an de la moartea tatalui sau si ii anunta ca in cinstea lui va organiza niste intreceri sportive. Multimea ramane uimita atunci cand un sarpe urias, venit din fundul mormantului lui Anchise se infrupteaza din ofrandele aduse de troieni.

Prima proba sportiva consta intr-o intrecere intre nave care trebuiau sa inconjoare o stanca aflata in larg si apoi sa se intoarca la tarm. Navele participante erau: Balena ,condusa de Mnesteu din care isi va trage numele familia Memia, Himera, condusa de Gias, Centaur, condusa de Sergestus care va da numele familiei Sergia si Scila, manuita de Cloantus, de unde ii se trage numele familiei Cluentius. La inceput navele sunt destul de aproape unele de celelalte, dar in sfarsit castigator iese Cloantus, care a inchinat o rugaciune de ajutor zeilor. Enea dadu participantilor cate trei junei, vin din belsug si un talant mare din aur. Cloantus a mai primit drept premiu o mantie de aur, Mnesteu care iese pe locul doi, primeste o platosa care i-a apartinut odinioara lui Demoleu, Gias, ocupant al locului trei primeste doua ligheane de arama si doua cupe de argint iar lui Sergestus I se da roaba Foloe, o cretana iscusita in mestesugurile casnice.

Dupa intrecerea navelor, Enea porneste spre un amfiteatru, unde se organiza proba de alergare. La aceasta proba se anunta Eurial, Nisus, Diores, Salius, Patron, Helimus si Panopes, castigatorul fiind Eurial ajutat de prietenul sau Nisus.

Urmatoarea proba a constat intr-un meci de box intre Dares, un troian cu o putere naprasnica si Entellus, un batran sicilian caruia i-au apus de mult vremurile de glorie. Desi mai slab, Entellus il invinge pe Dares si ii inchina fratelui sau Erix ofranda taurul primit drept premiu.

Urmeaza apoi intrecerea cu arcul la care participa Hipocoon, Mnesteu, Eurition si Aceste. Castigator iese Aceste, nu datorita talentului sau ci datorita faptului ca sageata sa se aprinse deodata in cer, acesta fiind considerat un semn de la zei.

Ultima proba a fost intrecerea cu cai la care au participat copii troieni, despartiti in cete si apoi in siruri. Conducatorii cetelor erau Priam, fiul lui Polites, Atis si Iulus, fiul lui Enea. Ajuns in sfarsit in Italia, Ascaniu va pastra aceste intreceri pe care le va numi jocul Troiei.

Cartea a sasea

In timp ce troieni participau la intreceri, Iunona o trimite pe Iris pe pamant, la flota troiana, unde aceasta se strecoara printre femeile troiene sub chipul Beroei, o femeie respectata de celelalte. Femeile se plangeau de pribegia pe care trebuiau sa o indure si Iris, deghizata, le spune ca ar trebui sa construiasca un oras pe aceasta insula si ca ar trebui sa dea foc corabiilor blestemate ce le-au purtat pe mare atata timp. Dupa aceasta, Iris arunca un carbune spre nave, ceea ce o face pe Pirgo, doica copiilor lui Priam, sa-si dea seama de viclenia zeitei. Focul se extinde si la celelalte corabii si doar patru dintre ele sunt salvate dupa rugaciunea lui Enea catre Iupiter.

Enea este foarte tulburat, nestiind daca ar trebui sa se stabileasca in Sicilia sau daca ar trebui sa-si continue drumul. La aceasta intrebare ii raspunse batranul Nautes, care il sfatuieste sa lase in urma pe cei batrani sau pe cei care nu mai doreau sa mearga mai departe. Lui Enea ii se arata in vis tatal sau, Anchise, care il sfatuieste sa il asculte pe Nautes si ii spune ca el se afla in Eliseu.

Incurajat de spusele lui Nautes si ale tatalui sau, Enea intocmeste liste cu cei care doreau sa ramana si apoi ii organizeaza statal. Intre timp, Venera I se plange lui Neptun despre viclesugurile Iunonei, dar acesta o linisteste spunandu-I ca fiul ei va ajunge in Italia si ca el a avut intotdeauna grija de Enea.

Ajunsi pe tarmurile Cumei, troienii incep sa cerceteze locurile iar Enea cauta pestera Sibilei. Dupa ce jertfeste lui Apolo sapte junici, lui Enea ii se prevesteste viitorul. Sibila ii promite ca va ajunge in Italia, dar ii spune ca nu va avea liniste, fiind intr-un permanent conflict cu vecinii sai. Troianul nu se arata surprins de ceea ce I se prevede si o roaga pe Sibila sa-I spuna cum sa ajunga in Avern pentru a-si intalni tatal. Sibila ii spune ca pentru a ajunge in Infern trebuie sa desprinda dintr-un copac stufos o ramura inchinata Proserpinei, ale carei frunze si nuielusa sunt din aur. In afara de aceasta ramura mai era nevoie si de sacrificiul unuia dintre oamenii sai.

Iesind din pestera, Enea il vede mort pe Misenus, iar in timp ce acesta este plans de ceilalti tovarasi, se grabeste sa implineasca poruncile Sibilei, ajutat de doua porumbite trimise de mama sa.

Dupa un alt sacrificiu, Sibila si Enea pornesc spre lacasul lui Pluton. Pe drum, el vede umbrele Necazurilor, Grijilor, Bolilor, Batranetii si se sperie ingrozitor. Ajunsi la apele Aheronului, Enea il vede pe Caron, vaslasul acestor ape. Acesta hotara cine va merge in Infern si cine nu. Aici Enea il intalneste si pe Palinurus, care moare dupa ce cade in apa si ajunge pe tarmurile Italiei, acolo unde este ucis de triburile locuitoare. Palinurus il roaga pe Enea sa-l ia si pe el peste ape dar Sibila ii spune ca acest lucru nu este posibil, promitindu-I sa numeasca locul in care acesta a murit Palinurus.

Dupa ce Sibila ii inmaneaza lui Caron ramura de aur, acestia sunt trecuti peste fluviu si ajung in Infern. Aici, Enea vede multi oameni pe care i-a cunoscut si o intalneste si pe Didona, careia cu lacrimi in ochii ii spune ca nu a vrut sa o paraseasca. Aceasta il asculta fara a-I raspunde si apoi se refugiaza in bratele primului sau sot, Siheu. Enea il intalneste si pe Deifob, un fiu al lui Priam, care ii spune ca a murit ca urmare a tradarii Elenei.

Ajunsi in sfarsit in Eliseu, Enea este fermecat de frumusetea locului si de seninatatea locuitorilor sai. Se arata foarte emotionat la intalnirea cu tatal sau, care ii enumera nume ilustre ale poporului pe care il va intemeia si ii prezice razboaiele pe care le va duce cu dusmanii sai. Anchise il sfatuieste sa carmuiasca poporul cu putere, sa promoveze pacea, zdrobindu-I pe trufasi.

Dupa despartirea de tatal sau, Enea indruma corabiile spre portul Caieta.

Cartea a saptea

Dupa ce Enea isi ingroapa cum se cuvine doica, parasesc portul si ajutati de Neptun ajung in sfarsit in Italia. Aici domnea batranul rege Latinus, fiul lui Faunus si al nimfei Marica. Latinus avea ca mostenitor o fata, pe Lavinia care era petita de tineri din toata Italia, inclusiv de Turnus, cel mai chipes dintre toti. Latinus i-ar fi dat-o bucuros pe Lavinia lui Turnus, daca niste semne de la zei nu ar fi aparut. Pentru a talmaci aceste semne, Latinus se duse la oracolul tatalui sau si in urma unei ofrande ce consta in o suta de oi, vocea tatalui sau ii spuse sa nu-si casatoreasca fata cu un barbat din acelasi neam, ci sa astepte venirea unuia strain, care le va inalta numele pentru secole ce vor veni.

In timpul unui ospat, Enea isi aduce aminte de profetia lui Anchise si isi da seama ca au ajuns in Hesperia, noua lor casa. Trimite un grup de troieni sa vesteasca regelui sosirea lor, ducandu-I si mai multe bogatii. Ilioneu, un reprezentat al lui Enea, ii povesteste lui Latinus toate aventurile prin care au trecut si il roaga sa le ingaduie sa ramana pe aceste pamanturi. Regele, gandindu-se

la vorbele tatalui sau si la casatoria fiicei sale, accepta bucuros cererea si bogatiile troienilor, oferindu-le in schimb niste cai minunati.

In aceasta vreme, Iunona, vazand ca Enea a ajuns cu bine in Italia, o cheama pe cea mai periculoasa dintre Furii, pe Allecto, pentru a-I intoarce pe locuitorii Italiei impotriva troienilor si pentru a face tot posibilul ca Enea sa plece.

Allecto zboara catre curtea regelui si acolo ii strecoara in suflet reginei Amata, ura impotriva lui Enea. Amata se infatiseaza apoi in fata sotului sau pe care il roaga sa nu ingaduie casatoria Laviniei cu Enea, dar barbatul este de neclintit. Vazand acestea, Amata isi duce fiica in fundul padurii si o ofera lui Bachus, numai pentru a nu o da troienilor.

Allecto I se arata apoi in vis lui Turnus sub forma unei batrane preotese si ii spune ce se intampla in Italia in lipsa sa, dar acesta o ia peste picior spunandu-I ca treaba preoteselor e de a sta in temple si treaba barbatilor e de a porni la razboi. Jignita de afrontul adus, Allecto I se arata lui Turnus sub adevarata ei forma, reusind sa-l determine pe acesta sa porneasca cu armata spre Laurentiu.

Dupa aceasta fapta, Allecto face asa incat Ascaniu sa ucida un cerb mult iubit de fiica ingrijitorului turmelor regelui, ceea ce i-a facut pe toti taranii sa se revolte impotriva troienilor. Terminandu-si misiunea, Allecto se intoarce la Iunona si apoi in pestera sa.

Amintindu-si profetia tatalui sau, Latinus refuza sa porneasca la razboi impotriva lui Enea, dar Iunona intervine si deschide portile cetatii, dand astfel semnalul necesar pentru inceperea luptei. Tinerii se pregatesc pentru razboi, lustruindu-si armele si iata ca si alte popoare vin in sprijinul Laurentului: veni Mezentiu de pe tarmurile etrusce, Aventin, fiul lui Hercule, Catillus si Coras, doi argonauti, Clausus, din neamul sabinilor, Haiesus, fiul lui Agamemnon, Efal, Ufens, Virbius, fiul lui Hipolit, iar in fruntea lor se afla Turnus insusi. In urma barbatilor sosi si Camila, din neamul volscilor, cea care ii lasa pe toti uimiti la vederea vestmintelor sale.

Cartea a opta

Dupa ce Turnus inalta steagul razboiului pe cetatea Laurentului, cele mai insemnate capetenii pornesc sa cheme ajutor impotriva troienilor.

In vremea aceasta, Enea este macinat de tot felul de ganduri, dar cand in sfarsit reuseste sa adoarma pe tarm, in vis I se arata chiar zeul Tibrului. Zeul ii potoleste indoielile lui Enea spunandu-I ca sub un stejar de pe tarm va gasi scroafa cu cei treizeci de godaci, loc care va reprezenta vatra orasului intemeiat. Il sfatuieste sa ceara ajutorul regelui arcadienilor, Evandru, ce domneste peste orasul Pallanteu.

A doua zi, inaintand pe fluviu, Enea gaseste intr-adevar scroafa pe care o jertfeste Iunonei. Troienii ajung in tara saraca a regelui Evandru tocmai cand acesta se intoarce alaturi de fiul sau Pallas, de la un sacrificiu. Pallas le iese inainte troienilor si ii intreaba cine sunt. Auzindu-le povestea, Pallas il conduce pe Enea la tatal sau. Evandru accepta sa-l ajute pe Enea, dupa ce ii spune acestuia ca in tinerete l-a cunoscut pe tatal sau, Anchise. Regele ii invita apoi pe troieni la sarbatoarea lor anuala.

Sarbatoarea era tinuta in cinstea lui Hercule, care il ucide pe Cacus, fiul lui Vulcan, dupa ce dihania ii fura celui dintai patru boi din cireada. La sfarsitul sarbatorii, Evandru se intoarce in oras, insotit de fiul sau si de Enea caruia ii povesteste despre obiceiurile locului si despre cum a fost adus pe aceste meleaguri la indemnul mamei sale, nimfa Carmenta. Indreptandu-se spre locuinta sa modesta, Evandru ii ofera lui Enea un loc de dormit.

In acest timp, Venera, ingrijorata de soarta fiului ei, il roaga pe sotul sau, Vulcan, sa-I faureasca lui Enea arme si acesta se invoieste. Intors in Vulcania, zeul, ajutat de ciclopii Brontes, Steropes si Piracmon, faureste un scut urias si alte unelte pentru troieni.

De dimineata, Evandru ii marturiseste lui Enea ca s-a pripit cand I-a oferit ajutorul, sfatuindu-l sa-si indrepte atentia mai degraba spre etrusci, care au indurat stapanirea trufasa a lui Mezentiu. Se spunea ca urmatorul conducatorul al ostirilor etrusce va fi de neam strain.

Dupa o alta ofranda adusa zeilor, Enea insotit de o parte din troieni si de Pallas, se indreapta calare spre zidurile etrusce. Nu departe de raul Ceritului, se afla o padure in care Venera i-a aratat lui Enea toate armele faurite pentru el. Acesta este uimit de frumusetea lor dar si de scenele inscriptionate de Vulcan, care avea puterea de a vedea viitorul. Zeul a infatisat pe coifuri pe Romulus si pe fratele sau, pe Cezar, pe Antonius si Cleopatra si alte nume marete din istoria ce trebuia sa fie scrisa.

Cartea a noua

Intre timp, Iunona o trimite pe Iris la Turnus, care ii spune acestuia sa profite de faptul ca Enea isi parasise tabara si sa-I atace pe troieni. Turnus asculta acest sfat si se pregateste de lupta. Troienii ii vad pe dusmani apropiindu-se si decid se sa retraga in siguranta zidurilor lor, tocmai cum Enea le-a spus sa faca inainte sa plece. Turnus se maniaza pe ceea ce crede el ca inseamna lasitatea troienilor si se hotaraste sa dea foc corabiilor dusmane. Se spune ca atunci cand Enea isi cioplea corabiile, Cibele, mama zeilor l-ar fi rugat pe fiul sau sa protejeze corabiile facute din lemn din padurea sa, dar Iupiter ii promite in schimb ca, atunci cand Enea va ajunge in sfarsit in Italia, va preface corabiile in nimfe ale marii. Iata asadar ce se intampla atunci cand Turnus vrea sa incendieze corabiile troiene.

Vazand Turnus acestea, ii porunceste lui Mesap sa puna paznici la porti si sa supravegheze zidurile. In acest timp, unul dintre troieni, Nisus, dornic de glorie, ii impartaseste prietenului sau, Eurial, planul sau. Vazand ca latinii dorm, el vrea sa se strecoare printre ei si sa se duca sa-l caute pe Enea, pe care sa-l avertizeze de noul pericol. In ciuda refuzului prietenului sau, Eurial insista sa-l insoteasca. Impartasind acest plan cu Iulus si batranii mai intelepti, cei doi primesc incuviintarea de a pleca, nu inainte ca Eurial sa-l roage pe Ascaniu ca acesta sa aiba grija de mama sa.

Cei doi ies din zidurile cetatii si ii ucid pe multi dintre latini. Sunt vazuti insa de niste trimisi ai lui Turnus, care incep sa-I urmareasca. In fuga sa, Nisus se desparte de Eurial, pe care mai tarziu il vede in mainile dusmanilor. Dupa o rugaciune adresata zeilor, Nisus trimite sageti spre rutuli, dar amenintat ca Eurial va plati pentru cei ucisi, Nisus iese din ascunzatoare si moare impreuna cu prietenul sau ca niste eroi.

Dimineata, vazand capetele prietenilor lor infipte in doua sulite, troienii inlemnesc de spaima, iar mama lui Eurial este sfasiata de durere, plangand amarnic. La vederea rutulilor care cautau un punct mai slab in zidurile de aparare, troienii incep sa le arunce acestora bolovanii si arme in cap. Incepe astfel o lupta crancena intre troieni si latini cu pierderi inseminate de ambele parti. Maniat la auzul vorbelor lui Numanus, Iulus pune mana pe arcul sau si dupa o rugaciune adresata lui Iupiter, sageata isi atinge tinta. Apolo, mandru de fapta lui Ascanius, se coboara pe pamant si luand infatisarea lui Butes, il sfatuieste pe tanar sa stea departe de lupta.

Troienii inchid portile cetatii, prinzandu-l pe Turnus inauntru. Acesta nu se lasa intimidat de faptul ca este depasit numeric ci incepe sa treaca cu sabia prin troieni, fiind ajutat si de Iunona. In momentul in care Turnus este inconjurat din toate partile de troienii furiosi, zeita nu-l mai poate ajuta, dar acesta scapa aruncandu-se in apele Tibrului.

Cartea a zecea

In vremea aceasta, Iupiter, convoca sfatul zeilor si le cere socoteala pentru ce sunt atat porniti pentru razboi. Venera isi apara fiul si ii aminteste tatalui sau, de cate ori Iunona si-a pus in aplicare viclesugurile, nesocotindu-I cuvantul. Aceasta din urma se apara, spunand ca nu ea l-a silit pe Enea sa-si paraseasca tinuturile in cautarea unora mai bune, ca nu e vinovata de caderea Troiei. La auzul acestora, Iupiter le spune tuturor ca de acum inainte el nu se va mai implica in razboi, ca nu va mai lua nici o parte.

In acest timp, troienii incercau sa se apere cum puteau, intarindu-si zidurile. Pe cand acestea se intamplau, Enea se intorcea in Hesperia dupa ce a obtinut ajutorul etruscilor, oferit de Tarchon. Printre vitejii care il insoteau pe Enea se numarau: Massicus, Abas, Astur, Ocnus, Mincius, Auleste. Pe la jumatatea drumului, Enea vede nimfele de apa, odinioara corabiile sale. Acestea ii povestesc ce s-a intamplat in lipsa lui si il sfatuiesc sa se inapoieze cat mai repede posibil.

Ajunsi la tarm, Enea si tovarasii sai se angreneaza intr-o lupta crancena cu dusmanii lor si se inregistreaza pierderi de ambele parti. Pallas se lupta vitejeste pana in momentul in care il intalneste pe Turnus, care il ucide si ii pangareste trupul. Auzind de moartea lui Palllas, Enea se avanta cu mai mult putere in lupta si-si ucide nemilos inamicii.

In acest timp, in Olimp, Iupiter recunoaste in fata Iunonei ca Venera ii ajuta pe troieni, dar rugat de sotia sa sa-l salveze pe Turnus, acesta refuza. Acest lucru o face pe Iunona sa ia chipul lui Enea si sa-l atraga pe Turnus pe o corabie, careia ii da drumul in larg cu scopul de-al trimite pe rutul acasa la tatal sau. Turnus nu intelege ce se intampla si de mai multe ori vrea sa se arunce in mare, dar nu este lasat de Iunona.

In lipsa lui Turnus, Mezentiu ii ia locul si la un moment dat ajunge fata in fata cu Enea. In lupta dintre cei doi intervine fiul lui Mezentiu, Lausus, care primeste lovitura fatala in locul tatalui sau, care se retrage. Enea e impresionat de dragostea lui Lausus si permite tovarasilor sai sa ia trupul acestuia. Vazandu-si copilul mort, Mezentiu turbat de durere il cauta pe Enea si in sfarsit este ucis de acesta.

Cartea a unsprezecea

Dupa terminarea luptei, Enea duce la bun sfarsit promisiunea pe care o facuse zeilor si le spune luptatorilor sai ca cea mai mare parte a sarcinii lor s-a incheiat si i-a indemnat sa-si ingroape fratii cazuti pe campul de lupta. Enea se ocupa si de pregatirea trupului lui Pallas, pe care il imbraca cu un vestment de purpura brodat cu aur, inainte de aducerea lui in fata lui Evandru. Strange langa trupul tanarului bogatiile pe care le-au luat de la dusmanii lor.

In acest timp, vin soli ai Laurentului care cer permisiunea de a aduna trupurile ostasilor lor. Enea le permite acest lucru, spunandu-le ca el nu a dorit acest razboi, ca ar fi trebuit sa traiasca cu totii in pace. Soli raman impresionati de vorbele troianului si accepta o pace de douasprezece zile. Trupul lui Pallas este adus tatalui sau, care ii spune lui Enea ca nu il considera vinovat de moartea fiului sau si ii cere acestuia sa-l ucida pe Turnus, in semn de razbunare.

Intre timp, la curtea regelui Latius revin soli trimisi dupa ajutor la regele Diomede. Trimisul lui Latius povesteste ca Diomede, confruntandu-se o data cu Enea, in razboiul Troiei, nu este dispus sa mai repete acest lucru si ii sfatuieste pe latini sa se fereasca din calea troienilor. La auzul acestor vesti, regele se arata interesat de o pace dreapta cu troienii, carora dorea sa le dea pamant pe care sa-si intemeieze o cetate sau daca vroiau sa plece de pe aceste meleaguri, era dispus sa le construiasca corabii. Drances, urandu-l pe Turnus, propune ca rutulul sa renunte la acest razboi si sa plece inapoi in tara sa. Furios, Turnus sugereaza ca Drances este mult mai bun la datul din gura decat la lupta si nu accepta infrangerea.

Turnus isi organizeaza trupele ramase, dorind sa intinda o capcana troienilor iar Camillei, fecioarei razboinice ii spune sa loveasca cavaleria etrusca.

In aceasta vreme, fiica Latonei statea de vorba cu Opis cea iute, aceasta din urma amintind dragostea pe care Diana o purta Camillei. Fecioara era fiica lui Metabus, care inconjurat de dusmani, o incredinteaza Dianei. Camila este crescuta de tatal sau cu arma in mana si se devota luptei si fecioriei. Opis primeste un arc si o sageata menita celui care ii va pangari trupul Camillei.

Intre timp, Camilla insotita de tovarasele ei, Larina, Tulla si Tarpeea, isi treceau sabiile printre troieni si etrusci. Camilla, vanandu-l pe Chloreu, un preot al lui Cibele, este lovita in piept cu o sulita de catre Aruns. Acesta din urma va fi ucis de Opis cu sageata primita. Inainte de a muri, Camilla ii spune tovarasei sale cele mai apropiate, Acea, sa-l anunte pe Turnus de infrangerea lor.

Ostirile conduse de Enea si Turnus se intalnesc si daca soarele nu ar fi apus, ele s-ar fi infruntat chiar atunci.

Cartea a douasprezecea

Cand Turnus vazu ca toti latinii se indreapta spre el pentru a-I cere socoteala se infatiseaza inaintea lui Latinus si il anunta ca a hotarat sa se lupte cu Enea, invingatorul urmand sa se casatoreasca cu Lavinia si sa conduca peste acele meleaguri. Latinus ii raspunde ca in cetate mai sunt destule fete frumoase dintre care ar putea alege, il roaga sa se gandeasca la tatal sau si sa nu se avante in lupta. Regina il implora si ea sa se razgandeasca dar Turnus e neinduplecat in hotararea sa si trimite un sol pentru a afla raspunsul troianului. Enea accepta provocarea lansata de rutul, gandindu-se ca in sfarsit acest razboi va lua sfarsit.

A doua zi de dimineata, campul de lupta este pregatit pentru sosirea oponentilor. In acest timp, Iunona ii spune Iuturnei, sora lui Turnus ca ea nu mai poate face nimic pentru el dar ii da incuviintarea sa plece si sa incerce sa-si salveze fratele.

Latinus, Turnus si Enea vin insotiti pe campul de batalie de ostirile lor. Intr-o rugaciune dedicata zeilor, Enea promite ca in cazul in care va pierde, trupele sale sa-i revina lui Evandru si Iulus sa paraseasca aceste pamanturi; daca va iesi castigator insa, o va lua de sotie pe Lavinia si va trai in pace cu latini. Vazandu-si fratele obosit, Iuturna ia infatisarea lui Camers, un luptator respectat si incepe sa-I instige pe rutuli la lupta. Iscand si un semn ceresc, Iuturna reuseste sa-I faca pe rutuli si pe troieni sa se lupte intre ei. Enea le spune tovarasilor sai ca asta este lupta lui, dar este lovit cu o sageata din multime.

Turnus este inflacarat la vederea lui Enea ranit si incepe sa se lupte si el cu troienii. Intre timp, Enea este dus inapoi printre ai sai pentru a-I fi scos varful sagetii. Ingrijorata pentru fiul ei,

Venera se duce pe muntele Idei de unde culege o planta ce putea sa scoata varful sagetii din trup. Leacul Venerei este bun si Enea se intoarce pe campul de lupta invigorat si determinat sa puna o data si pentru totdeauna capat luptei.

Pentru a-l atrage pe Turnus la lupta, Enea ameninta ca va da foc cetatii. Crezand ca Turnus a fost ucis, Amata se spanzura, provocand o mare durere Laviniei si sotului sau.

Turnus isi da seama ca in spatele viclesugului se afla sora sa si afland despre moartea Amatei se duce sa-l infrunte pe Enea. In vremea aceea, in Olimp, Iupiter o informeaza pe sotia sa asupra deznodamantului luptei si ii interzice orice alta implicare. Iunona ii cere lui Iupiter, ca dupa unirea lui Enea cu Lavinia, latinii sa-si pastreze numele, limba si obiceiurile si zeul se invoieste si trimite pe una dintre Furii sa o aduca pe Iuturna.

Pe campul de lupta, cei doi oponenti isi dau tarcoale unul altuia, dar in momentul in care Turnus cade, acesta il roaga pe Enea sa-l crute, macar de dragul tatalui sau si pentru o clipa troianul se gandeste sa-l lase in viata. Vede apoi pe trupul rutulului cingatoarea lui Pallas si amintindu-si de fagaduiala facuta lui Evandru, il ucide.