elemente de didactica ale limbii si lietarturii romane pt. ciclul primar (1)

8/15/2019 Elemente de Didactica Ale Limbii Si Lietarturii Romane Pt. Ciclul Primar (1)

1/10

1

Unitatea tematică nr. 3. Elemente de didactică a limbii şi literaturii românepentru ciclul primar

Cuprins3.1. Metode/tehnici alternative valorificate în abordarea conţinuturilor de limbă şi literatură română

în clasele I-IV

3.2. Modalităţi extracurriculare de organizare a activităţii didactice specifice studierii literaturii pentru copii – jocurile de simulare3.3. Instrumente/metode alternative de evaluare valorificabile în cadrul ariei curriculare „Limbă şi

comunicare” în ciclul primar

Având în vedere multitudinea posibilelor direcţii de analiză din sfera didacticii limbii şiliteraturii române pentru ciclul primar, vom avea în vedere în acest capitol al cursului doar o seriede actualizări şi nuanţări – prin exemplificare – ale unor repere vizând două coordonate: pe de o

parte, modern/alternativ în modalităţile de abordare a conţinuturilor de limbă şi literatură română,respectiv în planul instrumentelor/metodelor de evaluare, şi, pe de altă parte, extracurricular înorganizarea activităţilor specifice studierii literaturii pentru copii în clasele I-IV.

3.1. Metode/tehnici alternative valorificate în abordarea conţinuturilor de limbă şiliteratură română în clasele I-IV

Între conceptele de bază, detaliate, într -o formă sau alta, în toate lucrările recente despecialitate, concepte care, cunoscute de profesor şi aplicate corect în practica şcolară uzuală, potorienta interesul elevului spre absolut orice disciplină de învăţământ pe care le detaliază, se numără

parteneriatul didactic, activizarea şi cooperarea, strategiile didactice interactive ş.a. Cuvinte-cheiecare ilustrează, de fapt, ideea contribuţiei active a subiectului educat la construirea personalităţii şi auniversului său, respectiv ideea învăţării ca un proces activ şi cooperant, în care elevul nu mai esteun simplu destinatar al actului de predare, ci un beneficiar conştient al acestuia, care integrează ceeace învaţă în scheme cognitive proprii, diferite de ale celorlalţi. De aici, necesitatea implicării directea elevului în construirea propriului traseu de învăţare, dar şi cea a stimulării la elevi a gândiriicritice, a spiritului de cooperare şi de competiţie etc.

Aceste deziderate actuale ale învăţământului începutului de mileniu III presupun, în practicaefectivă a disciplinelor şcolare, reconfigurarea procesului instructiv educativ (se recomandă, întrealtele, organizarea lui în conformitate cu triada structurală Evocare/Realizarea sensului/Reflecţie) şimai ales exersarea strategiilor didactice interactive.

Important: Accentul pus pe activitatea în grupe, pe metodele/tehnicile interactive castarburst, cubul, cvintetul, pălăriile gânditoare, dramatizarea, harta conceptuală etc., este consideratesenţial pentru reuşita actului didactic, deoarece acestea conferă elevului certitudinea proprieiimplicări în învăţare, îl responsabilizează şi, în acelaşi timp, îi stimulează operaţiile gândirii (toateavând ca bază plăcerea de a învăţa prin forme aparent ludice, cooperante sau competitive).

(a) CubulCreată de Cowan în 1980, metoda cubului presupune analiza unui concept, a unei noţiuni

sau a unei teme prin proiectarea ei pe cele şase faţete ale unui cub, fiecare dintre ele presupunând oabordare distinctă a subiectului respectiv. Intenţia paideică este de a evidenţia, prin aceste şase faţete ale cubului, cât mai multe tipuri de operaţii mentale, corespunzătoare următoarelor categoriide cunoştinţe implicate în demersul de învăţare:

faţeta 1 se referă la/stimulează cunoştinţele empirice, raportate la capacităţile de identificare,denumire, descriere şi memorizare;


2/10

2

faţetele 2 şi 3 se referă la/antrenează cunoştinţele intelectuale, implicând operaţiile de înţelegere,cele de comparare, de ordonare, de clasificare şi relaţionare;

faţeta 4 stimulează cunoştinţele raţionale, presupunând abilităţi analitice şi sintetice, raţionamenteinductive şi deductive etc.;

faţetele 5 şi 6 antrenează cunoştinţele decizionale, valorizând capacitatea de a emite judecăţi devaloare asupra subiectului propus, de a lua decizii, de a construi argumente etc.

Important: Concret, în cele şase faţete ale cubului elevii trebuie să răspundă la următoareleinstrucţiuni: 1. Descrie – Cum arată?; 2. Compară – Cu ce seamănă şi prin ce se diferenţiază?; 3.Asociază – La ce te face să te gândeşti?; 4. Analizează – Din ce e făcut?; 5. Aplică – Cum poate fifolosit?; 6. Argumentează pro sau contra! Este bun sau rău? De ce?

Aplicabilitate: ţinând cont de avantajul major al metodei cubului – în timpul folosirii ei,elevii pot dobândi atât componente cognitive propriu-zise (informaţiile noi legate de subiectul/temaabordată), cât şi componente metacognitive (capacitatea de a învăţa prin această metodă orice alt

conţinut cognitiv) – mai ales pedagogii formaţi în spiritul programului de stimulare a gândirii criticerecomandă utilizarea ei cât mai frecventă în practica şcolară. Ei accentuează în special flexibilitateametodei, în funcţie de gradul de receptivitate al elevilor sau de nivelul lor de vârstă profesorul

putând opta pentru doar 3-4 faţete ale cubului. În abordarea unor conţinuturi de limbă română, prinmetoda cubului se pot învăţa, de exemplu, numele-substantive, însuşirile-adjective, acţiunile-verbe,se pot distinge antonimele şi omonimele etc. În abordarea literaturii, metoda cubului poate fivalorificată pentru bazele noţionale de teorie literară (fabula, schiţa, povestirea, basmul), aspecte

privind cartea de literatură ca obiect etc.

Aplicaţie: Exempificaţi valorificarea metodei cubului în abordarea substantivelor, respectiva unui text literar la clasa a III-a.

(b) Starburst (Explozia stelară) Provenit din limba engleză (star = stea şi burst = a exploda), termenul desemnează o metodă

similară braingstorming-ului, cu care totuşi nu se confundă, deşi presupune organizarea clasei deelevi într-un grup şi stimulează crearea de întrebări la întrebări, aşa cum braingstorming-ul dezvoltăconstrucţia de idei pe idei. Are avantaje multiple: stimulează atât creativitatea individuală, cât şi pecea de grup, spiritul de cooperare şi pe cel de competiţie etc. Într -o variantă simplificată, aceastămetodă se poate utiliza şi în ora de limba şi literatura română din ciclul primar.

Practic, se scrie ideea sau problema de discutat pe o foaie de hârtie sau pe tablă, apoi seenumeră, în jurul conceptului respectiv, cât mai multe întrebări care au legătură cu el. Serecomandă, pentru început, întrebări uzuale de tipul: Cine?, Ce?, Unde?, Când?, Din ce cauză?,care pot da naştere, ulterior, altor întrebări, unele chiar surprinzătoare:


3/10

3

Important: Metoda presupune respectarea câtorva etape distincte: propunerea problemei;organizarea clasei în mai multe grupuri, fiecare dintre acestea notând problema pe o foaie de hârtie;elaborarea în fiecare grup a unei liste cu întrebări diverse care au legătură cu problema de discutat;comunicarea r ezultatelor muncii de grup; evidenţierea celor mai interesante întrebări şi apreciereamuncii în echipă.

Aplicabilitate: în abordarea unor conţinuturi de limbă română, cu ajutorul acestei metode,copiii pot înţelege funcţia cuvântului, a vocabularului, a unor părţi morfologice sau sintactice etc. Încazul conţinuturilor de literatură, poate fi vorba despre o noţiune esenţială pentru înţelegerea

conceptului de teorie literară vizat sau, în cazul înţelegerii şi analizei incipiente a unui text literar,despre un personaj-cheie sau un obiect esenţial de recuzită utilizat de acesta.

Exemple pentru conţinuturi de limbă română: Enumeraţi întrebările de care ar trebui să ţină seama autorul unei descrieri./ Încercaţi să

ghiciţi ce obiect am ascuns în acest sac. Puteţi veni, pe rând, să îl atingeţi şi să îi puneţi întrebări care să ajute la identificarea

caracteristicilor sale. Exemple pentru conţinuturi de literatură:

Imaginaţi-vă o serie de întrebări care să aibă legătură cu obrăzniciile personajului-copildin schiţa studiată.

Care sunt cauzele suferinţei personajului Pinocchio din cartea lui Carlo Collodi? Descrieţi-

le sub forma unor întrebări pe care păpuşa de lemn şi le -ar pune în situaţiile cele maidificile pe care le trăieşte.

(c) CvintetulMetoda cvintetului implică elaborarea unui text scurt (poezie) prin care este reflectat/

sintetizat/rezumat un concept, o idee, o noţiune învăţat(ă) anterior.Demersul propriu-zis constă în alcătuirea unei poezii de cinci versuri (cvintet) care să

oglindească perfect rodul reflecţiei elevilor asupra unei noţiuni însuşite, fiecare vers trebuind sărăspundă la o serie de cerinţe exacte.

Important: Structura cvintetului este următoarea: versul 1 – precizează, printr -unsubstantiv, subiectul; versul 2 – utilizează două adjective pentru a descrie subiectul; versul 3 – scrie


4/10

4

trei verbe referitoare la acţiuni proprii subiectului; versul 4 – notează patru cuvinte care să exprimestarea ta afectivă faţă de subiect; versul 5 – redă, într -un singur cuvânt, esenţa subiectului.

Aplicabilitate: în abordarea conţinuturilor de literatură, beneficiile metodei sunt evidentedin punctul de vedere al ambilor parteneri în actul comunicării didactice, cărora li se asigură în

primul rând o atmosferă de lucru cu mult mai puţin tensionată ca în cazul utilizării altor metode;

mai ales elevilor din ciclul primar li se poate astfel stimula nu doar reflecţia, ci şi capacitatea deînţelegere a unor noţiuni. Succesul metodei este garantat, pe de altă parte, de faptul că metodacvintetului antrenează, ca puţine altele, creativitatea şi simţul ludic al copiilor. Cu ajutorulcvintetului, se pot pune bazele conceptuale ale unor noţiuni de teorie literară precum figuri de sunetsau de construcţie, genuri şi specii, categorii estetice, se pot zugrăvi coor donate general-umane etc.De exemplu:

Exemple de sarcini: Sintetizează, într -un cvintet, ceea ce ştii despre povestea preferată.

Rezumă, cu ajutorul unui cvintet, informaţiile pe care le ai despre substantive / adjectiv etc. Redă, într -un cvintet, esenţ ialul despre Legenda privighetoarei / lumea necuvântătoarelor /

sărbătoarea religioasă preferată.

Care consideraţi că sunt conţinuturile pentru care poate fi valorificat cu succes cvintetul laclasa I?

3.2. Modalităţi extracurriculare de organizare a activităţii didactice specifice studieriiliteraturii pentru copii – jocurile de simulare

Practicate la origine în domeniul militar şi economic, jocurile de simulare au fost introduseîn activitatea didactică datorită eforturilor lui Froebel şi Montessor i, care le-au demonstrat utilitateaformativă. Ele constau în simularea unei situaţii (adesea conflictuale, de luare de decizie), caredetermină jucătorii/elevii să interpreteze anumite roluri, prin care să ajungă la realizareaobiectivelor prestabilite de profesor. Interpretarea de roluri obligă jucătorii să intre într -o reţea derelaţii interdependente de reciprocitate, în sensul că jocul fiecăruia depinde de comportamentulcelorlalţi jucători; de asemenea, determină participanţii să ia atitudini, să-şi asume normecomportamentale, să propună alternative şi să ia decizii pe baza unor strategii proprii. S -a ajunschiar la tehnica interpretării de roluri (role playing) sau la jocuri de acest tip desfăşurate în condiţiicompetitive, apropiindu-se de semnificaţia termenului englez game, acesta desemnând o partidălegată de o miză care se sancţionează prin câştiguri şi pierderi (asemenea jocuri cu un rol educativ

mai mult sau mai puţin evident se numesc „ Instructional games” sau „Games for learning”).Avantajele jocurilor de simulare sunt evidente. Pe lângă faptul că le stimulează bucuria de a

participa la o acţiune generatoare de distracţie şi de reconfortare, interpretarea de roluri ajută elevii


5/10

5

să înţeleagă mai profund personalitatea şi codul comportamental al unor personaje literare, săinterrelaţioneze, să exerseze şi să consolideze structuri de comunicare orală, să se antreneze înrezolvarea de probleme care necesită experimentarea unor strategii alternative, adoptarea de deciziioptime, evaluarea de situaţii şi rezultate. De asemenea, prin jocurile de simulare se modeleazăgândirea, spiritul critic, ingeniozitatea şi inventivitatea, aptitudinea de a face faţă unor situaţiiconflictuale.

Important: Jocurile de simulare au mai multe variante: jocul de rol, jocul de decizie,dramatizarea/spectacolul de teatru, procesul literar etc.

(a) Jocul de rol – formă de aplicare şi utilizare didactică a psihodramei (metodă psihoterapeutică creată de J. I. Moreno în 1921 şi folosită mai amplu după 1934), văzută ca pretext pentru formarea de comportamente, justificarea de opţiuni sau propunerea de noi atitudini.

Nelipsită de importanţă este utilitatea jocului de rol în didactica limbii şi literaturii române.Realizarea unor secvenţe didactice în care se joacă roluri construite după modelul celor existente în

viaţa reală a elevilor le stimulează acestora în primul rând competenţa de comunicare.

Citat: „Jocul de rol este, în didactica limbilor, un eveniment de comunicare interactiv, cudoi sau mai mulţi participanţi […] Jocul de rol poate oferi şi avantajul de a dezvolta capacitatea de areacţiona la neprevăzut sau de a încuraja exprimarea spontană” (Pamfil 2009: 63).

Într-un cadru adecvat (cabinetul metodic, sala de festivităţi) sau în faţa clasei, câţiva elevisunt solicitaţi să joace rolul unor personaje în situaţii-cheie, după un timp de gândire în care să-şifixeze planul – elementele de comunicare verbală, paraverbală şi nonverbală, cu ajutorul cărora săintre cât mai bine în pielea personajelor respective.

Important: Etapele pregătirii şi folosirii jocului de rol (după M. Ionescu şi I. Radu) sunt:încălzirea grupului; definitivarea situaţiilor şi a personajelor; organizarea grupului: alegereaactorilor şi a observatorilor; derularea jocului de rol; analiza jocului de rol, ce implică: intervievareaactorilor, analiza de conţinut şi analiza comportamentală.

Orice personaje sau cupluri de personaje pot fi „jucate” de elevi: micul pacient şi medicul

stomatolog, care poate să îi vindece dinţişorul cariat; micul cititor şi bibliotecarul; miculcumpărător, asistat de unul dintre părinţi, şi vânzătorul etc. Îmbunătăţirea metodei ar consta în asocierea ei cu un joc de creaţie: copiii ar putea fi

solicitaţi să joace rolurile unor protagonişti de basm într -o potenţială întâlnire, după un anumitnumăr de ani, de la terminarea acţiunii textului respectiv; în aceste condiţii, jocul de rol s-ar puteanumi „ce-ar fi fost dacă…”.

(b) Jocul de decizie – variantă a jocului de simulare, în care copiii trebuie să se decidăasupra comportamentului unor personaje sau asupra motivaţiilor care le-au determinat opţiunea.Paşii jocului, numit la literatură chiar Opţiunea personajului X , ar fi următorii:

distribuirea rolurilor unor personaje din basmul sau povestea care se studiază (de exemplu,

Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani); stabilirea ordinii de preferinţă a obiectivelor personajului ales (iedul cel mai mare, boierul); formularea soluţiilor posibile pentru personaj (alungarea lupului prin metode alese de copii);


6/10

6

deliberarea asupra fiecărei soluţii, prin enumerarea efectelor pozitive şi negative la care se potaştepta de pe urma aplicării uneia sau alteia dintre soluţii;

deciderea variantei optime şi, plecând de la aceasta, judecarea alegerii personajului.

(c) Dramatizarea/spectacolul de teatru – tip specific de simulare, bazat în esenţă peutilizarea adecvată a mijloacelor şi procedeelor artei dramatice.

În cea mai simplă formă, ea nu e altceva decât o variantă a jocului de rol ce constă îndramatizarea unui fragment literar (de regulă, a unei situaţii-limită în faţa căreia este pus personajul)sau a unei specii literare de dimensiuni reduse, precum fabula (Câinele şi căţelul , de GrigoreAlexandrescu). Într-o formă mai complicată, copiii „joacă” integral un text de dimensiuni extinse,

precum basmul ( Albă-ca- Zăpada, Cenuşăreasa, Iedul cu trei capre, Dumbrava minunată, Ridicheauriaşă), dramatizat.

Principala funcţie a prezentării faptelor într-un cadru dramatic este dezvoltarea la copii acapacităţii de empatie: ei trăiesc cu mai multă intensitate faptele, le reţin mai bine dacă le joacă, maimult, tratează stările conflictuale, situaţiile- problemă, necesităţile, aspiraţiile şi convingerile

personajului, ca şi cum ar fi ale lor.

Important: Atenţie la distincţia dintre textul dramatic şi cel dramatizat!

Temă de reflecţie: Care consideraţi că este cauza neincluderii textului dramatic propriu-zis printre conţinuturile din Progr ama pentru clasele I-IV aferentă disciplinei Limba şi literaturaromână? Raportaţi-vă critic la această realitate (discuţii pe forum).

(d) Procesul literar – formă mai complicată de dramatizare a unor fragmente literare şi chiara unor opere întregi.

Citat: Procesul este „o dezbatere problematizată a universului unei opere literare, în careelevii se antrenează ca inculpaţi, acuzatori sau apărători ai destinelor personajelor respective”(Parfene 1997: 126). Constantin Parfene deosebeşte următoarele for me ale procesului:

1. forma de discuţie contradictorie, fără un scenariu precis, care să susţină sau să combatăfelul în care sunt rezolvate în operă problemele, personajele, conflictele (formă care poate constituişi o modalitate de comentare în clasă a unei opere);

2. forma de spectacol, cu aspect de proces judiciar, ceea ce presupune un scenariu precis,care e de fapt dramatizare, realizată de către profesori, de obicei în cadrul cercului dramatic.

Important: Procesul presupune distribuirea unor roluri specifice: preşedintele tribunalului,grefieri, procurori, secretari, avocatul apărării, pe lângă rolurile personajelor din opera literară deaici, numărul mare de elevi care trebuie implicaţi în procesul literar şi dificultăţile inerente (nu toţiau talent dramatic, nici viteză de reacţie la replicile celorlalţi etc.).

Sugestii de aplicare:

Procesul greierului acuzat de lene şi neglijenţă; Procesul fetei babei, acuzată de prostie şi răutate;


7/10

7

Procesul lui Nică, personajul -copil al cărţii Amintiri din copilărie , de Ion Creangă, pentru furtul cireşelor/ al pupezei.

3.3. Instrumente/metode alternative de evaluare valorificabile în cadrul ariei

curriculare „Limbă şi comunicare” în ciclul primar (a) Posterul implică investigarea aprofundată a unor teme, concepte, opinii, situaţii; practic,

prin valorificarea posterului se canalizează reflecţiile şi confruntările elevilor către exprimărimetaforice, prin intermediul suportului vizual, creat exact în scopul fixării opiniilor personale aleelevilor. Avantajul său principal provine din faptul că stimulează îmbinarea mai multor tipuri decapacităţi/abilităţi ale elevilor; nelipsite de importanţă sunt şi trăirile pe care le creează elevilor(dezinhibarea determinată de faptul că aceştia nici nu au senzaţia că sunt evaluaţi, exprimareaspontană a unor trăiri intime şi opinii legate de faptele de limbă sau de operele literare,amuzamentul, ideea de participare la un joc etc.).

Concret, într-o secvenţă evaluativă dintr -o lecţie sau într -o lecţie de evaluare interactivă,elevilor – îm părţiţi în prealabil în grupuri – li se indică drept sarcină de lucru realizarea unui postercu o temă dată.

Important: Valorificarea posterului ca instrument de evaluare impune, în ciuda aparenteilejerităţi, respectarea următoarelor etape: 1. stabilirea temei de evaluat; 2. analiza acesteia; 3.studierea materialelor primite, selectarea şi organizarea optimă a acestora; 4. realizarea posterului;5. prezentarea acestuia (eventual toate posterele vor fi afişate pentru a fi ulterior comparate deechipe prin turul galeriei); 6. evaluarea.

Sugestii de subiecte/teme specifice disciplinei Limba şi literatura română, în a cărorevaluare se pretează utilizarea acestui instrument: Jocul/Joaca preferat(ă), Lumea basmului,Şcoala , Familia, Imaginile artistice dintr-o operă literară , Personajele unui text dramatic sau epic,

Evoluţia/traiectul unui personaj , Coordonatele spaţiale ale naraţiunii etc.

(b) Colajul este un alt instrument evaluativ interactiv prin care se realizează fixarea şiaprobarea unei idei/ a unor citate selectate, versuri, proverbe, maxime, cuvinte semnificative,apelând la mijloace de natură vizuală. Are aceleaşi avantaje ca şi posterul şi are o desfăşuraresimilară cu aceea specifică realizării posterului.

Important: Etapele realizării colajului: 1. stabilirea aspectului vizat; 2. analizamaterialului procurat; 3. decuparea materialului – secvenţe mici; 4. reaşezarea materialului(structuri cu semnificaţii noi, variante); 5. prezentarea colajelor; 6. evaluarea.

În secvenţele de lecţie centrate pe evaluarea cunoştinţelor privitoare la noţiuni specificelimbii române, posibilităţile de a utiliza metoda sunt numeroase: Salonul vorbitorilor de limbăromână , Proverbele şi zicătorile , Constelaţia lexicală etc. În ceea ce priveşte conţinuturile dindomeniul literaturii, se pot astfel evalua reprezentări grafice (realizate individual sau în grup) dintrecele mai diverse, de la scheme cu instanţele narative implicate în construcţia şi structura unei speciiepice sau relaţiile dintre personajele oricărui text narativ sau dramatic până la diagramele caresintetizează dominantele unui text liric. În varianta ei cea mai simplă, elevii pot primi ca sarcină delucru realizarea unui colaj cu teme precum Timpul, Vacanţa de vară , Aşteptările mele de la

gimnaziu, Aventura în operele literare citite etc.â


8/10


9/10

9

de 5 minute, la o întrebare legată de noţiunile abia însuşite, sau să analizeze, ţinând cont de propriileforţe/opinii critice, un concept aflat în ora respectivă: Care credeţi că este trăirea dominantă dintextul.............? Care sunt sentimentele pe care le-aţi trăit citind basmul „Fata babei şi fatamoşneagului”? Cum puteţi aplica în viaţa de zi cu zi morala basmului preferat? Dar a proverbului

preferat?

(f) Portofoliul este, pe termen lung, o modalitate eficientă prin care profesorul poate urmări progresul la disciplina pe care o predă. De asemenea, cuprinzând o selecţie bine făcută a celor maireuşite lucrări ale elevului, reprezintă o „carte de vizită” a acestuia, ce îi oglindeşte cel mai b ineaptitudinile, talentele, pasiunile.

Citat: Portofoliul este „un pact între elev şi profesorul care trebuie să -l ajute pe elev să seautoevalueze. Profesorul discută cu elevul despre ce trebuie să ştie şi ce trebuie să facă acesta de-alungul procesului de învăţare. La începutul demersului educativ se realizează un diagnostic asupranecesităţilor de învăţare ale elevilor pentru a stabili obiectivele şi criteriile de evaluare. Diagnosticul

este făcut de profesor şi este discutat cu elevul implicat în evaluare” (Oprea 2003).

Important: Specialiştii identifică şi prezintă în general diferite tipuri de portofolii:portofoliu de prezentare sau introductiv (ce conţine o selecţie a celor mai valoroase lucrări aleelevului respectiv); portofoliu de progres sau de lucru (ce conţine toate elementele desfăşuratede-a lungul unei activităţi); portofoliu de evaluare (ce conţine obiectivele, strategiile şiinstrumentele evaluării, tabelele de rezultate etc.

Acest instrument alternativ de evaluare poate avea următoarea structură: sumarul (titlulfiecărei componente şi pagina la care se găseşte); argumentaţia, care explică ce lucrări sunt incluseîn portofoliu, de ce este importantă fiecare în parte şi cum se articulează ele în viziunea deansamblu; rezumate ale operelor literare citite, indiferent dacă ele au fost sau nu studiate şi la clasă;„eseuri”/compoziţii cu tematică diversă, adaptată vârstei şi interesului elevului, sugerată de

profesor; articole; fişe individuale de studiu; fişe de lectură; proiecte individuale sau de grup; temele curente; teste şi lucrări semestriale; observaţii pe baza unor ghiduri de observaţii; desenecare să ilustreze diferite scene din operele literare sau ilustraţii posibile de carte, realizate mai alesde elevii cu inteligenţă vizuală; înregistrări, fotografii care reflectă activitatea individuală sau degrup a elevului (de exemplu, vizite la case memoriale şi muzee, excursii literare, vizionări deecranizări ale cărţilor valoroase sau spectacole de teatru); definiţii şi descrieri ale unor concepte

operaţionale; autoevaluări; interviuri cu diverse personalităţi culturale sau literare; comentarii suplimentare şi evaluări ale profesorului sau ale unor colegi din grupul de lucru.Evaluarea portofoliului presupune prezentarea lui de cătr e elev, eventual un interviu luat

acestuia de către profesor, apoi trecerea în revistă a materialelor, pe baza unor criterii stabilite în prealabil: conformitatea faţă de materia predată, dar şi creativitatea, originalitatea lucrărilor anexate;în ansamblu, în evaluarea portofoliului trebuie să primeze calitatea, nu cantitatea.

Enumeraţi piesele portofoliului unui elev de clasa I, respectiv pe cele ale unui elev de clasaa IV-a (aveţi în vedere doar disciplina Limba şi literatura română).

(g) Metoda R.A.I. (denumire ce provine de la iniţialele principalilor ei paşi: Răspunde;Aruncă; Interoghează) este o metodă alternativă de evaluare ce constă într -o suită de întrebări şi


10/10

10

răspunsuri dezvoltată ca joc, în care se verifică asimilarea unor cunoştinţe şi simultan se stimuleazăcapacităţile de autoevaluare ale elevilor. Ea presupune respectarea câtorva paşi simpli: la sfârşitulunei activităţi de instruire, învăţătorul începe „jocul” aruncând o minge uşoară către un elev căruiaîi pune o întrebare privitoare la conţinuturile învăţării transmise într-o secvenţă anterioară. Elevulcare prinde mingea trebuie să îi răspundă corect, apoi să arunce mingea în direcţia unui coleg,căruia trebuie să îi adreseze o altă întrebare etc. În cazul în care un elev nu ştie răs punsul corect,

iese din joc şi este penalizat. Metoda se poate utiliza la fel de bine la începutul unei activităţididactice, când se reactualizează cunoştinţele anterioare, pe parcursul lecţiei noi, pentru a menţinetreaz interesul elevilor pentru ceea ce se predă, dar şi la sfârşitul activităţii, în scopul depistăriilacunelor şi al reactualizării ideilor -ancoră.

Metoda R.A.I. poate fi utilizată cu succes la sfârşitul oricărei unităţi de învăţare: deexemplu, Cartea, Şcoala, Toamna, Familia, Tradiţii, obiceiuri, sărbători, Iarna, Ţara, Prietenia,

Primăvara, Copilăria, Lumea necuvântătoarelor, Vara (clasa a II-a) etc.

Întrebări 1. Care sunt instrumentele/metodele clasice şi alternative de evaluare? 2. În ce măsură folosiţi exemple din fiecare categorie în activităţile pe care le desfăşuraţi la clasă?

elemente de didactica ale limbii si lietarturii romane pt. ciclul primar (1)

Documents