1

EDITORIAL

„Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi,

şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece,

căci nu este nimic nou sub soare.” (Eclesiastul I,9)

O revistă şcolară! Pentru ce ne folosesc atâtea reviste şcolare! Avem atâtea de spus? Câte reviste şcolare există? Aşa gândesc pesimiştii, invidioşii, nihiliştii, egoiştii.

Le răspundem cu hotărâre: DA, O REVISTĂ ŞCOLARĂ! Dar, de data aceasta, una perenă,

născută din pasiune, din iubirea nedisimulată faţă copiii pe care-i educăm, nu dintr-o nebunească goană după un „efemer meteor”(puncte necesare obţinerii unor avantaje pecuniare).

O revistă şcolară, în special (ocarte,în general) reprezintă un prieten de nădejde, care nu te va

trăda niciodată. În ea vei găsi nostalgia vremurilor apuse, ea îţi va trezi gânduri plăcute despre lucruri şi persoane sau personaje momentan uitate, ea îţi va aminti concepţiile, prejudecăţile şi tabu-urile

epocii respective, a oamenilor care populează un anumit teritoriu, a conducătorilor care, vremelnic,

ocupă o funcţie sau alta. Pentru a-şi atinge obiectivele propuse, această demnă urmaşă a invenţiei lui Gutenberg trebuie să ajungă în biblioteca fiecărui elev şi a fiecărui cadru didactic al şcolii pe care cu

deosebită preţuire şi onoare o slujim!

Editarea unei reviste şcolare reprezintă o provocare, atât pentru iniţiatorii proiectului cât şi pentru potenţialii cititori. Consider că mulţi elevi, educatoare, învăţători, profesori şi-au dorit sau îşi

doresc o revistă a şcolii în care îşi desfăşoară activitatea care să reflecteze viaţa comunităţii din care

fac parte. Revista şcolară trebuie să fie o fotografie fidelă a tuturor activităţilor ce se desfăşoară în şcoală, a tuturor preocupărilor ,,învăţăceilor” şi ,,magiştrilor”, a atitudinii comunităţii faţă de educaţie,

a colaborării între şcoală şi autoritatea locală, a parteneriatelor încheiate cu diverse oragnizaţii.Viaţa

şcolară actuală trebuie prezentată aşa cum este în prezent, pentru ca peste un secol sau mileniu, cei ce vor citi aceste rânduri să-şi poată face o imagine despre Vînători-ul anului 2012. Ne exprimăm

speranţa că şi atunci ,,cea mai plăcută zăbavă” să fie ,,cetitul cărţilor” după cum afirma cronicarul.

În această revistă, cei ce se vor simţi „chemaţi” îşi vor exprima gândurile, ideile, proiectele,

preocupările, împlinirile, temerile, bucuriile, satisfacţiile, tristeţile legate de cea mai frumoasă etapă a

vieţii: copilăria şi adolescenţa. Să încercăm, prin comportamentul nostru, să ne păstrăm puritatea de copil, să ne păstrăm dorinţa de a visa, să credem în darurile aduse de „Moş Nicolae” şi „Moş Crăciun”,

să aspirăm la idealuri măreţe, să fim convinşi că, în viaţă, totul e posibil, să ocolim greutăţile vieţii, să

fim acoperiţi numai de glorie şi succese, să demonstrăm lumii că suntem inteligenţi, harnici, creativi, competitivi!

Succes!

Director

prof. Seceleanu Andrei Cosmin

2

Activitati extrascolare

Concursul “LA ROUMANIE, LE PAYS FRANCOPHONE”

Şcoala cu clasele I-VIII

Vînători, cu aprobarea Inspectoratului Şcolar Judeţean Vrancea, a organizat în

ziua de 17 martie 2011 Concursul

interjudeţean de creaţie literară şi imagine, intitulat “LA ROUMANIE, LE

PAYS FRANCOPHONE”. Concursul s-

a desfăşurat în cadrul unui parteneriat educaţional iniţiat de către Şcoala

Vînători şi s-a adresat atât cadrelor

didactice, cât şi elevilor pasionaţi de limba si literatura franceză. Activitatea

s-a înscris în calendarul activităţilor prin care şcoala noastră a marcat Săptămâna Internaţională a

Francofoniei. În cadrul acestei activităţi s-a dorit cultivarea interesului elevilor şi părinţilor pentru limba franceză, dezvoltarea aptitudinilor estetice şi fixarea deprinderilor de a utiliza vocabularul limbii

franceze, dar şi dezvoltarea deprinderilor de creaţie

plastică.

Concursul a avut trei secţiuni: secţiunea

eseuri, în cadrul căreia

elevii au prezentat scurte eseuri cu tema “La

Roumanie, le pays

francophone”; secţiunea de compoziţii plastice, unde

elevii au participat cu

desene reprezentative pentru Ziua Francofoniei.

A treia secţiune s-a intitulat “Fotografii” şi s-a adresat cadrelor didactice, care au prezentat imagini cu

activităţi educative desfaşurate în şcoală pe tema francofoniei sau fotografii ale monumentelor reprezentative din Franţa.

Prof. Panţică George

3

Lansarea proiectului „Viaţă sănătoasă = mişcare şi salată la gustare”

Miercuri, 8 iunie 2011, la ora 10, la Şcoala Vînători s-a desfăşurat activitatea de lansare a proiectului „Viaţă sănătoasă =

mişcare şi salată la gustare” din cadrul Campaniei Viaţa, proiect

finanţat din fonduri acordate de Guvernul Norvegiei prin intermediul Programului Norvegian de Cooperare pentru creşterea economică în

România şi cofinanţat de Ministerul Sănătăţii din România.

Monitorizarea desfăşurării proiectului va fi realizată de Direcţia de Sănătate Publică Vrancea.

Scopul proiectului este

adoptarea unui comportament sănătos privind mişcarea zilnică susţinută de 60 min, consumul

zilnic crescut de apă, fructe şi legume în rândul copiilor de 8- 13

ani de la Şcoala Vînători. La întâlnire au participat reprezentanţi ai Direcţiei de

Sănătate Publică Vrancea, dr Ţurcanu Carmen, ai Şcolii

Vînători, director prof Dascălu Mariana, cadre didactice, elevii claselor I, a II a, a V a şi a VI a, părinţi.

Material realizat de prof Stoian Elena

Halloween

Vineri, 28 octombrie 2011, elevii Şcolii Vînători au organizat împreună cu doamnele profesoare Gaiş Iulia

şi Nicoar Alina, Ziua de Halloween.

Toţi elevii s-au gândit să se întreacă în costumarea lor. Dar nici la sculptarea bostanilor înfricoşători şi

specifici acestei sărbători nu s-au lăsat mai prejos.

Oricum toti elevii au fost felicitaţi de către doamnele profesoare, acestea spunându-le că a fost o activitate

reuşită, cu costume

frumoase, machiaj deosebit iar bostanii

cu adevărat

înfiorători. Orele oferite Hallowenului au avut activităţi variate, adica

trei concursuri: 1. Cel mai spectaculos costum; 2. Cel mai inedit

desen; 3. Cel mai înfricoşător dovleac sculptat. Pe locul întâi la desen s-a clasat elevul Tănăsache Constantin din clasa a VI-a. Pe

locul I la dovlecii sculptaţi s-a clasat elevul Cernat Andrei din

clasa a VIII-a, iar premiul întâi la costume a fost obţinut de eleva Vaida Diana din clasa aV-a. Elevii s-au bucurat, aplaudând frenetic

câştigătorii.

Material realizat de eleva Zaharia Larisa cls a VI-a

4

Șezătoarea literară

Intr-o zi de joi, elevii clasei a V-a împreună cu doamna lor dirigintă, prof Ciutacu Alina s-au

întâlnit la o Şezătoare literară, în cadrul cercului literar din şcoală. Ei s-au pregătit cu cântece, poezii, ghicitori, dansuri şi jocuri. Elevele Vaida Diana şi Barbu Emilia au

cântat “Spune mamă ce să fac” dar şi alte cântece. Alţi elevi mi-au destăinuit câte ceva despre

ghicitorile şi jocurile jucate în cadrul şezătorii. Au dansat cu toţii hora autentică românească şi nu numai! “Am intrat cu totul şi cu totul în spiritul vremurilor trecute!” au spus participanţii la activitate!

Le urăm ca şi pe viitor să organizeze întâlniri la fel de frumoase!

Material realizat de

eleva David Ioana, clasa a VI a

Te accept aşa cum eşti!

“Şi ei sunt copii, şi ei au dreptul la educaţie şi o viaţă

normală”

În fiecare an, diverse organizaţii internaţionale

şi naţionale organizează evenimente în preajma

zilei de 21 martie (Ziua împotriva

discriminării rasiale) pentru a creşte gradul de

conştientizare în rândul opiniei publice cu

privire la pericolele pe care le reprezintă rasismul, xenofobia şi intoleranţa, precum şi cu

privire la importanţa protejării şi promovării

drepturilor omului. Potrivit directorului de programe al

organizaţiei „Salvaţi Copiii”, George Roman, în

România nu există discriminare rasială, dar are, în schimb, o mare problemă în ceea ce priveşte discriminarea etnică, situaţia fiind chiar „alarmantă"

din punct de vedere al respectării drepturilor copiilor rromi. Sunt numeroase cazuri de discriminare a

copiilor de etnie rromă, în care au fost refuzaţi la înscrierea la grădiniţă ori descurajaţi la înscrierea lor la şcoală. Acolo unde copiii rromi sunt şcolarizaţi, în mod frecvent fac parte din clase sau şcoli

segregate.

Uneori şcoala devine un element traumatizant pentru copilul rrom din cel puţin două puncte de vedere: pe de o parte pentru că, odată ajuns în şcoală, întreg sistemul său de valori şi norme ale

educaţiei familiale este răsturnat, fiind identificat de autoritatea şcolară cu spaţiul subculturii, iar pe de

altă parte pentru că, chiar şi atunci când incearcă să-şi uite identitatea şi să devină cât se poate de “român”, abandonarea etnicităţii nu-i este răsplătită cu o includere reală, el continuând să fie “ţiganul”,

5

care trebuie aşezat în ultima bancă pentru a nu “deranja clasa”, care nu are educaţie, care provine

dintr-o familie proastă etc. Înstrăinat de propriile

reprezentări despre lume şi viaţă, copilul rrom se simte, chiar dacă de multe ori nu la nivel conştient,

ci în profunzimile subconştientului, prizonier al unei

instituţii deformatoare, în care nu se recunoaşte şi care, în loc să-l protejeze, îl respinge şi îi înşeală

deja fragilizatul orizont de aşteptare. După cum ştim în judeţul Vrancea sunt

localităţi cu o concentraţie mare de familii de etnie

rromă, ca ex: Slobozia-Bradului, Mărăşeşti, Tîmboieşti, Panciu, drept pentru care, Asociaţia Educatoarelor, filiala Vrancea, a ales ca partener în

demersul de a împiedica discriminarea rasială “Asociaţia Rom pentru rom” din oraşul Panciu,

reprezentată de vicepreşedinte Drilea Monica pentru derularea proiectului de parteneriat educaţional de voluntariat “Viitorul nostru, depinde şi de noi!”.

Prima activitate derulată în acest proiect a fost la 24 Ianuarie 2011, în cadrul unei expoziţii de

lucrări plastice şi practice, cu tema “Suntem urmaşii lui Cuza”, expoziţie la care au participat cu numeroase lucrări copiii din grădiniţele judeţului Vrancea. Scopul acestei expoziţii a fost strângerea de

fonduri pentru ajutorarea copiilor de etnie rommă printr-o donaţie către Asociaţia” Rom către Rom”.

Articol de prof Isac Vasilica,

Grădiniţa cu program prelungit nr 2 Focşani

Nota redacţiei:

La activitatea “Suntem urmaşii lui Cuza”, au participat cu lucrări preşcolarii: Picioruş Miruna

şi Cristian Andra, de la Grădiniţa Vînători, îndrumaţi de prof Stanciu Mariana şi elevii Avram

Mirela şi Răuţu Alexandru de la Şcoala Vînători, îndrumaţi de prof Stoian Elena.

Rezultate obţinute în anul şcolar 2010-2011

Clasele V-VIII Şcoala Vînători

Olimpiada de biologie, faza judeţeană, premiul I: Mocanu George, clasa a VII a

Olimpiada de biologie, faza judeţeană, premiul II: Manole Marian, clasa a VII a

Olimpiada de biologie, faza judeţeană, menţiune: Cernat Laura, clasa a VII a

Concursul naţional de educaţie pentru sănătate „Descoperă o lume sănătoasă”, faza

judeţeană, premiul I: Mocanu George, cls. a VII a

Concursul naţional de educaţie pentru sănătate „Descoperă o lume sănătoasă”, faza

judeţeană, premiul I: Manole Marian , cls. a VII a

Olimpiada de limba franceză, faza judeţeană, premiul II: Cernat Laura, cls. a VII a

Olimpiada de limba franceză, faza judeţeană, premiul III: Măciucă Alexandra, cls. a VII a,

Şcoala Mirceşti

Concurs naţional de quilling „Flori de martie”, Buzău, premiul I: Donosie Nicoleta, cls. a

VIa

Concurs naţional de quilling „Flori de martie”, Buzău, premiul II: Banu Luciana, cls. a VI a

Concursul naţional „Smart”, secţiunea limba română: premiul al III lea: Vasiliu Cosmin,

Dumitriu Irina, Mihu Nicu, Zaharia Larisa, Tănăsache Constantin, cls. a V a, Mocanu George,

Cernat Laura cls. a VII a.

6

Concursul naţional „Smart”, secţiunea matematică – menţiune: Mocanu George, Manole

Marian cls a VII a, premiul Perseverenţa: Tănăsache Constantin, Ştefan Cătălin, cls. a V a.

Concursul „Ziua Europei” , premiul I: secţiunea creaţie literară, Zaharia Larisa, cls. a V a

Concursul „Ziua Europei” , premiul I: secţiunea creaţie literară, Cernat Laura, cls. a VII a

Clasele I-IV Şcoala Vînători

Clasa I – înv. Stoian Elena

Concursul de creaţie plastică „Roata anotimpurilor”, Dragomireşti, Neamţ, premiul III:

Trifan Roberto

Concurs de rezolvare de probleme de matematică, Constanţa: Hurmuzache Ştefan, Manole

Alexandra

Concurs desen ”Ziua păcii şi nonviolenţei”, Şcoala Vînători, premiul II: Ştefănescu Larisa

Concurs internaţional de creaţie „Mirabila sămânţă, Focşani, premiul I: Însurăţelu Sabina,

Trifan Roberto

Concurs Şcoala Vînători, „De la suflet la suflet”, premiul I: Manole Alexandra

„Look and Learn” – International Children s Art Londra, diploma de participare: Ion Denisa,

Hurmuzache Claudiu, Trifan Roberto, Manole Alexandra

Clasa a II a – înv. Dumitrache Sofia

Concurs judeţean „MiniOlimpiada de matematică” pentru cls. II-IV, premiul I: Cernat

Georgiana, Necoară Laura

Micul matematician premiul I: Cernat Georgiana, Necoară Laura, premiul III: Gătin Cătălin

Eurojunior, premiul II, Chelmuş Loredana, premiul III: Radu Daniel

Concursul naţional „Smart”, premiul I: Necoară Laura

Clasa a III a – înv. Cotigă Ion

Concursul de excelenţă „Ion Barbu”, secţiunea matematică, premiul III: Stanciu Claudiu,

Avram Gina

Clasa a IV a – înv Sîrbu Virginica

Concursul „Muguri vrânceni”, premiul I: Vaida Diana, premiul II: Barbu Emilia

Concurs de desene - Şcoala Vînători “Pacea şi nonviolenţa pentru copiii lumii”, premiul I:

Vaida Diana

Eurojunior, premiul II: Radu George

Concurs Şcoala Vînători, „De la suflet la suflet”, secţiunea ouă încondeiate, premiul I: Vaida

Diana, secţiunea icoane, premiul I: Vaida Diana

Şcoala Balta – Raţei – înv. Asanache Alexandru

Concurs judeţean „MiniOlimpiada de matematică” cls. II-IV, premiul III: Popovici Dragoş

Micul matematician, menţiune: Popovici Dragoş

Eurojunior, premiul II: Corneanu Ana

Parteneriate:

“Viaţă sănătoasă = mişcare şi salată la gustare” - Proiect finanţat din fonduri acordate de

către Guvernul Norvegiei prin intermediul Programului Norvegian de cooperare pentru

creşterea economică şi dezvoltare sustenabilă în România şi cofinanţat de Ministerul Sănătăţii

din România; Parteneri: DSP-Vrancea, Asociaţia părinţilor “Părinţii noştri – Vînători”, ISJ –

Vrancea

Parteneriat cu Casa de Tip Familial „Magnolia” şi Direcţia de ocrotire a copilului, Rm. Sărat

7

Parteneriat şcoală – părinţi – „ Summer School”

Parteneriat cu Muzeul de Ştiinţe ale Naturii” Focşani, Proiect educaţional între şcoală şi

comunitate – biserică cu Biserica Vînători, Biserica Jorăşti şi Biserica “Sf Gheorghe” Nord

Focşani, Parteneriat cu Poliţia Vînători, Parteneriat cu Dispensarul Vînători.

8

Creatii literare

Zâna albului imaculat

A fost odată ca niciodată un împărat şi o împărăteasă ce locuiau într-un castel foarte mare.

Ei aveau o fată frumoasă căreia îi plăcea albul imaculat. Părinţii săi se gândiseră ce altceva mai

este alb: ghioceii, trandafirii albi, norii pufoşi, nisipul fin de la malul mării. Ei le-au făcut

cadou pe acestea la prima aniversare a fetei şi i le lăsară să facă parte din castel.

Într-o zi veni în castel o vrăjitoare urâtă, îmbrăcată numai şi numai în negru şi le spuse

părinţilor că peste o mie de ani, fata va fi transformată în vânt.

Anii trecură şi din ce în ce fata iubea şi mai mult albul şi era atât de pură încât nimeni și

nimic nu o întrecea în puritate!

La un moment dat vrăjitoarea veni din nou şi o transformă pe fată în vânt. Şi cum ea nu mai

era, fiecare lucru a plecat din castelul ei și și-a făcut o altă viață. Ghiocelul este vestitorul

primăverii, trandafirii albi înseamnă sinceritate, norii pufoşi stau sus pe cer şi se spune că din

când în când vine vrăjitoarea şi îi face negri. Lor le era aşa de dor de prinţesă încât au vrut cu

toţii să meargă la vrăjitoare şi să anuleze blestemul. Ei ştiau că această vrăjitoare stă într-o

peşteră întunecată dincolo de o pădure înfricoşătoare şi plină de peripeţii.

Împărăteasa le dădu o frunză magică ce îi va ajuta la nevoie. Ei porniră la drum şi se

întâlniră cu Zâna Florilor şi o întrebară:

-Nu ştiţi pe unde este drumul către peştera vrăjitoarei?

-Peştera o veţi găsi dacă veţi merge pe aleea neagră chiar dacă vă veţi întâlni şi cu alte alei

care duc spre o lume mai frumoasă.

Îi mulţumiră şi îşi continuară drumul pe aleea neagră în pădurea aceea înfricoşătoare care

are tot felul de animale ciudate şi tot felul de fiinţe înfricoşătoare. În pădure se întâlniră cu tot

felul de alei, una albastră ca cerul, verde ca iarba şi una în culorile florilor, dar ei nu s-au abătut

de la aleea neagră oricât de înfricoşîtoare era ea. Cum mergeau ei se întâlniră cu un prinţ ce le

spuseră:

- Voi unde vă duceţi?

- Noi mergem la vrăjitoarea cea rea ce stă în peştera de dincolo de pădurea acesta! Dar tu

unde te duci?

- Şi eu merg tot acolo, deoarce mi-a blestemat castelul să fie înconjurat numai de spini. Aş

putea să merg cu voi?

- Desigur!

Erau aproape de peştera vrăjitoarei şi apăruseră nişte veveriţe zburătoare ce aruncau cu

ghinde în ei. Atunci şi-au amintit de frunza magică dată de împărăteasă. O scoaseră şi spuseră:

- Frunză dragă, te rog fă să dispară aceste veveriţe!

De îndată, frunza le făcu să dispară. Intrară în peştera întunecată.Vrăjitoarea îi văzu şi le zise:

- Ce căutaţi voi aici?

- Am venit să te rugăm să ne o readuci pe prinţesă la normal.

- Ca să anulez blestemul trebuie să îmi răspundeţi la o ghicitoare. Ghicitoarea suna cam aşa:

Şerpuieşte prin pădure

Clocotind în unde reci

Sapă-n stânci adăpostire

Pentru urşi şi lilieci.

Se gândiră o clipă şi spuseră:

- Răspunsul este ,,apa”!

Deodată vrăjitoarea se topi, prinţesa reveni la normal şi le mulţumi prietenilor ei:

9

- Dar cine eşti tu? spuse prinţesa.

- Eu mă numesc Eduard.

Prinţesa şi cu prinţul făcură o nuntă pură şi trăiră până la adânci bătrâneţi. Lucrurile îşi

făcuseră vieţile lor, dar din când în când prinţesa se mai transforma în vânt şi de aceea când

bate vântul prinţesa stătea un pic cu prietenii săi. Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea

aşa.

CONCURSUL INTERNAŢIONAL DE CREAŢIE

„ECOFEST JUNIOR 2011” ROMÂNIA

David Ioana, clasa a VI a

Călătorie în ţara poluată

În toiul verii, iulie-august, o floare şi un copac şi-au luat pălăriile şi au plecat să-şi viziteze

rudele. Mai întâi au trecut pe la unchii şi mătuşile copăcelului:

- Bună ziua, dragii mei !De ce sunteţi atât de posomorâţi, ofiliţi şi parcă nici nu aţi crescut

foarte înalţi.

- Ce să facem dacă oamenii ne taie pentru lemne de foc, pentru brad de Crăciun, ne rup

crengile iar în schimb nici măcar odată de când ne-au plantat nu ne-au udat, ce să mai zic că

nici de omizi şi furnici nu ne-au curăţat!

- Aaaaaaaaaaaa, dar băieţelul care trebuie să aibă grijă de mine, mă udă, mă curăţă de

omizi, şi câteodată îmi citeşte poezii.

- Ce norocos eşti! La noi vin aici în pădure la picnic şi arătându-i înspre poieniţă îi zice,

uite vezi nici măcar o hârtie nu au luat, o să se facă aici un morman mare de gunoaie iar noi nu

o să mai fim.

- Ei, asta eee. Trebuie să acţionăm şi noi cumva împotriva oamenilor. Dar aţi putea să vă

gândiţi până ne mai întâlnim. Eu acum mă grăbesc, aşa că vă zic “la revedere şi mult noroc”.

- La revedere şi îţi urăm şi noi să ne mai întâlnim şi tot la fel de vesel să rămâi.

Pe drum înspre rudele florii ei discutau:

- Oamenii oare nu se gândesc la cât de mult ne dăunează nouă toată mizeria şi neglijenţa

lor faţă de plante?

- Nu ştiu ce să zic, copăcel, poate că există şi astfel de oameni dar nu sunt neapărat toţi.

- Cred că ai dreptate!

Dintr-o dată copăcel îi arată florii:

- Priveşte, copilul acela tocmai a aruncat ambalajul de la îngheţată pe jos având lângă el

coşul de gunoi al magazinului.

- Vai, dar părinţii lor nu l-au învăţat să nu polueze!

- Poate l-au învăţat dar el, ca aproape orice copil din ziua de astăzi, neglijează sfaturile

primite de la profesori şi părinţi despre “Cum să protejeze natura?” !

Uite că se văd ajunsi şi la surorile florii:

- Dragele mele surori, ce bine îmi pare să vă văd, dar de ce sunteţi atât de supărate?

- Păi…., oamenii care ar trebui să aibă grijă de noi, ne calcă, nu ne îngrijesc, ne smulg

din pământ.

10

- Fetiţa care ma îngrijeşte pe mine este foarte bună, îmi cântă cântece şi la pian, mă udă şi

în fiecare zi mă alintă înainte de a pleca la şcoală. Ea chiar mă iubeşte şi iubeşte şi natura.

- Tu eşti norocoasă că pe tine te iubeşte un om dar pe noi ne rup şi după aceea ne aruncă

pe jos.

- La revedere, dragele mele surori şi numai bine!

- La revedere şi să mai vii pe la noi!

Iată-i plecaţi şi de aici:

- Şi surorile mele au fost neglijate de îngrijitor!

- Ar trebui să facem ceva împotriva poluării şi neglijenţei plantelor.

Pe drum spre casă, ei se opresc în parc:

- Ce mizerie, nici nu ai pe unde să calci!

- Şi uite mucuri de ţigară.Vai, cum se poate una ca asta! Într-o zi se va face un morman

imens de gunoaie care o să ne înghită pe toţi .

- Oamenii nu se gândesc că şi ei sunt afectaţi din cauza poluării.

Tot în drumul lor ei se întâlnesc cu aproape toate plantele din România care se gândeau ce

să facă împotriva poluării şi a neglijenţei?! Atunci copăcelul vine cu o idee :

- Dacă vom încerca noi pentru câteva zile să strângem gunoaiele poate că oamenii ni se

vor alătura.

- Da, să ştiţi că e o idee bună, aprobă floricica. Dar am şi eu câteva idei. Dacă am inventa

două legi precum:

“Dacă mai poluaţi, veţi fi amendaţi cu o anumită sumă de bani” Pentru a îndeplini această

regulă v-a trebui să amplasam în întreaga ţară camere video.

“Dacă mai neglijaţi plantele veţi fi amendaţi cu o sumă importantă de bani” Pentru această

regulă trebuie făcut acelaşi lucru.

- Dacă am pune afişe cu tiltul “ SALVAŢI NATURA”!

- Da, suntem de acord şi cu acest lucru. Acum va trebui să mergem la ministru să-i

spunem părerile noastre. Astfel, ele pleacară spre guvern.Ciocăniră la uşă şi intrară:

- Bună ziua, domnule ministru!

- Bună ziua şi cu ce vă pot ajuta?

- Noi am venit să vă propunem să aplicaţi următoarele legi:

“ Dacă mai poluaţi veţi fi amendaţi cu o sumă de bani”

“Dacă mai neglijaţi plantele veţi fi amendaţi cu o sumă importantă de bani”

- Am să văd ce pot face!

Pasul doi, sunt afişele. Câteva tufe au plecat să le afişeze. Ultimul pas. Plantele au început

să adune gunoaiele până ce câţiva oameni i-au văzut şi i-au ajutat şi ei. Legile au fost aprobate

şi nimeni nu a mai poluat sau neglijat plantele. Iar acum din “ţara poluată“ am ajuns “ţara

verde”.

Floricica şi copăcelul sunt bucuroşi de ce au realizat şi ca recompensă ei au ajuns şefii unei

campanii cu titlul “NU POLUAŢI” care s-a întins în toată lumea.

La sfârşit ei şi-au dat seama că au călătorit prin ţara poluată şi că ei au făcut - o ţară

ecologică şi verde.

CONCURSUL INTERNAŢIONAL DE CREAŢIE

„ECOFEST JUNIOR 2011” ROMÂNIA

Zaharia Larisa, clasa a VI a

11

Bucuriile toamnei

După o vară fierbinte cu zile minunate şi lungi, toamna se apropie cu hainele ei frumos

colorate, cu miros de fructe coapte şi recolte bogate, dar şi cu zile mai scurte şi mohorâte.

Prunii, merii şi alţi pomi din livadă se scutură zgribuliţi de frigul de afară, întrebându-se

între ei: „Nu cumva e iarnă?” Un gutui mai mărunt dar mai bine îmbrăcat le spuse că încă este

toamnă şi că a venit vremea să arate fiecare ce-a făcut toată vara.

Se scutură iarăşi înfriguraţi şi crengile lor îmbelşugate de rod umplu cu vârf coşul

toamnei. Fructele aurii şi gustoase, frumos mirositoare ajung în cămară. Toamna le aşază pe

rafturi plină de bucurie şi le adulmecă mirosul şi aromele plăcute, admirându-le cu plăcere

culorile. Mere roşii, galbene şi verzi s-au adunat din belşug în cămară şi stau pe rafturi ca nişte

globuri de aur şi de aramă. Gutui pufoase şi burtoase s-au adunat în cămara toamnei

aşteptându-şi rândul la compoturi şi dulceaţă, o grămadă de nuci sună-n sacii mari şi burduşiţi,

prunele şi strugurii ajung în butoaie de lemn care aproape dau pe dinafară iar mustul lor e

dulce şi bun ca mierea.

Soarele este departe, şi din când în când, parcă ne e dor de o zi călduroasă de vară. Dar

cel mai nostalgic se pare că e un greieraş, care după cum spune poetul, toată vara „a cântat şi a

dansat/ Şi nimic n-a adunat”.

Toamna se apropie de sfârşit. Prin văi şi pe la răscruci, vânturile sună neîncetat ducând

cu ele frunze moarte de ciulini. O linişte apăsătoare, o linişte grea şi rece ne prevesteşte venirea

iernii.

Ce frumoasă a fost şi toamna aceasta!....

Gabriela Balci, clasa a VII a

Misterul nopţii

Era o seară răcoroasă de vară. Stăteam cu capul pe pernă şi priveam pe fereastră magia

vieţii nocturne. Atrasă de frumuseţea acestei vieţi, m-am apropiat de fereastră. Deodată,o

lumină puternică a deschis-o. Era Luna care vroia să mă invite să cunosc ce făcea ea ca

noaptea să pară un adevărat mister. Curioasă să descopăr acest mister am acceptat invitaţia

dragei mele prietene, Luna. Ea a poruncit Vântului să mă ducă din camera mea pe aripile sale

până la stelele din înaltul cerului.

Când am urcat pe aripile Vântului, am simţit că o nouă prietenie va începe. Ce frumos

era să călătoreşti în văzduh! Parcă mă îndreptam spre paradis… Dar de ce zic “parcă”? Acolo,

sus, alături de stele, mă aflam deja în paradis… Călătoria pe aripile Vântului mi s-a părut

minunată. În sfârşit, ajunsesem. Mă aflam într-un loc feeric. Stelele au început să deschidă

nişte saci mici unde se aflau visele pe care trebuiau să le trimită oamenilor. Apoi, Luna m-a

întrebat dacă beau o cupă cu ceai făcut din praful stelelor. Am acceptat să beau acel ceai. Era

delicios! Era mult mai dulce decât cel îndulcit cu zahăr sau cu miere.

După ce mi-am terminat ceaiul, trebuia să plec spre autobuzul care mă ajuta să revin în

camera mea. Nu vroiam să părăsesc acea lume minunată, care de atunci a rămas într-un sertar

al minţii şi al inimii mele. De aceea am urcat din nou pe aripile pufoase şi răcoroase ale

Vântului. Acesta m-a condus pe pământ, dar nu în camera mea, ci într-un luminiş.

Am cutreierat acel luminiş împreună cu Vântul. Întunericul ne urmărea şi vroia să ne

sperie, dar cum niciodată un prieten adevărat nu te uită atunci când ai nevoie de ajutorul său,

12

Luna ne trimisese lumina ei puternică. Astfel, mi-a dovedit că un corp ceresc poate fi “mai bun

la inimă” decât o fiinţă umană.

Eram puţin uimită de prietenia Lunii, dar şi de ceea ce am descoperit la capătul

luminişului…un cufăr. Mă întrebam: ”Există vreo comoară în el?”. Lângă cufăr era şi o cheie

de aur. M-am apropiat, plină de teamă de acea cheie, am luat-o şi am deschis cufărul. În el era

o cutie mare, în aceasta era o cutie mai mică, iar în cutia cea mai mică era un bilet pe care

scria: ”Prietenia reprezintă pentru fiecare individ o avere inestimabilă… Trădarea unui prieten

este un act de slăbiciune…Preţuieşte prietenia!”. Ce era oare cu acel bilet?

Nu am înţeles în acel moment, dar mi-am dat seama că inscripţia trebuia păstrată ca şi

cum ar fi fost un document foarte important. Imediat după acea descoperire ni s-a deschis în

faţă o uşă. Ea ducea către grădina plină cu flori din faţa casei mele. Când am ajuns în grădină,

am vrut să mai stau puţin de vorbă cu Vântul.

Ne-am aşezat pe nişte scaune, în jurul unei măsuţe confecţionată din nuiele de salcie şi

am început să ne spunem părerile despre viaţa astrelor şi cea a oamenilor. Când ne-a văzut că

stăm de vorbă, Luna s-a apropiat de noi. Acum, fiindcă aveam doi invitaţi de seamă, trebuia să-

i servesc cu ceva…Dar cu ce? Mi-am adus aminte de trandafirii de la fereastra mea. I-am servit

cu dulceaţă de trandafiri şi cu sirop din roua dimineţii. Celor două “personalităţi” le-au plăcut

acea noapte. După ce au plecat, am rămas singură. M-am dus în camera mea. De acolo, am

admirat dansul unor licurici ce păreau a fi nişte stele ce călătoreau în timp, apoi am privit cum,

puţin câte puţin, dispărea viaţa nocturnă. Luna pleca agale şi-şi lua la revedere de la mine.

Soarele privea mândru spre fereastra mea. Copacii se trezeau din somnul vegheat de mine şi de

prietenii mei. Cocoşii începeau să-i trezească pe cei din casă. Magia unei noi zile şi ale unei

noi speranţe urma să se ivească.

Soarele se îneca în albastrul cerului. Norii desenau pe cer forme mărunte. Îmi plăcuse ce

trăisem în acea noapte. Ochii mi se închideau, dar nu vroiam să dorm. Doream să admir cum

trandafirii îşi deschid corola, cum mărul din faţa tufei cu flori freamată de bucurie, cum râul

din spatele casei râdea şi se bucura de cântecul frumos al broaştelor, cum păsările începeau să

ne încânte cu trilurile lor, cum fântâna dăruia apa plantelor, cum roua spală ochii insectelor.

Nemaiputând rezista frumuseţii naturii, mi-am luat o pernă şi o pătură şi m-am dus

lângă râu pentru a dormi legănată de susurul cristalin al râului.

Şi deodată pleoapele îmi părură grele, un dulce somn mă învălui…Am visat?! Visez?!

Voi visa!!! Cernat Laura, clasa a VIII a

(CONCURSUL INTERNAŢIONAL DE CREAŢIE„ECOFEST JUNIOR 2011” ROMÂNIA)

Toamna Este o zi fabuloasă de toamnă, în care puţinii nori cenuşii se zăresc pe cer. Ca într-un

vis, zâna toamnei parcă mi-a apărut în faţă, coborând din caleaşca ei de aur, îndreptându-se

spre mine. Am întins mâna spre ea şi am zburat împreună printre frunzele ruginii. Am văzut

pomi cu mere rumene, pere aurii şi gutui parfumate. Miresmele lor mă îmbătau. Păsările

plecau vâslind în înălţimi. Ele duceau spre depărtări ultimile licăriciri ale zilelor de vară.

După un timp toamna se aşeză comod pe tronul ei răspândind în jur culori şi arome

binefăcătoare. Eram vrăjită de spectacolul ireal ce se desfăşura sub privirile mele. Şi abia

atunci am înţeles că ea, toamna, este cea mai darnică dintre fiicele bătrânului an, pentru că de

fiecare dată ne aduce în dar cele mai preţioase bogăţii – roadele minunate ale acestui pământ

binecuvântat.

Săvulescu Larisa, clasa a V a

13

Drumul spre bunici

De dimineaţă, într-o zi de toamnă, mă trezesc grăbită spre a pleca în lunga călătorie spre

bunici. Doar că somnul a fost mai dulce de dimineaţă şi normal că am plecat cu întârziere.

Iată-mă gata de plecare! Cărarea care mă duce cu siguranţă la bunici mă conduce spre un

sat mic dar foarte frumos. Pe acolo nu mai trecuseră de mult copiii care să înveselească starea

aceea de melancolie. Totuşi, sătuleţul era înconjurat de munţi cu păduri de conifere. Priveliştea

era superbă! În drumul meu am întâlnit şi o bătrânică care făcea dulceţuri pentru iarnă, dar

care se plângea la celelalte surate de faptul că recolta nu a fost prea bogată şi că de-abia mai

reuşeşte să culeagă pentru conservele ei.

Trecând şi de acest sat cărarea mă conduce spre o pădure cum alta nu-ntâlnisem. Pe lângă

ea trecea un râu limpede şi pe cărările lui vedeai frunze palid colorate. Pe cărare se formase un

covor multicolor foarte alunecos dar în acelaşi timp şi foarte frumos. Copacii abia dacă mai

aveau câte o frunză atârnată. Mi-am continuat drumul dar din pădure răsuna cântecul ultimelor

păsări care nu emigrează spre ţările calde. O pădure mică prin care am trecut foarte repede. În

continuarea acesteia se afla un lot de porumb care nu fusese încă cules. Câteva sunete se auziră

de acolo:

- Est…..eee………foar…te ..........friiiggg!

- Cine vorbeşte? Eiii… oricine ai putea fi, ai dreptate!

- Eu ! Aici în spate!

- Tu cine eşti?

- Eu sunt regele porumbului, iar recolta din anul acesta a luat sfârşit; o să pierim cu toţii

când o să vină iarna.

Dar văzând câţiva oameni venind dinspre sat cu saci mi-am dat seama că oamenii se

îndreptau într-acolo aşa că le-am spus:

- Nu vă faceţi griji, cineva vine chiar acum la voi!

Şi întorcându-se cu sfială toţi o dată, văzură şi ei minunea la care nu mai sperau. Am

plecat totuşi lăsându-i pe prieteni să-şi comunice noutăţile.

Cărarea mă conducea în continuare spre un pod care traversa un lac. Lacul era atât de

limpede încât puteam vedea micii peştişori şi micile broscuţe. Apa părea să fie un mic paradis

unde totul era “roz”.

Trecând şi de podul de lemn ajung pe un deal pe care trebuia să-l urc şi apoi să-l cobor.

Greu dar frumos. O privelişte minunată! Vedeam toată pădurea în care se afla casa bunicilor

mei. Şi nu era oarecum: era plină de culori şi sunete frumoase şi îmbietoare. Cu chiu cu vai,

am ajuns şi la casa bunicilor. Ei mă aşteptau cu braţele deschise pe prispa casei ca doi

îndrăgostiţi din anii ’40 spunându-mi:

-Bine ai venit, mica noastră nepoţică!

Şi lăsându-mi bagajele am început să mă joc şi să zburd prin pădure ca un miel fericit

din visele copiilor. Iar bunicii mei mă privesc cu ochii în lacrimi amintindu-şi de copilăria lor

şi jocurile din vremea aceea. Era o lume de basm unde totul era fascinant şi liniştitor, un loc

unde puteam liniştită să-mi depăn amintirile şi să mă relaxez, unde nici-un scâncet de copil nu

se auzea. Era cu totul şi cu totul alt tărâm, unul mai bun şi mai frumos.

Acesta este drumul şi locul care mă fascinează şi mă bucură de fiecare dată. Zaharia Larisa, clasa a VI a

14

Prima zăpadă

Se apropie prima zăpadă. Iarna venise de mult şi noi aşteptam nerăbdători prima zăpadă.

Într-una din zile, bunicul, venind de afară, ne-a spus :

-Astăzi va ninge !

Nu a trecut prea mult timp, când, dintr-o dată cerul a început să cearnă mii de fulgii

din înălțimi.

M-am îmbrăcat în grabă şi am ieşit afară. La început mai rar şi cu fulgi mai mici, apoi

din ce în ce veneau tot mai multe steluţe argintii. Priveam în sus. Mă orbea dansul acesta

ameţitor. Pe faţă simţeam atingerea rece a iernii. Mii de fluturi lucitori se adunau ca să

gătească pământul.

Copiii ieşeau din case şi, bucuroşi, alergau şi întindeau palmele ca să prindă în ele o

fărâmă din această roire argintie.

Cât e de gătită iarna!

Casele, pomii, gardurile, totul va fi alb. De departe răzbăteau spre noi clinchete vesele

de săniuţe. Iarna sosise cu adevărat. Şi-a trimis mai întâi solii: primii fulgi de zăpadă.

Ce mult îi dorisem!

Ioniţă Daniel, cls. a IV a

Steluţa de nea

A sosit şi ultima fiică a bătrânului an, în caleaşca sa albă. În depărtare se văd pădurile care

sunt cercelate cu ninsoarea măruntă şi albă.

Într-o zi, eu şi fratele meu, am ieşit să ne jucăm cu zăpadă. Dintr-o dată, o steluţă de nea

a căzut pe mâna mea. Am întrebat-o de unde soseşte, iar ea mi-a spus ca vine dintr-un palat

care se numeşte Regatul Zăpezii. Mi-a povestit că are şi o regină pe nume Regina Zăpezii.

După ce-am purtat acel dialog cu steluţa de nea, ea s-a transformat într-o picătură, mică

de apă.

Durerea mea a fost imensă şi am povestit mamei ce s-a întâmplat. Ea m-a mângâiat şi m-

a încurajat, că voi întâlni cu o altă ocazie, o nouă steluţă de nea. Noaptea în vis mi-a apărut

draga mea steluţă şi de bucurie am strâns-o la piept.

Steluţa abia a putut să spună:

- Mă topesc draga mea!

M-am trezit din vis şi eram totul apă. Am adormit din nou cu gândul la ea.

Am povestit a doua zi la şcoală colegilor ce mi s-a întâmplat.

Avram Raluca Gina, cls. a IV a

15

Omul de zăpadă

E iarnă. Afară a nins toată noaptea.

A doua zi, împreună cu fratele meu am hotărât să facem un om de zăpadă. Ne-am îmbrăcat cu

hainele pregătite de mama şi am ieşit la joacă. Am făcut trei bulgări mari de mărimi diferite şi

le-am aşezat unul peste altul. Am rugat-o pe mama să ne facă doi ochi de tăciune iar noi i-am

pus un nas ascuţit dintr-un morcov, o gură mare şi o pălărie veche găsită în pod într-o ladă.

Într-un final, am reuşit să terminăm omul de zăpadă şi am intrat în casă să ne aşezăm la gura

sobei, pentru că eram îngheţaţi de frig.

Hurmuzache Claudiu, clasa a II a

Şcoala noastră

A sosit minunatul şi frigurosul anotimp de toamnă. Ne bucurăm că mai avem puţin şi

terminăm primul semestru de şcoală. Aştept cu entuziasm să aflu ceea ce voi învăţa mai

departe. Şcoala este foarte importantă pentru că este o instituţie de învăţământ format din clase,

grupe şi în care copiii îşi dezvoltă limbajul şi comportamentul.

Este foarte frumos la şcoală…sunt nenumarate concursuri, chiar dacă acestea sunt bazate pe

relaţii de competiţie, îşi poţi face mulţi prieteni.

Copiii erau în al nouălea cer, atunci când domnul nostru învăţător ne laudă pe toţi,

iertându-ne pentru orice faceam.

Clasa mea are trei ferestre, prin care soarele pătrunde zâmbindu-ne atunci când luăm

note bune şi meritate. Pe holul şcolii sunt o multime de panouri cu desenele noastre din clasele

mai mici.

În şcoală trebuie respectate anumite reguli pentru ca să avem clasele curate şi prestigiu

în judeţ.

Acum, doar domnul învăţător ne predă, însă de anul viitor vom avea mai mulţi profesori

pe care, sincer, îi apreciez încă de pe-acum. Anul acesta am învăţat discipline noi, cum ar fi:

geografia şi istoria ţării, cum să ne purtăm în societate şi altele. Eu vin la şcoală pentru a mă

delecta cu aceste lucruri, care oferă puterii şcolii.

De asemenea, am un bun prieten, pe care îl cheamă Claudiu Munteanu…pentru că nu

am venit doar să învăţ, ci şi să-mi fac prieteni.

Mereu intru în şcoală cu multe emoţii şi bucurie, pentru că nu ştiu ce urmează să învăţ,

dar ştiu că dacă voi învăţa voi ajunge o persoana importantă în viaţă.

Mie îmi place la şcoală foarte mult şi cred că aici orice persoană îşi găseşte o a doua

familie.

“Elevii mari sunt zgomotoşi,

Cei mici trec pragul cu sfială,

Bine aţi venit, copii frumoşi,

Aici, la draga voastră şcoală…” Cernat Ionuţ, clasa a IV-a

16

Toamna

Cea de-a treia fiică a anului, cu mireasma sa îmbătătoare se răspândeşte în aer, toamna

îşi aşază covorul de frunze moarte şi colorate pe pământul umed.

Oamenii culeg recolta bogată de pe dealurile în culori maro, bej, verde şi roşu. Se ridică

în văzduh larma vorbelor culegătorilor, iar carele pornesc spre sat scârţâind sub povara recoltei

bogate.

Pădurile se îmbracă într-o platoţă de armură, iar norii suri îşi poartă plumbul. Cad

frunzele galbene din pomi, foşnind uscat, desprinzându-se de grengile ude şi fără veşmânt. A

ruginit frunza din copacii mari, în timp ce toamna plânge cu lacrimi de ploaie.

Merele pline de culoare împodobesc crenguţele precum cerceii cu grele nestemate.

Toamna împrăştie arome dulci şi amarui, miresme stinse. Soarele mângâie pământul

amorţit, iar furnicile mărşăluiesc în cătarea proviziilor.

Doamna curcubitaceelor botează natura udă, aducându-ne prilej de bucurie.

Constantin Miruna,

clasa a III a

Toamna Toamna te ia mereu prin surprindere...

Ba e frig, ba e cald...

Niciodată nu te-a întrebat Cum vrei tu să fie.

Toamna cad frunze viu colorate. Dar, de data aceasta,

S-au răzgândit.

Ele cred că ar fi bine Să se mai îngălbenească un pic.

Totuşi, toamna ne înveseleşte. Ea aduce roade bogate

Faţă de dragile ei surate.

Dar, să ne gândim mai bine: Toamna mereu ne surprinde!....

Zaharia Larisa, clasa a VI a

Poezie despre toamnă

Îmbrăcând cărarea

Berzele s-au dus Cenuşie-i zarea!

În crâng fluturi nu mai sunt,

Păsări nu mai cântă Plutesc neguri pe pământ

Vântul tot frământă.

Pic cu pic pe geamul lin Ploaia se prelinge,

Nu e soare, nici senin

Cerul parcă plânge.

Săvulescu Larisa, clasa aV a

17

Toamna Tomna friguroasă a venit

Vara a plecat mâhnită Când va veni,

Iarna grea o va robi.

Ea e tare supărată

Căci va pleca îndată

Dar până atunci Va mânca nuci.

Aduce fructe pe la gospodării Bate pe la uşi: boc!boc!

Şi te tulbură foc

Nu te mişti din loc!

De o vezi pe-afară Să ştii că nu e vară

Căci se supără tare

Că o confunzi cu o parcare...

David Ioana, clasa a VI a

Toamna Mă învălui cu ale ei culori,

Şi mă face să mă simt că zbor

Precum o pasăre călătoare În depărtare, în altă zare.

Vântul prin frunze foşneşte, Glasul toamnei îmi vorbeşte,

Şi un covor îmi făureşte

În mii şi mii de culori.

Doar o rază de soare mângâie uşor

Frunzele copacilor, Care cad şi parcă mor

Într-un lin şi tainic zbor.

Georgiana Ştefănescu, clasa a VIII a

Peisaj de toamna

Peisaj frumos de toamna,

Dupa colt, eu am zarit, Copaci goluti, frunze pe jos,

Hornuri fumegand usor.

Pasari pleaca, frunze cad,

Vara deja ne-a uitat, In gradina bunicutei

Stau palite flori micute.

Zaharia Larisa,clasa a VI a

Decor

Se aude foşnetul unei frunze solitare,

Care-şi plânge soarta prin a inimii iertare. Se aud glasuri de păsări, pirdute-n depărtare.

Se aud ale copacilor plânsete de dor,

Sperând că uitarea le va fi de ajutor.

Acum, toată natura poartă un straniu decor;

Frunze, păsări şi copaci Au rămas doar cu umbra lor.

Nimeni nu-i ajută... nimeni nu-i ascultă,

Doar speranţa rămâne-n spatele acestui trist decor.

Cernat Laura, clasa a VIII a

La şcoală

Am ieşit din curtea mea

Şi-am plecat la şcoală-aşa,

Foarte bine eu am luat, Soneria a sunat

Eu acasă am plecat.

Săcăluş Alexandra, clasa I

18

Iarna Iată c-a sosit şi iarna,

Plină de omăt pufos,

Ea a pregătit în casă Câte-un brad frumos, frumos.

Pentru voi iubiţi copii, Moş Crăciun a pregătit,

Daruri multe şi frumoase

Pentru a vă mulţumi.

Şi din sac îndată scoate Prăjituri şi cozonaci,

Însă de n-ai fost cuminte,

Nu îţi dă, n-ai ce să faci.

Din săcuţ Moşul mai scoate,

Fel de fel de jucării. Mulţumim, moşule drag,

Şi la anul să mai vii!

Cernat Georgiana, clasa a III a

Dragă Moş Crăciun,

Mă numesc Andreea şi sunt elevă în clasa a III a la Şcoala Vînători. Dragă, Moşule, în fiecare an te aştept cu nerăbdare. Am auzit că vii de departe, tocmai de la

polul Nord. Ştiu că ai fost ajutat de elfii tăi şi ai pregătit tot anul lucării pentru copiii cuminţi.

O sărut cu drag şi pe doamna Crăciun, pentru că ea ne pregăteşte nişte dulciuri minunate. Sper ca renii tăi, dragă Moşule, să nu obosească repede şi să ajungi şi pe la mine. Anul acesta

am fost mult mai cuminte. Mi-am ascultat părinţii, m-am jucat cu surioara mea şi am luat note bune la

şcoală. Cadoul pe care mi-l doresc este un laptop şi o carte cu poveşti, iar pentru sora mea cărţi de

colorat, culori şi o păpuşă Barbie.

Ţi-am pregătit şi ţie un cadou. Sunt câteva desene pictate de mine şi o poezie. Iubite, Moş Crăciun,

Te-aştept demult să vii,

Se-aude-n depărtare Peste păduri şi mări

Glasul tău răsunând tare: „Ho, ho, ho...Copiii, acum sosesc!”

Te îmbrăţişez cu drag!

Vlad Andreea, clasa a III a

19

Om si societate

Minunata poveste a lui Moş Crăciun

Se povesteşte din bătrâni că pe vremea lui Irod, împăratul iudeilor, voind să se facă liste cu toţi tinerii buni

de luat la oştire, a dat ordin ca fiecare tânăr să se ducă în

satul unde s-a născut şi acolo să se înscrie pe listă. Aşa a trebuit să facă şi Iosif, logodnicul Mariei, şi de

aceea s-au dus ei amândoi la Vifleem, orăşelul din care se

trăgea tânărul. Se spune că acolo trăia un păstor bătrân, de lege păgână, cu numele de Crăciun.

În seara de 24 spre 25 decembrie, adunându-se în

Vifleem mult norod călător şi ne mai fiind loc de dormit pe nicăierea, Sfânta Maria cu logodnicul său Iosif au fost nevoiţi să poposească la marginea oraşului, la

casele bătrânului Crăciun. Femeia lui Crăciun, baba Iova, o goni pe Maica Domnului din casă,

spunându-i că bărbatul ei e om rău la inimă, că nu suferă în casa lui oameni străini. Ce să facă Sfânta Fecioară? Ceasul naşterii Mântuitorului lumii se apropia. În culmea durerilor,

ea se furişă într-o iesle de boi din staulul păstorului.

Trecuse de miezul nopţii. Era pe la al doilea cântat de cocoşi, când Moş Crăciun, trezindu-se din somn, sculă pe baba Iova să-i pună la foc bucatele să fiarbă pentru a doua zi. Alergă baba Iova în

ogradă să adune uscături pentru aţâţat focul. Nici nu apucă să-l aprindă şi o lumină venea din coşarul boilor, o lumină de părea că toată ograda era în flăcări. Baba alergă în staulul boilor şi, în loc de foc, ce

să vadă? Văzu pe Maria lui Iosif, pe Sfânta Fecioară, că născuse în ieslea boilor pe Mântuitorul, pe

Ziditorul lumii, pe Domnul nostru Iisus Hristos. La această privelişte dumnezeiască, baba Iova căzu încremenită la pământ:

„ – Maică preasfântă, Fecioară slăvită, miluieşte-mă!”

Maica Domnului, cu vorbe blajine, o rugă să se apropie de sfântul prunc şi după obiceiul moaşelor de la ţară, să taie buricul dumnezeiescului fiu.

Moş Crăciun nu numai că nu crezu, dar în furia lui a trântit-o pe baba Iova la pământ a luat o

bardă şi i-a tăiat mâinile ei pângărite chiar pe pragul casei. Cu mâinile tăiate, biata babă alergă ţipând la ieslea dumnezeiescului prunc şi s-a rugat s-o mântuiască.

„ – Apropie-ţi, moaşă Iovo, braţele tale de scutecele presfinţite ale pruncului! zise atunci Maica

Domnului. Nici n-apucă să atingă bine legăturile leagănului şi, ce să vezi? Minune! Mâinile sângerânde ale

babei Iova se lipiră la loc şi din palmele ei ieşeau raze mai strălucitoare decât soarele. Ea a

îngenuncheat cu cuvioşie înaintea fiului Mariei şi i s-a închinat, sărutându-i mânuţele cu lacrimi de bucurie. Bătrânul Crăciun, înspăimântat de îngrozitoarea faptă ce săvârşise, căzu cu faţa la pământ,

plângând amarnic, ca un copil. Într-un târziu el s-a redeşteptat ca dintr-un somn adânc. Se sculă şi cu

paşi repezi, s-a apropiat de ieslea Mântuitorului.

Nu mai era acel Crăciun de odinioară, cu căutătura-i fioroasă, cu faţa posomorâtă, cu inima

împietrită, ci un unchiaş bătrân cu barba albă ca zăpada, cu fruntea senină, blând la suflet ca un

mieluşel şi plin de bunătate. Smerit, el căzu în genunchi la picioarele lui Hristos şi cu ochii scăldaţi în lacrimi îi ceru iertare.

Glasuri de îngeri, strigăte de bucurie şi de veselie din ceruri se auzeau:

Slavă întru cei de sus Lui Hristos, domnul Iisus,

Lui Hristos, lui Dumnezeu,

Din oraşul Vifleem.

Pe pământ pace, Bucurie, veselie,

La oameni bună-voire!

Material cules de preot Dima Marius Daniel

20

MANIFESTĂRILE MAGICO-LUDICE ALE COPIILOR

Jocurile de copii, cunoscute şi sub denumirea de ,,folclorul copiilor’’, este un compartiment foarte

larg şi variat în manifestări, cunoscându-se inventivitatea celor mici. Cum afirma şi Ivan Evseev în

,,Jocurile tradiţionale de copii’’, ,,folclorul copiilor se înfăţişează ca un adevărat muzeu de vestigii etnologice’’. Astfel, jocurile de copii au interesat de-a lungul istoriei folcloristicii, atât din perspectiva

muzicală şi lingvistică, cât şi sub aspect poetic şi psihologic. Cândva, cuvintele din jocurile de copii

aveau un caracter iniţiatic. De aceea descoperirea sensurilor se transformă într-o adevărată ,,arheologie culturală’’. Jocul, în general, tinde să se menţină în lumea libertăţii specifică imaginarului, visului,

poeziei şi artei. Prin joc omul îşi câştigă puterea de a domina Universul, de a transforma natura într-un

spaţiu cosmicizat. Cercetările au arătat că textele şi cântecele copiilor, cum ar fi formulele de incantaţie adresate

elementelor naturii, animalelor şi plantelor au avut în trecut un substrat magic, iar unele îl păstrează

până astăzi. Totodată, aceste jocuri au reţinut toate tipurile de discurs sau text magic stabilite în semantica folclorului (ex: magia albă, magia neagră, exorcismul). În jocurile de copii româneşti

predomină scenariile ludice cu un pronunţat simbolism agrar, adevărate ,,practici’’ ludico-rituale de

influenţare magică a forţelor naturii, apoi regăsim şi amprenta simbolismului solar în echilibru cu cel al forţelor htoniene (adică pământene). De exemplu, jocurile ce implică sărituri sau introducerea într-o

groapă săpată în pământ a pietricelelor, nasturilor, nucilor, monedelor etc. şi care e o transfigurare a

,,matricei roditoare’’. Astfel de acţiuni sunt de natură sacrală şi se realizează prin intermediul lor un dialog cu spaţiul invizibil, cu strămoşii mitici ori cu morţii.

Trebuie să amintim, de asemenea, şi de funcţia persuasivă (adică de convingere) a limbajului

textelor de natură magică din jocuri, ceea ce trimite la acea transgresare a timpului şi a spaţiului specific visului, imaginarului infantil. Aşa se întâmplă în obiceiul ,,înfrăţitului’’care constă în

,,înfrăţirea’’simbolică a tinerilor şi a copiilor, băieţi şi fete, în ziua de Sf. Toader.

Un alt joc interesant, ce împleteşte într-o formulă inedită ludicul cu magicul este ,,omul-negru’’. ,,Omul-negru’’ este o figură emblematică, prezentă atât în jocurile de copii, cât şi în alte specii şi

genuri folclorice. Personajul misterios aparţine, se pare, unei lumi haotice, obscure. El nu mai poseda

obiceiuri şi gesturi culturale, de aceea nu poate fi acceptat drept strămoş autentic, devenind un duh eminamente malefic, un strigoi din memoria căruia s-au şters urmele vieţuirii sale în lumea

oamenilor.Venirea sa este un fapt nedorit şi jocul trebuie să asigure protecţia faţă de acest duh (acest

lucru se realizează simbolic printr-un cerc magic format de copii împotriva duhului necurat). În alte jocuri precum ,,De-a calda’’ ori ,,De-a bătutelea’’ obiectul principal devine mingea, ce capătă

valenţe magice, purtând un simbolism ancestral. Tot ca simboluri importante din punct de vedere

magico-ludic se pare că sunt şi ,,Roata’’ şi ,,Cercul’’, care continuă să păstreze străvechile asociaţii mitico-simbolice astrale, calendaristice, apotropaice (adică de protecţie) sau pirice ( referitoare la foc),

şi adăugăm în acest sens nume de jocuri precum ,,Titirezul’’, Roata în mâini’’, ,,Roata de foc’’.

Alte jocuri ce includ acţiuni magico-ludice sunt: ,,Caloianul’’, ,,Jocul Felegii’’, ,,Lăzăriţa’’, Arderea sălaşului’’, ,,Baterea pământului cu maiurile’’, ,,Drăgaica’’, ,,Baba şi uncheşul’’, ,,Podul de

piatră’’, ,,Cântecul melcului’’ etc.

Astfel, magicul şi ludicul participă intens la dezvoltarea personalităţii umane începând chiar cu vârsta copilăriei, prin experienţele noi, neobişnuite, impresionante chiar pentru conştiinţele indivizilor.

Material realizat de prof Ciutacu Alina

21

Pagina prescolarului În cadrul activităților extrașcolare, preșcolarii

grupei mari de la Grădinița cu P.N.Vînători,

îndrumați de d-ra prof.Mariana Stanciu au realizat un moment artistic dedicat sărbătorilor de iarnă cu

tema ”Să-l așteptăm pe Moș Crăciun”. Colindele

de Crăciun cântate de preșcolari au încântat sufletele părinților cât și a celorlalți invitați. De

asemenea, tot sub îndrumarea d-rei prof.

preșcolarii l-au întâmpinat pe Moș Crăciun cu un dans popular numit ”Bătută moldovenească”, dans

ce a stârnit admirația invitaților din sala, aceștia

răsplătindu-i pe cei mici cu aplauze, iar Moșul cu multe cadouri.

În cadrul activităților practice, preșcolarii grupei mari,

au realizat diferite aplicații: felicitări, colaje, picturi pe care le-au dăruit părinților, iar o parte dintre ele le-au expus în holul grădiniței pentru a fi admirate și de alți copiii.

Prin astfel de activități, copiii sunt puși în situația de a gândi și elabora diferite lucrări practice,

dezvoltându-și astfel gustul estetic,

pentru că doar prin această

capacitate de deosebi frumosul de urât,se cultivă contactul copiilor cu

opera de artă cât și prin exercițiu.

În cadrul unei expoziții cu tema

”Farmecul Iernii în culori de

colind”, preșcolarii de la grădinițele Balta-Raței, Mircești,

Rădulești,Jorăști și Vânători conduși de cadrele didactice prof. Dumitrache Ionica, prof. Ludescu

Roxana, prof. Mîndrescu Alexandra, educ. Tudorache Daniela și prof. înv. preșcolar Mariana Stanciu

au realizat o serie de colaje, picturi, aplicații prin diferite tehnici de lucru ce au putut fi admirate pe holul Școlii Vînători de către toți colegii.

22

Material realizat de prof. Stanciu Mariana

Stiinte

Ocrotiţi mediul înconjurător!

Astăzi, vom participa împreună cu cei de la clasa aIV a la o activitate numită „Ocrotiţi natura!”.

Vom merge în pădure şi vom aduna gunoaiele aruncate de cei care nu ocrotesc natura. Apoi, vom pune

panouri în care arătăm că nu e voie să facem focul în pădure, să scrijelim coaja copacilor, să tăiem copacii şi să rupem flori ocrotite de lege.

O potecă năpădită de iarbă ne duce în inima pădurii, când urcând, când coborând de-a lungul

colinelorformate de terase, în timp ce ochilor li se oferă privelişti mereu noi. Câteva tufe rare şi izolate ne încântă. Pământul e acoperit cu iarbă de un verde închis, cu flori albastre de nu-mă-uita şi violete.

În această împărăţie tăcută a pădurii, pătrunzi cu sfială ca îmtr-un templu. Răcoarea, miresmele şi aerul

curat te învăluie plăcut. Te simţi pătruns de liniştea şi frumuseţea din jurul tău. Sufletul îţi tresaltă, zâmbind fericit.

Făcându-i rău Pământului, ne facem rău chiar nouă înşine. Fiecare dintre noi poate contribui la

sănătatea planetei. Îţi imaginezi cum ar arăta pădurea dacă toată lumea ar arunca gunoaiele la voia întâmplării?

La întoarcere, mergeam veseli cu gândul că am mai făcut o faptă bună.

Haideţi să ocrotim natura!

Vald Andreea, clasa a III a

OCROTIREA NATURII ÎN JUDEȚUL VRANCEA

Socotind educația ca un instrument al transformării și devenirii lui Homo Ecologicus,

considerăm că un instrument nu este bun decât în măsura în care sunt bune competențele și virtuțile celui care îl folosește. Numai așa educatorul se poate angaja pe drumul transformării cunoștiințelor în

beneficiul omului și naturii.

Vrancea a fost cunoscută, atât în țară cât și peste hotare, datorită aspectului sinistru al dealurilor dezgolite si erodate. În perioada dintre cele două războaie mondiale, Țara Vrancei și Valea Milcovului

au fost regiunile considerate cele mai afectate din țară, de procese de eroziune, ca urmare a tăierii

neraționale a pădurilor. Astfel, la începutul secolului, pădurile ocupau, numai în Țara Vrancei, 65.000 ha. Printr-o

acțiune susținută de defrișare, societațile forestiere care acționau aici, au distrus până în anul 1905,

50.000 ha. Așa se explică faptul că din 184,5 ha cât constituie fondul forestier al întregului județ Vrancea, 75.000 ha sunt păduri tinere, între 40 și 50 ani.

Dispariția completă din fauna județului Vrancea a bourului, a caprei negre, a elanului, a

cocoșului de mesteacăn, a dropiei cât și restrângerea ariilor de răspândire a cerbului carpatin, a ursului brun, a cocoșului de munte, a ieruncii și a altor specii, sunt tot atâtea exemple de urme ale intervenției

nechibzuite ale omului în natură.

În lista actualelor rezervații naturale sunt cuprinse o parte din vechile rezervații, unele au fuzionat fiind în apropiere și, în sfârșit, au fost incluse multe teritorii noi, cu o valoare științifică,

peisagistică, ecoprotectivă.

- Rezervația forestieră, geologică, zoologică, floristică Tișița a fost extinsă la 5.400,1 ha. Aceasta cuprinde resturi de păduri seculare pe Masivul Tisary și Cheile Tișiței - o vale adâncă și îngustă, săpată

de-a lungul timpului de pârâul Tișița. Se mai găsesc aici o floră și o faună interesantă, cu multe

endemisme și specii rare.

23

- Rezervația geomorfologică și peisagistică Strâmtura Tulnici, cu o suprafață de 12,4 ha cuprinde un eșantion de gorunete naturale, depozite fosilifere ihtiologice (pești oligoceni). Se mai găsesc

izvoare cu ape minerale sulfuroase și un aspect peisagistic inedit cu chei, turnuri, cascadă (la

confluența Dălhățașului și Cozei). - Rezervația geomorfologică și peisagistică Rîpa Roșie-Tulnici, de 49,6 ha este un eșantion

impresionant de formațiune erozională. Sunt prezente aici reliefuri pe luturi loesoide și formațiuni

solifere. - Rezervația geologică și peisagistică Algheanu-Vrâncioaia, de 30ha; este un masiv de sare cu

microreliefuri specifice. - Rezervația paleontologică Bozu-Prisaca, comuna Valea Sării, cuprinde 5 ha. Aici s-au găsit

impresiuni de pachiderme carnivore din miocen și este al doilea punct din Europa, după Ungaria, cu

valoare paleontologică. - Rezervația forestieră, geologică, Lacul Negru-Cheile Nărujei I și

- Rezervația geologică, peisagistică Cheile Nărujei II, ambele totalizând 1.294,2 ha. Aici găsim

fragmente de ecosisteme forestiere naturale seculare, în dispariție, cu o floră ierboasă bogată în specii rare. În zona Lacul Negru este o mlaștină oligotrofă, cu floră lacustră, interesantă. Aspectul peisagistic

este mult îmbogățit datorită celor două sectoare de Chei, săpate de apele Nărujei.

- Rezervația forestierăVerdele, de 250ha.

- Rezervația forestieră Vârful Goru și

- Rezervația forestieră Lăcăuți-Izvoarele Putnei, ambele de 1802,5 ha. Aceste trei rezervații cuprind

molidise seminaturale, de limită altitudinală superioară, cu floră și faună specifice, cu peisaje montane pitorești, este o zonă forestieră de liniște silvocinegetică, pentru principalele specii cinegetice din zonă:

cerb, urs, râs, cocoș de munte, ieruncă. Pe Vârful Goru se găsește singurul jnepeniș din Vrancea.

- Rezervația forestieră și peisagistică Stejicul Mare şi Mic de 252 ha.

- Rezervația forestieră și floristică Monteoru-Ursoaia de 709,3ha.

- Rezervația geologică și forestieră Focul Viu-Cenaru I. Pe un promontoriu situat pe partea dreaptă

a Milcovului, în dreptul localității Andreiașu de Jos, la aproximativ 350 m de la șosea se află fenomenul natural Focul Viu sau Focul Nestins. Denumirea vine de la faptul că pe o suprafață de

câteva zeci de metri au loc emanații de gaze naturale, gaze care se aprind în mod spontan sau sunt

aprinse. - Rezervația geologică și peisagistică Cascada Putnei. Dupa confluența cu pârâul Tișița, râul Putna

curge printr-o vale îngustă, săpată de-a lungul vremii în gresii dure. Apele tumultoase ale Putnei au

săpat în mod diferențiat, în funcție de duritatea rocilor, formând o cădere de 12 m, iar zona este cunoscută sub numele de Cascada Putnei.

- Rezervația forestieră și de agrement Crângul Petrești-Vînători - pădure specifică de silvostepă,

cu flora şi fauna caracteristice, pe o suprafaţă de 132 ha. Este situată pe terasa malului drept al Siretului, la circa 3 km de orașul Focșani şi în prezent este ocrotită ca zonă de agrement, cu importante

așezăminte culturale şi amenajări turistice.

- Rezervația cinegetică Lunca Siretului, cuprinde lunca si câmpia inferioară ale râului Siret şi ale afluenților săi. Cuprinde 2150 ha și este protejată ca zonă de pasaj pentru păsările migratoare.

Sperăm ca odată cu includerea acestor teritorii în rândul rezervațiilor naturale, se va asigura

conservarea şi păstrarea câtorva din frumusețile naturii vrâncene.

Prof. înv. primar, Cotigă Ion

24

FC Dinamo Bucureşti

Înfiinţată în anul 1948, cu 18 titluri de campioană a României,

câştigătoare de 12 ori a Cupei României, semifinalistă a Cupei Campionilor

Europeni în anul 1984, semifinalistă a Cupei Cupelor în 1990, Dinamo Bucureşti are o echipă tânără cu o medie de vârstă de 26 de ani. A fost prima

echipă românească care a participat în Cupa Campionilor Europeni în anul 1956.

Echipa actuală cuprinde 26 de jucători, 4 portari, 9 fundaşi, 8 mijlocaşi şi 5 atacanţi: Portari: Bălgrădean Cristian, Pena Alexandru, Naumovski Kristijan, Curcă George.

Fundaşi: Homei Sergiu, Luchin Srdjan, Scarlatache Adrian, Pulhac Cristian, Moţi Cosmin, Muşat

Nicolae, Grigore Dragoş, Diabate Zie, Rus Laurenţiu. Mijlocaşi: Cazacu Răzvan, Stoica Dorel, Alexe Marius, Munteanu Cătălin, Stănescu Raphael, Bakaj

Elis, Pătraşcu Bogdan, Kone Djakaridja.

Atacanţi: Păun Georgian, Nicolae Marius, Ţucudean George, Dănciulescu Daniel, Ganea Liviu Antrenor: Ciubotariu Liviu

Cătălin Hâldan – simbolul echipei A început să joace fotbal la vârsta de 10 ani în cadrul clubului Dinamo. Sub comanda primului

său antrenor Ionuț Chirilă a câştigat titlurile naţionale la toate categoriile de vârstă: pitici, cadeţi, juniori, mai puţin la juniorii republicani. Mijlocaş dotat cu calităţi a debutat în Divizia A pe 2

octombrie 1994 într-un meci cu Steaua (Steaua - Dinamo 2 - 0). A urmat o perioadă în care a evoluat la FC Târgovişte, unde a cunoscut bucuria promovării consecutive din Divizia C în B şi din B în A.

După această perioadă Cornel Dinu l-a adus înapoi la Dinamo (1994 - 2000), de unde nu a mai plecat

niciodată. A câştigat cu Dinamo un titlu de campion (1999-2000) şi o cupă a României (2000), cifrele

carierei sale fiind 131 de jocuri/ 6 goluri în Divizia A, 5/1 în echipa naţională, 5/0 in cupele europene,

17/0 la alte loturi naționale. A fost căpitanul echipei dinamoviste, stingându-se din viaţă în urma unui atac de cord la 5 octombrie 2000.

A jucat pe postul de mijlocaş, având numărul 11 pe tricou. De la debutul său în Divizia A, în 2

octombrie 1994, a jucat 138 de meciuri în prima divizie, marcând 6 goluri.

Este supranumit de fani „Unicul Căpitan” datorită devotamentului pe care l-a arătat faţă de culorile clubului Dinamo. În memoria sa, una din peluzele Stadionului Dinamo a primit denumirea de

„Peluza Cătălin Hîldan”, iar tricoul cu numărul 11 a fost retras pentru totdeauna.

Fostă echipă a Ministerului de Interne, istoria lui Dinamo a fost marcată de rivalitatea

permanentă cu celălalt mare club bucureştean, Steaua, întâlnirile dintre cele două echipe fiind

considerate de majoritatea microbiştilor ca fiind cele mai importante meciuri ale anului, de multe ori decisive pentru câştigarea campionatului.

În numărul viitor al revistei vă vom prezenta echipa de fotbal din România cu cel mai mare succes pe plan

naţional şi internaţional: Steaua Bucureşti.

Material realizat de elev Mihu Richard, clasa a VI a

25

Numai pentru parinti

Absenteismul şcolar

Copilul tău lipseşte de la şcoala din ce în ce mai des. Are tot ce-i trebuie pentru ca tu să te asiguri de asta zi de zi şi totuşi te răsplăteşte într-un asemenea fel. Ce poţi să faci?

Îţi propunem un scurt exerciţiu care vă va ajuta mai mult decât o simplă blamare şi discuţie în

contradictoriu. Prezintă-i situaţia în care se află. „Eşti pe punctul de a nu intra la teze din cauza absenţelor. Profesorii te vorbesc de rău şi ai ajuns unul din fugarii clasei. Hai să discutăm puţin despre

avantajele şi dezavantajele pe care fuga de la ore ţi le oferă.” Împarte o coală de hârtie în două şi

realizează împreună cu copilul tău două coloane cu avantaje şi dezavantaje. În funcţie de rezultatul obţinut, continuă discuţia.

Absenteismul şcolar poate fi definit ca o problemă socială explicată din ce în ce mai des drept o

caracteristică socio-culturală a mediului din care provine elevul. Este prezent mai frecvent în mediul urban, în cadrul familiilor sărace. Absenteismul mai poate fi înţeles şi ca un tip de conduită evazionistă

stabilă, permanentă ce reflectă o atitudine lipsită de respect, interes, motivaţie şi încredere în educaţia

şcolară. Absenteismul este folosit de elevi ca o formă de agresiune pasivă împotriva şcolii, fără a le mai fi frică

de posibilele pedepse ce ar surveni atât din partea conducerii instituţiei, cât şi a părinţilor.

Absenteismul este primul factor asociat în mod direct cu abandonul şcolar. Dacă un elev depăşeşte 20 de absenţe nemotivate pe semestru, adică dacă lipseşte la aproximativ 15% din totalul orelor pentru o

singură materie, primeşte automat preaviz de exmatriculare, iar nota la purtare va fi scăzută. Situaţia extremă va fi excluderea elevului din instituţia de învăţământ.

Cu toate că de-a lungul anilor s-au încercat numeroase metode pentru a reduce fenomenul

absenteismului, rezultatele nu arată nicio îmbunătăţire. Recent, a fost elaborată o nouă propunere în proiectul Legii Învăţământului Şcolar de a transforma fiecare absenţă nemotivată a elevului în amendă.

Cu cât un elev va chiuli mai mult, cu atât amenda va produce pagube în bugetul părinţilor. Părinţii ar

putea fi sancţionaţi cu amendă între 500 şi 2.000 lei, în funcţie de numărul de absenţe. Ce am putea face la nivel de familie, şcoală, dar şi de comunitate pentru a reduce nivelul

absenteismului şcolar?

Comunică permanent cu copilul tău. Păstrează o relaţie de comunicare cu cel puţin un profesor de la şcoala în care învaţă copilul.

Poţi face acest lucru prin intermediul grupului de discuţii al clasei copilului tău. Afli care sunt

ultimele noutăţi din viaţa clasei, ce probleme întâmpină alţi părinţi şi ce soluţii găsesc, dar poţi contacta şi prin mesaje private profesorii, pentru a afla informaţii despre cum se descurcă la

şcoala copilul. Creează grupul de discuţie al clasei copilului tău pe site-ul Suntparinte.ro.

Nu evita să mergi la şedinţele cu părinţii doar din cauza notelor proaste şi a numărului de absenţe prea multe.

Nu încerca să găseşti o scuză faţă de alţii pentru absenţele copilului tău. Acceptă realitatea şi încearcă să te gândeşti de-acum încolo ce poţi să faci pentru ca lucrurile să se schimbe.

Foloseşte pedeapsa numai dacă este absolut necesar, dar nu ca pe o modalitate de a-ţi

exprima furia cauzată de şedinţa cu părinţii sau de aflarea rezultatelor şcolare ale copilului. La nivel de şcoală putem aduce în discuţie lipsa unei securităţi foarte ridicate, modalităţi de

predare a materiei nepotrivite cu personalitatea copilului, lipsa unei atitudini ferme din partea

direcţiunii etc. Tu ce crezi că ar mai putea fi adăugat pe această listă?

Material realizat de prof Stoian Elena Lăcrămioara

26

Unele "legi" importante şi glumeţe

Regula regulilor

Există reguli pentru alegerea unei soluţii, dar nu există reguli pentru alegerea acestor reguli.

Legea problemelor

Dacă în problemă sunt implicate mai puţin de trei variabile, această nu este o problemă, iar dacă numărul lor este mai mare decât opt, atunci problema este irezolvabilă.

Principiul rezultatului final

Prin definiţie: când cercetaţi necunoscutul, atunci nu se ştie ce veţi descoperi.

Teorema despre adâncimea băltoacei

Nu poţi spune nimic despre adâncimea unei băltoace, până nu cazi în ea.

Legea a II a disputei

Cine strigă mai tare, aceluia i se dă cuvântul.

Definiţia plagiatului şi a cercetării

Dacă furăm de la unul, acesta se numeşte plagiat, dacă de la mai mulţi – cercetare.

27

28