Nr. 11 \ ianuarie 2010

Revista şcolarilordin clasele I-IV

Şcoala Vînători

AMICII Nr. 11 \ ianuarie 2010 1

ISSN 1843 – 6463

Coordonare şi tehnoredactare computerizată:înv. Elena-Lăcrămioara Stoian

Redactor: inst. Stanciu Mariana

Colectivul de redacţie – elevi: Mateos-Dragomir Andrei, Moisă Simona, Olaru Teodora, Zaharia Larisa, Vaida Diana

AMICII Nr. 11 \ ianuarie 2010 2

ACTIVITĂŢI EXTRAŞCOLAREZIUA ŞCOLII – 20 IUNIE

Foarte interesantă şi inedită pentru noi a fost iniţierea şi sărbătorirea „Zilei Şcolii”, în care ne-am străduit să reluăm legături, între cadrele didactice actuale şi cele care au modelat generaţii anterioare, azi, pensionari, între cadre didactice şi foşti elevi … Astfel, a început o frumoasă „colaborare” între trecut, prezent şi…viitor, care sperăm să

devină o tradiţie a şcolii şi comunităţii! Deosebite au fost şi momentele artistice prezentate de micii artişti ai şcolii noastre!

CONCURS DE SAH

În luna iunie s-a desfăşurat la Şcoala Vînători în colaborare cu Direcţia pentru Sport a jud Vrancea şi Asociaţia Judeţeană de Şah Vrancea, concursul judeţean de şah, Cupa Vacanţei, la care au participat copii de la şcolile N Iorga, Ştefan cel Mare, I Basgan, Mirceşti, Vînători şi Grădiniţele nr.6, 10 şi Pipo. Elevii noştri au obţinut premii, la diferite categorii de vârste. Activitatea a fost organizată şi coordonată de prof. Tertelici Emil.

În cadrul Olimpiadei Naţionale a Sportului Şcolar 2009-2010, a avut loc faza pe centru la fotbal primar cu participarea comunelor Vînători, Suraia, Bilieşti şi Garoafa. Elevii claselor a IV a şi a VIII a, îndrumaţi de dl prof. Tertelici Emil au obţinut locul I şi calificarea la etapa judeţeana, care va avea loc în feb-martie la Liceul Sportiv, Focşani.În luna decembrie 2009, la Şcoala Ion Basgan, Focşani, s-a desfăşurat competiţia sportivă la fotbal, la care au participat elevii Şcolii Mirceşti,

câştigând locul IV la Cupa Moş Crăciun.La concursul Să redescoperim mişcarea, organizată de Direcţia Judeţeană de Tineret şi Sport a jud Vrancea, la cros, eleva Iordache Alexandra, cls a VI a, Şcoala Vînători şi Jugaru Valentin, cls a VIII a, Şcoala Mirceşti au ocupat locul V.

locul IV fotbal Cupa ,,Mos Craciun", editia a III-a, 12 decembrie 2009, organizator: Asociatia Judeteana Sportul Pentru Toti Vrancea , in colaborare cu Federatia Romana Sportul Pentru Toti si Agentia Nationala Pentru Sport locul V , cros ,, Sa redescoperim miscarea", 12. 12. 2009, organizatori :

AMICII Nr. 11 \ ianuarie 2010 3

Ministerul Tineretului Si Sportului , Directia pentru Sport a Judetului Vrancea, Iordache Alexandra- Scoala Vinatori si Jugaru Valentin - Sc. Mircesti Ziua eroilor

În memoria eroilor căzuţi la datorie în primul război mondial, elevii clasei a II a însoţiţi de înv. Cotigă Ion au mers pe 6 august 2009 să aducă un omagiu acestora. Activitatea a constat în vizitarea Mausoluelui de la Mărăsşeşti, discuţii cu veteranii de război din jud Vrancea şi din alte judeţe ale ţării. De asemenea, elevii au participat la ceremonialul de comemorare a eroilor neamului.

Excursie Borzeşti – Tg. Ocna

Elevii claselor a VII a şi a VIII a au vizitat Biserica lui Ştefan cel Mare de la Borzeşti, Muzeul de obiecte religioase, Salina de la Tg Ocna, Monumentul Eroilor şi Mănăstirea de pe Măgura.

Biserica de la Borzeşti

Salina de la Tg Ocna

AMICII Nr. 11 \ ianuarie 2010 4

1 Decembrie

Clasa a IV a, împreună cu inst. Stoian Elena au omagiat eroii neamului şi în special eroii comunei Vînători, în ziua de 1 Decembrie, zi pentru care s-au pregătit confecţionând în orele de abilităţi practice flori din hârtie şi o jerbă pe care au depus-o la Monumentul eroilor din curtea bisericii.

Ziua Veteranilor de Război

Ziua Veteranilor de Război se sărbătoreşte la 29 aprilie, ca semn de recunoaştere a meritelor deosebite ale celor care au luptat pentru apărarea independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a României. Titlul de "veterani de război" a fost recunoscut pentru prima dată pe 29 aprilie 1902.

Domnii Dima Dumitru, Fotache Ion, Arbone Ion, Leonte Neculai şi Angheluţă Gheorghe, veterani de război din comuna Vînători au fost invitaţi la Şcoala Vînători pentru a împărtăşi preţioasa lor experienţă pe care au trăit-o în anii grei de război. Emoţiile au fost mari pentru ei şi pentru auditoriu, veteranii povestind şi retrăind momentele deosebite din spatele frontului sau din câmpul de luptă, iar elevii au ascultat fascinaţi „ povestirile” acestora. La întâlnire au participat elevii Şcolii Vînători, cadrele didactice, directorul şcolii Prof. Dascălu Mariana, primarul comunei Vînători Macovei Gheorghe.

Activitate realizată de înv. Sîrbu Virginia şi Stoian Elena

Apariţie de carte

A apărut monografia „COMUNA VÎNĂTORI - trecut, prezent şi viitor”, lucrare ce prezintă date cu privire la relieful, amenajarea teritoriului, hărţi, migraţia populaţiei comunei Vînători, având ca autor pe d-na înv. Sîrbu Virginia. Se recomandă această carte în primul rând şcolarilor de clasa a IV a, care vor găsi date importante pentru desfăşurarea lecţiilor de geografie şi istorie, dar şi tuturor celor care locuiesc în această comună. Lucrarea se poate achiziţiona de la d-na înv. Sîrbu.

Amintiri din vacanţă

Vacanţa era pe sfârşite, când într-o zi mătuşa mea, mi- a trimis un pachet în care era o jachetă. Acolo mai era şi un bileţel pe care scria să mă duc în vizită la ea îmbrăcată cu jacheta pe care mi-a dăruit-o.

AMICII Nr. 11 \ ianuarie 2010 5

Pe drum, mi s-a întâmplat ceva extraordinar…Am simţit că plutesc, ca şi cum jacheta mă ajuta să zbor. Nasturii jachetei aveau mici aripioare transparente. Deodată am auzit nişte voci:

- Bună! Îţi place să zbori?- Cine a vorbit?- Noi, nasturii!- Cum de puteţi vorbi? Voi mă ajutaţi să zbor?- Păi, noi am fost fabricaţi într-o fabrică de nasturi. Dar nişte zâne cărora le palce să-şi

bage nasul şi baghetele magice, s-au strecurat într-o noapte pe un geam şi au început să transforme nasturii obişnuiţi în nasturi fermecaţi. Apoi ne-au dus într-un cuib de porumbei, ca să putem învăţa să zburăm.

- Atunci, mă puteţi ajuta să ajung unde îmi doresc cel mai mult? Unde nici un copil nu a ajuns până acum.

- Unde? întrebară năstureii.- La capătul curcubeului !zisei eu.- Bine, vom încerca! Să pornim în zbor!

Curcubeul era fantastic! Zburam lin de-a lungul lui, căutând capătul. Ştiam că acolo voi găsi comoara spiriduşului Rogvaiv, care îţi îndeplineşte orice dorinţă. În zare se vedea capătul curcubeului, mii de steluţe şi scântei colorate împodobeau cerul. Deodată am auzit un sunet asurzitor.

- Oare să fie un avion? M-am trezit. Era şuieratul locomotivei. Am ajuns în gară. Mătuşa mea ma aştepta pe

peron. Când am coborât din tren am văzut pe cer un curcubeu fantastic. Ştiam că undeva la capătul curcubeului, spiriduşul mă aştepta.

Olaru Teodora, clasa a IV a, Şc Vînători

Copilăria bunicului meu

E început de săptămână. Pentru mâine am de făcut un eseu la istorie. În grabă greşesc, rup foaia şi încep din nou să scriu. Bunicul care urmărea cum îmi făceam temele, îmi spune dezamăgit:

- Draga bunicului, fi mai atentă şi nu mai rupe foile din caiet! - Nici o problemă bunicule, dacă se termină caietul îmi cumpăr altul. - Nu e aşa, fata bunicului. Caietul costă bani şi trebuie să preţuieşti munca

părinţilor. Voi sunteţi o generaţie care are de toate, nu ca pe vremea mea.Cuvintele bunicului m-au făcut curioasă.-Dar cum era pe vremea ta, bunicule?-Eeeee, dragă nepoată! Greu, foarte greu!-Hai, bunicule, spune-mi şi mie!-Eu am fost în clasa întâi înainte de război prin 1943, zise bunicul. Şi nu aveam

caiete atunci, aveam o plăcuţă de tuci neagră şi un creion de tuci alb. Scriam temele pe plăcuţă şi trebuia să avem mare grijă când o puneam în traşca de AMICII Nr. 11 \ ianuarie 2010 6

mâncat, ca să nu se şteargă. De abia în clasa a doua, după ce învăţam să scriem, aveam un caiet de curat, care rămânea la şcoală, peniţa şi călimara cu cerneală. Eee, draga bunicului, ţin minte că se termina cerneala şi părinţii nu prea aveau bani să ne cumpere şi făceam cerneală din poama câinelui, storceam bobiţele şi puneam lichidul în călimară.

De îmbrăcat nici nu mai zic, după ce s-a terminat războiul, a venit foametea şi eram săraci, mergeam la şcoală cu o cămeşă de in şi cu haina tatei, traversam tranşeele şi de abia ajungeam la şcoală.

- Bunicule, dar ai avut învăţători buni? am întrebat eu curioasă. - Am învăţat cu coana preoteasă a lui popa Zamisnicu. Coana preoteasă era

mai înţelegătoare cu noi, dar popa Zamisnicu când intra în şcoală (făceam religia cu el) tremuram pentru că ne asculta pe toţi la Evanghelia de duminică. Oamenii erau foarte evlavioşi pe vremea aceea.

- Bunicule, a fost aşa de rău când erai copil ca mine? Nu ai avut şi momente frumoase?

- Draga bunicului, au fost şi momente frumoase petrecute în familie sau cu cei din sat. De sărbători mergeam cu colindul, cu uratul. Când se tăia porcul de Ignat, nouă, copiilor ni se dădea să mâncăm coada porcului ca să nu ne mai speriem noaptea, iar băşica porcului o frecam cu sare, o umflam, o umpleam cu grăunţe şi ne jucam cu ea până se spărgea.

În prima zi de Crăciun, străbunicul tău prindea vrăbii şi înainte de a mânca masa de Crăciun, fiecare lua câte o bucăţică de friptură de vrabie ca să fim uşori şi harnici tot anul. După care străbunicul se ducea în şură, lua coasa, cosea, săpa, prăşea, cu biciuşca mâna boii, ca tot anul să aibă spor la muncă. Pe noi copiii ne punea să citim, să răsfoim cărţile ca tot anul la şcoală să învăţăm bine şi să fim harnici.

-Bunicule, dar din ce povesteşti parcă a fost mai frumos atunci!...-A fost frumos, dar a fost foarte greu, draga bunicului!-Să ştii că o să încerc să preţuiesc mai mult ce am, bunicule! Povestea ta m-a

pus pe gânduri.

Olaru Teodora, clasa a IV a, Şc Vînători

Vacanţa mea

Vacanţa mare din acest an a fost una foarte încărcată. Şi vă voi spune şi de ce…Mai întâi am mers împreună cu familia la mare. Am avut parte de o vreme

extraordinar de frumoasă, apa a fost foarte caldă. Am făcut castele de nisip, m-am jucat cu mingea în apă, am mers în parcul de distracţii.

După ce m-am întors de la mare a venit mătuşa mea. Ea a venit însoţită de prietenul ei italian, Paolo. El mi-a vorbit despre tradiţiile italiene, iar eu i-am povestit despre tradiţiile noastre. Am fost la munte împreună cu ei. Paolo este un prieten foarte bun. M-am distrat frumos cu ei. A venit momentul când mătuşa mea, însoţită de Paolo, a trebuit să plece. I-am însoţit până la aeroport.

AMICII Nr. 11 \ ianuarie 2010 7

Timpul a trecut şi a venit şi ziua când am plecat în cantonament la Gălăciuc cu cei de la clubul de dans. Ajunsă acolo, am fost cazată la cabana Gălăciuc. Mi-am lăsat bagajele în cameră şi am ieşit afară să cunosc împrejurimile. Am jucat cărţi, mingea, de-a prinselea, de-a v-aţi ascunselea şi multe altele.

În afară de jocuri, distracţie, aveam şi câte patru antrenamente pe zi.Zilele au trecut şi a venit ziua de sâmbătă care a fost cea mai aşteptată, pentru

că am avut carnaval şi foc de tabără. La carnaval ne-am costumat în tot felul de personaje îndragite şi animale, iar focul de tabără a fost foarte frumos. Mi-a plăcut foarte mult!!!

Aşa s-a sfârşit cantonamentul.Vacanţa aceasta a fost foarte frumoasă şi plină de amintiri plăcute!

Zaharia Larisa, clasa a IV a, Şc Vînători

Câinele meu

Mi-am dorit foarte mult un câine!!! Dar nu unul obişnuit…Aşa că într-o zi, am auzit pe cineva că în China este un

vânzător care vinde seminţe de câini.Am plecat în China. Vânzătorul era un elf mic cu urechi

mari. Nu era urât, dar nici frumos. Era ciudat. Am cumpărat o sămânţă şi m-am întors acasă. Am plantat-o într-un ghiveci.

A doua zi de dimineaţă, în locul unde plantasem sămâţa era un câine cu blana roz şi ochi violeţi. Era blând, isteţ şi mânca numai bomboane. La prima vedere părea un câine obişnuit, dar nu era aşa. Avea o înfăţişare ciudată şi totuşi

nu era chiar atât de ciudat.Câinele vorbea, mă corecta când greşeam, îmi spunea să fiu politicoasă şi mă

învăţa multe lucruri interesante. El iubea foarte mult copiii şi vorbea numai cu aceştia. Nu vorbea deloc cu adulţii. Ştia atât de multe poveşti frumoase şi era bucuros să le împărtăşească copiilor.

Câinele meu este perfect!!!... Sau nu e chiar perfect….mănâncă prea multe bomboane!!!!

Olaru Teodora, clasa a IV a, Şc. Vînători În livadă

A venit toamna. Vremea este mai rece şi ploile se înteţesc.În livadă merele au început să se strice iar pomicultorii sunt supăraţi că nu vor

putea culege merele la timp. Elevii clasei a IV a s-au gândit să îi ajute la culesul merelor.

A doua zi livada era ca un stup. Copiii erau harnici ca nişte albine. O parte culegeau mere, alţii duceau coşurile la maşină, numai Dragoş stătea pitit după un AMICII Nr. 11 \ ianuarie 2010 8

copac mâncând un măr. Când muşcă din măr, în dreptul ochilor lui apăru o gânganie. Dragoş se sperie, apoi îşi dădu seama că era doar un vierme. - Ce faci, nătărăule? Îmi mănânci casa? O să-mi trezeşti puişorii !!!- Tu cine eşti ?- Eu sunt Worm şi am casa aici !- Dar nu văd nici o casă!- E aici în măr! Vino să-ţi arat! Deodată Dragoş se făcu atât de mic că putu să intre pe găuricea din măr. Intrând în casă, el văzu că puişorii acestuia dormeau, iar nevasta lui făcea compot de mere. Era o atmosferă plăcută!- Ştiu că într-un fel facem rău, dar trebuie să trăim şi noi, micile vieţuitoare…- Dragoş! Dragoş! De ce ai rămas încremenit cu mărul în mână? Intrebă Marin.Dragoş trezit ca dintr-un vis aruncă mărul din mână.- Dragoş, nu-ţi plac merele ?!- Nu voi mai mânca niciodată mere ! zise Dragoş.- Păi e normal ! Ar trebui să munceşti, nu să stai să mănâmci ! îi spuse Corina.

Olaru Teodora, clasa aIVa , Şc Vînători

Toamna

AMICII Nr. 11 \ ianuarie 2010 9

Vântul bate, Frunza cade,Ploaia receNu mai trece!

PăsărileZgribulit,Vai de ele,Stau pitite.

Pe la geamuriAburite Satu cuminţiDouă fetiţe.

Soare cald,Cu raze-aprinse,Nu mai viiCa mai-nainte?

Vaida Diana, clasa a III a, Vînători

Toamna

A sosit anotimpul de toamnă. Verdele copacilor începe să pălească iar Zâna Toamnă îşi face apariţia în rochia ei aurie. Norii plumburii acoperă zi de zi cerul iar picurii transparenţi de ploaie cântă melodios la geamuri o romanţă plăcută. Este anotimpul foşnetelor şi a ploilor.

Este sezonul nucilor lemnoase care încep să se desprindă de pe crengi, dezbrăcându-şi haina zdrenţuită, lăsând în urma lor un covor de frunze multicolore şi aurii.

Păsările călătoare zboară spre tările calde prin văzduhul întunecat, iar vântul răcoros le învăluie cu aripile sale, îndemnându-le ca anul următor să revină de unde au plecat…

Toamna este anotimpul recoltelor, sezonul murăturilor şi al dulceţilor, al fructelor şi al legumelor târzii. Gospodarii harnici strâng recoltele pământului pe care cu sudoare l-au lucrat un an întreg.

În păduri animalele se pregătesc pentru venirea iernii, îşi pregătesc culcuşurile şi vizuinile pentru a întâmpina primul val de brumă argintie aşa cum trebuie.

Anotimpul toamna este anotimpul împlinirilor, deoarece atunci începe şcoala iar elevii silitori învaţă multe lucruri noi şi folositoare.

Anotimpul toamna este anotimpul meu preferat deoarece sunt multe fructe, izvoare de vitamine pentru noi copiii.

Radu George, clasa a III a, Şc Vînători

Rândunică

Rândunică, rândunică,Zboară şi nu-ţi fie frică!Zboară peste ţări şi mări,

Peste-ntinse depărtări,

Peste dealuri şi câmpiiŞi nisipuri aurii, dar la anul iar să

vii!....

Barbu Emilia, clasa a III a, Şcoala Vînători

AMICII Nr. 11 \ ianuarie 2010 10

Vizita

Afară ninge. Eu stau la geam şi mă gândesc: „Cum ar fi să vorbesc cu Moş Crăciun?!” Ei, bine, nici nu termin gândul că bate cineva la uşă.- E Moş Crăciun!!!!!! Strig eu bucuroasă.- Ho! Ho! Ho! Crăciun fericit!- Mulţumesc şi ţie! Intră în casă să-mi vezi sora, bradul, jucăriile...Nu ştiam ce să-i mai zic de fericire, după care l-am întrebat:- De unde îmi ştii gândurile?- Eu ştiu totul, visurile, gândurile şi multe altele...- Aha! Hai să îţi arat ce brad frumos am făcut anul acesta!- E foarte frumos, Larisa!- Moşule, ce-mi va aduce Crăciunul acesta?- Trebuie să fie o surpriză! Nu o să spun nimic! - Vreau să te întreb ceva.- Te ascult.- Ce faci tu acolo la Polul Nord cu spiriduşii tăi?- Eu şi spiriduşii mei citim scrisorile voastre şi facem jucării.- Ce frumos trebuie să fie acolo! Poţi să mă iei şi pe mine la tine?- Nu. Dar pot să te plimb cu sania.Ne-am urcat în sania trasă de reni şi am zburat deasupra oraşului. De acolo am văzut o mare de luminiţe multicolore. Era o privelişte de vis. După ce am văzut tot oraşul am venit acasă. Le-am mulţumit renilor pentru plimbare iar pe moş l-am invitat la un ceai cald. La plecare, l-am întrebat nerăbdătoare, unde este cadoul meu. Mi-a zis că l-a lăsat sub brad, dar să mă uit după ce pleacă el.Ei bine, după ce a dispărut dincolo de orizontul înstelat, m-am dus la cadou, l-am deschis şi am văzut...am văzut că totul a fost doar în imaginaţia mea...

Zaharia Larisa, clasa a IV a, Şcoala Vînători

Scrisoare către Moş Crăciun

E frig. Afară e înnorat şi întunecat ca în sufletul Anei. Chiar dacă e decembrie, nu a nins deloc.Se apropie Crăciunul şi Ana îi scrie lui Moş Crăciun. Ea îşi doreşte o familie. Avea cinci ani de când era la la Casa de Copii şi în fiecare an îi scria acelaşi lucru moşului. Dar cu ochii în lacrimi, ştia că dorinţa nu-i va fi împlinită, credea că nimeni nu o doreşte şi că e singură pe lume.Târziu adormi cu capul pe masă, obosită şi plânsă. Dar, deodată, fu strigată:- Ana, hai că te caută cineva!- Da! Strigă cu glasul emoţionat Ana. Cine ar putea să mă caute pe mine?!

AMICII Nr. 11 \ ianuarie 2010 11

Ajunsă în hol, văzu un bărbat şi o femeie, cărunţi pe la tâmple, care o priveau cu duioşie.- Ştii de ce te-am chemat? întrebară ei.- Nu! Zise emoţionată Ana. Cine sunteţi?- E mult de povestit. Vrem să ştii că de curând fetiţa noastră a murit într-un

accident. Eu şi soţia mea nu ne putem împăca cu gândul că suntem singuri. Deci, pe scurt, vrei să fi fetiţa noastră?

Ana vru să ţipe de bucurie, dar din gâtul ei nu ieşi nici un zgomot. Speriată auzi pe cineva ciocănind la uşă:- Ana, trezeşte-te, te caută cineva!!!

Olaru Teodora, clasa a IV a, Şcoala Vînători Dacă aş fi...

Dacă aş fi o pasăre albastrăAş zbura ne-ncetat spre o oază.Dacă aş fi o lacrimă amarăM-aş îneca în plânsul de fecioară.Dacă aş fi o floare plină de culoare,Cu luminiţe aprinse-n petaleAş cânta de bucuria şi splendoarea,Minunea şi-nţelepciuneaNorilor şi-a ceruluiVântului şi-a gândului.Dacă aş fi soarele şi lunaAş trăi fericită-ntotdeauna.

Pasăre albastră, lacrimă amară,Floare plină de culoare, soarele şi luna,Indiferent cine-aş fi,Eu viaţa-mi voi trăi.

If I were...

If I were a blue birdI would fly continuously to an oasis.If I were a bitter tearI would drown in a virgin crying.If I were a flower, colourfulWith lights on petalsI”d sing for joy and beauty,Wonder and wisdom,Of clouds and sky,Of thought and wind.If I were the Sun or the MoonI”d always live happily.Blue bird, bitter tear,Colourful flower, sun and moon,No matter who I”d be,I”d live my life as I wish

Cernat Laura, clasa a VI a, Şcoala Vînători

AMICII Nr. 11 \ ianuarie 2010 12

AMICII Nr. 11 \ ianuarie 2010 13

Longing

A featherA leafAnd some personal ideaTo hide myself from poetryIn poetryAs a ship lost from shore.

A featherA leafAnd some personal ideaTo remind me of cold rains of summerAnd of sunny days...A featherA leafAnd some personal idea...

Ştefănescu Georgiana, clasa aVI a, Şcoala Vînători

Profesorul ideal?!

Dascălii „de modă veche“ sunt prea puţin interesaţi de creativitatea elevilor, considerând că cei cuminţi sunt şi cei mai buni. Calităţile necesare unui profesor bun sunt dragostea de meserie şi capacitatea de a se face înţeles. Părinţii nu sunt nici ei departe de mentalitatea învechită a profesorilor. Cea mai mare parte dintre cei intervievaţi cred că un profesor bun este acela cu pregătire de specialitate şi pregătire pedagogică. Iar calităţile necesare unui profesor bun sunt dragostea de meserie şi capacitatea de a se face înţeles. Această calitate este apreciată şi de elevi care cred că profesorii cu experienţă transmit mai uşor cunoştinţe. Pe de altă parte însă, şi elevii, şi părinţii cred că profesorii insistă mai mult pe deprinderi, mai puţin pe capacitatea de înţelegere, acordând mai puţină atenţie educaţiei elevului ca personalitate integrată. Deşi sunt lucruri pe care nu le aprobă în atitudinea profesorilor, în general nici elevii, nici părinţii nu se implică foarte mult în actul decizional la nivelul şcolilor. Majoritatea corespondenţilor la interviul propus de Centrul Educaţia 2000+ cred că nu sunt atât de importanţi încât să se implice în treburile şcolii. Asta în timp ce acelaşi studiu sugerează că răspunsurile date de dascăli cu privire la modul în care se văd pe ei înşişi, sunt emoţionante, dar denotă narcisism. Elevii trăiesc, cresc şi se dezvoltă acoperiţi de zidurile acestor instituţii şi o dată cu relaţiile de prietenie care se leagă între ei, se încheagă şi legătura cu oamenii mai în vârstă, adică profesorii. De când sunt mici, copiii sunt învăţaţi lucruri elementare şi aceştia încep să dea semne de afecţiune faţă de învăţător. O dată cu clasa a cincea începe şi nivelul mai amplu de dezvoltare care se aplică pe parcursul a opt ani. În clasele V-VIII şi liceu se pun bazele unor relaţii ce implică sentimente de respect, admiraţie, ură, repulsie, vină etc, acestea dezvoltându-se mult mai complex. Astfel de relaţii depind de la om la om şi deci de la elev la elev şi profesor, aşadar nu putem vorbi la modul general pentru că diferă de la caz la caz.

Profesorul ideal?

În primul rând profesorul ar trebui să fie decent îmbrăcat pentru a da un bun exemplu elevilor (cel puţin aşa zic cărţile). Din punctul meu de vedere însă vestimentaţia nu ar trebui prea discutată pentru că sunt şi ei oameni şi se îmbracă după gust, posibilităţi şi de ce nu după look-ul pe care vor să îl adopte. De exemplu, daca ar fi să aleg dintre un om cu aptitudini de predare dar cu 5 cercei în ureche şi îmbrăcat din cap până în picioare în piele şi un om aparent respectabil dar fără să aibă nici o tangenţă cu elevii, şcoala sau predarea, l-aş alege fără discuţie pe cel de la care am şanse să plec cu ceva cunoştinţe. Nu ar trebui să întârzie la ore, iar când îşi începe propriu-zis predarea ar trebui să ştie să se impună pentru a păstra liniştea prin metode în care nu ar ofensa sau maltrata elevul. Să fie înţelegător şi indulgent, să ştie să predea o lecţie folosind metode atractive şi originale, iar atunci când un lucru nu este înţeles să-l explice de două ori. Să nu facă discriminări şi notările să fie obiective evitând astfel nişte conflicte nedorite. Să nu trateze superficial nici slujba sa, nici cei pe care îi educă şi uneori să ia mici pauze cu scurte glume . Ar fi bine să nu îşi implice viaţa personală în viaţa profesională şi mă refer la faptul că unii vin şi îşi varsă nervii pe elevi, dându-le note proaste sau pedepsindu-i atunci când ei nu au nici o vină. Şi nu în ultimul rând, oamenii care îşi iau „catedra în mâini” ar trebui să fie conştienţi că în aceste relaţii „profesor-elev” ar trebui în primul rând să ofere prietenia lor ajutând astfel la mai multe lucruri, însă totul cu o anume limită pentru că tot ce e prea mult strică. David Mădălina, cls a VIII a Şcoala Vînători

Profesorul ideal

În opinia mea, profesorul ideal ar trebui să îndeplinească o serie de calităţi. În primul rând, pentru a putea merge în faţa unei clase de elevi, consider că e necesar să fie bine pregătit profesional. Este inadmisibil ca atunci când acesta se prezintă în faţa unor elevi să nu cunoască materia pe care o are de predat şi cunoştinţele să se limiteze doar la manual. A doua condiţie este să aibă înclinaţie spre această meserie, deoarece nici un lucru nu va fi bine realizat dacă nu se face din plăcere.

Răbdarea este după părerea mea o condiţie esenţială a unui profesor, deoarece consider că nu toţi elevii sunt „genii” şi pricep de la prima explicaţie. Competenţa pedagogică şi cea comunicativă ar fi o alte trăsături importante ale profesorului ideal. Ce folos dacă are un solid bagaj de cunoştinţe, dacă nu e capabil să se exprime clar, să-şi expună opiniile şi gândurile, să îl facă pe elev să înţeleagă.

Profesorul trebuie să fie creativ, să nu fie obedient până la pierderea identităţii sale profesionale, faţă de modalităţile didactice căzute în desuetitudine, faţă de şablonare, chiar dacă, uneori acestea sunt solicitate oficial. Trebuie să fie ingenios, pentru că în general vorbind, profesorul este factorul determinant al succesului unei lecţii şi nu structura în sine a acesteia, fie ea tradiţională, fie modernă.

În acest eseu am încercat să arat că nu oricine poate îmbrăţişa cariera didactică. Profesorul ideal trebuie să deţină o serie de calităţi dintre care cele mai importante mi se par: pregătirea temeinică, deschiderea spre nou, tact pedagogic şi competenţă comunicaţională. De asemenea, consider că pentru ca cineva să fie un bun profesor trebuie să studieze tot timpul, să fie un om sociabil şi deschis relaţiilor cu ceilalţi.

Elevul ideal

Profesorii au o părere destul de îngustă despre cum ar trebui să arate un elev bun şi ce ar trebui să facă el pentru „a câştiga” această titulatură.

Dascălii intervievaţi în cadrul studiului apreciază că elevul bun trebuie să fie neapărat conformist şi constant în pregătiri. Calitatea pe care ei o apreciază cel mai mult la un elev model este disciplina. Dascălilor le plac elevii care se supun cerinţelor lor şi le îndeplinesc toate sarcinile pe care aceştia le trasează. Mai mult chiar, mulţi profesori cred că dintre sarcinile adiacente celor şcolare, elevilor trebuie să le revină întrţinerea clasei şi activităţile extraşcolare pe care trebuie să le presteze singuri acasă. Una dintre calităţile elevului model, prea puţin menţionate de profesori, este creativitatea. În timp ce un elev activ, este în viziunea dascălilor, acela care răspunde cu promptitudine la întrebările profesorului, nicidecum acela care vine cu propriile iniţiative.

Alexandru Nicoleta, clasa aVII a, Şcoala Vînători

MAKE A BETTER PLACE….

Michael Joseph Jackson (n. 29 august 1958, d. 25 iunie 2009) a fost un celebru cântăreţ american de muzică pop, supranumit Regele muzicii pop.

Al şaptelea membru al familiei Jackson, Michael Jackson a debutat la vârsta de 5 ani ca membru al unei formatii impreuna cu fratii sai, apoi in formaţa The Jackson 5 şi şi-a început cariera solo în 1971, în timp ce era încă membru al grupului. Supranumit „King of Pop” (Regele muzicii pop) în următorii ani, cinci dintre albumele sale solo au devenit cele mai vândute albume

din întreaga lume: „Off the Wall” (1979), „Thriller” (1982), „Bad” (1987), „Dangerous” (1991 ) şi „HIStory” (1995).

La începutul anilor 1980, a devenit o figură dominantă în muzica de masă şi primul artist afro-american care a avut mare succes la MTV. Popularitatea videourilor lui difuzate la MTV, cum ar fi „Beat It”, „Billie Jean” şi „Thriller”, a transformat videourile muzicale într-o formă de artă distinctă şi un instrument de promovare, ajutând un canal relativ nou să câştige faimă. Videouri cum ar fi „Black or White” şi „Scream”, l-au menţinut pe Michael Jackson ca un element de bază la MTV în anii 1990.

Cu un scenariu de muzică şi clipuri video, Michael Jackson a popularizat o serie de tehnici de dans complicat fizic, cum ar fi robotul şi moonwalk-ul. Sunetul lui muzical distinctiv a influenţat numeroşi artişti hip hop, pop şi R&B contemporan.

Michael Jackson a adunat şi a donat milioane de dolari pentru scopuri de caritate prin intermediul turneului „Dangerous World Tour” şi a ajutat 39 de organizaţii de caritate.

Unul dintre puţinii artişti care au fost incluşi în Rock and Roll Hall of Fame de două ori, Michael Jackson are mai multe recorduri omologate de Guinness World Records, inclusiv unul pentru „Thriller” ca cel mai vândut album din lume, 13 Premii Grammy, 13 single-uri numărul unu în cariera solo, (mai mult decât oricare alt artist de sex masculin în Hot 100 ERA) şi vânzarea a peste 750 milioane de unităţi în întreaga lume. A fost unul din idolii culturii de masă, timp de aproape patru decenii. A fost menţionat ca fiind unul dintre cei mai celebri bărbaţi.

Michael Jackson a murit la 25 iunie 2009, într-un spital din Los Angeles, în urma unui stop cardiac suferit la locuinţa sa.

Copilăria şi era «The Jackson 5» (1958—1975)

Michael Joseph Jackson s-a născut la 29 august 1958 în oraşul Gary, Indiana (o suburbie industrială a oraşului Chicago, Illinois) într-o familie de muncitori. Fiul lui Joseph "Joe" Walter şi Katherine Esther (născută

Scruse), el este cel de-al şaptelea din nouă copii. Fraţii săi sunt Rebbie, Jackie, Tito, Jermaine, La Toya, Marlon, Randy şi Janet. Joseph Jackson a fost angajat al unei fabrici locale de oţel şi cânta adesea alături de fratele său Luther într-o formaţie de muzică R&B numită The Falcons. Michael Jackson a fost crescut de către mama sa în conformitatea regulilor impuse de Martorii lui Iehova, iar ulterior acesta s-a convertit la Islam.

De la o vârstă fragedă Michael a fost abuzat fizic şi emoţional de tatăl său, fiind nevoit să îndure ore întregi de repetiţii fără oprire, bătăi şi înjosiri cauzate de înjurături. Abuzurile din copilărie l-au afectat pe tot parcursul vieţii. Marlon Jackson îşi reaminteşte cum tatăl său îl ridica pe Michael ţinându-l de un picior şi „îl snopea în bătaie iar şi iar cu mâna, lovindu-l pe spate şi fund”. Joseph avea probleme frecvent şi îi pedepsea pe băieţii săi lovindu-i de pereţii casei. Într-o noapte, în timp ce Michael dormea, Joseph a intrat în camera sa folosind fereastra deschisă. Purtând o mască înspăimântătoare, Joseph a început să ţipe, vrând să îşi înveţe copiii să nu lase fereastra deschisă, atunci când se duc la culcare. Mulţi ani după acest incident Michael a avut coşmaruri corelate imaginii tatălui său, în care era răpit din propriul dormitor.

Michael a vorbit deschis despre abuzurile din copilaria sa în anul 1993, într-un interviu acordat moderatoarei Oprah Winfrey. El a spus că în timpul copilăriei sale a plâns de multe ori de singurătate. Într-un interviu ce făcea parte din documentarul Living with Michael Jackson (2003), interpretul şi-a acoperit faţa cu mâna şi a început să plângă atunci când vorbea despre copilăria sa.

Heal The World lyrics

There's A Place InYour HeartAnd I Know That It Is LoveAnd This Place CouldBe MuchBrighter Than TomorrowAnd If You Really TryYou'll Find There's No Need To CryIn This Place You'll FeelThere's No Hurt Or Sorrow

Cuz There Are WaysTo Get ThereIf You Care EnoughFor The LivingMake A Little SpaceMake A Better Place

Heal The World

Make It A Better PlaceFor You And For MeAnd The Entire Human RaceThere Are People DyingIf You Care EnoughFor The LivingMake A Better PlaceFor You And For Me

….ar trebui ca fiecare să încerce să facă o lume mai bună pentru el şi pentru cei de lângă el…

EL a încercat… Inst. Elena Stoian

,,Mens sana in corpore sano”

Pentru a îndeplini acest deziderat trebuie să îndeplinim anumite condiţii cum ar fi:-respectarea riguroasă a igienei -o viaţă bine ordonată -practicarea exerciţiilor fizice.

Dacă sunteţi educaţi şi aveţi un program echilibrat păstrând proporţii între muncă, odihnă şi recreere, putem învinge duşmanii cei mai răi ai sănătăţii cum ar fi : stresul, oboseala.

Dacă suntem fericiţi în munca noastră, dacă facem cu plăcere ceea ce facem, dacă dăruim iubire, dacă ne conducem după poruncile divine, atunci avem cel mai de preţ dar care este SĂNĂTATEA.

Trebuie să avem un program riguros în ceea ce priveşte activitatea noastră zilnică.Este bine să evităm pierderea nopţilor, statul prelungit în faţa calculatorului şi a televizorului,

să evităm consumarea alimentelor nesănătoase şi a băuturilor cum ar fi: cafeaua, alcoolurile, etc. Alimentaţia trebuie adaptată unui stil de viaţă sănătos, de aceea, ar trebui să renunţăm la consumul excesiv de zahăr şi sare care se găsesc peste tot. De exemplu, dulciurile şi sucurile conţin foarte mult zahăr, pe când conservele conţin foarte multă sare.

Dacă ne dorim un desert, ar trebui să alegem fructele care conţin proteine şi au foarte multe vitamine. De asemenea, legumele ar trebui să ocupe un loc important în hrana omului, acestea fiind bogate în săruri minerale, fier, magneziu, fosfor şi calciu. Având aceste calităţi, fructele şi legumele nu ar trebui să lipsească din meniul nostru zilnic.

Tot pentru menţinerea stilului sănătos de viaţă este recomandat să bem doar apă. Sucul conţine foarte mulţi coloranţi. Acesta poate provoca anemie, insomnie, dureri de cap, stări de nelinişte şi carii. Cele mai bune şi sănătoase sucuri sunt cele făcute în casă.

Pentru a ne bucura de sănatate trebuie să fim disciplinaţi, să evităm excesele şi să renunţăm la obiceiurile nesănătoase pe care le avem. Dimineaţa la trezire este bine să ne ocupăm de igiena corporală, iar apoi într-un loc bine aerisit să efectuăm exerciţiile de înviorare şi să servim micul dejun pentru a ne lua energia necesară de care avem nevoie la începutul activităţii noastre.

După programul şcolar ar fi bine să ne umplem timpul cu plimbări în aer liber, parcuri, grădini, să facem mişcare, să ne oxigenăm creierul după orele de activitate.Practicarea sportului de către copii este necesară pentru că favorizează construcţia osoasă, permite o bună dezvoltare a inimii, plămânilor şi muşchilor. Nu trebuie să fim sclavii calculatorului şi ai televizorului, mai bine lecturăm o carte decât să stăm nemişcaţi în faţa unui ecran.

Este indicat ca masa de seară să fie servită cu 2-3 ore înainte de culcare. Somnul de noapte să fie obligatoriu de 8 ore, astfel ne putem odihni după munca din timpul zilei şi ne putem trezi odihniţi pentru a începe o nouă zi de activitate.

Dacă vom şti să ne adaptăm condiţiilor şi dacă vom respecta câteva reguli elementare de igienă vom fi puternici, rezistenţi la agenţii nocivi din jurul nostru şi ne vom putea bucura de o stare bună de sănătate.

De precizat este faptul că cel mai mare dar al omului este sănătatea, deci să nu o risipim în favoarea obiceiurilor rele, căci vom avea de suferit.

Întotdeauna este mai bine să previi decât să combaţi, deci în mare măsură depinde de noi cum ne alegem să trăim! Prof. Tertelici Emil

Dependenţa de televizor – Cum se poate evita?

Alături de calculator şi jocuri video, televizorul a devenit un substitut foarte la îndemână pentru restul activităţilor de recreere şi educative, acestea din urmă fiind abandonate mai nou şi de către copii. Astfel, de dragul unui film animat ori a emisiunilor special destinate celor mici, ei preferă să renunţe la sport, jocuri logice sau de construcţii, fotbal, ieşiri în natură, etc. Într-un timp relativ scurt, televizorul devine un drog, de care cu greu se mai poate scăpa şi ale cărui efecte pot influenţa dezvoltarea normală - atât cea fizică, cât şi psihică - a copiilor dumneavoastră. Părinţii îşi petrec din ce în ce mai puţin timp cu copiii, iar aceştia devin tot mai dependenţi de televizor şi de calculator, ceea ce ar putea avea repercusiuni în plan educaţional, a declarat ministrul muncii, Paul Păcuraru. Prezent la o conferinţă pe tema educaţiei în privinţa drepturilor copilului, Paul Păcuraru a afirmat că societatearomânească se confruntă cu două mari probleme şi anume reducerea din ce în ce mai mult a timpului pe care părinţii îl petrec cu copiii şi dependenţa tot mai ridicată a tinerei generaţii de televizor şi de calculator, cee ce are efecte negative asupra educaţiei. Totodată, Păcuraru a pus că apărarea drepturilor copilului este o prioritate pentru actualul guvern, un exemplu în acest sens fiind ultima şedinţă a Executivului în care s-a dezbătut problema locurilor insuficiente din grădiniţe şi protecţia tinerilor la locul de muncă. În acelaşi context, Baroana Emma Nicholson a apreciat că România a făcut progrese însemnate în domeniul protecţiei drepturilor copilului, depăşind imaginea negativă din anii trecuţi, şi că poate fi considerată în acest moment un exemplu pentru celelalte ţări europene. Conferinţa a fost organizată în cadrul campaniei de educaţie privind drepturile copilului, demarată în 2005 de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) şi finanţată de UE prin intermediul unor programe Phare. Prima parte a campaniei, intitulată "Drepturile copiilor sunt lege!" s-a derulat din octombrie 2004 până în martie 2006 şi a avut în vedere o conştientizare cât mai largă cu privire la drepturile copiilor, în vederea unei mai bune respectări a acestora de către cei din jur. Campania de conştientizare a opiniei publice în ceea ce priveşte drepturile copilului se va încheia în octombrie.

Există vreo speranţă pentru a nu fi afectat de dependenţa de televizor?

Da, începe de aici:

Ţine o evidenţă a timpului în care te uiţi la televizor şi când te uiţi. Fă acest lucru timp de o săptămână.

Fă o lista cu toate celelalte activităţi distractive pe care le poţi face acasă în loc să te uiţi la televizor. Pune această listă pe frigider, astfel încât să vezi lista INAINTE de a aprinde televizorul. Gândeşte-te la activităţi distractive cu toată familia, proiecte de familie pe care ai vrea să le termini, activităţi exterioare, citit, exerciţii, etc.

Stabileşte o limită de cât de mult vei sta la televizor pe săptămână. Inregistrează-ţi timpul şi ia-ţi un angajament.

Angajează-te în exerciţii oricând te uiţi la televizor, precum banda de alergat sau bicicleta staţionară, etc.Gândeşte-te să scoţi din casă televizorul pentru o anumită perioadă de timp. Va trebui sa începi să vorbeşti din nou cu familia în loc să te uiţi atât de mult la televizor.

Inst. Coica Oana, Şcoala Mirceşti

MAREA PORUNCĂ A DRAGOSTEI

Oamenii nu ştiu decât anumite însuşiri ale fiinţei lui Dumnezeu, dar în Noul Testament se găsesc expresii categorice ca: „Dumnezeu este Duh” ( Ioan IV, 24 ), „Dumnezeu este Lumina ” ( I Ioan I, 5 ), „Dumnezeu este Iubire” ( I Ioan IV, 8,16). Afirmaţia Sfântului Apostol Ioan, că Dumnezeu este dragoste nu este o metaforă sau altă figură de stil, ci ea exprimă cea mai vie realitate în legătură cu fiinţa dumnezeiască. Dragostea nu este un titlu, nici o proprietate, nici o promisiune a lui Dumnezeu, ci ea constituie esenţa lui Dumnezeu. Ea este un alt nume a lui Dumnezeu. Creaţia lumii şi a omului reprezintă primul act de manifestare a dragostei lui Dumnezeu în afara persoanei sale. Întruparea şi Răstignirea Fiului lui Dumnezeu este dovada cea mai evidentă a dragostei Sale pentru neamul omenesc.

Acest suprem exemplu de dragoste trebuie să fie luat de întreaga omenire. Hristos ne porunceşte: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ceea ce vă poruncesc” ( Ioan XV, 12- 14 ). Dragostea este legea cea nouă, virtutea religioasă după care se cunosc ucenicii şi se recunosc prietenii Domnului: „după aceasta vă cunoaşte că sunteţi ucenicii Mei, ca aveţi dragoste unii faţă de alţii” ( Ioan XIII, 35), căci acesta este semnul deosebit al tuturor creştinilor şi dovada jertfei supreme.

Dragostea este fără durată şi fără margini, peste prieteni şi peste duşmani, peste cunoscuţi şi peste necunoscuţi, peste cei buni şi peste cei răi ( conform Matei V, 43- 48).

Dragostea este lege, chiar lege împărătească, atât pe pământ, cât şi în cer, în veacul de acum şi în cel viitor. Pe dragoste se reazămă universul creştin, inima, slava, coroana şi perfecţiunea tuturor poruncilor şi virtuţilor. Atunci când iubeşti pe Dumnezeu şi pe aproapele eşti viu, ai podoaba şi calitatea specifică creştinului, trăieşti în vecii vecilor, moşteneşti împărăţia lui Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune: „nimic nu-i este mai presus lui Dumnezeu decât iubire”. Din această virtute se inspiră şi se zămislesc toate lucrurile mari.

Iubirea prezidează toate momentele importante din istoria lumii şi a mântuirii. Sfântul Antonie cel Mare ne confirmă că „începutul şi sfârşitul mântuirii este dragostea”.

Toată religia, miezul creştinismului, întreaga lege morală se cuprinde într-un singur cuvânt: iubire. Religia este iubirea lui Dumnezeu.

Idealul care trebuie să pună stăpânire pe sufletele oamenilor este iubirea atotputernică. Nimeni şi nimic, nici viaţa, nici moartea, nici cerul, nici iadul nu pot să despartă pe creştini de Dumnezeu, deoarece credinţele, speranţele şi suferinţele lor sunt dublate de iubire şi îşi află expresia în ea. Diavolul nu poate învinge iubirea; Fericitul Augustin zicea că: „Diavolul îl poate imita pe om în toate, numai în smerenia şi iubire nu”.

Aproapele trebuie iubit „cu fapta şi cu adevărul”. Cine zice că iubeşte pe Dumnezeu, dar prigoneşte şi urăşte pe aproapele este mincinos, „pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său pe care îl vede, nu poate să-L iubească pe Dumnezeu pe care nu-L vede” ( I Ioan IV, 20 ). Cel mai bine trebuie să urmăm îndemnul Sfântului Macarie cel Mare: „credinciosul trebuie să se străduiască a iubi, chiar dacă n-are iubire”.

Trebuie înlăturat egoismul, adică prea marea iubire de sine; trebuie ferit de fanatism, acea formă de credinţă fără iubire, credinţa dusă până la violenţă şi trebuie să ne îndepărtăm de acel păcat îngrozitor care dezbină sufletele, veninul care ucide viaţa şi anume ura.

Unde este iubire, inima tresaltă de bucurie, şi la animale, nu numai la oameni. Unde este iubire este pace, este bucurie, este fericire şi binecuvântare. Victor Hugo spunea că „a iubi înseamnă a avea lumina în ochi şi a auzi muzica divină”.

Dacă ura este focul care arde şi distruge totul, iubirea este ca Soarele sub razele căruia se dezvoltă şi cresc toate. Fără Soare am muri cu toţii. Soarele face cu putinţă viaţa; iubirea face cu putinţă familia şi societatea. Platon spunea: „dragostea linişteşte oamenii, potoleşte furtunile şi tresaltă toate inimile”.

„A iubi” înseamnă a înţelege, înseamnă a nu cunoaşte orgoliul şi ura, înseamnă a înceta să trăieşti pentru tine.

Am văzut cât de frumos ne vorbeşte despre dragoste Sfânta Scriptură, cât de înălţător ne-o prezintă Sfinţii Părinţi şi trăitorii pustiei, şi cât de convingător şi de responsabil ne-o scot în relief gânditorii lumii antice şi a lumii filosofice.

Despre dragoste s-ar putea vorbi mult, căci s-au alcătuit lucrări de licenţă şi de doctorat pe această temă. Dar, oamenii trebuie să aibă în faţă mereu un singur mesaj, cel al Mitropolitului Antonie Plămădeală care spune răspicat: „în orice caz dragostea este cea prin care pătrundem în Duhul lui Dumnezeu”.

BURLAN I. SEBASTIAN – IONUŢ Profesor de Religie

Dragostea călugărului

Pe un drum, un câine a sărit la un om şi a început să latre. Omul, însă, a pus imediat mâna pe o piatră şi a aruncat după animal. Câinele s-a ferit şi – ce să vezi?! – a sărit mai tare la om, gata-gata să-l muşte. Speriat rău, omul a mai apucat doar să intre într-o curte şi să trântească poarta. Acum stătea acolo, în timp ce câinele lătra de mama focului dincolo de gard.

Chiar atunci, a trecut pe stradă şi un călugăr. Văzându-l, câinele a sărit la părinte, lătrând şi arătându-şi colţii. Liniştit, călugărul a scos o bucată de pâine din traistă şi a întins-o căţelului. Imediat, acesta a încetat să latre, s-a apropiat uşor şi, dându-şi seama de bunătatea omului, a luat bucăţica de pâine chiar din mâna acestuia şi a început să o mănânce de zor. Apoi s-a aşezat lângă călugăr, dând din coadă.

- Vezi, omule, i-a spus părintele celui din spatele gardului, bunătatea naşte totdeauna bunătate. Dacă tu ai fost rău cu câinele, cum ai fi vrut să fie el cu tine?! Hai, vino şi mângâie-l! Să nu mai faci niciodată un rău, acolo unde poţi face bine. Şi oriunde şi oricând poţi face numai bine. Doar de tine depinde!

„ Dragostea este bucuria de a face altora bucurii.”- Sfântul Ioan Gură de Aur -

Violenţa în şcoală

Violenţa umană este o temă a prezentului în multe ţări, violenţa socială, ca şi cea interpersonală reprezintă argumente solide pentru dezolvarea unor programe educaţionale pentru a promova conştientizarea acestui fenomen şi a pleda pentru mijloace nonviolente de interacţiune şi de reglare a vieţii sociale.

Situaţia generală îngrijorează, pentru că violenţa a devenit o temă cu care se confruntă toate societăţile, necesitând o luare de poziţie la nivelul întregului corp

social şi dezvoltarea unor strategii de investigaţie, prevenire şi control.Familia este mult discutată, cercetătorii din ştiinţele sociale acceptând ideea schimbării structurii

şi valorilor ei, ca şi degradării climatului de securitate şi refugiu cu care este familia asociată în mod tradiţional. Modernitatea şi condiţia urbană au generat noi forme de violenţă şi au provocat schimbări la nivelul valorilor şi aspiraţiilor indivizilor. Conflictele datorate sărăciei, dar şi lipsei de educaţie şi de informaţie generează contexte de viaţă privată în care violenţa este un comportament tolerat, chiar acceptat, el fiind învăţat de copii şi reprodus ca modalitate esenţială, frecventă şi „firească” de comportament interpersonal.

Violenţa este una dintre marile probleme ale lumii contemporane. Presa scrisă şi audiovizuală informează în permanenţă cu privire la manifestări diverse ale acestui fenomen,

de la formele cele mai agresive, precum războaie ori crime terifiante, bătăi, violuri, furturi, distrugeri de bunuri, şi până la cele mai puţin şocante, cum ar fi violenţele verbale. Chiar dacă reprezintă o problemă delicată, luarea în stăpânire a fenomenului violenţei nu se poate face decât dacă îi sunt cunoscute cauzele, originile, formele de manifestare şi posibilităţile de prevenire.

Şcoala însăşi poate reprezenta o sursă a unor forme de violenţă şcolară şi acest lucru trebuie luat în considerare în conceperea diferitelor programe de prevenire şi stăpânire a violenţei.

Şcoala e un loc unde elevii se instruiesc, învaţă, dar este şi un loc unde se stabilesc relaţii, se promovează modele, valori, se creează condiţii pentru dezvoltarea cognitivă, afectivă şi morală a copilului. Clasa şcolară constituie un grup ai cărui membrii depind unii de alţii, fiimd supuşi unei mişcări de influenţare reciprocă ce determină echilibrul funcţional al cânpului educaţional. Fiecare grup cere de la membrii săi diferite forme de comportament. Comportamentele violente ale elevului îşi pot avea originea şi îmtr-un management defectuos al clasei şcolare, mai exact într-o lipsă de adaptare a practicilor educaţionale la o populaţie şcolară considerabil schimbată.

Multe din comportamentele violente ale elevilor se manifestă cao transgresiune a regulilor şcolare. Clasa este o microsocietate a cărei funcţionare necesită stabilirea unor reguli clare ce se cer respectate de toţi membrii grupului şcolar. Ansamblul regulilor dominante dintr-o clasă caracterizează comportamentele dezirabile ale elevului şi corelativul său megativ, cel indezirabil. Respectarea regulilor este o condiţie a socializării, care înseamnă a învăţa să trăiască împreună în relaţii de respect reciproc, excluzând violenţa. Regulile şcolare vizează ţinuta, efectuarea temelor, prezenţa la cursuri, dar sunt şi reguli de civilitate ce au în vedere limbajul folosit, modalitîţile de adresare, respectul fată de celălalt, păstrarea bunurilor şcolare, toleranţa, solidaritatea, într-un cuvânt maniera de a te comporta astfel încât viaţa în colectivitate să fie mai agreabilă.

Regulile pot fi impuse de către profesor sau sunt negociate cu elevii. Aceştia acceptă mai uşor regulile al căror sens este transparent, iar dacă şcoala este un loc de învăţare a democraţiei, atunci aceasta presupune ca şi elevii să participe la elaborarea regulilor civilităţii şcolare: „într-o democraţie, cetăţeanul nu este numai cel care se supune legii, ci şi cel care o elaborează, alături de alţii”.

Inst. Gotigă Ion

Importanţa educaţiei estetice şi artistico-plastice în dezvoltarea copiilor de vârstǎ preşcolarǎ

“Daţi-mi un peşte şi voi mânca azi, învǎţaţi-mǎ sǎ pescuiesc şi voi avea ce mânca o viaţǎ”

Învǎţǎmântul preşcolar, ca parte integrantǎ a învǎţǎmântului preuniversitar, urmǎreşte sǎ asigure o dezvoltare normalǎ şi deplinǎ a copiilor de vârstǎ preşcolarǎ.

Prin educaţie esteticǎ se urmǎreşte familiarizarea treptatǎ a preşcolarilor cu frumosul din realitate, respectiv naturǎ, viaţǎ socialǎ şi din creaţiile artistice, formarea percepţiilor şi sentimentelor estetice, a gustului pentru frumos şi a unor deprinderi artistice. Toate activitǎţile organizate în grǎdiniţǎ au valenţe estetice, dar un rol deosebit revine activitǎţilor artistico-plastice.

Studiile întreprinse, ca şi experienţa practicǎ, evidenţiazǎ faptul cǎ aceste activitǎţi exercitǎ o influenţǎ beneficǎ asupra formarii personalitǎţii preşcolarului nu numai pe plan estetic, ci şi pe plan moral, afectiv şi intelectual. Experienţa didacticǎ demonstreazǎ cǎ activitǎţile plastice sunt foarte îndrǎgite de preşcolari, la aceastǎ vârstǎ copiii sunt atraşi de culoare, de varietatea instrumentelor tehnice, îşi doresc spontaneitate dând frâu liber imaginaţiei şi fanteziei.

Activitǎţile plastice desfǎşurate în grǎdiniţa au de asemenea un rol important în pregǎtirea copiilor pentru şcoalǎ. Prin acest gen de activitǎţi se realizeazǎ coordonarea oculomotorie, dezvoltarea muşchilor mici ai mâinii, dezvoltarea sensibilitǎţii cromatice, a spiritului de observaţie, diferenţierea formelor, a poziţiilor, orientarea spaţialǎ. Pe toate acestea se sprijinǎ activitatea de scriere în clasa I.

Având în vedere legǎtura dintre desen, culoare şi personalitate, activitǎţile plastice pot fi adevǎrate surse de cunoaştere şi evaluare a dezvoltǎrii personalitǎţii copiilor. În cadrul activitǎţilor plastice reuşesc sǎ se afirme şi copiii timizi şi cei mai puţin activi, cǎpǎtând curaj şi încredere în

forţele proprii, ceea ce poate conduce la obţinerea de rezultate pozitive şi în cadrul altor activitǎţi . Prin intermediul activitǎţilor de desen, picturǎ, modelaj, copiii trebuie învǎţaţi sǎ-şi termine lucrul început, deci sǎ-şi atingǎ scopul propus, chiar dacǎ pentru aceasta ei trebuie sǎ depunǎ un efort îndelungat, dezvoltându-şi rǎbdarea şi perseverenţa.

Tehnicile de lucru folosite la nivelul preşcolar sunt acele elemente de noutate care, intro-du-se progresiv , stârnesc interesul şi curiozitatea faţǎ de activitǎţile artistico-plastice.

Prin activitatea lor artisticǎ, copiii işi exprimǎ impresiile, relaţiile şi dependenţa faţǎ de lumea înconjurǎtoare. Fiind un mijloc de comunicare, prin intermediul desenului copiii transmit educatoarei cunoştinţele lor din majoritatea domeniilor de activitǎţi, prin completarea fişelor, de exemplu: “deseneazǎ tot atâtea elemente (flori, frunze, fructe, forme geometrice) cât aratǎ cifra” (domeniul ştiinţe); ‘deseneazǎ tot atâtea dreptunghiuri câte silabe are cuvântul” (domeniul limbǎ şi comunicare).

În concluzie, activitǎţile de desen, picturǎ şi modelaj îşi aduc o contribuţie însemnatǎ la educarea multilateralǎ a copiilor preşcolari: ele oferǎ variate posibilitǎţi pentru dezvoltarea atenţiei, operaţiilor gândirii: analizǎ, sintezǎ, comparaţie,dezvoltǎ spiritul de observaţie, imaginaţia, spiritul colectiv, voinţǎ, rǎbdare, perseverenţǎ, spiritul critic şi autocritic.

Grădiniţa Vînǎtori, Jud. VranceaInstitutor I: Dǎrmǎnescu Sofica

PUNCTUL CA ELEMENT DE LIMBAJ PLASTIC

Noţiunea de punct o întâlnim în diverse domenii ale vieţii. Astfel, după o propoziţie sau după o frază scrisă se pune punct, acesta presupune o oarecare pauză. În geometrie, punctul este intersecţia a două drepte. În vorbirea curentă se spune: punct de vedere, punct sanitar, punct de întâlnire, punct cardinal, etc.

Ca element de limbaj plastic, punctul este rezultatul primei întâlniri a instrumentului de lucru (creion, pix, etc) cu suprafaţa-suport. Punctul poate fi însă şi elaborat, desenat, construit. Punctul este cea mai mică formă de bază, în raport cu suprafaţa tabloului şi cu celelalte forme cuprinse în spaţiul acestuia.

În artele vizuale, punctul este folosit în ipostaze diferite.1. Ca mijloc de exprimare a efectului spaţial, a volumului, a umbrei şi luminii, atexturii,

astructurii etc. Aceste efect se obţin prin diferenţieri de: mărime şi desime, valoare şi culoare, sensuri ale aşezării pe suport (orizontal, oblic, drept, dezordonat, paralel)

2. Ca semn plastic, punctul este o imagine care comunică idei, sentimente, trăiri, reprezintă ceva concret. El poate fi element figural sau abstract. Ca element figurativ poate reprezenta: fructele în copaci, florile pe câmp ori în copaci, stelele pe cer, păsările zburând, albinele în jurul stupului, luminile oraşului noaptea, fulgii de zăpadă, nasturii unei haine etc.

Ca element abstract poate fi o figură geometrică ori o formă oarecare ce animă o suprafaţă.3. ca element decorativ, punctul este folosit pentru a îmbogăţi ornamentaţia vestimentaţiei, a

vaselor de ceramică, sticlă sau metal, a ţesăturilor, imprimeurilor, mobilierului şi altele. De regulă este în compania altor elemente de limbaj plastic ( linia, forma, culoarea).

Înv. Sîrbu Virginia

Preșcolarii de la grupa mijlocie a Rândunelelor, din cadrul Grădiniței Vânători, au deșfășurat în ziua de 11decembrie 2009, o mini-serbare de Crăciun intitulată „Uite vine Moș Crăciun”. Montajul pregătit de preșcolari a fost unul desăvârșit, copiii au cântat și

au dansat, așteptând cu mare drag venirea lui Moș Crăciun.Copiii au fost îndrumați de d-ra institutor Mariana Stanciummm