1. Scurt istoric

Croaţia este o ţară mica, cu o populaţie de aproape 4,5 milioane de locuitori. Se

învecinează cu Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Serbia, Slovenia şi Ungaria.Teritoriul său

cuprinde peste 1200 de insule şi insuliţe, dintre care numai 48 sunt locuite permanent.

Croaţia a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană (UE) în iunie 2003 şi a demarat

negocierile propriu-zise în luna octombrie 2005. Însă, acestea au fost întrerupte în 2008, când

Slovenia a blocat continuarea procesului, din cauza existenţei unor dispute teritoriale legate de

accesul la apele internaţionale din Marea Adriatică. Ulterior, negocierile au fost reluate în 2009

şi finalizate în iulie 2011.Tratatul de aderare a Croaţiei la UE a fost semnat la data de  9

decembrie 2011 la Bruxelles. Acest moment istoric, atât pentru Croaţia, cât şi pentru UE, a fost

urmat de procesul de ratificare a Tratatului de către Parlamentul croat, Parlamentul European şi

cele 27 de parlamente naţionale ale ţărilor membre, proces definitivat în decembrie 2012. Astfel,

în urma referendumului organizat în ianuarie 2012 (când circa 66% dintre cetăţenii croaţi cu

drept de vot au optat pentru aderarea la UE) şi a ratificării Tratatului de aderare a Parlamentul

croat a Tratatului, la 1 iulie 2013, Croaţia a devenit cea de-a 28-a ţară membră a Uniunii,

ceremonia oficială a avut loc la Zagreb.

Presa străină a vuit despre faptul că o ţară mică din Balcani a intrat oficial în clubul

democraţiilor europene. Astfel, publicaţiile internaţionale au abordat în mod diferit acest

eveniment.Integrarea europeană a Croaţiei reprezintă un moment de cotitură pentru această ţară,

afectată de turbulenţele financiare din UE, titrează Washington Post. Publicaţia americană îl

citează pe Herman van Rompuy, preşedintele Consiliului European care a declarat că viitorul

acestei naţiuni balcanice se va schimba pentru totdeauna.

Ria Novosti subliniază că este o premieră în istoria modernă a spaţiului comun european,

când o ţară aderă de una singură şi nu în cadrul unui grup. Un precedent este cazul Greciei, în

1981.

Business Week notează faptul că ţara adriatică speră, datorită statutului de ţară-membră a

UE, să contribuie la consolidarea unei păci durabile în întreaga peninsulă balcanică. Şi asta, în

condiţiile în care există încă tensiuni în Bosnia, Herţegovina şi Kosovo.

3

Despre aspiraţiile Croaţiei scrie şi The Thelegraph. Ziarul britanic relatează că liderii

statului se bazează pe legăturile cu Uniunea Europeană pentru a atrage investiţii străine de 60 de

miliarde de euro în economia ţării.

În 2014 cele mai importante sectoare ale economiei Croaţiei erau: comerţul cu ridicata şi

cu amănuntul, transporturile şi serviciile de cazare şi alimentaţie publică (21,2%), industria

(21,1%) şi administraţia publică, apărarea, educaţia, sănătatea şi asistenţa socială (15,4%).

Principalii parteneri de export ai Croaţiei sunt Italia, Bosnia şi Herţegovina şi Slovenia, iar cel de

import sunt Germania, Italia şi Rusia1.

2.Etapele aderării Croaţiei la Uniunea Europeană2

Data Eveniment

29.10.2001 Semnează Acordul European de Asociere (intrat în vigoare la 01.02.2005)

21.02.2003 Aplică oficial pentru aderarea la UE

18.06.2004 Declarată în mod oficial candidat la aderarea la UE

20.10.2005 Începe procesul de screening

12.06.2006 Sunt deschise primele capitole de negociere din cele 35 prevăzute

11.09.2009 Este rezolvată disputa privind graniţele maritime cu Slovenia – Golful Piran

10.06.2011 Recomandarea Comisiei Europene privind finalizarea negocierilor şi stabilirea datei de 1 iulie 2013 ca dată-ţintă pentru aderarea Croaţiei

24.06.2011 Consiliul European solicit finalizarea negocierilor până la sfârşitul lunii iunie şi semnarea Tratatului de Aderare până la sfârşitul lui 2011

30.06.2011 Odată cu ultimele 4 capitole de negociere închise, negocierea este declarată oficial încheiată

12.10.2011 Comisia Europeană se declară în favoarea aderării la UE

01.12.2011 Parlamentul European aprobă, prin vot în plen, aderarea la UE

09.12.2011 Este semnat la Bruxelles Tratatul de Aderare la UE. Acesta urmează a fi ratificat de parlamentele celor 27 de state membre UE, precum şi de legislativul croat.

22.01.2012 Populaţia Croaţiei se declară prin referendum în favoarea aderării ţării la UE (66,27% favorabil aderării şi 33,13% împotriva)

3.Criterii stricte privind aderarea Croaţiei

Având în vedere experienţa desprinsă din „valurile” de extindere precedente3, Comisia

Europeană a manifestat mai multă precauţie pe parcursul derulării negocierilor de aderare a

Croaţiei – a sporit numărul de aspecte abordate în timpul tratativelor şi a creat un sistem de

1www.europa.eu2www.europa.eu – relaţia UE cu Croaţia3European Commission –  European Economic Forecast Spring 2013, 9 May 2013, Brussels;            

4

monitorizare specific, care să-i permită o mai bună evaluare a gradului în care au fost respectate

criteriile de aderare. Pe baza acestor proceduri mai stricte de evaluare, în luna martie 2013,

Raportul de monitorizare emis de către Comisia Europeană concluziona că ţara este pregătită să

adere la Uniunea Europeană. Înainte de a adera la UE, Croaţia a trebuit să se alinieze la diverse

norme şi procedure administrative ale UE. De exemplu, şi-a reformat întru totul sistemul juridic

şi şi-a modificat constituţia, pentru a garanta independenţa procurorilor. De asemenea, guvernul

croat a înfiinţat un organism responsabil cu combaterea corupţiei. Alte reforme au vizat stabilirea

unor limite pentru emisiile de gaze cu efect de seră şi adaptarea normelor privind siguranţa

alimentelor.

Beneficiile aderării la Uniunea Europeană

Chiar dacă la nivel naţional, susţinerea populaţiei privind integrarea în UE a scăzut

semnificativ de la lansarea negocierilor de aderare în 2003, apartenenţa sa la Uniune reprezintă o

realizare însemnată pentru Croaţia, care de acum va beneficia de avantajele oferite de piaţa

unică, va putea accesa fondurile structurale şi se va bucura de recunoaşterea politică în calitate de

stat membru al UE.

Cetăţenii croaţi se vor bucura de toate avantajele care decurg din calitatea de cetăţean

european, asistenţă medicală, protecţia consumatorului. În ceea ce priveşte întreprinderile,

acestea îşi pot deplasa capitalul din Croaţia către alte ţări ale UE şi beneficiază de avantajele

oferite de normele care facilitează plăţile transfrontaliere. Întreprinderile croate vor avea

posibilitatea de a participa alături de omologii lor din UE la licitaţii pentru contracte de achiziţii

publice, peste tot în UE.De asemenea, întreprinderile mici vor putea accesa fonduri de la Banca

Europeană de Investiţii.

În present, Croaţia poate beneficia de resursele Fondului European de dezvoltare

regională. Fondurile structurale şi Fondul de coeziune vor ajuta Croaţia să investească în

cercetare şi inovare, în întreprinderi mici, în locuri de muncă durabile şi în initiative menite să

contribuie la combaterea deficitului de competenţe şi la reducerea ratei şomajului. Finanţarea

este gestionată de Comisia Europeană. În cazul în care un cetăţean croat sau o întreprindere din

această ţară depune o plângere împotriva Comisiei – sau împotriva oricărei alte instituţii sau

organism al UE – aceasta va fi investigată de Ombudsmanul European.

Astfel, deşi Croaţia se va bucura de avantajele celor „patru libertăţi” – libera circulaţie a

bunurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor – există, în continuare, şi o serie de restricţii

5

referitoare la libera circulaţie a forţei de muncă (care se va aplica pentru o perioadă de cel puţin

încă doi ani), precum şi la intrarea în spaţiul Schengen (asemenea României şi Bulgariei).

Aderarea Croaţiei la UE - proces de recesiune economică

În contextul în care economia croată s-a confruntat în ultimii ani cu efectele severe ale

crizei financiare, iar rata şomajului a crescut la circa 20% în 2012 (faţă de 9% în anul 2009)

– Tabelul 1 – ţara ar putea apela la ajutor financiar internaţional sau european, în măsura în care

datoria publică se va mai majora. Cu toate acestea, chiar în eventualitatea unui scenariu pesimist,

în opinia specialiştilor comunitari4, o economie relativ mică asemenea Croaţiei nu va putea

periclita stabilitatea economică a Uniunii Europene.

Viitorul procesului de extindere al Uniunii Europene

În prezent, Croaţia dispune de oportunitatea de a demonstra progresul înregistrat de

regiunea balcanică în ultimii ani. Deşi i se solicită de către Comisia Europeană implementarea

unor reforme ample în ceea ce priveşte sistemul judiciar şi procesul de aplicare a legii şi punerea

lor în aplicare va fi supravegheată, totuşi, nu va fi impusă o monitorizare post-aderare, deoarece

Croaţia a fost supusă unui proces de negociere mult mai exigent decât în cazul celorlalte ţări în

curs de aderare, demonstrând capacitatea sa de a implementa reforme într-un timp relativ scurt.În

consecinţă, în următorii doi ani, de Croaţia va depinde viitorul extinderii Uniunii Europene.

Tabelul 1: Evoluţia principalilor indicatori macroeconomici ai Croaţiei în perioada

 2009-2014

INDICATORI 2009 2010 2011 2012 2013

estimări

2014

previziuni

Populaţie (milioane locuitori) 4,4 4,4 4,4 4,4 4,4 4,4

PIB (miliarde euro) 43,7 44,4 44,9 45,0 46,0 47,7

4CBP Nederlands Bureau for Economic Policy Analysis – The economic effects of Croatia’s accession to the EU, http://www.cpb.nl

6

INDICATORI 2009 2010 2011 2012 2013

estimări

2014

previziuni

PIB/locuitor (euro) 9.931 10.060 10.205 10.227 10.454 10.840

PIB (ritm anual de creştere, în termeni reali, %)

-6,9 -2,3 0,0 -2,0 1,0 0,2

Consum privat (%) -7,5 -0,9 0,2 -2,9 -2,0 -0,5

Consum public (%) 0,4 -2,1 -0,6 -0,8 -1,3 -0,7

Investiţii productive (%) -14,2 -15,0 -6,4 -4,6 -0,5 4,0

Rata şomajului ( % din populaţia activă)

9,1 11,8 13,5 15,9 19,1 20,1

Rata inflaţiei (măsurată prin indicele armonizat al preţurilor de consum, %)

2,2 1,1 2,2 3,4 3,1 2,0

Sold bugetar (% din PIB) -4,7 -5,2 -5,7 -3,8 -4,7 -5,6

Datorie publică (% din PIB) 35,7 42,2 46,7 53,7 57,9 62,5

Volumul exporturilor de bunuri şi servicii (ritm anual de creştere, %)

-16,2 4,8 2,0 -0,4 1,3 3,5

Volumul importurilor de bunuri şi servicii (ritm anual de creştere, %)

-21,4 -2,8 1,3 -2,1 0,4 3,7

Sold balanţă comercială (% din PIB)

-16,5 -13,3 -13,9 -13,6 -14,3 -14,7

Soldul contului curent (în % din PIB)

-4,5 -1,5 -0,9 -0,1 -0,4 -0,0

Structura Tratatului de aderare

Tratatul de aderare a Republicii Croaţia la Uniunea Europeană cuprinde:

- Tratatul de aderare;

- Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Croaţia, precum şi adaptările la

Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcţionarea Uniunii

Europene şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice;

- Anexele;

- Protocolul privind anumite modalităţi referitoare la un posibil transfer excepţional de

unităţi ale cantităţii atribuite emise în temeiul Protocolului de la Kyoto la Convenţia –

cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice către Republica

Croaţia, precum şi la compensaţia conexă;

- Actul final, care cuprinde: I. Textul Actului final şi II. Declaraţii: A. Declaraţia

comună a actualelor statelor member, Declaraţia comună privind aplicarea deplină a

7

dispoziţiilor acquis-ului Schengen; B. Declaraţia comună a anumitor state membre

actuale; Declaraţia Republicii Federale Germania şi a Republicii Austria privind

libera circulaţie a lucrătorilor: Croaţia; C. Declaraţia comună a actualelor statelor

membre şi a Republicii Croaţia, Declaraţia comună privind Fondul European de

dezvoltare; D. Declaraţia Republicii Croaţia, Declaraţia Republicii Croaţia privind

măsurile tranzitorii pentru liberalizarea pieţei terenurilor agricole croate.

Tratatul între statele membre ale Uniunii Europene şi Republica Croaţia privind aderarea

Republicii Croaţia la Uniunea Europeană cuprinde 4 articole şi menţionează că Republica

Croaţia devine prin prezentul tratat membră a Uniunii Europene şi a Comunităţii Europene a

Energiei Atomice. De asemenea, Republica Croaţia devine parte la Tratatul privind Uniunea

Europeană, la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi la Tratatul de instituire a

Comunităţii Europene a Energiei Atomice, astfel cum sunt acestea modificate sau completate.

Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Croaţia, precum şi adaptările la Tratatul

privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi la Tratatul de

instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, cuprinde adaptările permanente şi

temporare convenite în cadrul negocierilor.De la data aderării, dispoziţiile tratatelor originare şi

actele adoptate de instituţii înainte de aderare sunt obligatorii pentru Croaţia şi se aplică în

Croaţia în condiţiile stabilite prin aceste tratate şi prin actul de aderare. De asemenea, este

reglementată participarea Croaţiei în cadrul institutional al Uniunii Europene.

Anexele la Tratatul de aderare cuprind următoarele documente: Anexa I prevede Lista

convenţiilor şi protocoalelor la care Republica Croaţia devine parte de la data aderării. Anexa II

conţine Lista dispoziţiilor acquis-ului Schengen, astfel cum este acesta integrat în cadrul Uniunii

Europene şi ale actelor adoptate în temeiul acestuia sau conexe acestuia, care urmează să fie

obligatorii şi aplicabile pe teritoriul Republicii Croaţia de la data aderării. Anexa III prevede

adaptări ale actelor adoptate de instituţii şi anume:

- Libertatea de a presta servicii;

- Dreptul proprietăţii intelectuale;

- Marca de comerţ comunitară;

- Certificatele suplimentare de protecţie;

- Desenele şi modelele industriale comunitare;

- Servicii financiare;

- Agricultură;

- Pescuit;

- Impozitare;

- Politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale;

8

- Mediu.

Anexa IV cuprinde Lista menţionată la articolul 16 din actul de aderare: alte dispoziţii

permanente, şi anume:

- Dreptul proprietăţii intelectuale;

- Politica concurenţei;

- Agricultură;

- Pescuit;

- Uniunea vamală.

Anexa V conţine Lista menţionată la articolul 18 din Actul de aderare: măsuri tranzitorii,

şi anume:

- Libera circulaţie a mărfurilor;

- Libera circulaţie a persoanelor;

- Libera circulaţie a capitalurilor;

- Agricultură;

- Siguranţa alimentară, politica în domeniul veterinar şi fitosanitar;

- Politica în domeniul transportului;

- Impozitare;

- Libertate, securitate şi justiţie;

- Legislaţia orizontală;

- Calitatea aerului;

- Gestionarea deşeurilor;

- Calitatea apei;

- Prevenirea şi controlul integrat al poluării;

- Produse chimice.

Parlamentul European are 11 membri din Croaţia. Miniţtrii din statele membre se reunesc

periodic în cadrul Consiliului UE pentru a adopta norme europene şi pentru a coordona politici.

În funcţie de domeniul de politică abordat, diferiţi reprezentanţi ai guvernului croat participă în

mod regulat la reuniunile Consiliului.

Comisarul European nominalizat de Croaţia esteNeven Mimica. El are ca portofoliu

cooperarea şi dezvoltarea internatională. Comisia este reprezentată în fiecare ţară a UE de către

un birou local, numit “reprezentanţă”.

6.1 Reprezentanţa Comisiei UE în Croaţia

Comitetul Economic şi Social European. Croaţia are 9 reprezentanţi în Comitetul

Economic şi Social European. Acest organism reprezintă angajatorii, lucrătorii şi alte grupuri de

9

interese şi este consultat cu privire la reglementările propuse, pentru a se obţine o imagine mai

clară a posibilelor modificări ale situaţiei sociale şi ale condiţiilor de lucru în ţările membre.

Comitetul Regiunilor. Croaţia are 9 reprezentanţi în Comitetul Regiunilor, adunarea UE a

reprezentanţilor locali şi regionali. Acest organism este consultat cu privire la reglementările

propuse, pentru a se garanta că legislaţia europeană tine cont de punctual de vedere al fiecărei

regiuni din UE.

Comunicarea dintre Croația și instituțiile UE se desfășoară și prin reprezentanța

permanentă din Bruxelles. Reprezentanța acționează ca o „ambasadă” a Croației - principala sa

sarcină este de a se asigura că interesele și politicile țării sunt luate în calcul într-un mod cât mai

eficient în UE.

Contribuțiile financiare ale statelor membre la bugetul UE sunt repartizate în mod

echitabil, în funcție de mijloacele disponibile. Cu cât este mai dezvoltată economia unei țări, cu

atât este mai mare contribuția sa. Bugetul UE nu are obiectivul de a redistribui bogăția, ci mai

degrabă pe acela de a se concentra asupra nevoilor tuturor europenilor, în ansamblu. Relația

financiară dintre Croația și UE în 2013: 

Cheltuielile UE în Croația: 0,290 miliarde EUR;

Cheltuielile UE ca procent din VNB-ul Croației: 0,69 % ;

Contribuția Croației la bugetul UE: 0,227 miliarde EUR;

Contribuția Croației la bugetul UE ca procent din VNB-ul său: 0,54 % .

Un nou stat implică modificări instituţionale pentru UE. Modificările structurale

presupun, mai precis, modificări aduse componenţei principalelor instituţii ale UE. Astfel, odată

cu aderarea unui nou stat, fiecare instituţie a UE era obligată să includă în aparatul său

administrativ funcţionari din cadrul noului stat membru. Croaţia nu face excepţie de la această

regulă, urmând a modifica începând cu 2013 componenţa instituţiilor UE: Parlamentul, Comisia,

Consiliul UE, Consiliul European şi Curtea de Justiţie a UE, Banca Centrală Europeană şi Curtea

de Conturi5.

Fiecare stat ce aderă la UE are dreptul de a trimite un număr prestabilit de parlamentari

(europarlamentari/eurodeputaţi) în cadrul Parlamentului European (PE). În prezent, (conform

Tratatului de la Lisabona) în componenţa PE regăsim 754 de europarlamentari6. Fiecărui stat îi

revine un număr de europarlamentari calculat folosind un principiu proporţional regresiv: statul

cu cea mai numeroasă populaţie din UE, Germania, dispune de 992 de locuri în PE, celorlalte

state fiindule alocate locuri în funcţie de acest număr, respectând totodată proporţia cu populaţia

5Bărbulescu I., Procesul decisional în Uniunea Europeană, Iaşi, 2008.6Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi Tratatul Constitutiv al CEEA, art. 2.

10

statului. Astfel, urmând modelul celorlalte state membre ale UE care au deja membrii în PE,

Croaţiei îi revin un număr aproximativ de 13 europarlametari.

În ceea ce priveşte componenţa Comisiei Europene, situaţia este de asemenea interesantă,

Croaţiei garantându-i-se posibilitatea de a participa în cadrul acestei instituţii propunând un

comisar, din momentul în care devine stat membru al UE cu drepturi depline. Însă mandatul

celui de-al 28-lea comisar european va fi unul scurt ca durată, deoarece, în 2014, mandatul

prezentei Comisii (Comisia Barroso) se va încheia. Totodată, începând cu 2014, Tratatul de la

Lisabona prevede posibilitatea reducerii numărului de comisari, la propunerea Consiliului (2/3

din numărul statelor membre), abandonând regula „un comisar – o ţară” şi stabilind un sistem de

rotaţie între statele membre, încercându-se astfel sporirea eficacităţii. Astfel, mandatul

comisarului croata durat doar şapte luni (01.07.2013 – 09.02.2014), până la alegerea unei noi

Comisii, utilizând sau nu noua regulă. Se pune, de asemenea, problema portofoliului ce se va afla

sub coordonarea noului comisar, fiind nevoie ca acestuia să i se înmâneze un nou portofoliu.

Noul domeniu înmânat va putea fi unul nou creat în cadrul Comisiei Europene, acest fapt

reprezentând intrarea sub controlul Comisiei a unui nou domeniu de activitate. Totodată, acest

nou domeniu poate reprezenta o sub-ramură a unui domeniu deja controlat de Comisie şi care să

necesite separare de domeniul-mamă, pentru exercitarea unui control mai amănunţit asupra sa.

Exemplele în acest sens le regăsim în mandatele unor comisari europeni cum au fost Leonard

Orban sau Meglena Kuneva (care au preluat un domeniu care a fost separat de portofoliul

original: Multilingvismul fiind separat de Educaţie, respectiv Protecţia Consumatorului fiind

separată la rândul ei de portofoliul Sănătăţii). Referitor la structura celorlalte instituţii (Consiliul

UE şi Consiliul European) problema structurală rămâne la fel de „acută”.

Modificarea numărului de membrii în cadrul Consiliului UE poate conduce la o

modificare a echilibrului între state, când se se va modifca sistemul Votului prin Majoritate

Calificată (odată cu intrarea în vigoare a regulilor impuse de Tratatul de la Lisabona) 7. Aderarea

Croaţiei va implica o creştere a numărului de actori în cadrul organismelor Consiliului UE (aici

pot apărea mai degrabă dificultăţi în procesul decizional în cadrul COREPER, de exemplu).

Reuniunile Consiliului UE, precum şi cele ale Consiliului European vor presupune, mai precis,

aşezarea la masa tratativelor a 28 de reprezentanţi ai statelor membre (miniştrii de resort,

respectiv şefi de state / Guverne).

În ceea ce priveşte Curtea de Justiţie a UE, apar modificări în ceea ce priveşte numărul de

judecători, acesta crescând, prin aderarea statului balcanic, de la 27 la 28. Se va adăuga de

asemenea o nouă limbă în care pot fi desfăşurate procedurile (procese, înfăţişări), limba croată.

7http://register.consilium.europa.eu - Versiunile consolidate ale Tratatului privind Uniunea Europeană şi Tratatului privind Funcţionarea Uniunii Europene (15.04.2008), partea a VI-a, capitolul I, secţiunea 3: Consiliul, art. 238.

11

Limba de lucru (în care sunt redactate documentele) va rămâne în continuare limba franceză8.

Apar modificări şi în cadrul structurii Curţii de Conturi, al cărei număr de membrii creşte la 28,

fiind necesar ca fiecare stat să aibe în instituţie un membru numit (membrii acestei instituţii sunt

numiţi de către Consiliul ca portofoliul atribuit Croaţiei, începând cu 2013 să fie acela al

Turismului, domeniu neaflat în prezent sub coordonarea şi reglementarea explictă a UE.

Ultima instituţie importantă ce suferă modificări structurale este Banca Centrală

Europeană (BCE). Croaţia va avea dreptul ca odată devenit stat membru cu drepturi depline, să

numească membrii în cadrul BCE. Statul croat va beneficia şi de dreptul de a numi membrii în

Comitetului Executiv al BCE. Aceştia trebuie să fie „profesionişti prestigioşi, aleşi cu acordul

guvernelor statelor membre, exprimat la nivelul şefilor de stat sau de guvern, şi în baza unei

Recomandări a Consiliului şi după consultarea PE şi a Consiliului Guvernatorilor Băncilor

Centrale”. Cea mai delicată problemă va rămâne în schimb cea enunţată mai sus (în cadrul

modificărilor aduse PE) şi anume cea a creşterii excesive a aparatului administrativ auxiliar.

Fiecare instituţie a UE prevede ca principalii săi membri (eurodeputaţi, comisari sau membrii ai

Consiliului UE) să fie asistaţi în munca depusă de un aparat administrativ competent şi eterogen

din punct de vedere al componenţei sale. Apar aici probleme precum posibilitatea birocratizării

excesive a procesului decizional sau dificultăţi în acoperirea bugetară a unui număr mare de

angajaţi.

Concluzii

Procesul de extindere a UE este unul complex în studiul Relaţiilor Internaţionale. Statele

care reuşesc să îndeplinească toate cerinţele impuse de instituţiile UE pot fi considerate a fi reali

luptători pentru unificarea europeană. Preţul pentru această unificare este plătit în principal de

sistemul instituţional al UE. Impactul primirii noilor ţări – printre care şi Croaţia – se resimte în

modificări aduse structurii instituţiilor (modificări în componenţa instituţiilor UE). Trebuie atrasă

atenţia asupra modificărilor aduse procesului decizional: modificări în structura ideologică a PE,

posibile îngreunări ale Procedurii legislative ordinare, modificări în ponderea voturilor în

Consiliul UE, creşterea numărului de dispute în cadrul instituţiilor UE (cauzată de accesul

îngreunat la o serie de fonduri structurale, dar şi de diversitatea culturală crescândă). Toate

8Bărbulescu I., Revista „Continuitate și schimbare în guvernanța europeană”, vol. 5, nr. 2.12

aceste modificări se petrec la nivel supranaţional sau interguvernamental, însă cei afectaţi în cele

din urmă, sunt cetăţenii UE.

Bibliografie

1. Bărbulescu I., Procesul decisional în Uniunea Europeană, Iaşi, 2008, p. 39 – 41

2.Ministerul de externe croat http://us.mvep.hr/

3. www.europa.eu

4. www.europa.eu – relaţia UE cu Croaţia

5. European Commission –  European Economic Forecast Spring 2013, 9 May 2013,

Brussels;      

6.  CBP Nederlands Bureau for Economic Policy Analysis – The economic effects of Croatia’s

accession to the EU, http://www.cpb.nl

13

7. https://ro.wikipedia.org/wiki/Croa%C8%9Bia.

8.Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi Tratatul Constitutiv al CEEA, art. 2.

9.http://register.consilium.europa.eu - Versiunile consolidate ale Tratatului privind Uniunea

Europeană şi Tratatului privind Funcţionarea Uniunii Europene (15.04.2008), partea a VI-a,

capitolul I, secţiunea 3: Consiliul, art. 238.

10.Bărbulescu I., Revista „Continuitate și schimbare în guvernanța europeană”, vol. 5, nr. 2.

14