ed - educaþie - azsmr moldova | · pdf fileplanul de mântuire fusese rânduit...

Folio Views Help 1

© Copyright 1995, Folio Corporation.

Ed - Educaþie

{Ed 7}

Cuvânt înainte

Se întâmplã rar, cu adevãrat, ca o carte consacratã subiectului educaþiei sã fie cititãde atât de mulþi oameni sau sã suporte aºa de bine testele vremurilor schimbãtoare, aºacum a fost cazul lucrãrii de faþã, care apare acum în aceastã formã nouã, popularã.Principiile fundamentale, clar desfãºurate în acest volum, au fãcut ca el sã reprezinte,timp de multe zeci de ani, cartea de cãpãtâi a zeci de mii de pãrinþi ºi învãþãtori.Acum, pentru a creºte ºi mai mult larga sa rãspândire ºi folosire, este publicat ca unuldin volumele din seria Christian Home Library, dar fãrã modificãri ale cuvintelor saupaginaþiei.

Fiecare persoanã trebuie sã înfrunte realitãþile practice ale vieþii - ocaziile,responsabilitãþile, înfrângerile ºi succesele ei. Cum trebuie sã dea piept cu acesteexperienþe, dacã va trebui sã devinã victimã sau sã fie stãpân al împrejurãrilor, aceastadepinde într-o mare mãsurã de pregãtirea de a le face faþã - de educaþia sa.

Adevãrata educaþie este bine definitã, ca fiind o dezvoltare armonioasã a tuturorfacultãþilor - o pregãtire deplinã ºi adecvatã pentru aceastã viaþã ºi pentru viaþaviitoare, veºnicã. În primii ani de viaþã, în cãmin ºi la ºcoalã mintea se dezvoltã ºi seformeazã un mod de viaþã ºi caracterul.

Distingând în profunzime valorile relative ºi pe cele nepieritoare a ceea ceconstituie adevãrata educaþie în sensul ei cel mai larg, autoarea acestei cãrþi aratã caleapentru împlinirea lor. Se subliniazã cu claritate un tip de educaþie în care facultãþileminþii sunt dezvoltate aºa cum se cuvine. Este subliniatã educaþia prin care mâinilesunt antrenate în meserii folositoare. Este recomandatã cu cãldurã o educaþie care Îlrecunoaºte pe Dumnezeu ca fiind izvorul oricãrei înþelepciuni ºi priceperi.

{Ed 8}

Obiectivul motivator al autoarei în multele sale scrieri despre subiectul educaþiei afost acela cã tinerii aflaþi în pragul vieþii ar putea sã-ºi ia locul ca buni cetãþeni, binepregãtiþi pentru experienþele practice ale vieþii, pe deplin dezvoltaþi fizic, cu frica luiDumnezeu, cu caractere nepãtate ºi inimi devotate principiului. Volumul de faþã estelucrarea de cãpetenie în acest grup de scrieri, aici fiind enumerate principiile esenþialepentru priceperea celor care îi cãlãuzesc pe tineri în cãmin ºi în ºcoalã.

Scriitoarea acestor pagini a fost o prietenã a tinerilor ºi a tinerelor. Timp de mulþi

Folio Views Help 2


ani, s-a aflat în strânsã legãturã cu instituþii de învãþãmânt ºi cunoºtea foarte bineproblemele tinerilor care se pregãtesc pentru lucrarea vieþii lor. Deasupra tuturorcelorlalte lucruri, ea a fost înzestratã cu o cunoaºtere mai presus de cea obiºnuitã ºi cucalitãþile unei scriitoare ºi vorbitoare.

Întrucât preocuparea de bazã a vizat marile principii cãlãuzitoare ºi nu detaliileprogramelor de învãþãmânt sau meritele diferitelor sisteme de educaþie, influenþaacestui volum s-a fãcut simþitã la nivel mondial, prin ediþii publicate într-un numãr delimbi - dintre cele mai rãspândite - ale altor continente. Dorim ca aceastã nouã ediþieamericanã sã rãspândeascã ºi mai mult marile principii ale educãrii caracterului;aceasta este speranþa arzãtoare a editorilor ºi a noastrã:

Administratorii publicaþiilor

Patrimoniului Ellen G. White.

{Ed 12}

PRIMELE PRINCIPII

"Noi toþi privim cu faþa descoperitã, ca într-o oglindã, slava Domnului ºi suntemschimbaþi în acelaºi chip al Lui, din slavã în slavã."

{Ed 13}

Sursa ºi þelul adevãratei educaþii

"ªtiinþa sfinþilor este priceperea"; "Împrieteneºte-te dar cu Dumnezeu."

Ideile noastre legate de educaþie sunt prea înguste ºi superficiale. Se face simþitãnevoia unei sfere mai largi, a unui þel mai înalt. Adevãrata educaþie înseamnã maimult decât urmarea unei anumite ºcoli. Înseamnã mai mult decât pregãtirea pentruviaþa care existã acum. Ea are de-a face cu întreaga fãpturã ºi cu toatã perioada în careîi este cu putinþã omului sã trãiascã. Este dezvoltarea armonioasã a puterilor fizice,mintale ºi spirituale. Îl pregãteºte pe elev pentru bucuria slujirii în aceastã lume ºipentru bucuria mai înaltã a unei slujiri mai largi în lumea care va veni.

Sursa unei astfel de educaþii este scoasã în evidenþã prin aceste cuvinte ale SfinteiScripturi, care aratã cãtre Cel Nesfârºit: În El "sunt ascunse toate comorileînþelepciunii." Coloseni 2,3. "Sfatul ºi priceperea ale Lui sunt." Iov 12,13

Lumea a avut mari învãþãtori, bãrbaþi cu un intelect uriaº ºi cercetãtori neobosiþi,oameni ale cãror declaraþii au stimulat gândirea ºi au deschis înaintea ochilor câmpurivaste ale cunoaºterii; iar aceºti oameni au fost onoraþi ca fiind cãlãuze ºi binefãcãtoriai semenilor lor; dar existã Cineva care are o poziþie mai înaltã decât a lor. Putem gãsiînvãþãtori ai lumii în toate timpurile - de când existã rapoarte omeneºti; însã

{Ed 14}

Lumina a existat înainte de ei. Aºa cum luna ºi aºtrii sistemului nostru solar

Folio Views Help 3


strãlucesc prin lumina pe care o reflectã de la soare, tot aºa, în mãsura în careînvãþãtura lor este adevãratã, marii gânditori ai lumii reflectã razele SoareluiNeprihãnirii. Fiecare scânteie de gând, fiecare strãfulgerare a minþii vine de la Luminalumii.

În aceste zile, se spun multe în legãturã cu natura ºi importanþa "educaþieisuperioare". Adevãrata "educaþie superioarã" este cea pe care o dã Domnul, ale cãruisunt "înþelepciunea ºi puterea" (Iov 12,13), ºi "din gura cãruia iese cunoºtinþã ºipricepere." Proverbele 2,6

Toatã cunoaºterea adevãratã ºi reala dezvoltare îºi au sursa în cunoaºterea luiDumnezeu. Aceastã cunoaºtere se face simþitã oriîncotro ne-am întoarce, în domeniulfizic, mintal sau spiritual, în orice direcþie am privi - în afarã de stricãciunea pãcatului.Orice direcþie de cercetare am alege, cu scopul sincer de a ajunge la adevãr, suntemaduºi în contact cu Inteligenþa atotputernicã, nevãzutã, care lucreazã în ºi prin toate.Mintea omului este adusã în comuniune cu mintea lui Dumnezeu, finitul cu Infinitul.Efectul unei asemenea comuniuni asupra trupului, minþii ºi sufletului este dincolo detot ceea ce se poate estima.

În aceastã comuniune se gãseºte cea mai înaltã educaþie. Este metoda de dezvoltarecare aparþine lui Dumnezeu. "Împrieteneºte-te dar cu Dumnezeu" (Iov 22,21) estesolia Sa cãtre omenire. Metoda scoasã în evidenþã în aceste cuvinte a fost metodaurmatã în educarea tatãlui neamului nostru omenesc. Pe când Adam stãtea în Edenulsfânt, în slava bãrbãþiei sale neîntinate de pãcat, în acest fel îl instruia Dumnezeu.

Pentru a pricepe ce cuprinde lucrarea de educaþie, avem nevoie sã luãm înconsideraþie atât natura omului, cât ºi scopul pe care l-a urmãrit Dumnezeu princrearea lui. Trebuie sã þinem, de asemenea, cont de schimbarea din condiþia omului,prin faptul

{Ed 15}

cã el a ajuns sã cunoascã rãul ºi de planul lui Dumnezeu de a-ªi atinge - chiar ºi înaceste condiþii - scopul slãvit în educarea rasei umane.

Când Adam a ieºit din mâinile Creatorului, era asemãnãtor cu Fãcãtorul lui, canaturã fizicã, mintalã ºi spiritualã. "Dumnezeu a fãcut pe om dupã chipul Sãu"(Geneza 1,27), iar scopul Lui a fost ca omul sã descopere cu atât mai mult acest chip,cu cât trãia mai mult - sã reflecte din ce în ce mai fidel slava Creatorului. Toatefacultãþile sale puteau fi dezvoltate; capacitatea ºi vigoarea lor trebuia sã creascãneîncetat. Pentru exercitarea lor, s-a deschis un orizont larg ºi un câmp glorios.Tainele universului vizibil - "minunile Aceluia a cãrui ºtiinþã este desãvârºitã" (Iov37,16) - îl invitau pe om sã le studieze. Privilegiul sãu cel mare era sã aibã ocomuniune directã, faþã-n faþã ºi de la inimã la inimã, cu Fãcãtorul sãu. Dacã I-ar firãmas loial lui Dumnezeu, toate acestea ar fi fost ale lui pentru totdeauna. De-a lungulveacurilor nesfârºite, el ar fi continuat sã dobândeascã noi comori ale cunoaºterii, sã

Folio Views Help 4


descopere izvoare proaspete de fericire ºi sã obþinã concepþii mereu mai clare, legatede înþelepciunea, puterea ºi iubirea lui Dumnezeu. Ar fi împlinit din ce în ce mai multscopul creãrii sale ºi ar fi reflectat din ce în ce mai fidel slava Creatorului.

Aceste lucruri au fost însã pierdute prin neascultare. Prin pãcat, asemãnarea cudivinul a fost mânjitã - aproape cã a fost ºtearsã cu desãvârºire. Puterile fizice aleomului au slãbit, capacitãþile sale mintale au scãzut, viziunea sa spiritualã s-aînceþoºat. Omul devenise supus morþii. Cu toate acestea, rasa umanã nu a fost lãsatãpradã deznãdejdii. Planul de mântuire fusese rânduit prin acea iubire ºi îndurareinfinitã ºi a fost îngãduitã o viaþã de punere la probã. Refacerea în om a chipuluiCreatorului sãu, readucerea

{Ed 16}

sa la perfecþiunea în care fusese creat, sprijinirea dezvoltãrii trupului, minþii ºisufletului, astfel încât sã poatã fi împlinit scopul divin avut în vedere la crearea lui, -iatã care avea sã fie lucrarea de rãscumpãrare. Acesta este obiectul educaþiei, mareleobiectiv al vieþii.

Iubirea, temelia creaþiei ºi a rãscumpãrãrii este baza adevãratei educaþii. Acestlucru este fãcut clar în Legea pe care a dat-o Dumnezeu, ca sã fie o cãlãuzã a vieþii.Prima ºi cea mai mare poruncã este: "Sã iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, cu toatãinima ta, cu tot sufletul tãu, cu toatã puterea ta ºi cu tot cugetul tãu". Luca 10,27. A-Liubi pe El, pe Cel Nesfârºit, pe Cel Atoatecunoscãtor, cu toatã puterea, cu toatã minteaºi cu toatã inima înseamnã cea mai înaltã dezvoltare a oricãrei puteri. Înseamnã cã întoatã fãptura - trup, minte ºi suflet în aceeaºi mãsurã - va fi refãcut chipul luiDumnezeu.

Asemenea primei porunci este ºi cea de-a doua: "sã iubeºti pe aproapele tãu ca petine însuþi." Matei 22,39. Legea iubirii pretinde consacrarea trupului, minþii ºisufletului în slujba lui Dumnezeu ºi a semenilor noºtri. ªi aceastã slujire, în timp ceface ca noi sã fim o binecuvântare pentru alþii, ne aduce nouã înºine cele mai maribinecuvântãri. Altruismul stã la baza oricãrei dezvoltãri reale. Printr-o slujire altruistãne cultivãm în gradul cel mai înalt fiecare calitate. Devenim din ce în ce mai multpãrtaºi la natura divinã. Suntem potriviþi pentru cer, pentru cã primim cerul în inimilenoastre.

Întrucât Dumnezeu este Izvorul oricãrei cunoaºteri reale, primul obiectiv aleducaþiei noastre este, dupã cum am vãzut deja, sã ne îndreptãm mintea cãtre ceea cedescoperã El Însuºi despre Sine. Adam ºi Eva au primit cunoºtinþe prin directãcomuniune cu Dumnezeu; ºi au învãþat despre El prin lucrãrile Sale. Toate lucrurilecreate, în desãvârºirea lor originarã, erau o expresie

{Ed 17}

a modului în care gândeºte Dumnezeu. Pentru Adam ºi Eva, natura era plinã deînþelepciune divinã. Însã prin încãlcarea Legii, omul a încetat sã mai înveþe de la

Folio Views Help 5


Dumnezeu prin comuniune directã ºi, într-o mare mãsurã, prin lucrãrile Sale.Pãmântul, stricat ºi murdãrit de pãcat, nu reflectã decât prea puþin slava Creatorului.Este adevãrat cã lecþiile Sale nu au fost ºterse. Pe fiecare paginã din marele volum allucrãrilor Sale create se poate încã vedea scrisul Sãu de mânã. Natura încã vorbeºtedespre Creatorul ei. Totuºi, aceste descoperiri sunt parþiale ºi nedesãvârºite. Iar înstarea noastrã cãzutã, cu puterile diminuate ºi vederea slabã, suntem incapabili de aface interpretãri corecte. Avem nevoie de descoperirea mai amplã, fãcutã de ÎnsuºiDumnezeu, pe care a dat-o în Cuvântul Sãu scris.

Sfintele Scripturi sunt standardul perfect al adevãrului ºi, având o asemeneacaracterizare, ar trebui sã li se dea locul cel mai înalt în educaþie. Pentru a obþine oeducaþie vrednicã de acest nume, trebuie sã dobândim o cunoaºtere a lui Dumnezeu,Creatorul, ºi a lui Hristos, Rãscumpãrãtorul, aºa cum sunt Ei descoperiþi în Cuvântulsacru.

Fiecare fãpturã omeneascã, creatã dupã chipul lui Dumnezeu, este înzestratã cu oputere asemãnãtoare cu cea a Creatorului - individualitate, putere de a gândi ºi a face.Oamenii în care se dezvoltã aceastã putere sunt oameni care poartã responsabilitãþi,care sunt conducãtori cu iniþiativã ºi care au influenþã asupra caracterelor. Lucrareaadevãratei educaþii este aceea de a dezvolta aceastã putere, de a-i antrena pe tineri sãgândeascã ei înºiºi, nu doar sã reflecte gândirea altor oameni. În loc sã-ºi limitezestudiul la ceea ce au spus sau scris alþii, studenþii sã fie îndrumaþi cãtre izvoareleadevãrului, cãtre vastele câmpuri din naturã ºi revelaþie, deschise cercetãrii. Sãcontemple marile subiecte ale datoriei ºi destinului - ºi mintea lor se va lãrgi ºi întãri.

{Ed 18}

În locul unor fãpturi educate, dar plãpânde, instituþiile de învãþãmânt vor puteatrimite în lume bãrbaþi îndeajuns de puternici pentru a gândi ºi acþiona, bãrbaþi care sãfie stãpâni ai împrejurãrilor, nu robi ai acestora, bãrbaþi care au o minte largã, un cugetclar ºi curajul convingerilor proprii.

O asemenea educaþie oferã mai mult decât doar o disciplinã a minþii; oferã maimult decât o pregãtire fizicã. Ea întãreºte caracterul, astfel încât adevãrul ºiintegritatea nu sunt jertfite pentru dorinþe egoiste sau ambiþii lumeºti. Ea fortificãmintea împotriva rãului. În loc ca vreo pasiune predominantã sã devinã o puterepentru a distruge, fiecare motiv ºi dorinþã sunt aduse în conformitate cu marileprincipii ale binelui.

Ce educaþie poate fi mai înaltã decât aceasta? Ce o poate egala în valoare?

"Ea nu se dã în schimbul aurului curat, nu se cumpãrã cântãrindu-se cu argint; nuse cântãreºte pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir. Nu se poateasemãna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales.Mãrgeanul ºi cristalul nu sunt nimic pe lângã ea: înþelepciunea preþuieºte mai multdecât mãrgãritarele." Iov 28,15-18

Folio Views Help 6


Idealul lui Dumnezeu pentru copiii Sãi este mai înalt decât gândirea omeneascãcea mai înaltã. Evlavia - asemãnarea cu Dumnezeu - este scopul care trebuie atins. Înfaþa studentului se deschide o cãrare a progresului neîntrerupt. El are de atins unobiectiv, de ajuns la un standard - care include tot ceea ce este bun, pur ºi nobil. El vaînainta cât mai repede ºi cât mai departe posibil în fiecare ramurã a cunoaºteriiadevãrate. Însã eforturile lui vor fi dirijate cãtre obiective care sunt tot atât deîndepãrtate de

{Ed 19}

interesele egoiste ºi vremelnice precum sunt cerurile faþã de pãmânt.

Cel care, contribuie la împlinirea scopului divin, de a transmite tinerilorcunoºtinþele legate de Dumnezeu ºi de a modela caracterul în conformitate cu al Sãu,înfãptuieºte o lucrare mare ºi nobilã. Când trezeºte dorinþa de a atinge idealul luiDumnezeu, el înfãþiºeazã o educaþie care este tot atât de înaltã ca ºi cerul ºi la fel deîntinsã ca Universul; o educaþie care nu poate fi terminatã în aceastã viaþã, dar care vacontinua în viaþa care va veni; o educaþie care îi asigurã studentului care a reuºit laºcoala pregãtitoare a pãmântului un paºaport cãtre una superioarã, ºcoala de sus.

{Ed 20}

ªcoala din Eden

"Ferice de omul care gãseºte înþelepciunea."

Sistemul de educaþie, instituit la începutul lumii, trebuia sã fie un model pentru omde-a lungul veºniciei. Ca o ilustrare a principiilor sale, a fost întemeiatã o ºcoalãmodel în Eden, cãminul primilor noºtri pãrinþi. Grãdina Edenului era sala de clasã,natura era manualul, Creatorul Însuºi era Profesorul, iar pãrinþii familiei omeneºti eraustudenþii.

Creaþi pentru a fi "chipul ºi slava lui Dumnezeu" (1Corinteni 11,7), Adam ºi Evaprimiserã înzestrãri cu totul vrednice de destinul lor mãreþ. Superbi ºi cu un corp bineproporþionat, cu trãsãturi regulate ºi frumoase, cu feþe care strãluceau de sãnãtate ºi delumina bucuriei ºi a nãdejdii, ei arãtau în alcãtuirea lor exterioarã asemãnarea cuCreatorul lor. Iar aceastã asemãnare nu se manifesta numai în natura fizicã. Fiecarefacultate a minþii ºi a sufletului reflecta slava Creatorului. Înzestraþi cu înalte darurimintale ºi spirituale, Adam ºi Eva au fost fãcuþi numai cu puþin "mai prejos de îngeri"(Evrei 2,7), ca sã discearnã nu numai minunãþiile Universului vizibil, dar sã înþeleagãºi responsabilitãþile ºi obligaþiile morale.

"Domnul Dumnezeu a sãdit o grãdinã în Eden, spre rãsãrit; ºi a pus acolo pe omulpe care-l întocmise. Domnul Dumnezeu a fãcut sã rãsarã din pãmânt tot felul

{Ed 21}

de pomi, plãcuþi la vedere ºi buni la mâncare, ºi pomul vieþii în mijlocul grãdinii."

Folio Views Help 7


Geneza 2,8.9. Aici aveau sã-ºi facã educaþia primii noºtri pãrinþi, înconjuraþi descenele minunate ale naturii neatinse de pãcat.

În interesul pe care-l manifesta pentru copiii Sãi, Tatãl nostru ceresc dirija personaleducaþia lor. Ei erau adesea vizitaþi de solii Lui, îngeri sfinþi, iar ei primeau de laaceºtia sfat ºi învãþãturã. Nu o datã, în timp ce se plimbau prin grãdinã în rãcoareazilei, auzeau glasul lui Dumnezeu ºi comunicau faþã în faþã cu Cel Veºnic. Gândurilepe care le avea faþã de ei erau "gânduri de pace ºi nu de nenorocire". Ieremia 29,11.Fiecare þel urmãrit de Domnul era îndreptat cãtre cel mai mare bine al lor.

În grija lui Adam ºi a Evei a fost datã grãdina, "ca s-o lucreze ºi sã o pãzeascã."Geneza 2,15. Deºi bogaþi prin tot ceea ce Proprietarul întregului Univers avea sã leofere, nu lenevia trebuia sã-i caracterizeze. Le-a fost datã o ocupaþie utilã, ca obinecuvântare, pentru a le întãri corpurile, pentru a le lãrgi gândirea ºi a le dezvoltacaracterul.

Cartea naturii, care îºi desfãºura lecþiile vii înaintea lor, oferea o inepuizabilã sursãde instruire ºi desfãtare. Pe fiecare frunzã din pãdure ºi pe orice piatrã din munþi, pefiecare astru strãlucitor, pe pãmânt, pe mare ºi pe cer, era scris Numele lui Dumnezeu.Locuitorii din Eden se întreþineau atât cu creaþia vie, cât ºi cu cea lipsitã de viaþã - cufrunza, cu floarea ºi copacul ºi cu orice fãpturã vie, de la leviatanul din ape pânã laparticula minusculã din raza de soare -, adunând secretele vieþii fiecãruia. Slava luiDumnezeu din ceruri, lumile fãrã numãr în rotirea lor ordonatã, "plutirea norilor" (Iov37,16), tainele luminii ºi sunetului, ale zilei ºi nopþii, - toate erau subiecte de studiu aleelevilor primei ºcoli a pãmântului.

{Ed 22}

Legile ºi modul de funcþionare a naturii ºi marile principii ale adevãrului, careguverneazã universul spiritual, au fost deschise înaintea minþii lor de cãtre Creatorulcel fãrã de sfârºit a toate câte sunt. Puterile lor mintale ºi spirituale s-au dezvoltat în"lumina cunoºtinþei slavei lui Dumnezeu" (2 Corinteni 4,6) ºi ºi-au dat seama de celemai înalte plãceri ale existenþei lor sfinte.

Aºa cum ieºise din mâna Creatorului, nu numai Grãdina Edenului, ci întregulpãmânt era deosebit de frumos. Nici o urmã de pãcat, nici o umbrã a morþii nu mânjeasuperba creaþie. Slava lui Dumnezeu "acoperã cerurile ºi slava Lui umple pãmântul"."Stelele dimineþii izbucneau în cântãri de bucurie, ºi ...toþi fiii lui Dumnezeu scoteaustrigãte de veselie." Habacuc 3,3; Iov 38,7. Pãmântul era astfel un simbol potrivitpentru Cel care este "plin de bunãtate ºi credincioºie" (Exodul 34,6); un studiu potrivitpentru cei care fuseserã fãcuþi dupã chipul Sãu. Grãdina Edenului era o reprezentare aceea ce Dumnezeu dorea ca întregul pãmânt sã devinã, ºi scopul Sãu era ca, pe mãsurãce familia omeneascã avea sã creascã în numãr, oamenii sã-ºi întemeieze alte cãmineºi ºcoli asemenea celei pe care o dãduse El. În acest fel, de-a lungul timpului, întregulpãmânt ar fi putut fi ocupat cu cãmine ºi ºcoli în care ar fi fost studiate cuvintele ºilucrãrile lui Dumnezeu ºi în care studenþii ar fi devenit din ce în ce mai potriviþi sã

Folio Views Help 8


reflecte, de-a lungul veacurilor fãrã numãr, lumina cunoaºterii slavei Sale.

{Ed 23}

Cunoaºterea binelui ºi a rãului

"Fiindcã n-au cãutat sã pãstreze pe Dumnezeu în cunoºtinþa lor", "inima lor fãrãpricepere s-a întunecat."

Deºi au fost creaþi nevinovaþi ºi sfinþi, primii noºtri pãrinþi nu au fost plasaþi înafara posibilitãþii de a greºi. Dumnezeu ar fi putut sã-i creeze fãrã puterea de a cãlcacerinþele Lui, dar în cazul acela nu ar fi putut avea loc o dezvoltare a caracterului;slujirea nu ar fi fost de bunãvoie, ci forþatã. De aceea le-a dat puterea de a alege -puterea de a renunþa la supunere sau de a ºi-o manifesta. Înainte ca ei sã poatã primipe deplin binecuvântãrile pe care El intenþiona sã li le ofere, iubirea ºi loialitatea lortrebuia sã fie puse la probã.

În Grãdina Edenului se afla "pomul cunoºtinþei binelui ºi rãului. ...DomnulDumnezeu a dat omului porunca aceasta: 'Poþi sã mãnânci dupã plãcere din orice pomdin grãdinã, dar din pomul cunoºtinþei binelui ºi rãului sã nu mãnânci'". Geneza2,9-17. Voia lui Dumnezeu a fost ca Adam ºi Eva sã nu cunoascã rãul. Cunoaºterearãului - a pãcatului ºi a urmãrilor sale, a trudei zdrobitoare, a grijilor insuportabile, adezamãgirilor ºi suferinþei, a durerii ºi morþii - a fost reþinutã din iubire.

În timp ce Dumnezeu cãuta binele omului, Satana îi cãuta

{Ed 24}

ruina. Când Eva, nesocotind atenþionarea Domnului legatã de pomul interzis, s-aaventurat în apropierea lui, a intrat în contact cu vrãjmaºul sãu. O datã trezite interesulºi curiozitatea ei, Satana a continuat prin tãgãduirea Cuvântului lui Dumnezeu ºi prinsemãnarea neîncrederii în înþelepciunea ºi bunãtatea Lui. Când femeia a declarat cã înprivinþa pomului cunoºtinþei binelui ºi rãului "Dumnezeu a zis: 'Sã nu mâncaþi din elºi nici sã nu vã atingeþi de el, ca sã nu muriþi'", ispititorul a rãspuns: "Hotãrât, cã nuveþi muri: dar Dumnezeu ºtie cã, în ziua în care veþi mânca din el, vi se vor deschideochii ºi veþi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele ºi rãul". Geneza 3,3-5

Satana a dorit sã parã cã aceastã cunoaºtere a binelui amestecat cu rãul ar fi obinecuvântare ºi cã, interzicându-le sã ia din roadele pomului, Dumnezeu îi priva deun mare bine. El s-a grãbit sã spunã cã Dumnezeu le interzisese sã-l guste din pricinaminunatelor lui proprietãþi de a da înþelepciune ºi putere, cã El cãuta astfel sã-iîmpiedice sã atingã o dezvoltare plinã de nobleþe ºi sã descopere o fericire mai mare.A declarat cã el însuºi mâncase din fructul interzis ºi ca rezultat dobândise calitatea dea vorbi; cã în cazul în care ar fi mâncat ºi ei, ar fi atins o sferã mai înaltã a existenþei ºiar fi pãtruns într-un câmp mai larg al cunoaºterii.

În timp ce Satana pretindea cã a dobândit mult bine mâncând din fructul oprit, nu a

Folio Views Help 9


lãsat sã parã cã prin încãlcarea poruncii devenise un nelegiuit alungat din cer. Înaceste cuvinte erau minciuni ascunse sub o crustã de adevãr aparent, în aºa fel, încâtEva, ameþitã, mãgulitã, ademenitã, nu ºi-a dat seama de amãgire. A poftit ceea ceDumnezeu interzisese; se îndoise de înþelepciunea Sa. A aruncat deoparte credinþa,cheia cunoaºterii.

{Ed 25}

Eva a "vãzut cã pomul era bun de mâncat ºi plãcut la privit ºi cã pomul era dedorit, ca sã deschidã cuiva mintea. A luat deci din rodul lui ºi a mâncat". Era grozav lagust ºi, în timp ce mânca, pãrea cã simte o putere înviorãtoare ºi ºi-a imaginat cã intrãîntr-o stare mai înaltã de existenþã. Eva însãºi, cãlcãtoare a poruncii, a devenitispititoarea soþului ei "ºi bãrbatul a mâncat ºi el." Geneza 3,6.

"Vi se vor deschide ochii", spusese vrãjmaºul; "ºi veþi fi ca Dumnezeu, cunoscândbinele ºi rãul". Geneza 3,5. Aveau ochii cu adevãrat deschiºi acum; dar ce tristãridicare a pleoapelor! Cunoaºterea rãului, blestemul pãcatului au fost tot ce-au câºtigatcãlcãtorii poruncii. Fructul în sine nu conþinea nimic otrãvitor, iar pãcatul nu constadoar în cedarea în faþa apetitului. Era neîncrederea în bunãtatea lui Dumnezeu, lipsade încredere în cuvântul Sãu ºi respingerea autoritãþii Sale - aceasta a fãcut ca primiinoºtri pãrinþi sã fie cãlcãtori ai Legii, ºi acest lucru a adus în lume cunoºtinþa rãului.Acest lucru a deschis uºa înaintea tuturor felurilor de minciuni ºi rãtãciri.

Omul a pierdut tot, pentru cã a ales sã asculte mai degrabã de amãgitor decât deAcela care este Adevãrul, singurul care are priceperea. Prin amestecarea rãului cubinele, mintea lui a devenit confuzã, puterile sale mintale ºi spirituale amorþite. El numai putea sã aprecieze binele pe care îl revãrsase Dumnezeu cu atâta dãrnicie.

Adam ºi Eva aleseserã cunoºtinþa rãului, iar dacã aveau sã-ºi recâºtige vreodatãpoziþia pe care o pierduserã, aceasta trebuia sã se întâmple în condiþiile nefavorabile,pe care ei înºiºi le aduseserã asupra lor. Urmau sã nu mai locuiascã în Eden, cãci, îndesãvârºirea sa, nu-i putea învãþa lecþiile pe care era esenþial de acum sã le deprindã.Cu o tristeþe de nespus, ei ºi-au luat rãmas bun de la împrejurimile minunate

{Ed 26}

ºi au plecat sã locuiascã pe pãmânt, unde se afla blestemul pãcatului.

Dumnezeu îi spusese lui Adam: "Fiindcã ai ascultat de glasul nevestei tale ºi aimâncat din pomul despre care îþi poruncisem: 'Sã nu mãnânci deloc din el', blestemateste acum pãmântul din pricina ta. Cu multã trudã sã-þi scoþi hrana din el în toate zilelevieþii tale; spini ºi pãlãmidã sã-þi dea ºi sã mãnânci iarba de pe câmp. În sudoarea feþeitale sã-þi mãnânci pâinea pânã te vei întoarce în pãmânt, cãci din el ai fost luat; cãciþãrânã eºti ºi în þãrânã te vei întoarce". Geneza 3,17-19

Cu toate cã pãmântul era lovit de blestem, natura rãmânea manualul pentruînvãþãtura omului. Acum nu mai putea reprezenta doar bunãtatea; cãci rãul era prezentpretutindeni, întinând pãmântul, aerul ºi marea cu atingerea sa murdarã. Acolo unde

Folio Views Help 10


odatã nu era înscris decât caracterul lui Dumnezeu, acum era gravat ºi caracterul luiSatana - cunoaºterea rãului. Din naturã, care descoperea acum cunoºtinþa binelui ºi arãului, omul urma sã primeascã neîncetat avertizarea legatã de rezultatele pãcatului.

În floarea ofilitã ºi frunza cãzutã, Adam ºi tovarãºa lui au vãzut primele semne dedegenerare. Mintea lor a înþeles cu putere faptul cã orice lucru viu trebuie sã moarã.Chiar ºi aerul, de care depindea viaþa lor, purta seminþele morþii.

Li se reamintea neîncetat de domeniul lor pierdut. Printre fãpturile inferioare,Adam stãtuse ca împãrat ºi, atâta vreme cât îi fusese loial lui Dumnezeu, toatã naturaîi respectase domnia; când a pãcãtuit însã, domeniul sãu a fost pierdut. Spiritul derãzvrãtire, a cãrui intrare o permisese el însuºi, s-a extins în toatã creaþia animalã.Astfel, nu numai viaþa omului,

{Ed 27}

ci firea dobitoacelor, copacii din pãdure, iarba câmpului, însuºi aerul pe care-lrespira, toate povesteau lecþia tristã a cunoºtinþei rãului.

Însã omul nu a fost lãsat pradã rezultatelor rãului pe care-l alesese. În sentinþarostitã asupra lui Satana a fost datã o indicaþie a rãscumpãrãrii. "Vrãjmãºie voi puneîntre tine ºi femeie", a spus Dumnezeu, "între sãmânþa ta ºi sãmânþa ei. Aceasta îþi vazdrobi capul, ºi tu îi vei zdrobi cãlcâiul". Geneza 3,15. Aceastã sentinþã, rostitã înauzul primilor noºtri pãrinþi, trebuia sã fie pentru ei o fãgãduinþã. Înainte sã audã despini ºi de pãlãmidã, de truda ºi suferinþa care avea sã fie partea lor sau de þãrâna încare erau nevoiþi sã se întoarcã, ei au auzit cuvinte care le-au dat speranþã. Tot cefusese pierdut prin cedarea în favoarea lui Satana putea fi recâºtigat prin Hristos.

Aceastã indicaþie ne-o repetã ºi nouã natura. Deºi mânjitã de pãcat, ea nu vorbeºtedoar despre creaþie, ci ºi despre rãscumpãrare. Cu toate cã pãmântul mãrturiseºtedespre blestem prin semnele evidente de degradare, este încã bogat în dovezi aleputerii dãtãtoare de viaþã. Copacii îºi leapãdã podoaba numai pentru a se înveºmântacu un frunziº mai proaspãt; florile mor pentru ca apoi sã renascã într-o nouãfrumuseþe; ºi în fiecare manifestare a puterii creatoare este oferitã asigurarea cã putemfi creaþi din nou în acea "neprihãnire ºi sfinþenie pe care o dã adevãrul". Efeseni 4,24.În acest fel, chiar lucrurile din naturã ºi modul în care funcþioneazã ele - care ne aducaminte cu putere despre marea noastrã pierdere - devin pentru noi mesageri aisperanþei.

Oriunde se întinde rãul, se face auzit glasul Tatãlui nostru îndemnându-ªi copiii sãvadã în rezultatele lui natura pãcatului, avertizându-i sã pãrãseascã rãul ºi invitându-isã primeascã binele.

{Ed 28}

Legãtura educaþiei cu rãscumpãrarea

Folio Views Help 11


"Lumina cunoºtinþei slavei lui Dumnezeu pe faþa lui Isus Hristos."

Prin pãcat, omul a fost izolat de Dumnezeu. Dacã nu ar fi existat planul derãscumpãrare, despãrþirea veºnicã de Dumnezeu, întunericul nopþii fãrã sfârºit, acesteaar fi fost partea lui. Comuniunea cu Dumnezeu a fost fãcutã din nou cu putinþã prinjertfa Mântuitorului. Nu ne putem înfãþiºa Lui în persoanã; în pãcat fiind, nu putemprivi faþa Sa; dar Îl putem privi ºi avea pãrtãºie cu El în Isus, Mântuitorul. "Luminacunoºtinþei slavei lui Dumnezeu" este descoperitã "pe faþa lui Isus Hristos".Dumnezeu este "în Hristos, împãcând lumea cu Sine". 2 Corinteni 4,6; 5,19

"Cuvântul S-a fãcut trup ºi a locuit printre noi, plin de har ºi de adevãr." "În El eraviaþa, ºi viaþa era lumina oamenilor." Ioan 1,14; 1,4. Viaþa ºi moartea lui Hristos,preþul rãscumpãrãrii noastre, nu sunt pentru noi numai fãgãduinþa ºi chezãºia vieþii,numai mijlocul de a redeschide înaintea noastrã comorile înþelepciunii; ele sunt odescoperire mai largã ºi mai înaltã a caracterului Sãu decât au cunoscut chiar cei sfinþidin Eden.

ªi, în timp ce Hristos deschide cerul pentru oameni, viaþa pe care o atribuie Eldeschide inimile oamenilor cãtre cer. Nu numai cã pãcatul

{Ed 29}

ne desparte de Dumnezeu, dar distruge în sufletul omenesc atât dorinþa, cât ºicapacitatea de a-L cunoaºte. Misiunea lui Hristos este de a distruge toatã aceastãlucrare a rãului. El are puterea de a înviora ºi de a reface facultãþile sufletului,paralizate de pãcat, mintea întunecatã ºi voinþa pervertitã. El deschide pentru noibogãþiile Universului ºi tot de la El vine puterea de a observa ºi a ne însuºi acestecomori.

Hristos este "adevãrata Luminã, care lumineazã pe orice om venind în lume". Ioan1,9. Dupã cum prin Hristos fiecare fiinþã omeneascã are viaþã, tot aºa fiecare sufletprimeºte prin El fie ºi câteva raze de luminã divinã. În fiecare inimã existã nu numaiputere intelectualã, ci ºi spiritualã, o percepþie a ceea ce este drept, o dorinþã de bine.Însã împotriva acestor principii se luptã o putere opusã. Rezultatul luãrii din pomulcunoºtinþei binelui ºi rãului se manifestã în experienþa fiecãrui om. În firea sa existã oînclinaþie cãtre rãu, o putere cãreia, dacã nu primeºte ajutor, nu i se poate împotrivi.Pentru a putea þine piept acestei forþe, pentru a atinge acel ideal pe care în adânculsufletului sãu îl acceptã ca fiind singurul vrednic de atins, el nu poate gãsi ajutor decâtîntr-o singurã putere. Puterea este Hristos. Cooperarea cu aceastã putere este cea maimare nevoie a omului. ªi sã nu fie aceastã cooperare cel mai înalt þel în toate eforturileeducaþionale?

Adevãratul învãþãtor nu este satisfãcut cu o lucrare de mâna a doua. El nu estesatisfãcut sã-ºi îndrume studenþii cãtre un standard mai scãzut decât cel mai înaltstandard pe care le-ar fi cu putinþã sã-l atingã. El nu se poate mulþumi sã le oferenumai cunoºtinþe tehnice, sã facã din ei doar niºte contabili isteþi, meºteºugari iscusiþi,

Folio Views Help 12


comercianþi de succes. Ambiþia sa este de a le inspira principiile adevãrului, supunerii,onoarei, integritãþii ºi curãþeniei - principii care îi vor face o forþã serioasã pentrustabilitatea ºi înãlþarea

{Ed 30}

societãþii. Mai presus de orice, el doreºte ca ei sã înveþe marea lecþie a vieþii despreslujirea lipsitã de egoism.

Aceste principii devin o putere vie pentru modelarea caracterului prinfamiliarizarea sufletului cu Hristos, prin acceptarea înþelepciunii Sale ca ºi cãlãuzã ainimii ºi vieþii, iar a puterii Sale ca tãrie a acestora. Dacã aceastã unire s-a format,studentul a gãsit Izvorul înþelepciunii. El are la îndemânã puterea de a împlini în sinecele mai nobile idealuri. El are ocaziile celei mai înalte educaþii pentru viaþa în aceastãlume. Iar în pregãtirea pe care a câºtigat-o aici el pãtrunde pe acea cale care secontinuã în veºnicie.

În sensul cel mai înalt, lucrarea de educaþie ºi lucrarea de rãscumpãrare sunt una,pentru cã nici în educaþie, nici în rãscumpãrare "nimeni nu poate pune o altã temeliedecât cea care a fost pusã ºi care este Isus Hristos". "Cãci Dumnezeu a vrut ca toatãplinãtatea sã locuiascã în El." 1 Corinteni 3,11; Coloseni 1,19.

În condiþii schimbate, adevãrata educaþie este încã în conformitate cu planulCreatorului, planul ºcolii din Eden. Adam ºi Eva au primit învãþãturã prin comuniuneadirectã cu Dumnezeu; privim "lumina cunoºtinþei slavei" Sale pe faþa lui Hristos.

Marile principii ale educaþiei sunt neschimbate, "întãrite pentru veºnicie" (Psalmii111,8); cãci ele sunt principiile caracterului lui Dumnezeu. Primul efort alînvãþãtorului ºi þelul sãu constant ar trebui sã fie acelea de a-l ajuta pe student sãînþeleagã aceste principii ºi sã intre în acea legãturã cu Hristos, care sã-l facã o puterecu înrâurire în aceastã viaþã. Învãþãtorul care acceptã acest scop este în adevãr unulcare conlucreazã cu Hristos, un împreunã lucrãtor cu Dumnezeu.

{Ed 33}

Educaþia poporului Israel

"Aºa a cãlãuzit Domnul singur pe poporul Sãu;" l-a îngrijit , ºi l-a pãzit ca luminaochiului Lui."

Sistemul de educaþie stabilit în Eden avea ca centru familia. Adam era "fiul luiDumnezeu" (Luca 3,38), iar copiii Celui Preaînalt primeau învãþãturã de la Tatãl lor.În adevãratul sens al cuvântului, ºcoala lor era o ºcoalã de familie.

În planul divin de educaþie, aºa cum a fost el adaptat dupã cãderea omului, Hristosstã ca reprezentant al Tatãlui, veriga de legãturã dintre Dumnezeu ºi om; El estemarele Învãþãtor al omenirii. ªi a rânduit ca bãrbaþii ºi femeile sã fie reprezentanþiiSãi. Familia era ºcoala, iar pãrinþii, învãþãtorii.

Folio Views Help 13


Educaþia care avea ca centru familia a fost cea care era preponderentã în vremeapatriarhilor. Pentru ºcolile astfel stabilite, Dumnezeu a prevãzut cele mai favorabilecondiþii pentru dezvoltarea caracterului. Oamenii care se aflau sub îndrumarea Saurmau încã planul de viaþã, pe care îl aºezase Domnul de la început. Cei care s-auîndepãrtat de El ºi-au zidit oraºe mari ºi, înghesuindu-se în acestea, s-au fãlit cusplendoarea, luxul ºi viciul care face ca oraºele din zilele noastre sã fie mândria lumii,dar ºi blestemul ei. Însã oamenii care au þinut cu putere la principiile de vieþuire datede Dumnezeu au locuit la câmpie ºi la munte. Ei erau

{Ed 34}

lucrãtori ai pãmântului ºi îngrijitori de turme ºi cirezi, iar în aceastã viaþã liberã,independentã, cu ocaziile ei de muncã, studiu ºi meditaþie, ei au învãþat despreDumnezeu ºi ºi-au învãþat copiii despre lucrãrile ºi cãile Sale.

Aceasta a fost metoda de educaþie pe care a dorit Dumnezeu s-o stabileascã înIsrael. Când poporul a fost scos din Egipt, printre israeliþi au fost puþini pregãtiþi sã fieîmpreunã-lucrãtori cu El în educarea copiilor lor. Pãrinþii înºiºi aveau nevoie deinstruire ºi disciplinã. Ca victime ale unei robii de-o viaþã, erau ignoranþi, nepricepuþi,degradaþi. Aveau puþine cunoºtinþe despre Dumnezeu ºi puþinã credinþã în El. Eraurãtãciþi de învãþãturi false ºi stricaþi prin contactul îndelungat cu pãgânismul.Dumnezeu a dorit sã-i ridice la un nivel moral superior ºi în acest scop a cãutat sã ledea cunoºtinþe despre Sine Însuºi.

În toate procedeele pe care le-a folosit cu rãtãcitorii din deºert, în toate marºurilelor, încoace ºi-ncolo, în suferinþele îndurate din pricina foamei, setei ºi oboselii, înprimejdia care venea dinspre pãgânii care-i duºmãneau ºi în manifestarea providenþeiSale pentru uºurarea lor, Dumnezeu cãuta sã le întãreascã credinþa descoperindu-leputerea care lucra neîncetat pentru binele lor. ªi, dupã ce îi va fi învãþat sã se încreadãîn iubirea ºi puterea Sa, avea ca scop sã punã înaintea lor - sub forma preceptelorLegii Sale - standardul caracterului pe care, prin harul Sãu, dorea ca ei sã-l atingã.

Preþioase lecþii au fost date lui Israel în timpul ºederii lor la Sinai. Aceasta a fost operioadã de pregãtire specialã pentru moºtenirea Canaanului. ªi împrejurimile de aicierau favorabile împlinirii scopului lui Dumnezeu. Pe vârful Sinaiului, umbrind ºesulunde îºi puseserã oamenii corturile, odihnea stâlpul de nor care fusese cãlãuza lor încãlãtorie. Ca stâlp

{Ed 35}

de foc noaptea, îi asigura de protecþia divinã; ºi în timp ce dormeau duºi, pâineadin cer se aºternea uºor peste tabãrã. Peste tot, înãlþimi ameþitoare, austere, vorbeau însolemna lor mãreþie despre neclintirea ºi maiestatea eternã. Omul a fost fãcut sã-ºisimtã ignoranþa ºi slãbiciunea în prezenþa Aceluia care "a cântãrit munþii cu cântarul,ºi dealurile cu cumpãna". Isaia 40,12. Aici, prin manifestarea slavei Sale, Dumnezeu acãutat sã impresioneze pe Israel cu sfinþenia caracterului ºi cerinþelor Sale ºi cu vina

Folio Views Help 14


copleºitoare pentru neascultare.

Poporul însã era leneº în privinþa învãþãrii lecþiei. Dupã cum fuseserã obiºnuiþi înEgipt cu reprezentãrile materiale ale Dumnezeirii, ºi acestea de cea mai degradantãspeþã, le era greu sã conceapã existenþa sau caracterul Celui Nevãzut. Fiindu-I milã deslãbiciunea lor, Dumnezeu le-a dat un simbol al prezenþei Sale. "Sã-Mi facã un locaºsfânt", a spus Domnul; "ºi Eu voi locui în mijlocul lor." Exodul 25,8

Pentru construirea sanctuarului ca locuinþã a lui Dumnezeu, lui Moise i s-au datinstrucþiuni sã facã toate lucrurile dupã modelul lucrurilor din ceruri. Dumnezeu l-achemat pe munte ºi i-a descoperit lucrurile cereºti, iar tabernacolul, cu tot ceea ceþinea de el, a fost lucrat dupã chipul celor vãzute acolo.

Aºadar lui Israel, în mijlocul cãruia a dorit sã locuiascã, i-a dezvãluit gloriosul Sãucaracter desãvârºit. Modelul le-a fost arãtat pe munte când Legea a fost datã de peSinai, când Dumnezeu a trecut pe dinaintea lui Moise ºi a rostit: "Domnul Dumnezeueste un Dumnezeu plin de îndurare ºi milostiv, încet la mânie, plin de bunãtate ºicredincioºie". Exodul 34,6

{Ed 36}

Ei însã nu aveau în ei înºiºi nici o putere pentru a atinge acest ideal. Descoperireade la Sinai nu putea sã-i conºtientizeze decât în ce privea starea lor de nevoie ºineajutorare. O altã lecþie, tabernacolul, urma sã-i înveþe, prin serviciul jertfei, lecþiaiertãrii pãcatului ºi a puterii, prin Mântuitorul, de a fi ascultãtori.

Prin Hristos avea sã fie împlinit scopul pentru care tabernacolul era un simbol -acea clãdire glorioasã, cu pereþii sãi de aur strãlucitor, care aruncau curcubee deculoare, cu perdele brodate cu heruvimi, cu aroma tãmâii perpetuu aprinse, careajungea în fiecare ungher, cu preoþii înveºmântaþi într-un alb fãrã patã, iar în tainaadâncã din locaºul cel mai ascuns, deasupra tronului îndurãrii, între chipurile îngerilorplecaþi, care se închinau, slava Celui Preasfânt. În toate acestea, Dumnezeu dorea capoporul Sãu sã citeascã þelul pe care-l avea în vedere pentru sufletul omenesc. Multtimp dupã aceasta, apostolul Pavel aducea înaintea noastrã acelaºi scop, vorbind prinDuhul Sfânt:

"Nu ºtiþi cã voi sunteþi Templul lui Dumnezeu ºi cã Duhul lui Dumnezeu locuieºteîn voi? Dacã nimiceºte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimiciDumnezeu, cãci Templul lui Dumnezeu este sfânt: ºi aºa sunteþi voi." 1 Corinteni3,16.17

Mare era privilegiul ºi cinstea fãcutã lui Israel prin pregãtirea Sanctuarului; darmare era ºi responsabilitatea. În pustie trebuia înãlþatã o structurã de o splendoareneîntrecutã, pentru construirea cãreia erau necesare cele mai costisitoare materiale ºicea mai înaltã îndemânare artisticã - ºi acest lucru trebuia fãcut de un popor care abiascãpase din robie. Pãrea o sarcinã copleºitoare. Dar Acela care dãduse planul deconstruire a fãgãduit sã coopereze cu lucrãtorii.

Folio Views Help 15


"Domnul a vorbit lui Moise, ºi a zis: Sã ºtii cã am ales pe Beþaleel, fiul lui Uri, fiullui Hur, din

{Ed 37}

seminþia lui Iuda. L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh deînþelepciune, pricepere ºi ºtiinþã pentru tot felul de lucrãri... ªi iatã cã i-am dat caajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminþia lui Dan. Am dat pricepere în minteatuturor celor ce sunt iscusiþi, ca sã facã tot ce þi-am poruncit." Exodul 31,1-6

Ce ºcoalã de meserii a fost cea din pustie, având ca instructori pe Hristos ºi îngeriiSãi!

În pregãtirea sanctuarului ºi în utilarea lui trebuia ca tot poporul sã coopereze.Exista de lucru ºi pentru creier, ºi pentru mânã. Era nevoie de o varietate de materialeºi toþi au fost invitaþi sã contribuie, fiecare dupã cum îl lãsa inima.

Astfel, prin muncã ºi prin dãruire ei au fost învãþaþi sã coopereze cu Dumnezeu ºiîntre ei. ªi urma sã coopereze ºi pentru pregãtirea clãdirii spirituale - templul luiDumnezeu în suflet.

De la începutul cãlãtoriei lor din Egipt, le-au fost date lecþii pentru pregãtirea ºidisciplina lor. Chiar înainte de a pãrãsi Egiptul s-a fãcut o organizare temporarã, iarpoporul a fost împãrþit în cete, fiecare având un conducãtor. La Sinai, aranjamenteleorganizatorice au fost finalizate. Ordinea atât de izbitor manifestatã în toate lucrãrilelui Dumnezeu s-a arãtat ºi în societatea iudaicã. Dumnezeu era centrul autoritãþii ºi alguvernãrii. Moise, ca reprezentant al Sãu, avea sarcina de a veghea la aplicarea legilorîn Numele Sãu. Apoi, venea consiliul celor ºaptezeci, apoi preoþii ºi conducãtorii, subaceºtia "cãpetenii peste o mie, cãpetenii peste o sutã, cãpetenii peste cincizeci, ºicãpetenii peste zece" (Numeri 11,16.17; Deuteronom 1,15) ºi în sfârºit, dregãtorinumiþi pentru îndatoriri speciale. Tabãra era aºezatã într-o

{Ed 38}

ordine perfectã, cu tabernacolul, locuinþa lui Dumnezeu, în centru, iar în jurul luicorturile preoþilor ºi leviþilor. În exterior, fiecare trib era aºezat lângã propriul steag.Au fost impuse reguli sanitare radicale. Ele au fost poruncite poporului nu numaipentru cã erau de folos sãnãtãþii, dar ºi ca fiind o condiþie pentru a menþine în mijlocullor prezenþa Celui Preasfânt. Prin autoritate divinã, Moise le-a declarat: "Cãci DomnulDumnezeul tãu merge în mijlocul taberei tale, ca sã te ocroteascã...; tabãra ta va trebuideci sã fie sfântã". Deuteronom 23,14

Educaþia israeliþilor includea toate obiceiurile lor de vieþuire. Tot ceea ce era legatde bunãstarea lor era subiectul grijii divine ºi venea din sfera de acþiune a Legiidivine. Dumnezeu a cãutat binele lor cel mai înalt chiar ºi atunci când S-a îngrijit demâncarea lor. Mana cu care i-a hrãnit în pustie era de o aºa naturã, încât sã lesporeascã puterea fizicã, mentalã ºi moralã. Cu toate cã atât de mulþi s-au rãzvrãtitîmpotriva restricþiilor impuse asupra dietei lor ºi îºi doreau fierbinte sã se întoarcã la

Folio Views Help 16


zilele când, ziceau ei, "ºedeam lângã oalele noastre cu carne, când mâncam pâine dene sãturam" (Exodul 16,3), înþelepciunea alegerii lui Dumnezeu pentru ei a fostapãratã în aºa fel, încât nu avea nimeni nimic de obiectat. În ciuda greutãþilor vieþiiduse de ei în pustie, nu era nici unul anemic în vreunul din triburile lor.

În toate cãlãtoriile lor, chivotul legãmântului, care conþinea Legea lui Dumnezeu,trebuia sã meargã în fruntea lor. Locul în care urma sã-ºi aºeze tabãra era indicat princoborârea stâlpului de nor. Atâta vreme cât norul rãmânea deasupra tabernacolului, eistãteau în tabãrã. Când se ridica, îºi reluau cãlãtoria. Atât oprirea, cât ºi plecarea lorerau marcate de o invocaþie solemnã. "Când pornea chivotul, Moise zicea: 'Scoalã-Te,Doamne, ca sã se împrãºtie vrãjmaºii Tãi, ºi sã fugã dinaintea Feþei Tale cei ce Teurãsc!'

{Ed 39}

Iar când îl aºezau, zicea: 'Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor luiIsrael!'" Numeri 10,35,36

În timpul în care au cãlãtorit prin pustie, multe lecþii preþioase au fost fixate înmintea lor prin intermediul cântãrilor. La izbãvirea lor de armata faraonului, întregulpopor al lui Israel s-a unit într-un cântec de triumf. Departe, în deºert ºi peste undelemãrii, rãsuna refrenul plin de bucurie, iar munþii lãsau sã rãzbatã în ecou cuvintele delaudã, "Cântaþi Domnului, cãci ªi-a arãtat slava". Exodul 15,21. În timpul cãlãtoriei,acest cântec era adesea repetat, înviorând inimile ºi aprinzând credinþa peregrinilor.Poruncile, aºa cum fuseserã date pe Sinai, cu fãgãduinþe ale favorii divine ºi amintirealucrãrilor Sale minunate pentru izbãvirea lor, erau exprimate, prin cãlãuzire divinã, încântec ºi erau înãlþate în sunetul muzicii instrumentale, oamenii þinând bine pasul întimp ce vocile li se uneau în laudã.

În acest fel, gândurile le erau înãlþate de la încercãrile ºi dificultãþile drumului,spiritul lor neliniºtit ºi turbulent era îmbunat ºi calmat, principiile adevãrului erausãdite în memorie ºi credinþa era întãritã. Concertarea acþiunilor îi învãþa ordinea ºiunitatea, ºi poporul era adus într-o legãturã mai strânsã cu Dumnezeu ºi fiecare cucelãlalt.

Despre modul în care a lucrat Dumnezeu cu Israel în timpul celor patruzeci de anide peregrinare prin pustie, Moise a declarat: "Domnul, Dumnezeul tãu, te mustrã cummustrã un om pe copilul lui"; "ca sã te smereascã ºi sã te încerce, ca sã-þi cunoascãpornirile inimii ºi sã vadã dacã ai sã pãzeºti sau nu poruncile Lui". Deuteronom 8,5.2

"El l-a gãsit într-un þinut pustiu, într-o singurãtate plinã de urlete înfricoºate; l-aînconjurat, l-a îngrijit ºi l-a pãzit ca lumina ochiului Lui. Ca vulturul care

{Ed 40}

îºi scuturã cuibul, zboarã deasupra puilor, îºi întinde aripile, îi ia ºi-i poartã pepenele lui: Aºa a cãlãuzit Domnul singur pe poporul Sãu ºi nu era nici un dumnezeustrãin cu El." Deuteronom 32,10-12

Folio Views Help 17


"Cãci ºi-a adus aminte de Cuvântul Lui cel sfânt, ºi de robul Sãu Avraam. A scospe poporul Sãu cu veselie, pe aleºii Sãi în mijlocul strigãtelor de bucurie. Le-a datpãmânturile neamurilor ºi au pus stãpânire pe rodul muncii popoarelor, ca sã pãzeascãporuncile Lui ºi sã þinã legile Lui." Psalmii 105,42-45

Dumnezeu a pus la îndemâna lui Israel toate avantajele, le-a dat orice privilegiu,ceea ce avea sã-i facã sã fie o cinste la adresa Numelui Sãu ºi o binecuvântare pentrunaþiunile din jurul lor. Dacã ei ar fi vrut sã umble în calea ascultãrii, le-a fãgãduit cã le"va da asupra tuturor neamurilor pe care le-a fãcut: întâietate în slavã, în faimã ºi înmãreþie". "Toate popoarele," a spus El, "vor vedea cã tu porþi Numele Domnului, ºi sevor teme de tine". Naþiunile care vor auzi toate aceste precepte vor spune: "Acestneam mare este un popor cu totul înþelept ºi priceput!" Deuteronom 26,19; 28,10; 4,6

În legile încredinþate lui Israel, au fost date instExcþiuni explicite în privinþaeducaþiei. Dumnezeu i Se descoperise lui Moise, pe Sinai, ca fiind "un Dumnezeu plinde îndurare ºi milostiv, încet la mânie, plin de bunãtate ºi credincioºie". Exodul 34,6.Urma ca în Israel taþii ºi mamele sã-i înveþe pe copiii lor aceste principii care prindeaufiinþã în Legea Sa. Prin îndrumare divinã, Moise le-a declarat: "ªi poruncile acestea,pe care þi le dau astãzi, sã le ai în inima ta. Sã le întipãreºti în mintea copiilor tãi ºi sãvorbeºti de ele când vei fi acasã, când vei pleca în cãlãtorie, când te vei culca ºi cândte vei scula". Deuteronom 6,6.7

{Ed 41}

Nu trebuia ca aceste lucruri sã fie predate ca o teorie seacã. Cei care vor sã-i înveþepe alþii adevãrul trebuie sã-i practice ei înºiºi principiile. Ei îi pot impresiona pe alþiinumai reflectând caracterul lui Dumnezeu în corectitudinea, nobleþea ºi lipsa deegoism a propriilor vieþi.

Adevãrata educaþie nu înseamnã instruirea cu forþa a unei minþi nepregãtite ºilipsite de receptivitate. Puterile mintale trebuie trezite, iar interesul stimulat. Pentruaceasta, avem la dispoziþie metoda lui Dumnezeu de predare. Cel care a creat minteaºi i-a stabilit legile a hotãrât ºi dezvoltarea ei în conformitate cu acestea. În cãmin ºi însanctuar, prin lucrurile din naturã ºi din artã, în muncã ºi în sãrbãtori, în zidire sacrã ºiîn piatra de aducere-aminte, prin metode, ritualuri ºi simboluri fãrã numãr, Dumnezeui-a dat lui Israel lecþii care au ilustrat principiile Sale ºi au pãstrat amintireaminunatelor Lui lucrãri. Apoi, pe mãsurã ce se puneau întrebãri, instruirea datãimpresiona mintea ºi inima.

În aranjamentele fãcute pentru educarea poporului ales, s-a arãtat cã o viaþã care Îlare în centru pe Dumnezeu este o viaþã completã. Pentru fiecare nevoie pe care asãdit-o, tot El a luat ºi mãsuri, ca sã fie satisfãcutã; El cautã sã dezvolte fiecare calitatepe care a dãruit-o.

Dumnezeu, Autorul oricãrei frumuseþi, El Însuºi un iubitor al frumosului, a luatmãsuri sã satisfacã în copiii Sãi iubirea de frumos. A asigurat, de asemenea,

Folio Views Help 18


rezolvarea nevoilor lor sociale, întovãrãºirile utile ºi pline de bunãtate, care fac atât demult pentru cultivarea compasiunii, care lumineazã ºi îndulcesc viaþa.

Ca mijloc de educaþie, un loc important a fost ocupat de sãrbãtorile lui Israel. Înviaþa obiºnuitã, familia era atât ºcoalã, cât ºi bisericã, pãrinþii fiind instructori ºi înramura laicã, ºi în cea religioasã. De trei ori pe an

{Ed 42}

însã, erau stabilite perioade de comuniune ºi închinare publicã. Aceste adunãri aufost þinute mai întâi la Silo ºi dupã aceea la Ierusalim. Nu era obligatorie decâtprezenþa taþilor ºi a fiilor; dar nimeni nu dorea sã piardã ocaziile oferite de sãrbãtori ºi,pe cât posibil, participau toþi membrii familiei; ºi cu ei, bucurându-se de ospitalitatealor, era strãinul, levitul ºi cel sãrac.

Cãlãtoria la Ierusalim, în stilul simplu, patriarhal, înconjuraþi de frumuseþeaprimãverii, de bogãþia miezului de varã sau de maturitatea coaptã a toamnei, era oîncântare. De la bãrbatul cu pãrul nins pânã la copilaº, veneau cu daruri derecunoºtinþã, ca sã se întâlneascã cu Dumnezeu în locaºul Sãu cel sfânt. În timpulcãlãtoriei, experienþele trecutului, povestirile pe care le iubeau încã atât de mult ºi ceitineri, ºi cei vârstnici erau depãnate pentru copiii evrei. Erau înãlþate cântecele careînvioraserã umblarea lor în pustie. Erau cântate poruncile lui Dumnezeu ºi, întreþesutecu influenþele binecuvântate ale naturii ºi tovãrãºia omeneascã plinã de bunãtate, eleerau fixate pentru totdeauna în memoria multor copii ºi tineri.

Ceremoniile la care fuseserã martori în Ierusalim, legate de serviciul pascal -adunarea nocturnã, bãrbaþii cu mijlocul încins, cu încãlþãmintea în picioare ºi cutoiagul în mânã, masa luatã în grabã, mielul, pâinea nedospitã ºi ierburile amare, iar întãcerea solemnã repetarea povestirii sângelui vãrsat, a îngerului aducãtor de moarte ºimarºul grandios afarã din þara robiei, - toate erau de o aºa naturã, încât sã stârneascãimaginaþia ºi sã impresioneze inima.

Sãrbãtoarea Corturilor sau sãrbãtoarea recoltei, cu darurile ei din livadã sau dincâmp, cu tabãra ei de colibe din frunze, sãptãmâni de-a rândul, cu timpul petrecutalãturi de alþii, cu serviciul sacru de aducere-aminte ºi generoasa ospitalitate arãtatãslujitorilor lui Dumnezeu,

{Ed 43}

leviþilor care slujeau în Sanctuar ºi copiilor Lui - strãinii ºi cei sãrmani - înãlþatoate minþile cu recunoºtinþã cãtre Acela care "încununase anul cu bunãtatea Sa" ºi peale cãrui cãrãri curgeau picuri de grãsime.

Cei pioºi petreceau în Israel, în fiecare an, o lunã întreagã în acest fel. Era operioadã fãrã muncã ºi griji, ºi aproape în întregime consacratã, în sensul adevãrat alcuvântului, scopurilor educaþiei.

Împãrþind moºtenirea poporului Sãu, scopul lui Dumnezeu a fost acela de a-iînvãþa, ºi prin ei, generaþiile viitoare, principiile corecte legate de proprietatea

Folio Views Help 19


funciarã. Þinutul Canaanului a fost împãrþit între toþi membrii poporului, exceptaþifiind numai leviþii, ca slujitori ai sanctuarului. Cu toate cã o persoanã putea sã-ºiînstrãineze proprietatea pentru un timp, nu putea sã dea pentru totdeauna moºtenireacopiilor sãi. Când o înstrãina, avea în orice moment libertatea sã o rãscumpere;datoriile erau ºterse la fiecare al ºaptelea an, iar în cel de-al cincizecilea, sau anuljubiliar, toate proprietãþile funciare reveneau proprietarilor originari. În felul acesta,fiecare familie era asiguratã în ceea ce privea averea ei ºi se punea o barierã împotrivaextremelor - fie îmbogãþirea, fie sãrãcirea.

Prin împãrþirea pãmântului, Dumnezeu le-a asigurat, asemenea locuitorilorEdenului, ocupaþia cea mai favorabilã dezvoltãrii - îngrijirea plantelor ºi a animalelor.O altã mãsurã în folosul educaþiei a fost suspendarea lucrãrilor agricole din ºapte înºapte ani, pãmântul fiind lãsat necultivat, ceea ce rãsãrea liber rãmânând celorsãrmani. În acest fel, se oferea ocazia unui studiu prelungit, întâlnirilor ºi închinãriipublice ºi manifestãrii generozitãþii, atât de adesea trecutã cu vederea din pricinatrudei ºi grijilor vieþii.

{Ed 44}

Dacã în timpurile noastre ar fi aplicate principiile Legii lui Dumnezeu referitoarela distribuirea proprietãþii, cât de diferitã ar fi starea oamenilor! O respectare a acestorprincipii ar împiedica relele îngrozitoare care au rezultat în toate veacurile dinoprimarea celor sãraci de cãtre cei bogaþi ºi din ura pe care au avut-o cei sãraci faþã decei înstãriþi. În vreme ce ar opri strângerea unor mari bogãþii, ar avea ºi tendinþa de aîmpiedica apariþia ignoranþei ºi a degradãrii a zeci de mii de persoane, de a cãrormuncã prost plãtitã este nevoie pentru adunarea acestor averi colosale. Ar ajuta lagãsirea unei soluþii paºnice la problemele care ameninþã acum lumea cu anarhie ºivãrsare de sânge.

Faptul de a consacra lui Dumnezeu a zecea parte din toate veniturile, fie dinlivadã, fie din roadele câmpului, din cirezi sau din turme, din munca intelectualã saufizicã, consacrarea apoi a celei de-a doua zecimi pentru ajutorarea celor sãraci ºi altescopuri umanitare a avut scopul de a þine necurmat înaintea poporului adevãrul cãDumnezeu este proprietarul a toate câte sunt ºi cã ei au ocazia sã fie intermediari aibinecuvântãrilor Sale. A fost un mod de educare în vederea suprimãrii oricãreimanifestãri de egoism îngust ºi de cultivare largã ºi nobilã a caracterului.

O cunoaºtere a lui Dumnezeu, pãrtãºia cu El în studiu ºi în muncã, asemãnarea cuEl în caracter, acestea urmau sã fie sursa, mijlocul ºi þelul educaþiei lui Israel -educaþia datã de Dumnezeu pãrinþilor, iar prin aceºtia copiilor lor.

{Ed 45}

ªcolile profeþilor

"Ei au stat la picioarele Tale, au primit cuvintele Tale."

Folio Views Help 20


Ori de câte ori a fost aplicat în Israel planul de educaþie al lui Dumnezeu,rezultatele au dat mãrturie despre Autorul acestuia. Dar în foarte multe familii,pregãtirea hotãrâtã de Cer ºi caracterele dezvoltate în felul acesta erau tot atât de rare.Planul lui Dumnezeu era dus la îndeplinire numai parþial ºi în mod imperfect. Dinnecredinþã ºi nesocotire a îndrumãrilor date de Domnul, israeliþii au adus în mijlocullor ispite cãrora numai câþiva aveau putere sã li se opunã. La instalarea lor în Canaan,"ei n-au nimicit popoarele pe care le poruncise Domnul sã le nimiceascã. Ci s-auamestecat cu neamurile ºi au învãþat faptele lor, au slujit idolilor lor, care au fost ocursã pentru ei". Inima lor nu era corectã faþã de Dumnezeu "ºi nu erau credincioºilegãmântului Sãu. Totuºi, în îndurarea Lui, El iartã nelegiuirea ºi nu nimiceºte; Îºiopreºte de multe ori mânia ºi nu dã drumul întregii Lui urgii. El ªi-a adus deci amintecã ei nu erau decât carne, o suflare care trece ºi nu se mai întoarce". Psalmii106,34-36; 78,37-39. Taþii ºi mamele din Israel au devenit indiferenþi la obligaþiile lorfaþã de Dumnezeu, indiferenþi la obligaþiile faþã de copiii lor. Prin necredincioºia încãmin ºi influenþele idolatre din afarã, mulþi tineri evrei au primit o educaþie multdiferitã

{Ed 46}

de ceea ce plãnuise Dumnezeu pentru ei. Ei au deprins cãile pãgânilor.

Pentru a ieºi în întâmpinarea acestui rãu care creºtea întruna, Dumnezeu a dispusde alþi agenþi, ca un ajutor pentru pãrinþi în lucrarea de educare. Încã din cele maivechi timpuri, profeþii fuseserã recunoscuþi ca învãþãtori aleºi de providenþa divinã. Însensul cel mai înalt, profetul era o persoanã care vorbea prin inspiraþie directã,transmiþând poporului soliile pe care le primise de la Dumnezeu. Dar acest nume afost dat ºi acelora care, deºi nu erau inspiraþi în mod direct, erau chemaþi providenþialsã înveþe poporul despre lucrãrile ºi cãile lui Dumnezeu. Pentru pregãtirea uneiasemenea categorii de învãþãtori, Samuel, îndrumat de Dumnezeu, a întemeiat ºcolileprofeþilor.

Intenþia era ca aceste ºcoli sã slujeascã drept stãvilar împotriva stricãciunii largrãspândite, sã ajute la bunãstarea mentalã ºi spiritualã a tinerilor ºi sã sporeascãprosperitatea naþiunii, dându-i bãrbaþi calificaþi sã acþioneze în temere de Dumnezeu,ca lideri ºi consilieri. În acest scop, Samuel a strâns zeci de tineri evlavioºi, inteligenþiºi studioºi. Aceºtia au fost numiþi fiii profeþilor. Studiind Cuvântul ºi lucrãrile luiDumnezeu, puterea Sa dãtãtoare de viaþã le înviora energia minþii ºi sufletului ºistudenþii primeau înþelepciune de sus. Instructorii erau nu numai buni cunoscãtori aiadevãrului divin, dar se bucuraserã ei înºiºi de comuniune cu Dumnezeu ºi primiserãdarul deosebit al Duhului Sãu. Se bucurau de respectul ºi de încrederea poporului, atâtpentru învãþãturã, cât ºi pentru evlavie. În zilele lui Samuel, existau douã astfel deºcoli, una la Rama, cãminul profetului, ºi cealaltã la Chiriat Seir. Mai târziu, au fostîntemeiate ºi altele.

{Ed 47}

Folio Views Help 21


Elevii acestor ºcoli se întreþineau singuri prin muncã proprie, lucrând pãmântul saupracticând vreun meºteºug oarecare. În Israel, acest lucru nu era considerat ciudat saudegradant; într-adevãr, era privit ca pãcat faptul de a-þi lãsa copiii sã creascã înneºtiinþã, fãrã a face o muncã utilã. Fiecare tânãr, fie cã pãrinþii lui erau bogaþi sausãraci, era învãþat o meserie. Chiar dacã urma sã fie educat pentru slujire sfântã, ocunoaºtere a vieþii practice era privitã ca esenþialã pentru þelul de a fi de cel mai marefolos. De asemenea, mulþi învãþãtori se întreþineau prestând muncã fizicã.

Atât în ºcoalã, cât ºi în familie, o mare parte a învãþãturii era transmisã pe caleoralã; tinerii învãþau, de asemenea, sã citeascã scrierile iudaice, iar sulurile depergament ale Vechiului Testament erau deschise pentru studiul lor. Subiectele decãpetenie pentru studiu în aceste ºcoli erau Legea lui Dumnezeu, cu instrucþiunile datelui Moise, istoria sacrã, muzica sacrã ºi poezia. În rapoartele istoriei sfinte eraudescoperite urmele paºilor lui Iehova. Marile adevãruri reprezentate de tipurile dinserviciul de la Sanctuar erau scoase în evidenþã ºi credinþa prindea strâns obiectulcentral al întregului sistem - Mielul lui Dumnezeu, care urma sã ridice pãcatul lumii.Era nutrit un spirit de evlavie. Nu numai cã studenþii erau învãþaþi despre datoria de ase ruga, dar erau învãþaþi ºi cum sã se roage, cum sã se apropie de Creatorul lor, cumsã-ºi exercite credinþa în El ºi cum sã înþeleagã ºi sã respecte învãþãturile Duhului Sãu.Intelectul sfinþit scotea din vistieria lui Dumnezeu lucruri vechi ºi lucruri noi, iarDuhul lui Dumnezeu Se manifesta în profeþie ºi cântare sfântã.

Aceste ºcoli s-au dovedit a fi unul din mijloacele cele mai eficiente pentrusprijinirea neprihãnirii "care înalþã pe un popor." Proverbele 14,34. ªi nu micã a fostmãsura în care au ajutat ei la punerea temeliei acelei minunate prosperitãþi

{Ed 48}

care a fãcut ca domniile lui David ºi Solomon sã fie cu totul deosebite.

Principiile care se învãþau în ºcolile profeþilor erau aceleaºi care au modelatcaracterul lui David ºi au dat formã vieþii lui. Cuvântul lui Dumnezeu era învãþãtorullui. "Prin poruncile Tale", spunea el, "mã fac mai priceput". "Îmi plec inima sãîmplinesc orânduirile Tale." Psalmii 119,104-112. Acesta a fost motivul care L-a fãcutpe Dumnezeu sã spunã despre David, când, în tinereþea acestuia, l-a chemat la tron, cãeste "om dupã inima Mea". Faptele Apostolilor 13,22

ªi în viaþa timpurie a lui Solomon se vãd rezultatele metodei divine de educaþie. Întinereþea lui, Solomon ºi-a însuºit alegerea pe care o fãcuse ºi David. Mai presus deorice bun pãmântesc, el a cerut de la Dumnezeu o inimã înþeleaptã ºi priceputã. IarDomnul i-a dat nu numai ceea ce a cãutat acesta, dar ºi ceea ce nu cãuta - ºi bogãþie, ºicinste. De puterea priceperii sale, aria cunoaºterii lui, slava domniei sale, se minunaîntreaga lume.

În timpul domniilor lui David ºi Solomon, Israel a atins punctul maxim al mãreþieisale. Fãgãduinþa datã lui Avraam, ºi repetatã prin Moise, a fost împlinitã: "Cãci dacã

Folio Views Help 22


veþi pãzi toate aceste porunci pe care vi le dau ºi dacã le veþi împlini, dacã veþi iubi peDomnul, Dumnezeul vostru, veþi umbla în toate cãile Lui ºi vã veþi alipi de El,Domnul va izgoni dinaintea voastrã pe toate aceste neamuri ºi vã veþi face stãpâni petoate aceste neamuri care sunt mai mari ºi mai puternice decât voi. Orice loc pe care-lva cãlca talpa piciorului vostru va fi al vostru; hotarul vostru se va întinde din pustiepânã la Liban ºi de la râul Eufrat pânã la marea de la apus. Nimeni nu va putea sã steaîmpotriva voastrã." Deuteronom 11,22-25

Pericolul era ascuns în mijlocul prosperitãþii. Pãcatul fãcut de David în anii sãi depe urmã - chiar dacã acesta s-a pocãit ºi

{Ed 49}

a fost pedepsit greu pentru el - a fãcut ca poporul sã capete îndrãznealã în cãlcareaporuncilor lui Dumnezeu. ªi viaþa lui Solomon, dupã zorii unei mari promisiuni, a fostîntunecatã de apostazie. Dorinþa dupã putere politicã ºi înãlþare de sine a dus la alianþecu naþiunile pãgâne. Argintul Tarsisului ºi aurul din Ofir au fost dobândite prinjertfirea integritãþii morale, prin trãdarea adevãrurilor sacre. Însoþirea cu cei idolatri,cãsãtoria cu soþii pãgâne i-au stricat credinþa. Barierele pe care le ridicase Dumnezeupentru siguranþa poporului Sãu au fost astfel culcate la pãmânt, iar Solomon s-a dedatînchinãrii la dumnezei falºi. În vârful Muntelui Mãslinilor, faþã în faþã cu Templul luiIehova, au fost ridicate chipuri gigantice ºi altare pentru slujirea zeitãþilor pãgâne.Când a renunþat la loialitatea faþã de Dumnezeu, Solomon a pierdut controlul asuprapropriei persoane. Percepþia sa delicatã a fost tocitã. Spiritul conºtiincios, plin deconsideraþie de la începutul domniei sale se schimbase. Mândria, ambiþia, risipa ºiîngãduinþa de sine au avut ca roade cruzimea ºi impunerea arbitrarã. El, care fusese uncârmuitor drept, plin de compasiune ºi cu fricã de Dumnezeu, a devenit tiranic,opresiv. El, care la consacrarea Templului se rugase pentru poporul sãu ca inimile lorsã fie oferite fãrã rezervã Domnului, a devenit corupãtorul lor. Solomon s-a dezonorat,a dezonorat Israelul ºi L-a dezonorat pe Dumnezeu.

Naþiunea, a cãrei mândrie fusese el însuºi, l-a urmat. Deºi ulterior s-a pocãit,pocãinþa sa nu a fãcut ca roadele rãului pe care-l sãdise sã nu dea în pârg. Disciplina ºieducaþia pe care o hotãrâse Dumnezeu pentru Israel ar fi fãcut ca ei sã fie diferiþi deoamenii celorlalte naþiuni în toate aspectele vieþuirii lor. Aceastã deosebire, care ar fitrebuit sã fie privitã ca un privilegiu ºi o binecuvântare deosebitã, le era nesuferitã. Eiau cãutat sã schimbe simplitatea ºi stãpânirea de sine, esenþiale pentru dezvoltarea ceamai înaltã,

{Ed 50}

cu pompa ºi cedarea în faþa plãcerilor, specifice popoarelor pãgâne. Ambiþia lorera "sã fim ºi noi ca toate neamurile". (1Samuel 8,20). Planul lui Dumnezeu legat deeducaþie a fost lãsat deoparte, iar autoritatea Sa refuzatã.

În urma respingerii cãilor lui Dumnezeu în favoarea cãilor oamenilor, a început

Folio Views Help 23


cãderea Israelului. ªi a continuat în acest fel pânã când poporul evreu a ajuns pradãchiar naþiunilor ale cãror practici aleseserã sã le urmeze.

Ca naþiune, copiii lui Israel nu au reuºit sã primeascã binecuvântãrile pe careDumnezeu dorea sã li le dea. Ei nu au apreciat scopul urmãrit de Domnul ºi nu aucooperat pentru a-l împlini. Însã cu toate cã indivizi ºi popoare se pot despãrþi în acestfel de El, scopul Sãu pentru cei care au încredere în El rãmâne neschimbat. "Tot ceface Dumnezeu dãinuieºte în veci." Eclesiastul 3,14

În vreme ce existã grade diferite de dezvoltare ºi manifestãri diverse ale puteriiSale pentru satisfacerea nevoilor oamenilor din veacuri diferite, lucrarea luiDumnezeu este aceeaºi în orice timp. Învãþãtorul este acelaºi. Caracterul ºi planul luiDumnezeu sunt la fel. În El "nu este nici schimbare, nici umbrã de mutare". Iacov1,17

Experienþele lui Israel au fost înregistrate pentru învãþãtura noastrã. "Aceste lucrurili s-au întâmplat ca sã ne slujeascã drept pilde ºi au fost scrise pentru învãþãturanoastrã, peste care au venit sfârºiturile veacurilor." 1Corinteni 10,11. În ceea ce nepriveºte - dupã cum au stat lucrurile ºi cu Israelul din vechime - succesul în educaþiedepinde de credincioºia cu care împlinim planul Creatorului. Acceptarea principiilorCuvântului lui Dumnezeu ne va aduce binecuvântãri tot atât de mari precum ar fi aduspoporului evreu.

{Ed 51}

Vieþile unor mari bãrbaþi

"Rodul celui neprihãnit este un pom de viaþã."

Istoria sacrã prezintã multe ilustraþii ale rezultatelor adevãratei educaþii. Eaînfãþiºeazã multe exemple nobile de bãrbaþi ale cãror caractere s-au format subîndrumare divinã, bãrbaþi ale cãror vieþi au fost o binecuvântare pentru semenii lor ºicare au stat în lume ca reprezentanþi ai lui Dumnezeu. Printre aceºtia se numãrã Iosifºi Daniel, Moise, Elisei ºi Pavel - cei mai mari oameni de stat, cel mai înþeleptlegiuitor, unul dintre cei mai credincioºi reformatori ºi, în afarã de Acela care a vorbitaºa cum nimeni n-a vorbit vreodatã, cel mai strãlucit învãþãtor cunoscut vreodatã delumea aceasta.

De tineri, tocmai când treceau de la adolescenþã la bãrbãþie, Iosif ºi Daniel au fostluaþi din cãminele lor ºi duºi ca robi în þãri pãgâne. Iosif, în special, a fost supus unorispite care aduc mari schimbãri în destinul cuiva. În casa tatãlui sãu, un copil þinut pepalme; în casa lui Potifar, un rob, apoi un om de încredere ºi tovarãº; un om deafaceri, educat prin studiu, observaþie, contact cu oamenii; în temniþa lui Faraon,prizonier de stat, condamnat pe nedrept, fãrã nãdejdea de a fi reabilitat sau perspectivade a fi eliberat; chemat într-un moment de mare crizã la conducerea naþiunii - ce i-adat puterea de a-ºi pãstra integritatea moralã?

Folio Views Help 24


Nimeni nu poate sta pe o înãlþime ameþitoare fãrã a fi în primejdie. Aºa cumfurtuna care lasã nevãtãmatã floarea din

{Ed 52}

vale smulge din rãdãcini copacul din vârful muntelui, tot aºa ºi ispitele groaznicecare îi lasã neatinºi pe cei umili în viaþã îi asalteazã pe cei care stau în locurile înalteale lumii - ale succesului ºi onoarei. Dar Iosif a trecut cu bine ºi testul nenorocirii, ºipe cel al prosperitãþii. Aceeaºi credincioºie a fost arãtatã ºi în palatul lui Faraon, ºi încelula temniþei.

În copilãria sa, Iosif fusese învãþat iubirea ºi frica de Dumnezeu. Adesea, în cortultatãlui sãu, sub stelele cerului sirian, i se spusese povestea viziunii de noapte de laBetel, a scãrii de la cer la pãmânt, a îngerilor care coborau ºi urcau ºi a Aceluia care iS-a descoperit lui Iacov tocmai de pe tronul de sus. I se spusese povestea conflictuluide lângã Iaboc, când, renunþând la pãcate îndrãgite, Iacov a stat ca biruitor ºi a primittitlul de prinþ al lui Dumnezeu.

Iosif, un pãstoraº care avea grijã de turmele tatãlui sãu - viaþa lui simplã ºi curatãfavorizase dezvoltarea atât a puterii fizice, cât ºi a minþii. El câºtigase acea tãrie aminþii ºi vieþuirea fermã dupã principii prin comuniunea cu Dumnezeu, prin naturã ºidin studiul marilor adevãruri transmise din tatã-n fiu ca o comoarã sfântã.

În criza vieþii sale, când a fãcut acea cãlãtorie îngrozitoare, de la casa copilãriei lui,din Canaan, cãtre robia care-l aºtepta în Egipt, privind pentru ultima datã dealurilecare ascundeau corturile familiei, Iosif ºi-a amintit de Dumnezeul tatãlui sãu. ªi-aamintit lecþiile din copilãria lui, iar sufletul i-a vibrat, miºcat de hotãrârea de a sedovedi credincios - sã acþioneze întotdeauna în consecinþã, acum cã devenise un supusal Împãratului cerului.

În viaþa amarã de strãin ºi sclav pe deasupra, în mijlocul priveliºtilor ºi sunetelorviciilor, al ispitelor închinãrii pãgâne, o închinare înconjuratã de toate atracþiile

{Ed 53}

bogãþiei, culturii ºi pompei regalitãþii, Iosif a rãmas statornic. El învãþase lecþiasupunerii faþã de datorie. Credincioºia în orice slujbã, de la cea mai umilã pânã lapoziþia cea mai sus-pusã, i-a pregãtit fiecare calitate pentru cea mai înaltã slujire.

La vremea în care a fost chemat la curtea lui Faraon, Egiptul era cea mai mãreaþãnaþiune. Era fãrã egal în grad de civilizaþie, artã, învãþãturã. Într-o perioadã de maximãdificultate ºi pericol, Iosif a administrat afacerile împãrãþiei; ºi a fãcut acest lucruîntr-o manierã care a câºtigat încrederea împãratului ºi a poporului. Faraon "l-a pusdomn peste casa lui, ºi dregãtorul tuturor averilor lui, ca sã lege dupã plac pedomnitorii lui ºi sã înveþe pe bãtrânii lui înþelepciunea." Psalmii 105,21.22

Inspiraþia a pus înaintea noastrã secretul vieþii lui Iosif. Cu niºte cuvinte pline defrumuseþe ºi putere divinã, în binecuvântarea pe care a rostit-o asupra copiilor sãi,

Folio Views Help 25


Iacov a vorbit astfel despre copilul sãu mult-iubit:

"Iosif este vlãstarul unui pom roditor, vlãstarul unui pom roditor sãdit lângã unizvor; ramurile lui se înalþã deasupra zidului. Arcaºii l-au aþâþat, au aruncat sãgeþi ºil-au urmãrit cu ura lor. Dar arcul lui a rãmas tare ºi mâinile lui au fost întãrite demâinile puternicului lui Iacov: ºi a ajuns astfel pãstorul, stânca lui Israel. Aceasta estelucrarea Dumnezeului tatãlui tãu, care te va ajuta; aceasta este lucrarea CeluiAtotputernic, care te va binecuvânta cu binecuvântãrile cerurilor de sus, cubinecuvântãrile apelor de jos, cu binecuvântãrile þâþelor ºi ale pântecelui mamei.Binecuvântãrile tatãlui tãu întrec binecuvântãrile pãrinþilor mei, ºi se înalþã pânã încreºtetul dealurilor veºnice: Ele sã vinã peste capul lui Iosif, peste creºtetul capuluidomnului fraþilor sãi!" Geneza 49,22-26

{Ed 54}

Loialitatea faþã de Dumnezeu, credinþa în Cel Nevãzut, aceasta era ancora lui Iosif.În aceasta se ascundea puterea lui.

"Mâinile lui au fost întãrite de mâinile puternicului lui Iacov."

Daniel, un ambasador al cerului

În Babilon, Daniel ºi tovarãºii sãi au fost, în tinereþea lor, numai în mod aparentceva mai favorizaþi de destin decât a fost Iosif în Egipt, în anii de început ai vieþii sale;cu toate acestea, ei au fost supuºi la teste ale caracterului nu mai puþin severe. De lasimplitatea cãminului lor din Iudea, aceºti tineri de descendenþã regalã au fost duºi încel mai mãreþ oraº, la curtea celui mai mare monarh, ºi au fost aleºi sã fie educaþipentru a fi în slujba specialã a împãratului. Puternice au fost ispitele care i-auînconjurat în acea curte stricatã ºi luxoasã. Faptul cã ei, închinãtorii lui Iehova, erauprizonieri în Babilon, cã vasele locaºului lui Dumnezeu fuseserã puse în templuldumnezeilor Babilonului, cã împãratul Israelului era el însuºi prizonier în mâinilebabilonienilor - toate acestea erau amintite cu orgoliu de cãtre învingãtori, ca o dovadãcã religia ºi obiceiurile lor erau superioare religiei ºi obiceiurilor evreilor. În acesteîmprejurãri, tocmai prin umilirea pe care Israel o atrãsese asupra sa prin aceea cã sedepãrtase de poruncile Sale, Dumnezeu a dat Babilonului dovezi ale supremaþiei Lui,dovezi privind sfinþenia cerinþelor Sale ºi urmarea sigurã a ascultãrii. ªi mãrturia afost datã, în singurul mod în care se putea face aceasta, prin aceia care îºi pãstrau încãneclintitã loialitatea faþã de El.

Chiar la începutul carierei lor, pentru Daniel ºi tovarãºii lui a venit o probãdecisivã. Prevederea ca mâncarea acestora sã fie adusã de la masa împãratului era

{Ed 55}

atât o expresie a favorii împãratului, cât ºi a grijii acestuia pentru bunãstarea lor.Însã pentru cã o parte era oferitã idolilor, mâncarea de la masa împãratului eraconsacratã idolatriei; luând din bunãtãþile împãratului, aceºti tineri aveau sã fie priviþica unii care se uneau în închinarea pe care o aducea acesta dumnezeilor falºi.

Folio Views Help 26


Loialitatea lor faþã de Iehova le interzicea sã participe la o asemenea închinare. ªi nicinu au îndrãznit sã riºte sã simtã efectul aþâþãtor pe care l-ar fi avut asupra lor luxul ºiirosirea nesocotitã a dezvoltãrii lor fizice, mintale ºi spirituale.

Daniel ºi tovarãºii lui fuseserã instruiþi cu credincioºie în principiile Cuvântului luiDumnezeu. Ei învãþaserã sã jertfeascã ce este pãmântesc în favoarea a ceea ce estespiritual, sã caute cel mai înalt bine. ªi au cules rãsplata. Obiceiurile lor în direcþiacumpãtãrii ºi simþul responsabilitãþii ca reprezentanþi ai lui Dumnezeu au avut caurmare cea mai nobilã dezvoltare a puterilor trupului, minþii ºi sufletului. La sfârºitulpregãtirii lor, cu ocazia examinãrii alãturi de ceilalþi candidaþi la onorurile împãrãþiei"nu s-a gãsit nici unul ca Daniel, Hanania, Miºael ºi Azaria". Daniel 1,19

La curtea Babilonului erau adunaþi reprezentanþi ai tuturor þãrilor, bãrbaþi cu celemai alese calitãþi, bãrbaþii cel mai bogat înzestraþi cu daruri naturale ºi posesori aicelei mai înalte culturi pe care o putea oferi aceastã lume; totuºi, în mijlocul tuturoracestora, prizonierii evrei nu aveau nici un egal. Nu aveau nici un rival în putere fizicãºi frumuseþe, în vigoare mintalã ºi cunoºtinþe literare. "În toate lucrurile care cereauînþelepciune ºi pricepere ºi despre care îi întreba împãratul îi gãsea de zece ori maidestoinici decât toþi vrãjitorii ºi cititorii în stele care erau în toatã împãrãþia lui."Daniel 1,20

Neclintirea în loialitatea sa faþã de Dumnezeu, constanþa în stãpânirea proprieipersoane, demnitatea nobilã a lui Daniel ºi purtarea frumoasã, politicoasã

{Ed 56}

au fãcut ca acesta sã capete în tinereþea sa "bunãvoinþã ºi trecere înaintea"dregãtorului pãgân, în grija cãruia se afla. Aceleaºi caracteristici i-au marcat viaþa. Curapiditate s-a ridicat la poziþia de prim-ministru al împãrãþiei. De-a lungul domniilorsuccesive ale diferiþilor monarhi, cãderea naþiunii ºi întemeierea unei împãrãþii rivale,înþelepciunea ºi calitatea sa de om de stat erau de aºa naturã - la care se adãugaperfecþiunea în tact, curtenie ºi bunãtatea neprefãcutã a inimii, toate combinate custatornicia în principii -, încât chiar ºi aceia care-l urau au fost nevoiþi sã recunoascãfaptul cã "n-au putut sã gãseascã nimic, nici un lucru vrednic de mustrare, pentru cã elera credincios ºi nu se gãsea nici o greºealã la el ºi nici un lucru rãu". Daniel 6,4

Când Daniel se prindea de Dumnezeu cu o încredere nestrãmutatã, spiritul puteriiprofetice venea asupra lui. Când era cinstit de oameni cu responsabilitãþile curþii ºisecretele împãrãþiei, el era onorat de Dumnezeu ca ambasador al Sãu ºi învãþat sãciteascã misterele veacurilor ce aveau sã vinã. Monarhii pãgâni, prin legãtura pe careo aveau cu reprezentanþii cerului, au fost constrânºi sã-L recunoascã pe Dumnezeul luiDaniel. "Cu adevãrat", a zis Nebucadneþar, "Dumnezeul vostru este Dumnezeuldumnezeilor ºi Domnul împãraþilor ºi El descoperã tainele". Iar Darius, în proclamaþiasa "cãtre toate neamurile, cãtre oamenii de toate limbile care locuiau în toatãîmpãrãþia", L-a înãlþat pe "Dumnezeul lui Daniel" ca fiind "Dumnezeul cel viu, ºi Eldãinuieºte veºnic; Împãrãþia Lui nu se va nimici niciodatã ºi stãpânirea Lui nu va avea

Folio Views Help 27


sfârºit"; care "izbãveºte ºi mântuieºte, ... face semne ºi minuni în ceruri ºi pe pãmânt".Daniel 2,47; 6,25-27

Bãrbaþi credincioºi ºi cinstiþi

Prin înþelepciunea ºi dreptatea lor, prin curãþenia ºi generozitatea de care au datdovadã în viaþa lor de zi cu zi, prin devotamentul faþã de interesele poporului - aceºtiafiind idolatri -, Iosif ºi Daniel s-au dovedit credincioºi principiilor dobândite înpregãtirea lor timpurie,

{Ed 57}

credincioºi Aceluia ai cãrui reprezentanþi erau. Aceºti bãrbaþi au fost onoraþi deîntreaga naþiune atât în Egipt, cât ºi în Babilon; ºi în ei, un popor pãgân ºi toatenaþiunile cu care veneau în contact priveau o ilustraþie a bunãtãþii ºi mãrinimiei luiDumnezeu, o ilustraþie a iubirii lui Hristos.

Ce lucrare au înfãptuit aceºti evrei nobili în viaþa lor! Când ºi-au luat rãmas bun dela cãminul copilãriei lor, cât de puþin visau ei la destinul lor mãreþ! Credincioºi ºistatornici, ei s-au lãsat în voia cãlãuzirii divine, astfel încât Dumnezeu sã-ªi poatãîmplini þelul.

Dumnezeu doreºte sã descopere prin tinerii ºi copiii de astãzi aceleaºi adevãruripline de putere care au fost dezvãluite prin aceºti bãrbaþi. Povestea lui Iosif ºi a luiDaniel este o ilustraþie a ceea ce va face El pentru aceia care se predau Lui ºi cautã dintoatã inima sã împlineascã scopul Sãu.

Nevoia cea mai mare pe care o are lumea este aceea de bãrbaþi - bãrbaþi care sã nuse lase cumpãraþi sau vânduþi, bãrbaþi care sã fie cinstiþi ºi credincioºi în adânculsufletului lor, bãrbaþi care sã nu se teamã sã spunã pãcatului pe nume, bãrbaþi a cãrorconºtiinþã este la fel de bine orientatã cãtre datorie, precum este acul busolei cãtre pol,bãrbaþi care vor lua poziþie neclintitã pentru adevãr, chiar dacã s-ar prãbuºi cerurile.

Însã un asemenea caracter nu este rezultatul accidentului; nu se datoreazã unorfavoruri sau înzestrãri deosebite ale providenþei divine. Un caracter nobil esterezultatul auto-disciplinãrii, subordonãrii firii inferioare firii superioare - predareaeului pentru a-L sluji din iubire pe Dumnezeu ºi pe om.

Trebuie ca tinerii sã fie impresionaþi de adevãrul cã înzestrãrile pe care le au nusunt ale lor. Putere, timp, intelect - toate acestea nu sunt decât niºte comoriîmprumutate. Ele aparþin lui Dumnezeu ºi fiecare tânãr ar trebui sã ia hotãrârea de a lefolosi în modul cel mai înalt. El este o ramurã de la care Dumnezeu

{Ed 58}

aºteaptã roade; un administrator, ale cãrui bunuri trebuie sã aducã venituri; oluminã care sã strãluceascã în întunecimea lumii.

Fiecare tânãr, fiecare copil are o lucrare de fãcut pentru onoarea lui Dumnezeu ºiînãlþarea omenirii.

Folio Views Help 28


Elisei, credincios în lucrurile mãrunte

Anii timpurii ai profetului Elisei au fost petrecuþi în liniºtea vieþii de la þarã, înînvãþãtura primitã de la Dumnezeu, din naturã ºi din desfãºurarea unei munci utile. Învremurile unei apostazii aproape generale, familia tatãlui sãu se numãra printre aceiacare nu-ºi plecaserã genunchiul înaintea lui Baal. Cãminul lor era un loc în careDumnezeu era onorat ºi în care credincioºia faþã de datorie era regula vieþii de zi cu zi.

Fiu al unui fermier înstãrit, Elisei se apucase de munca pe care o avea cel mai laîndemânã. În vreme ce avea calitãþile unui conducãtor, el a primit o pregãtire înîndatoririle obiºnuite ale vieþii. Pentru a-i putea dirija cu înþelepciune pe alþii, eltrebuia sã înveþe sã se supunã. Prin credincioºia în lucrurile mici, a fost pregãtit sãpoarte rãspunderi mai grele.

Om cu un duh blând ºi liniºtit, Elisei avea, de asemenea, energie ºi statornicie.Cultiva dragostea ºi teama de Dumnezeu, iar în îndatoririle umile ale trudei zilnice acâºtigat nobleþe de caracter ºi acea tãrie a voinþei de a-ºi atinge þelul propus, crescândîn har divin ºi cunoºtinþã. În timp ce coopera cu tatãl sãu în îndatoririle casnice, elînvãþa sã conlucreze cu Dumnezeu.

Chemarea profeticã a venit pentru Elisei în timp ce ara în câmp împreunã cuslujitorii tatãlui sãu. Când Ilie, îndrumat de Dumnezeu sã caute un succesor, ºi-aaruncat mantaua pe umerii tânãrului, Elisei a recunoscut ºi s-a supus chemãrii. El "s-asculat, a urmat pe Ilie, ºi a fost în slujba lui." 1 Împãraþi 19,21. La început, nu i s-acerut cine ºtie ce lucrare mare;

{Ed 59}

îndatoririle obiºnuite constituiau încã disciplina sa. Despre el se spune cã turna apãpe mâinile lui Ilie, stãpânul sãu. Ca ajutor personal al profetului, el a continuat sã sedovedeascã credincios în lucrurile mãrunte, în timp ce, cu o hotãrâre ce se întãrea dela o zi la alta, se consacra misiunii pe care i-o încredinþase Dumnezeu.

De prima datã când a fost chemat îi fusese pusã la încercare hotãrârea. Când s-aîntors sã-l urmeze pe Ilie, a fost îndemnat de profet sã se întoarcã acasã. Trebuia sãcântãreascã preþul - sã hotãrascã el însuºi dacã sã accepte sau sã respingã chemarea.Elisei a înþeles însã valoarea ocaziei pe care o avea. Pentru nici un avantaj lumesc nuar fi lãsat el posibilitatea de a deveni un sol al lui Dumnezeu ºi nici nu ar fi jertfitprivilegiul de a-l însoþi pe slujitorul Sãu.

Pe mãsurã ce timpul trecea ºi Ilie era pregãtit pentru luarea la cer, tot aºa ºi Eliseiera pregãtit sã devinã succesorul acestuia. Iar credinþa ºi hotãrârea lui au fost din noupuse la încercare. Însoþindu-l pe Ilie în slujba pe care o îndeplinea acesta, cunoscândschimbarea care avea sã aibã loc curând, era invitat în fiecare loc de cãtre profet sã seîntoarcã. "Rãmâi aici, te rog", a spus Ilie, "cãci Domnul mã trimite pânã la Betel". Însãîn munca de plugar pe care o fãcuse la început, Elisei învãþase sã nu renunþe sau sã sedescurajeze; ºi acum, cã pusese mâinile pe coarnele plugului într-o altã ramurã a

Folio Views Help 29


datoriei, nu accepta sã se lase întors de la þelul sãu. Ori de câte ori primea invitaþia dea se întoarce, rãspunsul lui era: "Viu este Domnul ºi viu este sufletul tãu cã nu te voipãrãsi." 2 Împãraþi 2,2

"ªi amândoi ºi-au vãzut de drum. ... ªi ei amândoi s-au oprit pe malul Iordanului.Atunci Ilie ºi-a luat mantaua, a fãcut-o sul, ºi a lovit cu ea apele, care s-au despãrþitîntr-o parte ºi într-alta, ºi au trecut amândoi pe uscat. Dupã ce au trecut,

{Ed 60}

Ilie a zis lui Elisei: 'Cere ce vrei sã-þi fac, înainte ca sã fiu rãpit de la tine.' Elisei arãspuns: 'Te rog sã vinã peste mine o îndoitã mãsurã din duhul tãu'! Ilie a zis: 'Greulucru ceri. Dar dacã mã vei vedea când voi fi rãpit de la tine, aºa þi se va întâmpla;dacã nu, nu þi se va întâmpla aºa'. Pe când mergeau ei vorbind, iatã cã un car de foc ºiniºte cai de foc i-au despãrþit pe unul de altul ºi Ilie s-a înãlþat la cer într-un vârtej devânt. Elisei se uita ºi strigã: 'Pãrinte! Pãrinte! Carul lui Israel ºi cãlãrimea lui!' ªi nul-a mai vãzut. Apucându-ºi hainele, le-a sfâºiat în douã bucãþi ºi a ridicat mantauacãreia îi dãduse drumul Ilie. Apoi s-a întors ºi s-a oprit pe malul Iordanului; a luatmantaua cãreia îi dãduse Ilie drumul, a lovit apele cu ea ºi a zis: 'Unde este acumDomnul Dumnezeul lui Ilie?' ªi a lovit apele, care s-au despãrþit într-o parte ºi în altaºi Elisei a trecut. Fiii proorocilor care erau în faþa Ierihonului, când l-au vãzut, au zis:'Duhul lui Ilie a venit peste Elisei'. ªi i-au ieºit înainte ºi s-au închinat pânã la pãmântînaintea lui." 2 Împãraþi 2,6-15

De atunci, Elisei a rãmas în locul lui Ilie. ªi el, care fusese credincios în celemãrunte, s-a dovedit credincios ºi în lucrurile mari.

Ilie, bãrbatul înzestrat cu putere, fusese unealta lui Dumnezeu pentru zãdãrnicireaunor rele de dimensiuni enorme. Fusese lepãdatã idolatria care, sprijinitã de Ahab ºide pãgâna Izabela, amãgise naþiunea. Proorocii lui Baal fuseserã uciºi. Întregul poporal lui Israel fusese profund miºcat

{Ed 61}

ºi mulþi se întorceau la închinarea faþã de Dumnezeu. Ca succesor al lui Ilie, eranevoie de cineva care, prin îndrumãri pline de grijã ºi rãbdare, sã conducã pe Israel pecãrãri sigure. Pentru aceastã lucrare, fusese educat Elisei în pregãtirea timpurie subcãlãuzirea lui Dumnezeu.

Lecþia aceasta este pentru toþi. Nimeni nu are cum sã ºtie care poate sã fie scopulurmãrit de Dumnezeu în disciplina pe care o aplicã; dar toatã lumea poate fi sigurã cãaceastã credincioºie în lucrurile mãrunte este dovada cã suntem potriviþi pentruresponsabilitãþi mai mari. Fiecare scenã de viaþã este o descoperire a caracterului ºinumai acela care se dovedeºte în lucrurile mãrunte "un lucrãtor care n-are de ce sã-ifie ruºine" (2 Timotei 2,15) va fi onorat de cãtre Dumnezeu cu datorii mai mari.

Moise, puternic prin credinþã

Moise a fost mai tânãr decât Iosif sau Daniel când a fost luat de sub pavãza purtãrii

Folio Views Help 30


de grijã a cãminului copilãriei sale; cu toate acestea, aceleaºi influenþe care le-aumodelat acestora vieþile i-au modelat-o ºi pe a lui. El nu a petrecut decât doisprezeceani cu rudele sale; însã în aceºti ani s-a aºezat temelia mãreþiei lui; ºi a fost aºezatã decineva care nu a cunoscut o faimã mare.

Iochebed era o femeie, ºi încã o roabã. Partea ei în aceastã viaþã era umilã, povaraei, grea. Însã lumea nu a primit prin nici o altã femeie o binecuvântare mai mare, înafarã de Maria din Nazaret. ªtiind cã în curând copilul avea sã-i fie luat din grijãpentru a trece în custodia celor care nu-L cunoºteau pe Dumnezeu, cu atât mai serioss-a strãduit sã-i lege sufletul de cer. Ea a cãutat sã-i sãdeascã în inimã iubirea ºiloialitatea faþã de Dumnezeu. ªi lucrarea a fost împlinitã cu credincioºie. Nici oînrâurire ulterioarã nu l-au putut face pe Moise sã renunþe la acele principii aleadevãrului, care au constituit povara învãþãturilor primite de la mama sa ºi lecþia vieþiiei.

{Ed 62}

Din cãminul umil din Gosen, fiul roabei Iochebed a intrat în palatul lui Faraon subtutela prinþesei Egiptului, întâmpinat fiind de aceasta ca fiu preaiubit. Moise a primit,în ºcolile Egiptului, cea mai înaltã educaþie civilã ºi militarã. Având un mare farmecpersonal, nobil la trup ºi staturã, cu o minte cultivatã ºi o þinutã princiarã, recunoscutca un bun conducãtor militar, el a devenit mândria naþiunii. Împãratul Egiptului era,de asemenea, ºi membru al castei preoþeºti; iar Moise, deºi a refuzat sã participe laînchinarea pãgânã, a fost iniþiat în toate misterele religiei egiptene. Întrucât Egiptul erala aceastã datã încã cea mai civilizatã ºi mai puternicã naþiune, Moise, ca viitorsuveran, era moºtenitor al celor mai înalte onoruri pe care le putea oferi aceastã lume.Alegerea lui era însã mult mai nobilã. Pentru onoarea lui Dumnezeu ºi pentruizbãvirea poporului Sãu asuprit, Moise a jertfit onorurile Egiptului. De atunci, într-unsens special, Dumnezeu S-a ocupat de educaþia lui.

Moise nu era încã pregãtit pentru lucrarea vieþii sale. Mai avea de deprins lecþiadependenþei de puterea divinã. Se înºelase cu privire la scopul lui Dumnezeu.Speranþa sa era de a-l izbãvi pe Israel prin forþa armelor. Pentru aceasta, a riscat totulºi a eºuat. Înfrânt ºi dezamãgit, a devenit fugar ºi exilat într-un þinut strãin.

În sãlbãticia Madianului, Moise a petrecut patruzeci de ani ca îngrijitor la oi. Înmod aparent despãrþit pentru totdeauna de misiunea vieþii lui, el primea disciplinanecesarã împlinirii ei. Înþelepciunea de a guverna o mulþime ignorantã ºinedisciplinatã trebuie dobânditã prin controlul asupra propriei persoane. Prin grija faþãde oi ºi mieluºeii cei firavi, el trebuia sã obþinã experienþa care avea sã-l facã un pãstorcredincios ºi îndelung rãbdãtor al lui Israel. Trebuia

{Ed 63}

sã înveþe despre Dumnezeu pentru a putea deveni un reprezentant al Sãu.

Influenþele care îl înconjuraserã în Egipt, afecþiunea mamei sale adoptive, poziþia

Folio Views Help 31


pe care o avea ca nepot al împãratului, luxul ºi viciul care ispiteau în zeci de mii dechipuri, rafinamentul, natura subtilã ºi misticismul unei religii false lãsaserã oimpresie asupra minþii ºi caracterului sãu. În simplitatea asprã a sãlbãticiei, toateacestea au dispãrut.

În mijlocul maiestãþii solemne a singurãtãþii din munþi, Moise era doar cuDumnezeu. Numele Creatorului era scris pretutindeni. Moise pãrea sã stea în prezenþalui Dumnezeu ºi sã fie umbrit de puterea Sa. Aici, spiritul lui de independenþã a fostºters cu desãvârºire. În prezenþa Celui Infinit, el ºi-a dat seama cât de slab, cât denepriceput ºi de miop este omul.

Aici, Moise a dobândit ceea ce l-a însoþit de-a lungul anilor vieþii sale de trudã ºipoveri ale grijilor - un simþãmânt al prezenþei Celui Divin. Nu numai cã a privitînainte prin veacuri pentru a-L vedea pe Hristos arãtându-Se în trup; El L-a vãzut peHristos însoþind oºtirea lui Israel în peregrinãrile sale. Când a fost greºit înþeles ºiînfãþiºat în mod eronat, când a fost chemat sã primeascã batjocuri ºi insulte, sã deapiept cu primejdii ºi moarte, el a putut sã rabde "ca ºi cum ar fi vãzut pe Cel ce estenevãzut". Evrei 11,27

Moise nu numai cã s-a gândit la Dumnezeu, L-a vãzut chiar. Dumnezeu eraimaginea pe care o avea neîncetat înaintea lui. Nu-L pierdea niciodatã din ochi.

Credinþa lui Moise nu se baza pe presupuneri; era o realitate. El credea cãDumnezeu conducea personal viaþa sa; ºi Îl recunoºtea pe Dumnezeu în toate detaliileacesteia. Avea încredere în El cã va primi tãrie sã facã faþã oricãrei ispite.

El dorea sã aibã succes în cel mai înalt grad în lucrarea ce-i fusese încredinþatã

{Ed 64}

ºi a hotãrât sã devinã total dependent de puterea divinã. Îºi simþea nevoia de ajutor,îl cerea, îl primea prin credinþã ºi, fiind convins cã primeºte tãrie, mergea înainte.

Aceasta a fost experienþa pe care a cãpãtat-o Moise în cei patruzeci de ani depregãtire în pustie. Înþelepciunea Infinitã nu a considerat cã pentru a oferi o asemeneaexperienþã perioada de timp sau preþul plãtit ar fi prea mari.

Rezultatele acelei pregãtiri, prin lecþiile predate acolo, se împletesc nu numai cuistoria lui Israel, dar cu tot ceea ce din acea zi pânã în prezent a fost în favoareaprogresului lumii. Cea mai înaltã mãrturie în favoarea mãreþiei lui Moise, judecatacare a fost datã despre viaþa sa prin Inspiraþie este: "În Israel nu s-a mai ridicat proorocca Moise, pe care Domnul sã-l fi cunoscut faþã în faþã". Deuteronom 34,10

Pavel, voios în slujire

Cu credinþa ºi experienþa ucenicilor galileeni, care se aflaserã în compania lui Isus,au fost unite în lucrarea Evangheliei vigoarea nestinsã ºi puterea intelectualã a unuirabin din Ierusalim. Cetãþean roman, nãscut într-o cetate a unei naþiuni cucerite; evreu,nu numai ca descendenþã, dar ºi printr-o educaþie de-o viaþã, devotament patriotic ºi

Folio Views Help 32


crez religios; educat în Ierusalim de rabinii cei mai de frunte ºi instruit în toate legileºi tradiþiile pãrinþilor, Saul din Tars împãrtãºea în cel mai înalt grad orgoliul ºiprejudecãþile naþiunii sale. Pe când era încã tânãr a devenit un membru onorat alSinedriului. Era privit ca un bãrbat care promite, ca apãrãtor zelos al credinþeistrãvechi.

În ºcolile teologice ale Iudeii, Cuvântul lui Dumnezeu fusese lãsat deoparte înfavoarea speculaþiilor omeneºti; fusese jefuit de puterea sa prin interpretãrile ºitradiþiile rabinilor.

{Ed 65}

Înãlþarea de sine, iubirea de putere, exclusivismul izvorât din invidie, bigotismul ºimândria dispreþuitoare - iatã care erau motivaþiile ºi principiile cãlãuzitoare ale acestorînvãþãtori.

Rabinii se fãleau cu superioritatea lor nu numai faþã de oamenii care aparþineaualtor popoare, dar ºi faþã de propriii concetãþeni. Aþâþaþi de ura nãprasnicã pe care opurtau opresorilor lor romani, ei nutreau hotãrârea de a-ºi recãpãta independenþanaþionalã prin forþa armelor. Ei îi urau pe urmaºii lui Isus, a cãror solie de pace era atâtde diferitã de planurile lor ambiþioase ºi, de aceea, i-au dat sã fie omorâþi. Pe scenaacestei prigoane, Saul a fost unul dintre cei mai crânceni ºi neobosiþi actori.

În ºcolile militare ale Egiptului, Moise a fost învãþat legea forþei, iar aceastãînvãþãturã a avut o înrâurire atât de puternicã asupra caracterului sãu, încât au fostnecesari patruzeci de ani de comuniune cu Dumnezeu ºi natura pentru a-l pregãti sãconducã pe Israel dupã legea iubirii. ªi Pavel a trebuit sã deprindã aceeaºi lecþie.

La poarta Damascului, viziunea Celui rãstignit i-a schimbat tot cursul vieþii.Prigonitorul a devenit ucenic, învãþãtorul, elev. Zilele de întuneric petrecute însingurãtate la Damasc au fost în experienþa sa asemenea anilor. Textele VechiuluiTestament, stocate în memoria sa, constituiau studiul lui, iar Hristos, modelul sãu. Deasemenea, pentru el, colþurile retrase din naturã au devenit o ºcoalã. S-a dus îndeºertul Arabiei pentru a studia acolo Scripturile ºi a învãþa despre Dumnezeu. ªi-agolit sufletul de prejudecãþile ºi tradiþiile care-i modelaserã viaþa ºi a primit învãþãturãde la Izvorul adevãrului.

Viaþa pe care a dus-o dupã aceasta a fost inspiratã de un singur principiu, acela aljertfirii de sine, slujirea din iubire. "Eu sunt dator", a spus el, "ºi Grecilor, ºiBarbarilor, ºi celor

{Ed 66}

învãþaþi, ºi celor neînvãþaþi". "Cãci dragostea lui Hristos ne strânge." Romani 1,14;2 Corinteni 5,14

Cel mai mare învãþãtor dintre oameni, Pavel, a acceptat atât îndatoririle umile, câtºi pe cele înalte. El a recunoscut necesitatea de a munci atât fizic, cât ºi intelectual ºi alucrat cu propriile mâini pentru a se întreþine material. El continua sã-ºi practice

Folio Views Help 33


meºteºugul - acela de a face corturi - în timp ce predica zilnic Evanghelia în marilecentre ale civilizaþiei. "Mâinile acestea", a spus el când s-a despãrþit de fruntaºiicomunitãþii din Efes, "au lucrat pentru trebuinþele mele ºi ale celor ce erau cu mine".Faptele Apostolilor 20,34

Viaþa lui Pavel a descoperit, pe lângã înalte înzestrãri intelectuale, ºi puterea uneirare înþelepciuni. Principii de cea mai mare însemnãtate, principii de care cei mai marigânditori ai timpului sãu erau total strãini, sunt dezvãluite în învãþãturile lui ºidovedite practic în viaþa sa. Avea acea înþelepciune, mai presus de oricare alta, caremanifestã o înþelegere rapidã a situaþiei ºi o inimã plinã de compasiune, care îl aducepe om în contact cu ceilalþi oameni ºi îi permite sã scoatã tot ce este mai bun din ei ºisã îi inspire în vederea unei vieþi mai înalte.

Ascultaþi cuvintele lui rostite înaintea pãgânilor din Listra, când le îndreaptãatenþia cãtre Dumnezeu, descoperit în naturã, Izvorul oricãrui lucru bun, care "v-atrimis ploi din cer ºi timpuri roditoare, v-a dat hranã din belºug ºi v-a umplut inimilede bucurie". Faptele Apostolilor 14,17

Priviþi-l în temniþa din Filipi, în care, în ciuda trupului sãu sfâºiat de durere,cântecul lui de laudã rupea tãcerea miezului de noapte. Dupã ce cutremurul a deschisuºile temniþei, vocea lui se face din nou auzitã, cu cuvinte de încurajare pentrutemnicerul pãgân: "Sã nu-þi faci nici un rãu, cãci suntem toþi aici" (Faptele Apostolilor16,28) - fiecare om era la locul lui, constrâns de prezenþa unui singur tovarãº decarcerã. Iar temnicerul, convins

{Ed 67}

de realitatea acelei credinþe care-l susþinea pe Pavel, întreabã care este calea cãtremântuire ºi, alãturi de toþi cei din casa lui, se alãturã grupului prigonit al discipolilorlui Hristos.

Priviþi-l pe Pavel la Atena, înaintea adunãrii Areopagului, rãspunzând ºtiinþei cuºtiinþã, logicii cu logicã ºi filozofiei cu filozofie. Observaþi cum, cu tactul nãscut diniubire divinã, aratã cãtre Iehova ca fiind acel "Dumnezeu necunoscut" cãruia I seînchinau neºtiutori ascultãtorii sãi; ºi, folosind cuvinte citate dintr-un poet de-al lor, Îlînfãþiºeazã ca Tatã ai cãrui copii sunt. Ascultaþi-l cum, în acel veac al castelor, cânddrepturile omului - ca om - nu erau deloc recunoscute, descoperã marele adevãr alfrãþiei între oameni, declarând cã Dumnezeu "a fãcut ca toþi oamenii, ieºiþi dintr-unulsingur, sã locuiascã pe toatã faþa pãmântului". Apoi, aratã cum, în toate intervenþiilelui Dumnezeu în favoarea omului, þelul Sãu plin de har ºi îndurare se regãseºteasemenea unui fir de aur. El "le-a aºezat anumite vremuri ºi a pus anumite hotarelocuinþei lor, ca ei sã caute pe Dumnezeu, ºi sã se sileascã sã-L gãseascã bâjbâind,mãcar cã nu este departe de fiecare din noi." Faptele Apostolilor 17,23.26.27

Ascultaþi-l la curtea lui Festus când împãratul Agripa, convins de adevãrulEvangheliei, exclamã: "Curând mai vrei tu sã mã îndupleci sã mã fac creºtin!" ªi cu

Folio Views Help 34


ce politeþe delicatã rãspunde Pavel, arãtând cãtre propriul sãu lanþ: "Fie curând, fietârziu, sã dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toþi cei ce mã ascultã astãzi, sã fiþi aºa cumsunt eu, afarã de lanþurile acestea." Faptele Apostolilor 26,28.29

Aºa a trecut viaþa lui, dupã cum este descris în propriile-i cuvinte: "Deseori am fostîn cãlãtorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii dinpartea celor din neamul meu, în primejdii din partea

{Ed 68}

pãgânilor, în primejdii în cetãþi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, înprimejdii între fraþi mincinoºi. În osteneli ºi necazuri, în priveghiuri adesea, în foameºi sete, în posturi adesea, în frig ºi lipsã de îmbrãcãminte!" 2 Corinteni 11,26.27

"Când suntem ocãrâþi", a spus el, "binecuvântãm; când suntem prigoniþi, rãbdãm;când suntem vorbiþi de rãu, ne rugãm". "Ca niºte întristaþi, ºi totdeauna suntem veseli;ca niºte sãraci, ºi totuºi îmbogãþim pe mulþi; ca neavând nimic, ºi totuºi stãpânindtoate lucrurile." 1 Corinteni 4,12.13; 2 Corinteni 6,10

În slujire ºi-a aflat bucuria; iar la încheierea vieþii sale pline de trudã, privindînapoi la luptele ºi victoriile ei, a putut spune: "M-am luptat lupta cea bunã". 2Timotei 4,7

Aceste istorisiri sunt de un interes vital. Pentru nimeni nu au o importanþã maimare decât pentru tineri. Moise a renunþat la perspectiva unei împãrãþii, Pavel laavantajele bogãþiei ºi cinstei în mijlocul poporului sãu - pentru o viaþã în care au purtatpoveri în slujba lui Dumnezeu. Pentru mulþi, viaþa acestor bãrbaþi pare cã a fost una derenunþare ºi sacrificiu. Chiar aºa a fost? Moise "socotea ocara lui Hristos ca o maimare bogãþie decât comorile Egiptului". Pavel declara: "Dar lucrurile care pentru mineerau câºtiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încã ºi acumprivesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faþã de preþul nespus de mare al cunoaºteriilui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate ºi le socotesc ca un gunoi, casã câºtig pe Hristos." Filipeni 3,7.8. El era mulþumit de alegerea pe care o fãcuse.

Lui Moise i s-au oferit palatul faraonilor ºi tronul de monarh; însã în acele curþiregale existau plãceri pãcãtoase, care îi fac pe bãrbaþi sã uite de Dumnezeu; ºi a ales înlocul lor

{Ed 69}

"avuþiile trainice ºi dreptatea". Proverbele 8,18. În loc sã se alãture mãreþieiEgiptului, el a ales sã-ºi lege viaþa de þelul lui Dumnezeu. În loc sã dea legi pentruEgipt, prin cãlãuzire divinã, el a dat legi pentru întreaga lume. A devenit unealta luiDumnezeu pentru a da oamenilor acele principii care reprezintã atât apãrareacãminului, cât ºi a societãþii, care sunt piatra din capul unghiului a prosperitãþiinaþiunilor - principii recunoscute astãzi de cãtre cei mai mari oameni ai lumii, catemelie a tot ceea ce este cel mai bun în cârmuirile omeneºti.

Mãreþia Egiptului este în þãrânã. Puterea ºi civilizaþia lui au trecut. Însã lucrarea lui

Folio Views Help 35


Moise nu poate pieri niciodatã. Marile principii ale dreptãþii pe care a trãit ca sã leîntemeieze sunt eterne.

Viaþa de trudã ºi griji împovãrãtoare a lui Moise a fost luminatã de prezenþaAceluia "deosebindu-se din zece mii" ºi despre care spunem cã "toatã fiinþa lui esteplinã de farmec." Cântarea Cântãrilor 5,10.16. Cu Hristos în pustie, peregrinând, cuHristos pe Muntele schimbãrii la faþã, cu Hristos în curþile cereºti - viaþa lui pe pãmânta fost una în care a binecuvântat ºi a fost binecuvântat, iar în ceruri este onorat.

ªi Pavel a fost susþinut în lucrãrile sale diverse de puterea pãstrãtoare a prezenþeiSale. "Pot totul", a spus el, "în Hristos care mã întãreºte". "Cine ne va despãrþi pe noide dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, saulipsa de îmbrãcãminte, sau primejdia, sau sabia? Dupã cum este scris: 'Din pricina Tasuntem daþi morþii toatã ziua, suntem socotiþi ca niºte oi de tãiat'. Totuºi, în toateaceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit. Cãci suntbine încredinþat cã nici moartea, nici viaþa, nici îngerii, nici stãpânirile, nici puterile,nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înãlþimea, nici adâncimea, nici o altãfãpturã, nu vor fi în stare sã ne despartã

{Ed 70}

de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru." Filipeni4,13; Romani 8,35-39

Cu toate acestea, existã o bucurie viitoare spre care Pavel privea ca la o rãsplatãpentru truda lui - aceeaºi bucurie de dragul cãreia Hristos a îndurat crucea ºi adispreþuit ruºinea - bucuria de a vedea roadele lucrãrii Sale. "Cãci cine este, în adevãr,nãdejdea sau bucuria, sau cununa noastrã de slavã?" scria el tesalonicenilor convertiþi."Nu sunteþi voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? Da, voi sunteþislava ºi bucuria noastrã." 1 Tesaloniceni 2,19.20

Cine ar putea evalua care sunt, pentru lume, rezultatele lucrãrii de o viaþã a luiPavel? Dintre toate acele influenþe binefãcãtoare care alinã suferinþa, alungãîntristarea, îngrãdesc rãul, care înalþã viaþa de la ceea ce este egoist ºi senzual ºi oslãvesc prin nãdejdea nemuririi, cât se datoreazã strãduinþelor lui Pavel ºi a tovarãºilorlui de lucru în timp ce cãlãtoreau nebãgaþi în seamã din Asia pânã pe þãrmurileEuropei?

Cât a meritat pentru oricare viaþã faptul de a fi fost unealta lui Dumnezeu înpunerea în miºcare a unor astfel de influenþe ale binecuvântãrii? Va merita sã vedem,în veºnicie, rezultatele unei astfel de lucrãri de-o viaþã?

{Ed 71}

ÎNVÃÞÃTORUL CEL MARE

{Ed 72}

"Niciodatã n-a vorbit vreun om ca omul acesta."

Folio Views Help 36


{Ed 73}

Învãþãtorul trimis de la Dumnezeu

"Uitaþi-vã dar cu luare aminte la el."

"Îl vor numi: 'Minunat Sfetnic, Dumnezeu tare, Pãrintele veºniciilor, Domn alpãcii'." Isaia 9,6

În persoana Învãþãtorului trimis de Dumnezeu, cerul a dat oamenilor tot ce a avutmai bun ºi mai mare. El, care stãtuse în sfatul Celui Preaînalt, care locuise în parteacea mai tainicã a Sanctuarului Celui Veºnic, a fost ales sã descopere, întrupat,oamenilor cunoaºterea lui Dumnezeu.

Prin Hristos, fusese transmisã orice razã de luminã divinã care a ajuns vreodatãpânã în lumea noastrã cãzutã. El a fost Acela care vorbise prin toþi aceia care, de-alungul veacurilor, rostise pentru om cuvintele lui Dumnezeu. De la El s-au reflectattoate calitãþile desãvârºite, care s-au manifestat la cele mai mari ºi mai nobile sufleteale pãmântului. Puritatea ºi bunãtatea lui Iosif, credinþa, blândeþea ºi îndelungarãbdare a lui Moise, statornicia lui Elisei, fermitatea ºi integritatea plinã de nobleþe acaracterului lui Daniel, ardoarea ºi jertfirea de sine a lui Pavel, puterea mintalã ºispiritualã, manifestatã în toþi aceºti oameni ºi în toþi ceilalþi care au trãit vreodatã pepãmânt, nu au fost decât reflecþii ale strãlucirii slavei Sale. Idealul a fost gãsit în El.

Sã descopere acest ideal ca fiind singurul standard adevãrat care trebuie atins;

{Ed 74}

sã arate ce ar putea deveni orice fãpturã omeneascã, ce ar deveni, prin trãireadivinului în uman, toþi cei ce L-au primit - pentru aceasta a venit Hristos în lume. Avenit sã arate cum urmeazã sã fie pregãtiþi oamenii pentru a fi demni de numele de fiiai lui Dumnezeu; cum urmeazã sã practice pe pãmânt principiile ºi sã ducã o viaþãcereascã.

Darul cel mai mare al lui Dumnezeu a fost oferit pentru a veni în întâmpinareacelei mai mari nevoi a omului. Lumina a apãrut în momentul în care întunecimealumii a atins apogeul. Mintea oamenilor fusese de multã vreme întoarsã de laDumnezeu prin învãþãturi neadevãrate. În sistemele de educaþie cele mai rãspândite,filozofia omeneascã luase locul descoperirii divine. În locul standardului adevãruluidat de cer, oamenii acceptaserã un standard conceput de ei înºiºi. Ei se întorseserã dela Lumina vieþii pentru a umbla dupã scânteile focului aprins de ei.

Pentru cã se despãrþiserã de Dumnezeu, depinzând exclusiv de puterea omeneascã,tãria lor era slãbiciune. Nu reuºeau sã atingã nici mãcar standardul pe care ei înºiºi îlstabiliserã. Lipsa adevãratei desãvârºiri era suplinitã prin etalãri de suprafaþã ºideclaraþii fãrã acoperire. Aparenþa a luat locul realitãþii.

Când ºi când, se ridicau învãþãtori care îi orientau pe oameni cãtre Izvorul

Folio Views Help 37


adevãrului. Erau enunþate principiile adevãrate ºi vieþile omeneºti dãdeau mãrturiedespre puterea lor. Însã aceste eforturi nu au lãsat o impresie durabilã. Exista o scurtãoprire a curentului rãului, dar curgerea impetuoasã a acestuia nu era stãvilitã.Reformatorii erau asemenea unor lumini care strãlucesc în întuneric; dar ei nu-lputeau risipi. Lumea a "iubit mai mult întunericul decât lumina". Ioan 3,19

Când Hristos a venit pe pãmânt, se pãrea cã omenirea îºi va atinge rapid punctulcel mai de jos. Era subminatã însãºi temelia societãþii. Viaþa devenise falsã ºi

{Ed 75}

artificialã. Evreii, lipsiþi de puterea Cuvântului lui Dumnezeu, au dat lumii tradiþiiºi speculaþii care amorþeau mintea ºi ucideau sufletul. Închinarea faþã de Dumnezeu,"în duh ºi în adevãr", fusese înlocuitã de ridicarea în slãvi a oamenilor printr-un ºirinterminabil de ceremonii inventate de om. Pretutindeni în lume, toate sistemelereligioase îºi pierdeau influenþa asupra minþii ºi sufletului. Dezgustaþi de poveºti ºiminciuni, cãutând sã-ºi înãbuºe glasul raþiunii, oamenii s-au întors cãtre necredinþã ºimaterialism. Lãsând veºnicia în afara socotelilor lor, ei trãiau pentru prezent.

Când au încetat sã recunoascã Divinul, au încetat sã mai aibã în vedere umanul.Adevãrul, cinstea, integritatea, încrederea, compasiunea - toate erau îndepãrtate de pepãmânt. Lãcomia nestãvilitã ºi ambiþia devoratoare au dat naºtere unei neîncrederiuniversale. Ideea datoriei, a obligaþiei pe care o are puterea faþã de slãbiciune, ademnitãþii omeneºti ºi a drepturilor omului au fost aruncate la o parte, ca fiind doar unvis sau o poveste frumoasã. Oamenii de rând erau priviþi ca animale de povarã, uneltesau scãri pentru ambiþie. Bogãþia ºi puterea, tihna ºi satisfacerea plãcerilor erau cãutateca fiind cel mai înalt bine. Veacul era caracterizat de degenerare fizicã, o letargiementalã ºi moarte spiritualã.

Pentru cã pasiunile ºi scopurile rele ale oamenilor Îl izgoniserã pe Dumnezeu dingândurile lor, faptul de a-L fi dat uitãrii i-a înclinat ºi mai mult cãtre rãu. Inimaîndrãgostitã de pãcat Îl îmbrãca pe Dumnezeu cu propriile ei atribute, iar aceastãconcepþie a întãrit puterea pãcatului. Înclinând cãtre satisfacerea plãcerilor proprii,oamenii au ajuns sã-L conceapã pe Dumnezeu ca fiind la fel ca ei - o Fiinþã al cãrei þelera slava proprie, ale cãrei cerinþe erau în aºa fel potrivite, încât sã-I satisfacã plãcerea;o Fiinþã care îi înãlþa sau îi prãbuºea pe oameni dupã cum aceºtia ajutau sauîmpiedicau împlinirea scopurilor Sale egoiste. Clasele sãrace priveau

{Ed 76}

Fiinþa Supremã ca fiind doar uºor diferitã de opresorii lor, cu excepþia faptului cã îidepãºea cu mult în putere. Toate tipurile de religii au fost modelate dupã aceste idei.Fiecare dintre ele reprezenta un sistem de impuneri arbitrare. Prin daruri ºi ceremonii,închinãtorii cãutau sã îmbuneze Dumnezeirea pentru a cãpãta favoarea Sa, ca sã-ºiîmplineascã propriile scopuri. O asemenea religie, neavând nici o putere asupra inimiisau conºtiinþei, nu putea fi decât un ºir de forme ceremoniale, de care oamenii se

Folio Views Help 38


sãturaserã ºi de care, cu excepþia acelui câºtig pe care-l putea aceasta oferi, doreaufierbinte sã scape. Astfel, rãul, fãrã piedici, a crescut mai puternic, în timp ceaprecierea binelui ºi dorinþa dupã ceea ce este bine scãdeau. Oamenii au pierdut chipullui Dumnezeu ºi au primit amprenta puterii demonice, de care erau stãpâniþi. Întreagalume devenea o groapã a stricãciunii.

Nu mai era decât o singurã speranþã pentru neamul omenesc - ca în aceastã masãde elemente discordante care propagau stricãciunea sã fie aruncat un aluat nou; sã i seaducã omenirii puterea unei vieþi noi; sã i se redea lumii cunoaºterea lui Dumnezeu.

Hristos a venit sã restabileascã aceastã cunoºtinþã. A venit pentru a da la o parteînvãþãturile false, prin care cei care pretindeau cã-L cunosc pe Dumnezeu Îlreprezentaserã greºit. A venit sã arate practic natura Legii Sale, sã descopere înpropriul caracter frumuseþea sfinþeniei.

Hristos a sosit în lume cu toatã iubirea acumulatã de-a lungul veºniciei. Dând la oparte impunerile arbitrare, care împovãraserã Legea lui Dumnezeu, El arãtat cã Legeaeste o Lege a iubirii, o expresie a bunãtãþii divine. A arãtat cã de ascultarea deprincipiile ei depinde fericirea omenirii ºi, alãturi de aceasta, stabilitatea, însãºi baza ºistructura societãþii omeneºti.

Atât de departe de a emite cerinþe arbitrare, Legea lui Dumnezeu

{Ed 77}

este datã oamenilor ca zid de apãrare, ca scut. Oricine acceptã principiile ei estepãzit de rãu. Fidelitatea faþã de Dumnezeu implicã fidelitatea faþã de om. Astfel,Legea apãrã drepturile ºi individualitatea fiecãrei fiinþe omeneºti. Îi opreºte peconducãtori sã oprime ºi pe subordonaþi sã nu dea ascultare. Asigurã bunãstareaomului atât pentru lumea aceasta, cât ºi pentru lumea care va veni. Pentru cel supus,reprezintã fãgãduinþa vieþii veºnice, cãci ea exprimã principiile care vor exista etern.

Hristos a venit pentru a demonstra valoarea principiilor divine, descoperindputerea lor pentru regenerarea omului. A venit pentru a-i învãþa pe oameni cum pot fidezvoltate ºi aplicate aceste principii.

Pentru oamenii acelui veac, valoarea tuturor lucrurilor era determinatã de modulde prezentare exterioarã. În timp ce religia scãzuse ca putere, crescuse ca pompã.Educatorii acelui timp cãutau sã inspire respect prin etalare ºi ostentaþie. Viaþa lui Isusse afla în contrast izbitor cu toate acestea. Viaþa Lui demonstra lipsa de valoare a ceeace era privit de cãtre oameni ca fiind lucruri de cãpetenie ale vieþii. Nãscut în mediulsocial al celor mai needucaþi, locuind în casa unui þãran, folosind mâncarea pe care omânca un þãran, cu ocupaþia unui meºteºugar, ducând o viaþã obscurã, identificându-secu truditorii neºtiuþi ai lumii - în mijlocul acestor condiþii ºi în acest mediu -, Isus aurmat planul divin de educaþie. El nu cãuta ºcolile din timpul Sãu, cu obiceiul acestorade a mãri proporþiile lucrurilor mici ºi de a micºora lucrurile mari. Educaþia Sa eradobânditã direct de la sursele aprobate de cer; din muncã folositoare, din studiul

Folio Views Help 39


Scripturilor ºi al naturii ºi din experienþele vieþii - manualele lui Dumnezeu, pline deînvãþãturi pentru toþi aceia care sunt gata sã le ofere o mânã neºovãitoare, un ochiatent ºi o inimã deschisã pentru pricepere.

{Ed 78}

"Iar Pruncul creºtea ºi se întãrea; era plin de înþelepciune ºi harul lui Dumnezeuera peste El." Luca 2,40

Pregãtit în acest fel, El ªi-a început misiunea, exercitând în fiecare moment alcontactului Sãu cu oamenii o influenþã spre binecuvântare, o putere de a transforma,aºa cum lumea nu mai vãzuse niciodatã.

El care cãuta sã-i schimbe pe oameni trebuia ca El însuºi sã-i înþeleagã. Oameniinu pot fi atinºi ºi înãlþaþi decât prin compasiune, credinþã ºi iubire. În acest punct,Hristos este descoperit ca Învãþãtor al învãþãtorilor; dintre toþi cei care au trãit pepãmânt, numai El are o înþelegere perfectã a sufletului omenesc.

"Cãci n-avem un Mare Preot" - Învãþãtor al învãþãtorilor, cãci preoþii erauînvãþãtori - "Cãci n-avem un Mare Preot care sã n-aibã milã de slãbiciunile noastre, ciunul care în toate lucrurile a fost ispitit ca ºi noi, dar fãrã pãcat." Evrei 4,15

"ªi prin faptul cã El Însuºi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate sã vinã înajutorul celor ce sunt ispitiþi." Evrei 2,18

Numai Hristos avea experienþã în toate întristãrile ºi ispitele de care au partefiinþele omeneºti. Nimeni altcineva nãscut din femeie nu a mai fost asaltat atât deaprig de ispitã; nimeni altul nu a purtat o povarã mai grea a durerii ºi pãcatului lumii.Nu a mai existat altul a cãrui compasiune sã fie atât de mare ºi atât de gingaºã. CaUnul care împãrtãºea experienþele oamenilor, El nu doar simþea pentru cineva, ci ºiîmpreunã cu toþi cei care se luptau, care erau împovãraþi ºi ispitiþi.

Ceea ce-i învãþa pe alþii, El trãia. "Pentru cã Eu v-am dat o pildã", a spus Elucenicilor, "ca ºi voi sã faceþi cum am fãcut Eu". "Eu am pãzit poruncile TatãluiMeu." Ioan 13,15; 15,10. Astfel, în viaþa lui Hristos, cuvintele Sale aveau un sprijin ºio ilustrare perfectã. ªi mai mult de-atât: ceea ce-i învãþa pe alþii, El era. Cuvintele Luinu reprezentau doar expresia

{Ed 79}

experienþei vieþii Sale, ci ºi a propriului Sãu caracter. Nu numai cã propovãduiaadevãrul, dar El era adevãrul. Acest lucru dãdea putere învãþãturii Sale.

Hristos mustra cu credincioºie. Nu a trãit niciodatã cineva care sã urascã atât demult rãul; nimeni care sã-l denunþe cu atâta curaj. Simpla Lui prezenþã era o mustrarepentru toate lucrurile josnice ºi neadevãrate. În lumina puritãþii Sale, oamenii sevedeau necuraþi, iar þelurile vieþilor lor apãreau viclene ºi false. Cu toate acestea, îiatrãgea pe oameni. Cel care îl crease pe om înþelegea valoarea omului. Denunþase rãulca fiind vrãjmaºul celor pe care cãuta sã-i binecuvânteze ºi sã-i salveze. El vedea în

Folio Views Help 40


fiecare fãpturã umanã, oricât de decãzutã, un fiu al lui Dumnezeu, o persoanã careputea reprimi privilegiul relaþiei cu Divinul.

"Dumnezeu, în adevãr, n-a trimis pe Fiul Sãu în lume ca sã judece lumea, ci calumea sã fie mântuitã prin El." Ioan 3,17. Privindu-i pe oameni în suferinþele ºidegradarea lor, Hristos vedea motive de speranþã chiar ºi acolo unde nu se arãta decâtdisperare ºi ruinã. Oriunde exista un simþãmânt de nevoie, El vedea o ocazie de aînãlþa. Sufletele ispitite, învinse, care se simþeau pierdute, gata sã piarã, erauîntâmpinate de El cu binecuvântãri, nu cu acuzãri.

Fericirile pronunþate de El erau modul Sãu de întâmpinare a întregii familiiomeneºti. La Predica de pe Munte, privind la mulþimea adunatã sã asculte, El pãrea sãfi uitat pentru moment cã nu este în cer ºi a folosit formula obiºnuitã de salut a lumiiluminii. De pe buzele Sale curgeau binecuvântãri asemenea izbucnirii în torent a unuiizvor ce a fost oprit multã vreme.

Întorcând spatele favoriþilor acestei lumi, ambiþioºi ºi mulþumiþi de ei înºiºi, El adeclarat cã binecuvântaþi erau aceia care, oricât de mare ar fi nevoia lor, vor sãprimeascã lumina ºi iubirea Sa. Celor sãraci în duh, celor întristaþi ºi celor prigoniþi Elle-a întins mâna, spunând: "Veniþi la Mine, ...

{Ed 80}

ºi Eu vã voi da odihnã". Matei 11,28

El a întrezãrit posibilitãþi infinite în fiecare fãpturã omeneascã. I-a vãzut pe oameniaºa cum ar putea sã fie, transformaþi de harul Sãu - dupã "bunãvoinþa Domnului,Dumnezeului nostru". Psalmii 90,17. Privindu-i cu nãdejde, le inspira nãdejde.Întâmpinându-i cu încredere, le inspira încredere. Descoperind în Sine Însuºi idealuladevãrat al omului, trezea atât dorinþa, cât ºi credinþa pentru atingerea lui. În prezenþaSa, suflete cãzute ºi dispreþuite îºi dãdeau seama cã erau încã oameni ºi doreau sã sedovedeascã vrednici de aprecierea Lui. În multe inimi care pãreau moarte pentru totceea ce era sfânt erau trezite noi impulsuri. Pentru mulþi disperaþi, El deschideaposibilitatea unei vieþi noi.

Hristos i-a legat pe oameni de inima Sa prin legãturile iubirii ºi dãruirii; ºi prinaceleaºi legãturi i-a legat pe aceºtia de semenii lor. Pentru El, iubirea însemna viaþã,iar viaþa însemna slujire. "Fãrã platã aþi primit", a zis El, "fãrã platã sã daþi". Matei10,8

Nu numai pe cruce S-a jertfit Hristos pentru omenire. Aºa cum "umbla din loc înloc" ºi "fãcea bine" (Faptele Apostolilor 10,38), experienþa fiecãrei zile era o revãrsarea propriei Sale vieþi. Într-un singur fel putea fi susþinutã o asemenea viaþã. Isus trãia îndependenþã de Dumnezeu ºi în comuniune cu El. În locul tainic al Celui Preaînalt, laumbra Celui Atotputernic, când ºi când, oamenii se vindecã; rãmân acolo pentru ovreme, iar rezultatul se aratã prin fapte nobile; apoi credinþa lor cade, comuniunea esteîntreruptã ºi lucrarea vieþii pãtatã. Dar viaþa lui Isus a fost o viaþã de încredere

Folio Views Help 41


neîncetatã, susþinutã prin comuniune neîntreruptã; iar slujirea Sa pentru cer ºi pãmânta fost fãrã eºecuri sau ezitãri.

Ca om, El a stãruit cu rugãminþi fierbinþi la tronul lui Dumnezeu pânã când

{Ed 81}

natura Sa umanã era încãrcatã cu un curent ceresc care lega omenescul de divin.Primind viaþã de la Dumnezeu, El oferea viaþã oamenilor.

"Niciodatã n-a vorbit vreun om ca omul acesta." Ioan 7,46. Acest lucru ar fi fostadevãrat despre Hristos chiar ºi dacã ar fi dat învãþãturã numai în sfera fizicului ºiintelectului sau în chestiuni de teorie ºi speculaþie. Ar fi putut sã dezlege taine pentrupãtrunderea cãrora s-ar fi cerut secole de trudã ºi studiu. Ar fi putut face sugestii înramuri ºtiinþifice care, pânã la încheierea timpului, ar fi oferit hranã pentru minte ºi unstimulent pentru invenþii. Dar nu a fãcut acest lucru. Nu a zis nimic în scopul de asatisface curiozitatea sau de a stimula ambiþia egoistã. Nu s-a ocupat de teoriiabstracte, ci de ceea ce era esenþial pentru dezvoltarea caracterului; ceea ce ar fi sporitcapacitatea omului de a-L cunoaºte pe Dumnezeu ºi i-ar fi mãrit puterea de a facebine. A vorbit despre acele adevãruri legate de cãlãuzirea vieþii ºi care unesc omul cuveºnicia.

În loc sã-i îndrume pe oameni sã studieze teorii ale oamenilor despre Dumnezeu,Cuvântul Sãu sau lucrãrile Sale, El i-a învãþat sã-L priveascã aºa cum este descoperitîn lucrãrile Sale, în Cuvântul Lui ºi, prin providenþa Sa, le-a adus mintea în contact cumintea Celui Infinit.

Oamenii "erau uimiþi de învãþãtura Lui, cãci cuvântul Sãu avea putere". Luca 4,32Niciodatã nu mai vorbise pânã atunci cineva care sã aibã o aºa de mare putere de atrezi gândirea, de a stimula aspiraþiile, de a trezi toate calitãþile trupului, minþii ºisufletului.

Învãþãtura lui Hristos, asemenea compasiunii Sale, îmbrãþiºa lumea. Nu poateexista vreo împrejurare în viaþã, vreo crizã în experienþa umanã care sã nu fi fostanticipatã în învãþãtura Sa ºi pentru care principiile Sale sã nu aibã o lecþie.

{Ed 82}

El este Prinþul tuturor învãþãtorilor, iar cuvintele Sale vor fi descoperite ca ocãlãuzã pentru toþi cei care lucreazã împreunã cu El, pânã la sfârºitul timpului.

Pentru Dumnezeu, prezentul ºi viitorul, ceea ce este aproape ºi ceea ce esteîndepãrtat, erau una. Avea în vedere nevoile întregii omeniri. Înaintea ochiului minþiiSale, erau desfãºurate toate scenele eforturilor ºi realizãrilor omeneºti, ale ispitelor ºiconflictelor, ale încurcãturilor ºi primejdiilor. Toate inimile, toate familiile, toateplãcerile, bucuriile ºi aspiraþiile Îi erau cunoscute.

El nu a vorbit numai în favoarea, dar ºi cãtre toatã omenirea. Copilaºului, înbucuria dimineþii vieþii; inimii însetate, neliniºtite, a tânãrului; celor maturi, în puterea

Folio Views Help 42


anilor lor, purtând poverile de rãspunderi ºi griji; celor vârstnici, în slãbiciunea ºioboseala lor - tuturor le-a fost datã solia Lui, fiecãrui copil al omenirii, în orice þarã ºiîn orice veac.

În învãþãturile Sale au fost îmbrãþiºate lucrurile vremelnice ºi lucrurile veºniciei -cele vãzute în legãtura lor cu cele nevãzute, incidentele trecãtoare ale vieþii obiºnuiteºi aspectele solemne ale vieþii ce va veni.

Dumnezeu a pus lucrurile acestei vieþi la locul cuvenit, ca fiind secundare faþã decele de interes veºnic; nu a trecut însã cu vederea importanþa acestora. Învãþãtura Sa afost aceea cã pãmântul ºi cerul sunt legate unul de celãlalt ºi cã o cunoaºtere aadevãrului divin îl pregãteºte pe om sã-ºi îndeplineascã mai bine îndatoririle vieþii dezi cu zi.

Pentru El nu era nimic lipsit de sens. Jocul copilului, munca adultului, plãcerilevieþii, grijile ºi suferinþele ei, toate reprezentau unelte pentru acel scop unic -descoperirea lui Dumnezeu pentru înãlþarea omenirii.

De pe buzele Sale, Cuvântul lui Dumnezeu pãtrundea în inimile oamenilor cu onouã putere ºi un nou înþeles. Învãþãtura Sa fãcea ca lucrurile creaþiei sã fie vãzuteîntr-o luminã nouã. Pe faþa naturii luminau încã o datã razele acelei

{Ed 83}

strãluciri pe care pãcatul o alungase. În toate faptele ºi experienþele de viaþã eradescoperitã o lecþie divinã ºi posibilitatea întovãrãºirii cu divinul. Dumnezeu umbladin nou pe pãmânt; inimile omeneºti au devenit conºtiente de prezenþa Lui; lumea erastrãbãtutã de iubirea Sa. Cerul a coborât printre oameni. În Hristos, ei L-au recunoscutpe Acela care deschisese înaintea lor ºtiinþa veºniciei - "Emanuel, ... Dumnezeu cunoi".

Orice lucrare educaþionalã, adevãratã, îºi gãseºte centrul în Învãþãtorul trimis deDumnezeu. Despre lucrarea din zilele noastre, ca ºi, fãrã îndoialã, despre aceea pecare a întemeiat-o acum o mie opt sute de ani , Mântuitorul vorbeºte folosindcuvintele:

"Eu sunt Cel dintâi ºi Cel de pe urmã; Cel viu."

"Eu sunt Alfa ºi Omega, Începutul ºi Sfârºitul." Apocalipsa 1,17; 21,6.

În prezenþa unui astfel de Învãþãtor, cu o asemenea ocazie de educaþie divinã, cealtceva ar fi dacã nu nebunie sã cãutãm o educaþie despãrþiþi de El - sã cãutãm sã fimînþelepþi despãrþiþi de Înþelepciune? Sã fim drepþi în timp ce respingem Adevãrul? Sãcãutãm sã fim luminaþi fugind de Luminã ºi sã existãm fãrã Viaþã? Sã ne întoarcem dela Izvorul de apã vie ºi sã sãpãm puþuri crãpate, care nu þin apa?

Iatã, El încã ne invitã: "Dacã înseteazã cineva, sã vinã la Mine ºi sã bea. Din inimacelui ce crede în Mine vor curge râuri de apã vie, cum zice Scriptura". "Apa pe carei-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apã, care va þâºni în viaþa veºnicã."

Folio Views Help 43


Ioan 7,37.38; 4,14

{Ed 84}

O ilustrare a metodelor Sale

"Am fãcut cunoscut Numele Tãu oamenilor din lume pe care Mi i-ai dat."

O ilustrare completã a metodelor lui Hristos ca Învãþãtor se gãseºte în pregãtireacelor doisprezece ucenici ai Sãi. Asupra acestor bãrbaþi aveau sã apese rãspunderigrele. Îi alesese ca pe unii pe care putea sã-i umple de Duhul Sãu ºi care puteau fipregãtiþi sã continue lucrarea Sa pe pãmânt atunci când El avea sã o pãrãseascã. Maipresus de oricine altcineva, lor le-a creat avantajul de a fi tovarãºi cu El. Fiind cu eipersonal, Domnul Isus ªi-a imprimat propria fire în aceºti colaboratori pe care i-a ales."Viaþa a fost arãtatã," spune Ioan cel iubit, "ºi noi am vãzut-o ºi mãrturisim despreea". 1 Ioan 1,2

Numai printr-o asemenea comuniune - comuniunea minþii cu mintea ºi a inimii cuinima, a umanului cu divinul - poate fi transmisã acea energie vitalã, educaþiaadevãratã fiind cea care are lucrarea de a o împãrtãºi. Numai din viaþã se naºte viaþã.

În acea pregãtire a ucenicilor Sãi, Mântuitorul a urmat sistemul de educaþie stabilitla început. Primii doisprezece aleºi, împreunã cu alþi câþiva care, slujind nevoiloracestora, intrau în legãturã cu ei din timp în timp, au format familia lui Isus. Erau cu

{Ed 85}

El în casã, la masã, în aceeaºi odãiþã, pe câmp. Îl însoþeau în cãlãtoriile Sale, Îiîmpãrtãºeau încercãrile ºi greutãþile ºi, în mãsura în care o aveau pe inimã, intrau înlucrarea Lui.

Uneori, le dãdea învãþãturã când stãteau împreunã pe un povârniº de munte, alteorilângã mare sau în barca pescarului ºi uneori când mergeau pe drum. Ori de câte orivorbea mulþimii, ucenicii formau cercul interior. Se împingeau cât mai aproape de El,ca sã nu piardã nimic din învãþãtura Sa. Erau niºte ascultãtori atenþi, dornici sãînþeleagã adevãrurile pe care urma sã le propovãduiascã în toate þãrile ºi în toatetimpurile.

Primii elevi ai lui Isus au fost aleºi din rândurile oamenilor simpli. Aceºtia, pescaridin Galilea, erau oameni umili, neînvãþaþi; oameni neºtiutori în ce privea învãþãturileºi obiceiurile rabinilor, dar educaþi în disciplina severã a trudei ºi greutãþilor. Erauoameni cu calitãþi înnãscute ºi cu un spirit educabil; oameni care puteau fi instruiþi ºimodelaþi pentru lucrarea Mântuitorului. În poziþii sociale umile sunt mulþi truditoricare parcurg ºirul îndatoririlor zilnice, fãrã a bãnui cã au puteri latente care, puse lalucru, i-ar plasa printre cei mai mari conducãtori ai lumii. Aºa erau bãrbaþii care aufost chemaþi de cãtre Mântuitorul sã fie împreunã lucrãtori cu El. ªi ei au avutavantajul a trei ani de pregãtire pe lângã cel mai mare Educator pe care l-a cunoscut

Folio Views Help 44


vreodatã aceastã lume.

Aceºti primi discipoli se deosebeau foarte mult unii de alþii. Urmau sã fieînvãþãtorii lumii ºi reprezentau tipuri variate de caracter. Era Levi Matei, vameºul,chemat de la o viaþã de activitate în afaceri ºi supunere faþã de Roma; habotniculSimon, vrãjmaºul neîmpãcat al autoritãþii imperiale; impulsivul, independentul, darinimosul Petru ºi fratele lui, Andrei;

{Ed 86}

Iuda, iudeul, stilat, capabil ºi având un duh viclean; Filip ºi Toma, loiali ºi cinstiþi,dar cu toate acestea zãbavnici în credinþã; Iacov, mai mãrunt, ºi Iuda, mai puþin ieºit înevidenþã printre fraþi, dar fiind bãrbaþi cu forþã, hotãrâþi ºi în greºeli, ºi în virtuþi;Natanael, un copil, ca sinceritate ºi încredere; ºi fiii lui Zebedei, ambiþioºi ºi cu inimiiubitoare.

Pentru a duce înainte, cu succes, lucrarea la care fuseserã chemaþi, aceºti ucenici,care se deosebeau atât de mult ca trãsãturi naturale, ca pregãtire ºi ca obiceiuri deviaþã, aveau nevoie sã ajungã la o unitate de simþire, gândire ºi acþiune. Obiectivul luiHristos era sã asigure aceastã unitate. În acest scop, El a cãutat sã-i aducã în unitate cuSine. Povara lucrãrii Sale pentru ei este exprimatã în rugãciunea cãtre Tatãl Sãu: "Mãrog ca toþi sã fie una, cum Tu, Tatã, eºti în Mine ºi Eu în Tine, ca ºi ei sã fie una înnoi..., ca sã cunoascã lumea cã Tu M-ai trimis ºi cã i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine."Ioan 17,21-23

Puterea lui Hristos de a transforma

Dintre cei doisprezece ucenici, urma ca patru dintre ei sã aibã un rol conducãtor,fiecare într-o linie distinctã. În pregãtirea pentru acest lucru, Hristos i-a învãþat,prevãzând totul. Iacov, al cãrui destin era o moarte fulgerãtoare, de sabie; Ioan, care,dintre fraþii sãi, avea sã-L urmeze pe Maestrul Sãu cea mai lungã perioadã de timp, înlucrare ºi prigonire; Petru, pionier în strãpungerea barierelor înãlþate de veacuri ºi înînvãþarea lumii pãgâne; ºi Iuda, capabil în slujire de performanþe superioare fraþilorsãi, dar fierbând în sufletul sãu þeluri la a cãror împlinire nu se gândise prea mult -acestea erau persoanele care se bucurau de cea mai mare atenþie ºi vasele pe care leinstruia cel mai frecvent ºi cu cea mai mare grijã.

{Ed 87}

Petru, Iacov ºi Ioan cãutau fiecare ocazie de a se afla în cel mai intim contact cuMaestrul lor, iar dorinþa lor era satisfãcutã. Dintre toþi cei doisprezece, legãturaacestora cu El era cea mai strânsã. Ioan nu putea fi mulþumit decât cu o intimitate încãºi mai pronunþatã - ºi a obþinut acest lucru. La acea primã cuvântare, lângã Iordan,când Andrei, dupã ce L-a auzit pe Isus, s-a grãbit sã-l cheme pe fratele lui, Ioan arãmas tãcut, furat de contemplarea minunatelor teme. El L-a urmat pe Mântuitor,rãmânând mereu un ascultãtor însetat, absorbit de cele auzite. Cu toate acestea, Ioannu avea un caracter fãrã patã. Nu era genul de entuziast blând, visãtor. Lui ºi fratelui

Folio Views Help 45


sãu li se spunea "fiii tunetului." Marcu 3,17. Ioan era mândru, ambiþios, gata mereu sãatace; sub toate acestea însã, Învãþãtorul divin a întrezãrit o inimã fierbinte, sincerã,iubitoare. Isus a mustrat firea sa hrãpãreaþã, a descurajat ambiþiile lui, i-a pus credinþala încercare. Însã i-a descoperit lucrul dupã care-i tânjea sufletul - frumuseþeasfinþeniei, propria Sa iubire care preschimbã. "Am fãcut cunoscut Numele Tãu", aspus Isus cãtre Tatãl, "oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume". Ioan 17,6

Firea lui Ioan cãuta cu înfrigurare iubirea, compasiunea ºi tovãrãºia. S-a tras lângãIsus, a stat aproape de El, s-a sprijinit de pieptul Lui. Aºa cum se bucurã o floare desoare ºi rouã, tot aºa a absorbit ºi el lumina ºi viaþa divinã. Cu adoraþie ºi iubire, el aprivit la Mântuitorul pânã când asemãnarea cu Hristos ºi tovãrãºia cu El au devenitsingura sa dorinþã, iar în propriul caracter s-a reflectat caracterul Maestrului sãu.

"Vedeþi," a spus el, "ce dragoste ne-a arãtat Tatãl, sã ne numim copii ai luiDumnezeu! ªi suntem. Lumea nu ne cunoaºte, pentru cã nu L-a cunoscut nici pe El.Prea iubiþilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. ªi ce vom fi nu s-a arãtat încã. Darºtim

{Ed 88}

cã, atunci când Se va arãta El, vom fi ca El, pentru cã îl vom vedea aºa cum este.Oricine are nãdejdea aceasta în El, se curãþeºte, dupã cum El este curat." 1 Ioan 1,3

De la slãbiciune la tãrie

Povestea nici unuia dintre ucenici nu ilustreazã mai bine metoda de educare a luiHristos ca povestea lui Petru. Îndrãzneþ, agresiv ºi prea încrezãtor în propria-ipersoanã, cu o percepþie rapidã ºi gata sã acþioneze, prompt în a plãti cu aceeaºimonedã, dar generos când trebuia sã arate iertare, Petru greºea adesea ºi primeamustrãri tot atât de des. Dar nici loialitatea sa plinã de cãldurã, nici devotamentul faþãde Hristos nu erau mai rar ºi cu mai puþinã hotãrâre recunoscute ºi lãudate. Rãbdãtor,cu o iubire aparte, Mântuitorul lucra cu ucenicul Sãu impulsiv, cãutând sã-i controlezeîncrederea de sine ºi sã-l înveþe umilinþa, supunerea ºi dependenþa.

Lecþia nu a fost învãþatã decât în parte. Încrederea în sine nu a fost dezrãdãcinatã.

Adesea, Isus, cu o povarã grea asupra propriei Sale inimi, cãuta sã punã înainteaucenicilor scenele încercãrilor ºi suferinþelor Sale. Dar ochii lor erau incapabili sãvadã. Învãþãturile nu erau primite din toatã inima, iar ei nu vedeau.Autocompãtimirea, care îi împiedica sã simtã împreunã cu Hristos când Acestasuferea, l-a fãcut pe Petru sã-L dojeneascã: "Sã Te fereascã Dumnezeu, Doamne! Sãnu Þi se întâmple aºa ceva!" Matei 16,22. Cuvintele lui exprimau ceea ce gândeau ºisimþeau cei doisprezece.

Aºa cã au mers mai departe, cãtre criza care se apropia; ei, lãudãroºi, certãreþi,împãrþindu-ºi dinainte onoruri împãrãteºti ºi nici mãcar visând la cruce.

Experienþa lui Petru avea o lecþie pentru ei toþi. Pentru încrederea de sine,încercarea este o înfrângere sigurã. Hristos nu putea opri lucrarea rãului nepãrãsit

Folio Views Help 46


încã. Dar aºa cum mâna Sa a fost întinsã pentru a salva atunci când valurile erau pepunctul

{Ed 89}

sã-l înghitã pe Petru, tot astfel iubirea Lui s-a întins pentru salvarea lui, când apelemari au cãutat sã-i acopere sufletul. Iarãºi ºi iarãºi, chiar pe marginea propriei ruine,cuvintele lãudãroase ale lui Petru l-au adus mai aproape ºi mai aproape de cãdere.Iarãºi ºi iarãºi a fost datã avertizarea: "Te vei lepãda... cã nu Mã cunoºti". Luca 22,34.Inima mâhnitã, iubitoare a ucenicului a fost cea care a vorbit când Petru a jurat:"Doamne, ... cu Tine sunt gata sã merg chiar ºi în temniþã ºi la moarte". Luca 22,33; ºiAcela care citeºte inima i-a dat lui Petru solia, puþin preþuitã atunci, dar care avea sãarunce o razã de speranþã în întunericul ce avea sã cadã curând: "Simone, Simone,Satana v-a cerut sã vã cearnã ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca sã nu sepiardã credinþa ta ºi, dupã ce te vei întoarce la Dumnezeu, sã întãreºti pe fraþii tãi".Luca 22,31

În sala de judecatã cuvintele de tãgãduire fuseserã rostite; când iubirea ºi loialitatealui Petru, trezite sub privirea de compãtimire, iubire ºi tristeþe a Mântuitorului, îltrimiseserã pe acesta în grãdina în care Hristos plânsese ºi Se rugase; când lacrimilelui de remuºcare au cãzut pe pãmântul care fusese muiat cu picãturile de sânge aleagoniei Sale, atunci cuvintele Mântuitorului "M-am rugat pentru tine ... dupã ce te veiîntoarce la Dumnezeu, sã întãreºti pe fraþii tãi" au cãpãtat sens pentru sufletul lui.Hristos, deºi îi vãzuse dinainte pãcatul, nu-l lãsase pradã disperãrii.

Dacã privirea pe care i-a aruncat-o Isus ar fi arãtat condamnare în locul milei;dacã, vãzând dinainte pãcatul, nu ar fi vorbit despre nãdejde, ce mare întuneric l-ar fiacoperit pe Petru! Ce disperare cruntã i-ar fi torturat sufletul! În acel ceas de suferinþãºi scârbã de propria-i persoanã, ce l-ar fi oprit sã meargã pe cãrarea pe care apucaseIuda?

{Ed 90}

Cel care nu-i putea scuti pe ucenicii Sãi de suferinþã nu l-a lãsat pe acesta pradãamãrãciunii ei. Isus are o iubire care nu te pãrãseºte ºi nu te uitã.

Fiinþele omeneºti, ele însele dedate la rãu, sunt înclinate sã se poarte fãrã blândeþecu cei ispitiþi ºi cu cei greºiþi. Nu pot citi inima, nu-i cunosc lupta ºi durerea. Aunevoie sã înveþe despre mustrarea care este iubire, despre lovitura care rãneºte spre avindeca, despre avertizarea care aduce nãdejde.

Nu Ioan a fost acela care a vegheat alãturi de El în sala de judecatã, care a statlângã crucea Sa ºi care a fost primul la mormântul Sãu, dintre toþi cei doisprezeceucenici - nu Ioan, ci Petru a fost cel menþionat de Hristos dupã învierea Sa. "Duceþi-vãde spuneþi ucenicilor Lui ºi lui Petru", a spus îngerul, "cã merge înaintea voastrã înGalilea: acolo Îl veþi vedea, cum v-a spus." Marcu 16,7

La ultima întâlnire a lui Hristos cu ucenicii, lângã mare, Petru - pus la încercare de

Folio Views Help 47


întrebarea ce i-a fost de trei ori adresatã: "Mã iubeºti?" - a fost repus la locul sãu întrecei doisprezece. I s-a dat o lucrare; el urma sã hrãneascã turma Domnului. Apoi, caultimã îndrumare personalã, Isus i-a poruncit: "Tu vino dupã Mine!" Ioan 21,17.22

Acum putea aprecia cuvintele acestea. Petru putea înþelege mai bine de dataaceasta lecþia pe care o dãduse Hristos când pusese un copilaº în mijlocul ucenicilor ºiîi îndemnase sã devinã asemenea lui. Cunoscând mai îndeaproape atât propria-islãbiciune, cât ºi puterea lui Hristos, el era gata sã se încreadã ºi sã se supunã. Puteasã-ºi urmeze Maestrul în puterea Acestuia.

Iar la încheierea experienþei sale de lucrare ºi jertfã, ucenicul odinioarã atât denepregãtit sã vadã crucea, a considerat cã este o bucurie sã-ºi dea viaþa pentruEvanghelie, simþind

{Ed 91}

numai cã, pentru el, care-l tãgãduise pe Domnul, era o onoare prea mare sã moarãîn acelaºi fel în care murise Maestrul sãu.

Transformarea lui Petru a fost o minune a blândeþii divine. Este o lecþie de viaþãpentru toþi aceia care cautã sã calce pe urmele paºilor Maestrului Învãþãtor.

O lecþie în iubire

Isus i-a mustrat pe ucenicii Sãi, i-a avertizat ºi le-a atras atenþia; însã Ioan, Petru ºifraþii lor nu L-au pãrãsit. În ciuda mustrãrilor, ei au ales sã fie cu Isus. Iar Mântuitorulnu i-a pãrãsit din pricina greºelilor lor. El îi ia pe oameni aºa cum sunt, cu toategreºelile ºi slãbiciunile lor, ºi îi pregãteºte pentru slujba Sa, dacã ºi ei vor sã se lasedisciplinaþi ºi învãþaþi de El.

Exista însã unul printre cei doisprezece cãruia, pânã aproape de încheierea lucrãriiSale, Hristos nu i-a adresat nici un cuvânt de mustrare directã.

O datã cu Iuda, între ucenici a fost introdus un element de vrajbã. Ajungând înlegãturã cu Isus, el rãspunsese atracþiei exercitate de caracterul ºi viaþa Sa. Dorisesincer o schimbare în el ºi sperase sã aibã aceastã experienþã printr-o comuniune cuIsus. Dar aceastã dorinþã nu a devenit predominantã. Ceea ce-l conducea era speranþaavantajului egoist în regatul lumesc, pe care aºtepta ca Hristos sã-l întemeieze. Deºirecunoºtea puterea divinã a iubirii lui Hristos, Iuda nu s-a lãsat în stãpânirea acesteia.El a continuat sã-ºi cultive propria judecatã ºi pãrere, dispoziþia sa de a critica ºicondamna. Motivaþiile ºi acþiunile lui Hristos, adesea mult prea sus faþã de înþelegerealui, îl incitau la îndoialã ºi dezaprobare, iar propriile lui întrebãri ºi ambiþii

{Ed 92}

erau strecurate în sufletul ucenicilor. Multe din certurile lor pentru supremaþie,multe din nemulþumirile lor faþã de metodele lui Hristos îºi aveau punctul de plecarela Iuda.

Isus, vãzând cã, dacã i s-ar fi împotrivit nu ar fi fãcut altceva decât sã-l

Folio Views Help 48


împietreascã, S-a ferit sã intre în conflict deschis. Hristos a cãutat sã vindece egoismulîngust al vieþii lui Iuda prin contactul cu propria Sa iubire jertfitoare de sine. Înînvãþãtura Sa, El a desfãºurat principiile care loveau la rãdãcina ambiþiilor egocentriceale discipolului. Era datã astfel lecþie dupã lecþie, iar Iuda îºi dãdea seama de multe oricã îi fusese zugrãvit caracterul, cã îi fusese arãtat pãcatul; dar nu a vrut sã cedeze.

Pentru cã nu s-a lãsat înduplecat de rugãminþile îndurãrii, impulsul rãului a cãpãtatîn cele din urmã controlul. Iuda, mâniat din pricina unei mustrãri indirecte ºi adus laexasperare de descurajarea visurilor sale ambiþioase, ºi-a lãsat sufletul în stãpânireademonului lãcomiei ºi s-a hotãrât sã-ºi trãdeze Maestrul. Din camera Paºtelui, dinbucuria prezenþei lui Hristos ºi a luminii nãdejdii nemuririi, el a trecut la lucrarea sacea rea - în întunericul de afarã în care nu exista speranþã.

"Isus ºtia de la început cine erau cei ce nu cred ºi cine era cel ce avea sã-L vândã."Ioan 6,64. Cu toate acestea, cunoscând totul, El nu ªi-a înfrânat nici o stãruinþã aîndurãrii sau dar al iubirii.

Vãzând primejdia în care se afla Iuda, îl adusese mai aproape de El, în cerculinterior al ucenicilor aleºi ºi de încredere. Zi dupã zi, în timp ce povara apãsa cel maigreu asupra inimii Sale, El purtase durerea contactului continuu cu acel spiritîncãpãþânat, suspicios, care pregãtea ceva în ascuns; El fusese martor la aceavrãjmãºie continuã, secretã ºi subtilã ºi se strãduise sã o zãdãrniceascã printre ucenici.

{Ed 93}

ªi toate acestea pentru ca nici o posibilã influenþã mântuitoare sã nu-i lipseascãacelui suflet aflat în primejdie!

"Apele cele mari nu pot sã stingã dragostea ºi râurile n-ar putea s-o înece; ... cãcidragostea este tare ca moartea." Cântarea Cântãrilor 8,7.6

În ceea ce-l privea pe Iuda, lucrarea de iubire a lui Hristos fusese zadarnicã.Lucrurile nu stãteau însã la fel ºi cu tovarãºii sãi de ucenicie. Pentru ei era o lecþie acãrei influenþã avea sã se facã simþitã toatã viaþa. Exemplul ei de tandreþe ºi îndelungãrãbdare avea sã le modeleze mereu dialogul cu cei ispitiþi ºi cu cei greºiþi. ªi aceastacuprindea ºi alte lecþii. La împuternicirea celor doisprezece, ucenicii au dorit foartemult ca Iuda sã fie unul dintre ei ºi au considerat alegerea lui ca un eveniment foartepromiþãtor pentru grupul apostolic. El venise în contact cu lumea mai mult decât ei,era un bãrbat cu purtãri alese, cu discernãmânt ºi calitãþi de conducãtor ºi, întrucâtpunea mare preþ pe talentele sale, îi fãcuse pe ucenici sã-l priveascã în acelaºi fel. Însãmetodele pe care el dorea sã le introducã în lucrarea lui Hristos erau întemeiate peprincipii lumeºti ºi guvernate de o politicã la fel de lumeascã. Ucenicii priveau cãtreasigurarea cinstei ºi recunoaºterii lumeºti - cãtre obþinerea împãrãþiei acestei lumi.Lucrarea acestor dorinþe în viaþa lui Iuda i-a ajutat pe ucenici sã înþeleagã vrãjmãºiadintre principiul înãlþãrii de sine ºi acela al lui Hristos, al umilinþei ºi al jertfirii de sine- principiul împãrãþiei spirituale. În soarta lui Iuda, ei au vãzut finalul spre care tinde

Folio Views Help 49


slujirea de sine.

Pentru aceºti ucenici, misiunea lui Hristos ºi-a atins scopul în cele din urmã.Încetul cu încetul, exemplul Sãu ºi lecþiile

{Ed 94}

de dãruire de sine le-au modelat caracterele. Moartea Lui le-a distrus speranþa demãreþie lumeascã. Cãderea lui Petru, apostazia lui Iuda, propriul lor eºec pentru faptulde a-L fi pãrãsit pe Hristos în chinuri ºi primejdie, toate acestea le-au spulberatcaracterul independent. ªi-au vãzut propria slãbiciune; au vãzut ceva din mãreþialucrãrii ce le fusese încredinþatã; au simþit nevoia sã fie cãlãuziþi la fiecare pas de cãtreMaestrul lor.

Ei ºtiau cã nu aveau sã se mai bucure de prezenþa Lui în carne ºi oase ºi aurecunoscut, aºa cum n-o mai fãcuserã niciodatã pânã atunci, valoarea ocaziilor pe carele avuseserã, de a umbla ºi vorbi cu Trimisul lui Dumnezeu. Când fuseserã rostite, einu apreciaserã sau nu înþeleseserã multe din lecþiile Sale; acum doreau fierbinte sã-ºiaducã aminte de aceste lecþii, sã-I audã iarãºi cuvintele. Cu câtã bucurie ºi-au datseama acum de asigurarea:

"Vã este de folos sã Mã duc, cãci, dacã nu Mã duc Eu, Mângâietorul nu va veni lavoi; dar dacã Mã duc, vi-L voi trimite". "V-am fãcut cunoscut tot ce am auzit de laTatãl Meu". ªi "Mângâietorul, ... pe care-L va trimite Tatãl în Numele Meu, vã vaînvãþa toate lucrurile, ºi vã va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu." Ioan 16,7; 15,15;14,26

"Tot ce are Tatãl este al Meu". "Când va veni Mângâietorul, Duhul adevãrului, aresã vã cãlãuzeascã în tot adevãrul. ... Va lua din ce este al Meu ºi vã va descoperi."Ioan 16,15.13.14

Ucenicii Îl vãzuserã pe Hristos înãlþându-se din mijlocul lor, de pe MunteleMãslinilor. ªi, dupã ce cerurile L-au primit, îºi reamintiserã fãgãduinþa cu care Sedespãrþise de ei: "ªi iatã cã Eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârºitul veacului".Matei 28,20

{Ed 95}

Ei ºtiau cã dragostea Lui îi însoþea încã. ªtiau cã au un reprezentant, un apãrãtor lascaunul de domnie al lui Dumnezeu. Ei îºi înãlþau cererile în Numele lui Isus,repetând fãgãduinþa Sa: "Orice veþi cere de la Tatãl în Numele Meu, vã va da". Ioan16,23

Mai sus ºi mai sus ºi-au întins ei mâna credinþei, cu puternicul argument: "Hristosa murit! Ba mai mult, El a ºi înviat, stã la dreapta lui Dumnezeu ºi mijloceºte pentrunoi". Romani 8,34

Credincios în fãgãduinþa Sa, Cel Divin, înãlþat în curþile cereºti, a oferit plinãtateaSa urmaºilor de pe pãmânt. Faptul cã El a luat loc pe tron la dreapta lui Dumnezeu s-a

Folio Views Help 50


arãtat prin revãrsarea Duhului asupra ucenicilor.

Prin lucrarea lui Hristos, aceºti ucenici fuseserã cãlãuziþi sã simtã nevoia Duhului;sub învãþãtura Duhului, ei au primit educaþia finalã ºi au intrat în lucrarea vieþii lor.

Nu mai erau neºtiutori ºi needucaþi. Nu mai erau o adunãturã de soldaþiindependenþi sau de elemente discordante. Speranþele lor nu mai erau concentrateasupra mãreþiei lumeºti. Erau "toþi împreunã," într-un gând ºi într-un suflet. Hristosera în toate gândurile lor. Þelul lor era înaintarea Împãrãþiei Sale. Deveniserãasemenea Maestrului lor la minte ºi caracter; iar oamenii "au priceput cã fuseserã cuIsus". Faptele Apostolilor 4,13

Atunci a fost o asemenea descoperire a slavei lui Hristos cum omul muritor nu maivãzuse niciodatã înainte. Mulþimi de oameni care Îi ponegriserã Numele ºi Îidispreþuiserã puterea se declarau ucenici ai Celui Rãstignit. Prin cooperarea cu DuhulSfânt, strãduinþele

{Ed 96}

oamenilor umili, pe care îi alesese Hristos, agitaserã lumea. De-a lungul uneisingure generaþii, Evanghelia a fost vestitã tuturor naþiunilor de sub soare.

Hristos a hotãrât ca acelaºi Duh care a fost trimis sã-I þinã locul ca Instructor alprimilor sãi lucrãtori sã fie ºi Instructorul lucrãtorilor Sãi de astãzi. Fãgãduinþa Saeste: "ªi iatã cã Eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârºitul veacului". Matei 28,20

Prezenþa aceleiaºi Cãlãuze în lucrarea educaþionalã de astãzi va aduce aceleaºirezultate ca în vechime. Aceasta este finalitatea pe care o urmãreºte adevãrataeducaþie; aceasta este lucrarea pe care intenþioneazã Dumnezeu s-o împlineascã.

{Ed 98}

NATURA CA ÎNVÃÞÃTOR

"Ia aminte la minunile Aceluia a cãrui ºtiinþã este desãvârºitã."

{Ed 99}

Dumnezeu în naturã

"Mãreþia Lui acoperã cerurile ºi slava Lui umple pãmântul."

Amprenta Divinitãþii se vede asupra tuturor lucrurilor create. Natura mãrturiseºtedespre Dumnezeu. Mintea deschisã, adusã în contact cu miracolul ºi taina universului,nu poate face altceva decât sã recunoascã lucrarea puterii infinite. Nu prin propria saputere îºi dã pãmântul bunãtãþile ºi îºi continuã an dupã an miºcarea în jurul soarelui.O mânã nevãzutã conduce planetele în circuitul lor ceresc. O viaþã misterioasãînsufleþeºte întreaga naturã -, o viaþã care susþine nenumãratele lumi din spaþiulnecuprins; care întãreºte insecta minusculã, ce pluteºte în adierea de varã; care dãputere aripilor rândunicii în zborul ei ºi îi saturã pe puii de corb care plâng; care

Folio Views Help 51


desface bobocul ºi preschimbã floarea în fruct.

Aceeaºi putere care susþine natura lucreazã, de asemenea, ºi în om. Aceleaºi legimãreþe, care cãlãuzesc deopotrivã astrul ºi atomul, controleazã ºi viaþa omului. Legilecare guverneazã acþiunea inimii, care regleazã fluxul curentului vieþii în corp suntlegile Inteligenþei supreme, care are autoritatea de a dispune de sufletul omului. De laEl provine viaþa a tot ce existã. Adevãrata ei sferã de acþiune nu poate fi descoperitãdecât în armonie cu El. Pentru tot ceea ce a fost creat, condiþia este aceeaºi - o viaþãsusþinutã prin primirea vieþii lui Dumnezeu, o viaþã dusã în armonie cu voinþaCreatorului.

{Ed 100}

Cãlcarea Legii Sale, în domeniul fizic, mintal sau moral, presupune plasarea aceleipersoane în afara armoniei cu universul, introducerea disonanþei, anarhiei, ruinei.

Pentru cel care învaþã sã-i interpreteze în acest fel învãþãturile, natura selumineazã; lumea este un manual, viaþa este o ºcoalã. Uniunea omului cu natura ºi cuDumnezeu, domnia universalã a Legii, rezultatele cãlcãrii acesteia nu pot sã nuimpresioneze mintea ºi sã nu modeleze caracterul.

Acestea sunt lecþiile pe care trebuie sã le înveþe copiii noºtri. Copilului mic,incapabil încã de a învãþa de pe pagina tipãritã sau de a fi introdus în ordinea stabilitãdin sala de clasã, natura îi prezintã o sursã inepuizabilã de instruire ºi încântare. Inimacare nu s-a împietrit încã prin contactul cu ceea ce este rãu poate recunoaºte rapidPrezenþa care domneºte asupra tuturor lucrurilor create. Urechea care nu a surzit încãdin pricina zgomotului lumii este atentã la Vocea care Se exprimã prin ºoaptelenaturii. Iar pentru cei care sunt mai bogaþi în ani, care au în mod constant nevoie deatenþionãrile ei tãcute, privind cele spirituale ºi veºnice, învãþãtura primitã din naturãnu va fi o sursã mai puþin importantã, de plãcere ºi educaþie. Aºa cum cei ce locuiau înEden învãþau de pe paginile naturii, aºa cum Moise descoperea scrisul de mânã al luiDumnezeu din câmpiile ºi munþii Arabiei, iar copilul Isus pe coastele dealurilorNazaretului, tot aºa pot învãþa despre El ºi copiii de astãzi. Cele nevãzute sunt ilustrateprin cele vãzute. Pe orice lucru de pe pãmânt, de la cel mai semeþ copac al pãduriipânã la lichenul care se prinde de stâncã, de la oceanul nemãrginit pânã la cea maimãruntã scoicã de pe plajã, ei pot privi chipul ºi semnãtura lui Dumnezeu.

Pe cât vã stã în putinþã, faceþi aºa încât copilul sã fie adus din cei mai fragezi ani aisãi acolo unde acest manual minunat sã fie deschis

{Ed 101}

înaintea lui. Sã priveascã scenele slãvite, zugrãvite de Marele Artist pe pânzamereu schimbãtoare a cerului, sã se familiarizeze cu minunile pãmântului ºi mãrii, sãcontemple tainele care se dezvãluie ale schimbãrii anotimpurilor ºi, în toate lucrãrileSale, sã înveþe despre Creator.

Temelia unei educaþii adevãrate nu poate fi aºezatã în nici un alt fel atât de ferm ºi

Folio Views Help 52


de sigur. Cu toate acestea, chiar ºi copilul, venind în contact cu natura, va gãsi motivepentru a fi nedumerit. Nu va putea sã nu descopere lucrarea unor forþe antagoniste. Înacest punct are natura nevoie de un interpret. Privind asupra rãului manifestat pânã ºiîn lumea naturalã, toþi au de învãþat aceeaºi lecþie tristã - "Un vrãjmaº a fãcut lucrulacesta". Matei 13,28

Învãþãtura naturii nu poate fi cititã corect decât în lumina care strãluceºte de laCalvar. Prin povestirea Betleemului ºi a crucii sã se arate cum binele urmeazã sãbiruie rãul ºi cum fiecare binecuvântare pe care o primim este un dar al rãscumpãrãrii.

În tufele de mãrãcini ºi spini, în scaieþi ºi neghinã este reprezentat rãul careîntineazã ºi murdãreºte. În cântecul pãsãrii ºi în mugurele care se desface, în ploaie ºirazele de soare, în adierea de varã ºi în roua cea delicatã, în zeci de mii de lucruri dinnaturã, de la stejarul din pãdure pânã la violeta care înfloreºte la rãdãcina lui, se vededragostea care reface. ªi natura încã ne vorbeºte despre bunãtatea lui Dumnezeu.

"Cãci Eu ºtiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri depace ºi nu de nenorocire." Ieremia 29,11. Aceasta este solia care, în lumina de lacruce, poate fi cititã pe toatã faþa naturii. Cerurile mãrturisesc despre slava Sa, iarpãmântul este plin de bogãþiile Lui.

{Ed 102}

Lecþii de viaþã

"Vorbeºte pãmântului ºi te va învãþa."

Marele Învãþãtor i-a adus pe ascultãtorii Sãi în contact cu natura, pentru ca aceºtiasã poatã asculta glasul care se face auzit în toate lucrurile create; iar dupã ce inimilelor s-au sensibilizat ºi mintea le-a devenit receptivã, i-a ajutat sã interpretezeînvãþãtura spiritualã din scenele asupra cãrora cãdea privirea lor. Pildele, prin care Îiplãcea atât de mult sã-i înveþe lecþii ale adevãrului, arãtau cât de deschis era spiritulSãu la influenþele naturii ºi cât de încântat era sã adune învãþãtura spiritualã dincircumstanþele vieþii de zi cu zi.

Pãsãrile cerului, crinii de pe câmp, semãnãtorul ºi sãmânþa, pãstorul ºi oaia - prinaceste lucruri Hristos ilustra adevãrul nemuritor. Scotea de asemenea ilustraþii dinevenimentele vieþii, fapte desprinse din experienþa familiarã a ascultãtorilor - aluatul,comoara ascunsã, mãrgãritarul de mare preþ, nãvodul, banul pierdut, fiul risipitor,casele de pe nisip ºi de pe stâncã. În lecþiile Sale, exista ceva care sã aducã interes înfiecare minte, care sã facã apel la fiecare inimã. Astfel, activitatea zilnicã, în loc sã fiedoar o corvoadã incapabilã de a fi subiectul unor meditaþii superioare, a fost iluminatãºi înãlþatã prin elemente care sã aducã neîncetat aminte de cele spirituale ºi celenevãzute.

Aºa ar trebui sã dãm ºi noi învãþãturã. Copiii sã înveþe sã vadã în naturã o expresie

Folio Views Help 53


a iubirii ºi înþelepciunii lui Dumnezeu;

{Ed 103}

gândul despre El sã fie adus de legãtura cu pãsãrile, florile ºi copacii; toatelucrurile vãzute sã devinã pentru ei cãlãuze cãtre cele nevãzute ºi toate evenimenteledin viaþã sã fie un mijloc de învãþãturã divinã.

Astfel, pe mãsurã ce învaþã sã studieze lecþiile din toate lucrurile create ºi din toateexperienþele vieþii, arãtaþi-le cã aceleaºi legi care guverneazã lucrurile din naturã ºievenimentele vieþii trebuie sã aibã stãpânire asupra noastrã; cã sunt date pentru binelenostru; ºi cã numai în ascultare faþã de ele putem gãsi adevãratul succes ºi fericirea.

Legea slujirii

Toate lucrurile, atât cele din ceruri, cât ºi cele de pe pãmânt, declarã cã marea legea vieþii este o lege a slujirii. Tatãl cel veºnic slujeºte vieþii fiecãrei fãpturi vii. Hristos avenit pe pãmânt "ca Acela care slujeºte la masã". Luca 22,27. Îngerii sunt "duhurislujitoare, trimise sã îndeplineascã o slujbã pentru cei ce vor moºteni mântuirea".Evrei 1,14. Aceeaºi lege a slujirii este scrisã pe toate lucrurile din naturã. Pãsãrilecerului, animalele câmpului, copacii din pãdure, frunzele, iarba ºi florile, soarele de pecer ºi stelele - toate îºi au slujba lor. Lacul ºi oceanul, fluviul ºi pârâiaºul - fiecare iapentru a dãrui.

Dupã cum fiecare lucru din naturã slujeºte astfel vieþii lumii, el îºi asigurã, deasemenea, ºi necesitãþile proprii. "Daþi, ºi vi se va da." Luca 6,38. Aceasta este lecþiape care o gãsim scrisã la fel de sigur în naturã, precum o aflãm pe paginile SfinteiScripturi.

Coastele dealurilor ºi câmpiile deschid o albie pentru ca râul ieºit din munte sãajungã la mare, iar ceea ce dau este rãsplãtit însutit. ªuvoiul care trece murmurând îndrumul sãu îºi lasã în urmã darul bogat în frumuseþe ºi rodnicie. De-a lungulcâmpurilor sterpe ºi cenuºii din pricina

{Ed 104}

arºiþei verii, o linie de verdeaþã marcheazã cãrarea râului; fiecare copac nobil,fiecare boboc, fiecare floare stã ca martor al recompensei stabilite de harul luiDumnezeu în favoarea tuturor celor care devin canalele Sale pentru lume.

Semãnând cu credinþã

Din lecþiile aproape fãrã numãr, care sunt date despre procesele variate de creºtere,unele dintre cele mai preþioase sunt transmise în pilda Mântuitorului despre sãmânþacare creºte. Aceasta are lecþii pentru bãtrâni ºi tineri.

"Cu Împãrãþia lui Dumnezeu este ca atunci când aruncã un om sãmânþa în pãmânt;fie cã doarme noaptea, fie cã stã treaz ziua, sãmânþa încolþeºte ºi creºte fãrã sã ºtie elcum. Pãmântul rodeºte singur: întâi un fir verde, apoi spic, dupã aceea grâu deplin înspic." Marcu 4,26-28

Folio Views Help 54


Sãmânþa are în sine principiul germinator, un principiu pe care Dumnezeu Însuºil-a sãdit; cu toate acestea, dacã ar fi lãsatã în pãrãsire, sãmânþa nu ar avea nici o puteresã creascã. Omul are un rol de jucat în creºterea seminþei; însã existã un punct dincolode care el nu poate face nimic. El trebuie sã depindã de Acela care a legat semãnatul ºiseceratul prin verigile minunate ale puterii Sale supreme.

Existã viaþã în sãmânþã, existã putere în pãmânt; dacã însã puterea infinitã nu estela lucru zi ºi noapte, sãmânþa nu va aduce roade. Ploaia trebuie sã învioreze câmpiileînsetate; soarele trebuie sã dea cãldurã; electricitatea trebuie transmisã seminþeiîngropate. Numai Creatorul poate face sã se arate viaþa pe care a sãdit-o. Fiecaresãmânþã creºte, fiecare plantã se dezvoltã prin puterea lui Dumnezeu.

"Sãmânþa este Cuvântul lui Dumnezeu." "Cãci, dupã cum pãmântul face sã rãsarãlãstarul lui ºi dupã cum o grãdinã face sã încolþeascã

{Ed 105}

semãnãturile ei, aºa va face Domnul, Dumnezeu, sã rãsarã mântuirea ºi lauda înfaþa tuturor neamurilor." Luca 8,11; Isaia 61,11. Dupã cum este cu semãnatul natural,aºa este ºi cu cel spiritual; singura putere care poate produce viaþã vine de laDumnezeu.

Lucrarea semãnãtorului este o lucrare a credinþei. El nu poate înþelege tainagerminaþiei ºi creºterii seminþei, dar are încredere în agenþii prin care Dumnezeu faceca vegetaþia sã înfloreascã. Îºi aruncã sãmânþa, aºteptându-se sã o adune înmulþitãîntr-o recoltã bogatã. Tot aºa, pãrinþii ºi învãþãtorii trebuie sã lucreze, aºteptându-se lao recoltã de la seminþele pe care le seamãnã.

O vreme, sãmânþa poate sta în inimã, neobservatã, fãrã sã dea vreun semn cã aîncolþit; dupã aceea însã, când Duhul lui Dumnezeu suflã asupra sufletului, sãmânþaascunsã rãsare ºi în cele din urmã aduce rod. În lucrarea vieþii noastre nu ºtim ce vaizbuti, aceasta sau aceea. Nu este o chestiune pe care sã o punem noi la punct."Dimineaþa seamãnã-þi sãmânþa, ºi pânã seara nu lasã mâna sã þi se odihneascã."Eclesiastul 11,6. Legãmântul cel mare al lui Dumnezeu declarã cã atâta vreme "cât vafi pãmântul nu vor înceta semãnatul ºi seceratul." Geneza 8,22. Având încredere înaceastã fãgãduinþã, agricultorul arã ºi seamãnã. Iar noi nu suntem mai puþinîncrezãtori în semãnatul spiritual, lucrând convinºi de asigurarea Sa: "Tot aºa ºiCuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fãrã rod, ci va face voiaMea ºi va împlini planurile Mele". "Cel ce umblã plângând, când aruncã sãmânþa, seîntoarce cu veselie când îºi strânge snopii." Isaia 55,11; Psalmii 126,6

Germinarea seminþei reprezintã începutul vieþii spirituale, iar dezvoltarea planteieste o reprezentare a dezvoltãrii caracterului. Nu poate exista

{Ed 106}

viaþã fãrã creºtere. Planta nu poate decât sã creascã sau sã moarã. Dupã cumcreºterea ei este tãcutã ºi imperceptibilã, dar continuãiitot aºa este ºi creºterea

Folio Views Help 55


caracterului. Viaþa noastrã poate fi perfectã la fiecare treaptã de dezvoltare; totuºi,pentru ca planul lui Dumnezeu pentru noi sã fie împlinit, va exista o înaintareneîncetatã.

Planta creºte primind ceea ce a lãsat Dumnezeu pentru întreþinerea vieþii ei. Înacelaºi fel, creºterea spiritualã este dobânditã prin cooperarea cu influenþele divine.Dupã cum planta prinde rãdãcinã în pãmânt, ºi noi trebuie sã prindem rãdãcinã înHristos. Aºa cum planta primeºte lumina soarelui, roua ºi ploaia, tot aºa trebuie sãprimim ºi noi Duhul Sfânt. Dacã inimile noastre sunt lipite de Hristos, El va veniasupra noastrã "ca o ploaie, ca ploaia de primãvarã, care udã pãmântul". Ca Soare alNeprihãnirii, El va rãsãri asupra noastrã, iar "tãmãduirea va fi sub aripile Lui". Vom"înflori precum crinul". Cei ascultãtori "vor da viaþã grâului, vor înflori ca via". Osea6,3; Maleahi 4,2; Osea 14,5.7

Grâul se dezvoltã "întâi un fir verde, apoi spic, dupã aceea grâu deplin în spic".Marcu 4,28. Scopul agricultorului în semãnarea seminþei ºi cultivarea plantei esteproducþia de cereale - pâinea pentru cei flãmânzi ºi sãmânþa pentru recoltele viitoare.Tot aºa ºi Agricultorul divin aºteaptã o recoltã. El cautã sã Se dezvolte în inimile ºivieþile urmaºilor Sãi, pentru ca, prin ei, sã poatã fi reprodus în alte inimi ºi vieþi.

Dezvoltarea treptatã a plantei din sãmânþã este o parabolã pentru educaþiacopilului. Este "întâi un fir verde, apoi spic, dupã aceea grâu deplin în spic." Marcu4,28. Cel care a spus aceastã parabolã a creat sãmânþa cea mãruntã, i-a datproprietãþile vitale ºi a hotãrât legile

{Ed 107}

care îi guverneazã creºterea. Iar adevãrurile predate prin parabolã au fost fãcute sãlucreze în mod real în viaþa Sa. El, Maiestatea cerului, Împãratul slavei, a devenit unprunc în Betleem ºi a fost pentru un timp un nou-nãscut neajutorat, în grija mameiSale. În copilãrie, El a vorbit ºi S-a purtat ca un copil, cinstindu-ªi pãrinþii ºiîmplinindu-le dorinþele, fiind de ajutor în diferite moduri. Însã de la prima razã deconºtiinþã de sine, El a crescut neîncetat în har ºi în cunoaºterea adevãrului.

Pãrinþii ºi învãþãtorii ar trebui sã aibã ca scop cultivarea în aºa fel a tendinþelortinerilor, încât aceºtia sã poatã reprezenta în fiecare stadiu al vieþii frumuseþeapotrivitã acelei perioade, dezvoltându-se natural, asemenea plantelor din grãdinã.

Cei mici ar trebui sã fie învãþaþi în simplitatea fireascã a copilãriei. Ar trebui sã fieeducaþi sã fie mulþumiþi cu îndatoririle mici, folositoare ºi cu plãcerile ºi experienþelenormale pentru anii lor. Copilãria corespunde firului verde din parabolã, ºi firul deiarbã are o frumuseþe specificã. Copiii nu ar trebui sã fie forþaþi sã se maturizeze detimpuriu; în schimb, ar trebui sã pãstreze cât mai mult posibil prospeþimea ºi farmeculprimilor lor ani. Cu cât este mai liniºtitã ºi simplã viaþa copilului, cu cât este maisãracã în ce priveºte entuziasmul artificial ºi cu cât se armonizeazã mai mult cunatura, cu atât este mai favorabilã dobândirii unei vigori fizice ºi mintale ºi a tãriei

Folio Views Help 56


spirituale.

În minunea fãcutã de Mântuitorul cu ocazia hrãnirii a cinci mii de persoane esteilustratã lucrarea puterii lui Dumnezeu în maturizarea recoltei. Isus dã la o parte vãlulcare acoperã lumea naturii ºi descoperã energia creatoare, care este folositã neîncetatpentru binele nostru. Înmulþind seminþele aruncate în pãmânt, Cel care a înmulþitpâinile face

{Ed 108}

o minune în fiecare zi. Printr-o minune hrãneºte El milioane de oameni continuudin recoltele date de câmpurile pãmântului. Oamenii sunt chemaþi sã coopereze cu Elîn îngrijirea grânelor ºi pregãtirea pâinii ºi, din aceastã cauzã, ei pierd din vederefactorul divin. Lucrarea puterii Sale este atribuitã unor cauze naturale sau influenþeloromeneºti ºi prea adesea darurile Lui sunt stricate pentru întrebuinþãri egoiste ºitransformate într-un blestem, în loc sã fie o binecuvântare. Dumnezeu cautã sãschimbe toate aceste lucruri. Doreºte ca simþurile noastre sã fie înviorate pentru asesiza bunãtatea Sa plinã de îndurare, pentru ca darurile Sale sã poatã fi pentru noibinecuvântarea pe care a intenþionat-o El.

Cuvântul lui Dumnezeu, viaþã din viaþa Sa, iatã ceea ce dã viaþã seminþei; ºi noidevenim pãrtaºi la acea viaþã când mâncãm din pâine. Dumnezeu vrea ca noi sã nedãm seama de acest lucru; doreºte ca ºi prin primirea pâinii de zi cu zi sã putemrecunoaºte lucrarea Sa ºi sã fim aduºi într-o tovãrãºie mai strânsã cu El.

Conform legilor lui Dumnezeu din naturã, efectul urmeazã cauzei cu o certitudineinvariabilã. Culesul dovedeºte ce s-a semãnat. În acest punct, nu este toleratã nici oprefãcãtorie. Oamenii îºi pot amãgi semenii ºi pot primi laude ºi platã pentru o slujirepe care nu au împlinit-o. În naturã însã nu poate exista amãgire. Asupra agricultoruluinecredincios, recolta rosteºte sentinþa de condamnare. ªi acest lucru este adevãrat încel mai înalt sens pe tãrâm spiritual. Rãul reuºeºte numai în aparenþã, nu ºi în realitate.Copilului care chiuleºte de la ºcoalã, tânãrului care este leneº la lecþii, funcþionaruluisau ucenicului care nu slujeºte intereselor patronului sãu, omul din orice afacere sauprofesie, care nu este credincios responsabilitãþilor sale cele mai înalte, le-ar puteaplãcea sã creadã cã, atâta vreme cât rãul este ascuns,

{Ed 109}

au un avantaj. Dar nu este aºa; se înºealã. Recolta vieþii este caracterul, ºi acestlucru determinã destinul, atât pentru viaþa aceasta, cât ºi pentru cea viitoare.

Recolta este o reproducere a seminþei semãnate. Fiecare sãmânþã dã rod dupãspecia ei. Tot aºa este ºi cu trãsãturile de caracter pe care le cultivãm. Egoismul,iubirea de sine, înãlþarea propriei persoane, îngãduinþa de sine se reproduc, iar sfârºituleste nenorocire ºi ruinã. "Cine seamãnã în firea lui pãmânteascã, va secera din fireapãmânteascã putrezirea; dar cine seamãnã în Duhul, va secera din Duhul viaþaveºnicã." Galateni 6,8. Iubirea, compasiunea ºi bunãtatea dau roada binecuvântãrii, o

Folio Views Help 57


recoltã care este nepieritoare.

Sãmânþa se înmulþeºte în recoltã. Un singur bob de grâu, înmulþit prin semãnãrirepetate, ar acoperi o þarã întreagã cu snopi aurii. Atât poate fi de rãspânditã influenþaunei singure vieþi, a unei singure fapte.

La ce dovezi de iubire a împins de-a lungul veacurilor amintirea vasului dealabastru spart pentru ungerea lui Hristos! Câte daruri - nenumãrate - a adus pentrucauza Mântuitorului acea contribuþie din partea unei vãduve al cãrei nume nu estemenþionat, "doi bãnuþi, care fac un gologan". Marcu 12,42

Viaþã prin moarte

Lecþia semãnatului ne învaþã sã fim generoºi. "Cine seamãnã puþin, puþin vasecera; iar cine seamãnã mult, mult va secera." 2 Corinteni 9,6.

Domnul spune: "Ferice de voi, care semãnaþi pretutindeni de-a lungul apelor".Isaia 32,20. A semãna pretutindeni de-a lungul apelor înseamnã sã dãm oriunde estenevoie de ajutorul nostru. Lucrul acesta nu duce

{Ed 110}

la sãrãcie. "Cine seamãnã mult, mult va secera." Aruncând sãmânþa, semãnãtorul oînmulþeºte. Dãruind, deci, ne sporim binecuvântãrile. Fãgãduinþa lui Dumnezeu neasigurã îndestularea, pentru ca noi sã putem continua sã oferim.

Mai mult de-atât: oferind binecuvântãrile acestei vieþi, recunoºtinþa celui ce leprimeºte îi pregãteºte inima sã primeascã adevãrul spiritual ºi consecinþa este o recoltãîntru viaþã veºnicã.

Prin aruncarea seminþei pe pãmânt, Mântuitorul ne prezintã jertfa Sa pentru noi."Dacã grãuntele de grâu care a cãzut pe pãmânt nu moare", spune El, "rãmâne singur;dar dacã moare, aduce multã roadã". Ioan 12,24. Numai prin jertfa lui Hristos,Sãmânþa, a putut fi adusã roadã pentru Împãrãþia lui Dumnezeu. Conform legiiîmpãrãþiei vegetale, viaþa este rezultatul morþii Sale.

Aºa stau lucrurile cu toþi cei ce aduc roadã, ca împreunã lucrãtori cu Hristos:iubirea de sine, urmãrirea intereselor personale trebuie sã piarã; viaþa trebuie sã fiearuncatã în brazda nevoilor lumii. Însã legea jertfirii de sine este legea pãstrãrii vieþii.Agricultorul îºi pãstreazã grânele aruncându-le. Tot aºa, viaþa care va fi pãstratã esteviaþa care este datã de bunãvoie în slujba lui Dumnezeu ºi a omului.

Sãmânþa moare, dar numai pentru a se înãlþa la o viaþã nouã. Prin aceasta suntemînvãþaþi lecþia învierii. Despre trupul omenesc, aºezat în mormânt pentru a sedescompune, Dumnezeu a spus: "este semãnat în putrezire, ºi învie în neputrezire; estesemãnat în ocarã, ºi învie în slavã; este semãnat în neputinþã, ºi învie în putere". 1Corinteni 15,42.43

{Ed 111}

Pe mãsurã ce pãrinþii ºi învãþãtorii încearcã sã predea aceste lecþii, lucrarea ar

Folio Views Help 58


trebui sã fie fãcutã practicã. Copiii înºiºi sã pregãteascã pãmântul ºi sã semenesãmânþa. În timp ce lucreazã, pãrintele sau învãþãtorul poate explica despre grãdinainimii, cu sãmânþa bunã sau rea semãnatã acolo, ºi cã, dupã cum grãdina trebuiepregãtitã pentru sãmânþa naturalã, în acelaºi fel trebuie pregãtitã inima pentru sãmânþaadevãrului. Când sãmânþa este pusã în pãmânt, ei pot sã-i înveþe lecþia morþii luiHristos; iar când se iveºte firul de iarbã, adevãrul învierii. Pe mãsurã ce planta creºte,se poate continua cu legãtura dintre semãnatul natural ºi cel spiritual.

Tinerii ar trebui sã fie instruiþi într-un mod asemãnãtor. Pot fi învãþate în modconstant lecþii din cultivarea pãmântului. Nimeni nu se îndreaptã cãtre o bucatã depãmânt necultivat, aºteptându-se sã dea dintr-o datã o recoltã. Trebuie depusã omuncã stãruitoare, perseverentã în pregãtirea solului, în semãnat ºi cultivarea recoltei.Tot aºa trebuie sã fie ºi în semãnatul spiritual. Grãdina inimii trebuie cultivatã. Solultrebuie zdrobit prin pocãinþã. Plantele rele care sufocã grânele cele bune trebuiesmulse din rãdãcinã. Aºa cum terenul nãpãdit o datã de mãrãcini poate fi recãpãtatnumai prin muncã stãruitoare, în acelaºi fel tendinþele rele ale inimii pot fi biruitenumai printr-un efort serios în Numele ºi în tãria lui Hristos.

În cultivarea pãmântului, lucrãtorul grijuliu va descoperi cã înaintea lui se deschidcomori la care abia dacã visase. Nimeni nu poate reuºi în agriculturã sau grãdinãritfãrã sã acorde atenþie legilor implicate acolo. Trebuie studiate nevoile specifice alefiecãrei varietãþi de plantã. Soiuri diverse reclamã soluri ºi moduri de cultivarediferite, iar condiþia

{Ed 112}

succesului este respectarea legilor care le guverneazã pe fiecare în parte. Atenþiacerutã de mutarea plantelor, pentru ca nici mãcar un firiºor al rãdãcinii sã nu fieînghesuit sau pus greºit, grija pentru plantele tinere, curãþarea ºi udarea, ferirea lor deger în timpul nopþii ºi de soare în timpul zilei, de buruieni ºi de atacuri ale unorinsecte, pregãtirea ºi aranjamentul nu numai cã ne învaþã lecþii importante privinddezvoltarea caracterului, însã lucrarea în sine este un mijloc de dezvoltare. Cultivareagrijii, rãbdãrii, atenþiei la detalii, ascultãrii faþã de Lege oferã o educaþie de primãmãrime. Contactul constant cu taina vieþii ºi splendoarea naturii ºi, de asemenea,gingãºia arãtatã în slujirea acestor minunate obiecte ale creaþiei lui Dumnezeu tind sãînvioreze mintea, sã rafineze ºi sã înalþe caracterul; iar lecþiile învãþate îl pregãtesc pelucrãtor sã se ocupe cu mai mult succes de alte minþi.

{Ed 113}

Alte parabole

"Cine este înþelept, sã ia seama la aceste lucruri ºi sã fie cu luare aminte labunãtãþile Domnului."

Puterea vindecãtoare a lui Dumnezeu existã peste tot în naturã. Dacã un copac este

Folio Views Help 59


tãiat, dacã o fãpturã omeneascã este rãnitã sau i se rupe un os, firea naturalã începeimediat sã repare stricãciunea. Agenþii vindecãtori stau în aºteptare chiar înainte de afi nevoie de intervenþie; ºi de îndatã ce un organ este rãnit, toatã energia este aruncatãîn lucrarea de refacere. Aºa este ºi pe tãrâm spiritual. Dumnezeu a avut remediulînainte ca pãcatul sã nascã nevoia. Orice suflet care cedeazã în faþa ispitei este rãnit,lovit de cãtre vrãjmaº; însã oriunde existã pãcat, este ºi Mântuitorul. Hristos a spus cãare o lucrare de fãcut - "sã tãmãduiesc pe cei cu inima zdrobitã, sã propovãduiescrobilor de rãzboi slobozirea ºi orbilor cãpãtarea vederii; sã dau drumul celor apãsaþi".Luca 4,18

Noi avem datoria de a coopera în aceastã lucrare. "Dacã un om ar cãdea deodatã învreo greºealã, ... sã-l ridicaþi cu duhul blândeþii." Galateni 6,1. Cuvântul tradus aiciprin "ridicaþi" înseamnã a repune în încheieturã, asemenea unui os dislocat. Cât desugestivã este metafora! Cel care cade în greºealã sau în pãcat are legãturile rupte cutot ceea ce îl înconjoarã. Ar putea sã-ºi dea seama de greºeala fãcutã ºi sã fie copleºitde remuºcãri; dar nu se poate recupera singur. Este confuz ºi încurcat, înfrânt ºineajutorat. El trebuie îndreptat, vindecat, refãcut. "Voi, care sunteþi

{Ed 114}

duhovniceºti, sã-l ridicaþi cu duhul blândeþii." Numai iubirea care curge din inimalui Hristos poate vindeca. Numai acela în care curge acest fel de iubire, asemeneasevei în copac sau sângelui în corp, poate reface sufletul rãnit.

Influenþele iubirii au o putere minunatã, cãci acestea sunt divine. Rãspunsul dat cublândeþe, care "potoleºte mânia," iubirea care "este îndelung rãbdãtoare, este plinã debunãtate", dragostea care "acoperã o sumedenie de pãcate" (Proverbele 15,1;1Corinteni 13,4; 1Petru 4,8) - dacã am fi dispuºi sã învãþãm lecþia, ce puterevindecãtoare ar primi în dar vieþile noastre! Cum ar fi transformate vieþile noastre ºicum s-ar preschimba pãmântul dupã chipul cerului ºi ar fi o anticipare a acestuia!

Aceste lecþii preþioase pot fi predate cu atâta simplitate, încât sã fie înþelese chiar ºide niºte copilaºi. Inima copilului este fragedã ºi uºor de impresionat; iar când noi, caresuntem mai în vârstã, ne vom "face ca niºte copilaºi" (Matei 18,3), când vom învãþasimplitatea, blândeþea ºi dragostea delicatã a Mântuitorului, nu vom gãsi cã este greusã atingem inimile celor mici ºi sã-i învãþãm lucrarea de vindecare prin iubire.

Desãvârºirea existã ºi în cele mai mici, ºi în cele mai mari lucrãri ale luiDumnezeu. Mâna care a aºezat lumile în spaþiu este mâna care modeleazã florile de pecâmp. Examinaþi sub microscop cele mai mãrunte ºi mai comune flori care cresc pemarginea drumului ºi observaþi frumuseþea ºi desãvârºirea minunatã în toate pãrþileacestora. Tot aºa, desãvârºirea poate fi gãsitã ºi în cele mai umile existenþe; cele maicomune sarcini, împlinite cu o credincioºie strãbãtutã de iubire, sunt frumoase înaintealui Dumnezeu. Atenþia plinã de conºtiinciozitate acordatã lucrurilor mãrunte ne vaface împreunã lucrãtori cu Dumnezeu ºi ne va aduce lauda de la Acela care vede ºicunoaºte totul.

Folio Views Help 60


{Ed 115}

Curcubeul care îºi întinde pe cer arcul sãu de luminã este o mãrturie despre"legãmântul cel veºnic dintre Dumnezeu ºi toate vieþuitoarele de orice trup de pepãmânt." Geneza 9,16. Iar curcubeul care înconjoarã tronul de sus este, de asemenea,pentru copiii Sãi, o dovadã a legãmântului Sãu de pace.

Aºa cum curcubeul din nor este rezultatul unirii dintre ploaie ºi razele soarelui,curcubeul care se aflã deasupra tronului lui Dumnezeu reprezintã unirea dintreîndurarea ºi dreptatea Sa. Sufletului pãcãtos, dar care se pocãieºte, Dumnezeu îispune: Trãieºte; "am gãsit un preþ de rãscumpãrare." Iov 33,24

"Dupã cum jurasem cã apele lui Noe nu vor mai veni pe pãmânt, tot aºa jur cã nuMã voi mai mânia pe tine ºi nu te voi mai mustra. Pot sã se mute munþii, pot sã seclatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine ºi legãmântul Meu depace nu se va clãtina, zice Domnul, care are milã de tine." Isaia 54,9.10

Solia stelelor

ªi stelele au o solie de încurajare pentru fiecare fãpturã omeneascã. În aceleceasuri care vin peste toþi, când inima este slãbitã ºi ispita taie adânc; când obstacolelepar de netrecut, þelurile puse în viaþã par imposibil de realizat, iar fãgãduinþele eiatractive sunt asemenea merelor Sodomei; unde se poate gãsi, în aceste condiþii, unasemenea curaj ºi o aºa statornicie, dacã nu în acea lecþie pe care Dumnezeu ne-aîndemnat sã o învãþãm de la stele, care îºi continuã drumul, netulburate.

"Ridicaþi-vã ochii în sus, ºi priviþi! Cine a fãcut aceste lucruri? Cine a fãcut sãmeargã dupã numãr, în ºir, oºtirea lor? El le cheamã pe toate pe nume; aºa de mare eputerea ºi tãria Lui, cã nici una nu lipseºte. Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu,Israele:

{Ed 116}

'Soarta mea este ascunsã dinaintea Domnului ºi dreptul meu este trecut cu vedereaînaintea Dumnezeului meu?' Nu ºtii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veºnic, Domnul, afãcut marginile pãmântului. El nu oboseºte, nici nu osteneºte; priceperea Lui nu poatefi pãtrunsã. El dã tãrie celui obosit ºi mãreºte puterea celui ce cade în leºin". "Nu teteme, cãci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, cãci Eu sunt Dumnezeul tãu; Eu teîntãresc, tot Eu îþi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare". "Cãci Eu suntDomnul, Dumnezeul tãu, care te iau de mâna dreaptã ºi-þi zic: 'Nu te teme de nimic,Eu îþi vin în ajutor!'" Isaia 40,26-29; 41,10.13

Palmierul, bãtut de soare ºi de apriga furtunã de nisip, rãmâne verde, înfloritor ºiroditor în mijlocul deºertului. Rãdãcinile lui sunt hrãnite de izvoare vii. Coroana sa deverdeaþã este zãritã de departe, în câmpia arsã, pustie; iar cãlãtorul, gata sã moarã, îºigrãbeºte paºii împleticiþi cãtre umbra rãcoroasã ºi apa dãtãtoare de viaþã.

Copacul din deºert este un simbol al modului în care doreºte Dumnezeu ca viaþa

Folio Views Help 61


copiilor Sãi sã fie în aceastã lume. Ei au menirea de a cãlãuzi sufletele obosite,complet neliniºtite ºi gata sã piarã în deºertul pãcatului - sã le cãlãuzeascã spre apavie. Ei trebuie sã-i îndrume pe semenii lor cãtre Acela care face invitaþia: "Dacãînseteazã cineva, sã vinã la Mine ºi sã bea". Ioan 7,37

Fluviul cel larg ºi adânc, care constituie o magistralã pentru trafic ºi pentrucãlãtoriile naþiunilor, este considerat ca un beneficiu al tuturor; dar ce vom spunedespre râuleþele care ajutã la formarea acestui nobil curs de apã? Dacã nu ar fi ele,fluviul ar dispãrea. De ele depinde însãºi existenþa acestuia. Tot aºa, unii oamenichemaþi sã conducã în vreo lucrare mare sunt onoraþi ca ºi cum

{Ed 117}

succesul acesteia li s-ar datora numai lor; dar acel succes a reclamat cooperareacredincioasã a lucrãtorilor mai umili, aproape fãrã numãr de mulþi - lucrãtori desprecare lumea nu ºtie nimic. Sarcini pentru care n-au primit nici o mulþumire, muncã fãrãrecunoaºtere, aceasta este partea celor mai mulþi truditori ai lumii. ªi într-un asemeneagrup, mulþi sunt plini de nemulþumire. Ei simt cã viaþa lor este irositã. Dar râul celmãrunt care îºi croieºte în tãcere calea prin dumbrãvi ºi câmpii, ducând cu el sãnãtate,fertilitate ºi frumuseþe, este la fel de folositor în felul sãu ca ºi fluviul cel larg. ªi,contribuind la viaþa fluviului, ajutã la împlinirea a ceea ce singur nu ar fi putut realizaniciodatã.

Mulþi au nevoie de aceastã lecþie. Talentul este idolatrizat, iar poziþia socialã estedoritã prea mult. Sunt prea mulþi oameni care nu vor sã facã nimic, dacã nu suntrecunoscuþi ca lideri; prea mulþi care trebuie sã primeascã laude - cãci altfel nu au niciun interes faþã de muncã. Ceea ce avem nevoie sã învãþãm este credincioºia în a folosicel mai bine puterile ºi ocaziile pe care le avem ºi de a fi mulþumiþi cu starea pe carene-o încredinþeazã Cerul.

O lecþie despre încredere

"Întreabã dobitoacele, ºi te vor învãþa, pãsãrile cerului, ºi îþi vor spune; ... ºi peºtiimãrii îþi vor povesti". "Du-te la furnicã, ...uitã-te cu bãgare de seamã la cãile ei ºiînþelepþeºte-te!" "Uitaþi-vã la pãsãrile cerului"; "Uitaþi-vã cu bãgare de seamã lacorbi." Iov 12,7.8; Proverbele 6,6; Matei 6,26; Luca 12,24

Nu trebuie doar sã-i spunem copilului despre aceste creaturi ale lui Dumnezeu.Animalele însele ar trebui sã fie învãþãtorii lui. Furnicile îl învaþã lecþia munciirãbdãtoare, a perseverenþei în depãºirea obstacolelor, a prevederii pentru viitor. ªipãsãrile sunt învãþãtori ai plãcutei lecþii

{Ed 118}

legate de încredere. Tatãl nostru ceresc are grijã de ele; dar ºi ele trebuie sã adunehrana, sã-ºi construiascã singure cuiburile ºi sã-ºi creascã puii. Sunt expuse în fiecareclipã unor vrãjmaºi care încearcã sã le nimiceascã. Cu toate acestea, cu câtã voioºie seduc la lucrul lor! Câtã bucurie rãzbate din cântecele lor!

Folio Views Help 62


Cât de frumoasã este descrierea psalmistului privind grija lui Dumnezeu faþã decreaturile pãdurii:

"Munþii cei înalþi sunt pentru þapii sãlbatici, iar stâncile sunt adãpost pentru iepuri."Psalmii 104,18

El trimite râurile sã zburde printre dealuri, unde îºi au pãsãrile cuibul ºi "fac sã lerãsune glasul printre ramuri". Psalmii 104,12. Toate creaturile pãdurilor ºi dealurilorsunt o parte a uriaºei Sale familii. El Îºi deschide mâna ºi saturã "dupã dorinþã tot ceare viaþã". Psalmii 145,16

Vulturul Alpilor este câteodatã învins de furtunã ºi silit sã coboare în defileelemunþilor. Norii de furtunã izoleazã aceastã pasãre puternicã a pãdurii, siluetele lorîntunecate despãrþind-o de înãlþimile însorite, unde aceasta ºi-a fãcut cuib. Eforturileei de a scãpa par lipsite de izbândã. Zvâcneºte ca o sãgeatã încoace ºi-ncolo, bãtândaerul cu aripile puternice ºi trezind ecourile muntelui cu þipetele ei. Într-un târziu, pe onotã de triumf, se înalþã cu vitezã ºi, strãpungând norii, iat-o din nou liberã în razelesoarelui, cu întunecimea ºi furtuna departe sub ea. ªi noi putem fi înconjuraþi dedificultãþi, descurajãri ºi întuneric. Minciunile, nenorocirile, nedreptatea ne despart desoare. Sunt nori pe care nu-i putem risipi. Degeaba ne luptãm noi cu împrejurãrile. Nuexistã decât o singurã cale de scãpare, numai una. Ceþurile ºi negura stau lipite depãmânt; lumina lui Dumnezeu strãluceºte dincolo de nori.

{Ed 119}

Pe aripile credinþei, ne putem înãlþa în razele de soare ale prezenþei Sale.

Multe sunt lecþiile care pot fi astfel învãþate. Încrederea în sine - de la copacul care,crescând singur în câmp sau pe coasta muntelui, îºi înfige adânc rãdãcinile în pãmântºi, în tãria lui asprã, sfideazã furtuna. Puterea influenþei timpurii - de la trunchiul decopac contorsionat, diform, care a fost strâmbat pe când era doar o nuieluºã fragedã,trunchi cãruia nici o putere omeneascã nu-i mai poate reda dupã aceea simetria.Secretul unei vieþi sfinte - de la nufãrul care, în mijlocul vreunui bazin mlãºtinos,înconjurat de buruieni ºi murdãrii îºi afundã cu hotãrâre tulpina cãtre nisipurile curatede dedesubt ºi, trãgându-ºi viaþa de acolo, îºi înalþã spre luminã florile parfumate,într-o puritate desãvârºitã.

Astfel, în timp ce copiii ºi tinerii dobândesc o cunoaºtere fapticã de la învãþãtori ºidin manuale, trebuie sã înveþe sã descopere lecþii ºi sã discearnã ei înºiºi adevãrul.Când se ocupã cu grãdinãritul, întrebaþi-i ce învãþãminte trag din îngrijirea plantelorlor. Când admirã un peisaj superb, întrebaþi-i de ce a îmbrãcat Dumnezeu câmpiile ºipãdurile cu nuanþe atât de variate ºi frumoase. De ce nu a fost totul zugrãvit într-unbrun sumbru? Când culeg florile, ajutaþi-i sã se gândeascã la motivul pentru care ne-alãsat sã avem frumuseþea acestor plante care vin din Eden. Învãþaþi-i sã observepretutindeni în naturã dovezile cã Dumnezeu Se gândeºte la noi, sã observe minunataadaptare a tuturor lucrurilor la nevoile ºi fericirea noastrã.

Folio Views Help 63


Numai acela care recunoaºte în naturã lucrarea Tatãlui sãu, care citeºte scrisul demânã al Tatãlui - numai el învaþã de la

{Ed 120}

lucrurile din naturã cele mai profunde lecþii ale acestora ºi primeºte cea mai înaltãslujire a lor. Numai el poate aprecia pe deplin semnificaþia dealului ºi a vãii, a râului ºia mãrii, el, care le priveºte ca o expresie a gândirii lui Dumnezeu, ca o descoperire aCreatorului.

Multe ilustraþii din naturã sunt folosite de scriitori ai Bibliei, iar dacã observãmlucrurile din lumea naturalã, vom fi aduºi în starea de a înþelege mai bine, subîndrumarea Duhului Sfânt, lecþiile Cuvântului lui Dumnezeu. În felul acesta, naturadevine o cheie pentru vistieria Cuvântului.

Copiii ar trebui sã fie încurajaþi sã caute în naturã obiectele care ilustreazãînvãþãturile Bibliei ºi sã descopere în Biblie asemãnãrile cu lucrurile din naturã. Ei artrebui sã caute, atât în naturã, cât ºi în Sfintele Scripturi, fiecare obiect care-Lreprezintã pe Hristos ºi, de asemenea, pe acelea pe care El le-a folosit pentru ilustrareaadevãrului. Astfel, ei pot învãþa sã-L vadã în copac ºi în viþa-de-vie, în crin ºi întrandafir, în soare ºi în stea. Ei pot învãþa sã-I audã glasul în cântecul pãsãrilor, înfoºnetul copacilor, în tunetul care se prãvãleºte ºi în muzica mãrii. ªi fiecare obiectdin naturã va repeta pentru ei lecþiile Sale preþioase.

Pentru cei care fac în acest fel cunoºtinþã cu Hristos, pãmântul nu va mai finiciodatã un loc singuratic ºi pustiu. Va fi casa Tatãlui lor, plinã de prezenþa Aceluiacare a umblat odatã printre oameni.

{Ed 122}

BIBLIA CA EDUCATOR

"Ele te vor însoþi în mersul tãu, te vor pãzi în pat ºi îþi vor vorbi la deºteptare!"

{Ed 123}

Educaþia spiritualã ºi cultivarea minþii

"Prin ºtiinþã se umplu cãmãrile ei de toate bunãtãþile de preþ ºi plãcute."

Atât pentru minte, cât ºi pentru suflet - ºi de asemenea pentru trup - legea lãsatã deDumnezeu este aceea cã tãria se capãtã depunând efort. Exerciþiul este cel caredezvoltã. În armonie cu aceastã lege, Dumnezeu a avut grijã ca în Cuvântul Sãu sãexiste mijloacele pentru dezvoltare mintalã ºi spiritualã.

Biblia cuprinde toate principiile pe care oamenii au nevoie sã le înþeleagã pentru afi pregãtiþi fie pentru aceastã viaþã, fie pentru cea viitoare. ªi aceste principii pot fiînþelese de cãtre toþi. Nici un om care are spiritul de a-i aprecia învãþãturile nu poateciti un singur pasaj din Biblie fãrã a câºtiga din acesta vreun gând folositor. Dar cea

Folio Views Help 64


mai valoroasã învãþãturã a Bibliei nu trebuie câºtigatã prin studiu ocazional sauîntrerupt. Marele sãu sistem al adevãrului nu este prezentat în aºa fel, încât sã poatã fiînþeles de cititorul grãbit sau neatent. Multe din comorile sale stau îngropate la oadâncime mare faþã de suprafaþã ºi nu pot fi obþinute decât prin cercetaresârguincioasã ºi efort neîncetat. Adevãrurile care compun marele întreg trebuie cãutateºi adunate, "puþin aici, puþin acolo". Isaia 28,10

Când sunt cãutate ºi puse laolaltã în acest fel, se va descoperi cã se potrivescperfect unul cu celãlalt. Fiecare Evanghelie este un supliment la celelalte, fiecareprofeþie o

{Ed 124}

explicaþie a alteia, fiecare adevãr o dezvoltare a unui alt adevãr. Tipurile moduluide închinare iudaic sunt clarificate de cãtre Evanghelie. Fiecare principiu din Cuvântullui Dumnezeu îºi are locul sãu, fiecare fapt însemnãtatea lui. Iar structura completã, caplan ºi execuþie, dã mãrturie despre Autorul ei. Nici o minte în afarã de a Celui Infinitnu putea concepe sau împlini o asemenea structurã.

Cele mai înalte facultãþi ale minþii omeneºti sunt chemate la o activitate intensãcând se cerceteazã diferitele pãrþi scripturistice ºi se studiazã legãturile dintre ele.Nimeni nu se poate angaja într-un asemenea studiu fãrã sã dezvolte puterea minþii.

Iar valoarea mintalã a studiului biblic nu rezidã numai în cercetarea adevãrului ºiordonarea lui. Ea constã ºi în efortul cerut pentru a pãtrunde temele prezentate. Minteaocupatã numai cu chestiunile comune se piperniceºte ºi slãbeºte. Dacã nu i se dãniciodatã însãrcinarea de a înþelege marile ºi pãtrunzãtoarele adevãruri, îºi pierde dupãun timp puterea de creºtere. Ca o apãrare împotriva acestei degenerãri ºi ca unstimulent pentru dezvoltare, nimic nu poate egala studiul Cuvântului lui Dumnezeu.Ca mijloc de educaþie intelectualã, Biblia este mai eficientã decât oricare altã carte sauoricare alte cãrþi luate laolaltã. Mãreþia temelor ei, simplitatea plinã de demnitate aafirmaþiilor sale, frumuseþea imaginilor ei învioreazã ºi înalþã gândirea aºa cum nimicaltceva nu o poate face. Nici un alt studiu nu poate oferi o asemenea putere minþii,precum efortul de a prinde adevãrurile formidabile ale revelaþiei divine. Mintea astfeladusã în contact cu gândurile Celui Infinit nu poate avea un alt curs decât acela alcreºterii ºi întãririi.

ªi încã mai mare este puterea Bibliei în dezvoltarea naturii spirituale. Omul, creatpentru pãrtãºie cu Dumnezeu, nu-ºi poate gãsi decât într-o asemenea tovãrãºieadevãrata viaþã ºi dezvoltare. Creat pentru a gãsi în Dumnezeu

{Ed 125}

cea mai înaltã bucurie a sa, el nu poate gãsi în nimic altceva lucrul care sãpotoleascã focul inimii sau sã satisfacã foamea ºi setea sufletului. Cel care studiazãCuvântul lui Dumnezeu cu un spirit sincer ºi educabil, cãutând sã-i înþeleagãadevãrurile, va fi adus în legãturã cu Autorul lui; ºi nu existã vreo limitã a

Folio Views Help 65


posibilitãþilor lui de dezvoltare - în afarã de cazul în care alege el însuºi aceasta.

Prin diversitatea de stiluri ºi subiecte, Biblia are ceva care sã stârneascã interesulfiecãrei minþi ºi sã facã apel la fiecare inimã. În paginile ei, se gãseºte cea mai vecheistorie; biografiile cele mai aproape de viaþa realã; principii de guvernare pentrucontrolul statal, pentru administrarea bunurilor - principii pe care înþelepciuneaomeneascã nu le-a egalat niciodatã. Ea conþine cea mai adâncã filozofie, poezia ceamai delicatã ºi mai sublimã, cea mai pateticã ºi mai plinã de pasiune. Scrierile biblicesunt infinit superioare ca valoare operei oricãrui autor uman, chiar ºi când se credecontrariul; dar când sunt privite în relaþie cu marele lor gând central, ele au un orizontincomparabil mai mare, de o valoare infinit mai mare. Privit în lumina acestei idei,fiecare subiect are o nouã semnificaþie. În adevãrurile declarate cu cea mai maresimplitate sunt implicate principii care sunt tot atât de sus precum cerul ºi careîmbrãþiºeazã veºnicia.

Tema centralã a Bibliei, tema în jurul cãreia graviteazã oricare alta din întreagacarte, este planul de rãscumpãrare, refacerea în sufletul omului a chipului luiDumnezeu. De la primul licãr de speranþã din sentinþa pronunþatã în Eden ºi pânã laultima fãgãduinþã slãvitã a Apocalipsei, "Ei vor vedea faþa Lui ºi Numele Lui va fi pefrunþile lor" (Apocalipsa 22,4) povara fiecãrei cãrþi ºi a fiecãrui pasaj din Biblie estedesfãºurarea acestei teme minunate - ridicarea omului - puterea lui

{Ed 126}

Dumnezeu, "care ne dã biruinþa prin Domnul nostru Isus Hristos". 1 Corinteni15,57

Cel care pãtrunde acest gând are înaintea sa un orizont nesfârºit de studiu. Arecheia care va deschide înaintea-i întreaga vistierie a Cuvântului lui Dumnezeu.

ªtiinþa mântuirii este ºtiinþa tuturor ºtiinþelor; ºtiinþa care reprezintã studiulîngerilor ºi al tuturor inteligenþelor din lumile necãzute; ºtiinþa care angajeazã atenþiaDomnului ºi Mântuitorului nostru; ºtiinþa care descoperã intenþia nãscutã în minteaCelui Infinit - "care a fost þinutã ascunsã timp de veacuri" (Romani 16,25); ºtiinþa careva constitui studiul celor rãscumpãraþi ai lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor fãrãnumãr. Acesta este cel mai înalt studiu în care îi este omului cu putinþã sã se angajeze.El va da vigoare minþii ºi va înãlþa sufletul.

"Un folos mai mult al ºtiinþei este cã înþelepciunea þine în viaþã pe cei ce o au"."Cuvintele pe care vi le-am spus Eu", zicea Isus, "sunt duh ºi viaþã". "ªi viaþa veºnicãeste aceasta: sã Te cunoascã pe Tine, singurul Dumnezeu adevãrat, ºi pe Isus Hristos,pe care L-ai trimis Tu." Eclesiastul 7,12; Ioan 6,63; 17,3

Energia creatoare, care a chemat lumile la viaþã, existã în Cuvântul lui Dumnezeu.Acest Cuvânt oferã putere; naºte viaþã. Fiecare poruncã este o fãgãduinþã; acceptatã decãtre voinþã, primitã în suflet, aduce cu ea viaþa Celui Infinit. Transformã firea ºireface sufletul dupã chipul lui Dumnezeu.

Folio Views Help 66


Viaþa astfel atribuitã este susþinutã în acelaºi fel. "Cu orice cuvânt care iese dingura lui Dumnezeu" (Matei 4,4) va trãi omul.

Mintea ºi sufletul sunt zidite din materialul folosit ca hranã pentru ele; rãmânedoar ca noi sã hotãrâm cu ce vor

{Ed 127}

fi hrãnite. Stã în puterea oricãrui om alegerea subiectelor cu care se vor ocupagândurile ºi care vor modela caracterul. Despre fiecare fãpturã umanã care areprivilegiul de a avea acces la Scripturi, Dumnezeu spune: "Îi scriu toate poruncileLegii Mele." "Cheamã-Mã, ºi-þi voi rãspunde; ºi îþi voi vesti lucruri mari, lucruriascunse, pe care nu le cunoºti." Osea 8,12; Ieremia 33,3

Având Cuvântul lui Dumnezeu în mâinile sale, fiecare fiinþã omeneascã, oricare arfi starea pe care o are în viaþã, poate avea parte de tovãrãºia pe care ºi-o alege. Înpaginile lui, el poate conversa cu cei mai buni ºi mai nobili reprezentanþi ai raseiumane ºi poate asculta glasul Celui Veºnic când Acesta vorbeºte cu oamenii. În timpce studiazã ºi mediteazã la temele asupra cãrora "îngerii doresc sã priveascã" (1 Petru1,12), el se poate bucura de compania lor. El poate cãlca pe urmele paºilorÎnvãþãtorului divin ºi asculta cuvintele Sale, ca atunci când El propovãduia pe munte,pe câmp ºi pe mare. Poate trãi în aceastã lume în atmosfera cerului, împãrtãºind celorîntristaþi ºi ispitiþi ai acestui pãmânt gânduri de speranþã ºi o dorinþã fierbinte de a fisfinþi, el însuºi venind mai aproape ºi mai aproape în tovãrãºia cu Cel Nevãzut; ºi,asemenea celui din vechime care umbla cu Dumnezeu, apropiindu-se tot mai mult depragul lumii veºnice, pânã când porþile se vor deschide ºi el va intra acolo. Nu se vasimþi ca un strãin. Vocile care îl vor întâmpina sunt glasurile celor sfinþi care,nevãzuþi, i-au fost tovarãºi pe pãmânt - glasuri pe care a învãþat de aici sã ledeosebeascã ºi sã le iubeascã. Cel care a trãit, prin Cuvântul lui Dumnezeu, întovãrãºie cu Cerul se va simþi ca acasã în compania Cerului.

{Ed 128}

ªtiinþa ºi Biblia

"Cine nu vede în toate acestea dovada cã mâna Domnului a fãcut asemenealucruri?"

Întrucât ºi cartea naturii, ºi Cartea descoperirii divine poartã amprenta aceleiaºiMinþi supreme, acestea nu pot sã nu vorbeascã în armonie. Prin diferite metode ºi înlimbi diferite, ele dau mãrturie despre aceleaºi mari adevãruri. ªtiinþa descoperãneîncetat noi lucruri care produc mirare; dar ea nu aduce din cercetãrile ei nimic care,înþeles aºa cum se cuvine, sã vinã în conflict cu revelaþia divinã. Cartea naturii ºi cea aCuvântului scris aruncã luminã una asupra celeilalte. Ele ne familiarizeazã cuDumnezeu, învãþându-ne ceva despre legile prin care El lucreazã.

Folio Views Help 67


Concluziile trase în mod eronat din fapte observate în naturã au dus, cu toateacestea, la un presupus conflict între ºtiinþã ºi revelaþie; ºi, în efortul de a restabiliarmonia, au fost adoptate interpretãri ale Scripturii care submineazã ºi distrug forþaCuvântului lui Dumnezeu. S-a vãzut cã geologia contrazice interpretarea literalã araportului biblic al Creaþiunii. Milioane de ani, se pretinde, au fost necesari pentru capãmântul sã evolueze din haos; ºi, pentru a "potrivi" Biblia dupã aceastã presupusãdescoperire ºtiinþificã, se zice cã zilele Creaþiei au fost perioade enorme de timp,nedefinit de lungi, acoperind mii sau chiar milioane de ani.

{Ed 129}

O asemenea concluzie este total deplasatã. Raportul Bibliei este în armonie cu sineînsuºi ºi cu învãþãtura naturii. Despre prima zi petrecutã în lucrarea Creaþiunii existãraportul: "Astfel, a fost o searã ºi apoi a fost o dimineaþã; aceasta a fost ziua întâi."Geneza 1,5. ªi se spune în esenþã acelaºi lucru despre fiecare din primele ºase zile alesãptãmânii Creaþiunii. Inspiraþia declarã cã a existat o zi care consta într-o searã ºi odimineaþã, ca oricare alta de atunci pânã în zilele noastre. Cu privire la lucrareaCreaþiunii însãºi, mãrturia divinã este: "Cãci El zice, ºi se face; porunceºte, ºi ceporunceºte ia fiinþã." Psalmii 33,9. Cât timp sã-I fi fost necesar pentru evoluþiapãmântului din haos Celui care poate sã aducã la existenþã în acest fel nenumãratelumi? Trebuie oare sã cãlcãm în picioare Cuvântul Sãu pentru a-I explica lucrãrile?

Este adevãrat cã rãmãºiþe descoperite în pãmânt dovedesc existenþa unor oameni,animale ºi plante mult mai mari decât oricare, cunoscute astãzi. Acestea sunt privite cadovedind existenþa vieþii vegetale ºi animale înainte de timpul raportului biblic. Înlegãturã cu acestea însã, istoria biblicã ne furnizeazã explicaþii ample. Înainte dePotop, dezvoltarea vieþii vegetale ºi animale era superioarã celei care a fost cunoscutãde atunci încoace. La Potop, scoarþa pãmântului s-a crãpat, au avut loc schimbãrisemnificative, iar în procesul de formare a noii scoarþe au fost pãstrate multe doveziale vieþii antediluviene. Întinsele pãduri îngropate în pãmânt în timpul potopului - careau fost, de atunci, transformate în cãrbune - formeazã marile bazine carbonifere ºi îºioferã rezervele de petrol care contribuie la confortul ºi bunãstarea noastrã de astãzi.Aceste lucruri, când sunt aduse la luminã, sunt tot atâþia martori lipsiþi de grai, careatestã adevãrul din Cuvântul lui Dumnezeu.

{Ed 130}

Înruditã cu teoria despre evoluþia pãmântului este teoria care explicã evoluþiaomului - cununa slãvitã a creaþiei - dintr-o linie ascendentã de germeni, moluºte ºipatrupezi.

Când se ia în considerare care sunt ocaziile de cercetare ºtiinþificã ale omului, câtde scurtã este viaþa sa, cât de limitatã este sfera sa de acþiune, cât de restrânsã esteviziunea sa, cât de frecvente ºi cât de mari sunt erorile din concluziile pe care le trage- mai cu seamã privind evenimentele care se presupune cã sunt anterioare istoriei

Folio Views Help 68


biblice, - cât de des aºa-zisele deducþii ºtiinþifice sunt revizuite sau lepãdate, cu câtãseninãtate este, din timp în timp, crescutã sau micºoratã perioada de dezvoltare apãmântului cu milioane de ani ºi cum teoriile înaintate de diferiþi oameni de ºtiinþã vinîn conflict unele cu altele - dacã þinem seama de toate acestea, vom consimþi noi,pentru privilegiul de a urmãri descinderea noastrã din germeni, moluºte ºi maimuþe, sãrespingem acea declaraþie a Sfintei Scripturi, atât de mãreaþã în simplitatea ei:"Dumnezeu a fãcut pe om dupã chipul Sãu, l-a fãcut dupã chipul lui Dumnezeu"?Geneza 1,27. Vom respinge noi acel raport genealogic - mai nobil decât oricare dincele þinute la mare cinste în curþile împãrãteºti - "fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu"?Luca 3,38

Înþelese în mod corect, atât descoperirile ºtiinþei, cât ºi experienþele vieþii sunt înarmonie cu mãrturia Scripturii în ce priveºte lucrarea neîncetatã a lui Dumnezeu înnaturã.

În imnul consemnat de Neemia, leviþii cântau: "Tu, Doamne, numai Tu ai fãcutcerurile, cerurile cerurilor ºi toatã oºtirea lor, pãmântul cu tot ce este pe el ºi mãrile cutot ce cuprind ele. Tu dai viaþã tuturor acestor lucruri, ºi oºtirea cerurilor se închinãînaintea Ta." Neemia 9,6

În ceea ce priveºte acest pãmânt, Scriptura declarã cã lucrarea de Creaþie a fostsfârºitã. "Lucrãrile Lui fuseserã isprãvite încã de la întemeierea lumii." Evrei 4,3.

{Ed 131}

Însã puterea lui Dumnezeu este încã exercitatã pentru susþinerea obiectelor creaþieiSale. Inima bate ºi o rãsuflare este urmatã de alta nu pentru cã mecanismul, odatã pusîn miºcare, continuã sã funcþioneze prin energia existentã în sine. Fiecare respiraþie,fiecare bãtaie a inimii reprezintã o dovadã a grijii Aceluia în care trãim, ne miºcãm ºine aflãm fiinþa. De la cea mai neînsemnatã insectã pânã la om, fiecare fiinþã estedependentã zilnic de providenþa Sa.

"Toate aceste vieþuitoare Te aºteaptã ca sã le dai hrana la vreme. Le-o dai Tu, ele oprimesc; îþi deschizi Tu mâna, ele se saturã de bunãtãþile Tale. Îþi ascunzi Tu Faþa, eletremurã; le iei Tu suflarea, ele mor ºi se întorc în þãrâna lor. Îþi trimiþi Tu suflarea, elesunt zidite ºi înnoieºti astfel faþa pãmântului." Psalmii 104,27-30

"El întinde miazã-noaptea deasupra golului ºi spânzurã pãmântul pe nimic. Leagãapele în norii Sãi, ºi norii nu se sparg sub greutatea lor. ... A tras o boltã pe faþa apelorca hotar între luminã ºi întuneric."

"Stâlpii cerului se clatinã ºi se înspãimântã la ameninþarea Lui. Prin puterea Luitulburã marea, prin priceperea Lui îi sfarmã furia. Suflarea Lui însenineazã cerul,mâna Lui strãpunge ºarpele fugar. ªi acestea sunt doar marginile cãilor Sale, ºi numaiadierea lor uºoarã ajunge pânã la noi! Dar tunetul lucrãrilor Lui puternice cine-l vaauzi?" Iov 26,7-10; 26,11-14

"Domnul umblã în furtunã ºi în vârtej, ºi norii sunt praful picioarelor Lui." Naum

Folio Views Help 69


1,3

Formidabila putere care lucreazã pretutindeni în naturã ºi susþine toate lucrurile nueste, aºa cum susþin unii oameni de ºtiinþã, doar un principiu universal, o energievitalã.

{Ed 132}

Dumnezeu este duh; cu toate acestea, este o Persoanã care existã, cãci omul a fostfãcut dupã chipul Sãu. Ca Persoanã, Dumnezeu S-a descoperit în Fiul Sãu. Isus,oglindirea slavei Tatãlui "ºi întipãrirea Fiinþei Lui" (Evrei 1,3), a fost vãzut pe pãmântasemenea unui om. El a venit în lume ca Mântuitor, având trup material. Tot caMântuitor, în carne ºi oase, S-a înãlþat la cer. Ca Mântuitor întrupat face mijlocire încurþile cereºti. Înaintea tronului lui Dumnezeu, slujeºte în favoarea noastrã "Unul caun fiu al omului". Daniel 7,13

Apostolul Pavel, scriind prin Duhul Sfânt, declarã despre Hristos cã "Toate au fostfãcute prin El ºi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile ºi toate se þin prin El".Coloseni 1,16.17. Mâna care sprijinã lumile în spaþiu, mâna care þine toate lucrurilepretutindeni în universul lui Dumnezeu în ordinea în care sunt aranjate ºi în neobositalor activitate, este mâna care a fost bãtutã în cuie pe cruce pentru noi.

Mãreþia lui Dumnezeu este pentru noi de necuprins. "Domnul Îºi are scaunul dedomnie în ceruri" (Psalmii 11,4); cu toate acestea, prin Duhul Sãu, este prezentpretutindeni. El are o cunoaºtere intimã a tuturor lucrãrilor mâinilor Sale ºi un interespersonal faþã de acestea.

"Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieºte atât de sus? El îºi pleacãprivirile sã vadã ce se face în ceruri ºi pe pãmânt."

"Unde mã voi duce departe de Duhul Tãu ºi unde voi fugi departe de Faþa Ta?Dacã mã voi sui în cer, Tu eºti acolo, dacã mã voi culca în locuinþa morþilor iatã-Te ºiacolo."

"Dacã voi lua aripile zorilor ºi mã voi duce sã locuiesc la marginea mãrii, ºi acolomâna Ta mã va cãlãuzi ºi dreapta Ta mã va apuca." Psalmii 113,5.6; 139,7-10

{Ed 133}

"ªtii când stau jos ºi când mã scol ºi de departe îmi pãtrunzi gândul. ªtii cândumblu ºi când mã culc ºi cunoºti toate cãile mele. ... Tu mã înconjori pe dinapoi ºi pedinainte ºi-Þi pui mâna peste mine. O ºtiinþã atât de minunatã este mai presus deputerile mele: este prea înaltã ca s-o pot prinde." Psalmii 139,2-6

Creatorul tuturor lucrurilor a fost Acela care a hotãrât adaptarea minunatã amijloacelor pentru atingerea unui þel, a resurselor pentru necesitãþi. Dumnezeu a fostAcela care a avut grijã ca în lumea materialã toate dorinþele sãdite de El sã poatã fisatisfãcute. El a creat sufletul omului, cu capacitatea lui de a cunoaºte ºi de a iubi. ªinu ar fi în spiritul Sãu, dacã ar lãsa cerinþele sufletului nesatisfãcute. Nici un principiu

Folio Views Help 70


intangibil, nici o esenþã impersonalã sau o abstracþiune oarecare nu poate satisfacenevoile ºi dorinþele fierbinþi ale fiinþelor omeneºti în aceastã viaþã de luptã cu pãcatul,tristeþea ºi durerea. Nu este suficient sã crezi în lege ºi forþã, în lucruri care sunt lipsitede milã ºi nu aud niciodatã strigãtul dupã ajutor. Avem nevoie sã ºtim cã existã unbraþ atotputernic, care ne va susþine în picioare, cã existã un Prieten infinit, care arecompasiune faþã de noi. Avem nevoie sã ne prindem bine de o mânã caldã, sã neîncredem într-o inimã plinã de gingãºie. ªi Dumnezeu chiar aºa S-a descoperit pe Sineîn Cuvântul Sãu.

Cel care studiazã, intrând adânc în tainele naturii, îºi va da cel mai bine seama deignoranþa ºi slãbiciunea lui. Îºi va da seama cã existã adâncimi ºi înãlþimi pe care nu lepoate atinge, secrete pe care nu le poate pãtrunde, arii largi ale adevãrului, care stauînaintea lui, încã nepãtrunse. Va fi ºi el gata sã spunã, alãturi de Newton: "Îmi pare cãam fost asemenea unui copil pe þãrmul mãrii, care gãseºte pietricele ºi scoici în timpce oceanul adevãrului rãmâne nedescoperit chiar înaintea mea".

{Ed 134}

Studenþii cei mai profunzi în domeniul ºtiinþific sunt siliþi sã recunoascã în naturãlucrarea puterii infinite. Însã pentru raþiunea umanã lipsitã de ajutor, învãþãturilenaturii nu pot fi altfel decât contradictorii ºi dezamãgitoare. Ele nu pot fi citite decât înlumina revelaþiei divine. "Prin credinþã pricepem." Evrei 11,3

"La început Dumnezeu." Geneza 1,1. Numai aici poate gãsi mintea odihnã, pentruîntrebãrile ei arzãtoare, ca un zbor al porumbelului cãtre arcã. Deasupra, dedesubt,oriunde, existã Dragostea Infinitã, lucrând în toate lucrurile pentru a împlini "oricedorinþã de bunãtate". 2 Tesaloniceni 1,11

"În adevãr, însuºirile nevãzute ale Lui, puterea Lui veºnicã ºi dumnezeirea Lui sevãd lãmurit, de la facerea lumii, când te uiþi cu bãgare de seamã la ele în lucrurilefãcute de El." Romani 1,20. Dar mãrturia lor nu poate fi înþeleasã decât cu ajutorulÎnvãþãtorului divin. "Care dintre oameni cunoaºte lucrurile omului, în afarã de duhulomului, care este în el? Tot aºa: nimeni nu cunoaºte lucrurile lui Dumnezeu în afarãde Duhul lui Dumnezeu." 1 Corinteni 2,11

"Când va veni Mângâietorul, Duhul adevãrului, are sã vã cãlãuzeascã în totadevãrul." Ioan 16,13. Numai cu ajutorul acelui Duh care la început "se miºca pedeasupra apelor", cu al Cuvântului prin care "toate lucrurile au fost fãcute", cu alacelei Lumini adevãrate "care lumineazã pe orice om care vine în lume" poate fiinterpretatã corect mãrturia ºtiinþei. Numai prin cãlãuzirea lor pot fi descoperite celemai adânci adevãruri.

Numai sub îndrumarea Celui Atoateºtiitor, studiind lucrãrile Sale, vom deveni înstare sã gândim aºa cum a gândit El.

{Ed 135}

Folio Views Help 71


Principii ºi metode în afaceri

"Cine umblã fãrã prihanã, umblã fãrã teamã."

Nu existã nici o ramurã a afacerilor - în sensul corect al cuvântului - pentru careBiblia sã nu ofere o pregãtire în cel mai înalt grad. Principiile ei, acelea de sârguinþã,cinste, economie, cumpãtare ºi curãþenie sunt secretul adevãratului succes. Acesteprincipii, aºa cum sunt ele descoperite în Cartea Proverbele, constituie un tezaur alînþelepciunii practice. Unde ar putea gãsi comerciantul, meºteºugarul, directorul, înorice ramurã de afaceri, maxime mai bune pentru sine sau pentru angajaþii sãi decâtcele care se gãsesc în aceste cuvinte ale înþelepþilor:

"Dacã vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângã împãraþi, nu lângãoamenii de rând." Proverbele 22,29

"Oriunde se munceºte este ºi câºtig, dar oriunde numai se vorbeºte, este lipsã."Proverbele 14,23

"Leneºul doreºte mult, ºi totuºi n-are nimic". "Beþivul ºi cel ce se dedã laîmbuibare sãrãcesc, ºi aþipirea te face sã porþi zdrenþe." Proverbele 13,4; 23,21

"Cine umblã cu bârfeli, dã pe faþã lucrurile ascunse; ºi cu cel ce nu-ºi poate þinegura sã nu te amesteci." Proverbele 20,19

"Cine îºi înfrâneazã vorbele, cunoaºte ºtiinþa;" dar "orice nebun se lasã stãpânit deaprindere." Proverbele 17,27; 20,3

{Ed 136}

"Nu intra pe cãrarea celor rãi ºi nu umbla pe calea celor nelegiuiþi." "Poate mergecineva pe cãrbuni aprinºi fãrã sã-i ardã picioarele?" Proverbele 4,14; 6,28

"Cine umblã cu înþelepþii se face înþelept." Proverbele 13,20

"Cine îºi face mulþi prieteni, îi face3 spre nenorocirea lui." Proverbele 18,24

Întreaga sferã a obligaþiilor noastre este acoperitã de acel cuvânt al lui Hristos:"Tot ce voiþi sã vã facã vouã oamenii, faceþi-le ºi voi la fel". Matei 7,12

Cât de mulþi oameni au scãpat de prãbuºire financiarã ºi ruinã, plecând urechea laaceste avertizãri, repetate adesea ºi scoase în evidenþã în Scripturi:

"Cel ce vrea sã se îmbogãþeascã repede nu rãmâne nepedepsit. " Proverbele 28,20

"Bogãþia câºtigatã fãrã trudã scade, dar ce se strânge încetul cu încetul, creºte."Proverbele 13,11

"Comorile câºtigate cu o limbã mincinoasã sunt o deºertãciune care fuge, ºi eleduc la moarte. " Proverbele 21,6

"Cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dã cu împrumut." Proverbele 22,7

"Cui se pune chezaº pentru altul îi merge rãu, dar cine se teme sã se punã chezaº

Folio Views Help 72


este liniºtit." Proverbele 11,15

"Nu muta hotarul vãduvei, ºi nu intra în ogorul orfanilor, cãci rãzbunãtorul lor esteputernic: El le va apãra pricina împotriva ta". "Cine asupreºte pe sãrac ca sã-ºimãreascã avuþia va trebui sã dea ºi el altuia mai bogat ºi va duce lipsã." "Cine sapãgroapa altuia cade el în ea, ºi piatra se întoarce peste cel ce o prãvãleºte." Proverbele23,10.11; 22,16; 26,27

{Ed 137}

Acestea sunt principii de care þine bunãstarea societãþii, atât a asociaþiilor laice, câtºi a celor religioase. Aceste principii pãstreazã în siguranþã proprietatea ºi viaþa.Pentru tot ceea ce face ca încrederea ºi cooperarea sã fie posibile, lumea este datoareLegii lui Dumnezeu, aºa cum este ea datã în Cuvântul Sãu ºi cum o gãsim adesea îninimile oamenilor, într-o mãsurã destul de redusã, fiind aproape ºtearsã.

Cuvintele psalmistului: "Mai mult preþuieºte pentru mine legea gurii Tale decât omie de lucruri de aur ºi de argint" (Psalmii 119,72) declarã un lucru care este adevãratdintr-un punct de vedere, care nu are de-a face cu religia. Ele afirmã un adevãr absolutºi încã unul care este recunoscut în lumea afacerilor. Chiar ºi în aceastã erã a pasiuniidupã bani, când competiþia este acerbã ºi metodele atât de lipsite de scrupule, este încãlarg acceptat cã, pentru un tânãr care îºi începe viaþa, integritatea de caracter,sârguinþa, cumpãtarea, puritatea ºi calitatea de a fi econom constituie un capital maibun decât orice sumã de bani, fãrã nimic altceva.

Cu toate acestea, chiar ºi dintre cei care apreciazã valoarea acestor calitãþi ºi admitfaptul cã Biblia este sursa lor, puþini sunt cei ce recunosc principiul de care depind.

Ceea ce stã la temelia integritãþii în afaceri ºi a adevãratului succes esterecunoaºterea faptului cã Dumnezeu este proprietar. Creatorul tuturor lucrurilor esteadevãratul patron. Noi suntem administratorii Sãi. Tot ceea ce avem reprezintã un bunpe care ni l-a încredinþat pentru a fi folosit conform îndrumãrilor Lui.

Aceasta este o obligaþie a fiecãrei fiinþe omeneºti. Ea are de-a face cu întreagasferã a activitãþii umane. Fie cã recunoaºtem, fie cã nu recunoaºtem, suntem totuºiadministratorii Lui, pentru cã Dumnezeu ne-a dãruit talente ºi facilitãþi ºi ne-a plasatîn lume pentru a face o lucrare hotãrâtã de El.

{Ed 138}

Fiecãrui om i s-a încredinþat "datoria lui" (Marcu 13,34), lucrarea pentru care îl faccapabil calitãþile lui, lucrarea care va avea ca rezultat cel mai mare bine al lui ºi alsemenilor sãi ºi va aduce cea mai mare onoare lui Dumnezeu.

Astfel, afacerea sau chemarea noastrã este o parte a marelui plan al lui Dumnezeuºi, atâta vreme cât se desfãºoarã dupã voia Sa, El Însuºi rãspunde de rezultate. Fiind"împreunã lucrãtori cu Dumnezeu" (1 Corinteni 3,9) partea noastrã este acceptarea cucredincioºie a îndrumãrilor Sale. În acest fel, nu mai existã loc pentru griji pline deneliniºte. Se cere hãrnicie, loialitate, purtare de grijã, economie ºi discreþie. Fiecare

Folio Views Help 73


calitate trebuie exercitatã la capacitatea ei maximã. Dar noi vom depinde nu derezultatul încununat de succes al eforturilor noastre, ci de fãgãduinþa lui Dumnezeu.Cuvântul care l-a hrãnit pe Israel în pustie, care l-a susþinut pe Ilie în timpul foametei,are aceeaºi putere ºi astãzi. "Nu vã îngrijoraþi dar, zicând: 'Ce vom mânca?' Sau: 'Cevom bea?' ... Cãutaþi mai întâi Împãrãþia lui Dumnezeu ºi neprihãnirea Lui, ºi toateaceste lucruri vi se vor da pe deasupra." Matei 6,31-33

Acela care dã oamenilor puterea de a strânge avere a legat o obligaþie de acest dar.El pretinde o anumitã parte din tot ceea ce dobândim. Zecimea este a Domnului."Orice zeciuialã din pãmânt, fie din roadele pãmântului, fie din rodul pomilor", "dincirezi ºi din turme, din tot ce trece sub toiag, sã fie o zeciuialã închinatã Domnului."Leviticul 27,30.32. Legãmântul pe care l-a fãcut Iacov la Betel aratã sfera acesteiobligaþii. "Din tot ce-mi vei da," spune el, "îþi voi da a zecea parte". Geneza 28,22

"Aduceþi însã la casa vistieriei toate zeciuielile" (Maleahi 3,10), aceasta esteporunca lui Dumnezeu. Nu se face nici un apel la recunoºtinþa

{Ed 139}

sau generozitatea noastrã. Aceasta nu este decât o chestiune de cinste. Zecimeaeste a Domnului; iar El ne îndeamnã sã Îi dãm înapoi ceea ce este al Sãu.

"Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare sã fie gãsit credincios în lucrulîncredinþat lui." 1 Corinteni 4,2. Dacã cinstea este un principiu esenþial al vieþii deafaceri, nu ar trebui oare sã ne recunoaºtem obligaþia faþã de Dumnezeu - obligaþiacare stã la baza tuturor celorlalte?

Prin poziþia pe care o avem ca ispravnici, suntem plasaþi de asemenea sub obligaþiafaþã de oameni, nu numai faþã de Dumnezeu. Fiecare fãpturã omeneascã esteîndatoratã infinitei iubiri a Rãscumpãrãtorului pentru darurile vieþii. Hranã,îmbrãcãminte, adãpost, trup, minte ºi suflet - toate sunt cumpãrate cu sângele Sãu. Iarprin obligaþia recunoºtinþei ºi slujirii, care se impun astfel, Hristos ne-a legat desemenii noºtri. El ne îndeamnã: "Slujiþi-vã unii altora în dragoste." Galateni 5,13."Adevãrat vã spun cã, ori de câte ori aþi fãcut aceste lucruri unuia din aceºti foarteneînsemnaþi fraþi ai Mei, Mie Mi le-aþi fãcut." Matei 25,40

"Eu sunt dator," declarã Pavel, "ºi Grecilor ºi Barbarilor, ºi celor învãþaþi ºi celorneînvãþaþi." Romani 1,14. La fel suntem ºi noi. Prin tot ceea ce viaþa noastrã a fost maimult binecuvântatã decât a altora avem obligaþia faþã de fiecare fãpturã umanã cãreiaîi putem face bine.

Aceste adevãruri se aplicã ºi la cãmarã, ºi la pungã. Bunurile de care dispunem nusunt ale noastre, ºi acest lucru nu poate fi pierdut din vedere fãrã a ne afla înprimejdie. Suntem ispravnici, iar de modul în care ne achitãm de obligaþia pe care oavem faþã de Dumnezeu ºi oameni depinde atât bunãstarea semenilor noºtri, cât ºipropriul destin pentru viaþa aceasta ºi cea care va veni.

"Unul care dã cu mânã largã ajunge mai bogat, iar altul care economiseºte prea

Folio Views Help 74


mult nu face decât sã

{Ed 140}

sãrãceascã". "Aruncã-þi pâinea pe ape ºi dupã multã vreme o vei gãsi iarãºi!""Sufletul binefãcãtor va fi sã-turat ºi cel ce udã pe alþii va fi udat ºi el." Proverbele11,24.25; Eclesiastul 11,1

"Nu te chinui ca sã te îmbogãþeºti ... Abia þi-ai aruncat ochii spre ea ºi nu mai este;cãci bogãþia îºi face aripi ºi, ca vulturul, îºi ia zborul spre ceruri." Proverbele 23,4.5

"Daþi ºi vi se va da; ba încã vi se va turna în sân o mãsurã bunã, îndesatã, clãtinatã,care se va vãrsa pe deasupra. Cãci cu ce mãsurã veþi mãsura, cu aceea vi se vamãsura." Luca 6,38

"Cinsteºte pe Domnul cu averile tale ºi cu cele dintâi roade din tot venitul tãu, cãciatunci grânarele îþi vor fi pline de belºug ºi teascurile tale vor geme de must."Proverbele 3,9.10

"Aduceþi însã la casa vistieriei toate zeciuielile, ca sã fie hranã în Casa Mea;puneþi-Mã astfel la încercare, zice Domnul oºtirilor, ºi veþi vedea dacã nu vã voideschide zãgazurile cerurilor ºi dacã nu voi turna peste voi belºug de binecuvântare.ªi voi mustra pentru voi pe cel ce mãnâncã (lãcusta) ºi nu vã va nimici roadelepãmântului, ºi viþa nu va fi neroditoare în câmpiile voastre ... Toate neamurile vã vorferici atunci, cãci veþi fi o þarã plãcutã." Maleahi 3,10-12

"Dacã veþi urma legile Mele, dacã veþi pãzi poruncile Mele ºi le veþi împlini, vãvoi trimite ploi la vreme, pãmântul îºi va da roadele, ºi pomii de pe câmp îºi vor daroadele. Abia veþi treiera grâul ºi veþi începe culesul viei, iar culesul viei va þine

{Ed 141}

pânã la semãnãturã; veþi avea pâine din belºug, veþi mânca ºi vã veþi sãtura ºi veþilocui fãrã fricã în þara voastrã. Voi da pace în þarã ºi nimeni nu vã va tulbura somnul."Leviticul 26,3-6

"Învãþaþi-vã sã faceþi binele, cãutaþi dreptatea, ocrotiþi pe cel asuprit, faceþi dreptateorfanului, apãraþi pe vãduvã!" "Ferice de cel ce îngrijeºte de cel sãrac! Cãci în ziuanenorocirii Domnul îl izbãveºte, Domnul îl pãzeºte ºi-l þine în viaþã. El este fericit pepãmânt ºi nu-l lasã la bunul plac al vrãjmaºilor lui". "Cine are milã de sãrac,împrumutã pe Domnul ºi El îi va rãsplãti binefacerea." Isaia 1,17; Psalmii 41,1.2;Proverbele 19,17

Cel care face aceastã investiþie îºi asigurã o comoarã dublã. Pe lângã aceea pe care,cu oricât de multã înþelepciune o va înmulþi, va trebui s-o pãrãseascã în cele din urmã,el strânge o avere pentru veºnicie - acea bogãþie a caracterului care este cea maivaloroasã avere din cer sau de pe pãmânt.

Procedee cinstite în afaceri

"Domnul cunoaºte zilele oamenilor cinstiþi ºi moºtenirea lor þine pe vecie. Ei nu

Folio Views Help 75


rãmân de ruºine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete." Psalmii37,18.19

"Cel ce umblã în neprihãnire, cel ce face voia lui Dumnezeu ºi spune adevãrul dininimã", care "nu-ºi ia vorba înapoi, dacã face un jurãmânt în paguba lui", "cel cenesocoteºte un câºtig scos prin stoarcere, cel ce îºi trage mâinile înapoi, ca sã nuprimeascã mitã ... ºi îºi leagã ochii ca sã nu vadã rãul, acela va locui în locurile înalte;... i se va da pâine ºi apa nu-i va lipsi. Ochii tãi vor vedea pe Împãrat în strãlucireaLui, vor privi þara în toatã întinderea ei." Psalmii 15,2-4; Isaia 33,15-17

{Ed 142}

Dumnezeu a oferit în Cuvântul Sãu o imagine a omului prosper - cel a cãrui viaþã afost în sensul cel mai adevãrat un succes, un om pe care atât cerul, cât ºi pãmântulsunt încântate sã-l onoreze. Despre experienþa lui, Iov însuºi spune:

"Cum nu sunt ca în zilele puterii mele, când Dumnezeu veghea ca un prieten pestecortul meu, când Cel Atotputernic încã era cu mine ºi când copiii mei stãteau în jurulmeu; ... Dacã ieºeam sã mã duc la poarta cetãþii ºi dacã îmi pregãteam un scaun înpiaþã, tinerii se trãgeau înapoi la apropierea mea, bãtrânii se sculau ºi stãteau înpicioare. Mai marii îºi opreau cuvântãrile ºi îºi puneau mâna la gurã. Glasulcãpeteniilor tãcea ºi li se lipea limba de cerul gurii. Urechea care mã auzea, mã numeafericit; ochiul care mã vedea mã lãuda. Cãci scãpam pe sãracul care cerea ajutor ºi peorfanul lipsit de sprijin. Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam debucurie inima vãduvei. Mã îmbrãcam cu dreptatea ºi-i slujeam de îmbrãcãminte;neprihãnirea îmi era manta ºi turban. Orbului îi eram ochi ºi ºchiopului picior. Celornenorociþi le eram tatã ºi cercetam pricina celui necunoscut." Iov 29,4-16

"Dacã petrecea strãinul noaptea afarã, dacã nu mi-aº fi deschis uºa sã intrecãlãtorul ..." Iov 31,32

"Oamenii mã ascultau ºi aºteptau ... ªi nu puteau izgoni seninãtatea de pe frunteamea. Îmi plãcea sã mã duc la ei ºi mã aºezam în fruntea lor, eram ca un împãrat înmijlocul unei oºtiri, ca un mângâietor lângã niºte întristaþi." Iov 29,21-25

"Binecuvântarea Domnului îmbogãþeºte ºi El nu lasã sã fie urmatã de nici unnecaz." Proverbele 10,22

{Ed 143}

"Cu mine este bogãþia ºi slava," declarã Înþelepciunea, "avuþiile trainice ºidreptatea". Proverbele 8,18

Biblia aratã, de asemenea, ºi rezultatul despãrþirii de principiile corecte atât înraporturile noastre cu Dumnezeu, cât ºi în cele pe care le avem unul cu celãlalt. Celorcãrora le-a încredinþat darurile Sale, dar care sunt indiferenþi la cerinþele Lui,Dumnezeu le spune:

"Aºa vorbeºte acum Domnul oºtirilor: Uitaþi-vã cu bãgare de seamã la cãile

Folio Views Help 76


voastre! Semãnaþi mult, ºi strângeþi puþin, mâncaþi, ºi tot nu vã sãturaþi, beþi, ºi tot nuvã potoliþi setea, vã îmbrãcaþi, ºi tot nu vã este cald, ºi cine câºtigã o simbrie, o puneîntr-o pungã spartã. ... Vã aºteptaþi la mult, ºi iatã cã aþi avut puþin; l-aþi adus acasã,dar Eu l-am suflat". "Atunci, când veneau la o grãmadã de douãzeci de mãsuri, nuerau în ea decât zece; când veneau la teasc sã scoatã cincizeci de mãsuri, nu erau în eldecât douãzeci!" "Se cade sã înºele un om pe Dumnezeu, cum Mã înºelaþi voi? Darvoi întrebaþi: 'Cu ce Te-am înºelat?' Cu zeciuielile ºi darurile de mâncare". "Pentru ce?zice Domnul oºtirilor. Din pricina Casei Mele care stã dãrâmatã." Hagai 1,5-9; 2,16;Maleahi 3,8; Hagai 1,10

"De aceea, pentru cã pe sãrac îl cãlcaþi în picioare, ... mãcar cã aþi zidit case depiatrã cioplitã, nu le veþi locui; mãcar cã aþi sãdit vii foarte bune, nu veþi bea din vinullor!" "Domnul va trimite împotriva ta blestemul, tulburarea ºi ameninþarea, în mijlocultuturor lucrurilor de care te vei apuca". "Fiii tãi ºi fiicele tale vor fi date ca roabe pemâna altui popor, þi se vor topi ochii de dor, uitându-te toatã ziua dupã ei, ºi mâna tava fi fãrã putere." Amos 5,11; Deuteronom 28,20.32

"Ca o potârniche, care cloceºte niºte ouã pe care nu le-a ouat ea, aºa este cel ceagoniseºte bogãþii pe nedrept; trebuie sã le pãrãseascã în mijlocul zilelor sale, ºi laurmã nu este decât un nebun." Ieremia 17,11

{Ed 144}

Socotelile fiecãrei afaceri, detaliile fiecãrei tranzacþii sunt trecute în revistã decenzori nevãzuþi, agenþi ai Celui care nu face niciodatã compromis cu nedreptatea,care nu trece niciodatã rãul cu vederea, care nu acoperã niciodatã lucrul necinstit.

"Când vezi în þarã pe cel sãrac nãpãstuit ºi jefuit în numele dreptului ºi dreptãþii, sãnu te miri de lucrul acesta! Cãci peste cel mare vegheazã altul mai mare, ºi peste eitoþi Cel Preaînalt ..." "Nu este nici întuneric, nici umbra morþii unde sã se poatãascunde cei ce fac fãrãdelegea." Eclesiastul 5,8; Iov 34,22

"Îºi înalþã gura pânã la ceruri ºi limba le cutreierã pãmântul. De aceea aleargãlumea la ei, înghite apã din plin, ºi zice: 'Ce ar putea sã ºtie Dumnezeu ºi ce ar puteasã cunoascã Cel Preaînalt?'" "Iatã ce ai fãcut - ºi Eu am tãcut. Þi-ai închipuit cã Eusunt ca tine. Dar te voi mustra ºi îþi voi pune totul sub ochi!" Psalmii 73,9-11; 50,21

"Am ridicat din nou ochii ºi m-am uitat ºi iatã cã era un sul de carte, care zbura. ...Acesta este blestemul care este peste toatã þara; cãci, dupã cum este scris pe el, oricehoþ ºi oricine jurã strâmb va fi nimicit cu desãvârºire de aici. Îl trimit, zice Domnuloºtirilor, ca sã intre în casa hoþului ºi a celui ce jurã strâmb în Numele Meu, ca sãrãmânã în casa aceea ºi s-o mistuie împreunã cu lemnele ºi pietrele ei." Zaharia 5,1-4

Legea lui Dumnezeu pronunþã sentinþa de condamnare asupra fiecãrui om careface rãul. Se poate ca el sã nesocoteascã glasul acela, sã caute sã acopere strigãtul deavertizare, dar în zadar. Este urmãrit de el. Acesta se face auzit. Îi spulberã liniºtea.Dacã nu îl ia în seamã, îl urmãreºte

Folio Views Help 77


{Ed 145}

pânã în mormânt. Dã mãrturie împotriva lui la judecatã. Un foc nestins, mistuie încele din urmã suflet ºi trup.

"Ce foloseºte unui om sã câºtige toatã lumea, dacã îºi pierde sufletul? Sau ce va daun om în schimb pentru sufletul sãu?" Marcu 8,36.37

Aceasta este întrebarea care cere sã fie luatã în considerare de fiecare pãrinte,învãþãtor, student - de fiecare fãpturã omeneascã, tânãr sau vârstnic. Nici un proiect deafaceri sau plan de viaþã nu poate fi sãnãtos sau complet, dacã îmbrãþiºeazã numai aniiscurþi ai vieþii de acum ºi nu are soluþii pentru viitorul nesfârºit. Tinerii sã fie învãþaþisã ia veºnicia în calculele lor. Sã fie învãþaþi sã aleagã principiile ºi sã caute valorile cuadevãrat nepieritoare - sã-ºi strângã "o comoarã nesecatã în ceruri, unde nu se apropiehoþul ºi unde nu roade molia"; sã-ºi facã prieteni "cu ajutorul bogãþiilor nedrepte",pentru ca atunci când totul piere, aceºtia sã îi "primeascã în corturile veºnice." Luca12,33; 16,9

Toþi cei ce împlinesc lucrurile acestea fac cea mai bunã pregãtire pentru viaþã înlumea aceasta. Nici un om nu-ºi poate strânge o comoarã în cer fãrã a-ºi descoperiviaþa de pe pãmânt îmbogãþitã ºi înnobilatã în felul acesta.

"Evlavia este folositoare în orice privinþã, întrucât ea are fãgãduinþa vieþii de acumºi a celei viitoare." 1 Timotei 4,8

{Ed 146}

Biografii biblice

"Prin credinþã au cucerit ei împãrãþii, au fãcut dreptate, s-au vindecat de boli."

Pentru educator, nici o altã parte a Bibliei nu este mai valoroasã decât biografiileacesteia. Aceste biografii sunt deosebite de toate celelalte prin aceea cã sunt perfectconforme cu realitatea. Oricãrei minþi finite îi este cu neputinþã sã interpreteze corect,în toate lucrurile, faptele alteia. Nimeni în afarã de Acela care citeºte în inimã, caresesizeazã izvoarele tainice ale motivaþiei ºi acþiunii nu poate sã contureze caracteruldupã adevãrul absolut sau sã ofere imaginea perfect valabilã a unei vieþi omeneºti.Numai în Cuvântul lui Dumnezeu se face o asemenea descriere.

Biblia nu învaþã nici un adevãr cu mai multã claritate decât acela cã ceea ce facemeste rezultatul a ceea ce suntem. Într-o mare mãsurã, experienþele vieþii sunt rodulpropriilor gânduri ºi fapte.

"Nu nimereºte blestemul neîntemeiat." Proverbele 26,2

"Bine de cel neprihãnit! Lui îi va merge bine, cãci se va bucura de rodul faptelorlui. Vai de cel rãu! Lui îi va merge rãu, cãci va culege rodul faptelor Lui." Isaia3,10.11

Folio Views Help 78


"Ascultã ºi tu, pãmântule! Iatã, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, careva fi rodul gândurilor lui." Ieremia 6,19

Îngrozitor este adevãrul acesta ºi el ar trebui întipãrit adânc în minte. Fiecare faptãacþioneazã asupra autorului ei. Dar se poate ca o fiinþã omeneascã sã nu recunoascãniciodatã, în relele care îi otrãvesc viaþa, rodul a ceea ce el însuºi a semãnat. Chiar ºiîn aceste condiþii, nu suntem lipsiþi de nãdejde.

{Ed 147}

Pentru a câºtiga dreptul de întâi nãscut, care era deja al lui prin fãgãduinþa luiDumnezeu, Iacov a recurs la înºelãciune ºi a cules roadele: ura fratelui sãu. El a fost larândul lui nedreptãþit ºi înºelat în timpul celor douãzeci de ani de exil ºi a fost în celedin urmã nevoit sã-ºi afle siguranþa fugind; ºi a cules ºi o a doua recoltã, prin aceea cãrelele din propriul caracter au prins rãdãcini ºi au adus roade în fiii lui; aceasta fiind oimagine cât se poate de fidelã cu pedepsele ce caracterizeazã viaþa omeneascã.

Însã Dumnezeu spune: "Nu vreau sã cert în veci, nici sã þin o mânie necurmatãcând înaintea Mea cad în leºin duhurile ºi sufletele pe care le-am fãcut. Din pricinapãcatului lãcomiei lui M-am mâniat ºi l-am lovit, M-am ascuns, în supãrarea Mea, ºicel rãzvrãtit a urmat ºi mai mult pe cãile inimii lui. I-am vãzut cãile, ºi totuºi îl voitãmãdui; îl voi cãlãuzi, ºi-l voi mângâia, pe el ºi pe cei ce plâng împreunã cu el. ...Pace, pace celui de departe ºi celui de aproape! zice Domnul. Da, Eu îl voi tãmãdui!"Isaia 57,16-19

În nenorocirea lui, Iacov nu s-a lãsat copleºit. Se pocãise ºi se strãduise sã facãispãºire pentru nedreptatea care îl fãcea vinovat faþã de fratele sãu. Iar când a fostameninþat cu moartea prin mânia lui Esau, el a cãutat ajutor la Dumnezeu. "S-a luptatcu îngerul ºi a fost biruitor, a plâns ºi s-a rugat de el". "ªi l-a binecuvântat acolo."Osea 12,4. Geneza 32,29. Cel iertat s-a ridicat în virtutea puterii Sale, nu tot caînºelãtor, ci ca un prinþ al lui Dumnezeu. El nu câºtigase doar izbãvirea de fratele sãuorbit de furie, ci izbãvirea de sine însuºi. Fusese frântã puterea rãului din propria safire; caracterul sãu a fost transformat.

Spre searã, a fost luminat. Iacov, privind istoria vieþii sale, a recunoscut puterea luiDumnezeu, care l-a apãrat: "Dumnezeul care m-a cãlãuzit de când m-am nãscut pânãîn ziua aceasta, Îngerul care m-a izbãvit de orice rãu". Geneza 48,15.16

{Ed 148}

Aceeaºi experienþã este repetatã în istoria fiilor lui Iacov - pãcatul care duce lapedeapsã ºi pocãinþa care aduce în viaþã roada neprihãnirii.

Dumnezeu nu Îºi anuleazã legile. Nu lucreazã în afara lor. Nu desface lucrareapãcatului. În schimb, transformã. Prin harul Sãu, blestemul lucreazã aºa, încât sãaducã binecuvântare.

Din fiii lui Iacov, Levi era unul dintre cei mai cruzi ºi rãzbunãtori, unul din cei doi

Folio Views Help 79


vinovaþi în gradul cel mai înalt de uciderea prin trãdare a sihemiþilor. Trãsãturile luiLevi, reflectate în descendenþii lui, a adus asupra lor decretul divin: "Îi voi împãrþi înIacov ºi-i voi risipi în Israel." Geneza 49,7. Însã pocãinþa a adus reformã; iar princredincioºia lor faþã de Dumnezeu, în mijlocul apostaziei celorlalte triburi, blestemuls-a transformat într-o dovadã a celei mai înalte cinstiri.

"În vremea aceea, Domnul a despãrþit seminþia lui Levi ºi i-a poruncit sã ducãchivotul legãmântului Domnului, sã stea înaintea Domnului ca sã-I slujeascã ºi sãbinecuvânteze poporul în Numele Lui". "Legãmântul Meu cu el era un legãmânt deviaþã ºi de pace. I l-am dat ca sã se teamã de Mine ºi el s-a temut de Mine, a tremuratde Numele Meu. ... A umblat cu Mine în pace ºi în neprihãnire ºi pe mulþi i-a abãtutde la rãu." Deuteronom 10,8; Maleahi 2,5.6

Slujitorii numiþi ai Sanctuarului, leviþii, nu au primit nici o moºtenire funciarã; eilocuiau împreunã în cetãþi puse deoparte pentru ei ºi primeau sprijin din zecimile,jertfele ºi darurile date în slujba lui Dumnezeu. Ei erau învãþãtorii poporului, oaspeþila toate sãrbãtorile lor ºi cinstiþi pretutindeni ca slujitori ºi reprezentanþi ai luiDumnezeu. Întregii naþiuni i s-a dat porunca:

{Ed 149}

"Cât vei trãi în þara ta, vezi sã nu cumva sã pãrãseºti pe Levit". "Levi n-are niciparte de moºie, nici moºtenire cu fraþii lui: Domnul este moºtenirea lui." Deuteronom12,19; 10,9

Sã cucereºti prin credinþã

Adevãrul cã omul "este dupã cum gândeºte în inima lui" (Proverbele 23,7) îºigãseºte o altã ilustraþie în experienþa lui Israel. La marginea Canaanului, iscoadelecare se întorseserã de la cercetarea þãrii au dat raportul. Frumuseþea ºi rodniciaþinutului au fost pierdute din vedere de teama dificultãþilor pe care aveau sã leîntâmpine în lupta pentru ocuparea lui. Cetãþile care îºi înãlþau zidurile pânã la ceruri,rãzboinicii uriaºi, carele de fier le ºtirbeau credinþa. Lãsându-L pe Dumnezeu în afaraacestei chestiuni, mulþimea a aprobat ca un ecou hotãrârea iscoadelor necredincioase:"Nu putem sã ne suim împotriva poporului acestuia, cãci este mai tare decât noi."Numeri 13,31. Cuvintele lor s-au dovedit adevãrate. Nu au fost în stare sã se suie ºiºi-au irosit vieþile în pustie.

Cu toate acestea, doi dintre cei doisprezece, care vãzuserã þinutul, au raþionat cutotul altfel. "Haidem sã ne suim ºi sã punem mâna pe þarã, cãci vom fi biruitori"(Numeri 13,30), au îndemnat ei, considerând cã fãgãduinþa lui Dumnezeu erasuperioarã uriaºilor, cetãþilor cu ziduri fortificate sau carelor din fier. Pentru ei,cuvântul lor a fost adevãrat. Deºi au împãrtãºit cei patruzeci de ani de rãtãcire prindeºert cu fraþii lor, Caleb ºi Iosua au intrat în þara fãgãduitã. La fel de curajos ca atuncicând a ieºit cu oºtile Domnului din Egipt, Caleb a cerut ca parte a sa cetãþile întãriteale uriaºilor. În tãria lui Dumnezeu, el i-a izgonit pe canaaniþi. Viile ºi grãdinile de

Folio Views Help 80


mãslini unde îi cãlcaserã picioarele au intrat în posesia sa. Deºi laºii ºi rãzvrãtiþiipieriserã în pustie, bãrbaþii credinþei au mâncat din strugurii Eºcolului.

{Ed 150}

Biblia nu pune nici un adevãr într-o luminã mai puternicã decât faptul cã primejdiaînsoþeºte fie ºi o singurã îndepãrtare de la ceea ce este drept - primejdie atât pentru celce face rãul, cât ºi pentru toþi cei pe care-i ajunge influenþa lui. Exemplul are o putereminunatã; iar când este folosit în sfera tendinþelor rele ale firii noastre, devine aproapeirezistibil.

Cel mai puternic bastion al viciului în lumea noastrã nu este viaþa nelegiuitã apãcãtosului abandonat sau a unui paria degenerat; este acea viaþã care pare altminterivirtuoasã, onorabilã ºi nobilã, dar în care este nutrit un pãcat, în care este îngãduit unviciu. Pentru sufletul care se luptã în tainã cu o ispitã enormã, tremurând chiar pemarginea prãpastiei, un asemenea exemplu este una dintre cele mai puternice seducþiicãtre pãcat. Cel care, înzestrat cu cele mai înalte concepþii despre viaþã, adevãr ºionoare, încalcã totuºi de bunãvoie un singur precept al Legii sfinte a lui Dumnezeuºi-a transformat darurile nobile într-o momealã cãtre pãcat. Geniu, talent, compasiune,chiar ºi fapte generoase ºi pline de bunãtate pot fi în felul acesta camuflaje ale luiSatana, prin care sã ademeneascã suflete în prãpastia ruinei.

Din acest motiv, Dumnezeu a dat atâtea exemple care aratã rezultatele fie ºi numaiale unei singure fapte greºite. Din povestea tristã a acelui singur pãcat care a adusmoartea în lume ºi toatã nenorocirea noastrã o datã cu pierderea Edenului ºi pânã laraportul despre acela care L-a vândut pe Domnul slavei pentru treizeci de arginþi,biografiile Bibliei abundã în astfel de exemple, date pentru a fi asemenea unorsemnale de avertizare, plasate lângã drumurile care se despart de cãrarea ce duce laviaþã.

Existã, de asemenea, avertizãri prin consemnarea rezultatelor ce au urmat, fie ºinumai a unui act de cedare în faþa greºelii ºi slãbiciunii omeneºti, ca rod al îndepãrtãriide credinþã.

{Ed 151}

Printr-un singur eºec al credinþei, Ilie ºi-a oprit lucrarea vieþii. Grea fusese povarape care o purtase pentru Israel; pline de credincioºie fuseserã avertizãrile lui legate deidolatria naþionalã; ºi adâncã fusese bunãvoinþa lui de a veghea ºi aºtepta vreo dovadãde pocãinþã în timpul celor trei ani ºi jumãtate de foamete. Stãtuse singur pentruDumnezeu pe muntele Carmel. Prin puterea credinþei, idolatria a fost lepãdatã ºiploaia binecuvântatã a dat mãrturie despre ploile de binecuvântãri care aºteptau sã fierevãrsate asupra lui Israel. Atunci, în oboseala ºi slãbiciunea sa, a fugit în urmaameninþãrilor Izabelei ºi, singur în pustie, s-a rugat sã moarã. Credinþa îl pãrãsise. Elnu avea sã sfârºeascã lucrarea pe care o începuse. Dumnezeu i-a poruncit sã ungã peun altul care sã fie profet în locul sãu.

Folio Views Help 81


Însã Dumnezeu luase în seamã slujirea din inimã a servului Sãu. Ilie nu avea sãpiarã descurajat ºi singur în pustie. Nu era pentru el coborârea în mormânt, ci înãlþareaîmpreunã cu îngerii lui Dumnezeu în prezenþa slavei Sale.

Rapoartele acestor vieþi declarã cã orice fãpturã umanã va înþelege într-o zi cãpãcatul poate aduce numai ruºine ºi pierdere; cã necredinþa înseamnã eºec; dar cã milalui Dumnezeu se coboarã oricât de adânc; cã sufletul care se pocãieºte este înãlþat decredinþã pentru a se alãtura fiilor lui Dumnezeu prin adopþiune.

Disciplinarea prin suferinþã

Toþi cei care aduc în aceastã lume o slujire sincerã lui Dumnezeu sau oamenilorprimesc o instruire pregãtitoare în ºcoala întristãrii. Cu cât este mai mare sarcinaîncredinþatã ºi cu cât este mai înalt serviciul adus, cu atât este mai grea punerea laprobã ºi mai severã disciplinarea.

Studiaþi experienþele lui Iosif ºi Moise, ale lui Daniel

{Ed 152}

ºi David. Comparaþi istoria vieþii timpurii a lui David cu istoria lui Solomon ºianalizaþi rezultatele.

În tinereþea sa, David s-a aflat în strânsã legãturã cu Saul, iar ºederea sa la curte ºirelaþia lui cu familia împãratului i-au fãcut o idee despre grijile, necazurile ºiîncurcãturile ascunse de strãlucirea ºi fastul regalitãþii. El a vãzut ce puþin valoreazãslava omeneascã atunci când este chematã sã aducã pace sufletului. ªi s-a întors cubucurie ºi uºurare de la curtea împãratului la stânã ºi turme.

Când, din pricina invidiei lui Saul, a devenit un fugar prin pustie, David, lipsit deajutorul omenesc, s-a sprijinit cu mai multã hotãrâre de Dumnezeu. Nesiguranþa ºineliniºtea vieþii din pustie, primejdia continuã în care se afla, necesitatea frecventã dea fugi, caracterul oamenilor care s-au adunat la el acolo - cei care "se aflau în nevoie,care aveau datorii sau care erau nemulþumiþi" (1 Samuel 22,2) - toate acestea au dus lalucrul esenþial, o severã auto-disciplinare. Aceste experienþe i-au stimulat ºi dezvoltatputerea de a lucra cu oamenii, compasiunea pentru cei oprimaþi ºi ura faþã denedreptate. De-a lungul anilor de aºteptare ºi primejdie, David a învãþat sã gãseascã înDumnezeu liniºtea, sprijinul, viaþa sa. A învãþat cã el putea ajunge la tron numai prinputerea lui Dumnezeu; cã ar fi putut sã conducã în mod înþelept numai prinînþelepciunea Sa. Numai în procesul pregãtirii în ºcoala greutãþilor ºi a întristãrii aputut David sã lase în urmã acest raport - mãcar cã dupã aceea a fost întinat de marelesãu pãcat - anume cã "David a împãrãþit peste Israel ºi fãcea judecatã ºi dreptate la totpoporul lui." 2 Samuel 8,15

Disciplina care a caracterizat experienþa timpurie a lui David lipsea din cea a luiSolomon. În împrejurãri, caracter ºi viaþã, el pãrea avantajat mai presus de oricinealtcineva. Nobil

Folio Views Help 82


{Ed 153}

în tinereþe, nobil în perioada bãrbãþiei, preaiubitul Dumnezeului Sãu, Solomon aînceput o domnie care promitea o mare prosperitate ºi cinste. Naþiunile lumii seminunau de cunoºtinþele ºi perspicacitatea omului cãruia Dumnezeu îi dãduseînþelepciune. Însã mândria adusã de prosperitate a provocat despãrþirea de Dumnezeu.De la bucuria comuniunii divine, Solomon s-a întors sã caute satisfacþie în plãcerilesenzuale. Despre aceastã experienþã, el spune:

"Am fãcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sãdit vii; mi-am fãcut grãdini ºilivezi de pomi ... Mi-am strâns argint ºi aur ºi bogãþii ca de împãraþi ºi þãri. Mi-amadus cântãreþi ºi cântãreþe, ºi desfãtarea fiilor oamenilor: o mulþime de femei. Amajuns mare, mai mare decât toþi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. ... Tot ce mi-aupoftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nici o veselie, ci am lãsat-o sã sebucure de toatã truda mea. ... Apoi, când m-am uitat cu bãgare de seamã la toatelucrãrile pe care le fãcusem cu mâinile mele ºi la truda cu care le fãcusem, am vãzutcã în toate este numai deºertãciune ºi goanã dupã vânt ºi cã nu este nimic trainic subsoare. Atunci mi-am întors privirile spre înþelepciune, prostie ºi nebunie. Cãci ce vaface omul care va veni dupã împãrat? Ceea ce s-a fãcut ºi mai înainte. Atunci, am urâtviaþa. ... Mi-am urât pânã ºi toatã munca pe care am fãcut-o sub soare." Eclesiastul2,4-12.17.18

Prin propria-i experienþã amarã, Solomon a învãþat lipsa de substanþã a unei vieþicare îºi cautã cel mai înalt bine în lucrurile pãmânteºti. El a ridicat altare zeilor pãgâni,numai pentru a afla cât de zadarnicã este fãgãduinþa lor de a da odihnã sufletului.

În anii sãi de pe urmã, obosit ºi însetat dupã ce

{Ed 154}

a bãut de la puþurile crãpate ale pãmântului, Solomon s-a întors sã bea de la izvorulvieþii. Pentru generaþiile care au urmat, prin Duhul Inspiraþiei, el a scris raportulistoriei anilor sãi irosiþi, cu lecþia lor de avertizare. ªi astfel, deºi roadele aduse desãmânþa pe care o semãnase fuseserã culese de poporul sãu, sub forma unor recolte alerãului, lucrarea vieþii lui Solomon nu a fost cu totul pierdutã. În cele din urmã,disciplina suferinþei ºi-a împlinit lucrarea ºi pentru el.

Dar cu asemenea zori, cât de glorios ar fi putut fi miezul zilei vieþii lui Solomon,dacã ar fi învãþat în tinereþea sa lecþia pe care a predat-o suferinþa în vieþile altora!

Punerea la probã a lui Iov

Pentru cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, cei care "sunt chemaþi dupã planul Sãu"(Romani 8,28), biografia biblicã are o lecþie încã ºi mai înaltã a lucrãrii suferinþei."Voi Îmi sunteþi martori, zice Domnul, cã Eu sunt Dumnezeu" (Isaia 43,12), martoricã El este bun ºi cã bunãtatea Sa este bunãtatea supremã. "Am ajuns o priveliºtepentru lume, îngeri ºi oameni." 1 Corinteni 4,9

Folio Views Help 83


Altruismul, principiul Împãrãþiei lui Dumnezeu, este principiul pe care-l urãºteSatana; el îi tãgãduieºte însãºi existenþa. De la începutul marii controverse, el s-astrãduit sã dovedeascã faptul cã principiile dupã care acþioneazã Dumnezeu suntegoiste; ºi el procedeazã la fel cu cei care-I slujesc lui Dumnezeu. Lucrarea lui Hristosºi a tuturor celor ce-I poartã Numele este aceea de a dovedi falsitatea pretenþiei luiSatana.

Isus a venit în chip de om în scopul de a ilustra altruismul în propria Sa viaþã. ªitoþi aceia care acceptã acest principiu trebuie sã fie împreunã lucrãtori cu El,demonstrându-l în viaþa practicã. Sã aleagã ceea ce este drept, pentru cã aºa este drept,sã ia poziþie pentru adevãr cu preþul suferinþei ºi sacrificiului - "Aceasta estemoºtenirea

{Ed 155}

robilor Domnului, iar neprihãnirea lor vine de la Mine, zice Domnul." Isaia 54,17

Foarte de timpuriu în istoria lumii este cons, nat raportul vieþii unuia asupra cãruias-a purtat aceastã controversã iscatã de Satana.

Despre Iov, patriarhul din Uþ, mãrturia Aceluia care cerceteazã inimile a fost: "Nueste nimeni ca el pe pãmânt. Este un om fãrã prihanã ºi curat la suflet, care se teme deDumnezeu ºi se abate de la rãu."

Împotriva acestui om, Satana a adus o acuzaþie dispreþuitoare: "Oare degeaba seteme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui ºi tot ce este al lui? ... Dar iaîntinde-Þi mâna ºi atinge-te de tot ce are"; "atinge-Te de oasele ºi de carnea lui, ºi suntîncredinþat cã Te va blestema în faþã."

Domnul a spus lui Satana: "Iatã, îþi dau pe mânã tot ce are, numai asupra lui sã nuîntinzi mâna". "Iatã, þi-l dau pe mânã: numai cruþã-i viaþa."

Având aceastã permisiune, Satana a spulberat tot ceea ce avea Iov: turme ºi cirezi,slujitori ºi slujnice, fii ºi fiice; ºi el "a lovit pe Iov cu o bubã rea din talpa picioruluipânã în creºtetul capului." Iov 1,8-12; 2,5-7

ªi la cupa sa a mai fost adãugat un element al amãrãciunii. Prietenii sãi, care nuvedeau în nenorocire decât o platã a pãcatului, au apãsat asupra duhului sãu rãnit ºiîmpovãrat cu acuzaþiile lor, conform cãrora Iov se fãcea vinovat de nelegiuire.

În mod aparent pãrãsit de cer ºi pãmânt, dar pãstrându-ºi strâns credinþa înDumnezeu ºi fiind conºtient de integritatea sa, îndurerat ºi încurcat, a strigat:

"M-am dezgustat de viaþã!" "Ah! de m-ai ascunde în locuinþa morþilor, de m-aiacoperi pânã-Þi va trece mânia ºi de mi-ai rândui o vreme când Îþi vei aduce iarãºiaminte de mine!" Iov 10,1; 14,13

{Ed 156}

"Iatã, þip de silnicie, ºi nimeni nu rãspunde; cer dreptate, ºi dreptate nu este! ... M-adezbrãcat de slava mea, mi-a luat cununa de pe cap ... A depãrtat pe fraþii mei de la

Folio Views Help 84


mine ºi prietenii mei s-au înstrãinat de mine. ... Aceia pe care îi iubeam s-au întorsîmpotriva mea. ... Fie-vã milã, fie-vã milã de mine, prietenii mei! Cãci mâna luiDumnezeu m-a lovit". "Oh! dacã aº ºti unde sã-L gãsesc, dacã aº putea sã ajung pânãla scaunul Lui de domnie. ... Dacã mã duc la rãsãrit, nu este acolo; dacã mã duc laapus, nu-L gãsesc; dacã are treabã la miazã-noapte, nu-L pot vedea; dacã Se ascundela miazã-zi, nu-L pot descoperi. Dar El ºtie ce cale am urmat; ºi, dacã m-ar încerca, aºieºi curat ca aurul". "Chiar dacã mã va ucide, tot mã voi încrede în El ". "Dar ºtiu cãRãscumpãrãtorul meu este viu ºi cã Se va ridica la urmã pe pãmânt. Chiar dacã mi seva nimici pielea ºi chiar dacã nu voi mai avea carne, voi vedea totuºi pe Dumnezeu. Îlvoi vedea ºi-mi va fi binevoitor, ochii mei Îl vor vedea, ºi nu ai altuia." Iov 19,7-21;23,3-10; 13,15; 19,25-27

Lui Iov i s-a întâmplat dupã credinþa sa. "Dacã m-ar încerca," a spus el, "aº ieºicurat ca aurul." Iov 23,10. Aºa a ºi fost. Prin rãbdarea sa neobositã, ºi-a apãratpropriul caracter ºi în felul acesta caracterul Aceluia al cãrui reprezentant era. ªi"Domnul a adus pe Iov iarãºi în starea lui de la început ... ªi Domnul i-a dat înapoiîndoit decât tot ce avusese. ... În cei din urmã ani ai sãi, Iov a primit de la Domnul maimulte binecuvântãri decât primise în cei dintâi." Iov 42,10-12

În raportul despre cei care au fost pãrtaºi, prin dãruire de sine, la suferinþele luiHristos

{Ed 157}

stau - unul în Vechiul Testament ºi celãlalt în Noul Testament - numele lui Ionatanºi Ioan Botezãtorul.

Ionatan a fost moºtenitor al tronului prin naºtere, ºtiindu-se însã înlãturat prinhotãrâre divinã; pentru rivalul sãu a fost cel mai delicat ºi credincios prieten, apãrândviaþa lui David chiar cu preþul primejduirii propriei vieþi; statornic lângã tatãl sãu prinzilele întunecate ale slãbirii puterii acestuia ºi tot lângã el cãzând în cele din urmã -numele lui Ionatan este preþuit în ceruri, iar pe pãmânt rãmâne ca mãrturie despreexistenþa ºi puterea iubirii altruiste.

Ioan Botezãtorul, când a apãrut ca vestitor al lui Mesia, a tulburat toatã naþiunea.Din loc în loc, paºii sãi erau urmaþi de mulþimi de oameni de orice rang ºi staresocialã. Totul s-a schimbat însã când a venit Acela despre care dãduse mãrturie.Mulþimile l-au urmat pe Isus ºi a pãrut cã lucrarea lui Ioan se apropia rapid de sfârºit.Cu toate acestea, credinþa lui nu a fost deloc ºovãielnicã. "Trebuie ca El sã creascã," aspus el, "iar eu sã mã micºorez." Ioan 3,30

Timpul a trecut ºi împãrãþia pe care Ioan o aºteptase cu atâta încredere nu a fostîntemeiatã. În temniþa lui Irod, fãrã aerul dãtãtor de viaþã ºi libertatea pustiei, el aaºteptat ºi a vegheat.

Nu s-a fãcut nici o intervenþie armatã, uºile închisorilor nu au fost sparte; darvindecarea bolnavilor, predicarea Evangheliei, înãlþarea sufletelor oamenilor

Folio Views Help 85


mãrturiseau despre misiunea lui Hristos.

Singur în temniþã, vãzând încotro se îndreaptã cãrarea sa, ca ºi a Stãpânului Sãu,Ioan a acceptat încrederea cu care era onorat - pãrtaº la jertfa lui Hristos. Soli cereºtil-au însoþit la mormânt. Inteligenþele universului, cãzute ºi necãzute, au fost martorelemodului în care el a demonstrat o slujire altruistã.

ªi în toate generaþiile care au trecut de atunci,

{Ed 158}

suflete suferinde au fost susþinute de mãrturia vieþii lui Ioan. De-a lungul secolelorde întuneric, în temniþã, pe eºafod, în flãcãri, bãrbaþi ºi femei au fost întãriþi dememoria aceluia despre care Hristos a declarat: "Dintre cei nãscuþi din femei, nu s-asculat nici unul mai mare decât Ioan Botezãtorul." Matei 11,11

"ªi ce voi mai zice? Cãci nu mi-ar ajunge vremea, dacã aº vrea sã vorbesc deGhedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel ºi de prooroci! Princredinþã au cucerit ei împãrãþii, au fãcut dreptate, au cãpãtat fãgãduinþe, au astupatgurile leilor, au stins puterea focului, au scãpat de ascuþiºul sãbiei, s-au vindecat deboli, au fost viteji în rãzboaie, au pus pe fugã oºtirile vrãjmaºe.

Femeile ºi-au primit înapoi pe morþii lor înviaþi; unii, ca sã dobândeascã o învieremai bunã, n-au vrut sã primeascã izbãvirea care li se dãdea ºi au fost chinuiþi. Alþii ausuferit batjocuri, bãtãi, lanþuri ºi închisoare; au fost uciºi cu pietre, tãiaþi în douã cufierãstrãul, chinuiþi; au murit uciºi de sabie, au pribegit îmbrãcaþi cu cojoace ºi în pieide capre, lipsiþi de toate, prigoniþi, munciþi, ei, de care lumea nu era vrednicã, aurãtãcit prin pustiuri, prin munþi, prin peºteri ºi prin crãpãturile pãmântului.

Toþi aceºtia, mãcar cã au fost lãudaþi pentru credinþa lor, totuºi n-au primit ce lefusese fãgãduit; pentru cã Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca sãn-ajungã ei la desãvârºire fãrã noi." Evrei 11,32-40

{Ed 159}

Poezii ºi cântece

"Orânduirile Tale sunt prilejul cântãrilor mele în casa pribegiei mele."

Primele ºi, de asemenea, cele mai înalte creaþii poetice cunoscute omului se gãsescîn Scripturi. Înainte sã fi cântat cel mai vechi poet al lumii, pãstorul din Madian anotat aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, adresate lui Iov - fiind, în mãreþia lor,neegalate ºi neatinse mãcar pe departe de cele mai înalte creaþii ale geniului uman:

"Unde erai tu când am întemeiat pãmântul?

Cine a închis marea cu porþi când s-a aruncat din pântecele mamei ei? Când i-amfãcut haina din nori ºi scutece din întuneric; când i-am pus hotar ºi când i-am puszãvoare ºi porþi; când am zis: 'Pânã aici sã vii, sã nu treci mai departe; aici sã þi se

Folio Views Help 86


opreascã mândria valurilor tale?' De când eºti, ai poruncit tu dimineþii? Ai arãtat tuzorilor locul lor?

Ai pãtruns tu pânã la izvoarele mãrii? Sau te-ai plimbat tu prin fundurileadâncului? Þi s-au deschis porþile morþii? Sau ai vãzut tu porþile umbrei morþii? Aicuprins tu cu privirea întinderea pãmântului? Vorbeºte, dacã ºtii toate aceste lucruri.Unde este drumul care duce la locaºul luminii? ªi întunericul unde îºi are locuinþa? ...

{Ed 160}

Ai ajuns tu pânã la cãmãrile zãpezii? Ai vãzut tu cãmãrile grindinei, pe care lepãstrez pentru vremurile de strâmtorare, pentru zilele de rãzboi ºi de bãtãlie? Pe cecale se împarte lumina? ªi pe ce cale se împrãºtie vântul de rãsãrit pe pãmânt? Cine adeschis un loc de scurgere ploii ºi a însemnat drumul fulgerului ºi al tunetului, pentruca sã cadã ploaia pe un pãmânt fãrã locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni;pentru ca sã adape locurile pustii ºi uscate ºi ca sã facã sã încolþeascã ºi sã rãsarãiarba? Are ploaia tatã? Cine dã naºtere picãturilor de rouã? Din al cui sân iese gheaþaºi cine naºte promoroaca cerului, ca apele sã se îngroaºe ca o piatrã ºi faþa adânculuisã se întãreascã? Poþi sã înnozi tu legãturile Gãinuºei sau sã dezlegi frânghiileOrionului? Tu faci sã iasã la vremea lor semnele zodiacului ºi cârmuieºti Ursul marecu puii lui?" Iov 38,4-27; 38,31.32

Pentru frumuseþea exprimãrii, citiþi ºi descrierea primãverii, din CântareaCântãrilor:

"Cãci iatã cã a trecut iarna; a încetat ploaia ºi s-a dus. Se aratã florile pe câmp, avenit vremea cântãrii ºi se aude glasul turturicii în câmpiile noastre. Se pârguiescroadele în smochin ºi viile înflorite îºi rãspândesc mirosul. Scoalã-te, iubito, ºi vino,frumoaso." Cântarea Cântãrilor 2,11-13

ªi deloc inferioarã în frumuseþe este profeþia lui Balaam, adusã fãrã voia lui, princare binecuvânta pe Israel:

"Balac m-a adus din Aram. Împãratul Moabului m-a chemat din munþiiRãsãritului, zicând: 'Vino ºi blestemã-mi pe Iacov! Vino ºi defaimã-mi pe Israel!'Cum sã blestem eu pe cel pe care nu-l blestemã Dumnezeu? Cum sã defaim eu pe celpe care nu-l defaimã Domnul? Îl vãd din vârful stâncilor, îl privesc de pe înãlþimeadealurilor: este un popor care locuieºte deoparte ºi nu face parte dintre neamuri...

{Ed 161}

Iatã cã am primit poruncã sã binecuvântez. Da, El a binecuvântat, ºi eu nu potîntoarce. El nu vede nici o fãrãdelege în Iacov. Nu vede nici o rãutate în Israel.Domnul, Dumnezeul lui, este cu el. El este împãratul lui, veselia lui...

Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov, nici vrãjitoria împotriva luiIsrael. Acum se poate spune despre Iacov ºi Israel: Ce lucruri mari a fãcut Dumnezeu!Cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce vede vedenia Celui Atotputernic ...: Cefrumoase sunt corturile tale, Iacove! Locuinþele tale, Israele! Ele se întind ca niºte vãi,

Folio Views Help 87


ca niºte grãdini lângã un râu. Ca niºte copaci de aloe pe care i-a sãdit Domnul, ca niºtecedri pe lângã ape...

Aºa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce cunoaºte planurile CeluiPreaînalt ...: Îl vãd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea rãsare din Iacov,un toiag de cârmuire se ridicã din Israel...

Cel ce se naºte din Iacov domneºte ca stãpânitor." Numeri 23,7- 23; 24,4-6;24,16-19

Cântecul de laudã este atmosfera cerului; iar când cerul vine în contact cupãmântul, existã muzicã ºi cântare - "mulþumiri ºi cântãri de laudã." Isaia 51,3

Deasupra pãmântului nou-creat, aºa cum fusese conceput, frumos ºi nepãtat, subzâmbetul lui Dumnezeu, "stelele dimineþii izbucneau în cântãri de bucurie ºi ... toþi fiiilui Dumnezeu scoteau strigãte de veselie." Iov 38,7. Tot aºa, inimile omeneºti, înrezonanþã cu cerul, au rãspuns la bunãtatea lui Dumnezeu cu cântãri de laudã. Multedin evenimentele istoriei omeneºti au fost legate de cântãri.

{Ed 162}

Primul cântec raportat în Biblie de pe buzele oamenilor a fost acea glorioasãexplozie de mulþumire din partea mulþimii lui Israel la Marea Roºie:

"Voi cânta Domnului, cãci ªi-a arãtat slava: A nãpustit în mare pe cal ºi pe cãlãreþ.Domnul este tãria mea ºi temeiul cântãrilor mele de laudã: El m-a scãpat. El esteDumnezeul meu: pe El Îl voi lãuda; El este Dumnezeul tatãlui meu: pe El Îl voipreamãri."

"Dreapta Ta, Doamne, ºi-a fãcut vestitã tãria; Mâna Ta cea dreaptã, Doamne, azdrobit pe vrãjmaºi. ... Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tineminunat în sfinþenie, bogat în fapte de laudã, fãcãtor de minuni?"

"ªi Domnul va împãrãþi în veac ºi în veci de veci. ... Cântaþi Domnului, cãci ªi-aarãtat slava." Exodul 15,1.2.6-11; 18,21

Mari au fost binecuvântãrile primite de oameni ca rãspuns la cântãrile de laudã.Puþinele cuvinte care povestesc o experienþã din cãlãtoria prin pustie a lui Israel au olecþie vrednicã de atenþia noastrã:

"S-au dus la Beer (Fântânã). La aceastã fântânã, Domnul a zis lui Moise: 'Strângepoporul, ºi le voi da apã.'" Numeri 21,16. Atunci a cântat Israel cântarea aceasta:

"Þâºneºte, fântânã! Cântaþi în cinstea ei! Fântâna pe care au sãpat-o cãpeteniile, pecare au sãpat-o mai marii poporului, cu toiagul de cârmuire, cu toiegele lor!" Numeri21,17.18

Cât de adesea se repetã aceastã istorie în experienþa spiritualã! Cât de des, princuvintele cântecului sfânt, sunt date la o parte în suflet zãgazurile izvoarelor depocãinþã ºi credinþã, de speranþã, iubire ºi bucurie!

{Ed 163}

Folio Views Help 88


Cu cântece de laudã au înaintat armatele lui Israel cãtre marea izbãvire de subIosafat. La Iosafat ajunsese vestea de ameninþare cu rãzboi. "O mare mulþimeînainteazã împotriva ta", a fost solia, "fiii lui Moab ºi fiii lui Amon, ºi cu ei niºteMaoniþi". "În spaima sa, Iosafat ºi-a îndreptat faþa sã caute pe Domnul ºi a vestit unpost pentru tot Iuda. Iuda s-a adunat sã cheme pe Domnul, ºi au venit din toate cetãþilelui Iuda sã caute pe Domnul". Iar Iosafat, stând în curtea Templului înaintea poporuluisãu, ºi-a revãrsat sufletul în rugãciune, mãrturisind neajutorarea în care se afla Israel ºirugându-L pe Dumnezeu sã-ªi împlineascã fãgãduinþa. "Noi suntem fãrã putereînaintea acestei mari mulþimi care înainteazã împotriva noastrã," a spus el, "ºi nu ºtimce sã facem, dar ochii noºtri sunt îndreptaþi spre Tine!" 2 Cronici 2,2.1.3.4.12.

"Atunci Duhul Domnului a venit în mijlocul adunãrii peste Iahaziel", un levit. "ªiIahaziel a zis: Ascultaþi, tot Iuda ºi locuitorii din Ierusalim ºi tu, împãrate Iosafat! Aºavã vorbeºte Domnul: Nu vã temeþi ºi nu vã înspãimântaþi înaintea acestei marimulþimi, cãci nu voi veþi lupta, ci Dumnezeu. ... Nu veþi avea de luptat în luptaaceasta: aºezaþi-vã, staþi acolo ºi veþi vedea izbãvirea pe care v-o va da Domnul. ... Nuvã temeþi ºi nu vã înspãimântaþi; mâine, ieºiþi-le înainte, ºi Domnul va fi cu voi!" 2Cronici 20,14-17

"A doua zi, au pornit dis-de-dimineaþã spre pustia Tecoa." 2 Cronici 20,20.Înaintea armatei mergeau cântãreþii, înãlþându-ºi vocile în laudã cãtre Dumnezeu -lãudându-L pentru biruinþa fãgãduitã.

În cea de-a patra zi care a urmat, armata s-a întors în Ierusalim, încãrcatã de pradaluatã de la inamicii lor, cu laudã în cântare pentru victoria câºtigatã.

{Ed 164}

Prin cântare, David, în mijlocul vicisitudinilor vieþii sale schimbãtoare, era încomuniune cu cerul. Cu câtã sensibilitate sunt reflectate experienþele lui de pãstor încuvintele:

"Domnul este Pãstorul meu: nu voi duce lipsã de nimic. El mã paºte în pãºuniverzi ºi mã duce la ape de odihnã; ... Chiar dacã ar fi sã umblu prin valea umbreimorþii, nu mã tem de nici un rãu, cãci Tu eºti cu mine. Toiagul ºi nuiaua Ta mãmângâie." Psalmii 23,1-4

Ajuns la vârsta bãrbãþiei, ca fugar urmãrit, gãsind refugiu în stâncile ºi peºteriledin pustie, el a scris:

"Dumnezeule, Tu eºti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi înseteazã sufletuldupã Tine, îmi tânjeºte trupul dupã Tine, într-un pãmânt sec, uscat ºi fãrã apã. ... CãciTu eºti ajutorul meu ºi sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale."

"Pentru ce te mâhneºti, suflete ºi gemi înãuntrul meu? Nãdãjduieºte în Dumnezeu,cãci iarãºi Îl voi lãuda. El este mântuirea mea ºi Dumnezeul meu."

"Domnul este lumina ºi mântuirea mea: de cine sã mã tem? Domnul este

Folio Views Help 89


sprijinitorul vieþii mele: de cine sã-mi fie fricã?" Psalmii 63,1-7; 42,11; 27,1

Aceeaºi încredere rãzbate din cuvintele scrise când, ca împãrat detronat ºi lipsit decoroanã, David fuge din Ierusalim la revolta condusã de Absalom. Istovit de durereaºi oboseala fugii lui, el ºi cei ce-l însoþeau au zãbovit lângã Iordan pentru a se odihnicâteva ore. A fost trezit de avertizãrile care-l sileau sã fugã imediat. În întuneric,trebuia trecut acel curs de apã, adânc ºi repede, ºi aceasta de cãtre toatã suita lui,bãrbaþi, femei

{Ed 165}

ºi copilaºi; cãci în urma lor zoreau forþele fiului trãdãtor.

În acel ceas al celei mai negre încercãri, David a cântat:

"Eu strig cu glasul meu cãtre Domnul, ºi El îmi rãspunde din muntele Lui celsfânt. Mã culc, adorm ºi mã deºtept iarãºi, cãci Domnul este sprijinul meu. Nu mã temde zecile de mii de popoare care mã împresoarã din toate pãrþile." Psalmii 3,4-6

Dupã marele sãu pãcat, în suferinþa provocatã de remuºcãri ºi sila pe care i-oprovoca propria-i persoanã, s-a întors cu toate acestea cãtre Dumnezeu ca la cel maibun prieten al sãu:

"Ai milã de mine, Dumnezeule, în bunãtatea Ta! Dupã îndurarea Ta cea mare,ºterge fãrãdelegile mele! ... Curãþeºte-mã cu isop, ºi voi fi curat; spalã-mã, ºi voi fimai alb decât zãpada." Psalmii 51,1-7

În lunga sa viaþã, David nu a gãsit pe pãmânt nici un loc de odihnã. "Înaintea Ta,noi suntem niºte strãini ºi locuitori", a spus el, "ca toþi pãrinþii noºtri. Zilele noastre pepãmânt sunt ca umbra ºi fãrã nici o nãdejde." 1 Cronici 29,15

"Dumnezeu este adãpostul ºi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseºte niciodatãîn nevoi. De aceea nu ne temem, chiar dacã s-ar zgudui pãmântul ºi s-ar clãtina munþiiîn inima mãrilor."

"Este un râu ale cãrui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaº allocuinþelor Celui Preaînalt. Dumnezeu este în mijlocul ei: nu se clatinã; Dumnezeu oajutã în revãrsatul zorilor. ... Domnul oºtirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov esteun turn de scãpare pentru noi."

"Iatã, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci. El va fi cãlãuzanoastrã pânã la moarte." Psalmii 46,1.2; 46,4-7; 48,14

{Ed 166}

În viaþa Sa de pe pãmânt, Isus a întâmpinat ispita cu o cântare. Adesea, când serosteau cuvinte aspre, înþepãtoare, când atmosfera din jurul Lui era încãrcatã detristeþe, nemulþumire, neîncredere sau teamã paralizantã, se fãcea auzitã cântarea Saplinã de credinþã ºi voie bunã sfântã.

În acea tristã, ultimã searã a Cinei de Paºte, înainte de a ieºi în întâmpinareatrãdãrii ºi morþii sale, glasul I s-a înãlþat o datã cu psalmul:

Folio Views Help 90


"Fie Numele Domnului binecuvântat de acum ºi pânã în veac! De la rãsãritulsoarelui pânã la apusul lui, fie Numele Domnului lãudat."

"Iubesc pe Domnul, cãci El aude glasul meu, cererile mele. Da, El ºi-a plecaturechea spre mine, de aceea-L voi chema toatã viaþa mea. Mã înfãºuraserã legãturilemorþii ºi m-apucaserã sudorile mormântului; eram pradã necazului ºi durerii. Dar amchemat Numele Domnului ºi am zis: 'Doamne, mântuieºte-mi sufletul.' Domnul estemilostiv ºi drept ºi Dumnezeul nostru este plin de îndurare. Domnul pãzeºte pe ceifãrã rãutate; eram nenorocit de tot, dar El m-a mântuit. Întoarce-te, suflete, la odihnata, cãci Domnul þi-a fãcut bine. Da, Tu mi-ai izbãvit sufletul de la moarte, ochii dinlacrimi ºi picioarele de cãdere." Psalmii 113,2.3; 116,1-8

În mijlocul umbrelor tot mai întunecate ale ultimei crize a pãmântului, lumina luiDumnezeu va strãluci cu cea mai mare putere, iar cântul de nãdejde ºi încredere se vaface auzit în tonalitãþile cele mai clare ºi mai nobile.

{Ed 167}

"În ziua aceea, se va cânta urmãtoarea cântare în þara lui Iuda: Avem o cetate tare,Dumnezeu ne dã mântuirea ca ziduri ºi întãriturã. Deschideþi porþile, ca sã intreneamul cel neprihãnit ºi credincios. Celui cu inima tare Tu-i chezãºuieºti pacea; da,pacea, cãci se încrede în Tine. Încredeþi-vã în Domnul pe vecie, cãci DomnulDumnezeu este Stânca veacurilor." Isaia 26,1-4

"Cei izbãviþi de Domnul se vor întoarce ºi vor merge spre Sion cu cântece debiruinþã. O bucurie veºnicã le va încununa capul, veselia ºi bucuria îi vor apuca, iardurerea ºi gemetele vor fugi!" Isaia 35,10

"Ei vor veni ºi vor chiui de bucurie pe înãlþimile Sionului; vor alerga la bunãtãþileDomnului. ... Sufletul le va fi ca o grãdinã bine udatã ºi nu vor mai tânji." Ieremia31,12

Puterea cântecului

Istoria cântecelor din Biblie sugereazã din belºug cum trebuie folosite muzica ºicântecul ºi care sunt avantajele acestora. Muzica este adesea pervertitã pentru a slujiscopurilor rãului ºi devine astfel unul dintre cei mai ademenitori agenþi ai ispitei.Folositã însã în mod corect, este un dar preþios de la Dumnezeu, menit sã ridicegândurile cãtre teme înalte ºi nobile, sã inspire ºi sã înalþe sufletul.

Dupã cum copiii lui Israel, cãlãtorind prin pustie, îºi înveseleau paºii cu acordurilecântãrilor sfinte, tot aºa îi îndeamnã Dumnezeu pe copiii Sãi de astãzi sã aducãbucurie în peregrinarea lor prin aceastã viaþã. Nu existã decât puþine mijloace maieficiente pentru fixarea cuvintelor Sale în memorie în afarã de repetarea lor princântare. ªi o asemenea

{Ed 168}

cântare are o putere minunatã. Puterea de a supune firile aspre ºi necultivate;

Folio Views Help 91


puterea de a înviora gândirea ºi de a trezi compasiunea, de a promova armonia înacþiune ºi de a izgoni tristeþea ºi presentimentele sumbre care nimicesc curajul ºislãbesc puterile.

Este unul din mijloacele cele mai eficiente de a impresiona inima cu adevãrulspiritual. Cât de ades i se întâmplã sufletului sufocat ºi gata sã se lase pradãdeznãdejdii ca memoria sã regãseascã vreun cuvânt de-al lui Dumnezeu - demultuitata povarã a vreunui cântec din copilãrie -, iar ispitele îºi pierd puterea, viaþa capãtãun nou înþeles ºi un nou scop, ºi curajul ºi bucuria sunt împãrtãºite ºi altor suflete!

Nu ar trebui sã se piardã din vedere niciodatã valoarea cântecului ca mijloc deeducaþie. Sã se audã cântece în familie, din cele gingaºe ºi curate, ºi atunci vor fi maipuþine cuvinte de criticã ºi mai multe de voioºie, speranþã ºi bucurie. Sã se audãcântece la ºcoalã, ºi elevii vor fi aduºi mai aproape de Dumnezeu, de profesorii lor,mai aproape unul de altul.

Ca parte a serviciului divin, cântarea este tot atât de mult un act de închinareprecum este rugãciunea. ªi într-adevãr, multe cântãri sunt rugãciuni. Dacã este învãþatsã-ºi dea seama de aceasta, copilul se va gândi mai mult la sensul cuvintelor pe care lecântã ºi va fi mai maleabil sub puterea acestora.

În timp ce Rãscumpãrãtorul nostru ne duce cãtre pragul veºniciei, care strãluceºtede slava lui Dumnezeu, putem recunoaºte subiectele de laudã ºi recunoºtinþã care vinde la corul ceresc ce înconjoarã tronul; iar când ecoul cântecului îngeresc estedeºteptat în cãminele noastre pãmânteºti, inimile vor fi atrase mai mult de cântãreþiicereºti. Pãrtãºia cu cerul începe pe pãmânt. Aici deprindem tonalitatea laudei lui.

{Ed 169}

Tainele Bibliei

"Poþi spune tu cã poþi pãtrunde adâncurile lui Dumnezeu?"

Cuvântul lui Dumnezeu, asemenea caracterului Autorului sãu, prezintã taine carenu pot fi niciodatã înþelese pe deplin de cãtre fiinþele mãrginite. Nu-l putem descoperipe Dumnezeu cãutându-L. Pentru minþile cele mai puternice ºi mai educate, ca ºipentru cele mai slabe ºi mai ignorante, aceastã Fiinþã sfântã trebuie sã rãmânãînvãluitã în mister. Însã cu toate cã "norii ºi negura Îl înconjoarã, dreptatea ºi judecatasunt temelia scaunului Sãu de domnie." Psalmii 97,2. Putem înþelege modul în careprocedeazã cu noi într-atât, încât sã ne dãm seama de nemãrginita Sa milã, unitã cuputerea Sa infinitã. Putem înþelege scopurile Sale dupã cât suntem în stare; dincolo deaceasta însã, putem avea încredere în mâna atotputernicã ºi în inima care este plinã dedragoste.

Cuvântul lui Dumnezeu, asemenea caracterului Autorului sãu, prezintã taine carenu vor putea fi niciodatã înþelese pe deplin de cãtre fiinþele limitate. Dar Dumnezeu a

Folio Views Help 92


dat în Scripturi destule dovezi despre autoritatea lor divinã. Propria Sa existenþã,caracterul Sãu, credincioºia Cuvântului Sãu sunt întemeiate printr-o mãrturie care faceapel la raþiunea noastrã; ºi aceastã mãrturie se gãseºte din abundenþã. Este adevãrat, Elnu a îndepãrtat posibilitatea de a ne îndoi; credinþa trebuie sã se sprijine pe mãrturii,nu pe demonstraþii; cei care doresc sã se îndoiascã au aceastã ocazie; dar cei ce vor sãcunoascã adevãrul vor gãsi o bazã solidã pentru credinþã.

{Ed 170}

Nu avem nici un motiv sã ne îndoim de Cuvântul lui Dumnezeu din pricinafaptului cã nu putem înþelege tainele providenþei Sale. În lumea naturalã suntem înpermanenþã înconjuraþi de minuni care se aflã dincolo de priceperea noastrã. Ar trebuiatunci sã ne arãtãm surprinderea când descoperim ºi în lumea spiritualã taine pe carenu le putem evalua? Dificultatea stã numai ºi numai în slãbiciunea ºi îngustimeaminþii omeneºti.

Misterele Bibliei, atât de departe de a constitui un argument împotriva ei, suntprintre cele mai puternice dovezi ale inspiraþiei sale divine. Dacã nu ar conþine nici unraport despre Dumnezeu, în afarã de cele pe care le-am putea înþelege, dacã mãreþia ºisplendoarea ei ar putea fi pãtrunse de mintea limitatã, atunci Biblia nu ar fi, ca acum,purtãtoarea dovezilor cât se poate de clare ale inspiraþiei sale. Mãreþia temelor ei artrebui sã inspire credinþã în ea ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu.

Biblia desfãºoarã adevãrul cu o simplitate ºi o putere de adaptare la nevoile ºidorinþele fierbinþi ale inimii omeneºti, care au uluit ºi fermecat minþile cele maicultivate, cât ºi pe cele necultivate, umile, dezvãluindu-le în mod clar calea vieþii. "Ceice vor merge pe ea, chiar ºi cei fãrã minte, nu vor putea sã se rãtãceascã." Isaia 35,8.Nici un copil nu trebuie sã greºeascã drumul. Nici mãcar un cãutãtor care tremurã degrijã nu trebuie sã nu poatã umbla în luminã curatã ºi sfântã. Cu toate acestea,adevãrurile expuse cu cea mai mare simplitate se ocupã de temele cele mai elevate, cuo mare razã de acþiune, infinit superioare puterii omeneºti de înþelegere - mistere careacoperã slava Sa, mistere care copleºesc mintea în cercetarea ei -, în timp ce îi inspirãrespect ºi credinþã cercetãtorului sincer al adevãrului. Cu cât vom studia mai multBiblia, cu atât se va adânci mai mult convingerea noastrã cã acesta este CuvântulDumnezeului Celui Viu, iar raþiunea omeneascã se va pleca înaintea mãreþieidescoperirii divine.

Dumnezeu intenþioneazã ca înaintea cercetãtorului sincer adevãrurile

{Ed 171}

Cuvântului Sãu sã se desfãºoare neîncetat. Câtã vreme "lucrurile ascunse sunt aleDomnului, Dumnezeului nostru", "lucrurile descoperite sunt ale noastre ºi ale copiilornoºtri." Deuteronom 29,29. Ideea cã anumite porþiuni din Biblie nu pot fi înþelese afãcut ca unele din cele mai importante adevãruri sã fie neglijate. Trebuie sã fie scos înevidenþã ºi adesea repetat faptul cã tainele Bibliei nu sunt taine, pentru cã Dumnezeu a

Folio Views Help 93


cãutat sã ascundã adevãrul, ci pentru cã ignoranþa sau propriile noastre slãbiciuni nefac incapabili de a înþelege sau de a ne însuºi adevãrul. Limitarea nu se aflã în scopulurmãrit de El, ci în capacitatea noastrã. Chiar din acele pasaje din Scripturã, care suntadesea trecute cu vederea ca fiind imposibil de priceput, Dumnezeu doreºte ca noi sãînþelegem oricât de mult este capabilã mintea noastrã. "Toatã Scriptura este insuflatãde Dumnezeu, ... pentru ca omul lui Dumnezeu sã fie desãvârºit ºi cu totul destoinicpentru orice lucrare bunã." 2 Timotei 3,16.17

Oricãrei minþi omeneºti îi este cu neputinþã sã epuizeze chiar ºi un singur adevãrsau fãgãduinþã a Bibliei. Un om surprinde slava dintr-un punct de vedere, altul din altãperspectivã; cu toate acestea, nu putem observa decât sclipiri fugare. Strãlucireadeplinã se aflã dincolo de raza noastrã vizualã.

Când contemplãm lucrurile mãreþe ale Cuvântului lui Dumnezeu, privim într-ofântânã care se lãrgeºte ºi se adânceºte sub privirile noastre. Lãrgimea ºi adâncimealui depãºesc cunoaºterea noastrã. În timp ce privim, orizontul ni se mãreºte; înainteanoastrã se desfãºoarã o mare nesfârºitã, fãrã nici un þãrm.

Un asemenea studiu are puterea de a da viaþã. Mintea ºi inima primesc puteri noi, onouã viaþã.

Aceastã experienþã este cea mai înaltã dovadã a faptului cã originea Bibliei estedivinã. Primim Cuvântul lui Dumnezeu ca hranã pentru suflet prin aceeaºi dovadãgraþie cãreia primim pâine ca hranã pentru trup. Pâinea acoperã

{Ed 172}

nevoile naturii noastre fizice; ºtim din experienþã cã aceasta contribuie laproducerea sângelui, a oaselor ºi a creierului. Aplicaþi acelaºi test pentru Biblie; cândprincipiile ei au devenit efectiv elemente ale caracterului nostru, care a fost rezultatul?Ce schimbãri au survenit în viaþã? "Cele vechi s-au dus: iatã cã toate lucrurile s-aufãcut noi." 2 Corinteni 5,17. În puterea ei, bãrbaþi ºi femei au rupt lanþurile obiceiuluipãcãtos. Au renunþat la egoism. Cei ce vorbeau murdar au devenit respectuoºi, beþiviiºi-au pãstrat minþile treze, cei destrãbãlaþi au devenit curaþi. Suflete care au purtatasemãnarea cu Satana au fost preschimbate dupã chipul lui Dumnezeu. Aceastãschimbare în sine este o minune a minunilor. Schimbarea pe care o produce Cuvântuleste una dintre cele mai mari taine ale lumii. Nu o putem pricepe; nu suntem în staredecât sã credem, aºa cum declarã Scripturile, cã "Hristos în voi, nãdejdea slavei."Coloseni 1,27

Cunoaºterea acestei taine oferã cheia pentru toate celelalte. Ea deschide sufletuluicomorile universului, posibilitãþile unei dezvoltãri nemãrginite.

ªi aceastã dezvoltare este câºtigatã prin dezvãluirea neîncetatã înaintea noastrã acaracterului lui Dumnezeu - slava ºi taina cuvântului scris. Dacã ne-ar fi cu putinþã sãatingem o înþelegere completã a lui Dumnezeu ºi a Cuvântului Sãu, nu ar mai fi pentrunoi nici o descoperire viitoare a adevãrului, nici o cunoaºtere ulterioarã, perspectiva

Folio Views Help 94


nici unei dezvoltãri. Dumnezeu ar înceta sã fie Fiinþa Supremã, iar omul ar înceta sãmai facã paºi înainte. Slavã Domnului, nu este aºa. Întrucât Dumnezeu este infinit ºiîn El se gãsesc toate comorile înþelepciunii, vom putea cerceta mereu ºi mereu, veºnic,ºi cu toate acestea fãrã a epuiza bogãþiile înþelepciunii Sale, bunãtatea ºi puterea Sa.

{Ed 173}

Istoria ºi profeþia

"Cine a proorocit aceste lucruri de la început? Oare nu Eu, Domnul? Nu este altDumnezeu în afarã de Mine."

Biblia este cea mai veche ºi cea mai amplã sursã istoricã pe care o au oamenii. Eaa venit direct de la izvorul adevãrului veºnic ºi, de-a lungul veacurilor, o mânã divinãi-a pãstrat puritatea. Ea lumineazã trecutul îndepãrtat, trecut pe care cercetareaomeneascã încearcã în zadar sã-l pãtrundã. Numai în Cuvântul lui Dumnezeu privimputerea care a aºezat temeliile pãmântului ºi a întins cerurile. Numai aici descoperimun raport autentic al originii naþiunilor. Numai aici ne este datã istoria neamului nostruomenesc, neîntinatã de mândria sau prejudecãþile omeneºti.

În analele istoriei omului, dezvoltarea naþiunilor, creºterea ºi prãbuºirea imperiilorapar ca dependente de voinþa ºi bravura omului. Modelarea evenimentelor pare a fi,într-o mare mãsurã, determinatã de puterea, ambiþia sau capriciile sale. În Cuvântul luiDumnezeu însã, perdeaua este datã la o parte ºi privim în spate, peste ºi în toateacþiunile ºi conflictele de interese, putere ºi pasiune omeneascã, vãzând cum unelteleCelui Preamilostiv lucreazã în tãcere ºi cu rãbdare ºi duc la îndeplinire planurile Sale,dupã voia Sa.

Biblia descoperã adevãrata filozofie a istoriei. Scopul urmãrit de Dumnezeu încrearea ºi rãspândirea raselor ºi naþiunilor este exprimat prin aceste cuvinte de oinegalabilã frumuseþe ºi delicateþe, cuvinte rostite

{Ed 174}

de apostolul Pavel cãtre înþelepþii Atenei: "El a fãcut ca toþi oamenii, ieºiþidintr-unul singur, sã locuiascã pe toatã faþa pãmântului, le-a aºezat anumite vremuri ºia pus anumite hotare locuinþei lor, ca ei sã-L caute pe Dumnezeu ºi sã se sileascã sã-Lgãseascã bâjbâind, mãcar cã nu este departe de fiecare din noi". Faptele Apostolilor17,26.27. Dumnezeu declarã cã oricine doreºte poate sã vinã "sub mustrarea legãmântului". Ezechiel 20,37. În Creaþiune, scopul Sãu a fost acela ca pãmântul sã fielocuit de fãpturi a cãror existenþã sã fie o binecuvântare pentru ele însele, una pentrucealaltã ºi o cinste pentru Creatorul lor. Toþi aceia care doresc pot sã se identifice cuacest þel. Despre ei se spune cã sunt "poporul pe care Mi l-am alcãtuit, ca sã vesteascãlaudele Mele." Isaia 43,21

Dumnezeu a descoperit în legile Sale principiile care stau la baza oricãrei

Folio Views Help 95


prosperitãþi reale, atât a naþiunilor, cât ºi a indivizilor. "Aceasta va fi înþelepciunea ºipriceperea voastrã", a declarat Moise israeliþilor despre Legea lui Dumnezeu. "Cãci nueste un lucru fãrã însemnãtate pentru voi; este viaþa voastrã." Deuteronom 4,6; 32,47.Binecuvântãrile care au fost astfel asigurate pentru Israel sunt asigurate în aceeaºimãsurã pentru fiecare naþiune ºi pentru fiecare persoanã sub cer.

Puterea exercitatã de cãtre fiecare cârmuitor de pe pãmânt este oferitã de Cer; ºisuccesul sãu depinde de modul în care va folosi puterea ce i-a fost încredinþatã. Pentrufiecare, cuvântul Strãjerului divin este: "Eu te-am încins, înainte ca tu sã Mã cunoºti."Isaia 45,5. Iar cuvintele spuse lui Nebucadneþar din vechime sunt pentru fiecare lecþiavieþii: "Pune capãt pãcatelor tale ºi trãieºte în neprihãnire, rupe-o cu nelegiuirile tale ºiai milã de cei nenorociþi ºi poate cã þi se va prelungi fericirea!" Daniel 4,27

{Ed 175}

A înþelege aceste lucruri - a înþelege cã "neprihãnirea înalþã pe un popor;" cã "prinneprihãnire se întãreºte un scaun de domnie" ºi "prin bunãtate" (Proverbele 14,34;16,12; 20,28); a recunoaºte lucrarea acestor principii în manifestarea puterii care"rãstoarnã ºi îi pune pe împãraþi" (Daniel 2,21) - înseamnã sã înþelegi filozofia istoriei.

Acest lucru este expus clar numai în Cuvântul lui Dumnezeu. Aici se aratã cã tãrianaþiunilor, ca ºi a indivizilor, nu se gãseºte în ocaziile sau instrumentele care par sã-ifacã imbatabili; nu se gãseºte în mãreþia cu care se fãlesc. Ea se mãsoarã prinfidelitatea cu care împlinesc scopul lui Dumnezeu.

O ilustrare a acestui adevãr se gãseºte în istoria Babilonului antic. ÎmpãratuluiNebucadneþar i-a fost reprezentat adevãratul obiectiv al guvernãrii naþionale prinsimbolul unui copac care "s-a fãcut mare ºi puternic, vârful lui se înãlþa pânã la ceruriºi se vedea de la marginile întregului pãmânt. Avea roade multe ºi frunza lui erafrumoasã; în el se gãsea hranã pentru toþi; fiarele câmpului se adãposteau la umbra lui,pãsãrile cerului îºi fãceau cuibul în ramurile lui ºi orice fãpturã vie se hrãnea din el."Daniel 4,11.12. Aceastã reprezentare aratã caracterul unei guvernãri care împlineºtescopul lui Dumnezeu - o guvernare care protejeazã ºi clãdeºte naþiunea.

Dumnezeu a înãlþat Babilonul, pentru ca acesta sã poatã împlini scopul Sãu.Prosperitatea a însoþit naþiunea pânã când aceasta a atins un nivel de bogãþie ºi puterecare nu a mai fost niciodatã egalat de atunci - foarte nimerit reprezentat de Scripturiprin simbolul inspirat, "capul de aur." Daniel 2,38

Însã împãratul nu a recunoscut puterea care îl înãlþase. În mândria inimii lui,Nebucadneþar a spus: "Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am ziditeu, ca

{Ed 176}

loc de ºedere împãrãteascã, prin puterea bogãþiei mele ºi spre slava mãreþieimele?" Daniel 4,30

În loc sã fie un protector al oamenilor, Babilonul a devenit un opresor orgolios ºi

Folio Views Help 96


crud. Cuvintele Inspiraþiei, care zugrãvesc cruzimea ºi lãcomia domnitorilor din Israel,descoperã secretul cãderii Babilonului ºi a multor altor împãrãþii, de la începutullumii: "Voi mâncaþi grãsimea, vã îmbrãcaþi cu lânã, tãiaþi ce e gras, dar nu paºteþi oile.Nu întãriþi pe cele slabe, nu vindecaþi pe cea bolnavã, nu legaþi pe cea rãnitã, n-aduceþiînapoi pe cea rãtãcitã, nu cãutaþi pe cea pierdutã, ci le stãpâniþi cu asuprire ºi cuasprime!" Ezechiel 34,3.4

Pentru conducãtorul Babilonului a venit urmãtoarea sentinþã de la Strãjerul divin:"Un glas s-a coborât din cer ºi a zis: 'Aflã, împãrate Nebucadneþar, cã þi s-a luatîmpãrãþia!" Daniel 4,31

"Coboarã-te ºi ºezi în þãrânã, fecioarã, fiica Babilonului, ºezi pe pãmânt, fãrã scaunde domnie, fiica Haldeilor, cãci nu te vor mai numi subþiricã ºi plãcutã." Isaia 47,1-5

"Þie, care locuieºti lângã ape mari ºi care ai vistierii nemãrginite, þi-a venitsfârºitul, ºi lãcomia ta a ajuns la capãt!" Ieremia 51,13

"ªi astfel Babilonul, podoaba împãraþilor, falnica mândrie a Haldeilor, va fi caSodoma ºi Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu." "Voi face din el un culcuº dearici ºi o mlaºtinã ºi îl voi mãtura cu mãtura nimicirii, zice Domnul oºtirilor." Isaia13,19; 14,23

Fiecãrei naþiuni care a intrat pe scena istoriei s-a

{Ed 177}

permis sã îºi ocupe locul pe pãmânt, ca sã se poatã vedea dacã va împlini scopulurmãrit de "Strãjerul sfânt". Profeþia a dezvãluit înãlþarea ºi cãderea marilor imperiiale pãmântului - Babilon, Medo-Persia, Grecia ºi Roma. Istoria s-a repetat cu fiecaredintre acestea, ca ºi cu naþiuni care aveau o putere mai micã. Fiecare a avut perioadasa de probã, fiecare a eºuat, gloria i s-a stins, puterea i-a secãtuit, iar locul i-a fost luatde o alta.

În timp ce naþiunile respingeau principiile lui Dumnezeu ºi, prin aceastãrespingere, aduceau asupra lor propria ruinã, se fãcea încã simþit faptul cã intenþiiledivine, superioare, se împlineau prin toate acþiunile lor.

Aceastã lecþie este oferitã într-o minunatã reprezentare simbolicã datã profetuluiEzechiel în timpul în care era exilat în þara haldeilor. Viziunea a venit într-un momentîn care Ezechiel era apãsat de amintiri triste ºi prevestiri tulburãtoare. Þara pãrinþilorsãi era pustie. Ierusalimul era depopulat. Profetul însuºi era strãin într-o þarã în careambiþia ºi cruzimea domneau pretutindeni. În timp ce privea tirania ºi nedreptatea lafiecare pas, sufletul lui era deznãdãjduit ºi se tânguia zi ºi noapte. Dar simbolurile cei-au fost arãtate au descoperit o putere aflatã deasupra celei pe care o aveau domnitoriipãmânteºti.

Pe malul râului Chebar, Ezechiel a vãzut un vârtej care pãrea sã vinã dinspremiazã-noapte, "un vânt nãpraznic, un nor roºu, ºi un snop de foc, care rãspândea dejur împrejur o luminã strãlucitoare, în mijlocul cãreia lucea ca o aramã lustruitã, care

Folio Views Help 97


ieºea din mijlocul focului". Un numãr de roþi, una în interiorul alteia, erau puse înmiºcare de cãtre patru fãpturi vii. Deasupra tuturor acestora era "ceva ca o piatrã desafir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea caun chip de om, care ºedea pe el". "La heruvimi se vedea ceva ca o mânã de om

{Ed 178}

sub aripile lor." Ezechiel 1,4.26; 10,8. Roþile erau atât de complicate înaranjamentul lor, încât la prima vedere pãreau sã fie încurcate; ele se miºcau însã înperfectã armonie. Fãpturile cereºti, sprijinite ºi cãlãuzite de mâna care se afladedesubtul aripilor heruvimului, puneau în miºcare aceste roþi; deasupra lor, pe tronulde safir, se afla Cel Veºnic; iar în jurul scaunului de domnie era un curcubeu, simbolulîndurãrii divine.

Dupã cum complicatul mecanism al roþilor era sub cãlãuzirea mâinii de sub aripileheruvimului, în acelaºi fel se aflã desfãºurarea încâlcitã a evenimentelor omeneºti subcontrol divin. În mijlocul certurilor ºi tumultului provocat de naþiuni, Cel care stãdeasupra heruvimului conduce încã evenimentele de pe pãmânt.

Istoria naþiunilor ne vorbeºte - naþiuni care au ocupat, una dupã alta, spaþiul ºitimpul ce le-au fost acordate ºi care au dat în mod inconºtient mãrturie despreadevãrul a cãrui semnificaþie nici ele nu o cunoºteau. Dumnezeu a oferit un loc înmarele Sãu plan fiecãrei naþiuni ºi fiecãrui ins din zilele de acum. Corectitudineaoamenilor ºi naþiunilor de astãzi este mãsuratã cu firul cu plumb aflat în mâna Celuicare nu greºeºte niciodatã. Toþi îºi hotãrãsc destinul prin propria lor alegere, iarDumnezeu domneºte peste toþi pentru împlinirea scopurilor Sale.

Istoria pe care a marcat-o în Cuvântul Sãu marele EU SUNT, legând verigã dupãverigã în lanþul profetic, din veºnicia trecutului cãtre veºnicia viitorului, ne spuneunde ne aflãm astãzi în scurgerea veacurilor ºi la ce ne putem aºtepta în timpul ce vaurma. Tot ceea ce profeþia a prevãzut pânã în vremea de azi cã se va întâmpla a pututfi urmãrit în paginile istoriei; ºi putem fi siguri cã toate câte urmeazã încã sã aibã locse vor împlini la rândul lor.

{Ed 179}

Despre nimicirea finalã a tuturor stãpânirilor pãmânteºti este profetizat cu claritateîn Cuvântul adevãrului. În profeþia care a fost rostitã când a fost pronunþatã sentinþa dela Dumnezeu asupra ultimului împãrat al Israelului este datã solia:

"Aºa vorbeºte Domnul Dumnezeu: 'La o parte cu mitra, jos cununa împãrãteascã!... Ce este plecat va fi înãlþat, iar ce este înãlþat va fi plecat! Voi da jos cununa, o voida jos, o voi da jos. Dar lucrul acesta nu va avea loc decât la venirea Aceluia care aredrept la ea ºi în mâna cãruia o voi încredinþa.'" Ezechiel 21,26.27

Cununa luatã de la Israel a ajuns în mod succesiv la împãrãþia Babilonului,Medo-Persiei, Greciei ºi Romei. Dumnezeu spune: "Dar lucrul acesta nu va avea locdecât la venirea Aceluia care are drept la ea ºi în mâna cãruia o voi încredinþa."

Folio Views Help 98


Acea vreme este chiar înaintea noastrã. Astãzi, semnele timpului declarã cã neaflãm în pragul unor evenimente mãreþe ºi solemne. Totul în lumea noastrã se aflãîntr-o stare de agitaþie. Profeþia Mântuitorului despre evenimentele care precedãvenirea Sa se împlineºte înaintea ochilor noºtri: "Veþi auzi de rãzboaie ºi veºti derãzboaie; ... Un neam se va scula împotriva altui neam ºi o împãrãþie împotriva alteiîmpãrãþii; ºi, pe alocuri, vor fi cutremure de pãmânt, foamete ºi ciumi." Matei 24,6.7

Toþi oamenii manifestã un interes copleºitor faþã de acest timp. Conducãtori ºioameni de stat, oameni care ocupã poziþii de încredere ºi autoritate, bãrbaþi ºi femei cuo gândire profundã, aparþinând tuturor categoriilor sociale, ºi-au concentrat atenþiaasupra evenimentelor care au loc în jurul nostru. Ei privesc relaþiile tensionate careexistã între naþiuni. Observã starea de agitaþie care pune stãpânire pe toþi locuitoriipãmântului ºi recunosc faptul cã ceva mare ºi hotãrâtor este pe punctul sã aibã loc - cãlumea se aflã pe marginea unei crize nemaivãzute.

Îngerii opresc vânturile rãzboiului, pentru ca

{Ed 180}

acestea sã nu batã pânã ce lumea nu va fi avertizatã cu privire la sfârºitul ei care seapropie; însã o furtunã îºi strânge forþele, gata sã se reverse asupra pãmântului; iarcând Dumnezeu va porunci îngerilor Sãi sã lase vânturile sã batã, va fi o asemeneascenã de rãzboi cum nici o panã nu o poate descrie.

Biblia ºi numai Biblia oferã o viziune corectã asupra acestor lucruri. Aici suntdescoperite marile scene finale din istoria lumii noastre, evenimente a cãror umbrãpoate fi simþitã deja ºi al cãror sunet de apropiere face ca pãmântul sã tremure ºioamenii sã se îngrozeascã.

"Iatã, Domnul deºartã þara ºi o pustieºte, îi rãstoarnã faþa ºi risipeºte locuitorii; ... eicãlcau legile, nu þineau poruncile ºi rupeau legãmântul cel veºnic! De aceea mãnâncãblestemul þara ºi suferã locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor. ... Mustul stã trist, viaeste veºtejitã; suspinã toþi cei ce erau cu inima veselã. A încetat desfãtarea timpanelor,s-a sfârºit veselia gãlãgioasã, s-a dus bucuria arfei." Isaia 24,1-8

"Vai! ce zi! Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la CelAtotputernic. Nu s-a prãpãdit hrana sub ochii noºtri? ªi n-a pierit bucuria ºi veseliadin Casa Dumnezeului nostru? S-au uscat seminþele sub bulgãri; grânarele stau goale,hambarele sunt stricate, cãci s-a stricat semãnãtura! Cum gem vitele! Cirezile de boiumblã buimace, cãci nu mai au pãºune; chiar ºi turmele de oi suferã!" "Via esteprãpãditã, smochinul este veºtejit, rodiul, finicul, mãrul, toþi pomii de pe câmp s-auuscat... ªi s-a dus bucuria de la copiii oamenilor!" Ioel 1,15-18.12

"Cum mã doare înlãuntrul inimii mele! ... Îmi bate inima, nu pot sã tac! Cãci auzi,suflete, sunetul

{Ed 181}

Folio Views Help 99


trâmbiþei ºi strigãtul de rãzboi. Se vesteºte dãrâmare peste dãrâmare, cãci toatã þaraeste pustiitã."

"Mã uit la pãmânt, ºi iatã cã este pustiu ºi gol, mã uit la ceruri, ºi lumina lor apierit. Mã uit la munþi, ºi iatã cã sunt zguduiþi; ºi toate dealurile se clatinã! Mã uit, ºiiatã cã nu este nici un om ºi toate pãsãrile cerurilor au fugit! Mã uit, ºi iatã, Carmeluleste un pustiu ºi toate cetãþile sale sunt nimicite." Ieremia 4,19.20.23-26

"Vai! cãci ziua aceea este mare, nici una n-a fost ca ea! Este o vreme de necazpentru Iacov, dar Iacov va fi izbãvit din ea." Ieremia 30,7

"Du-te, poporul meu, intrã în odaia ta ºi încuie uºa dupã tine; ascunde-te câtevaclipe pânã va trece mânia!" Isaia 26,20

"Pentru cã zici: 'Domnul este locul meu de adãpost!' ºi faci din Cel Preaînalt turnultãu de scãpare, de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se vaapropia de cortul tãu." Psalmii 91,9.10

"Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeºte ºi cheamã pãmântul, de la rãsãritulsoarelui pânã la asfinþitul lui. Din Sion, care este întruparea frumuseþii desãvârºite, deacolo strãluceºte Dumnezeu. Dumnezeul nostru vine ºi nu tace."

"El strigã spre ceruri sus ºi spre pãmânt, ca sã judece pe poporul Sãu. ... Atuncicerurile vor vesti dreptatea Lui, cãci Dumnezeu este cel ce judecã." Psalmii 50,1-3;50,4-6

"Fiica Sionului, ... te va rãscumpãra Domnul din mâna vrãjmaºilor tãi. Cãci acummulte neamuri s-au strâns împotriva ta ºi zic: 'Sã fie pângãritã, ca sã ne vadã ochiiîmplinindu-ni-se dorinþa faþã de Sion!' Dar ei nu cunosc

{Ed 182}

gândurile Domnului, nu-I înþeleg planurile". "Dar te voi vindeca, ºi îþi voi legarãnile, zice Domnul. Cãci ei te numesc: 'Cel izgonit', 'Sionul acela de care nimãnuinu-i pasã.' Aºa vorbeºte Domnul: 'Iatã, aduc înapoi pe prinºii de rãzboi ai corturilor luiIacov. ªi Mi-e milã de locaºurile lui."' Mica 4,10-12; Ieremia 30,17.18

"În ziua aceea, vor zice: Iatã, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveamîncredere cã ne va mântui. Acesta este Domnul în care ne încredeam, acum sã neveselim ºi sã ne bucurãm de mântuirea Lui."

"El nimiceºte moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu ºterge lacrimile de pe toatefeþele ºi îndepãrteazã de pe tot pãmântul ocara poporului Sãu; da, Domnul a vorbit."Isaia 25,9.8

"Priveºte Sionul, cetatea sãrbãtorilor noastre! Ochii tãi vor vedea Ierusalimul, calocuinþa liniºtitã, ca un cort care nu va mai fi mutat. ... Cãci Domnul este Judecãtorulnostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împãratul nostru." Isaia33,20-22

"El va judeca pe cei sãraci cu dreptate, ºi va hotãrî cu nepãrtinire asupra

Folio Views Help 100


nenorociþilor þãrii." Isaia 11,4

Atunci va fi împlinit þelul lui Dumnezeu; principiile Împãrãþiei Sale vor fi cinstitede toþi cei de sub soare.

"Nu se va mai auzi vorbindu-se de silnicie în þara ta, nici de pustiire ºi prãpãd înþinutul tãu, ci vei numi zidurile tale 'Mântuire', ºi porþile tale 'Laudã.'" "Vei fi întãritãprin neprihãnire. Izgoneºte neliniºtea, cãci n-ai nimic de temut, ºi spaima, cãci nu seva apropia de tine." Isaia 60,18; 54,14

{Ed 183}

Profeþii cãrora le-au fost dezvãluite aceste scene au dorit mult sã le înþeleagãsemnificaþia. Ei au fãcut din acestea "þinta cercetãrilor ºi cãutãrii lor stãruitoare. Eicercetau sã vadã ce vreme ºi ce împrejurãri avea în vedere Duhul lui Hristos, care eraîn ei. ... Lor le-a fost descoperit cã nu pentru ei înºiºi, ci pentru voi spuneau ei acestelucruri, ... în care chiar îngerii doresc sã priveascã." 1 Petru 1,10-12

Ce însemnãtate profundã au pentru noi, cei care stãm pe marginea împlinirii lor, ceinteres viu stârnesc aceste descrieri ale lucrurilor ce vor veni - evenimente pe care, decând primii noºtri pãrinþi ºi-au îndreptat paºii în afara Edenului, copiii lui Dumnezeule-au aºteptat, le-au dorit ºi le-au cerut în rugãciune!

În acest timp, înaintea marii crize finale, ca ºi înainte de prima nimicire a lumii,oamenii sunt absorbiþi de plãceri ºi cautã sã-ºi satisfacã simþurile. Acaparaþi de celevãzute ºi trecãtoare, ei au pierdut din vedere cele nevãzute ºi veºnice. Ei sacrificãbogãþiile nepieritoare pentru lucrurile care pier o datã cu folosirea lor. Mintea lortrebuie sã fie înãlþatã, iar perspectiva lor asupra vieþii, lãrgitã. Ei au nevoie sã fietreziþi din letargia visãrii lumeºti.

Din înãlþarea ºi prãbuºirea naþiunilor, aºa cum este descoperit în mod lãmurit înpaginile Sfintelor Scripturi, ei au nevoie sã înveþe cât de lipsitã de valoare este doarslava exterioarã ºi cea lumeascã. Babilonul, cu toatã puterea ºi splendoarea lui, pe carelumea nu le-a mai vãzut niciodatã de atunci - putere ºi splendoare ce le pãreau stabileºi durabile oamenilor din zilele acelea -, cum s-a stins cu desãvârºire! A pierit "cafloarea ierbii". Aºa piere tot ceea ce nu Îl are pe Dumnezeu ca temelie. Nu poaterezista decât ceea ce este întreþesut cu þelul Sãu ºi Îi exprimã caracterul. PrincipiileSale sunt singurele lucruri statornice pe care le cunoaºte lumea noastrã.

{Ed 184}

Învãþarea acestor mari adevãruri le este necesarã celor vârstnici ºi celor tineri.Avem nevoie sã studiem împlinirea scopului lui Dumnezeu în istoria naþiunilor ºi îndescoperirile privitoare la lucrurile care se vor întâmpla, aceasta pentru a putea evaluala adevãrata lor valoare lucrurile vãzute ºi cele nevãzute; pentru a putea învãþa careeste adevãratul þel al vieþii; pentru ca, privind lucrurile vremelnice în lumina veºnicieisã le putem gãsi utilizarea cea mai nobilã ºi cea cu adevãrat potrivitã lor. Astfel,învãþând aici principiile Împãrãþiei Sale ºi devenind supuºii ºi cetãþenii ei, sã putem fi



pregãtiþi la venirea Sa sã intrãm împreunã cu El în stãpânirea ei.

Ziua aceasta este chiar înaintea noastrã. Pentru lecþiile care trebuie sã fie învãþate,pentru lucrarea care trebuie înfãptuitã, pentru caracterul pe care sã ni-l desãvârºim,timpul rãmas este foarte scurt.

"Iatã, casa lui Israel zice: 'Vedeniile pe care le are el nu sunt aproape sã seîmplineascã, ºi prooroceºte pentru vremuri depãrtate!' De aceea, spune-le: Aºavorbeºte Domnul, Dumnezeu: 'Nu va mai fi zãbavã în împlinirea cuvintelor Mele; cicuvântul pe care-l voi rosti, se va împlini, zice Domnul, Dumnezeu"'. Ezechiel12,27.28

{Ed 185}

Studierea ºi predarea Bibliei

"Pleacã-þi inima la pricepere;" "umblã dupã ea ca dupã o comoarã."

Isus a studiat Scripturile în copilãrie, în tinereþe ºi în perioada Sa de maturitate.Copilaº fiind, Se afla zilnic la picioarele mamei Sale ºi era învãþat din sulurile cuscrierile profeþilor. În tinereþe, dimineaþa devreme ºi apusul de soare îl gãseau adeseasingur pe coasta muntelui sau printre copacii pãdurii, petrecând un ceas liniºtit înrugãciune ºi în studiul Cuvântului lui Dumnezeu. În timpul lucrãrii Lui, cunoaºtereaintimã a Scripturilor mãrturiseºte despre sârguinþa Sa în studierea lor. ªi, de vreme cea dobândit cunoºtinþã, aºa cum o putem dobândi ºi noi, puterea Sa minunatã, atâtmintalã, cât ºi spiritualã, este o mãrturie pentru valoarea Bibliei ca mijloc de educaþie.

Tatãl nostru ceresc, oferind Cuvântul Sãu, nu i-a trecut cu vederea pe cei micuþi.Unde, în tot ce au scris oamenii, mai poate fi gãsit ceva care sã aibã o asemeneaînrâurire asupra inimii, ceva care sã fie atât de bine structurat pentru a trezi interesulcelor mici, aºa cum sunt povestirile biblice?

În aceste povestiri simple pot fi descoperite cu claritate marile principii ale Legiilui Dumnezeu. Astfel, prin ilustraþii cum nu existã mai potrivite pentru puterea deînþelegere a copilului, pãrinþii ºi copiii pot începe foarte de timpuriu sã împlineascãîndemnul lui Dumnezeu privind preceptele Sale: "Sã le întipãreºti

{Ed 186}

în mintea copiilor tãi ºi sã vorbeºti despre ele când vei fi acasã, când vei pleca încãlãtorie, când te vei culca ºi când te vei scula." Deuteronom 6,7

Folosirea aplicaþiilor intuitive, a tablelor de scris, a hãrþilor ºi imaginilor vaconstitui un ajutor în explicarea acestor lecþii ºi fixarea lor în memorie. Pãrinþii ºiînvãþãtorii ar trebui sã caute neîncetat metode mai bune. Predarea Bibliei ar trebui sãse bucure de atenþia noastrã cea mai înaltã, de folosirea unor metode optime ºi de celemai hotãrâte eforturi din partea noastrã.

Creºterea ºi întãrirea iubirii pentru studiul biblic depind mult de folosirea orei de



închinare. Ceasurile de închinare de dimineaþã ºi de searã ar trebui sã fie cele maiplãcute ºi mai folositoare din toatã ziua. Sã fie un lucru înþeles acela cã aceste ore nutrebuie sã fie tulburate de nici un fel de gânduri agitate ºi lipsã de bunãtate; cã pãrinþiiºi copiii se strâng laolaltã pentru a se întâlni cu Isus ºi pentru a cere în cãmin prezenþaîngerilor sfinþi. Momentele de închinare sã fie scurte ºi pline de viaþã, potrivite aceleiocazii, ºi variate din timp în timp. Toþi sã se uneascã în lectura Bibliei, sã înveþe ºi sãrepete adesea Legea lui Dumnezeu. Interesul copiilor va fi sporit, dacã li se vapermite, din când în când, sã aleagã ei pasajul care va fi lecturat. Menþionaþi oricelucru care va sluji la ilustrarea înþelesului ei. Când perioada de închinare nu este astfelprelungitã, cei mici sã ia parte la rugãciune ºi sã participe la cântare, chiar dacãaceasta nu înseamnã decât o singurã strofã.

Pentru ca un asemenea serviciu divin sã devinã ceea ce ar trebui sã fie, ar trebui sãse acorde atenþie pregãtirii. Iar pãrinþii ar trebui sã-ºi facã zilnic timp pentru a studiaBiblia cu copiii lor. Fãrã nici o îndoialã cã pentru a face acest lucru vor fi necesareefort, planificare ºi ceva sacrificii; strãduinþa însã va fi rãsplãtitã din belºug.

{Ed 187}

Ca pregãtire pentru predarea preceptelor Sale, Dumnezeu porunceºte ca acestea sãfie ascunse în inimile pãrinþilor. "ªi poruncile acestea, pe care þi le dau astãzi, sã le aiîn inima ta". El spune: "Sã le întipãreºti în mintea copiilor tãi." Deuteronom 6,6.7.Trebuie ca noi înºine sã arãtãm interes faþã de Biblie, dacã vrem ca ºi copiii noºtri sãfie interesaþi de ea. Noi înºine trebuie s-o iubim, dacã vrem ca în ei sã existe iubirepentru studierea ei. Educaþia datã lor nu va avea decât acea greutate a influenþei datede propriul nostru exemplu ºi spirit.

Dumnezeu l-a chemat pe Avraam sã fie un învãþãtor al Cuvântului Sãu, l-a ales sãfie tatãl unei naþiuni mari, pentru cã a vãzut cã Avraam avea sã-ºi educe copiii ºifamilia dupã principiile Legii lui Dumnezeu. ªi ceea ce a dat putere învãþãturii luiAvraam a fost influenþa propriei lui vieþi. Familia sa numeroasã consta în mai bine deo mie de suflete, mulþi dintre ei fiind capete de familie ºi, nu puþini, noi convertiþi dinrândul celor pãgâni. O asemenea casã pretindea la cârma ei o mânã fermã. Metodeleslabe, ºovãitoare, nu erau de ajuns. Dumnezeu a spus despre Avraam: "Cãci Eu îlcunosc ºi ºtiu cã are sã porunceascã fiilor lui ºi casei lui dupã el." Geneza 18,19. Cutoate acestea, autoritatea lui era exercitatã cu o asemenea înþelepciune ºi gingãºie,încât câºtiga inimile. Mãrturia Strãjerului divin este: "ªtiu cã are sã porunceascã... sãþinã Calea Domnului, fãcând ce este drept ºi bine." Geneza 18,19. Iar influenþa luiAvraam s-a întins dincolo de casa sa. Oriunde îºi înãlþa cortul, ridica alãturi de acestaºi un altar pentru jertfã ºi închinare. Când cortul era strâns, altarul rãmânea; ºi mulþicanaaniþi rãtãcitori, care Îl cunoscuserã pe Dumnezeu din viaþa lui Avraam, slujitorulSãu, zãboveau la acel altar pentru a aduce jertfã înaintea lui Iehova.

Învãþãtura din Cuvântul lui Dumnezeu

{Ed 188}



nu va fi mai puþin eficientã astãzi dacã va fi reflectatã cu credincioºie de viaþaeducatorului.

Nu este suficient sã ºtii ce au gândit ºi ce au învãþat alþii despre Biblie. La judecatã,toþi vor da personal socotealã lui Dumnezeu ºi fiecare ar trebui sã înveþe singur acumce este adevãrul. Pentru un studiu eficient însã, trebuie provocat interesul copilului.Aceasta este o chestiune care nu trebuie pierdutã din vedere, mai cu seamã de cãtreacela care are de-a face cu copii ºi tineri care diferã foarte mult în ce priveºtedispoziþia, educaþia ºi felul în care s-au obiºnuit sã gândeascã. Când îi învãþãm pecopii despre Biblie, putem câºtiga mult observând înclinaþia minþii lor, lucrurile decare sunt interesaþi ºi stârnindu-le curiozitatea de a vedea ce are Biblia de spus despreele. Cel care ne-a creat, cu aptitudinile noastre diferite, a oferit în Cuvântul Sãu câteceva pentru fiecare. Când învãþãceii vãd cã lecþiile Bibliei se aplicã propriilor lor vieþi,învãþaþi-i sã priveascã la aceasta ca fiind un consilier.

Mai învãþaþi-i sã aprecieze frumuseþea ei de nespus. Multe cãrþi care nu au ovaloare realã, cãrþi incitante ºi nesãnãtoase, sunt recomandate sau se permite mãcarfolosirea lor din pricina presupusei valori literare. De ce ne-am îndruma copiii sã beadin aceste ape poluate când ei pot avea acces liber la izvoarele curate ale Cuvântuluilui Dumnezeu? Biblia are o plinãtate, o tãrie ºi o profunzime a sensului inepuizabile.Încurajaþi-i pe copii ºi pe tineri sã-i caute comorile - atât ale gândirii, cât ºi aleexpresiei.

Pe mãsurã ce aceste lucruri preþioase le atrag mintea, inimile lor vor fi atinse de oputere liniºtitoare, care îi îmblânzeºte. Ei vor fi atraºi de Acela care li S-a descoperitîn acest fel. ªi sunt puþini cei care nu vor dori sã cunoascã mai multe despre lucrãrileºi cãile Sale.

{Ed 189}

Cel care studiazã Biblia trebuie sã fie învãþat sã o abordeze în spiritul unuia carevrea sã înveþe. Avem datoria de a-i cerceta paginile, nu cãutând dovezi care sã nesusþinã pãrerile, ci în scopul de a afla ce spune Dumnezeu. O adevãratã cunoaºtere aBibliei nu poate fi dobânditã decât cu ajutorul aceluiaºi Duh prin care a fost datCuvântul. Iar pentru a câºtiga aceastã cunoaºtere trebuie sã trãim conform ei. Avemdatoria de a ne supune tuturor lucrurilor pe care le porunceºte Cuvântul lui Dumnezeu.Putem pretinde tot ceea ce ne fãgãduieºte. Viaþa pe care o prescrie este viaþa pe caretrebuie s-o trãim prin puterea sa. Biblia poate fi studiatã în mod eficient numai cândeste abordatã în acest fel.

Studiul Bibliei reclamã eforturile noastre cele mai sârguincioase ºi o gândireneobositã. Dupã cum minerul sapã în cãutarea comorii aurifere din pãmânt, cu totatâta hotãrâre ºi perseverenþã trebuie sã cãutãm comoara din Cuvântul lui Dumnezeu.

În studiul zilnic, metoda verset cu verset este adesea de cel mai mare ajutor.Studentul sã ia un verset ºi sã-ºi concentreze mintea în încercarea de a afla gândul pe



care l-a pus Dumnezeu acolo pentru el ºi apoi sã mediteze asupra lui pânã când ºi-lînsuºeºte. Un pasaj studiat astfel, pânã când semnificaþia lui este limpede, are ovaloare mai mare decât perindarea prin mai multe capitole fãrã a avea în vedere vreunscop bine definit ºi fãrã a dobândi cunoºtinþe clare.

Una din cauzele principale ale lipsei de eficienþã a intelectului ºi ale slãbiciuniimorale este lipsa de concentrare în urmãrirea scopurilor nobile. Ne mândrim cudistribuirea pe scarã largã a literaturii; însã multiplicarea cãrþilor, chiar ºi a aceloracare nu sunt dãunãtoare în ele însele, poate fi un rãu categoric. Din cauza valurilorenorme de material care iese neîncetat de la tipar, tinerii ºi cei în vârstã îºi formeazãobiceiul de a citi în grabã ºi în mod superficial, iar mintea îºi pierde puterea de a gândiviguroasã ºi coerent. Mai mult, o mare parte

{Ed 190}

a periodicelor ºi a cãrþilor care, asemenea broaºtelor Egiptului, au acoperit toatãþara, nu sunt doar banale, fãrã rost ºi obositoare, dar ºi necurate ºi degradante. Efectulpe care-l au nu este numai acela de a îmbãta ºi ruina mintea, ci ºi de a strica ºi distrugesufletul. Mintea, care este leneºã ºi neorientatã cade pradã uºoarã rãului. Ciupercileprind rãdãcini pe organismele bolnave, lipsite de viaþã. Mintea leneºã este atelierul luiSatana. Mintea sã fie îndrumatã cãtre idealuri înalte ºi sfinte, viaþa sã aibã un þel nobil,un scop mistuitor ºi rãul nu va gãsi astfel un teren propice.

În aceste condiþii, tinerii sã fie învãþaþi sã studieze îndeaproape Cuvântul luiDumnezeu. Primit în suflet, acesta se va dovedi o baricadã puternicã împotriva ispitei."Strâng Cuvântul Tãu", declarã psalmistul, "în inima mea, ca sã nu pãcãtuiescîmpotriva Ta!" "Dupã cuvântul buzelor Tale, mã feresc de calea celor asupritori."Psalmii 119,11; 17,4

Biblia se explicã singurã. Fiecare verset trebuie raportat la alt verset. Studentul artrebui sã înveþe sã priveascã Cuvântul ca un întreg ºi sã vadã legãtura dintre pãrþile lui.Ar trebui sã dobândeascã o cunoaºtere privind marea lui temã centralã, a scopuluioriginar al lui Dumnezeu pentru lume, a naºterii marii lupte ºi a lucrãrii derãscumpãrare. Ar trebui sã priceapã natura celor douã principii care se luptã pentrusupremaþie ºi sã înveþe sã le descopere lucrarea din rapoartele istoriei ºi profeþiei pânãla marele final. Ar trebui sã vadã cum aceastã luptã trece prin toate fazele experienþeiomeneºti; cum el însuºi dã pe faþã, în fiecare împrejurare a vieþii, una din cele douãraþiuni antagoniste ºi cum, fie cã vrea sau nu, el hotãrãºte chiar acum de care parte acontroversei va fi gãsit.

{Ed 191}

Fiecare parte a Bibliei este folositoare ºi datã de cãtre Dumnezeu prin inspiraþie.Vechiul Testament nu ar trebui sã se bucure de o atenþie mai micã decât cea de care sebucurã Noul Testament. Studiind Vechiul Testament, ar trebui sã descoperim izvoarepline de viaþã acolo unde cititorul neatent nu vede decât pustiu.



Trebuie studiatã în mod special cartea Apocalipsei, alãturi de cartea lui Daniel.Fiecare învãþãtor care se teme de Dumnezeu sã se gândeascã atent cât de bine trebuiesã înþeleagã ºi sã prezinte Evanghelia pe care Mântuitorul nostru a venit în persoanãpentru a putea fi fãcutã cunoscutã slujitorului Sãu Ioan - "Descoperirea lui IsusHristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca sã arate robilor Sãi lucrurile care au sã seîntâmple în curând." Apocalipsa 1,1. Nimeni nu ar trebui sã fie descurajat de studiereaApocalipsei din pricina simbolurilor ei aparent mistice. "Dacã vreunuia dintre voi îilipseºte înþelepciunea, s-o cearã de la Dumnezeu, care dã tuturor cu mânã largã ºi fãrãmustrare, ºi ea îi va fi datã." Iacov 1,5

"Ferice de cine citeºte, de cei ce ascultã cuvintele acestei proorocii ºi pãzesclucrurile scrise în ea! Cãci vremea este aproape!" Apocalipsa 1,3

Când este trezitã o dragoste adevãratã pentru Biblie ºi studentul începe sã-ºi deaseama cât de larg este câmpul ei ºi cât de preþioasã este comoara acesteia, el va dori sãse foloseascã de fiecare ocazie pentru a se familiariza cu Cuvântul lui Dumnezeu.Studiul Bibliei nu va fi restrâns la vreun timp sau spaþiu anume. Iar studiul ei neîncetateste unul din cele mai bune mijloace de cultivare a iubirii pentru Scripturi. Studentulsã aibã tot timpul Biblia cu el. Când þi se iveºte o ocazie, citeºte un text ºi mediteazãasupra lui. Când mergi pe strãzi, când aºtepþi la garã, când eºti în aºteptare la oîntâlnire, foloseºte-te de ocazie pentru a dobândi vreun gând preþios din tezauruladevãrului.

{Ed 192}

Marile puteri motivatoare ale sufletului sunt credinþa, speranþa ºi dragostea; ºi laacestea face apel studiul biblic, atunci când este desfãºurat aºa cum se cuvine.Frumuseþea exterioarã a Bibliei, frumuseþea imaginilor ºi a expresiei, toate acestea nusunt decât cadrul pentru adevãrata ei comoarã - frumuseþea sfinþeniei. În raportul eidespre oamenii care au umblat cu Dumnezeu putem surprinde strãluciri ale slaveiSale. În Cel "Minunat" Îl privim pe Acela faþã de care toatã frumuseþea cerului ºi apãmântului nu este decât o slabã reflectare. "ªi dupã ce voi fi înãlþat de pe pãmânt," aspus El, "voi atrage la Mine pe toþi oamenii." Ioan 12,32. Pe mãsurã ce studentulBibliei Îl priveºte pe Rãscumpãrãtor, în suflet se trezeºte puterea tainicã a credinþei,adoraþiei ºi iubirii. Privirea este fixatã asupra chipului lui Hristos, iar cel ce priveºte seaseamãnã din ce în ce mai mult cu Cel pe care Îl adorã. Cuvintele apostolului Paveldevin limbajul sufletului: "Ba încã ºi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere,faþã de preþul nespus de mare al cunoaºterii lui Hristos Isus, Domnul meu. ... ªi sã-Lcunosc pe El ºi puterea învierii Lui ºi pãrtãºia suferinþelor Lui." Filipeni 3,8-10

Izvoarele de bucurie ºi pace cereascã, odatã eliberate în suflet de cãtre cuvinteleInspiraþiei, vor deveni un fluviu puternic de influenþã, pentru a-i binecuvânta pe toþicei ce vin în apropierea lui. Tinerii de astãzi, tinerii care cresc cu Biblia în mânã,devin vasele ºi canalele energiei ei dãtãtoare de viaþã, ºi ce torente de binecuvântare sevor revãrsa cãtre lume! - influenþe ale cãror puteri de vindecare ºi mângâiere abia dacã



le putem concepe - izvoare de apã vie, râuri care "þâºnesc în viaþã veºnicã."

{Ed 194}

DEZVOLTAREA FIZICÃ

"Prea iubitule, doresc ca toate lucrurile tale sã-þi meargã bine ºi sãnãtatea ta sãsporeascã tot aºa cum sporeºte sufletul tãu."

{Ed 195}

Studiul fiziologiei

"Te laud cã sunt o fãpturã aºa de minunatã."

De vreme ce mintea ºi sufletul se exprimã prin intermediul trupului, atât vigoareamintalã, cât ºi cea spiritualã depind într-o mare mãsurã de activitate ºi tãria fizicã; totceea ce promoveazã sãnãtatea fizicã, promoveazã dezvoltarea unei minþi puternice ºi aunui caracter bine echilibrat. În lipsa sãnãtãþii, nimeni nu poate înþelege tot atât de clarºi nici nu-ºi poate împlini tot atât de bine îndatoririle pe care le are faþã de sine, faþã desemenii lui ºi faþã de Creatorul sãu. Ca urmare, sãnãtatea ar trebui pãzitã cu tot atât demultã credincioºie ca ºi caracterul. La temelia întregului efort educaþional ar trebui sãse afle cunoaºterea fiziologiei ºi a igienei.

Deºi lucrurile care þin de fiziologie sunt în general înþelese, existã o indiferenþãalarmantã în privinþa principiilor sãnãtãþii. Chiar ºi dintre cei care cunosc acesteprincipii nu sunt decât puþini care le pun în practicã. Înclinaþia sau pornirile sunturmate orbeºte, ca ºi cum viaþa ar fi controlatã doar de întâmplare, ºi nu de legi clareºi imuabile.

Tinerii, în prospeþimea ºi vigoarea vieþii, nu-ºi dau decât vag seama de valoareaenergiei lor deosebite. Cu câtã lipsã de înþelepciune o risipesc, cu câtã uºurãtate otrateazã - o comoarã mai preþioasã decât aurul, mai importantã pentru creºtereapersonalã decât multa învãþãturã, decât rangul sau bogãþiile! Câþi oameni, jertfindu-ºisãnãtatea în lupta pentru bogãþii sau putere, aproape cã ºi-au

{Ed 196}

atins obiectul mult dorit, dar aceasta numai pentru a cãdea neajutoraþi, în timp cealþii, care au o rezistenþã fizicã superioarã, au pus mâna pe premiul mult râvnit! Dinpricina unor stãri bolnãvicioase, ca rezultat al neglijãrii legilor sãnãtãþii, cât de mulþiau ajuns la practici pãcãtoase, sacrificând astfel orice nãdejde pentru aceastã lume ºipentru cea viitoare!

În studiul fiziologiei, elevii ar trebui sã fie cãlãuziþi sã vadã valoarea energiei fiziceºi cum poate fi aceasta pãstratã ºi dezvoltatã în aºa fel, încât sã contribuie în cel maiînalt grad la succesul în marea luptã a vieþii.

Prin lecþii simple ºi uºoare, copiii ar trebui sã fie învãþaþi de timpuriu noþiunile



elementare de fiziologie ºi igienã. Lucrarea ar trebui începutã de cãtre mamã în cãminºi dusã mai departe cu credincioºie în ºcoalã. Pe mãsurã ce elevii cresc ca vârstã,instrucþiunile privitoare la aceastã ramurã ar trebui sã fie continuate pânã când aceºtiasunt pregãtiþi sã aibã grijã de casa în care trãiesc. Ar trebui sã înþeleagã importanþafaptului de a se pãzi de boalã prin pãstrarea puterii fiecãrui organ ºi sã fie, deasemenea, învãþaþi cum sã facã faþã bolilor ºi accidentelor comune. Fiecare ºcoalã artrebui sã ofere învãþãturã despre fiziologie ºi despre igienã ºi, pe cât este posibil, sã fieutilatã cu materiale prin care sã se ilustreze structura, funcþionarea ºi modul deîngrijire a corpului.

Existã lucruri care nu sunt incluse în studiul fiziologiei, dar care ar trebui luate înconsideraþie - lucruri care au pentru student o valoare cu mult mai mare decât multeledetalii tehnice, care se predau în mod obiºnuit în cadrul acestui subiect. Ca principiufundamental al educaþiei în aceste ramuri, tinerii ar trebui învãþaþi cã legile firii suntlegile lui Dumnezeu - în aceeaºi mãsurã divine ca ºi preceptele Decalogului.Dumnezeu a scris legile care guverneazã organismul nostru pe fiecare nerv, muºchi ºifibrã a corpului.

{Ed 197}

Fiecare violare din neglijenþã sau cu bunã ºtiinþã a acestor legi este un pãcatîmpotriva Creatorului nostru.

ªi atunci, cât de necesar este sã se ofere cunoºtinþe temeinice, legate de aceste legi!Principiilor de igienã, aºa cum se aplicã ele în cazul alimentaþiei, miºcãrii fizice,îngrijirii copiilor, tratamentului celor bolnavi ºi pentru multe lucruri asemãnãtoare, artrebui sã li se acorde mult mai multã atenþie decât primesc ele de obicei.

Ar trebui subliniatã atât influenþa minþii asupra trupului, cât ºi cea a trupuluiasupra minþii. Curentul electric al creierului, pus în miºcare de activitatea mintalã,vitalizeazã întregul organism ºi reprezintã în felul acesta un ajutor nepreþuit pentrurezistenþa în faþa bolilor. Acest lucru ar trebui clarificat. Ar trebui, de asemenea,arãtate puterea voinþei ºi importanþa stãpânirii de sine în pãstrarea ºi în restabilireasãnãtãþii, efectul deprimant ºi chiar distrugãtor al mâniei, nemulþumirii, egoismuluisau necurãþiei ºi, pe de altã parte, minunata putere dãtãtoare de viaþã, care se gãseºte învoioºie, altruism ºi recunoºtinþã.

Existã în Scripturã un adevãr fiziologic de care trebuie sã þinem seama: "O inimãveselã este un bun leac." Proverbele 17,22

"Fiule, nu uita învãþãturile mele ºi pãstreazã în inima ta sfaturile mele", spuneDumnezeu; "cãci ele îþi vor lungi zilele ºi anii ºi-þi vor aduce multã pace". "Cãci elesunt viaþã pentru cei ce le gãsesc ºi sãnãtate pentru tot trupul lor". "Cuvinteleprietenoase," nu sunt doar "dulci pentru suflet", ci ºi "sãnãtoase pentru oase."Proverbele 3,1.2; 4,22; 16,24

Tinerii au nevoie sã înþeleagã adevãrul profund care întãreºte declaraþia Bibliei, cã



la Dumnezeu "este izvorul vieþii." Psalmi 36,9. Nu numai cã în El aflãm origineatuturor lucrurilor, dar Domnul este viaþa a tot ceea ce trãieºte. Viaþa Sa o primim prinrazele de soare, prin aerul curat, prin

{Ed 198}

hrana care ne zideºte trupurile ºi ne dã tãrie. Prin viaþa Sa existãm ceas de ceas,clipã de clipã. Dacã nu sunt pervertite de pãcat, toate darurile Sale dau viaþã, sãnãtateºi bucurie.

"Orice lucru El îl face frumos la vremea lui." Eclesiastul 3,11. ªi adevãratafrumuseþe va fi pãstratã nu stricând lucrarea lui Dumnezeu, ci armonizându-ne culegile Aceluia care a creat toate câte existã ºi care Îºi gãseºte plãcerea în frumuseþea ºiperfecþiunea lor.

Când mecanismul corpului este studiat, ar trebui ca atenþia sã fie dirijatã cãtreminunata adaptare a mijloacelor pentru atingerea þelurilor, cãtre acþiunea armonioasã adiferitelor organe ºi dependenþa care existã între ele. Pe mãsurã ce creºte astfelinteresul studentului ºi este cãlãuzit sã vadã importanþa cultivãrii fizice, învãþãtorulpoate face foarte mult pentru asigurarea unei dezvoltãri bune ºi a unor obiceiuricorecte.

Printre primele lucruri pe care ar trebui sã le urmãrim, se numãrã o poziþie corectã,atât când stãm jos, cât ºi când stãm în picioare. Dumnezeu l-a fãcut pe om vertical, ºiEl doreºte ca omul sã beneficieze nu numai de avantajele fizice, ci ºi de celeintelectuale ºi morale, de graþia, demnitatea ºi stãpânirea de sine, de curajul ºiîncrederea în sine, pe care le promoveazã atât de mult o þinutã verticalã. Învãþãtorul sãdea informaþii despre acest lucru prin exemplu ºi învãþãturã. Arãtaþi ce înseamnã opoziþie corectã ºi insistaþi ca aceasta sã fie menþinutã.

Urmãtoarele ca importanþã, dupã poziþia corectã, sunt respiraþia ºi cultivarea vocii.Este mai probabil ca persoana care stã cu spatele drept, fie jos, fie în picioare, sãrespire corect. Dar învãþãtorul ar trebui sã facã aºa încât elevii lui sã fie pãtrunºi deimportanþa respiraþiei adânci. Arãtaþi cum acþiunea sãnãtoasã a organelor respiratoriipromoveazã circulaþia sângelui, învioreazã întregul organism, stimuleazã pofta demâncare, ajutã

{Ed 199}

digestia ºi provoacã un somn profund, liniºtit; astfel, nu numai cã trupul estereîmprospãtat, dar ºi mintea este calmatã ºi odihnitã. ªi ar trebui sã se insiste asuprapãrþii practice în timp ce se aratã importanþa respiraþiei profunde. Sã se facã exerciþiicare o promoveazã ºi sã se urmãreascã permanentizarea obiceiului.

Cultivarea vocii are un loc important în educaþia fizicã, întrucât are ca efecteîntãrirea ºi dezvoltarea capacitãþii pulmonare ºi înlãturarea, în acest fel, a pericoluluide îmbolnãvire. Pentru a asigura o prestaþie corectã când vorbiþi sau citiþi cu glas tare,aveþi grijã ca muºchii abdominali sã participe în procesul respiraþiei ºi organele



respiratorii sã nu fie jenate în nici un fel. Muºchii abdominali sã fie cei solicitaþi, nucei ai gâtului. Pot fi prevenite în acest fel oboseala excesivã ºi bolile serioase alegâtului ºi plãmânilor. Ar trebui sã se acorde o mare atenþie articulãrii distincte acuvintelor, unui ton vocal blând, bine modulat ºi sã se evite un flux verbal exagerat.Aceasta nu numai cã va favoriza sãnãtatea, dar va contribui mult la eficienþa ºi modulagreabil în care se va desfãºura munca studentului.

Predând aceste lucruri, se creeazã o ocazie de aur pentru demascarea nebuniei ºinocivitãþii folosirii corsetelor ºi a oricãrei alte practici care restrânge acþiunea vitalã.Un ºir aproape interminabil de boli rezultã din modurile nesãnãtoase de îmbrãcare, ºiasupra acestui punct ar trebui fãcutã o informare atentã. Faceþi ca elevii sã fie pãtrunºide înþelegerea primejdiei de a îngãdui ca îmbrãcãmintea sã atârne prea greu pe ºoldurisau sã fie prea strâmtã pentru vreun organ al corpului. Îmbrãcãmintea ar trebui sã fieîn aºa fel aranjatã, încât sã se poatã respira în voie ºi braþele sã poatã fi ridicate fãrãdificultate deasupra capului. Încãtuºarea plãmânilor nu numai cã opreºte dezvoltarealor, dar împiedicã ºi circulaþia ºi procesul digestiv, slãbind astfel întregul corp. Toateaceste practici slãbesc atât puterile fizice,

{Ed 200}

cât ºi pe cele mintale, împiedicând astfel progresul studentului ºi adesea chiarsuccesul sãu.

În studiul igienei, învãþãtorul hotãrât se va folosi de orice ocazie pentru a arãtanecesitatea curãþeniei desãvârºite, atât în ce priveºte obiceiurile personale ale cuiva,cât ºi în mediul sãu ambiant. Ar trebui sã fie subliniatã valoarea bãii zilnice pentrufavorizarea sãnãtãþii ºi stimularea activitãþii intelectului. Ar trebui sã se acorde, deasemenea, atenþie razelor de soare ºi aerisirii, igienei din dormitor ºi bucãtãrie.Învãþaþi-i pe elevi cã un dormitor sãnãtos, o bucãtãrie desãvârºit de curatã ºi o masãaranjatã cu gust ºi cu alimente hrãnitoare ºi sãnãtoase vor asigura fericirea familiei ºiaprecierea oricãrui oaspete raþional, mai bine decât ar face-o mobilierul scump dinsalon, oricât de mult ar fi el. Faptul cã "viaþa este mai mult decât hrana, ºi trupul maimult decât îmbrãcãmintea" (Luca 12,33) este o lecþie de care este nevoie astãzi tot atâtde mult ca ºi acum optsprezece secole, când a fost datã de Învãþãtorul divin.

Cel care studiazã fiziologia ar trebui sã fie învãþat cã obiectul studiului sãu nu estedoar acela de a dobândi o cunoaºtere a faptelor ºi principiilor. Dacã aceasta este tot,nu va exista decât un câºtig minim. Se poate ca el sã înþeleagã importanþa ventilaþiei ºicamera sa sã primeascã aer proaspãt; dacã nu-ºi va folosi însã în mod corect plãmânii,va suferi consecinþele respiraþiei defectuoase. În acelaºi fel poate fi înþeleasãnecesitatea curãþeniei ºi pot fi furnizate utilitãþile necesare; totul va fi însã fãrã folosdacã nu sunt aplicate. Cerinþa indispensabilã legatã de predarea acestor principii esteca elevul sã fie pãtruns de importanþa lor, astfel încât sã le punã conºtiincios înpracticã.

Cuvântul lui Dumnezeu aratã printr-o ilustraþie impresionantã ce importanþã



acordã El organismului nostru

{Ed 201}

ºi responsabilitãþii pe care o avem de a-l pãstra în cea mai bunã stare: "Nu ºtiþi cãtrupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieºte în voi ºi pe care L-aþi primitde la Dumnezeu? ªi cã voi nu sunteþi ai voºtri?" "Dacã nimiceºte cineva Templul luiDumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, cãci Templul lui Dumnezeu este sfânt: ºiaºa sunteþi voi." 1 Corinteni 6,19; 3,17

Elevii sã fie pãtrunºi de gândul cã trupul este un templu în care Dumnezeu doreºtesã locuiascã, cã trebuie pãstrat neîntinat, ca loc al cugetelor celor mai înalte ºi mainobile. Vãzând, în timp ce studiazã fiziologia, cã sunt într-adevãr "o fãpturã aºa deminunatã" (Psalmii 139,14), vor fi strãbãtuþi de respect sfânt. În loc sã strice lucrareamâinilor lui Dumnezeu, ei vor avea ambiþia de a face tot ceea ce le este cu putinþãpentru a împlini planul glorios al Creatorului. Astfel, ei vor ajunge sã priveascãascultarea de legile sãnãtãþii nu ca pe o chestiune de jertfire sau tãgãduire de sine, ciaºa cum este ea în realitate, o binecuvântare ºi un privilegiu nepreþuit.

{Ed 202}

Cumpãtarea ºi ºtiinþa dietei

"Toþi cei ce se luptã la jocurile de obºte se supun la tot felul de înfrânãri."

Fiecare student trebuie sã înþeleagã legãtura dintre vieþuirea simplã ºi gândireaînaltã. Rãmâne la latitudinea fiecãruia dintre noi sã hotãrâm dacã vieþile noastre se vorafla sub stãpânirea minþii sau a trupului. Tânãrul trebuie sã ia hotãrârea care îi vamodela viaþa; ºi nu trebuie sã ne dãm înapoi de la nici un efort, pentru ca el sãînþeleagã forþele cu care are de-a face ºi influenþele care-i vor schimba caracterul ºidestinul.

Necumpãtarea este un vrãjmaº împotriva cãruia toþi trebuie avertizaþi. Creºterearapidã a acestui îngrozitor rãu ar trebui sã-l facã pe orice om care-ºi iubeºte semenii sãporneascã un rãzboi împotriva lui. Practica de a da învãþãturã în ºcoli prin subiectelegate de abstinenþã reprezintã o acþiune corect orientatã. Instruirea legatã de aceastãtemã ar trebui sã existe în fiecare ºcoalã ºi în fiecare cãmin. Tinerii ºi copiii ar trebuisã înþeleagã efectul alcoolului, tutunului ºi altor otrãvuri similare în distrugereacorpului, întunecarea minþii ºi înclinarea cãtre plãceri a sufletului. Ar trebui sã se arateclar cã nici o persoanã care foloseºte aceste lucruri nu-ºi poate pãstra pentru mult timpîntreaga putere a facultãþilor fizice, mintale sau morale.

Pentru a ajunge însã la rãdãcina necumpãtãrii, trebuie sã mergem dincolo defolosirea alcoolului sau tutunului. Lenevia, lipsa unui þel sau întovãrãºirile rele pot ficauza acestei predispoziþii.

{Ed 203}



Adesea, ea se gãseºte la masa din cãmin, în familiile care se considerã abstinente.Tot ceea ce deranjeazã digestia, care creeazã o excitaþie anormalã a minþii sau careslãbeºte în vreun fel organismul, stricând echilibrul dintre puterile mintale ºi celefizice, slãbeºte controlul minþii asupra trupului ºi predispune în acest fel lanecumpãtare. Ratarea multor tineri promiþãtori poate fi gãsitã într-un apetit anormal,creat de o alimentaþie nesãnãtoasã.

Ceaiul ºi cafeaua, condimentele, produsele de cofetãrie ºi patiserie sunt toate cauzeprincipale ale indigestiei. Mâncãrurile din carne sunt de asemenea vãtãmãtoare.Evidentul lor efect stimulator ar trebui sã fie un argument suficient împotriva folosiriiacestora; iar starea aproape universalã de boalã a animalelor face ca aceasta sã fie dedouã ori inacceptabilã. Ea tinde sã irite nervii ºi sã stârneascã pasiunile, înclinândastfel balanþa puterii în favoarea tendinþelor inferioare.

Cei care se obiºnuiesc cu o alimentaþie bogatã, stimulatoare, descoperã dupã untimp cã stomacul nu mai este mulþumit cu o hranã simplã. El cere ceea ce este din ceîn ce mai puternic condimentat, aþâþãtor ºi stimulator. Pe mãsurã ce nervii sunttulburaþi ºi organismul slãbeºte, voinþa pare neputincioasã în faþa unei pofte nefireºti.Mucoasa delicatã a stomacului ajunge iritatã ºi inflamatã pânã când nici cea maiaþâþãtoare hranã nu mai reuºeºte sã-l satisfacã. Se naºte o sete pe care nimic nu o poatestinge în afarã de bãutura tare.

Trebuie sã ne ferim de începuturile acestui rãu. Când îi educãm pe tineri, ar trebuisã arãtãm foarte clar efectul pe care-l au aparentele mici devieri de la ceea ce estebine. Studentul sã fie învãþat valoarea unei diete simple, sãnãtoase în prevenirea pofteide stimulente nefireºti. Obiceiul stãpânirii de sine sã fie stabilit de timpuriu.

{Ed 204}

Tinerilor sã li se imprime gândul cã trebuie sã fie stãpâni, nu robi. Dumnezeu i-afãcut domni peste împãrãþia din interiorul lor, ºi ei trebuie sã-ºi exercite autoritateaîmpãrãteascã pe care le-a conferit-o cerul. Când asemenea instrucþiuni sunt date cucredincioºie, rezultatele se vor face simþite dincolo de cei cãrora le sunt adresate.Influenþa lor se va extinde ºi va salva mii de bãrbaþi ºi femei care se aflã chiar pemarginea ruinei.

Alimentaþia ºi dezvoltarea intelectualã

Legãturii dintre alimentaþie ºi dezvoltarea intelectualã ar trebui sã i se acorde multmai multã atenþie decât pânã acum. Opacitatea ºi starea de confuzie intelectualã suntadesea rezultatul greºelilor fãcute în alimentaþie.

Se argumenteazã în mod frecvent cã apetitul este o cãlãuzã sigurã în alegereaalimentelor. Dacã legile sãnãtãþii ar fi fost întotdeauna respectate, lucrul acesta ar fiadevãrat. Însã prin obiceiuri greºite perpetuate de la o generaþie la alta, apetitul s-astricat atât de mult, încât cere în mod constant sã i se satisfacã vreo dorinþãvãtãmãtoare. Acum, nu mai putem avea încredere în el ca ºi cãlãuzã.



În studiul igienei, studenþii ar trebui sã fie învãþaþi despre valoarea nutritivã adiferitelor tipuri de alimente. Ar trebui sã se arate cu claritate care este efectul uneialimentaþii concentrate ºi stimulatoare ºi, de asemenea, al alimentelor deficiente înelemente nutritive. Ceaiul ºi cafeaua, pâinea din fãinã rafinatã, murãturile, legumelede calitate inferioarã, bomboanele, condimentele ºi produsele de patiserie nu pot oferinutrienþii corespunzãtori. Mulþi studenþi au eºuat în urma folosirii unor asemeneaalimente. Mulþi copii incapabili de efort intens al minþii sau al trupului sunt victimeleunei alimentaþii sãrace. Dacã sunt luate într-o combinaþie corectã, cerealele, fructele,nucile ºi legumele conþin toate elementele nutritive; iar

{Ed 205}

când sunt pregãtite cum se cuvine, ele constituie genul de alimentaþie carecontribuie atât la tãria intelectualã, cât ºi la cea fizicã.

Este nevoie sã luãm în considerare nu numai proprietãþile mâncãrii, ci ºi dacã estepotrivitã pentru cel ce o foloseºte. Deseori, un tip de aliment care poate fi consumatfãrã restricþii de cãtre persoane angajate în muncã fizicã trebuie evitat de aceia a cãrorocupaþie este în general intelectualã. Ar trebui sã se acorde atenþie ºi combinãriicorecte a alimentelor. Cei care au o muncã intelectualã ºi alþii care au ocupaþiisedentare nu ar trebui sã consume multe feluri la aceeaºi masã.

Trebuie sã ne ferim ºi de alimentaþia în exces, chiar dacã este vorba de cea maisãnãtoasã hranã. Organismul nu poate folosi mai mult decât este necesar pentru a clãdidiferitele organe ale trupului, iar excesul îl îngreuneazã. Se presupune cã mulþistudenþi au clacat din cauza studiului în exces, când cauza realã a fost alimentaþia înexces. Când se acordã atenþia cuvenitã legilor sãnãtãþii, primejdia suprasolicitãriiintelectuale este minorã; însã în multe cazuri de aºa-zis colaps mental, umplereaexageratã a stomacului este ceea ce oboseºte de fapt trupul ºi slãbeºte mintea.

În majoritatea cazurilor, douã mese pe zi sunt de preferat în locul a trei mese. Cândeste luatã mai devreme, cina dãuneazã digestiei mesei anterioare. Când este luatã maitârziu, nu este nici ea digeratã înainte de ora de culcare. Astfel, stomacul nu reuºeºtesã asigure o odihnã corespunzãtoare. Somnul este deranjat, creierul ºi nervii suntobosiþi, apetitul pentru micul dejun este scãzut, întregul organism nu este împrospãtatºi nu este pregãtit pentru îndatoririle zilei.

Nu ar trebui sã fie trecutã cu vederea regularitatea timpului de masã ºi de culcare.Întrucât lucrarea de refacere a trupului are loc în timpul ceasurilor de odihnã, esteesenþial, mai cu seamã în tinereþe, ca somnul sã fie regulat ºi îndestulãtor.

{Ed 206}

Pe cât ne stã în putere, trebuie sã evitãm sã mâncãm în fugã. Cu cât este mai scurttimpul pentru masã, cu atât ar trebui sã mâncãm mai puþin. Este mai bine sã sãrim omasã decât sã mâncãm fãrã a mesteca aºa cum trebuie.

Ora de masã ar trebui sã fie un timp de pãrtãºie ºi înviorare. Ar trebui sã alungãm



tot ceea ce este împovãrãtor sau iritant. Nutriþi încredere, bunãtate ºi recunoºtinþã faþãde Dãtãtorul a tot ceea ce este bun, iar conversaþia va fi voioasã, un flux plãcut degânduri care vor înãlþa fãrã sã oboseascã.

Respectarea cumpãtãrii ºi a regularitãþii în toate lucrurile are o putere minunatã.Nu vor fi suficiente doar împrejurãrile sau calitãþile native pentru a dezvolta aceadispoziþie seninã, care conteazã atât de mult pentru netezirea cãrãrii vieþii. În acelaºitimp, puterea stãpânirii de sine astfel dobândite se va dovedi una dintre cele maiimportante înzestrãri pentru a da piept cu succes cu îndatoririle aspre ºi realitãþile pecare orice fiinþã omeneascã le va întâlni.

Înþelepciunea are "niºte cãi plãcute ºi toate cãrãrile ei sunt niºte cãrãri paºnice."Proverbele 3,17. Fiecare tânãr din þara noastrã, având în faþa lui posibilitãþile fãuririiunui destin mai înalt decât cel al împãraþilor încoronaþi, sã cântãreascã lecþia transmisãprin cuvintele înþeleptului: "Ferice de tine þarã ... ai cãrei voievozi mãnâncã la vremeapotrivitã, ca sã-ºi întãreascã puterile, nu ca sã se dedea la beþie!" Eclesiastul 10,17

{Ed 207}

Recreerea

"Toate îºi au vremea lor."

Existã o diferenþã între recreere ºi distracþie. Recreerea, când este într-adevãr aºacum o aratã numele, are tendinþa de a întãri ºi zidi. Prin întreruperea grijilor ºiocupaþiilor noastre obiºnuite, ea permite refacerea minþii ºi a trupului ºi ne face astfelîn stare sã ne întoarcem cu puteri noi la munca serioasã a vieþii. Distracþia, pe de altãparte, este cãutatã de dragul plãcerii ºi este adesea dusã la extrem; aceasta absoarbeenergia necesarã muncii folositoare ºi se dovedeºte în acest fel o piedicã în caleaadevãratului succes al vieþii.

Corpul este în întregime conceput pentru activitate. ªi, dacã înzestrãrile fizice nusunt pãstrate sãnãtoase prin acþiune, cele intelectuale nu pot fi folosite multã vreme lacapacitatea lor maximã. Inactivitatea fizicã, aproape inevitabilã în sãlile de clasã,alãturi de alte condiþii nesãnãtoase, face din acest spaþiu un loc de torturã pentru copii,mai cu seamã pentru cei cu o constituþie fizicã mai slabã. Adesea, ventilaþia nu esteîndeajuns de bunã. Scaunele rãu concepute încurajeazã poziþii nefireºti, stânjenindastfel activitatea plãmânilor ºi a inimii. Aici, copilaºii sunt nevoiþi sã petreacã de latrei pânã la cinci ore pe zi, respirând un aer încãrcat cu impuritãþi ºi infectat probabilde germenii unor boli. Nu este de mirare cã în sala de clasã se pune adesea temeliapentru o boalã de-o viaþã. Creierul,

{Ed 208}

cel mai delicat organ, de unde provine energia întregului sistem nervos, suferãvãtãmarea cea mai gravã. Forþat la o activitate prematurã sau excesivã, ºi aceasta în



condiþii nocive, este slãbit ºi adesea rezultatele negative sunt permanente.

Copiii nu ar trebui sã fie mult timp închiºi între patru pereþi ºi nici nu ar trebui sã lise cearã sã se dedice îndeaproape studiului înainte de a se aºeza o bazã solidã pentrudezvoltarea fizicã. Pentru primii opt sau zece ani din viaþa unui copil, câmpul saugrãdina este cea mai bunã salã de clasã, mama, cea mai bunã învãþãtoare, natura, celmai bun manual. Chiar ºi când are vârsta care sã-i permitã sã meargã la ºcoalã,sãnãtatea lui ar trebui privitã ca fiind mai importantã decât cunoºtinþele dobândite dincãrþi. Ar trebui sã aibã în jurul sãu condiþiile celei mai favorabile dezvoltãri, atâtfizice, cât ºi intelectuale.

Nu numai copilul se aflã în pericol din lipsã de aer sau exerciþiu fizic. Atât înînvãþãmântul universitar, cât ºi în cel gimnazial aceste lucruri esenþiale pentru sãnãtatesunt încã prea adesea neglijate. Mulþi studenþi stau zi dupã zi într-o camerã cuferestrele ºi uºile închise, aplecaþi asupra cãrþilor, cu pieptul atât de contractat, încât nupot respira profund, în timp ce sângele abia dacã mai circulã, picioarele le sunt reci ºicapul înfierbântat. Întrucât trupul nu este suficient de bine hrãnit, muºchii sunt slãbiþi,ºi întregul organism este neputincios ºi bolnav. Deseori, aceºti studenþi devin bolnavipe toatã durata vieþii. Dacã ºi-ar fi fãcut studiile în condiþii corespunzãtoare, cuexerciþii fizice regulate în aer liber, sub razele soarelui, ar fi terminat ºcoala cu puterifizice ºi intelectuale sporite.

Studentul care, presat de timpul limitat ºi lipsa mijloacelor materiale, se luptã sãdobândeascã o educaþie ar trebui sã-ºi dea seama cã timpul folosit

{Ed 209}

pentru exerciþiu fizic nu este pierdut. Cel care nu se dezlipeºte de cãrþile sale vadescoperi dupã o vreme cã mintea ºi-a pierdut prospeþimea. Cei care dau atenþiacuvenitã dezvoltãrii fizice vor progresa mult mai mult în ce priveºte cultura literarãdecât în cazul în care ºi-ar folosi tot timpul pentru studiu.

Urmând în mod exclusiv o linie de gândire, adesea mintea se dezechilibreazã. Însãfiecare calitate poate fi exersatã fãrã riscuri, dacã puterile intelectuale ºi fizice suntsolicitate în aceeaºi mãsurã, iar subiectele cu care se ocupã mintea sunt variate.

Inactivitatea fizicã slãbeºte nu numai puterile intelectului, ci ºi pe cele morale.Nervii creierului, care se aflã în legãturã cu tot organismul, sunt mijlocul prin carecerul ia legãtura cu omul ºi afecteazã viaþa interioarã. Tot umea ce împiedicã circulaþiacurentului electric în sistemul nervos, diminuând astfel puterile vitale ºi scãzândputerea de percepþie a intelectului, face ca natura moralã sã fie mai greu de activat.

ªi iarãºi, studiul în exces, prin creºterea fluxului de sânge în creier, creeazã oexcitabilitate bolnãvicioasã, care are tendinþa de a slãbi puterea stãpânirii de sine ºideseori dã cale liberã impulsului sau capriciului. Astfel, este deschisã uºa înainteanecurãþiei. De folosirea sau nefolosirea puterilor fizice depinde în mare mãsurã valulde stricãciune care ia cu asalt lumea. Îngâmfarea, traiul îmbelºugat ºi liniºtea



nepãsãtoare sunt vrãjmaºi de moarte ai progresului uman în aceastã generaþie, ca ºiatunci când au provocat nimicirea Sodomei.

Învãþãtorii ar trebui sã înþeleagã aceste lucruri ºi sã-ºi instruiascã elevii în acestedirecþii. Spuneþi studenþilor cã vieþuirea corectã depinde de justeþea gândirii ºi cãactivitatea fizicã este esenþialã pentru un cuget curat.

Care este recreerea potrivitã pentru elevii lor, iatã o chestiune pe care învãþãtorii ogãsesc deseori foarte dificilã. Exerciþiile de gimnasticã îºi gãsesc un loc util în multeºcoli; însã fãrã o atentã supraveghere, sunt adesea folosite excesiv. În sala de sport,mulþi tineri, fãcând pe vitejii, ºi-au provocat vãtãmãri permanente.

{Ed 210}

Exerciþiile din sala de sport, oricât de bine ar fi conduse, nu pot lua locul recreeriiîn aer liber, iar ºcolile noastre ar trebui sã ofere ocazii mai bune pentru acest scop.Elevii trebuie sã facã miºcare fizicã intensã. Puþine rele sunt mai de temut ca lenevia ºilipsa unui scop clar. Cu toate acestea, tendinþa celor mai multe sporturi atleticestârneºte o neliniºte serioasã în rândurile celor care au pe inimã bunãstarea tineretului.Învãþãtorii sunt tulburaþi când cântãresc influenþa acestor sporturi atât asupraprogresului studentului în ºcoalã, cât ºi asupra succesului sãu în viaþa viitoare. Jocurilecare îi ocupã atât de mult timp îi distrag mintea de la studiu. Ele nu ajutã la pregãtireatinerilor pentru o muncã practicã, serioasã în viaþã. Influenþa lor nu tinde sã confererafinament, generozitate sau o adevãratã bãrbãþie.

Unele dintre cele mai populare distracþii, cum ar fi fotbalul ºi boxul, au devenitºcoli ale brutalitãþii. Ele dezvoltã aceleaºi trãsãturi pe care le dezvoltau jocurile dinRoma anticã. Dorinþa fierbinte de a domina, mândria pentru forþa brutã, nesocotirea cunepãsare a vieþii exercitã asupra tinerilor o înfricoºãtoare putere care submineazãmoralitatea.

Împotriva altor jocuri atletice, chiar dacã nu atât de abrutizante, se pot ridicaobiecþii doar cu puþin mai vehemente, din pricina extremelor în care sunt duse.Acestea stimuleazã iubirea de plãceri ºi emoþii tari, stricând astfel gustul pentru muncãutilã ºi creând dispoziþia de a evita responsabilitãþile ºi îndatoririle practice.

{Ed 211}

Au tendinþa de a distruge plãcerea faþã de realitãþile bine cumpãnite ale vieþii ºibucuriile ei liniºtite. Uºa este deschisã în felul acesta cãtre desfrânare ºi nelegiuire, curezultatele lor îngrozitoare.

Aºa cum sunt conduse în mod obiºnuit, petrecerile de plãceri sunt o piedicã încalea creºterii reale, atât a minþii, cât ºi a caracterului. Se ajunge astfel la întovãrãºiricu persoane uºuratice, la obiceiuri extravagante, de cãutare a plãcerilor ºi adesea adesfrâului, lucruri care modeleazã întreaga viaþã pentru rãu. În locul acestoramuzamente, pãrinþii ºi învãþãtorii pot face mult oferind programe de destinderesãnãtoasã, dãtãtoare de viaþã.



Inspiraþia ne-a arãtat calea ºi în aceastã direcþie, dupã cum o face cu toate celelaltelucruri care au legãturã cu bunãstarea noastrã. În veacurile dinainte, oamenii caretrãiau sub cãlãuzirea lui Dumnezeu duceau o viaþã simplã. Ei trãiau în sânul naturii.Copiii participau la munca pãrinþilor ºi studiau frumuseþile ºi tainele tezauruluinatural. ªi, în liniºtea câmpului ºi a pãdurii, ei se ocupau cu acele adevãruri magnifice,care fuseserã încredinþate ca o comoarã sfântã din generaþie în generaþie. O astfel depregãtire a dat oameni puternici.

În aceastã erã, viaþa a devenit artificialã, iar oamenii au degenerat. Chiar dacã nune putem întoarce pe deplin la obiceiurile simple ale acelor vremuri de demult, putemînvãþa totuºi de la ele lecþii care sã facã din momentele noastre recreative ceea ceimplicã ºi numele - momente de zidire a trupului, a minþii ºi a sufletului.

Vecinãtatea cãminului ºi cea a ºcolii au mult de-a face cu problema recreerii. Artrebui sã se þinã seama de aceste lucruri când alegem o locuinþã sau locul de amplasarea unei ºcoli. Cei pentru care bunãstarea mintalã ºi fizicã are o greutate mai mare decâtbanii, pretenþiile ºi obiceiurile societãþii ar trebui sã caute sã asigure pentru copiii lor

{Ed 212}

avantajul lecþiilor ºi recreerii în mediul natural. Ar fi de un mare ajutor în lucrareaeducativã dacã toate ºcolile ar fi situate în aºa fel, încât elevii sã poatã avea terencultivabil ºi acces la câmpuri ºi pãduri.

În ceea ce priveºte recreerea elevului, cele mai bune rezultate vor fi dobândite prinimplicarea personalã a învãþãtorului. Adevãratul învãþãtor poate oferi elevilor sãipuþine daruri la fel de valoroase ca acela al propriei sale tovãrãºii. Este adevãratdespre bãrbaþi ºi femei, ºi cu atât mai mult despre tineri ºi copii, cã nu-i putemînþelege decât dacã venim în contact prin sentimente de simpatie; iar pentru a-i facecuiva bine în modul cel mai eficient trebuie sã-l înþelegem. Pentru a întãri legãtura desimpatie dintre învãþãtor ºi student existã puþine mijloace care au atâta greutate caîntovãrãºirea plãcutã în afara sãlii de clasã. În unele ºcoli, învãþãtorul îºi însoþeºteîntotdeauna elevii în ceasurile lor de recreere. Participã alãturi de ei la acþiunile lor, lise alãturã în excursii ºi pare cã este unul dintre ei. Ce bine ar fi pentru ºcolile noastredacã aceastã practicã ar fi urmatã de cât mai mulþi. Sacrificiul cerut de la învãþãtor vafi mare, dar el va culege o rãsplatã bogatã.

Nici un tip de recreere care le este numai lor de folos nu se va dovedi o atât demare binecuvântare pentru copii ºi tineri precum acela care îi face folositori altora.Entuziaºti din fire ºi uºor de impresionat, tinerii rãspund pozitiv, cu uºurinþã, lasugestii. În planificarea pentru cultivarea plantelor, învãþãtorul sã caute sã trezeascã uninteres pentru înfrumuseþarea spaþiului din jurul ºcolii ºi al sãlii de clasã. Rezultatul vafi un câºtig dublu. Elevii nu vor fi dispuºi sã murdãreascã sau sã strice ceea ce aucãutat sã înfrumuseþeze. Va fi încurajatã totodatã formarea unui gust rafinat, dragosteade ordine ºi obiceiul de a întreþine lucrurile; iar



{Ed 213}

spiritul de pãrtãºie ºi cooperare astfel dezvoltat se va dovedi pentru elevi obinecuvântare pentru tot restul vieþii.

În acelaºi fel poate fi trezit un nou interes pentru lucrul în grãdinã sau excursia încâmp sau pãdure, când elevii sunt încurajaþi sã-ºi aminteascã de aceia care stau întrepatru pereþi ºi nu au acces la aceste locuri plãcute ºi sã le împãrtãºeascã ºi lor dinfrumuseþea acestor lucruri minunate din naturã.

Învãþãtorul atent va gãsi multe ocazii de a-i dirija pe elevi înspre acþiuni deajutorare. În special copilaºii îºi privesc învãþãtorul cu o încredere ºi un respectaproape neþãrmurite. Cu greu ar putea sã nu aducã roade vreo sugestie de-a sa privindvreun mod de a fi de ajutor în cãmin, credincioºia în sarcinile zilnice, slujirea celorbolnavi sau sãraci. ªi iarãºi, va exista un câºtig dublu. Sugestia plinã de bunãtate vaacþiona ºi asupra iniþiatorului ei. Respectul ºi cooperarea pãrinþilor va uºura povaraînvãþãtorului ºi va face luminã pe cãrarea sa.

Atenþia acordatã recreerii ºi dezvoltãrii fizice va întrerupe, fãrã nici o îndoialã,programul activitãþii ºcolare curente; însã întreruperea nu va constitui deloc o piedicãrealã. Prin înviorarea minþii ºi a trupului, nutrirea unui spirit altruist ºi apropiereadintre elev ºi învãþãtor prin legãturile interesului comun, timpul ºi efortul astfelinvestit vor aduce o rãsplatã însutitã. Se va crea astfel o binecuvântatã posibilitate deevacuare a acelei energii nestãvilite, care este adeseori o sursã de primejdie pentru ceitineri. Ca mod de apãrare împotriva rãului, preocuparea minþii cu ceea ce este binevaloreazã mai mult decât toate barierele impuse de lege ºi disciplinã.

{Ed 214}

Lucrul manual

"Cãutaþi ... sã lucraþi cu mâinile voastre."

La Creaþiune, munca a fost oferitã ca o binecuvântare. Ea presupunea dezvoltare,putere, fericire. Starea schimbatã a pãmântului prin blestemul pãcatului a adus oschimbare în condiþia muncii; cu toate cã acum este însoþitã de griji, obosealã ºisuferinþã, ea reprezintã încã un izvor de binecuvântare ºi dezvoltare ºi un mod deapãrare împotriva ispitei. Disciplina sa este o piedicã pentru cedarea în faþa plãcerilorºi favorizeazã sârguinþa, curãþenia caracterului ºi statornicia. Devine în felul acesta oparte a marelui plan al lui Dumnezeu de recuperare a noastrã din starea de pãcat.

Tinerii ar trebui sã vadã adevãrata demnitate a muncii. Arãtaþi-le cã Dumnezeumunceºte neîncetat. Toate lucrurile din naturã îºi fac lucrarea ce le-a fost încredinþatã.Activitatea este numitorul comun al întregii Creaþiuni ºi, pentru a ne împlini ºi noimisiunea, trebuie sã fim activi.

În munca noastrã, trebuie sã fim împreunã lucrãtori cu Dumnezeu. El ne oferã



pãmântul ºi comorile sale; dar trebuie sã le adaptãm pentru folosul ºi confortul nostru.El face copacii sã creascã; noi însã pregãtim grinzile ºi construim casa. El a ascuns înpãmânt aurul ºi argintul, fierul ºi cãrbunele; nu le putem obþine însã decât prin trudã.

Arãtaþi cã, în timp ce Dumnezeu a creat ºi þine neîncetat toate lucrurile sub control,ne-a înzestrat cu o putere care nu

{Ed 215}

diferã total de puterea Sa. Nouã ne-a fost dat un anumit grad de control asupraforþelor naturii. Aºa cum Dumnezeu a chemat pãmântul din haos la o existenþãminunatã, tot aºa ºi noi putem aduce ordine ºi frumuseþe acolo unde este neorânduialã.ªi chiar dacã toate lucrurile sunt acum mânjite de pãcat, putem simþi o bucurieasemãnãtoare cu a Sa când ne ducem treaba la bun sfârºit, aºa cum ºi El a numitpãmântul "foarte bun" când l-a privit în frumoasa sa alcãtuire.

Ca regulã generalã, exerciþiul fizic cel mai binefãcãtor pentru tineri va fi aflat înmunca utilã. Copilaºul gãseºte ºi recreere, ºi dezvoltare în joacã; iar obiectele sale deamuzament ar trebui sã fie de aºa naturã, încât sã favorizeze nu numai creºterea fizicã,dar ºi pe aceea intelectualã ºi spiritualã. Pe mãsurã ce dobândeºte tãrie ºi inteligenþã,va gãsi cea mai bunã recreere într-una din sferele efortului folositor. Ceea ce dãîndemânare mâinii în direcþia a ceea ce este folositor ºi îi învaþã pe tineri sã-ºi poartepartea de poveri ale vieþii este tot ce poate fi mai eficient pentru asigurarea creºteriiminþii ºi a caracterului.

Tinerii trebuie învãþaþi cã viaþa înseamnã muncã serioasã, responsabilitate, purtarede grijã. Ei au nevoie de o pregãtire care îi va face oameni practici - bãrbaþi ºi femeicare se pot descurca în stãrile de urgenþã. Ar trebui sã fie învãþaþi cã disciplina uneiactivitãþi sistematice, bine organizate, este esenþialã nu numai ca o apãrare împotrivavicisitudinilor vieþii, dar ºi ca un ajutor pentru o dezvoltare de ansamblu.

În ciuda a tot ce s-a spus ºi s-a scris despre demnitatea muncii, existã un simþãmântgeneral cã ea ar fi degradantã. Tinerii se agitã sã devinã învãþãtori, funcþionari,comercianþi, medici, avocaþi sau sã ocupe vreo altã poziþie care nu pretinde efort fizic.Tinerele dispreþuiesc munca în gospodãrie ºi cautã o educaþie în alte ramuri. Aceºtiatrebuie sã afle cã nici bãrbaþii, nici femeile nu sunt dezonoraþi prin muncã cinstitã.Ceea ce dezonoreazã este lenevia ºi dependenþa egoistã. Lenevia nutreºte

{Ed 216}

cedarea în faþa plãcerilor, rezultatul fiind o viaþã goalã ºi stearpã - un teren careinvitã creºterea tuturor relelor. "Când un pãmânt este adãpat de ploaia care cadeadesea pe el ºi rodeºte o iarbã folositoare celor pentru care este lucrat, capãtãbinecuvântare de la Dumnezeu. Dar dacã aduce spini ºi mãrãcini, este lepãdat ºiaproape sã fie blestemat ºi sfârºeºte prin a i se pune foc." Evrei 6,7.8

Multe din ramurile de studiu, care consumã timpul studentului, nu sunt esenþialepentru calitatea de a fi folositor sau pentru fericire; dar este esenþial ca fiecare tânãr sã



se întâlneascã în mod statornic cu îndatoririle de zi cu zi. Dacã trebuie neapãrat, otânãrã se poate dispensa de cunoaºterea limbii franceze, a algebrei sau chiar apianului; dar este indispensabil ca ea sã înveþe sã facã pâine bunã, sã croiascãveºminte potrivite ºi sã-ºi îndeplineascã în mod eficient multele datorii care þin degospodãrie.

Nu este nimic mai important pentru sãnãtatea ºi fericirea întregii familii decâtpriceperea ºi cunoaºterea celei ce gãteºte. Prin mâncare nehrãnitoare, necorespunzãtorpreparatã, ea poate împiedica ºi chiar ruina atât calitatea de a fi folositor a adultului,cât ºi dezvoltarea copilului. Sau, prin pregãtirea alimentelor potrivite pentru nevoiletrupului, fiind în acelaºi timp, apetisante ºi gustoase, ea poate realiza tot atât de multîn direcþia binelui, cât poate realiza ºi în cea a rãului. Astfel, în multe privinþe,fericirea în viaþã este strâns legatã de credincioºia în îndatoririle obiºnuite.

Întrucât ºi femeile, ºi bãrbaþii joacã un rol în gospodãrie, ºi bãieþii, ºi fetele artrebui sã dobândeascã o cunoaºtere a îndatoririlor casnice. A-ºi face patul, a-ºi faceordine în camera lui, a spãla vasele, a pregãti o masã, a spãla ºi a-ºi reparaîmbrãcãmintea, reprezintã o pregãtire care nu ar trebui sã parã cã scade din bãrbãþiavreunui bãiat; îl vor face mai fericit ºi mai folositor. Iar dacã fetele, la rândul lor, arputea învãþa sã înhame

{Ed 217}

un cal ºi sã-l conducã, sã foloseascã fierãstrãul ºi ciocanul, grebla ºi sapa, ar fi maibine pregãtite pentru a înfrunta greutãþile neaºteptate ale vieþii.

Copiii ºi tinerii sã înveþe din Biblie cum a onorat Dumnezeu munca celui caretrudeºte în toate zilele lui. Sã citeascã despre "fiii proorocilor" (2 Împãraþi 6,1-7),studenþi aflaþi la ºcoalã care îºi construiau singuri o casã ºi pentru care a fost fãcutã ominune ca sã nu se piardã toporul care fusese împrumutat. Sã citeascã despre Isus,tâmplarul, ºi despre Pavel, cel ce croia corturi, care îmbina truda meºteºugului sãu cucea mai înaltã lucrare, unind astfel umanul cu divinul. Sã citeascã despre tânãrul alecãrui cinci pâini au fost folosite de Mântuitorul în acea minune a hrãnirii mulþimii;despre croitoreasa Dorca, sculatã din morþi pentru a putea sã facã îmbrãcãminte pentrucei sãraci; sau despre femeia înþeleaptã descrisã în cartea Proverbelor, care "face rostde lânã ºi de in, lucreazã cu mâini harnice", care "dã hranã casei sale ºi împarte lucrulde peste zi slujnicelor sale", care "sãdeºte o vie" ºi "îºi oþeleºte braþele"; care "îºiîntinde mâna cãtre cel nenorocit" ºi "vegheazã asupra celor ce se petrec în casa ei ºi numãnâncã pâinea lenevirii." Proverbele 31,13.15.16.17.20.27

Despre o asemenea femeie, Dumnezeu spune: "Va fi lãudatã. Rãsplãtiþi-o cu rodulmuncii ei, ºi faptele ei s-o laude la porþile cetãþii." Proverbele 31,30.31

Pentru fiecare copil, prima ºcoalã de meserii ar trebui sã fie cãminul. ªi, pe cât esteposibil, facilitãþile pentru o pregãtire practicã ar trebui sã existe în fiecare ºcoalã.Într-o mare mãsurã, o asemenea pregãtire ar lua locul sãlii de sport ºi ar adãuga



binefacerea unei discipline valoroase.

{Ed 218}

Pregãtirea practicã meritã o atenþie mult mai mare decât cea pe care a primit-opânã acum. Ar trebui sã se întemeieze ºcoli în care, pe lângã cea mai înaltã culturãmintalã ºi moralã, sã se ofere cele mai bune posibilitãþi pentru dezvoltare fizicã ºipregãtire practicã într-o meserie. Ar trebui sã se facã instruirea în agriculturã,manufacturã - acoperind cât se poate de multe tipuri de meserii - ºi, de asemenea, îneconomia familialã, arta culinarã vegetarianã, cusut, croitorie, igienã, tratarea celorbolnavi ºi alte ramuri înrudite. Ar trebui sã se asigure grãdini, ateliere ºi sãli detratament, iar fiecare gen de activitate sã se afle sub îndrumarea unor instructoripricepuþi.

Munca trebuie sã aibã un þel clar ºi sã fie efectuatã cu conºtiinciozitate. În vremece fiecare om are nevoie de ceva cunoºtinþe în diferite meserii, este indispensabil sãdevinã foarte priceput în mãcar una. Fiecare tânãr, când pãrãseºte ºcoala, trebuie sã fidobândit cunoºtinþele legate de o meserie sau ocupaþie anume, prin care, dacã trebuie,sã-ºi câºtige traiul.

Obiecþia adusã cel mai adesea împotriva pregãtirii practice pentru o meserie înºcoli se leagã de cheltuielile mari pe care le presupune aceasta. Însã obiectul dobânditeste vrednic de costul lui. Nici o altã lucrare, care ne-a fost încredinþatã, nu este atât deimportantã ca pregãtirea tinerilor, ºi fiecare sumã cerutã pentru atingerea corectã aacestui þel reprezintã mijloace materiale bine cheltuite.

Chiar ºi din punctul de vedere al rezultatelor financiare, cheltuielile cerute depregãtirea practicã se vor dovedi o adevãratã economie. Mulþi dintre bãieþii noºtri vorfi þinuþi în acest fel departe de colþul strãzii ºi de cârciumã; cheltuielile pentru grãdini,ateliere ºi sãli de baie vor fi mai mult decât acoperite prin economiile care se vor faceîn ce priveºte spitalele ºi ºcolile de corecþie. ªi apoi, tinerii ca persoane: educaþi înspiritul sârguinþei ºi calificaþi în ramuri ale muncii productive, folositoare - cine

{Ed 219}

ar putea estima valoarea lor pentru societate ºi naþiune?

Ca relaxare dupã studiu, oferind un exerciþiu pentru întreg corpul, sunt extrem debinefãcãtoare ocupaþiile practicate în aer liber. Nici o ramurã a pregãtirii practice nueste mai valoroasã ca agricultura. Ar trebui fãcut un efort mai mare pentru a crea ºiîncuraja un interes în iniþiativele agricole. Învãþãtorul sã atragã atenþia asupra a ceea cespune Biblia despre agriculturã: cã a fost planul lui Dumnezeu ca omul sã lucrezepãmântul; cã primului om, conducãtorul întregii lumi, i s-a dat o grãdinã pentru a ocultiva; ºi cã mulþi dintre cei mai mari conducãtori ai lumii, cu adevãrat floareanobilimii ei, au fost lucrãtori ai pãmântului. Arãtaþi ocaziile pe care le au printr-oasemenea viaþã. Înþeleptul spune: "Împãratul însuºi trage foloase din roadelecâmpului". Eclesiastul 5,9 (KJV). Biblia declarã despre acela care cultivã pãmântul:



"Dumnezeul lui l-a învãþat sã facã aºa, El i-a dat aceste învãþãturi". Isaia 28,26. ªiiarãºi: "Cine îngrijeºte de un smochin, va mânca din rodul lui". Proverbele 27,18. Celcare-ºi câºtigã existenþa prin agriculturã scapã de multe ispite ºi are nenumãrateprivilegii ºi binecuvântãri de care sunt lipsiþi cei a cãror muncã se desfãºoarã înoraºele mari. Iar în aceste zile ale trusturilor mamut ºi ale competiþiei din viaþa deafaceri, numai puþini se bucurã de o independenþã atât de realã ºi de o siguranþã atât demare cã vor fi rãsplãtiþi din belºug pentru munca lor, aºa cum este cazul celor celucreazã pãmântul.

În studiul agriculturii, elevii sã nu beneficieze numai de teorie, ci ºi de practicã. Întimp ce învaþã ce are de spus, ºtiinþa despre natura ºi pregãtirea solului, valoareadiferitelor tipuri de culturi ºi cele mai bune metode de producþie, sã-ºi punã în practicãaceste cunoºtinþe. Învãþãtorii sã împartã munca lor cu studenþii ºi sã arate ce rezultatepot fi atinse printr-un efort plin de îndemânare ºi pricepere. Poate fi trezit astfel uninteres real, o ambiþie

{Ed 220}

de a face lucrarea în cea mai bunã manierã cu putinþã. O astfel de ambiþie,împreunã cu efectul înviorãtor al exerciþiului fizic, al soarelui ºi aerului curat, va creao dragoste pentru munca agricolã care în cazul multor tineri se va transforma înalegerea de a îmbrãþiºa acest gen de ocupaþie. Pot fi stabilite în felul acesta influenþecare vor avea greutate în stãvilirea valului de persoane care migreazã acum cãtremarile oraºe.

Astfel, ºi ºcolile noastre pot ajuta în mod eficient la plasarea maselor de oamenilipsiþi de locuri de muncã. Mii de oameni neajutoraþi ºi înfometaþi, care sporesc zilnicrândurile tuturor categoriilor de delincvenþi, ar putea reuºi sã se întreþinã singuri,ducând o viaþã fericitã, sãnãtoasã ºi independentã, dacã ar putea fi cãlãuziþi spre omuncã sârguincioasã, priceputã, în cultivarea pãmântului.

De avantajul muncii fizice au nevoie, de asemenea, oamenii care depun o muncãintelectualã. Cineva poate avea o minte strãlucitã; poate prinde foarte repede o idee;cunoºtinþele ºi priceperea sa îi pot asigura acceptarea în sfera chemãrii pe care ºi-aales-o; cu toate acestea, el poate fi încã departe de pregãtirea necesarã pentruîmplinirea cerinþelor ei. O educaþie formatã în general prin intermediul cãrþilor duce lao gândire superficialã. Munca practicã încurajeazã observaþia foarte atentã ºi gândireaindependentã. Dacã este corect aplicatã, ea tinde sã dezvolte acea înþelepciune practicãpe care o numim bun simþ. Ea dezvoltã abilitatea de a planifica ºi de a executa,întãreºte curajul ºi perseverenþa ºi reclamã exercitarea tactului ºi îndemânãrii.

{Ed 221}

Medicul care a aºezat o temelie pentru cunoºtinþele sale profesionale lucrândefectiv în camera bolnavului va avea o percepþie rapidã, o cunoaºtere cu un spectrularg ºi abilitatea de a presta serviciul de care este nevoie în urgenþe - toate acestea



fiind calitãþi necesare, pe care numai o pregãtire practicã le poate forma pe deplin.

Pastorul, misionarul, învãþãtorul vor descoperi cã influenþa pe care o au asupraoamenilor este mult sporitã când se face simþit faptul cã au cunoºtinþele ºiîndemânarea necesare pentru îndatoririle practice ale vieþii de zi cu zi. ªi adeseasuccesul misionarului - poate chiar viaþa lui - depinde de cunoºtinþele privitoare lalucrurile practice. Îndemânarea de a pregãti mâncarea, de a face faþã accidentelor ºistãrilor de urgenþã, de a trata bolile, de a construi o casã sau o bisericã dacã estenecesar - de acestea depinde adesea succesul sau eºecul în lucrarea vieþii lui.

În dobândirea unei educaþii, mulþi studenþi ar câºtiga o pregãtire extrem devaloroasã dacã s-ar întreþine prin forþele lor proprii. În loc sã facã datorii sau sãdepindã de tãgãduirea de sine a pãrinþilor, tinerii ºi tinerele sã depindã de propriilepersoane. Vor învãþa astfel valoarea banilor, valoarea timpului, a puterii ºi ocaziilor ºise vor afla sub mult mai puþine ispite de a-ºi îngãdui obiceiurile leneviei ºicheltuielilor inutile. O datã stãpânite în acest fel lecþiile economiei, ale sârguinþei,tãgãduirii de sine, ale conducerii practice ale afacerilor ºi ale statorniciei în scopulpropus, se va dovedi cã acest lucru este o parte extrem de importantã în înzestrareanecesarã pentru bãtãlia vieþii. Învãþatã de student, lecþia ajutorului pe care ºi-l dãsingur are o bãtaie lungã prin faptul cã pãzeºte instituþiile de învãþãmânt de povaradatoriilor sub care s-au luptat atât de multe ºcoli ºi care au redus atât de mult utilitatealor.

Tinerii sã fie pãtrunºi de gândul cã educaþia nu are scopul de a-i învãþa cum sãscape de sarcinile neplãcute ale vieþii ºi de poverile ei, ci acela de a uºura munca prinpredarea unor metode mai bune ºi a unor idealuri mai înalte. Învãþaþi-i cã adevãratulþel al vieþii nu este de a-ºi asigura cel mai mare câºtig posibil pentru ei înºiºi, ci de a-Lonora pe Fãcãtorul lor,

{Ed 222}

împlinindu-ºi partea de muncã în lume ºi dând o mânã de ajutor celor mai slabi saumai neºtiutori.

Un motiv important pentru care munca fizicã este dispreþuitã este modul neglijent,necugetat, în care este atât de des împlinitã. În aceste cazuri, ea este fãcutã de nevoie,nu pentru cã aceasta este alegerea. Muncitorul nu pune inimã în ce face, nu pãstreazãnici respectul de sine ºi nici nu-l câºtigã pe al altora. Pregãtirea practicã ar trebui sãîndrepte aceastã greºealã, sã dezvolte obiceiul de a fi atent ºi scrupulos. Elevii artrebui sã înveþe sã aibã tact ºi sã lucreze dupã un sistem; ar trebui sã înveþe sãfoloseascã bine timpul ºi sã nu facã decât miºcãrile folositoare. Nu numai cã ar trebuisã fie învãþaþi cele mai bune metode, dar sã li se insufle ambiþia de a se perfecþionaneîncetat. Þelul lor sã fie acela de a-ºi desãvârºi munca, pe cât le este cu putinþãmâinilor ºi creierului omenesc.

O asemenea pregãtire va face din tineri stãpâni ai muncii, nu robi ai ei. Va uºura



viaþa celui care trudeºte ºi va înnobila chiar ºi cele mai umile ocupaþii. Cel careconsiderã cã munca nu este decât o corvoadã ºi se apucã de ea într-o ignoranþã în carese complace, o va gãsi cu adevãrat o povarã. Dar cei care recunosc ºtiinþa chiar ºi încea mai umilã dintre munci, vor vedea în ea nobleþea ºi frumuseþea ºi vor gãsi plãcereîn împlinirea ei cu credincioºie ºi eficienþã.

Un tânãr care a fost pregãtit în felul acesta, oricare ar fi chemarea lui în viaþã, atâtavreme cât este onest, va face ca poziþia sa sã fie folositoare ºi onoratã.

{Ed 223}

FORMAREA CARACTERULUI

{Ed 224}

"Ia seama, ... sã faci totul dupã chipul care þi-a fost arãtat pe munte."

{Ed 225}

Educaþia ºi caracterul

"Statornicia zilelor tale ... sunt înþelepciunea ºi priceperea."

Adevãrata educaþie nu ignorã valoarea cunoaºterii ºtiinþifice sau a valorilorliterare; ea pune însã puterea mai presus de informaþie; deasupra puterii, bunãtatea;deasupra culturii intelectuale, caracterul. Lumea nu are o nevoie atât de mare deoameni cu un intelect puternic, cât de oameni cu un caracter nobil. Are nevoie deoameni în care calitãþile sã se afle sub controlul principiului statornic.

"Iatã începutul înþelepciunii: dobândeºte înþelepciunea". "Limba înþelepþilor dãºtiinþã plãcutã." Proverbele 4,7; 15,2. Adevãrata educaþie transmite aceastãînþelepciune. Ea ne învaþã cum sã folosim optim nu numai una, ci toate puterile ºicunoºtinþele noastre. Ea acoperã astfel toate tipurile de obligaþii - faþã de noi înºine,faþã de lume ºi faþã de Dumnezeu.

Formarea caracterului este cea mai importantã lucrare care a fost vreodatãîncredinþatã fãpturilor omeneºti; nu a fost niciodatã mai importantã studierea lui cusârguinþã, ca acum. Nici o generaþie din trecut nu a mai fost chematã sã facã faþã unorchestiuni atât de însemnate; niciodatã nu au fost confruntaþi tinerii ºi tinerele cuprimejdii atât de mari cum sunt cele care îi ameninþã în aceste zile.

Care este orientarea educaþiei în vremuri ca acestea? Care este motivaþia la care seface cel mai adesea apel? Egoismul. O mare parte a educaþiei date nu este altcevadecât o pervertire a numelui acesteia. În adevãrata educaþie, ambiþia egoistã,

{Ed 226}

lãcomia de putere, nesocotirea drepturilor ºi nevoilor omului - care sunt un blestempentru lumea noastrã - gãsesc o împotrivire fermã. Planul lui Dumnezeu pentru viaþãinclude fiecare fiinþã omeneascã. Fiecare dintre noi are datoria de a-ºi folosi talanþii la



maximum; iar credincioºia în acest lucru, fie cã darurile sunt multe, fie cã sunt maipuþine, conferã dreptul la cinste. În planul lui Dumnezeu nu existã vreun loc pentrurivalitate egoistã. Cei care se mãsoarã pe ei înºiºi dupã etalonul propriei persoane ºi secomparã, la fel, cu ei înºiºi nu sunt înþelepþi. 2 Corinteni 10,12. Tot ce face o persoanãtrebuie împlinit "dupã puterea pe care i-o dã Dumnezeu." 1 Petru 4,11. Acel lucrutrebuie fãcut "din toatã inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii careºtiþi cã veþi primi de la Domnul rãsplata moºtenirii. Voi slujiþi Domnului Hristos."Coloseni 3,23.24. Preþioasã este slujirea ºi educaþia dobânditã când se aplicã acesteprincipii! Dar cât de diferitã este educaþia datã acum! Din primii ani de viaþã aicopilului, se face un apel la întrecere ºi rivalitate; acestea hrãnesc egoismul, rãdãcinatuturor relelor.

Se creeazã astfel o luptã pentru supremaþie ºi este încurajat sistemul de "îndopare",care în atâtea cazuri distruge sãnãtatea ºi posibilitatea de a mai face ceva folositor. Încazul multora, întrecerea duce la necinste; iar prin hrãnirea ambiþiei ºi nemulþumiriiviaþa este cuprinsã de amãrãciune ºi lumea este invadatã de acele spirite turbulente,care sunt o ameninþare continuã pentru societate.

ªi pericolul nu se aflã numai în metoda de predare. El se aflã ºi în subiectulmateriilor studiate.

Care sunt lucrãrile spre care este îndrumatã mintea tinerilor în anii în care omuleste cel mai impresionabil? Din ce fântâni sunt învãþaþi tinerii sã bea când studiazãlimba ºi literatura? Din

{Ed 227}

puþurile pãgânismului; din izvoarele infectate cu stricãciunile pãgânismului antic.Li se dã sã studieze autori despre care se declarã, ºi toþi sunt de acord cu acest lucru,cã nu au nici un respect faþã de principiile moralitãþii.

ªi despre câþi autori moderni nu se poate spune acelaºi lucru! Pentru cât de mulþigraþia ºi frumuseþea limbajului nu reprezintã altceva decât o deghizare a unor principiicare l-ar scârbi pe cititor, dacã acesta le-ar putea vedea în adevãrata lor diformitate!

Pe lângã aceºtia, existã o mulþime de scriitori de ficþiune, care ademenesc la visuriplãcute în palate ale tihnei. Se poate ca aceºti scriitori sã nu poatã fi acuzaþi deimoralitate, însã cu toate acestea, lucrarea lor nu este mai puþin încãrcatã de rele. Ea îijefuieºte pe mii ºi mii de oameni de timpul, energia ºi autodisciplina cerutã deproblemele grave ale vieþii.

În studierea ºtiinþelor, aºa cum se desfãºoarã în general aceasta, existã pericole lafel de mari. Evoluþionismul ºi erorile care fac parte din aceeaºi categorie sunt predateîn ºcolile de orice fel, de la grãdiniþã la colegiu. Astfel, studiul ºtiinþelor, care ar trebuisã ofere o cunoaºtere a lui Dumnezeu, abundã în speculaþii ºi teorii ale oamenilor,astfel încât are tendinþa de a conduce la necredinþã.

Chiar studiul Bibliei, dupã cum este adesea condus în ºcoli, jefuieºte lumea de



comoara nepreþuitã a Cuvântului lui Dumnezeu. Lucrarea "înaltei critici" - dedisecare, interpretare personalã ºi reconstituire - nimiceºte credinþa în Biblie ca fiinddescoperire divinã; jefuieºte Cuvântul lui Dumnezeu de puterea de a controla, înãlþa ºiinspira vieþile omeneºti.

Când tânãrul iese în lume pentru a întâlni seducþia cãtre pãcat - pasiunea pentrucâºtigarea banilor, pentru distracþie ºi îngãduirea propriilor plãceri, pentru etalareostentativã, lux ºi extravaganþã, înºelãciune, imposturã, jaf ºi ruinã - cu ce vor fiînfruntate învãþãturile de acolo?

Spiritismul afirmã cã oamenii sunt semizei necãzuþi;

{Ed 228}

cã "fiecare minte se va judeca pe ea însãºi"; cã "adevãrata cunoaºtere îi pune peoameni deasupra oricãrei legi"; cã "toate pãcatele înfãptuite sunt nevinovate"; cãci "totceea ce existã este drept" ºi "Dumnezeu nu condamnã". Acesta prezintã cele maijosnice fiinþe omeneºti ca fiind în cer, ºi încã într-o poziþie foarte înãlþatã acolo. Înfelul acesta, el declarã tuturor oamenilor: "Nu conteazã ce faceþi; trãiþi cum vã place,cerul este cãminul vostru". Mulþimile sunt astfel fãcute sã creadã cã dorinþa este ceamai înaltã lege, cã desfrâul înseamnã libertate ºi cã omul nu este rãspunzãtor decât înfaþa propriei lui persoane.

Cu o asemenea învãþãturã datã chiar la începutul vieþii, când impulsurile sunt maiputernice ca oricând ºi necesitatea puritãþii ºi stãpânirii de sine este cât se poate deurgentã, unde sunt pãzitorii virtuþii? Ce va împiedica lumea sã devinã o a douaSodomã?

În acelaºi timp, anarhia cautã sã mãture cu desãvârºire legile, nu numai pe celedivine, ci ºi pe cele omeneºti. Centralizarea bogãþiei ºi puterii; alianþele la scarã marepentru îmbogãþirea celor puþini pe socoteala celor mulþi; asocierile claselor sãracepentru apãrarea intereselor ºi cererilor lor; spiritul de neliniºte, de rãzmeriþã ºi vãrsarede sânge; rãspândirea la scarã globalã a aceloraºi învãþãturi care au dus la Revoluþiafrancezã - toate acestea au tendinþa de a aduce toatã lumea într-un rãzboi similar cuacela care a frãmântat Franþa.

Acestea sunt influenþele cãrora trebuie sã le facã faþã tinerii de astãzi. Pentru aputea sta neclintiþi în mijlocul unor asemenea miºcãri, ei trebuie sã aºeze acum temeliacaracterului.

În orice generaþie ºi în orice þarã, adevãrata temelie ºi adevãratul model pentruformarea caracterului au fost aceleaºi. Legea divinã "Sã iubeºti pe Domnul,Dumnezeul tãu, cu toatã inima ta ...; ºi pe aproapele tãu ca pe tine însuþi" (Luca10,27), marele principiu manifestat în

{Ed 229}

caracterul ºi viaþa Mântuitorului nostru este singura bazã sigurã ºi cãlãuzã deîncredere.



"Statornicia zilelor tale ºi tãria fericirii tale vor veni din înþelepciune ºi cunoaºtere"(Isaia 33,6, traducerea Leeser) - acea înþelepciune ºi acea cunoaºtere pe care numaiCuvântul lui Dumnezeu le poate da.

Ascultarea de poruncile Sale este la fel de actualã ca ºi atunci când au fost rostiteaceste cuvinte cãtre Israel: "Sã le pãziþi ºi sã le împliniþi; cãci aceasta va fiînþelepciunea ºi priceperea voastrã înaintea popoarelor". Deuteronom 4,6

În ele gãsim singura apãrare pentru integritate moralã individualã, pentru puritateacãminului, bunãstarea societãþii sau stabilitatea naþiunii. În mijlocul tuturorîncurcãturilor, pericolelor ºi pretenþiilor contradictorii ale vieþii, singura regulã sigurãeste de a înfãptui ceea ce spune Dumnezeu. "Orânduirile Domnului sunt fãrã prihanã"ºi "cel ce se poartã aºa nu se clatinã niciodatã." Psalmii 19,8; 15,5

{Ed 230}

Metode de predare

"Ca sã dea celor neîncercaþi agerime de minte, tânãrului cunoºtinþã ºi chibzuinþã."

Veacuri de-a rândul, educaþia s-a bazat în special pe memorie. Aceastã calitate afost folositã la maximum, în timp ce alte puteri ale minþii nu au fost dezvoltate în modcorespunzãtor. Studenþii ºi-au petrecut timpul umplându-ºi sârguincios mintea cucunoºtinþe, din care numai o micã parte putea fi folositã. Mintea împovãratã în acestfel cu ceea ce nu poate digera ºi asimila este slãbitã; devine incapabilã de efort intens,care genereazã o sãnãtoasã încredere în sine, ºi este mulþumitã sã depindã de judecataºi percepþiile celorlalþi.

Vãzând neajunsurile acestei metode, unii au trecut în extrema cealaltã. Dupãpãrerea lor, omul nu are decât sã dezvolte ceea ce este în el. O asemenea educaþie îlduce pe student la o stare de suficienþã, izolându-l astfel de izvorul oricãrei cunoaºteriºi puteri.

Educaþia care constã în antrenarea memoriei, având tendinþa de a descurajagândirea independentã, are o consecinþã moralã prea puþin luatã în considerare.Sacrificând puterea raþiunii ºi judecãþii, studentul devine incapabil de a facedeosebirea între adevãr ºi rãtãcire ºi cade pradã uºoarã amãgirii. Este fãcut fãrãgreutate sã urmeze tradiþia ºi obiceiul.

Este un lucru în general ignorat, nu fãrã primejdie

{Ed 231}

însã, cã rareori rãtãcirea apare drept ceea ce este. Ea este acceptatã, pentru cã seamestecã sau se lipeºte de adevãr. Pãrinþii noºtri au fost ruinaþi pentru faptul cã aumâncat din pomul cunoºtinþei binelui ºi rãului, iar acceptarea amestecãrii binelui curãul constituie ruina bãrbaþilor ºi a femeilor de astãzi. Este sigur cã mintea caredepinde de judecata altora va fi condusã greºit mai devreme sau mai târziu.



Putem avea puterea de a face deosebirea între bine ºi rãu numai dacã depindem înmod individual de Dumnezeu. Fiecare trebuie sã înveþe singur de la El prin CuvântulSãu. Puterea de a gândi ne-a fost datã pentru a o folosi, iar Dumnezeu doreºte sãfacem uz de ea. "Veniþi totuºi sã ne judecãm", (Isaia 1,18) ne invitã El. Cine seîncrede în El poate avea înþelepciunea "sã lepede rãul ºi sã aleagã binele." Isaia 7,15;Iacov 1,5

În orice învãþãturã adevãratã, elementul personal este esenþial. În învãþãtura Sa,Hristos S-a ocupat de oameni în mod individual; El i-a pregãtit pe cei doisprezece princontact personal ºi tovãrãºie. În particular, a dat cea mai preþioasã învãþãturã, adesea,unui singur ascultãtor. El a dezvãluit comorile cele mai bogate rabinului celui onorat,vorbindu-i noaptea pe Muntele Mãslinilor, vorbind femeii celei dispreþuite la fântânadin Sihar; cãci în aceºti ascultãtori El a sesizat inima neîmpietritã, mintea deschisã,spiritul receptiv. Nici chiar mulþimea care se înghesuia pe urmele Sale nu reprezentapentru Hristos o masã nediferenþiatã de fãpturi omeneºti. El vorbea direct oricãreiminþi ºi fãcea apel la fiecare inimã. Îi privea în faþã pe cei ce-L ascultau, încuraja ofaþã care se lumina ºi o privire fugarã de aprobare, lucruri care spuneau cã adevãrulatinsese sufletul; ºi acolo, ca rãspuns, vibra în inima Sa struna bucuriei pline decompasiune.

{Ed 232}

Hristos sesiza posibilitãþile în fiecare fãpturã omeneascã. El nu era respins de unexterior nepromiþãtor sau de condiþii nefavorabile. L-a chemat pe Matei din biroulvamal ºi pe Petru ºi fraþii lui din barca de pescuit, ca sã înveþe de la El.

În lucrarea educativã de astãzi este nevoie de acelaºi interes personal, de aceeaºiatenþie acordatã dezvoltãrii individuale. Mulþi tineri aparent nepromiþãtori suntînzestraþi din belºug cu talente ce nu sunt folosite deloc. Calitãþile lor stau ascunse dinpricina lipsei de discernãmânt a educatorilor pe care-i au. În mulþi bãieþi sau fete, lasuprafaþã la fel de neatrãgãtori ca ºi o piatrã asprã, neprelucratã, se poate gãsimaterialul preþios care va trece testul temperaturii ridicate, al furtunii ºi al presiuniiînalte. Adevãratul educator, având înaintea ochilor ce ar putea deveni elevii sãi, varecunoaºte valoarea materialului pe care îl prelucreazã. Va arãta un interes personalfaþã de fiecare elev ºi va cãuta sã-i dezvolte toate puterile. Fiecare efort de conformarela principiile corecte va fi încurajat, chiar dacã aceste strãduinþe sunt departe de a fidesãvârºite.

Fiecare tânãr ar trebui sã fie învãþat necesitatea ºi puterea sârguinþei. Succesuldepinde mai mult de aceasta decât depinde de geniu sau de talent. Fãrã sârguinþã, celemai strãlucite talente nu au decât niºte rezultate slabe, în timp ce, printr-un efort binecanalizat, persoane care aveau calitãþi naturale cu nimic ieºite din comun au fãcutadevãrate minuni. Iar geniul, de ale cãrui realizãri ne minunãm, este aproape invariabillegat de un efort concentrat, neobosit.



Tinerii ar trebui sã fie învãþaþi sã aibã ca þintã dezvoltarea tuturor facultãþilor lor,slabe ºi tari deopotrivã. În cazul multora, existã dispoziþia de a-ºi restrânge studiul laanumite ramuri pentru care au o plãcere naturalã.

{Ed 233}

Ar trebui sã veghem asupra acestei greºeli. Aptitudinile naturale indicã direcþialucrãrii vieþii ºi, când sunt justificate, ar trebui cultivate cu grijã. În acelaºi timp, artrebui þinut minte cã un caracter bine echilibrat ºi o lucrare eficientã în orice domeniudepind într-o mare mãsurã de acea dezvoltare simetricã, rezultat al unei pregãtiriaprofundate, multilaterale.

Învãþãtorul ar trebui sã þinteascã în mod constant simplitatea ºi eficienþa. Ar trebuisã predea în mare parte prin ilustraþii ºi sã aibã grijã chiar în cazul elevilor mai mari sãdea fiecare explicaþie cu simplitate ºi claritate. Mulþi elevi, destul de mari ca vârstã, nusunt decât niºte copii când vine vorba despre pricepere.

Un element important în lucrarea educativã este entuziasmul. Legatã de acestpunct, existã o sugestie folositoare într-o remarcã pe care a fãcut-o un actor celebru.Episcopul de Canterbury îl întrebase de ce actorii, într-o piesã, îi impresioneazã atâtde puternic pe spectatori, vorbind despre lucruri imaginare, în timp ce slujitori aiEvangheliei îi impresioneazã adesea prea puþin, vorbind despre lucruri reale. "Cu totrespectul pe care-l datorez sfinþiei voastre", a rãspuns actorul, "îngãduiþi-mi sã spun cãmotivul este simplu: el constã în puterea entuziasmului. Noi, pe scenã, vorbim desprelucrurile închipuite ca fiind reale, câtã vreme dumneavoastrã vorbiþi de la amvondespre lucrurile adevãrate ca fiind închipuite."

În lucrarea sa, învãþãtorul are de-a face cu lucruri reale ºi ar trebui sã vorbeascãdespre ele cu toatã forþa ºi entuziasmul cu care îl poate inspira cunoaºterea realitãþii ºiimportanþei lor.

Fiecare învãþãtor ar trebui sã fie preocupat ca lucrarea sa sã ducã la rezultate clare.Înainte de a încerca sã predea un subiect ar trebui sã aibã în minte un plan distinct ºisã ºtie

{Ed 234}

exact ce vrea sã realizeze. Nu ar trebui sã rãmânã mulþumit de prezentarea vreunuisubiect pânã când studentul nu înþelege principiul implicat, pânã nu percepe adevãrulacestuia ºi nu poate spune desluºit ce a învãþat.

Atâta vreme cât este avut în vedere marele scop al educaþiei, tinerii ar trebui sã fieîncurajaþi sã avanseze cât de mult le vor permite înzestrãrile lor. Însã înainte de aîmbrãþiºa ramurile superioare de studiu, sã le stãpâneascã foarte bine pe cele comune.Acest lucru este prea adesea neglijat. Chiar ºi printre studenþii de la licee ºi colegii semanifestã o deficienþã în ce priveºte cunoaºterea ramurilor comune ale educaþiei.Mulþi studenþi îºi consacrã timpul matematicii superioare în timp ce sunt incapabili sãse ocupe de niºte socoteli de contabilitate simplã. Mulþi studiazã retorica, având în



vedere dobândirea calitãþilor oratoriei, în timp ce sunt incapabili sã citeascã într-omanierã inteligibilã ºi expresivã. Mulþi care au terminat cursurile de retoricã nureuºesc sã compunã ºi sã ortografieze corect o simplã scrisoare.

O cunoaºtere minuþioasã a materiilor esenþiale în educaþie nu ar trebui sã fie numaicondiþia de admitere la un nivel de instruire superioarã, ci ºi un test neîncetat pentrupromovare ºi înaintare. ªi în fiecare ramurã a educaþiei sunt de atins obiective maiimportante decât cele pe care le asigurã o simplã cunoaºtere tehnicã. Sã luãm studiullimbii, spre exemplu. Mai importantã decât învãþarea limbilor strãine, actuale saumoarte, este capacitatea cuiva de a scrie ºi vorbi limba sa nativã cu uºurinþã ºiacurateþe; însã nici o pregãtire câºtigatã prin cunoaºterea regulilor gramaticale nu sepoate compara ca importanþã cu studiul limbii dintr-un punct de vedere mai înalt. Deacest studiu se leagã într-o mare mãsurã fericirea sau nenorocirea vieþii.

{Ed 235}

Cerinþa de cãpetenie a vorbirii este aceea de a fi curatã, plinã de bunãtate ºi adevãr- "expresia exterioarã a unui har interior". Dumnezeu spune: "Tot ce este adevãrat, totce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit,tot ce este vrednic de primit, orice faptã bunã ºi orice laudã, aceea sã vãînsufleþeascã." Filipeni 4,8. Iar dacã acestea sunt gândurile, tot aºa va fi ºi exprimarea.

Cea mai bunã ºcoalã pentru acest studiu al limbii este familia; însã pentru cãlucrarea din cãmin este atât de frecvent neglijatã, rãmâne în sarcina învãþãtorului sã-ºiajute elevii în formarea unor obiceiuri corecte în vorbire.

Învãþãtorul poate face mult pentru a descuraja acel obicei rãu, care este un blestempentru localitate, pentru vecini ºi pentru cãmin - obiceiul de a vorbi de rãu, bârfa ºicritica meschinã. Nu trebuie cruþat nici un efort în aceastã direcþie. Faceþi ca studenþiisã fie pãtrunºi de faptul cã acest obicei dã la ivealã o lipsã a culturii, rafinamentului ºiadevãratei bunãtãþi a inimii; cã el îl exclude pe individ ca fiind nepotrivit pentrusocietatea celor cu adevãrat cultivaþi ºi rafinaþi în aceastã lume ºi pentru tovãrãºia cucei sfinþi care aparþin cerului.

Ne gândim cu oroare la canibalul care se bucurã de carnea tremurândã ºi caldãîncã a victimei sale; dar sunt rezultatele, chiar ºi ale unei astfel de practici, maiîngrozitoare decât agonia ºi ruina provocate de prezentarea într-o luminã greºitã amotivaþiei, de stricare a reputaþiei, de disecare a caracterului? Copiii ºi tineriideopotrivã sã înveþe ce spune Dumnezeu despre aceste lucruri:

"Moartea ºi viaþa sunt în puterea limbii." Proverbele 18,21

În Scripturã, clevetitorii sunt ca ºi "urâtori de Dumnezeu", "nãscocitori de rele",sunt puºi alãturi de aceia care sunt "fãrã dragoste fireascã, neînduplecaþi, fãrã milã","plini

{Ed 236}

de pizmã, de ucidere, de ceartã, de înºelãciune, de porniri rãutãcioase". ªi aceasta



este "hotãrârea lui Dumnezeu, cã cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici demoarte." Romani 1,30.31.29.32. Dumnezeu îl considerã locuitor al Sionului pe "cel ceface voia lui Dumnezeu ºi spune adevãrul din inimã"; pe cel ce "nu cleveteºte culimba lui" "ºi nu aruncã ocara asupra aproapelui sãu." Psalmii 15,2.3

Dumnezeu condamnã, de asemenea, ºi folosirea acelor fraze fãrã sens ºi cuvinte deumpluturã, care se învecineazã cu blasfemia. El condamnã complimentele mincinoase,evitarea adevãrurilor, exagerãrile, denaturãrile în comerþ - lucruri care sunt curente însocietate ºi în lumea afacerilor. "Felul vostru de vorbire sã fie: 'Da, da; nu, nu'; cetrece peste aceste cuvinte vine de la cel rãu." Matei 5,37

"Ca nebunul care aruncã sãgeþi aprinse ºi ucigãtoare, aºa este omul care înºealã peaproapele sãu ºi apoi zice: Am vrut doar sã glumesc!" Proverbele 26,18.19

Foarte apropiatã de bârfã este insinuarea mascatã, aluzia vicleanã prin care ceinecuraþi la inimã cautã sã strecoare rãul pe care nu îndrãznesc sã-l exprime cu glastare. Tinerii ar trebui sã fie învãþaþi sã se fereascã de orice apropiere de acestea, aºacum se feresc de leprã. În vorbire, probabil cã nu existã nici o greºealã pe care,vârstnici ºi tineri deopotrivã, sã nu fie dispuºi sã o treacã mai uºor cu vederea la eiînºiºi, ca limbajul pripit, nerãbdãtor. Ei cred cã este o scuzã suficient de bunã dacãspun: "N-am fost cu bãgare de seamã ºi nu e chiar aºa cum am spus". Însã Cuvântullui Dumnezeu nu trateazã aceastã problemã cu uºurãtate. Scripturile spun:

"Dacã vezi un om care vorbeºte nechibzuit, poþi sã nãdãjduieºti mai mult de la unnebun decât de la el." Proverbele 29,20

"Omul care nu este stãpân pe sine este ca o cetate surpatã ºi fãrã ziduri."Proverbele 25,28

Într-o clipã, printr-o limbã pripitã, pãtimaºã,

{Ed 237}

neatentã, poate fi adus un rãu pe care nu-l va putea repara nici pocãinþa de o viaþã.Oh, inimile frânte, prietenii înstrãinaþi, vieþile ruinate de cuvintele aspre, pripite, alecelor care ar fi putut aduce ajutor ºi vindecare!

"Cine vorbeºte în chip uºuratic rãneºte ca strãpungerea unei sãbii, dar limbaînþelepþilor aduce vindecare." Proverbele 12,18

Una din caracteristicile care ar trebui în mod deosebit cultivate în fiecare copil esteacea lipsã de egoism care atribuie vieþii un farmec natural. Dintre toate punctele tariale caracterului, acesta este printre cele mai frumoase, iar pentru fiecare lucrareadevãratã a vieþii el reprezintã una din virtuþile de cãpetenie.

Copiii au nevoie de apreciere, compasiune ºi încurajare, dar ar trebui sã avem grijãsã nu hrãnim în ei o dragoste pentru laude. Nu este înþelept sã le acordãm o atenþiedeosebitã sau sã repetãm cu ei de faþã cuvintele lor înþelepte. Pãrintele sau învãþãtorulcare þine înaintea sa adevãratul ideal al caracterului ºi posibilitãþile de realizare nu



poate nutri sau încuraja spiritul de îngâmfare. El nu va încuraja în tineri dorinþa sauefortul de etalare a capacitãþilor sau competenþelor lor. Cel care priveºte mai sus desine însuºi va fi umil; cu toate acestea, va avea o demnitate care nu va fi tulburatã saufãcutã de ruºine de etalãri exterioare sau mãreþie omeneascã.

Calitãþile caracterului nu se dezvoltã prin nici un fel de lege sau regulã arbitrarã, ciprin trãirea în atmosfera a ceea ce este curat, nobil ºi adevãrat. ªi oriunde existã oinimã curatã ºi o nobleþe a caracterului, acest lucru se va da pe faþã prin puritatea ºinobleþea acþiunilor ºi vorbirii.

"Cine iubeºte curãþia inimii ºi are bunãvoinþa pe buze este prieten cu împãratul."Proverbele 22,11

{Ed 238}

Aºa cum este cu vorbirea, aºa este ºi cu oricare alt studiu; poate fi în aºa felcondus, încât sã ducã la formarea ºi întãrirea caracterului.

Despre nici un studiu nu este mai adevãrat acest lucru aºa cum este în cazulistoriei. Sã o luãm în considerare din punctul divin de vedere.

Dupã cum prea adesea se predã, istoria nu este decât cu puþin mai mult altcevadecât un raport al înãlþãrii ºi cãderii împãraþilor, al intrigilor de la curte, al victoriilorºi înfrângerilor armatelor - o istorie a ambiþiei ºi lãcomiei, a înºelãrii, cruzimii ºivãrsãrii de sânge. Dupã cum este predatã, nu putem avea decât rezultate pãgubitoare.Repetarea dureroasã a crimelor ºi atrocitãþilor, a enormitãþilor ºi cruzimilor zugrãvitesãdesc seminþe care aduc în multe vieþi o recoltã a rãului.

Cu mult mai bine este sã învãþãm în lumina Cuvântului lui Dumnezeu desprecauzele care guverneazã înãlþãrile ºi cãderile împãrãþiilor. Tinerii sã studieze acesterapoarte ºi sã vadã cum adevãrata prosperitate a naþiunilor a fost legatã de acceptareaprincipiilor divine. Sã studieze istoria marilor miºcãri de reformã ºi sã vadã cât deades principiile de care am vorbit, chiar dacã erau dispreþuite ºi urâte, iar apãrãtorii loraduºi în temniþã ºi la eºafod, au triumfat chiar prin aceste sacrificii.

Un asemenea studiu va oferi perspective largi, pãtrunzãtoare asupra vieþii. Va ajutatinerii sã înþeleagã ceva din conexiunile ei, cât de minunat suntem legaþi unii de alþii înmarea frãþietate a societãþii ºi a naþiunilor ºi cât de mult oprimarea sau degradarea unuisingur membru reprezintã o pierdere pentru toþi.

În ce priveºte studiul legat de calculul cu cifre, lucrarea ar trebui sã fie fãcutãpracticã. Fiecare tânãr ºi fiecare copil sã fie învãþat nu numai sã rezolve problemeînchipuite, ci sã contabilizeze cu

{Ed 239}

acurateþe propriile venituri ºi cheltuieli. Sã înveþe corecta folosire a banilor prinmânuirea lor. Fie cã banii sunt de la pãrinþi, fie cã i-au câºtigat prin puterile proprii,bãieþii ºi fetele sã înveþe sã selecteze ºi sã-ºi cumpere singuri îmbrãcãminte, cãrþi ºi



alte lucruri necesare; iar prin pãstrarea unei note de cheltuieli vor învãþa, aºa cum n-ovor putea face în nici un alt fel, valoarea ºi folosul banilor. Aceastã pregãtire îi vaajuta sã facã distincþie, între adevãrata economie ºi zgârcenie, pe de-o parte ºi risipã,pe de altã parte. Dacã este bine condusã, va încuraja obiceiuri ale generozitãþii. Îi vaajuta pe tineri sã înveþe sã dãruiascã nu doar dintr-o pornire de moment, când sunttrezite sentimentele lor, ci în mod regulat ºi sistematic.

În acest fel, fiecare studiu poate deveni un ajutor în soluþionarea celei mai mariprobleme existente, pregãtirea bãrbaþilor ºi a femeilor pentru îndeplinirea în modul celmai bun a responsabilitãþilor vieþii.

{Ed 240}

Comportamentul

"Dragostea ... nu se poartã necuviincios."

Valoarea politeþii este prea puþin apreciatã. Multora care au o inimã bunã lelipseºte acea delicateþe a manierelor. Multora care insuflã respect prin sinceritatea ºicinstea lor le lipseºte - ce trist - amabilitatea. Aceastã deficienþã le umbreºte propriafericire ºi scade din valoarea slujirii lor faþã de alþii. Multe din experienþele cele maidulci ºi mai utile ale vieþii sunt jertfite de cãtre cei nepoliticoºi, adesea doar prinneatenþie.

Voioºia ºi amabilitatea ar trebui cultivate mai cu seamã de cãtre pãrinþi ºiînvãþãtori. Toþi pot avea o faþã voioasã, o voce blândã, un comportament atent, acesteafiind elemente care au putere. Copiii sunt atraºi de o înfãþiºare veselã, seninã.Arãtaþi-le bunãtate ºi amabilitate, ºi ei vor manifesta acelaºi spirit faþã de voi ºi unulfaþã de celãlalt.

Adevãrata amabilitate nu se învaþã prin simpla aplicare a regulilor de etichetã.Corectitudinea comportamentului trebuie controlatã tot timpul; respectul faþã deceilalþi ne va face sã ne conformãm obiceiurilor acceptate, acolo unde principiul nueste încãlcat; însã adevãrata politeþe nu cere sacrificarea principiului de dragulpracticilor stabilite. Nu þine cont de castã. Ea învaþã respectul de sine, respectul faþã dedemnitatea omului ca om, consideraþia faþã de fiecare membru al marii familiiomeneºti.

{Ed 241}

Existã primejdia de a pune un preþ prea mare pe maniere ºi formã ºi de a consacraprea mult timp educaþiei în aceastã direcþie. Viaþa de efort intens care se cere fiecãruitânãr, munca grea, adesea neplãcutã, de care este nevoie pentru achitarea deîndatoririle obiºnuite ale vieþii ºi încã ºi mai mult pentru uºurarea marilor poveri alelumii, poveri ale neºtiinþei ºi stãrii de nenorocire în care se aflã - acestea nu mai lasãdecât puþin loc pentru convenþionalisme.



Mulþi care pun mare accent pe etichetã aratã puþin respect pentru orice altceva,oricât de bun ar fi, care nu se conformeazã standardului lor artificial. Aceasta este oeducaþie falsã. Ea cultivã orgoliul gata de criticã ºi exclusivismul îngust.

Esenþa adevãratei politeþi este respectul faþã de ceilalþi. Educaþia de bazã, trainicã,este aceea care rãspândeºte simpatia ºi încurajeazã bunãtatea faþã de oricine. Este uneºec aºa-numita culturã care nu-l face pe tânãr respectuos faþã de pãrinþi, cu un spiritde apreciere pentru lucrurile în care aceºtia exceleazã, îndelung-rãbdãtori cu defectelelor ºi gata sã-i ajute cu cele ce le sunt de trebuinþã; care nu-l face atent ºi delicat,generos ºi de ajutor celor tineri, celor în vârstã ºi celor nenorociþi, care nu-l facepoliticos cu toþi.

Adevãratul rafinament al gândirii ºi comportamentului se învaþã mai bine în ºcoalaÎnvãþãtorului Divin decât dacã s-ar respecta orice reguli prestabilite. Iubirea Sa, carecuprinde inima, dã caracterului acele atingeri modelatoare care o schimbã dupã chipulpropriei Sale inimi. Aceastã educaþie conferã o demnitate de origine cereascã ºi oþinutã de bunã-cuviinþã. Ea oferã o personalitate plãcutã ºi o delicateþe a modului decomportare care nu va putea fi niciodatã egalatã de rafinamentul de suprafaþã al celordin înalta societate.

Biblia prescrie curtoazia ºi ne prezintã multe ilustraþii legate de acel spirit lipsit deegoism, de buna-cuviinþã delicatã, de purtarea

{Ed 242}

cuceritoare, ce caracterizeazã adevãrata politeþe. Acestea nu sunt decât reflecþii alecaracterului lui Hristos. Toatã blândeþea ºi curtoazia adevãratã din lume, chiar ºiprintre aceia care nu recunosc Numele Sãu, sunt de la El. Iar Domnul doreºte ca acestecaracteristici sã fie reflectate perfect în copiii Sãi. Scopul Sãu este ca oamenii sãpriveascã în noi frumuseþea Sa.

Cel mai valoros tratat despre etichetã, care a fost scris vreodatã, este învãþãturapreþioasã, datã de Mântuitorul, aºa cum a fost rostitã de Duhul Sfânt prin apostolulPavel - cuvinte care ar trebui sã fie întipãrite permanent în memoria fiecãrei fãpturiumane, tânãr sau vârstnic:

"Cum v-am iubit Eu, aºa sã vã iubiþi ºi voi unii pe alþii." Ioan 13,34

"Dragostea este îndelung rãbdãtoare, este plinã de bunãtate: dragostea nupizmuieºte; dragostea nu se laudã, nu se umflã de mândrie, nu se poartã necuviincios,nu cautã folosul sãu, nu se mânie, nu se gândeºte la rãu, nu se bucurã de nelegiuire, cise bucurã de adevãr, acoperã totul, crede totul, nãdãjduieºte totul, suferã totul.Dragostea nu va pieri niciodatã." 1 Corinteni 13,4-8

O altã calitate preþioasã, care ar trebui cultivatã cu grijã, este respectul. Adevãratulrespect faþã de Dumnezeu este inspirat de un simþãmânt al infinitei Sale mãreþii ºi oconºtientizare a prezenþei Sale. Inima fiecãrui copil ar trebui sã fie profundimpresionatã de acest sentiment al prezenþei Celui Infinit.



{Ed 243}

Copilul ar trebui sã fie învãþat sã priveascã ora ºi locul rugãciunii ºi serviciul divinpublic ca fiind sacre, pentru cã Dumnezeu este acolo. Iar când respectul se manifestãîn atitudine ºi comportament, simþãmântul care îl inspirã se va adânci.

Bine ar fi pentru tineri ºi vârstnici dacã ar studia ºi cântãri ºi ar repeta adesea acelecuvinte ale Sfintelor Scripturi, care aratã cum ar trebui privit acel loc marcat deprezenþa specialã a lui Dumnezeu.

"Scoate-þi încãlþãmintea din picioare", i-a poruncit El lui Moise la rugul care ardea;"cãci locul pe care calci este un pãmânt sfânt." Exodul 3,5

Iacov, dupã ce a contemplat priveliºtea cu îngerii, a exclamat: "Cu adevãrat,Domnul este în locul acesta, ºi eu n-am ºtiut. ... Aici este casa lui Dumnezeu, aici estepoarta cerurilor!" Geneza 28,16.17

"Domnul, însã, este în Templul Lui cel sfânt. Tot pãmântul sã tacã înaintea Lui."Habacuc 2,20

"Cãci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împãrat mare, mai presus de toþidumnezeii ... Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne smerim, sã ne plecãm genunchiul înainteaDomnului, Fãcãtorului nostru!" "Sã ºtiþi cã Domnul este Dumnezeu! El ne-a fãcut, aiLui suntem: noi suntem poporul Lui ºi turma pãºunii Lui. Intraþi cu laude pe porþileLui, intraþi cu cântãri în curþile Lui! Lãudaþi-L ºi binecuvântaþi-I Numele." Psalmii95,3-6; 100,3.4

ªi faþã de Numele lui Dumnezeu trebuie sã se arate respect. Nu ar trebui niciodatãca acest Nume sã fie rostit în mod necugetat sau uºuratic. Chiar ºi în rugãciune artrebui evitatã repetarea lui frecventã ºi inutilã. "Numele Lui este sfânt ºi copleºitor."Psalmii 111,9. Când Îl rostesc, îngerii îºi acoperã feþele. Atunci, noi, care suntemcãzuþi ºi pãcãtoºi, cu cât respect ar trebui sã-L avem pe buze!

{Ed 245}

Ar trebui sã avem respect faþã de Cuvântul lui Dumnezeu. Faþã de volumul tipãritar trebui sã arãtãm respect, nefolosindu-l niciodatã la lucruri de rând sau mânuindu-lîn mod neglijent. Iar Scriptura nu ar trebui niciodatã citatã într-o glumã sauparafrazatã pentru a scoate o vorbã de duh. "Orice cuvânt al lui Dumnezeu esteîncercat "; ca "un argint lãmurit în cuptor de pãmânt ºi curãþit de ºapte ori." Proverbele30,5; Psalmii 12,6.

Mai presus de toate, copiii sã fie învãþaþi cã adevãratul respect este arãtat prinascultare. Dumnezeu nu a poruncit nimic care sã nu fie esenþial ºi nu existã nici un altmod de a manifesta respectul, care este atât de plãcut înaintea Sa, decât prin ascultareade ceea ce a spus El.

Ar trebui sã se arate respect faþã de reprezentanþii lui Dumnezeu - faþã de pastori,învãþãtori ºi pãrinþii care sunt chemaþi sã vorbeascã ºi sã acþioneze în locul Sãu. El este



onorat prin respectul arãtat acestora.

ªi Dumnezeu a poruncit sã se arate un respect plin de gingãºie faþã de cei vârstnici.El spune: "Perii albi sunt o cununã de cinste, ea se gãseºte pe calea neprihãnirii."Proverbele 16,31. Aceastã cununã vorbeºte despre bãtãliile purtate ºi victoriiledobândite; despre poverile duse ºi ispitele cãrora li s-a þinut piept. Vorbeºte desprepicioarele obosite, care se apropie de odihna lor, despre locuri care vor rãmâne curândvacante. Ajutaþi-i pe copii sã se gândeascã la aceasta, iar ei vor netezi cãrarea celorvârstnici prin politeþea ºi respectul lor ºi vor aduce farmec ºi frumuseþe în vieþile lortinere când ascultã de porunca: "Sã te scoli înaintea perilor albi ºi sã cinsteºti pebãtrân." Leviticul 19,32

Taþii, mamele ºi învãþãtorii trebuie sã aprecieze mai mult responsabilitatea ºicinstea pe care a pus-o Dumnezeu asupra lor, fãcându-i, faþã de copil, reprezentanþi aiSãi. Caracterul dat pe faþã în

{Ed 245}

legãturile de zi cu zi, pe care le au cu acesta, vor traduce copilului, pentru bine saupentru rãu, aceste cuvinte ale lui Dumnezeu:

"Cum se îndurã un tatã de copiii lui, aºa Se îndurã Domnul de cei ce se tem de El."Psalmii 103,13. "Cum mângâie pe cineva mama sa, aºa vã voi mângâia Eu." Isaia66,13

Ferice de copilul în care asemenea cuvinte trezesc iubire, recunoºtinþã ºi încredere;de copilul pentru care tandreþea, dreptatea ºi îndelunga rãbdare a tatãlui, a mamei ºi aînvãþãtorului oferã o pildã a iubirii, dreptãþii ºi îndelungii rãbdãri a lui Dumnezeu; decopilul care, prin încredere, supunere ºi respect faþã de protectorii sãi pãmânteºti,învaþã sã aibã încredere, sã se supunã ºi sã-L respecte pe Dumnezeul lui. Cel caretransmite un asemenea dar copilului sau elevului sãu, l-a înzestrat cu o comoarã maipreþioasã decât bogãþia tuturor veacurilor, o comoarã care este la fel de trainicãprecum veºnicia.

{Ed 246}

Legãtura îmbrãcãmintei cu educaþia

"Îmbrãcate în chip cuviincios". "Fata împãratului este plinã de strãlucire înlãuntrulcasei împãrãteºti."

Nici o educaþie nu poate fi completã, dacã nu învaþã principiile adevãrate înprivinþa îmbrãcãmintei. Fãrã o asemenea învãþãturã, lucrarea educativã este adeseaîntârziatã ºi pervertitã. Iubirea hainelor ºi devotamentul faþã de modã se numãrãprintre cei mai teribili rivali ai învãþãtorului ºi printre cele mai eficiente piedici.

Moda este o stãpânã care conduce cu o mânã de fier. În foarte multe cãmine, tãria,timpul ºi atenþia pãrinþilor ºi copiilor sunt absorbite de satisfacerea pretenþiilor ei. Cei



bogaþi se ambiþioneazã sã se întreacã unul pe altul în conformarea cu stilurile ei mereuschimbãtoare; clasele de mijloc ºi cele sãrace se strãduiesc sã se apropie de standardulstabilit de cei despre care se presupune cã le sunt superiori. Acolo unde mijloacelemateriale sau puterile sunt limitate ºi ambiþia de a fi la modã este mare, povara devineaproape insuportabilã.

În cazul multora, nu conteazã cât de bine le stã ceva sau cât de frumos ar fi acelceva; dacã moda s-a schimbat, totul trebuie refãcut sau aruncat. Membrii familiei suntcondamnaþi la o trudã neîncetatã. Nu existã timp pentru educarea copiilor, pentrurugãciune sau studiu biblic, nu existã timp pentru a-i ajuta pe cei mici sã sefamiliarizeze cu Dumnezeu prin lucrãrile Sale.

{Ed 247}

Nu existã bani sau timp pentru lucrãri de binefacere. ªi adesea, masa familiei estesãrãcãcioasã. Hrana este aleasã prost ºi pregãtitã în grabã, iar necesitãþile organismuluinu sunt satisfãcute decât în parte. Rezultatul constã în obiceiuri alimentare greºite,care provoacã boala sau duc la necumpãtare.

Dragostea de etalare produce extravaganþã ºi distruge în mulþi tineri aspiraþia cãtreo viaþã nobilã. În loc sã caute sã-ºi facã o educaþie, ei îºi gãsesc de timpuriu o ocupaþiepentru a câºtiga banii care le vor permite sã-ºi satisfacã patima pentru îmbrãcãminte.Iar prin aceastã patimã multe tinere sunt ademenite spre ruinã.

În multe cãmine, resursele familiei sunt suprasolicitate. Tatãl, incapabil de a facefaþã cererilor mamei ºi ale copiilor, este adesea ispitit la fapte necinstite, iar rezultatul,iarãºi, este dezonoarea ºi ruina.

Nici mãcar Sabatul ºi serviciile de închinare nu sunt scutite de dominaþia modei.Aceste momente sunt mai degrabã o nouã ocazie de etalare mai mare a puterii ei.Biserica este transformatã într-un loc al paradei, iar îmbrãcãmintea la modã estestudiatã mai mult decât predica. Cei sãraci, incapabili de a satisface cerinþeleuzanþelor, se feresc sã mai calce pe la bisericã. Ziua de odihnã este petrecutã înlenevie sau adesea, de cãtre tineri, într-o companie demoralizatoare.

La ºcoalã, prin îmbrãcãmintea nepotrivitã ºi incomodã, fetele nu sunt capabile nicide studiu, nici de recreere. Mintea lor este preocupatã, iar învãþãtorul are greauasarcinã de a le trezi interesul.

Adesea, pentru a rupe vraja modei, învãþãtorul nu poate gãsi un mijloc mai eficientdecât contactul cu natura. Elevii sã guste din deliciile care pot fi gãsite lângã râu, lacsau mare; sã urce pe dealuri, sã priveascã splendoarea unui apus de soare, sã explorezebogãþiile pãdurii sau câmpiei; sã cunoascã plãcerea de a cultiva plante ºi flori; iarimportanþa unei panglici în plus sau a unui volãnaº va deveni nesemnificativã.

{Ed 248}

Aduceþi-i pe tineri în punctul în care sã vadã cã în îmbrãcãminte, ca ºi înalimentaþie, traiul simplu este indispensabil pentru asigurarea unei gândiri înalte.



Îndrumaþi-i sã vadã cât de multe sunt de învãþat ºi de fãcut; cât de preþioase sunt zilelecelor tineri în pregãtirea pentru lucrarea vieþii lor. Ajutaþi-i sã vadã ce comori sunt înCuvântul lui Dumnezeu, în cartea naturii ºi în rapoartele privitoare la vieþile nobile.

Mintea lor sã fie dirijatã sã vadã suferinþa pe care ar putea-o alina. Ajutaþi-i sã vadãcã prin fiecare dolar risipit pentru etalare ostentativã cheltuitorul este privat demijloacele necesare hrãnirii celor înfometaþi, îmbrãcãrii celor goi ºi mângâierii celorîntristaþi.

Ei nu-ºi pot permite sã rateze ocaziile glorioase ale vieþii, sã-ºi piperniceascãmintea, sã-ºi ruineze sãnãtatea ºi sã-ºi distrugã fericirea de dragul ascultãrii dedispoziþiile ce nu-ºi gãsesc nici un temei în raþiune, confort sau frumuseþe.

În acelaºi timp, tinerii ar trebui sã fie învãþaþi sã recunoascã lecþia naturii: "Oricelucru El îl face frumos la vremea lui". Eclesiastul 3,11. În îmbrãcãminte, ca ºi în oricealtceva, avem privilegiul de a-L onora pe Creatorul nostru. El doreºte nu numai cahainele noastre sã fie curate ºi sãnãtoase, ci ºi de bun gust ºi potrivite.

Caracterul unei persoane se judecã dupã stilul în care se îmbracã. Un gust rafinat,o minte cultivatã se va descoperi prin alegerea unei vestimentaþii simple ºi adecvate.Când este unitã cu modestia comportamentului, simplitatea decentã în îmbrãcãminteva avea un mare efect, învãluind o tânãrã în acea atmosferã de reþinere sfântã, care vaconstitui pentru ea un scut ce o va feri de o mie de primejdii.

Fetele sã fie învãþate cã arta de a se îmbrãca bine include

{Ed 249}

ºi calitatea de a-ºi face propriile haine. Aceasta este o ambiþie pe care ar trebui s-ocultive fiecare tânãrã. Va fi un mijloc prin care va putea fi de folos ºi o sursã deindependenþã pe care nu-ºi poate permite sã n-o aibã.

Este un lucru drept sã iubeºti frumuseþea ºi sã o doreºti; însã Dumnezeu vrea canoi sã iubim ºi sã cãutãm mai întâi cea mai înaltã frumuseþe - aceea care estenepieritoare. Cele mai reprezentative creaþii ale îndemânãrii omeneºti nu au ofrumuseþe care sã suporte comparaþia cu acea frumuseþe de caracter care este "de marepreþ înaintea Sa".

Tinerii ºi copilaºii sã fie învãþaþi sã aleagã pentru ei înºiºi acea hainã regalã fãuritãîn rãzboiul de þesut al cerului, acel "in subþire, strãlucitor ºi curat" (Apocalipsa 19,8)pe care îl vor purta toþi cei sfinþi de pe pãmânt. Aceastã hainã, caracterul nepãtat al luiHristos, este oferitã fãrã platã oricãrei fãpturi omeneºti. Dar toþi aceia care vor s-oprimeascã, o vor primi ºi purta aici.

Copiii sã fie învãþaþi cã, pe mãsurã ce îºi deschid mintea spre gânduri curate ºipline de iubire ºi înfãptuiesc lucruri de ajutorare ºi dragoste, ei pun asupra lorveºmântul frumos al caracterului Sãu. Aceastã hainã îi va face frumoºi ºi iubiþi aici ºiva constitui în viitor dovada pe baza cãreia vor fi primiþi în palatul Împãratului.Fãgãduinþa Sa este:



"Ei vor umbla împreunã cu Mine îmbrãcaþi în alb, fiindcã sunt vrednici."Apocalipsa 3,4

{Ed 250}

Sabatul

"Ele sunt un semn între Mine ºi voi, ca sã ºtiþi cã Eu sunt Domnul Dumnezeulvostru!"

Valoarea Sabatului ca mijloc educativ este mai presus de orice apreciere. Orice arcere Dumnezeu de la noi, ne dã înapoi îmbogãþit ºi transformat de propria Sa slavã.Zecimea pe care a pretins-o de la Israel a fost folositã pentru pãstrarea printre oameni,în frumuseþea sa slãvitã, a modelului Templului Sãu din ceruri, dovada prezenþei Salepe pãmânt. Tot aºa, timpul pe care-l pretinde de la noi ni-l dã înapoi, purtând de dataaceasta Numele ºi sigiliul Sãu. "Acesta va fi între Mine ºi voi", spune El, "un semndupã care se va cunoaºte cã Eu sunt Domnul"; "cãci în ºase zile a fãcut Domnulcerurile, pãmântul ºi marea ºi tot ce este în ele, iar în ziua a ºaptea S-a odihnit: deaceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnã ºi a sfinþit-o". Exodul 31,13; 20,11.Sabatul este un semn al puterii creatoare ºi rãscumpãrãtoare; el aratã cãtre Dumnezeu,ca izvor al vieþii ºi cunoaºterii; aduce aminte de slava de la început a omului ºi dãastfel mãrturie despre scopul lui Dumnezeu de a recrea în noi propriul Sãu chip.

Atât Sabatul, cât ºi familia au fost instituite în Eden, iar în planul lui Dumnezeu elesunt în mod indisolubil legate. În aceastã zi, mai mult ca în oricare alta, ne este cuputinþã sã trãim viaþa din Eden. Planul lui Dumnezeu era ca membrii familiei sã seuneascã în muncã

{Ed 251}

ºi studiu, în închinare ºi recreere; tatãl ca preot al casei lui, iar mama ºi tatadeopotrivã ca învãþãtori ºi tovarãºi ai copiilor lor. Însã rezultatele pãcatului,schimbând condiþiile de trai, au împiedicat într-o mare mãsurã strângerea lor laolaltã.Adesea, tatãl abia dacã vede feþele copiilor sãi în cursul sãptãmânii. El este aproapecomplet lipsit de ocazia de a a-ºi educa sau însoþi mãcar copiii. Dar dragostea luiDumnezeu a pus o limitã cerinþelor trudei. El Îºi pune mâna milostivã asupraSabatului. În ziua Sa, El pãstreazã pentru familie ocazia comuniunii cu El, cu natura, afiecãruia cu ceilalþi.

Întrucât Sabatul este memorialul puterii creatoare, el este ziua mai presus deoricare alta, în care ar trebui sã ne familiarizãm cu Dumnezeu prin lucrãrile Sale. Înmintea copiilor, chiar noþiunea de Sabat ar trebui sã fie legatã de frumuseþea lucrurilornaturale. Fericitã este familia care poate sã se ducã în Sabat la locul de închinare, aºacum Isus ºi discipolii Sãi mergeau la sinagogã - peste câmpuri, de-a lungul malurilorlacului sau prin dumbrãvi. Fericiþi sunt tatãl ºi mama care-ºi pot învãþa copiii



Cuvântul scris al lui Dumnezeu, cu ilustraþii din paginile deschise ale cãrþii naturii;care se pot aduna sub copacii verzi, în aerul proaspãt, curat, pentru a studia Cuvântulºi a înãlþa cântãri de laudã Tatãlui de sus.

Prin astfel de strângeri laolaltã, pãrinþii îi pot lega pe copii de inimile lor ºi astfelde Dumnezeu, prin legãturi care nu pot fi rupte niciodatã.

Ca mijloc de pregãtire intelectualã, ocaziile Sabatului sunt de nepreþuit. Lecþia dela ªcoala de Sabat sã fie învãþatã nu printr-o privire fugarã asupra lecþiunii în Sabatdimineaþa, ci printr-un studiu atent dupã-amiaza în Sabat pentru

{Ed 252}

sãptãmâna viitoare, revãzând zilnic studiul sau aducând ilustraþii noi în cursulsãptãmânii. În felul acesta, lecþia se va fixa în memorie ca o comoarã care nu poate finiciodatã cu totul pierdutã.

Când ascultã predica, pãrinþii ºi copiii sã noteze textul ºi versetele citate ºi, pe câtse poate, linia raþionamentului, pentru a ºi le putea repeta unul altuia acasã. Acestlucru va rezolva foarte bine oboseala cu care copiii ascultã adesea o predicã ºi vacultiva în toþi obiceiul de a fi atent ºi de a gândi coerent.

Meditaþia asupra temelor astfel sugerate vor deschide pentru student comori la carenici nu a visat. El va dovedi în propria sa viaþã experienþa descrisã în versetul:

"Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiþit; cuvintele Tale au fost bucuria ºiveselia inimii mele." Ieremia 15,16

"Vreau sã mã gândesc adânc la orânduirile Tale". "Ele sunt mai de preþ decâtaurul, decât mult aur curat. ... Robul Tãu primeºte ºi el învãþãturã de la ele; pentru cinele pãzeºte, rãsplata este mare." Psalmii 119,48; 19,10.11

{Ed 253}

Credinþa ºi rugãciunea

"Credinþa este o încredere neclintitã în lucrurile nãdãjduite". "Sã credeþi cã l-aþi ºiprimit, ºi-l veþi avea."

Credinþa înseamnã sã nu te îndoieºti de Dumnezeu - sã crezi cã ne iubeºte ºi ºtiecel mai bine ce este pentru binele nostru. Astfel, ea ne conduce sã alegem calea Sa, înloc s-o alegem pe a noastrã. În locul neºtiinþei noastre, ea acceptã înþelepciunea Sa; înlocul slãbiciunii noastre, tãria Sa; în locul pãcãtoºeniei noastre, neprihãnirea Sa.Vieþile noastre, noi înºine suntem deja ai Lui; credinþa recunoaºte faptul cã-iaparþinem ºi acceptã binecuvântarea Sa. Adevãrul, puritatea, integritatea de caracterau fost indicate ca secrete ale succesului vieþii. Credinþa ne pune în posesia acestorprincipii.

Fiecare impuls sau aspiraþie bunã reprezintã un dar de la Dumnezeu; credinþa



primeºte de la Dumnezeu singurul fel de viaþã care poate produce o adevãratã creºtereºi eficienþã.

Modul de exercitare a credinþei ar trebui sã fie fãcut foarte clar. Fiecare fãgãduinþãa lui Dumnezeu are condiþii. Dacã suntem dispuºi sã împlinim voia Sa, toatã tãria Luieste a noastrã. Orice dar ar promite, se aflã în promisiunea însãºi. "Sãmânþa esteCuvântul lui Dumnezeu." Luca 8,11. La fel de sigur precum stejarul se aflã în ghindã,ºi darul lui Dumnezeu se aflã în fãgãduinþa Sa. Dacã primim fãgãduinþa, avem darul.

Credinþa care ne face în stare sã primim darurile lui Dumnezeu este ea însãºi undar oferit fiecãrei fãpturi omeneºti într-o mãsurã mai micã sau mai mare. Ea creºte pemãsurã ce este folositã la însuºirea Cuvântului lui

{Ed 254}

Dumnezeu. Pentru a ne întãri credinþa, trebuie sã o aducem adesea în legãturã cuCuvântul.

În studiul Bibliei, studentul ar trebui sã fie îndrumat sã vadã puterea Cuvântului luiDumnezeu. La Creaþiune, "El zice, ºi se face; porunceºte, ºi ce porunceºte ia fiinþã".El "cheamã lucrurile care nu sunt ca ºi cum ar fi." (Psalmii 33,9; Romani 4,17); cãciatunci când le cheamã, ele sunt.

Cât de adesea, cei care s-au încrezut în Cuvântul lui Dumnezeu, deºi totalneajutoraþi ei înºiºi, au fãcut faþã puterii lumii întregi - Enoh, cu o inimã curatã, cu oviaþã sfântã, þinându-ºi strâns credinþa în triumful neprihãnirii împotriva unei generaþiistricate ºi batjocoritoare; Noe ºi familia sa împotriva oamenilor din vremea lui,oameni cu cea mai mare putere fizicã ºi intelectualã, dar complet imorali; copiii luiIsrael la Marea Roºie, o mulþime de robi neajutoraþi, îngroziþi, împotriva celei maiputernice armate a celei mai tari naþiuni de pe glob; David, un pãstoraº care aveafãgãduinþa lui Dumnezeu cã va urca pe tron, împotriva lui Saul, monarhul ales careera hotãrât sã nu dea drumul din mânã puterii sale; ªadrac ºi tovarãºii lui în foc ºiNebucadneþar pe tron; Daniel printre lei, iar vrãjmaºii lui în locurile înalte aleîmpãrãþiei; Isus pe cruce, iar preoþii ºi conducãtorii iudei forþându-l chiar ºi peguvernatorul roman sã le împlineascã voia; Pavel în lanþuri, împins cãtre o moarte cese cuvenea unui criminal, iar Nero ca despot al unui imperiu mondial.

Asemenea exemple nu se gãsesc numai în Biblie. Ele abundã în orice raport aldezvoltãrii umanitãþii. Valdenzii ºi hughenoþii, Wycliffe ºi Hus, Ieronim ºi Luther,Tyndale ºi Knox, Zinzendorf ºi Wesley, alãturi de mulþi, mulþi alþii, au dat mãrturiedespre puterea Cuvântului lui Dumnezeu împotriva puterii ºi politicii omeneºti, caresprijinã rãul. Aceasta este adevãrata nobilime a lumii. Aceasta este

{Ed 255}

linia sa princiarã. În aceastã linie sunt chemaþi sã-ºi ocupe locurile tinerii de astãzi.

De credinþã este nevoie în problemele mãrunte ale vieþii tot atât de mult ca ºi încele mari. În interesele ºi activitãþile noastre de fiecare zi, puterea lui Dumnezeu care



ne susþine devine un lucru real pentru noi, printr-o încredere neabãtutã.

Privitã din perspectiva ei umanã, viaþa este pentru toþi o cãrare neîncercatã. Ocãrare pe care, în ce priveºte experienþa noastrã profundã, fiecare merge singur. Nici oaltã fiinþã omeneascã nu poate intra pe deplin în viaþa noastrã interioarã. Cândcopilaºul porneºte în acea cãlãtorie în care, mai devreme sau mai târziu, va trebui sã-ºialeagã propriul drum, hotãrând singur pentru veºnicie care va fi destinul vieþii sale, câtde serios ar trebui sã fie efortul de a-i îndrepta încrederea cãtre Ajutorul ºi Cãlãuza ceasigurã!

Ca scut împotriva ispitei ºi inspiraþie cãtre puritate ºi adevãr, nici o altã influenþãnu poate egala sentimentul prezenþei lui Dumnezeu. "Totul este gol ºi descoperitînaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face." "Ochii Tãi sunt aºa de curaþi cã nupot sã vadã rãul, ºi nu poþi sã priveºti nelegiuirea!" Evrei 4,13; Habacuc 1,13. Acestgând a fost scutul lui Iosif când se afla în mijlocul stricãciunii din Egipt. În faþaispitelor, rãspunsul sãu a fost ferm: "Cum aº putea sã fac eu un rãu atât de mare ºi sãpãcãtuiesc împotriva lui Dumnezeu?" Geneza 39,9. Dacã este cultivatã, credinþa vaaduce un astfel de scut fiecãrui suflet.

Numai simþãmântul prezenþei lui Dumnezeu poate alunga teama care i-ar faceviaþa o povarã copilului timid. El sã-ºi fixeze în memorie fãgãduinþa: "ÎngerulDomnului tãbãrãºte în jurul celor ce se tem de El ºi-i scapã din primejdie." Psalmii34,7. Sã citeascã acea povestire minunatã a lui Elisei, aflat în cetatea de pe munte,cum între el ºi oºtirile de vrãjmaºi înarmaþi se afla un brâu puternic de îngeri cereºti.Sã citeascã despre cum i s-a arãtat îngerul lui Petru care era întemniþat ºi condamnat lamoarte; cum l-a condus în siguranþã îngerul pe slujitorul lui Dumnezeu

{Ed 256}

trecând de gãrzile înarmate, de uºile masive ºi de marea poartã de fier, cu toþidrugii ºi zãvoarele lor. Sã citeascã despre acea scenã de pe mare, când Pavel, obosit demuncã, veghere ºi post îndelungat, a rostit aceste mãreþe cuvinte de încurajare ºinãdejde pentru soldaþii ºi marinarii aruncaþi încoace ºi încolo de furtunã: "Acum, vãsfãtuiesc sã fiþi cu voie bunã, pentru cã nici unul din voi nu va pieri. ... Un înger alDumnezeului al cãruia sunt eu ºi cãruia îi slujesc mi s-a arãtat azi noapte ºi mi-a zis:'Nu te teme, Pavele; tu trebuie sã stai înaintea Cezarului; ºi iatã cã Dumnezeu þi-adãruit pe toþi cei ce merg cu corabia împreunã cu tine'". În credinþa promisiunii sale,Pavel ºi-a asigurat tovarãºii de drum: "Nu vi se va pierde nici un pãr din cap". Aºa s-aºi întâmplat. Pentru cã în corabia aceea exista un om prin care Dumnezeu putea lucra,toþi cei de la bord, soldaþi pãgâni ºi marinari, au fost cruþaþi. "Au ajuns toþi teferi lauscat." Faptele Apostolilor 27,22-24.34.44

Aceste lucruri nu au fost scrise doar ca sã le citim ºi sã ne minunãm, ci pentru caaceeaºi credinþã care a lucrat în slujitorii din vechime ai lui Dumnezeu sã poatã lucraºi în noi. El va lucra astãzi într-un mod special, ca ºi atunci, oriunde se vor afla inimiale credinþei care sã fie canale ale puterii Sale.



Cei care nu au încredere în ei înºiºi, a cãror lipsã de încredere în forþele proprii îiface sã evite grijile ºi responsabilitãþile, sã fie învãþaþi sã se încreadã în Dumnezeu.Astfel, mulþi care altminteri nu ar fi decât un nimeni în lume, poate doar o povarãneajutoratã, vor putea spune alãturi de apostolul Pavel: "Pot totul în Hristos, care mãîntãreºte". Filipeni 4,13.

De asemenea, credinþa are lecþii preþioase pentru copilul care nu poate suferinedreptãþile.

{Ed 257}

Înclinaþia de a se împotrivi rãului sau de a se rãzbuna pentru ceea ce este rãu esteadesea activatã de un simþãmânt ascuþit al dreptãþii ºi un spirit activ, plin de energie.Un asemenea copil sã fie învãþat cã Dumnezeu este Garantul etern al dreptãþii. Elpoartã de grijã cu gingãºie fãpturilor pe care le-a iubit atât de mult, încât sã-L dea peiubitul Sãu Fiu pentru a le salva. El Se va ocupa de fiecare nelegiuit.

"Cãci cel ce se atinge de voi, se atinge de lumina ochilor Lui." Zaharia 2,8.

"Încredinþeazã-þi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, ºi El va lucra. ... Vaface sã strãluceascã dreptatea ta ca lumina ºi dreptul tãu ca soarele la amiazã." Psalmii36,5.6

"Domnul este scãparea celui asuprit, scãpare la vreme de necaz. Cei ce cunoscNumele Tãu se încred în Tine, cãci Tu nu pãrãseºti pe cei ce Te cautã, Doamne!"Psalmii 9,9.10

Dumnezeu ne îndeamnã sã arãtãm ºi noi altora compasiunea pe care o manifestã Elfaþã noi. Cei impulsivi, cei mândri, cei rãzbunãtori sã priveascã la Cel care este blândºi smerit cu inima, dus asemenea unui miel la tãiere, lipsit de gândul rãzbunãrii,precum o oaie care nu scoate nici un sunet înaintea celor ce o tund. Sã priveascã laAcela care a fost strãpuns de pãcatele noastre ºi împovãrat de întristãrile noastre, ºivor învãþa sã rabde, sã suporte îndelung ºi sã ierte.

Prin credinþa în Hristos, orice deficienþã a caracterului poate fi reparatã, fiecareîntinare curãþitã, fiecare greºealã corectatã, fiecare lucru în care excelãm dezvoltat.

"Voi aveþi totul deplin în El." Coloseni 2,10

Rugãciunea ºi credinþa sunt strâns legate ºi trebuie sã fie studiate împreunã. Înrugãciunea credinþei existã ºtiinþã divinã; o ºtiinþã pe care trebuie s-o înþeleagã oriceom care vrea sã facã din viaþa sa un succes. Hristos spune:

{Ed 258}

"De aceea vã spun cã orice lucru veþi cere, când vã rugaþi, sã credeþi cã l-aþi ºiprimit ºi-l veþi avea." Marcu 11,24. El face clar faptul cã ceea ce cerem trebuie sã fieconform voinþei lui Dumnezeu; trebuie sã cerem lucrurile pe care ni le-a fãgãduit, ºiorice primim trebuie sã fie folosit pentru a împlini voia Sa. Nu trebuie sã ne îndoim defãgãduinþã atunci când sunt împlinite condiþiile.



Putem cere iertarea pãcatului, Duhul Sfânt, un temperament creºtin, înþelepciune ºitãrie pentru a face lucrarea Sa, orice dar pe care l-a fãgãduit; urmeazã apoi sã credemcã vom primi ceea ce am cerut ºi sã-I mulþumim lui Dumnezeu pentru primirea aceluilucru.

Nu avem nevoie sã cãutãm vreo dovadã exterioarã a binecuvântãrii. Darul se aflãîn fãgãduinþã ºi putem merge la lucrarea noastrã asiguraþi cã Dumnezeu poate împliniceea ce a promis ºi cã darul, care se aflã deja în posesia noastrã, îl vom primi cândvom avea cel mai mult nevoie de el.

A trãi în acest fel dupã Cuvântul lui Dumnezeu înseamnã sã-I predãm Lui toatãviaþa noastrã. Vom simþi un continuu sentiment de nevoie ºi dependenþã, o atracþie ainimii cãtre Dumnezeu. Rugãciunea este o necesitate; cãci ea este viaþa sufletului.Rugãciunea familialã, rugãciunea publicã, amândouã îºi au locul lor; însã comuniuneaîn tainã cu Dumnezeu este cea care susþine viaþa sufletului.

Pe munte cu Dumnezeu a vãzut Moise modelul acelei construcþii minunate, careurma sã fie locul slavei Sale. Pe munte cu Dumnezeu - într-un loc secret, decomuniune - urmeazã sã contemplãm idealul Sãu glorios pentru neamul omenesc.Vom ajunge în stare sã ne ducem la bun sfârºit zidirea caracterului, astfel încât sã sepoatã împlini pentru noi fãgãduinþa: "Eu voi locui ºi voi umbla în mijlocul lor; Eu voifi Dumnezeul lor, ºi ei vor fi poporul Meu". 2 Corinteni 6,16

{Ed 259}

În orele de rugãciune solitarã, Isus a primit în timpul vieþii Sale pãmânteºtiînþelepciune ºi putere. Tinerii sã urmeze exemplul Sãu ºi sã gãseascã dimineaþa ºi laapus un timp liniºtit pentru comuniune cu Tatãl lor din ceruri. Iar în cursul întregii zilesã-ºi înalþe inimile cãtre Dumnezeu. La fiecare pas pe care-l facem pe calea noastrã, Elspune: "Cãci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tãu, care te iau de mâna dreaptã ºi-þi zic:Nu te teme de nimic, Eu îþi vin în ajutor!" Isaia 41,13. Dacã ar putea învãþa copiiinoºtri aceste lecþii în zorii anilor lor, ce prospeþime ºi putere, ce bucurie ºi gingãºie arfi aduse în vieþile lor!

Acestea sunt lecþii pe care nu le poate preda decât cel care le-a învãþat el însuºi.Învãþãtura Scripturii nu are un efect mai mare asupra tinerilor tocmai pentru cã atât demulþi pãrinþi ºi învãþãtori mãrturisesc credinþa în Cuvântul lui Dumnezeu în vreme cevieþile lor îi tãgãduiesc puterea. Când ºi când, tinerii sunt aduºi în situaþii în care simtputerea Cuvântului. Ei vãd cât de preþioasã este dragostea lui Hristos. Vãd frumuseþeacaracterului Sãu, posibilitãþile unei vieþi în slujba Sa. Ei vãd în schimb viaþa celor caremãrturisesc cã au respect pentru preceptele lui Dumnezeu. Despre cât de mulþi suntadevãrate cuvintele rostite cãtre prorocul Ezechiel:

"Fiul omului! Copiii poporului tãu vorbesc de tine pe lângã ziduri ºi pe la uºilecaselor ºi zic unul altuia, fiecare fratelui sãu: 'Veniþi dar ºi ascultaþi care este cuvântulieºit de la Domnul!' ªi vin cu grãmada la tine, stau înaintea ta ca popor al Meu, ascultã



cuvintele tale, dar nu le împlinesc, cãci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inimaumblã tot dupã poftele lor. Iatã cã tu eºti pentru

{Ed 260}

ei ca un cântãreþ plãcut, cu un glas frumos ºi iscusit la cântare pe coarde. Ei îþiascultã cuvintele, dar nu le împlinesc deloc." Ezechiel 33,30-32

Una este sã tratãm Biblia ca fiind o carte de învãþãturi morale, pe care sã leascultãm atâta vreme cât se potrivesc cu spiritul timpurilor pe care le trãim ºi cupoziþia pe care o avem în lume, ºi cu totul altceva e sã o privim ca fiind exact ceea ceeste de fapt - Cuvântul Dumnezeului celui viu, Cuvântul care este viaþa noastrã,Cuvântul care trebuie sã ne modeleze acþiunile, vorbele ºi gândurile. A abordaCuvântul lui Dumnezeu ca fiind orice mai puþin de atât înseamnã a-l respinge. ªiaceastã respingere din partea celor ce mãrturisesc credinþa în el este cauza principalã ascepticismului ºi a necredinþei tinerilor.

O agitaþie cum n-a mai fost vãzutã vreodatã pânã acum pune stãpânire pe lume. Îndistracþii, câºtigul de bani, întrecerea pentru putere, în chiar lupta pentru existenþãexistã o forþã teribilã, care absoarbe ºi trupul, ºi mintea, ºi sufletul. În mijlocul acesteigoane înnebunitoare, Dumnezeu vorbeºte. "Opriþi-vã, ºi sã ºtiþi cã Eu suntDumnezeu." Psalmii 46,10

Mulþi, chiar în clipele lor de închinare, nu reuºesc sã primeascã binecuvântareaunei adevãrate comuniuni cu Dumnezeu. Sunt într-o grabã prea mare. Cu paºi grãbiþi,încearcã sã intre în cercul prezenþei iubitoare a lui Hristos, zãbovind poate o clipã înatmosfera sacrã, neaºteptând însã sã primeascã sfat. Nu pot rãmâne cu Învãþãtoruldivin din lipsã de timp. Cu poverile lor, se întorc la muncã.

Aceºti oameni muncitori nu vor putea dobândi niciodatã cel mai înalt succes pânãnu învaþã care este secretul puterii. Trebuie sã-ºi facã timp pentru a gândi, a se ruga, aaºtepta ca Dumnezeu

{Ed 261}

sã le reînnoiascã puterea fizicã, mintalã ºi spiritualã. Ei au nevoie de influenþaînãlþãtoare a Duhului Sãu. Primind acestea, ei vor fi învioraþi printr-o viaþã înnoitã.Constituþia ostenitã ºi creierul obosit vor fi împrospãtate ºi inima împovãratã va fiuºuratã.

Nevoia noastrã nu este aceea de a ne opri o clipã în prezenþa Sa, ci de avea uncontact personal cu Hristos, de a ne aºeza ºi a fi în tovãrãºia Sa. Mare fericire se varevãrsa peste copiii din casele noastre ºi peste studenþii din ºcolile noastre cândpãrinþii ºi profesorii vor învãþa în propriile lor vieþi experienþa preþioasã, zugrãvitã înaceste cuvinte din Cântarea Cântãrilor:

"Ca un mãr între copacii pãdurii, aºa este prea iubitul meu între tineri. Cu aºa dragstau la umbra lui, ºi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. El m-a dus în casa deospãþ, ºi dragostea era steagul fluturat peste mine." Cântarea Cântãrilor 2,3.4



{Ed 262}

Lucrarea vieþii

"Dar fac un singur lucru."

În orice ramurã, succesul cere un scop hotãrât. Cel care vrea sã atingã un adevãratsucces în viaþã trebuie sã pãstreze în faþa sa, în mod constant, þelul vrednic destrãduinþa sa. Un astfel de þel este pus înaintea tinerilor de astãzi. Þelul dat de cer, de aduce Evanghelia lumii în aceastã generaþie, este cel mai nobil care poate face apel lavreo fãpturã omeneascã. El deschide un câmp de lucru pentru orice om a cãrui inimã afost atinsã de Hristos.

Scopul pe care-l are în vedere Dumnezeu pentru copiii care cresc lângã foculnostru din cãmin este mai larg, mai adânc ºi mai înalt decât a perceput vederea noastrãlimitatã. Din pãturile cele mai umile, în vremurile din trecut, cei pe care El i-a vãzutcredincioºi au fost chemaþi sã mãrturiseascã pentru El în locurile cele mai înalte alelumii. ªi mulþi dintre tinerii de astãzi, crescând asemenea lui Daniel în cãminul sãudin Iudeea, studiind Cuvântul lui Dumnezeu ºi lucrãrile Sale ºi deprinzând lecþiileslujirii pline de credincioºie, se vor mai ridica încã în adunãrile legislative, în sãlile dejudecatã sau în curþile regale ca martori ai Împãratului împãraþilor. Mulþimi de oamenivor fi chemaþi la o lucrare mai largã. Întreaga lume se deschide pentru Evanghelie.Etiopia îºi întinde mâinile cãtre Dumnezeu. Din Japonia, India ºi China, din teritoriileîncã întunecate ale propriului nostru continent, din fiecare zonã a acestei lumi anoastre rãzbate strigãtul inimilor lovite de pãcat, cu dorinþa de a-L cunoaºte

{Ed 263}

pe Dumnezeul iubirii. Milioane ºi milioane de oameni nici mãcar nu au auzit deDumnezeu sau de dragostea Sa, descoperitã în Hristos. Este dreptul lor sã primeascãaceastã cunoaºtere. Sunt în aceeaºi mãsurã ca ºi noi pretendenþi la îndurareaMântuitorului. ªi nouã ne revine datoria de a rãspunde acelui strigãt, nouã, care amprimit cunoaºterea, copiilor noºtri cãrora le-o putem împãrtãºi. Fiecãrei familii ºifiecãrei ºcoli, fiecãrui pãrinte, învãþãtor ºi copil asupra cãruia a strãlucit luminaEvangheliei i se pune în aceastã crizã întrebarea ce i-a fost adresatã Esterei, regina, înacele momente de crizã gravã din istoria lui Israel: "ªi cine ºtie dacã nu pentru ovreme ca aceasta ai ajuns la împãrãþie?" Estera 4,14

Cei ce se gândesc la rezultatul grãbirii sau împiedicãrii rãspândirii Evangheliei ofac raportând-o la ei înºiºi ºi la lume. Puþini se gândesc la legãtura pe care o are acestlucru cu Dumnezeu. Puþini stau sã cugete asupra suferinþei pe care a provocat-oCreatorului nostru pãcatul. Tot cerul a suferit în agonia lui Hristos; însã acea suferinþãnu a început ºi nici nu s-a sfârºit o datã cu manifestarea Sa în trup de om. Crucea esteo descoperire pentru simþurile noastre tocite a suferinþei pe care pãcatul, chiar de lanaºterea lui, a adus-o în inima lui Dumnezeu. Orice îndepãrtare de la ceea ce este



drept, fiecare faptã de cruzime, fiecare eºec al omului de a atinge idealul Sãu Îiprovoacã durere. Când au venit asupra lui Israel calamitãþile care erau rezultatul clar aldespãrþirii lor de Dumnezeu - subjugarea lor de cãtre duºmani, actele de cruzime ºimoartea - s-a spus cã "El S-a îndurat de suferinþele lui Israel." "În toate necazurile lorn-au fost fãrã ajutor ... ºi necurmat i-a sprijinit ºi i-a purtat în zilele din vechime."Judecãtori 10,16; Isaia 63,9

Duhul Sãu "mijloceºte pentru noi cu suspine negrãite". Pentru cã "toatã fireasuspinã ºi suferã durerile naºterii" (Romani 8,26.22), inima Tatãlui ceresc se frângedin compasiune.

{Ed 264}

Lumea noastrã este o imensã leprozerie, scena unei mizerii asupra cãreia nuîndrãznim sã zãbovim nici mãcar cu gândul. Dacã am vedea-o aºa cum este, povarane-ar fi îngrozitoare. Cu toate acestea, Dumnezeu simte totul. Pentru a distrugepãcatul ºi rezultatele lui, El L-a dat pe Preaiubitul Sãu ºi a fãcut cu putinþã sã stea înputerea noastrã, prin cooperarea cu El, sã punem capãt acestei scene a nenorocirii."Evanghelia aceasta a Împãrãþiei va fi propovãduitã în toatã lumea, ca sã slujeascã demãrturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârºitul." Matei 24,14

"Duceþi-vã în toatã lumea ºi propovãduiþi Evanghelia la orice fãpturã" (Marcu16,15), aceasta este porunca lui Hristos datã urmaºilor Sãi. Desigur, cã nu toþi vor fichemaþi sã fie pastori sau misionari, în sensul obiºnuit al termenului; însã toþi pot filucrãtori împreunã cu El, în a da "vestea cea bunã" semenilor lor. Porunca este datãtuturor, mici sau mari, învãþaþi sau neºtiutori, tineri sau vârstnici.

Având înaintea noastrã aceastã poruncã, putem noi sã ne educãm fiii ºi fiicelepentru o viaþã de convenþionalism "respectabil", o viaþã cãreia îi spunem creºtinã, darcãreia îi lipseºte jertfirea de sine, o viaþã pentru care verdictul venit de la Acela careeste adevãr trebuie sã fie "nu te cunosc"?

Mii de oameni fac acest lucru. Ei se gândesc sã asigure pentru copiii lorbinefacerile Evangheliei, în timp ce îi tãgãduiesc spiritul. Dar aceasta nu trebuie sã seîntâmple. Cei care resping privilegiul tovãrãºiei cu Hristos în lucrare resping singurapregãtire care îi face vrednici sã aibã pãrtãºie cu El la slava Sa. Ei resping pregãtireacare oferã putere ºi nobleþe de caracter în aceastã viaþã. Mulþi taþi ºi mame, lipsindu-ipe copiii lor de crucea lui Hristos, au învãþat prea târziu cã îi dãdeau în felul acesta înmâinile vrãjmaºului lui Dumnezeu ºi al omului. Ei le-au pecetluit ruina, nu numaipentru viaþa viitoare, ci ºi pentru cea de acum.

{Ed 265}

Ispitele i-au biruit. Au crescut ca un blestem pentru lume, ca durere ºi ruºinepentru cei ce le-au dat viaþã.

Chiar în strãduinþa de a se pregãti pentru lucrarea lui Dumnezeu, mulþi suntîndepãrtaþi prin metode greºite de educaþie. Viaþa este privitã de mai toatã lumea ca



fiind compusã din perioade distincte, perioada de învãþare ºi perioada de aplicare alucrurilor învãþate - de pregãtire ºi de realizare. În pregãtirea pentru o viaþã de slujire,tinerii sunt trimiºi la ºcoalã pentru a dobândi cunoºtinþe prin studierea cãrþilor.Despãrþiþi de responsabilitãþile vieþii de zi cu zi, ei sunt absorbiþi de studiu ºi pierdadesea din vedere care este scopul acestuia. Zelul consacrãrii lor timpurii se stinge ºimult prea mulþi sunt cuprinºi de o ambiþie personalã, egoistã. La absolvire, miidescoperã cã nu au nici un contact cu viaþa. S-au ocupat atât de mult timp cuabstractul ºi teoreticul, încât în clipa în care întreaga fãpturã trebuie mobilizatã pentrua face faþã examenelor severe ale vieþii reale, ei sunt nepregãtiþi. În locul acelei nobilelucrãri pe care ºi-o propuseserã, energia lor se scurge doar într-o luptã pentrusupravieþuire. Dupã dezamãgiri repetate, disperaþi chiar ºi în încercarea de a-ºi câºtigaîn mod cinstit traiul, mulþi alunecã pe panta practicilor îndoielnice sau ilegale. Lumeaeste jefuitã de slujirea de care ar fi putut sã se bucure; iar Dumnezeu este jefuit desufletele pe care ªi-a dorit cu pasiune sã le înalþe, sã le înnobileze ºi sã le onoreze careprezentanþi ai Sãi.

Mulþi pãrinþi greºesc fãcând discriminare între copiii lor în ce priveºte educaþia.Fac aproape orice sacrificiu pentru a-i asigura cele mai mari avantaje unuia care estestrãlucit ºi capabil. Dar ei nu cred cã aceste avantaje sunt necesare pentru cei ce suntmai puþin promiþãtori. Ei considerã cã acestora din urmã nu le este necesarã decâtpuþinã educaþie pentru a-ºi putea împlini îndatoririle obiºnuite ale vieþii.

Dar cine este în stare sã selecteze dintr-o familie pe acei copii

{Ed 266}

cãrora le vor reveni cele mai importante responsabilitãþi? De câte ori s-a doveditjudecata omeneascã greºitã în aceastã privinþã! Amintiþi-vã experienþa lui Samuel,când a fost trimis sã-l ungã ca împãrat peste Israel pe unul din fiii lui Isai. Prin faþa luiau trecut ºapte tineri cu o înfãþiºare nobilã. Privindu-l pe primul, cu trãsãturiatrãgãtoare, bine dezvoltat la trup ºi cu o þinutã princiarã, profetul a exclamat:"Negreºit, unsul Domnului este aici înaintea Lui". Dar Dumnezeu a spus: "Nu te uitala înfãþiºarea ºi înãlþimea staturii lui, cãci l-am lepãdat. Domnul nu Se uitã la ce se uitãomul; omul se uitã la ceea ce izbeºte ochii, dar Domnul Se uitã la inimã". Astfel,pentru toþi cei ºapte, mãrturia a fost: "Domnul n-a ales pe nici unul din ei." 1 Samuel16,6.7.10. Iar profetului nu i s-a permis sã-ºi ducã la bun sfârºit misiunea pânã cândDavid nu a fost chemat de la turmã.

Fraþii mai mari, dintre care ar fi ales Samuel, nu aveau calitãþile pe care Dumnezeule-a vãzut ca fiind esenþiale la un conducãtor al poporului Sãu. Mândri, independenþi,încrezãtori doar în ei înºiºi, au fost lepãdaþi în favoarea celui pe care-l priveau fãrãpreþuire, unul care îºi pãstrase simplitatea ºi sinceritatea tinereþii ºi care, atâta vremecât avea sã fie mãrunt în propriii lui ochi, putea fi pregãtit de Dumnezeu pentruresponsabilitãþile împãrãþiei. Aºa este ºi astãzi când, în mulþi copii pe care pãrinþii lori-ar trece cu vederea, Dumnezeu vede valori cu mult deasupra celor date pe faþã de



alþii, despre care se crede cã sunt foarte promiþãtori.

Iar în ceea ce priveºte posibilitãþile oferite de viaþã, cine este capabil sã decidã careeste mare ºi care este mãruntã? Câþi lucrãtori aflaþi în locurile umile ale vieþii, punândpe picioare agenþi pentru binecuvântarea lumii, nu au atins rezultate pe care le-arinvidia ºi împãraþii?

Prin urmare, fiecare copil trebuie sã primeascã o educaþie în vederea

{Ed 267}

celei mai înalte slujiri. "Dimineaþa, seamãnã-þi sãmânþa, ºi pânã seara nu lãsa mânasã þi se odihneascã, fiindcã nu ºtii ce va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacã amândouãsunt deopotrivã de bune." Eclesiastul 11,6

Locul specific, care ne-a fost hotãrât în viaþã, este determinat de calitãþile noastre.Nu toþi ajung la acelaºi nivel de dezvoltare, nu toþi fac aceeaºi lucrare cu tot atâtaeficienþã. Dumnezeu nu Se aºteaptã ca isopul sã atingã dimensiunile cedrului sau camãslinul sã se înalþe tot atât de sus ca palmierul cel maiestuos. Însã fiecare ar trebui sãþinteascã tot atât de sus pe cât o face cu putinþã pentru el uniunea dintre uman ºiputerea divinã.

Mulþi nu devin ceea ce ar putea deveni, pentru cã nu descãtuºeazã puterea care esteîn ei. Nu se prind de tãria divinã aºa cum ar putea s-o facã. Mulþi se abat de la linia încare ar putea obþine un succes deplin. Cãutând o onoare mai mare sau o sarcinã maiplãcutã, ei încearcã ceva pentru care nu sunt pregãtiþi. Mulþi oameni, ale cãror talentesunt menite unei alte chemãri, se ambiþioneazã sã îmbrãþiºeze o profesiune; iarpersoana care ar fi avut succes ca fermier, meºteºugar sau infirmierã ocupã în modnepotrivit funcþia de pastor, avocat sau medic. ªi iarãºi, sunt alþii care ar fi putut ocupao poziþie de rãspundere, dar care, din lipsa energiei, dãruirii sau perseverenþei, semulþumesc cu un loc mai uºor.

Trebuie sã urmãm mai îndeaproape planul de viaþã fãcut de Dumnezeu. Sã facemtot ce putem mai bine în lucrarea care ne este cea mai la îndemânã, sã încredinþãm luiDumnezeu cãile noastre ºi sã fim atenþi la indicaþiile providenþei Sale - acestea suntregulile care ne permit o cãlãuzire sigurã în alegerea unei ocupaþii.

Cel care a venit din ceruri pentru a fi exemplul nostru a petrecut aproape treizecide ani în muncã obiºnuitã, fizicã. În acest timp însã, El studia Cuvântul ºi lucrãrile luiDumnezeu ºi îi ajuta ºi învãþa pe toþi cei aflaþi în sfera Sa de influenþã. Când a începutlucrarea Sa publicã

{Ed 268}

de slujire, a umblat sã-i vindece pe cei bolnavi, sã-i mângâie pe cei întristaþi ºi sãpredice celor sãraci Evanghelia. Aceasta este lucrarea tuturor urmaºilor Sãi.

"Cel mai mare dintre voi", a spus Domnul, "sã fie ca cel mai mic; ºi cel cecârmuieºte, ca cel ce slujeºte. ... ªi Eu ... sunt în mijlocul vostru, ca Cel ce slujeºte la



masã." Luca 22,26.27

Dragostea ºi loialitatea faþã de Hristos sunt resortul întregii slujiri adevãrate. Îninima atinsã de iubirea Sa se naºte o dorinþã de a lucra pentru El. Aceastã dorinþã sãfie încurajatã ºi cãlãuzitã în mod corect. Fie cã suntem în cãmin, printre vecini sau laºcoalã, prezenþa celor sãraci, a celor loviþi, neºtiutori sau nenorociþi nu ar trebui privitãca un ghinion, ci ca o ocazie preþioasã pentru slujire.

În aceastã lucrare, ca în oricare alta, se câºtigã îndemânare chiar în timpuldesfãºurãrii ei. Eficienþa este asiguratã achitându-ne de îndatoririle obiºnuite ale vieþiiºi slujindu-i pe nevoiaºi ºi pe suferinzi. Fãrã aceasta, eforturile susþinute, pornite dinintenþii bune sunt adesea inutile ºi chiar vãtãmãtoare. În apã învaþã oamenii sã înoate,nu pe uscat.

O altã obligaþie, prea adesea trecutã uºor cu vederea - o obligaþie care trebuie sã fieprezentatã fãrã echivoc înaintea tinerilor care au fost conºtientizaþi în ce priveºtecerinþele pe care le are Hristos - este aceea faþã de legãtura cu biserica.

Legãtura dintre Hristos ºi biserica Sa este foarte strânsã ºi sfântã - El fiind Mirele,iar biserica, mireasa; El, Capul, iar biserica, trupul. Legãtura cu Hristos, prin urmare,presupune legãtura cu biserica Sa.

Biserica este organizatã pentru slujire; iar într-o viaþã în care Îi slujim lui Hristos,legãtura cu biserica este unul din

{Ed 269}

primii paºi. Loialitatea faþã de Hristos pretinde împlinirea cu credincioºie aîndatoririlor din bisericã. Aceasta este o parte importantã din pregãtirea unei persoane;iar într-o bisericã inspiratã de viaþa Stãpânului, ea va determina în mod direct efortulpentru lumea din afarã.

Existã multe ramuri în care tinerii pot gãsi ocazii de a lucra cu folos. Sã seorganizeze în grupuri de slujire creºtinã, iar cooperarea se va dovedi un ajutor ºi oîncurajare. Arãtându-ºi interesul faþã de lucrarea celor tineri, pãrinþii ºi învãþãtorii voravea ocazia sã le ofere avantajul experienþei lor mai mari ºi pot ajuta ca eforturileacestora sã fie eficiente pentru facerea de bine.

Cunoaºterea este ceea ce trezeºte compasiunea, iar compasiunea este resortulslujirii eficiente. Pentru a trezi compasiunea în tineri ºi copii ºi spiritul de sacrificiupentru milioanele de oameni care suferã "în þinuturile care sunt dincolo", ei trebuie sãse familiarizeze cu aceste þãri ºi cu popoarele lor. În aceastã direcþie se pot face multeîn ºcolile noastre. În loc sã se insiste asupra faptelor de vitejie ale Alexandrilor ºiNapoleonilor din istorie, elevii sã studieze vieþile unor oameni ca apostolul Pavel ºiMartin Luther, Moffat, Livingstone, Carey ºi istoria actualã a desfãºurãrii de zi cu zi aeforturilor misionare. În loc sã li se împovãreze memoriile cu o groazã de nume ºiteorii care nu au nici un folos pentru viaþa lor ºi cu care, o datã ce au ieºit din sala declasã, rareori îºi mai bat capul, sã studieze toate þãrile în lumina efortului misionar ºi



sã cunoascã popoarele ºi nevoile lor.

În aceastã lucrare finalã de rãspândire a Evangheliei trebuie acoperit un câmpenorm; ºi, mai mult ca oricând pânã acum, lucrarea trebuie sã recruteze ajutoare dinrândurile oamenilor simpli. Atât

{Ed 270}

tinerii, cât ºi cei mai în vârstã vor fi chemaþi de la câmp, din vie ºi din atelier ºitrimiºi de cãtre Stãpân sã dea solia Sa. Mulþi dintre aceºtia nu au prea avut ocazia dea-ºi face o educaþie; dar Hristos vede în ei calitãþile care îi va face capabili sã-Iîmplineascã scopul. Dacã îºi pun inima în lucrare ºi nu înceteazã sã înveþe, El îi vaface destoinici sã lucreze pentru El.

Acela care cunoaºte cotele mizeriei ºi disperãrii lumii ºtie în ce fel poate aduceuºurare. Vede la orice pas suflete aflate în întuneric, aplecate sub povara pãcatului,tristeþii ºi durerii. Dar El vede ºi posibilitãþile pe care le au; vede ce înãlþimi pot atingeaceste suflete. Deºi fiinþele omeneºti ºi-au bãtut joc de binecuvântãrile lor, ºi-au irosittalentele ºi ºi-au pierdut demnitatea unei bãrbãþii pline de evlavie, Creatorul urmeazãsã fie slãvit prin rãscumpãrarea lor.

Hristos pune povara lucrãrii pentru aceºti nevoiaºi aflaþi în þinuturile aspre alepãmântului asupra celor care sunt alãturi cu inima de cei neºtiutori ºi de cei care s-auabãtut de pe cale. El va fi prezent pentru aceia ale cãror inimi simt milã, mãcar cãmâinile lor pot fi aspre ºi neîndemânatice. El va lucra prin aceia care pot vedea milã înnenorocire ºi câºtig în pierdere. Când Lumina lumii trece pe lângã noi, vom vedea cãgreutãþile sunt de fapt un privilegiu, cã existã ordine în încurcãturi, succes în eºeculaparent. Calamitãþile vor fi vãzute ca binecuvântãri deghizate; nenorocirile, ca acte deîndurare. Lucrãtori veniþi din rândurile oamenilor simpli, împãrtãºind durerilesemenilor lor aºa cum Stãpânul lor a împãrtãºit durerile întregului neam omenesc, Îlvor vedea prin credinþã lucrând cu ei.

"Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape ºi vine în graba mare!"Þefania 1,14. ªi avem o lume întreagã de avertizat.

Cu pregãtirea pe care o pot astfel dobândi, mii

{Ed 271}

ºi mii de tineri ºi cei vârstnici ar trebui sã se dãruiascã acestei lucrãri. Deja multeinimi rãspund chemãrii Marelui Lucrãtor, iar numãrul lor va creºte. Fiecare educatorcreºtin sã ofere simpatie ºi cooperare unor asemenea lucrãtori. Sã-i încurajeze ºi sã-isprijine pe tinerii pe care-i are în grijã pentru ca aceºtia sã primeascã pregãtirea princare sã poatã intra în rândurile celorlalþi lucrãtori.

Nu existã nici o ramurã a lucrãrii în care tinerilor sã le fie cu putinþã sã primeascãbinecuvântãri mai mari. Toþi cei care se angajeazã în slujire sunt mâinile care Îl ajutãpe Dumnezeu. Ei sunt împreunã lucrãtori cu îngerii; sau, mai degrabã, ei sunt agenþiiumani prin care îºi îndeplinesc îngerii misiunea. Îngerii vorbesc prin glasurile lor ºi



lucreazã prin mâinile lor. Iar lucrãtorii umani, cooperând cu agenþii cereºti, se bucurãde avantajul educaþiei ºi experienþei acestora. Ca mijloc de educaþie, ce "cursuniversitar" poate egala acest lucru?

Cu o asemenea armatã de lucrãtori, care ar putea fi formatã din tinerii noºtri,pregãtiþi cum se cuvine, cât de curând ar putea fi dusã întregii lumi solia despre unMântuitor rãstignit, înviat ºi care va reveni în curând! Cât de curând ar putea venisfârºitul - sfârºitul suferinþei, al durerilor ºi pãcatului! Cât de curând ar putea primicopiii noºtri, în locul unei proprietãþi aici - stricate de pãcat ºi durere, - moºtenirea lor,unde "cei neprihãniþi vor stãpâni þara ºi vor locui în ea pe vecie". Unde "nici unlocuitor nu zice: Sunt bolnav!" ªi "nu se va mai auzi în el de acum nici glasulplânsetelor, nici glasul þipetelor." Psalmii 37,29; Isaia 33,24; 65,19

{Ed 272}

PEDAGOGUL

{Ed 274}

"Cum M-a trimis pe Mine Tatãl, aºa vã trimit ºi Eu pe voi."

{Ed 275}

Pregãtirea

"Cautã sã te înfãþiºezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat."

Primul învãþãtor al copilului este mama. În perioada în care este cel maiimpresionabil ºi se dezvoltã în cel mai rapid ritm, educaþia lui se aflã într-o maremãsurã în mâinile ei. Ea este prima care are ocazia de a-i modela caracterul pentrubine sau pentru rãu. Ea ar trebui sã înþeleagã valoarea ºansei pe care o are ºi, maipresus de oricare alt profesor, ar trebui sã fie priceputã sã o foloseascã pentru cel maiînalt folos. Cu toate acestea, educaþiei ei i se acordã mai puþinã atenþie decât pregãtiriioricãrui alt învãþãtor. Cea a cãrei influenþã în educaþie este cea mai puternicã ºi maibogatã în consecinþe este persoana pentru al cãrei ajutor se depune cel mai mic efortsistematic.

Cei în grija cãrora este încredinþat copilaºul sunt prea adesea neºtiutori în cepriveºte nevoile sale fizice; ei ºtiu prea puþin despre legile sãnãtãþii sau despreprincipiile dezvoltãrii. ªi nu sunt mai bine pregãtiþi nici pentru a-l îngriji în vedereacreºterii sale mintale ºi spirituale. Se poate ca aceºtia sã aibã calitãþile necesareconducerii unor afaceri sau de a strãluci în societate; se poate sã fie autorii unorrealizãri demne de laudã pe tãrâm literar sau ºtiinþific; dar despre educaþia unui copilau puþine cunoºtinþe. În principal, din cauza acestei lipse ºi mai ales din aceea aneglijãrii de timpuriu a dezvoltãrii fizice, rasa umanã are o ratã atât de mare amortalitãþii infantile; iar dintre cei care ajung la maturitate sunt atât de mulþi pentrucare viaþa nu este decât o povarã.



{Ed 276}

Taþilor ºi, de asemenea, mamelor le revine responsabilitatea pentru educareatimpurie a copilului ca ºi pentru cea de mai târziu, iar cerinþa pregãtirii aprofundate aambilor pãrinþi este de extremã urgenþã. Înainte sã-ºi asume statutul de tatã ºi mamã,bãrbaþii ºi femeile ar trebui sã se familiarizeze cu legile dezvoltãrii fizice - cufiziologia ºi igiena, cu consecinþele influenþelor prenatale, cu legile ereditãþii ,îmbrãcãmintea, exerciþiul fizic ºi tratarea bolilor; ei ar trebui, de asemenea, sãînþeleagã legile dezvoltãrii intelectuale ºi ale educaþiei morale.

Cel Infinit a considerat cã aceastã lucrare a educaþiei este atât de importantã, încâtau fost trimiºi mesageri de la tronul Sãu la o femeie care avea sã devinã mamã pentrua rãspunde la întrebarea "ce va trebui sã pãzim cu privire la copil ºi ce va fi de fãcut?"(Judecãtori 13,12) ºi pentru a instrui un tatã în legãturã cu educaþia unui fiu ce fusesefãgãduit.

Educaþia nu va împlini niciodatã ceea ce ar putea ºi ar trebui pânã când nu esterecunoscutã pe deplin importanþa lucrãrii pãrinþilor ºi pânã când aceºtia nu dobândesco pregãtire pentru responsabilitãþile ei sacre.

Necesitatea unor cursuri pregãtitoare pentru învãþãtor este universal recunoscutã;puþini recunosc însã care este pregãtirea cea mai importantã. Cel care apreciazãresponsabilitatea pe care o presupune educarea tineretului îºi va da seama cã numaiinstruirea în sfera ºtiinþificã ºi literarã nu poate fi de ajuns. Învãþãtorul ar trebui sã aibão educaþie mai cuprinzãtoare, decât cea care poate fi câºtigatã prin studierea cãrþilor.Ar trebui sã aibã nu numai o minte puternicã, dar ºi un orizont larg; ar trebui sã fiesincer, deschis, dar sã aibã ºi un suflet mare.

Numai Acela care a creat mintea ºi i-a stabilit legile îi poate înþelege perfectnevoile sau dirija dezvoltarea.

{Ed 277}

Principiile de educaþie, pe care le-a dat El, sunt singurul ghid sigur. O însuºireesenþialã pentru fiecare învãþãtor este cunoaºterea acestor principii ºi o asemeneaacceptare a lor, încât acestea sã devinã o putere stãpânitoare în propria sa viaþã.

Experienþa în viaþa practicã este indispensabilã. Calitãþile esenþiale sunt ordinea,meticulozitatea, punctualitatea, stãpânirea de sine, un temperament senin, o constanþãa dispoziþiei, jertfirea de sine, integritatea caracterului ºi politeþea.

Pentru cã pretutindeni în jurul tinerilor sunt caractere de joasã speþã ºi multefalsuri, se face simþitã o mare nevoie ca vorbele învãþãtorului, atitudinea ºicomportamentul sãu sã-l reprezinte pe cel elevat ºi adevãrat. Copiii percep curapiditate când este vorba doar de paradã sau de orice altã slãbiciune ori defect.Învãþãtorul nu poate câºtiga respectul elevilor sãi în nici un alt fel decât prindescoperirea în propriul sãu caracter a principiilor pe care cautã sã-i înveþe. Numaifãcând acest lucru în contactul zilnic pe care-l are cu ei poate avea o influenþã trainicã



pentru bine asupra lor.

Pentru aproape orice calitate care contribuie la succesul sãu, învãþãtorul este într-omare mãsurã dependent de vigoarea fizicã. Cu cât îi este mai bunã sãnãtatea, cu atâtmai bunã va fi lucrarea sa.

Responsabilitãþile sale sunt atât de obositoare, încât se cere un efort deosebit dinpartea sa pentru a-ºi pãstra puterea ºi prospeþimea. Adesea, îi oboseºte ºi inima, ºimintea, aceasta având ca efect tendinþa cãtre depresie, rãcealã sau iritabilitate. Datoriasa nu este doar de a þine piept unor astfel de stãri, ci ºi de a evita cauza producerii lor.El trebuie sã-ºi pãstreze inima curatã, plinã de gingãºie, încredere ºi compasiune.Pentru a putea fi întotdeauna ferm, calm ºi voios, trebuie sã-ºi pãstreze tãria creieruluiºi a nervilor.

{Ed 278}

De vreme ce în lucrarea sa calitatea este cu mult mai importantã decât cantitatea, elar trebui sã se pãzeascã de munca în exces - de faptul de a încerca sã facã prea mult însfera datoriei sale; de acceptarea altor responsabilitãþi care l-ar împiedica sã-ºi maiîmplineascã lucrarea ºi de angajarea în distracþii ºi plãceri sociale, care sunt maidegrabã epuizante decât regeneratoare.

Exerciþiul fizic în aer liber, mai ales prin muncã folositoare, este unul dintre celemai bune mijloace de recreere a trupului ºi a minþii; iar exemplul învãþãtorului vastârni în elevii sãi interesul ºi respectul pentru munca manualã.

Învãþãtorul ar trebui sã respecte cu scrupulozitate, în orice domeniu, principiilesãnãtãþii. El ar trebui sã facã acest lucru, având în vedere nu numai influenþa lorasupra propriei sale utilitãþi, dar ºi din pricina înrâuririi pe care o au acestea asupraelevilor sãi. Ar trebui sã fie cumpãtat în toate lucrurile ºi un exemplu în alimentaþie,îmbrãcãminte, muncã ºi recreere.

Sãnãtatea fizicã ºi integritatea caracterului ar trebui sã fie combinate cu o maredestoinicie literarã. Cu cât învãþãtorul are mai multe cunoºtinþe adevãrate, cu atât maibunã va fi lucrarea sa. Sala de clasã nu este un loc pentru o muncã de suprafaþã. Niciun învãþãtor care este mulþumit cu o cunoaºtere superficialã nu va atinge un grad înaltde eficienþã.

Însã utilitatea învãþãtorului nu depinde atât de mult de cantitatea efectivã ainformaþiilor pe care le deþine, cât de standardul la care aspirã. Adevãratul dascãl nueste mulþumit cu o gândire ºtearsã, cu o minte leneºã sau o memorie slabã. El cautãneîncetat realizãri mai înalte ºi metode mai bune. Viaþa sa este marcatã de o creºterecontinuã. În lucrarea unui astfel de învãþãtor existã o prospeþime ºi o putereînviorãtoare care îi trezeºte ºi îi inspirã pe elevii sãi.

Învãþãtorul trebuie sã fie competent pentru munca sa. Trebuie sã posedeînþelepciunea ºi tactul pe care-l pretinde lucrul cu mintea altora.

{Ed 279}



Oricât de înalte ar fi cunoºtinþele sale ºtiinþifice, oricât de bune înzestrãrile sale înalte domenii, dacã nu dobândeºte respectul ºi încrederea elevilor sãi, eforturile lui sevor dovedi inutile.

Este nevoie de învãþãtori care sã vadã cu rapiditate ºi sã se foloseascã de oriceprilej pentru a înfãptui binele; care sã îmbine entuziasmul cu demnitatea adevãratã,care sã fie stãpâni pe situaþie ºi "în stare sã-i înveþe pe toþi", care sã inspire idei, sãdescãtuºeze energia ºi sã insufle curaj ºi viaþã.

Se poate ca avantajele de care a dispus un învãþãtor sã fi fost limitate, astfel încâtsã nu aibã o destoinicie literarã la nivelul celei vrednice de dorit; chiar ºi aºa, dacã areo adevãratã cunoaºtere a naturii umane, o adevãratã dragoste pentru munca sa ºi dacãapreciazã în mod corect importanþa ei; dacã este hotãrât sã se perfecþioneze ºi dispussã munceascã în mod hotãrât ºi perseverent, va înþelege care sunt nevoile elevilor sãiºi, prin spiritul lui progresist ºi plin de înþelegere, îi va inspira sã-l urmeze în timp ceel cautã sã-i conducã înainte ºi în sus.

Copiii ºi tinerii aflaþi în grija învãþãtorului se deosebesc foarte mult în privinþadispoziþiei, obiceiurilor ºi educaþiei. Unii nu au þeluri hotãrâte sau principii stabilite.Au nevoie sã fie treziþi ca sã-ºi vadã responsabilitãþile ºi posibilitãþile. Puþini copii aufost educaþi corect în cãmin. Unii au fost rãsfãþaþii familiei. Întreaga lor pregãtire afost superficialã. Întrucât li s-a îngãduit sã-ºi urmeze înclinaþiile fireºti ºi sã eviteresponsabilitãþile ºi poverile, le lipseºte stabilitatea, perseverenþa ºi tãgãduirea de sine.Aceºtia privesc adesea orice act de disciplinã ca fiind o constrângere inutilã. Alþii aufost criticaþi ºi descurajaþi. Restricþiile arbitrare ºi asprimea au dezvoltat în ei spiritulde încãpãþânare ºi sfidare. Lucrarea de remodelare a acestor caractere deformatetrebuie sã fie împlinitã în cele mai multe cazuri de cãtre învãþãtor. Pentru a faceaceasta cu succes, el trebuie sã aibã compasiunea ºi

{Ed 280}

înþelegerea care îl vor ajuta sã descopere cauza defectelor ºi greºelilor care semanifestã la elevii sãi. Trebuie sã posede, de asemenea, tactul ºi îndemânarea,rãbdarea ºi fermitatea care îl vor face în stare sã dea fiecãruia ajutorul de care estenevoie - celui ºovãitor ºi iubitor de tihnã, o asemenea încurajare ºi sprijin, încât sã-lstimuleze la strãduinþe personale; celui demoralizat, compasiunea ºi aprecierea care îivor da încredere ºi îl vor inspira astfel sã depunã eforturi.

Adesea, învãþãtorii nu reuºesc sã fie suficient de sociabili cu elevii lor. Eimanifestã prea puþinã compasiune ºi gingãºie ºi prea mult din demnitateajudecãtorului neînduplecat. Câtã vreme este adevãrat cã învãþãtorul trebuie sã fie ferm,hotãrât, el nu trebuie sã fie critic sau dictatorial. A fi aspru ºi mustrãtor, a sta izolat deelevii sãi sau a-i trata cu indiferenþã înseamnã sã închidã cãile prin care îi poateinfluenþa pentru bine.

Învãþãtorul sã nu dea pe faþã, în nici un fel de împrejurãri, un tratament



preferenþial. A-l favoriza pe elevul cuceritor ºi atrãgãtor ºi a fi critic, nerãbdãtor, cucel care are cea mai mare nevoie de încurajare ºi ajutor înseamnã a dovedi o concepþietotal greºitã în privinþa lucrãrii învãþãtorului. Prin modul în care îi trateazã pe ceigreºiþi ºi dificili este pus la încercare caracterul ºi se dovedeºte dacã învãþãtorul estecu adevãrat apt pentru poziþia pe care o ocupã.

Mare este responsabilitatea acelora care îºi asumã cãlãuzirea unui suflet omenesc.Tatãl ºi mama adevãratã considerã cã li s-a încredinþat o rãspundere de care nu pot finiciodatã cu totul eliberaþi. Viaþa copilului, din prima pânã în ultima zi, simte putereaacelei legãturi care îl leagã de inima pãrintelui; faptele, cuvintele, însãºi privireapãrintelui continuã sã modeleze copilul

{Ed 281}

pentru bine sau pentru rãu. Învãþãtorul este ºi el pãrtaº la aceastã responsabilitate ºiare nevoie sã-ºi dea seama neîncetat de sfinþenia ei ºi sã nu piardã din vedere scopullucrãrii sale. El nu are doar datoria de a se achita de sarcinile zilnice, de a le face peplac ºefilor lui sau de a menþine bunul nume al ºcolii; el trebuie sã aibã în vederebinele cel mai înalt al fiecãruia dintre elevii sãi, îndatoririle pe care viaþa le va puneasupra lor, slujirea de care este nevoie ºi pregãtirea cerutã. Lucrarea pe care oînfãptuieºte zi de zi va rãsfrânge asupra elevilor sãi, ºi prin ei asupra altora, o influenþãcare nu va înceta sã se extindã ºi sã se întãreascã pânã la sfârºitul timpului. El trebuiesã fie confruntat cu roadele lucrãrii sale în acea zi mãreaþã în care fiecare cuvânt saufaptã va fi descoperitã înaintea lui Dumnezeu.

Învãþãtorul care îºi dã seama de acest lucru nu va simþi cã munca lui este completãcând terminã rutina zilnicã a examinãrilor ºi elevii nu mai sunt, pentru un timp, subgrija lui directã. Îi va purta în inima sa pe aceºti copii ºi tineri. Preocuparea ºi efortulsãu constant va fi acela de a descoperi cum sã le asigure standardul cel mai nobil deperfecþionare.

Cel care îºi dã seama de ocaziile ºi privilegiile lucrãrii sale nu va îngãdui ca vreunlucru sã stea în calea strãduinþei hotãrâte de auto-perfecþionare. Nu va cruþa nici unefort pentru a atinge standardul cel mai înalt de profesionalism. El se va strãdui sã fietot ceea ce doreºte ca elevii sãi sã devinã.

Cu cât sentimentul responsabilitãþii este mai adânc ºi cu cât efortul deautoperfecþionare este mai hotãrât, cu atât învãþãtorul va percepe mai clar ºi va regretamai profund defectele care împiedicã utilitatea sa. Contemplând însemnãtatea lucrãriisale, dificultãþile ºi posibilitãþile ei,

{Ed 282}

inima lui va striga adesea: "Cine este de-ajuns pentru aceste lucruri?".

Dragã învãþãtorule, în timp ce te gândeºti la nevoia ta de tãrie ºi cãlãuzire - nevoiepe care nu o poate satisface nici o sursã omeneascã - te rog, cugetã la fãgãduinþeleCelui care este Sfetnicul minunat.



"Iatã", spune El, "þi-am pus înainte o uºã deschisã pe care nimeni n-o poateînchide." Apocalipsa 3,8

"Cheamã-Mã, ºi-þi voi rãspunde." "Te voi învãþa ºi-þi voi arãta calea pe caretrebuie s-o urmezi, te voi sfãtui ºi voi avea privirea îndreptatã asupra ta." Ieremia33,3; Psalmii 32,8

"Eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârºitul veacului." Matei 28,20.

În scopul celei mai înalte pregãtiri pentru lucrarea ta, îþi supun atenþiei cuvintele,viaþa ºi metodele Prinþului învãþãtorilor. Te îndemn sã nu-L pierzi din vedere. În El seaflã adevãratul tãu ideal. Contemplã-l ºi zãboveºte asupra lui pânã când DuhulÎnvãþãtorului divin va pune stãpânire pe inima ºi viaþa ta.

Privind "cu faþa descoperitã, ca într-o oglindã, slava Domnului", eºti schimbat "înacelaºi chip al Lui." 2 Corinteni 3,18

Acesta este secretul puterii tale asupra elevilor tãi. Reflectã-L pe El.

{Ed 283}

Conlucrarea

"Suntem mãdulare unii altora."

În formarea caracterului, nici o altã influenþã nu conteazã atât de mult ca aceea acãminului. Lucrarea învãþãtorului ar trebui sã suplimenteze pe aceea a pãrinþilor, darnu are menirea de a-i lua locul. Tot ceea ce priveºte bunãstarea copilului ar trebui sã-ºigãseascã materializarea în efortul de cooperare dintre pãrinþi ºi învãþãtori.

Lucrarea de cooperare ar trebui sã înceapã chiar cu tatãl ºi mama, în viaþa defamilie. În educarea copiilor lor, ei au o responsabilitate comunã, iar faptul de aacþiona împreunã ar trebui sã constituie strãdania lor neîntreruptã. Sã se predea luiDumnezeu, cãutând ajutor de la El pentru a se sprijini reciproc. Sã-ºi înveþe copiii sãfie credincioºi lui Dumnezeu, credincioºi principiilor ºi credincioºi astfel faþã de eiînºiºi ºi faþã de toþi cei cu care au legãturi. Cu o asemenea pregãtire, nu vor fi unmotiv de tulburare sau neliniºte când sunt trimiºi la ºcoalã. Vor fi un sprijin pentruînvãþãtorii lor ºi un exemplu ºi o încurajare pentru colegi.

Este puþin probabil ca pãrinþii care dau o asemenea educaþie sã se numere printreaceia care sunt surprinºi, criticându-l pe învãþãtor. Ei simt cã atât interesul copiilor lor,cât ºi dreptatea cuvenitã ºcolii cer ca, pe cât posibil, sã-l sprijine ºi sã-l cinsteascã peacela cu care îºi împart responsabilitatea.

{Ed 284}

Mulþi pãrinþi greºesc aici. Prin critica lor pripitã, nefondatã, influenþa învãþãtoruluicredincios, caracterizat prin jertfire de sine, este adesea aproape distrusã. Mulþi pãrinþiai cãror copii au fost stricaþi prin satisfacerea tuturor poftelor, lasã în seama



învãþãtorului sarcina neplãcutã de a le repara neglijenþa; prin calea pe care o urmeazãapoi, ei fac misiunea lui aproape lipsitã de speranþã. Critica ºi atacul asupra conduceriiºcolii încurajeazã spiritul de nesupunere în copii ºi le statorniceºte obiceiurile greºite.

În cazul în care critica sau sugestiile privind lucrarea învãþãtorului devin necesare,acestea trebuie fãcute lui, în particular. Dacã acest lucru se dovedeºte ineficient,problema trebuie sã fie înaintatã celor care rãspund de conducerea ºcolii. Nu trebuiespus sau fãcut nimic pentru a slãbi respectul copiilor faþã de cel de care depinde într-omãsurã atât de mare bunãstarea lor.

I-ar fi de ajutor învãþãtorului, dacã pãrinþii i-ar împãrtãºi ceea ce cunosc foarte binedespre caracterul copiilor ºi despre particularitãþile lor fizice sau anumite neputinþe.Este regretabil cã mulþi nu reuºesc sã-ºi dea seama de acest lucru. Cei mai mulþipãrinþi manifestã un interes scãzut, fie în ce priveºte destoinicia învãþãtorului, fie legatde cooperarea cu el în lucrarea sa.

De vreme ce pãrinþii cautã atât de rar sã comunice cu învãþãtorul, este cu atât maiimportant ca învãþãtorul sã caute sã comunice cu pãrinþii. El ar trebui sã vizitezefamiliile elevilor sãi ºi sã se informeze cu privire la influenþele ºi mediul în caretrãiesc aceºtia. Venind personal în contact cu familiile ºi vieþile lor, el poate întãrilegãturile cu elevii sãi ºi poate descoperi cum sã se raporteze cu mai mult succes ladiferitele lor temperamente ºi dispoziþii.

Interesându-se de educaþia din cãmin,

{Ed 285}

învãþãtorul le oferã o binecuvântare dublã. Mulþi pãrinþi, absorbiþi de muncã ºigriji, pierd din vedere ocaziile de a influenþa în bine vieþile copiilor lor. Învãþãtorulpoate face mult pentru conºtientizarea acestor pãrinþi în privinþa posibilitãþilor ºiprivilegiilor pe care le au. Va gãsi pe alþii pentru care simþãmântul responsabilitãþiieste o mare povarã, deoarece îºi doresc atât de mult sã-ºi vadã copiii devenind bãrbaþiºi femei buni ºi folositori. Adesea, învãþãtorul îi poate sprijini pe aceºti pãrinþipurtându-le povara ºi, sfãtuindu-se împreunã, atât învãþãtorul, cât ºi pãrinþii vor fiîncurajaþi ºi întãriþi.

În educarea tinerilor în cãmin, principiul cooperãrii este de nepreþuit. Din primiilor ani, copiii ar trebui cãlãuziþi în aºa fel, încât sã simtã cã fac parte ºi ei din echipafamiliei. Chiar ºi copilaºii ar trebui sã fie pregãtiþi sã participe la muncile de zi cu zi ºisã simtã cã este nevoie de ajutorul lor, ºi cã acesta este apreciat. Copiii mai mari artrebui sã fie asistenþii pãrinþilor, fiind prezenþi la planurile lor ºi preluând de la eiresponsabilitãþi ºi poveri. Taþii ºi mamele sã-ºi facã timp sã-ºi înveþe copiii, sã le aratecã pun preþ pe ajutorul primit de la ei, îºi doresc încrederea ºi se bucurã de tovãrãºialor, iar reacþia copiilor nu se va lãsa aºteptatã. Nu numai cã povara pãrinþilor va fiuºuratã ºi copiii vor primi o instruire practicã de o valoare inestimabilã, dar va exista oîntãrire a legãturilor din cãmin ºi o adâncire a însãºi temeliei caracterului.



Cooperarea ar trebui sã fie spiritul care animã sala de clasã, legea existenþei ei.Învãþãtorul care câºtigã cooperarea elevilor îºi asigurã un ajutor nepreþuit înmenþinerea ordinii. Mulþi bãieþi al cãror neastâmpãr duce la dezordine ºi nesupunerevor gãsi, prin slujirea în sala de clasã, o cale de a-ºi consuma energia care leprisoseºte. Cei mari sã-i ajute pe cei mici, cei puternici, pe cei slabi; ºi, pe cât este cu

{Ed 286}

putinþã, fiecãruia sã i se dea de fãcut un lucru pentru care este foarte priceput.Aceasta va încuraja respectul de sine ºi dorinþa de a fi de folos.

Ar fi util pentru tineri ºi, de asemenea, pentru pãrinþi ºi educatori sã studieze lecþiacooperãrii aºa cum este ea predatã în Scripturi. Printre multele ei ilustraþii, observaþiconstruirea cortului întâlnirii - acea lecþie a zidirii caracterului - care a unit întregulpopor, pe "toþi cei cu tragere de inimã ºi bunãvoinþã." Exodul 35,21. Citiþi cum a fostreconstruit zidul Ierusalimului de cãtre cei reveniþi din robie, în mijlocul sãrãciei,dificultãþilor ºi primejdiei, marea sarcinã fiind dusã la bun sfârºit cu succes pentru cã"poporul lucra cu inimã." Neemia 4,6. Observaþi rolul jucat de ucenici în miracolulhrãnirii mulþimii. Mâncarea s-a înmulþit în mâinile lui Hristos, însã ucenicii au luatpâinea ºi peºtii ºi le-au dat mulþimii care aºtepta.

"Suntem mãdulare unii altora." Prin urmare, "dupã darul pe care l-a primit","fiecare din voi sã slujeascã altora", "ca niºte buni ispravnici ai harului felurit al luiDumnezeu." Efeseni 4,25; 1 Petru 4,10

Cuvintele scrise despre cei ce înãlþau idoli în vechime ar putea fi foarte bineadoptate - pentru un scop mai vrednic - ca moto al celor ce zidesc astãzi caracterul:

"Se ajutã unul pe altul ºi fiecare zice fratelui sãu: Fii cu inimã!" Isaia 41,6

{Ed 287}

Disciplina

"Învãþaþi-i, mustraþi-i, încurajaþi-i, fiþi îndelung rãbdãtori."

Una din primele lecþii pe care trebuie sã le înveþe un copil este aceea a supunerii.El poate fi învãþat sã fie ascultãtor înainte de a fi suficient de mare pentru a gândiabstract. Obiceiul ar trebui întipãrit prin eforturi perseverente, pline de blândeþe. Pot fiprevenite astfel într-o mare mãsurã conflictele de mai târziu dintre voinþa proprie ºiautoritate, conflicte care au un aport substanþial în crearea unei înstrãinãri ºi ostilitãþifaþã de pãrinþi ºi educatori ºi, adesea, a unei împotriviri faþã de orice autoritate,omeneascã sau divinã.

Obiectivul disciplinei este formarea copilului pentru autonomie. El ar trebui sã fieînvãþat încrederea de sine ºi autocontrolul. De aceea, de îndatã ce este capabil sãpriceapã, raþiunea sa ar trebui sã fie îndreptatã cãtre supunere. Ori de câte ori tratãmcu el, sã o facem în aºa fel încât sã arãtãm cã supunerea este un lucru corect ºi



rezonabil. Ajutaþi-l sã vadã cã fiecare lucru este guvernat de câte o lege ºi cãnesupunerea duce în cele din urmã la dezastru ºi suferinþã. Când Dumnezeu spune:"Sã nu", ne atrage atenþia din iubire asupra consecinþelor nesupunerii, pentru a ne scutide vãtãmãri ºi pierderi.

Ajutaþi-l pe copil sã vadã cã pãrinþii ºi învãþãtorii sunt reprezentanþii lui Dumnezeuºi cã, atâta vreme cât ei acþioneazã în armonie cu El, legile pe care le fac aceºtia înfamilie ºi în ºcoalã sunt ºi ale Sale. Dupã cum se aºteaptã de la copil sã dea ascultarepãrinþilor ºi

{Ed 288}

educatorilor, ºi ei au datoria, la rândul lor, sã asculte de Dumnezeu.

Atât pãrintele, cât ºi educatorul ar trebui sã caute sã supravegheze dezvoltareacopilului fãrã a o împiedica printr-un control excesiv. Când nu le dãm suficientãlibertate este la fel de rãu ca atunci când ne ocupãm prea puþin de ei. Efortul de a"frânge voinþa" unui copil este o greºealã îngrozitoare. Fiecare minte are o constituþiediferitã; în vreme ce folosirea forþei poate asigura o supunere exterioarã, rezultatulobþinut în cazul multor copii va fi acela al unei rãzvrãtiri mai ferme a inimii. Chiardacã pãrintele sau educatorul ar reuºi sã obþinã controlul pe care-l doreºte, efectul nuva fi mai puþin vãtãmãtor pentru copil. Disciplinarea unei fiinþe omeneºti care a atinsanii în care poate raþiona liber nu ar trebui sã se asemene cu cea folositã în cazul unuianimal necuvântãtor. Animalul nu este învãþat decât sã se supunã stãpânului sãu.Pentru acel dobitoc, stãpânul reprezintã mintea, judecata ºi voinþa. Aceastã metodã,folositã uneori în educarea copiilor, face din ei ceva doar cu puþin diferit de niºtemaºini automate. Mintea, voinþa ºi conºtiinþa se aflã sub controlul altuia. Scopul luiDumnezeu nu este ca vreo minte sã fie dominatã în felul acesta. Cei care slãbesc saudistrug individualitatea îºi asumã o responsabilitate care nu poate avea decât efectenegative. Atâta vreme cât se aflã sub autoritate, copiii pot da impresia unor soldaþibine instruiþi; când însã controlul înceteazã, se va descoperi cã duc lipsã de tãrie ºifermitate a caracterului. Pentru cã nu a fost învãþat niciodatã sã se conducã singur,tânãrul nu discerne nici o limitã în afara cerinþelor impuse de pãrinþi sau educatori.Când autoritatea acestora nu mai acþioneazã, el nu ºtie cum sã-ºi foloseascã libertateaºi se dedã adesea la plãceri care îi vor constitui ruina.

De vreme ce supunerea voinþei este mult mai dificilã pentru unii elevi decât pentrualþii, învãþãtorul ar trebui sã facã ascultarea faþã de cerinþele sale cât mai uºoarã cuputinþã. Voinþa ar trebui sã fie cãlãuzitã ºi modelatã, nu ignoratã sau zdrobitã.Cruþaþi-le tãria voinþei; vor avea nevoie de ea în bãtãlia vieþii.

Fiecare copil ar trebui sã înþeleagã adevãrata forþã a voinþei. El ar trebui sã fiecãlãuzit sã vadã cât de mare este responsabilitatea implicatã în acest dar.

{Ed 289}

Voinþa este puterea stãpânitoare în natura omului, puterea de decizie sau de



alegere. Fiecare fiinþã umanã înzestratã cu raþiune are puterea de a alege binele. Înfiecare experienþã a vieþii, cuvântul lui Dumnezeu pentru noi este: "Alegeþi astãzi cuivreþi sã slujiþi." Iosua 24,15. Fiecare îºi poate pune voinþa de partea voinþei luiDumnezeu, poate alege sã se supunã Lui ºi, unindu-se astfel cu puterea divinã, poaterãmâne pe un teren unde nimic nu-l poate forþa sã facã ceea ce este rãu. În fiecaretânãr sau copil existã, prin ajutorul lui Dumnezeu, puterea de a-ºi forma un caracterintegru ºi de a duce o viaþã folositoare.

Pãrintele sau educatorul care îl învaþã pe copil autocontrolul printr-o asemeneainstruire va fi de cel mai mare folos ºi va avea mereu succes. Se poate ca persoaneicare priveºte cu superficialitate sã nu i se parã cã munca acestuia prezintã cele maimari avantaje; se poate sã nu fie preþuitã atât de mult ca munca celui care þine minteaºi voinþa copilului în stãpânire absolutã; dupã mai mulþi ani însã se vor vedearezultatele celei mai bune metode de educare.

În abordarea elevului sãu, educatorul înþelept va cãuta sã încurajeze încrederea ºisã întãreascã sentimentul onoarei. Copiii ºi tinerii au de câºtigat, dacã li se acordãîncredere. Mulþi, chiar ºi dintre cei micuþi, au un simþãmânt puternic al onoarei, toþidoresc sã fie trataþi cu încredere ºi respect, iar acesta este un drept al lor. Ei nu artrebui fãcuþi sã simtã cã nu pot face un pas fãrã a fi supravegheaþi. Suspiciuneademoralizeazã, producând tocmai relele pe care cautã

{Ed 290}

sã le împiedice. În loc sã stea tot timpul cu ochii pe ei, ca ºi cum i-ar bãnui de cevarãu, învãþãtorii care îºi cunosc elevii vor descoperi lucrãrile unei minþi neastâmpãrateºi vor acþiona prin influenþe ce vor contracara rãul. Faceþi-i pe tineri sã simtã cã li seacordã încredere ºi veþi vedea cã nu vor fi decât puþini aceia care nu vor cãuta sã sedovedeascã vrednici de aceastã încredere.

Urmând acelaºi principiu, este mai bine sã cereþi decât sã porunciþi; cel cãruia vãadresaþi în felul acesta are ocazia de a dovedi cã este credincios principiilor corecte.Dacã se supune, acesta va fi rezultatul alegerii lui, nu al constrângerii.

Regulile care guverneazã sala de clasã ar trebui sã reprezinte, pe cât posibil, voceaîntregii ºcoli. Fiecare principiu implicat în ele ar trebui pus înaintea elevului în aºa felîncât sã poatã fi convins de justeþea lui. Astfel, va simþi responsabilitatea de a vegheaasupra respectãrii regulilor la a cãror formulare a ajutat el însuºi.

Regulile ar trebui sã fie puþine ºi bine concepute; ºi ar trebui aplicate de îndatã ceau fost fãcute. Mintea învaþã sã recunoascã ºi sã se adapteze la tot ceea ce sedovedeºte cu neputinþã de schimbat; însã posibilitatea compromisului provoacãdorinþa, speranþa ºi nesiguranþa, iar rezultatele sunt agitaþia, iritabilitatea ºinesupunerea.

Ar trebui sã se clarifice din capul locului cã modul de guvernare al lui Dumnezeunu cunoaºte nici un compromis cu rãul. Neascultarea nu ar trebui toleratã nici în



cãmin, nici în ºcoalã. Nici un pãrinte sau educator, care are pe inimã bunãstarea celorcare se aflã în grija sa, nu va face compromisuri cu independenþa încãpãþânatã, caresfideazã autoritatea sau recurge la subterfugii sau la manevre de evitare a datoriei de ase supune. Nu dragoste, ci sentimentalism este numele atitudinii de a sta la tocmealãcu ceea ce este rãu, de a cãuta sã înduplece sau sã mituiascã pentru a obþine acordul ºide a accepta, în final, un înlocuitor al lucrului cerut iniþial.

{Ed 291}

"Cei nesocotiþi glumesc cu pãcatul." Proverbele 14,9. Ar trebui sã ne ferim sãtratãm pãcatul ca fiind un lucru neînsemnat. Îngrozitoare este puterea lui asupraaceluia care îl face. "Cel rãu este prins în înseºi nelegiuirile lui ºi este apucat delegãturile pãcatului lui." Proverbele 5,22. Cel mai mare rãu pe care-l putem face unuitânãr este acela de a-l lãsa sã rãmânã prins în robia obiceiului rãu.

Tinerii au o dragoste înnãscutã de libertate; ei au nevoie sã priceapã cã de acestebinecuvântãri inestimabile se pot bucura numai în supunerea faþã de Legea luiDumnezeu. Aceastã Lege este garantul adevãratei libertãþi. Ea descoperã ºi interziceacele lucruri care degradeazã ºi înrobesc ºi îl protejeazã în acest fel pe cel ascultãtorde puterea rãului.

Psalmistul spune: "Voi umbla în loc larg, cãci caut poruncile Tale". "ÎnvãþãturileTale sunt desfãtarea mea ºi sfãtuitorii mei." Psalmii 119,45. 24

În eforturile noastre de a îndrepta rãul, ar trebui sã ne ferim de tendinþa de a cicãlisau critica. Mustrarea neîncetatã tulburã, dar nu reformeazã. Pentru multe minþi, ºiadesea chiar acelea care sunt cele mai impresionabile, atmosfera de criticã lipsitã decompasiune zãdãrniceºte toate eforturile depuse. Florile nu se deschid sub biciul unuivânt aspru.

Un copil certat în mod frecvent pentru o greºealã anume ajunge sã priveascã aceagreºealã ca pe o trãsãturã definitorie a sa, ca pe un lucru împotriva cãruia este zadarnicsã lupte. Aºa se ajunge la descurajare ºi deznãdejde, adesea ascunse sub mascaindiferenþei sau bravadei.

Adevãratul obiectiv al mustrãrii este atins numai când cel greºit este condus sã-ºivadã singur greºeala ºi se decide sã-ºi foloseascã voinþa pentru a o îndrepta. Când seîntâmplã aceasta, îndrumaþi-l cãtre Izvorul iertãrii ºi puterii. Cãutaþi

{Ed 292}

sã-i pãstraþi intact respectul de sine ºi sã-i insuflaþi curaj ºi speranþã.

Aceastã lucrare este cea mai frumoasã ºi cea mai dificilã care a fost vreodatãîncredinþatã fãpturilor omeneºti. Ea reclamã un tact de cea mai mare delicateþe, osensibilitate deosebitã, o cunoaºtere a firii omeneºti, o credinþã ºi o rãbdare de originecereascã, dispusã de a lucra, a veghea ºi aºtepta. Este o lucrare mai importantã decâtorice altceva.



Cei care doresc sã-i controleze pe alþii trebuie sã se stãpâneascã mai întâi pe eiînºiºi. Purtarea pãtimaºã cu un copil sau un tânãr nu va face decât sã nascã în elresentimente. Când un pãrinte sau un educator devine nerãbdãtor ºi se aflã în pericolulde a vorbi fãrã înþelepciune, mai bine sã tacã. Existã o putere minunatã în tãcere.

Educatorul trebuie sã se aºtepte sã întâlneascã comportamente îndãrãtnice ºi, deasemenea, inimi încãpãþânate. Confruntat cu acestea însã, el nu ar trebui sã uiteniciodatã cã ºi el a fost odatã copil, cã ºi el a avut nevoie de disciplinã; cã ºi acum, cutoate avantajele vârstei, educaþiei ºi experienþei, greºeºte adesea ºi are nevoie de milãºi rãbdare. Când le dã educaþie celor tineri, ar trebui sã aibã în vedere cã are de-a facecu unii care au înclinaþii spre rãu, asemãnãtoare cu ale sale. Sã ia în consideraþie cãaceºtia au de învãþat aproape totul ºi cã unora le este mai greu sã înveþe decât altora.Cu un elev slab ar trebui sã se poarte cu rãbdare, fãrã a-i critica neºtiinþa, cifolosindu-se de orice prilej pentru a-l încuraja. Cu elevii sensibili, neliniºtiþi, el artrebui sã se poarte cu foarte multã gingãºie. Simþãmântul propriilor lui nedesãvârºiri artrebui sã-l determine neîncetat sã manifeste compasiune ºi îndelungã rãbdare faþã decei care se luptã cu dificultãþile.

Regula Mântuitorului - "Ce vreþi sã vã facã vouã oamenii, faceþi-le ºi voi la fel"(Luca 6,31) - ar

{Ed 293}

trebui sã fie regula tuturor celor care îºi asumã rãspunderea educaþiei copiilor ºi atinerilor. Ei sunt membrii mai puþin vârstnici ai familiei Domnului, moºtenitoriîmpreunã cu noi ai darului vieþii. Regula lui Hristos ar trebui pãzitã cu sfinþenie faþãde cei mai leneºi, cei mai tineri, cei mai nepricepuþi ºi chiar faþã de cei mai greºiþi ºirãzvrãtiþi.

Aceastã regulã îl va face pe învãþãtor sã evite, pe cât este cu putinþã, sã descopereîn public vina sau greºelile unui elev. El va cãuta sã evite mustrãrile sau pedepseledate în prezenþa altora. Nu va exmatricula un student pânã nu s-au depus toateeforturile pentru îndreptarea lui. Când devine evident însã cã îngãduinþa nu-i este denici un folos studentului însuºi, în timp ce sfidarea pe care o afiºeazã acesta saunesocotirea autoritãþii tinde sã aducã prejudicii conducerii ºcolii, iar influenþa sa îicontamineazã pe alþii, atunci exmatricularea lui se impune ca fiind necesarã. Cu toateacestea, pentru mulþi, ruºinea expulzãrii publice ar duce la îmbrãþiºarea unei atitudinide indiferenþã totalã ºi la ruinã. În cele mai multe cazuri, când exmatricularea nu poatefi evitatã, nu este necesar ca acest lucru sã fie fãcut public. Sfãtuindu-se ºi cooperândcu pãrinþii, învãþãtorul sã aranjeze retragerea cu discreþie a studentului.

În aceste timpuri de primejdie deosebitã pentru cei tineri, ispitele îi înconjoarã dintoate pãrþile; cel mai uºor este sã pluteºti în derivã, ºi tocmai de aceea este nevoie deefortul cel mai hotãrât pentru a înainta împotriva curentului. Fiecare ºcoalã ar trebui sãfie o "cetate de scãpare" pentru tineretul asaltat de ispite, un loc în care rãtãcirile lor sã



fie abordate cu rãbdare ºi înþelepciune. Învãþãtorii care înþeleg ce responsabilitãþi auvor scoate din vieþile ºi inimile lor tot ceea ce i-ar împiedica sã lucreze cu succes cucei încãpãþânaþi ºi neascultãtori. Legea care va stãpâni vorbirea lor va fi în orice clipãdragostea ºi gingãºia, rãbdarea ºi stãpânirea de sine. Îndurarea ºi compasiunea

{Ed 294}

se vor îngemãna cu dreptatea. Când va fi necesar sã mustre, cuvintele lor nu vor fiexagerate, ci umile. Ei vor pune cu blândeþe înaintea celui greºit erorile sale ºi îl vorajuta sã îºi revinã. Fiecare învãþãtor adevãrat va simþi cã, dacã s-ar întâmpla totuºi sãgreºeascã, ar fi mai bine sã greºeascã de partea îndurãrii decât de partea severitãþii.

Mulþi tineri despre care se crede cã sunt incorigibili nu au o inimã atât de durãprecum pare. Mulþi care sunt priviþi ca fiind cazuri lipsite de speranþã pot fi recuperaþiprintr-o disciplinã înþeleaptã. Ei sunt adesea aceia care cedeazã cel mai uºor dacã sunttrataþi cu bunãtate. Învãþãtorul sã capete încrederea celui ispitit ºi, recunoscând ºidezvoltând binele din caracterul acestuia, va putea în multe cazuri sã îndrepte rãul fãrãsã atragã atenþia asupra lui.

Învãþãtorul divin îi suportã pe cei greºiþi în toatã stricãciunea lor. Dragostea Lui nuse rãceºte; eforturile Sale de a-i salva nu înceteazã. Stã neîncetat cu braþele întinse înîntâmpinarea celor greºiþi, celor rãzvrãtiþi ºi chiar a celor apostaziaþi. Inima Sa estemiºcatã de neajutorarea copilaºului supus unui tratament brutal. Strigãtul suferinþeiomeneºti nu ajunge niciodatã în zadar la urechea Sa. Deºi toþi sunt preþioºi înainteaLui, purtãrile aspre, posace, încãpãþânate Îi solicitã cel mai mult compasiunea ºiiubirea; cãci El abordeazã lucrurile de la cauzã la efect. Cel care este ispitit cu cea maimare uºurinþã ºi are cea mai puternicã înclinaþie de a greºi constituie obiectul deosebital grijii Sale.

Fiecare pãrinte ºi fiecare învãþãtor ar trebui sã cultive atributele Celui careconsiderã cauza celor nãpãstuiþi, suferinzi ºi ispitiþi ca fiind propria Sa cauzã. Artrebui sã fie un om care "poate fi îngãduitor cu cei neºtiutori ºi rãtãciþi, fiindcã ºi eleste cuprins de slãbiciune." Evrei 5,2. Isus ne trateazã

{Ed 295}

cu mult mai bine decât meritãm; ºi, dupã cum ne-a tratat El pe noi, tot aºa urmeazãsã ne purtãm ºi noi cu alþii. Calea urmatã de vreun pãrinte sau educator nu este delocadmisibilã dacã se deosebeºte de cea pe care ar urma-o Mântuitorul în împrejurãrisimilare.

A face faþã disciplinei vieþii

În afarã de disciplina din familie ºi de la ºcoalã, toþi trebuie sã întâlneascãdisciplina severã a vieþii. Cum sã o întâmpinãm cu înþelepciune reprezintã o lecþie carear trebui expusã cu claritate fiecãrui copil ºi fiecãrui tânãr. Este adevãrat cã Dumnezeune iubeºte, cã lucreazã pentru fericirea noastrã ºi cã, dacã Legea Sa ar fi fostîntotdeauna respectatã, nu ar fi trebuit sã cunoaºtem vreodatã suferinþa; ºi nu este mai



puþin adevãrat cã în aceastã lume, ca urmare a pãcatului, fiecare viaþã este asaltatã desuferinþã, necazuri ºi poveri. Putem sã le facem copiilor ºi tinerilor un bine care sãdureze toatã viaþa, învãþându-i cum sã întâmpine curajos aceste necazuri ºi poveri. Învreme ce este de datoria noastrã sã le arãtãm compasiune, nu trebuie sã facem însãacest lucru niciodatã în aºa fel încât sã-i încurajãm sã-ºi plângã singuri de milã. Ei aunevoie de ceea ce stimuleazã ºi întãreºte mai degrabã decât de ceea ce slãbeºte.

Ei ar trebui sã fie învãþaþi cã aceastã lume nu este un loc de paradã, ci un câmp debãtaie. Toþi sunt chemaþi sã suporte duritãþile, ca niºte soldaþi buni. Ei trebuie sã fieputernici, sã se poarte ca niºte bãrbaþi. Sã fie învãþaþi cã adevãratul test al caracteruluise gãseºte în dispoziþia de a purta poveri, de a ocupa un loc greu, de a face lucrarea cetrebuie înfãptuitã, chiar dacã acest lucru nu va aduce nici o rãsplatã sau recunoaºterepãmânteascã.

Modul corect de a înfrunta încercarea nu este cãutând sã scãpãm, ci sã ne folosimde ea. Acest lucru se aplicã oricãrei discipline, ºi cea timpurie, ºi cea de mai târziu.Neglijarea educaþiei copilului pe când e mic ºi întãrirea în timp a tendinþelor greºitefac mult mai dificilã educarea sa de mai târziu ºi, de asemenea, ca disciplinarea lui sãfie mult prea adesea un proces dureros.

{Ed 296}

ªi într-adevãr este dureros pentru natura inferioarã, cãci i se refuzã dorinþele ºiînclinaþiile fireºti; durerea însã trebuie trecutã cu vederea, având în perspectivã obucurie mai mare.

Copilul ºi tânãrul sã fie învãþaþi cã fiecare greºealã, fiecare defect ºi dificultate pecare o biruie devine o piatrã pe care calcã pentru a ajunge la lucruri mai bune ºi maiînalte. Prin astfel de experienþe au dobândit succes toþi aceia care au reuºit,într-adevãr, sã facã viaþa vrednicã de trãit.

Oamenii mari nu s-au trezit de-odat' pe creastã,

De nimeni nu au fost acolo puºi,

Ci s-au sculat în miez de noapte sã trudeascã

În timp ce-ai lor tovarãºi dormeau duºi.

Au fost mereu mai 'nalþi prin ce-au pus sub picioare,

Mai sus prin ce au stãpânit ºi-nfrânt,

S-au pus ºi patimi, ºi orgolii sã doboare,

Deºarte mituri ºi vânãri de vânt.

Urcãm în liniºte, încet ºi fãrã urme,

Prin tot ce e comun ne-avântãm;

ªi ne mai facem loc prin bucurii spre culme.

Noi chiar prin neplãceri înaintãm.



Trebuie sã "nu ne uitãm la lucrurile care se vãd, ci la cele ce nu se vãd, cãcilucrurile care se vãd sunt trecãtoare, pe când cele ce nu se vãd sunt veºnice." 2Corinteni 4,18. Noi facem un schimb prin tãgãduirea dorinþelor ºi înclinaþiilor egoiste- renunþãm la ceea ce este fãrã valoare ºi trecãtor pentru a dobândi ceea ce este preþiosºi etern. Acesta nu este un sacrificiu, ci un câºtig infinit.

"Ceva mai bun" este lozinca educaþiei, legea întregii vieþuiri corecte. În loculfiecãrui lucru la care ne cere sã renunþãm, Hristos ne oferã ceva mai bun. Deseori,tinerii îndrãgesc obiecte, þeluri ºi plãceri care pot

{Ed 297}

sã nu parã rele, dar care nu au cum sã realizeze cel mai înalt bine. Acestea abatviaþa de la cel mai înalt scop al Sãu. Mãsurile arbitrare sau învinuirea directã pot sã nureuºeascã sã-i facã pe aceºti tineri sã renunþe la lucrurile pe care le agreeazã. Ei trebuieîndrumaþi cãtre ceva mai bun decât etalarea ostentativã, ambiþia sau satisfacereaplãcerilor proprii. Aduceþi-i în contact cu adevãrata frumuseþe, cu principii superioareºi cu vieþi mai nobile. Cãlãuziþi-i sã priveascã la Hristos, cãci "toatã fiinþa lui esteplinã de farmec". O datã ce privirea le este fixatã asupra Lui, viaþa îºi gãseºte centrulde greutate. Entuziasmul, devotamentul generos ºi pasiunea înfocatã a tinerilor îºigãsesc în El adevãratul obiect. Datoria devine o încântare, iar sacrificiul o plãcere. Ceamai înaltã ambiþie a vieþii ºi cea mai mare bucurie a ei este acum aceea de a-L onorape Hristos, de a deveni ca El, de a lucra pentru El.

"Cãci dragostea lui Hristos ne strânge." 2 Corinteni 5,14

{Ed 298}

CURSURILE SUPERIOARE

{Ed 301}

ªcoala din lumea cea nouã

"Ei vor vedea faþa Lui ºi Numele Lui va fi pe frunþile lor."

Cerul este o ºcoalã; câmpul ei de studiu, universul; învãþãtorul ei, Cel Infinit. Ofilialã a acestei ºcoli a fost stabilitã în Eden; iar la împlinirea planului derãscumpãrare, educaþia va fi reluatã în ºcoala din Eden.

"Lucruri pe care ochiul nu le-a vãzut, urechea nu le-a auzit ºi la inima omului nus-au suit, aºa sunt lucrurile pe care le-a pregãtit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc." 1Corinteni 2,9. O cunoaºtere a acestor lucruri nu poate fi dobânditã decât prin CuvântulSãu; ºi nici acest lucru nu oferã decât o descoperire parþialã.

Profetul de pe Patmos descrie astfel locul ºcolii din lumea viitoare:

"Apoi, am vãzut un cer nou ºi un pãmânt nou; pentru cã cerul dintâi ºi pãmântuldintâi pieriserã ... ªi eu, Ioan, am vãzut coborându-se din cer de la Dumnezeu cetatea



sfântã, noul Ierusalim, gãtitã ca o mireasã împodobitã pentru bãrbatul ei." Apocalipsa21,1.2

"Cetatea n-are trebuinþã nici de soare, nici de lunã, ca s-o lumineze; cãci olumineazã slava lui Dumnezeu, ºi fãclia ei este Mielul." Apocalipsa 21,23

Între ºcoala întemeiatã în Eden, la început, ºi ºcoala din lumea viitoare se întindeperioada întregii istorii a acestei lumi - istoria cãderii în pãcat ºi a suferinþei omului, ajertfei divine ºi a

{Ed 302}

biruinþei asupra morþii ºi a pãcatului. În ºcoala din viaþa viitoare nu se vor gãsitoate condiþiile acelei prime ºcoli din Eden. Nu va mai exista un pom al cunoºtinþeibinelui ºi rãului, care sã dea ocazia la ispitã. Nu mai existã nici un ispititor acolo, nicio ocazie pentru rãu. Fiecare caracter a trecut proba impusã de pãcat ºi nu mai estenimeni supus puterii sale.

"Celui ce va birui," spune Hristos, "îi voi da sã mãnânce din pomul vieþii, care esteîn raiul lui Dumnezeu." Apocalipsa 2,7. Darul pomului vieþii a fost condiþionat înEden ºi a fost în cele din urmã retras. Însã darurile vieþii viitoare sunt absolute ºiveºnice.

Profetul priveºte "un râu cu apa vieþii, limpede ca ºi cristalul, care ieºea dinscaunul de domnie al lui Dumnezeu ºi al Mielului". "Pe cele douã maluri ale râului,era pomul vieþii". "Moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici þipãt, nicidurere, pentru cã lucrurile dintâi au trecut." Apocalipsa 22,1.2; 21,4

"Nu vor mai fi decât oameni neprihãniþi în poporul tãu: ei vor stãpâni þara pe vecie,ca o odraslã sãditã de Mine, lucrarea mâinilor Mele, ca sã slujeascã spre slava Mea."Isaia 60,21

Readus în prezenþa Sa, omul va fi din nou, ca la început, învãþat de Dumnezeu:"Poporul Meu va cunoaºte Numele Meu, ... va ºti, în ziua aceea, cã Eu vorbesc ºi zic:Iatã-Mã!" Isaia 52,6

"Iatã cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, ei vor fi poporul Lui ºiDumnezeu Însuºi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor." Apocalipsa 21,3

{Ed 303}

"Aceºtia vin din necazul cel mare; ei ºi-au spãlat hainele ºi le-au albit în sângeleMielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu ºi-Islujesc zi ºi noapte în Templul Lui. ... Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete, nu-iva mai dogori nici soarele, nici vreo altã arºiþã. Cãci Mielul, care stã în mijloculscaunului de domnie, va fi Pãstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieþii."Apocalipsa 7,14-17

"Acum, vedem ca într-o oglindã, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faþã înfaþã. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaºte deplin, aºa cum am fost ºi eu



cunoscut pe deplin." 1 Corinteni 13,12

"Ei vor vedea faþa Lui, ºi Numele Lui va fi pe frunþile lor." Apocalipsa 22,4

Acolo, când va fi îndepãrtat vãlul care ne întunecã privirea, iar ochii noºtri vorcontempla acea lume a frumuseþii din care nu surprindem acum decât câte un licãrfugar; când vom privi splendorile cerurilor, acum scrutate de departe prin telescop;când, la îndepãrtarea ciumei pãcatului, întregul pãmânt va apãrea în bunãvoinþa Domnului, Dumnezeului nostru", ce câmp ni se va deschide spre studiu! Acolo,studentul în ºtiinþe poate citi rapoartele creaþiei fãrã a descoperi ceva care sãaminteascã de legea pãcatului. Poate asculta muzica vocilor naturii fãrã a sesiza vreonotã de plânset sau vreo nuanþã slabã de tristeþe. Pe toate lucrurile create va puteadeosebi o singurã semnãturã, în universul necuprins va vedea "scris mare, Numele Luisfânt" ºi nici o urmã a rãului nu va mai exista pe pãmânt, în mare sau pe cer.

Acolo, vom trãi viaþa edenicã, viaþa în grãdinã ºi pe câmp. "Vor zidi case ºi le vorlocui, vor sãdi vii ºi le vor mânca rodul. Nu vor zidi case ca altul sã locuiascã în ele,nu vor

{Ed 304}

sãdi vii pentru ca altul sã le mãnânce rodul, cãci zilele poporului Meu vor fi cazilele copacilor ºi aleºii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor." Isaia 65,21.22

"Nici un rãu, nici o vãtãmare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt, ziceDomnul." Isaia 65,25. Acolo, omul va fi repus în dreptul sãu pierdut, acela de stãpân,iar fãpturile inferioare vor recunoaºte iarãºi autoritatea sa; cele feroce vor deveniblânde, iar cele temãtoare, încrezãtoare.

Înaintea studentului se va deschide o istorie cu un orizont nesfârºit ºi de o bogãþiede nedescris. Aici, de pe terenul avantajos al Cuvântului lui Dumnezeu, studentului ise acordã perspectiva câmpului vast al istoriei ºi poate dobândi cunoºtinþe legate deprincipiile care guverneazã desfãºurarea evenimentelor omeneºti. Însã privirea lui esteîncã înceþoºatã, iar cunoaºterea sa incompletã. El nu va vedea toate lucrurile cuclaritate pânã nu va sta în lumina veºniciei.

Atunci se va deschide înaintea lui manualul marelui conflict, a cãrui naºtere a avutloc înainte de începutul timpului ºi a cãrei studiere se va isprãvi numai când timpul vaînceta. Istoria apariþiei pãcatului; a minciunii sale fatale cu lucrarea sa perfidã; aadevãrului care, fãrã a se îndepãrta de linia sa dreaptã, a înfruntat ºi a biruit eroarea -toate vor fi descoperite. Vãlul care se interpune între lumea vãzutã ºi cea invizibilã vafi dat la o parte ºi vor fi scoase la ivealã lucruri minunate.

Nu vom înþelege cât datorãm grijii ºi intervenþiei îngerilor Sãi pânã nu vom vedeaactele providenþei lui Dumnezeu în lumina veºniciei. Fãpturile cereºti au jucat un rolactiv în istoria oamenilor. S-au arãtat în veºminte care strãluceau ca fulgerul; au venitîn chip de oameni, îmbrãcaþi ca drumeþi. Au primit ospitalitatea cãminelor omeneºti;au



{Ed 305}

jucat rolul de cãlãuze pentru cãlãtorii surprinºi pe drum la cãderea nopþii. Auzãdãrnicit planul tâlharului ºi au abãtut lovitura nimicitorului.

Conducãtorii acestei lumi nu ºtiu, dar în ºedinþele lor de consfãtuire au participatîngeri ca purtãtori de cuvânt. Ochii omeneºti i-au vãzut. Apelurile lor au ajuns laurechile oamenilor. Soli cereºti au pledat în sãlile de consiliu ºi în curþile de judecatãcauza celor prigoniþi ºi apãsaþi. Au dejucat planuri ºi au oprit rele care ar fi adusnedreptate ºi suferinþã copiilor lui Dumnezeu. Toate acestea vor fi descoperite înainteastudenþilor din ºcoala cereascã.

Fiecare persoanã rãscumpãratã va înþelege slujirea îngerilor în propria sa viaþã.Îngerul care a fost pãzitorul lui de la început; îngerul care i-a vegheat paºii ºi i-aacoperit capul în ziua primejdiei; îngerul care a fost cu el în valea umbrei morþii, carea însemnat locul sãu de odihnã ºi care a fost primul care l-a întâmpinat în dimineaþaînvierii - cum va fi sã întreþinã o conversaþie cu el ºi sã afle despre istoria intervenþieidivine în viaþa sa, a cooperãrii cereºti în fiecare lucrare în folosul omului!

Toate lucrurile neclare ale experienþei vieþii vor fi atunci clarificate. Acolo undepentru noi nu exista decât încurcãturã ºi dezamãgire, þeluri spulberate ºi planurizãdãrnicite se va vedea un scop grandios, de neoprit, victorios, o armonie divinã.

Acolo, toþi aceia care au lucrat într-un spirit lipsit de egoism vor vedea rodulstrãduinþelor lor. Se va vedea efectul fiecãrui principiu corect ºi fapte nobile. Vedemceva din toate acestea aici. Dar cât de puþin din rezultatele celei mai nobile lucrãri dinlume poate vedea înfãptuitorul ei în aceastã viaþã!

{Ed 306}

Cât de mulþi trudesc în mod altruist ºi neobosit pentru unii îndepãrtaþi ºinecunoscuþi! Pãrinþi ºi învãþãtori se întind pentru ultimul lor somn ºi se pare cã aumuncit degeaba toatã viaþa; ei nu ºtiu cã prin credincioºia lor s-au eliberat râuri debinecuvântare care nu vor seca niciodatã; numai prin credinþã îi pot vedea pe copiiieducaþi de ei devenind o binecuvântare ºi o inspiraþie pentru semenii lor, iar influenþaaceasta rãspândindu-se de o mie de ori. Mulþi lucrãtori transmit în lume solii deputere, speranþã ºi curaj, cuvinte care duc binecuvântare cãtre inimile din fiecare þarã;în truda sa neºtiutã ºi însinguratã, el ºtie însã prea puþin despre efecte. Aºa sunt oferitedaruri, aºa sunt purtate poveri, aºa se face lucrare. Unii sãdesc sãmânþa de pe urmacãreia, deasupra mormintelor lor, alþii culeg recolte binecuvântate. Ei planteazã pomi,pentru ca alþii sã le mãnânce rodul. Sunt mulþumiþi aici sã ºtie cã au pus în miºcareforþe pentru bine. În lumea cea nouã se vor vedea munca ºi rezultatele tuturoracestora.

Existã în ceruri un raport pentru fiecare dar oferit de Dumnezeu - pentru orice darcare i-a împins pe oameni la eforturi altruiste. Urmãrirea acestora în amploarea liniilorlor complicate, contemplarea acelora care au fost înãlþaþi ºi înnobilaþi prin eforturile



noastre, cercetarea, în istoria lor, a efectelor lucrãrii principiilor corecte - acesta va fiunul din studiile ºi rãsplãþile ºcolii cereºti.

Acolo vom cunoaºte deplin, aºa cum ºi noi am fost cunoscuþi pe deplin. Acolo,iubirile ºi simpatiile pe care Dumnezeu ni le-a sãdit în suflet îºi vor gãsi cea maiadevãratã ºi mai dulce manifestare. Comuniunea curatã cu fiinþe sfinte, viaþa socialãarmonioasã cu îngerii binecuvântaþi ºi cu cei credincioºi din toate veacurile, pãrtãºiasacrã ce uneºte "orice familie, în ceruri ºi pe pãmânt" - toate acestea se numãrã printreexperienþele vieþii de apoi.

{Ed 307}

Acolo va fi muzicã ºi cântare, o astfel de muzicã ºi asemenea cântãri cum nici oureche omeneascã nu a mai auzit, cum nici o minte nu a conceput - afarã doar de celedin viziunile primite de la Dumnezeu.

"ªi cântãreþii, ºi cei ce cântã la instrumente vor fi acolo." Psalmii 87,7 (KJV). "Îºivor înãlþa glasurile, vor cânta pentru mãreþia Domnului." Isaia 24,14 (KJV).

"Tot aºa are Domnul milã de Sion ºi mângâie toate dãrâmãturile lui. El va facepustia lui ca un rai ºi pãmântul lui uscat ca o grãdinã a Domnului. Bucuria ºi veseliavor fi în mijlocul lui, mulþumiri ºi cântãri de laudã." Isaia 51,3

Acolo va fi dezvoltatã fiecare putere ºi sporitã fiecare destoinicie. Vor fi împlinitecele mai mari iniþiative ºi vor fi îndeplinite cele mai mari ambiþii. Cu toate acestea, sevor ivi noi înãlþimi de urcat, noi minuni de admirat, noi adevãruri de pãtruns, alte ºialte obiective care sã solicite puterile trupului, minþii ºi sufletului.

Toate comorile universului vor fi deschise pentru studiul copiilor lui Dumnezeu.Cu o încântare mai presus de cuvinte vom pãtrunde în bucuria ºi înþelepciuneafãpturilor necãzute în pãcat. Vom împãrtãºi comorile câºtigate în veacuri ºi veacuri decontemplare a lucrãrilor mâinilor lui Dumnezeu. ªi anii veºniciei, în desfãºurarea lor,vor continua sã aducã alte descoperiri glorioase. "Nespus mai mult decât cerem saugândim noi" (Efeseni 3,20) va însemna, în veci de veci, însuºirea darurilor luiDumnezeu.

"Robii Lui Îi vor sluji." Apocalipsa 22,3. Viaþa de pe pãmânt este începutul vieþiidin cer; educaþia de pe pãmânt reprezintã o iniþiere în principiile cerului; lucrareavieþii de aici este o pregãtire pentru lucrarea vieþii de acolo. Ceea ce suntem acum încaracter ºi slujire sfântã este reflecþia sigurã a ceea ce vom fi.

{Ed 308}

"Fiul omului n-a venit sã I se slujeascã, ci El sã slujeascã" Matei 20,28. Lucrarealui Hristos de pe pãmânt este lucrarea Sa de sus, iar rãsplata noastrã pentru faptul cãam lucrat împreunã cu El în aceastã lume va fi o putere mai mare ºi un privilegiu mailarg, acela de lucra cu El în lumea viitoare.

"Voi Îmi sunteþi martori, zice Domnul, cã Eu sunt Dumnezeu." Isaia 43,12.



Aceasta vom fi ºi în veºnicie.

De ce s-a îngãduit ca marea luptã sã continue veacuri ºi veacuri de-a rândul? De cenu a fost curmatã existenþa lui Satana de la începutul rãzvrãtirii lui? Pentru cauniversul sã poatã fi convins de dreptatea lui Dumnezeu în confruntarea Sa cu rãul;pentru ca pãcatul sã poatã fi condamnat pentru veºnicie. În planul de rãscumpãrare,existã înãlþimi ºi adâncimi pe care nici eternitatea nu le poate epuiza, minuni la careîngerii doresc sã priveascã. Dintre toate fiinþele create, numai cei rãscumpãraþi aucunoscut din propria lor experienþã conflictul efectiv cu pãcatul; ei au lucrat împreunãcu Hristos ºi, lucru imposibil chiar ºi îngerilor, au fost pãrtaºi la suferinþele Sale; sã nuaibã ei oare nici o mãrturie legatã de ºtiinþa rãscumpãrãrii - nimic care sã le fie defolos fiinþelor necãzute?

Chiar în acest moment "domniile ºi stãpânirile din locurile cereºti" cunosc "prinBisericã, înþelepciunea nespus de feluritã a lui Dumnezeu." "El ne-a înviat împreunã ºine-a pus sã ºedem împreunã în locurile cereºti ... ca sã arate în veacurile viitoarenemãrginita bogãþie a harului Sãu, în bunãtatea Lui faþã de noi în Hristos Isus."Efeseni 3,10; 2,6.7

"În locaºul Lui totul strigã: Slavã!" (Psalmii 29,9), iar cântarea pe care o vor înãlþatoþi cei rãscumpãraþi - cântecul propriei lor experienþe - va vorbi despre slava luiDumnezeu: "Mari ºi minunate sunt lucrãrile Tale, Doamne,

{Ed 309}

Dumnezeule Atotputernice! Drepte ºi adevãrate sunt cãile Tale, Împãrate alNeamurilor! Cine nu se va teme, Doamne, ºi cine nu va slãvi Numele Tãu? Cãcinumai Tu eºti Sfânt." Apocalipsa 15,3.4

În viaþa noastrã de aici, aºa cum este ea, pãmânteascã ºi limitatã de pãcat,descoperim cea mai mare bucurie ºi cea mai înaltã educaþie în slujire. Iar în condiþiaviitoare, neîncãtuºaþi de limitãrile impuse de firea omeneascã supusã pãcatului, tot înslujire vom afla cea mai mare bucurie ºi cea mai înaltã educaþie - dând mãrturie ºiînvãþând iarãºi, în timp ce mãrturisim cã "bogãþia slavei tainei acesteia între Neamuri"este "Hristos în voi, nãdejdea slavei." Coloseni 1,27

"Ce vom fi, nu s-a arãtat încã. Dar ºtim cã atunci când Se va arãta El, vom fi ca El,pentru cã Îl vom vedea aºa cum este." 1 Ioan 3,2

Hristos va privi apoi rãsplata muncii Sale în rezultatele ei. În acea mulþime pe carenimeni n-o va putea numãra, în cei "înfãþiºaþi fãrã prihanã ºi plini de bucurie înainteaslavei Sale" (Iuda 24), El, al cãrui sânge ne-a rãscumpãrat ºi a cãrui viaþã ne-a învãþat,"va vedea rodul muncii sufletului Lui ºi se va înviora." Isaia 53,11

ed - educaþie - azsmr moldova | · pdf fileplanul de mântuire fusese rânduit...

Documents