din activitatea barourilor - unbrunbr.ro/wp-content/uploads/2017/05/avocatul_2017_bt_pfg.pdf · p....

R E V I S T A A V O C A T U L A n u l X XI N u m ã r u l 1 / 2 0 17 1

Din activitatea barourilor

Revista AVOCATULPublicaþie a

Uniunii Naþionale a Barourilor din Româniaºi a Fundaþiei „Constantin Naumescu”

Revista „AVOCATUL” Nr. 1/2017a apãrut sub coordonarea

Comisiei Permanente a U.N.B.R.

CUPRINS

I. ACCESUL LA JUSTIÞIE ªI PROTECÞIAPROFESIEI DE AVOCAT

P. 3 Despre onorarii minimale, concurenþã ºi profesiade avocat… (I) – av. drd. Janos Szekely

P. 9 Despre onorarii minimale, concurenþã ºi profesia de avocat… (II) – av. drd. Janos Szekely

P. 17 Accesul la justiþie – av. dr. Ion Turculeanu

P. 21 Bariere lingvistice ale accesului la justiþie – av. Nicchi Anca Andreea, av. Kecseti Krisztina, av. Szabo Andreea Iulia,av dr. Szabo Alina, av. Szekely Csaba, av. Vasas Eniko

P. 29 Efectivitatea accesului la justiþie al persoanei juridice, din perspectiva asistenþei judiciare – av. dr. Ioan Chelaru

P. 34 Accesul la justiþie. Asistenþa judiciarã (gratuitã) prin avocat – av. dr. Petruþ Ciobanu

P. 38 Quo vadis CEDO? – av. Monica Livescu, av. Mãdãlina Boncan

P. 51 Dreptul la apãrare vs. folosirea ca mijloace de probã a înscrisurilor clasificate – av. Petre Matei, Ioan-Andrei Stoian

II. DEONTOLOGIA PROFESIONALÃ - BAROMETRU AL INTEGRITÃÞII ÎN PROFESIA DE AVOCAT

P. 54 Deontologia profesiei de avocat. Diversitate sau uniformitate? Este nevoie de reguli deontologice aspiraþionalepentru a reface unitatea profesiei de avocat? – av. dr. Gheorghe Florea

P. 61 Rezoluþie privind principiile de integritate în activitãþile desfãºurate de avocaþi în profesii compatibile cu profesiade avocat ºi în conlucrãrile interprofesionale pentru furnizarea de servicii profesionale integrate – UniuneaNaþionalã a Barourilor din România, Congresul avocaþilor – Bucureºti – 6-7 iunie 2015

Comitet de redacþieProf. univ. dr., av. Corneliu-Liviu Popescu

Prof. univ. dr., av. Traian BriciuAv. dr. Mãdãlin Niculeasa

R E V I S T A A V O C A T U L A n u l X XI N u m ã r u l 1 / 2 0 172


I. Datele problemei

1. Proiectul de lege PL-x nr. 555/20151, privindmodificarea ºi completarea Legii nr. 51/1995 pentruorganizarea ºi exercitarea profesiei de avocat, aflat îndezbaterea Camerei Deputaþilor, a generat multiplecontroverse. Camerele de rezonanþã ale mass mediei(ºi politicului) au ales sã amplifice cele privindpresupusa ”super-imunitate”, care ar fi conferitã asupraavocaþilor prin adoptarea proiectului. Un alt elemental acestuia, poate mai semnificativ pentru avocaþi,constituit de amendamentele2 propuse de cãtre domnuldeputat Ioan Dîrzu3, care ar deschide calea reinstituiriiunor onorarii minimale prin modificarea art. 31 ºi art.66 din Legea nr. 51/1995, au cãpãtat mult mai puþinãatenþie. Mai bine zis, au cãpãtat doar suficientã atenþie,încât sã ofere un prilej suplimentar pentru denigrareaprofesiei de avocat ºi pentru rãspândirea repetatã aunor idei preconcepute în sfera discursului public.

2. Prin luarea de poziþie a Consiliului Concurenþeicu privire la aceste amendamente, preluatã în presaelectronicã4 ºi atribuitã personal preºedinteluiConsiliului (domnul Bogdan Chiriþoiu5), care încã nua fost publicatã în scris în locaþia destinatã unor astfelde puncte de vedere6, s-a arãtat cã instituirea unoronorarii minimale nu ar fi acceptabilã din punct devedere concurenþial ºi ar constitui o întoarcere lareglementarea din anul 2004. În opinia Consiliului:“ar reprezenta un regres în ceea ce priveºte modul

DESPRE ONORARII MINIMALE, CONCURENÞÃªI PROFESIA DE AVOCAT… (I)

av. drd. Janos SzekelyBaroul Satu Mare

de reglementare ºi de exercitare a profesiei de avocatîn România”; “(…) avocaþii nou intraþi pe piaþã nupot practica onorarii mai mici decât limita minimãstabilitã, în scopul atragerii de clientelã ºi câºtigãriiastfel a unei poziþii în piaþã” ºi “nu în ultimul rândconsumatorul este dezavantajat, neputând beneficiade onorarii mai mici decât cele fixate, fiind astfelobligat sã plãteascã niveluri de preþ stabilite arbitrarºi care nu sunt rezultatul interacþiunii dintre cerere ºiofertã”.

3. Consiliul Concurenþei pare consecvent în opo-ziþia sa faþã de reglementãrile care instituie onorariiminimale. Încã din anul 2004 a impus modificarealegislaþiei privind exercitarea profesiei de arhitect7, ºia Legii nr. 51/19958, în vederea eliminãrii onorariilorminimale, sub pretextul armonizãrii9 normelor românela practicile promovate de Comisia Europeanã.”Succesele” înregistrate în demersurile împotrivaonorariilor minimale existente în rândul avocaþilor,experþilor contabili, arhitecþilor, inginerilor geodezi ºimedicilor veterinari nu au fost însã repetate în cazulprofesiilor de notar public ºi de executor judecãtoresc,aºa cum recunoaºte într-un studiu chiar preºedinteleConsiliului10, în pofida faptului cã aceste profesii, dinpunct de vedere concurenþial, trebuie considerateprofesii libere, inclusiv potrivit jurisprudenþei Curþiide Justiþie a Uniunii Europene11.

1 Disponibil la http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=15046

2 Disponibil la http://www.cdep.ro/comisii/juridica/pdf/2016/rs555_15.pdf

3 Disponibil la http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura2015.mp?idm=102&cam=2&leg=2012

4 Disponibil la http://www.mediafax.ro/politic/consiliul-concurentei-doreste-eliminarea-tarifelor-minime-pentru-avocati-15329512

5 Disponibil la http://www.consiliulconcurentei.ro/ro/despre-noi/membri/cv-bogdan-chiritoiu.html

6 Disponibil la http://www.consiliulconcurentei.ro/ro/documente-oficiale/concurenta/avize-si-pdv.html

7 Disponibil la http://www.consiliulconcurentei.ro/up-loads/docs/items/id5542/stiri_151.pdf

8 A se vedea art. I. pct. 55 din Legea nr. 255/2004 prin carea fost abrogat art. 63 lit. e) din Legea nr. 51/1995. Abrogareaa avut ca urmare ºi abrogarea art. 94 din Statutul profesiei deavocat. Ultima listã de onorarii minime a fost adoptatã prinDecizia nr. 3564/27.03.1999.

9 Mihai Berinde: În aºteptarea raportului de þarã – Capitolul6. “Politica în domeniul concurenþei”. Progrese. Sarcinirealizate. Probleme prioritare. pp. 1, 8-11.

10 Bogdan Chiriþoiu, Nicoleta Criºan: Profesiile liberale ºimediul concurenþial din România. Revista românã deconcurenþã. 2/2013. pp. 10, 12.

11 Idem

Accesul la justiþie ºi protecþia profesiei de avocat



4. Notarii publici, prin prevederile art. 8 din OrdinulMinisterului Justiþiei nr. 46/C/201112 sunt obligaþi subsancþiunile prevãzute pentru abateri disciplinare, sãstabileascã ºi sã încaseze cel puþin onorariile minimalestabilite. Aceste onorarii, ºi metoda de determinare alor, au fost reglementate cu luarea în considerare aHotãrârii Consiliului Uniunii Naþionale a NotarilorPublici (în continuare: UNNP) nr. 222 din 3 septembrie2010 pentru aprobarea proiectului Normelor privindtarifele de onorarii ale notarilor publici, modificatã ºicompletatã prin hotãrârile Consiliului UNNP nr. 261/13.10.2010 ºi 317/29.11.2010., deci, în urmaconsultãrii unei asociaþii profesionale cu activitate îndomeniul profesiilor liberale. Onorariile minimaleimpuse executorilor judecãtoreºti sunt stabilite prinOrdinul Ministerului Justiþiei nr. 2550/C/200613. Laemiterea Ordinului, ministerul de resort a luat înconsiderare solicitarea Uniunii Naþionale a ExecutorilorJudecãtoreºti (în continuare: UNEJ), care prin Adresanr. 1.286/2006 a propus actualizarea limitelor pentruonorariile executorilor.

II. Problema

5. În lumina celor arãtate mai sus, fundamentarealogicã invocatã de Consiliul Concurenþei pentruopoziþia vocalã faþã de instituirea unor onorariiminimale pentru avocaþi pare compromisã în mai multelocuri:

– normele enunþate, prin care se stabilesc onorariiminimale obligatorii consistente raportat la valoareaactelor îndeplinite de cãtre notarii publici ºi executoriijudecãtoreºti se situeazã în timp în urma suprimãriionorariilor avocaþiale minimale;

– aceste onorari minimale au fost stabilite cuconsiderarea poziþiei unor organizaþii profesionale,deci nu pot fi mai puþin “arbitrare” sau dezavantajoasepentru justiþiabil decât cele care s-ar stabili, potrivitamendamentelor propuse, de cãtre Uniunea Naþionalãa Barourilor din România;

– atât pentru profesia de notar public, cât ºi pentrucea de executor judecãtoresc a existat un regim de

onorarii minimale obligatorii în vigoare14 inclusiv ladata aderãrii României la Uniunea Europeanã;

– un asemenea regim existã în vigoare ºi în prezentpentru aceste profesii;

– Consiliul Concurenþei tolereazã existenþa acestorreglementãri presupus anti-concurenþiale fãrã luãri depoziþie comparabile în vehemenþã cu cele formulateîmpotriva amendamentului propus de domnul deputatDîrzu.

6. Aceastã stare de fapt naºte un ºir de întrebãri,dintre care unele privesc esenþa activitãþii avocatului,rolul acestuia în societate ºi în statul de drept. Acesteîntrebãri se pot rezuma la urmãtoarele:

A. În ce constau diferenþele specifice, relevante dinpunct de vedere concurenþial, între profesiile de notarpublic ºi executor judecãtoresc pe de o parte ºi profesiade avocat pe de altã parte, care pot justifica existenþaonorariilor minimale în cazul primelor douã ºi excludîn acelaºi timp aceastã posibilitate pentru cea din urmã?

B. Care argumente ar justifica existenþa unoronorarii minimale (în special în forma unor onorariiminimale de recomandare) în cazul profesiei deavocat?

C. Care este practica relevantã în dreptul comparat,în privinþa onorariilor minimale pentru avocaþi, în altestate ale Uniunii Europene?

A.

7. Cãutând rãspunsul la prima întrebare, lesne seobservã cã profesiile de executor judecãtoresc ºi notarpublic presteazã, printre altele, ºi unele servicii cucaracter de autoritate publicã. Profesia de avocat înschimb, în reglementarea actualã, nu dispune de astfelde domenii de activitate. Însã, aºa cum BogdanChiriþoiu ºi Nicoleta Criºan conclud în temeiul practiciiCJUE în cauza C-50/08 (Comisia Europeanã v.Franþa)15, faptul cã unele servicii au acest caracter nujustificã scutirea profesioniºtilor care le presteazã desub exigenþele concurenþiale de drept comun, atâtatimp cât presteazã ºi servicii care nu au acest caracterprivilegiat.

8. Aceastã jurisprudenþã a fost confirmatã foarterecent de CJUE în Hotãrârea16 din data de 10septembrie 2015 datã cauza C-151/14 (ComisiaEuropeanã v. Letonia) în care s-a stabilit cã fixarea

12 Ordinul nr. 46/C/2011 al Ministerului justiþiei pentruaprobarea Normelor privind tarifele de onorarii pentruserviciile prestate de notarii publici (modificat ºi completat).Publicat în Monitorul Oficial nr. 133/22.02.2011.

13 Ordinul Ministerului justiþiei nr. 2550/C/2006, privindaprobarea onorariilor minimale ºi maximale pentru serviciileprestate de executorii judecãtoreºti (modificat ºi completat).Publicat în Monitorul Oficial nr. 936/20.11.2006.

14 Pentru reglementarea aplicabilã executorilor judecã-toreºti a se vedea nota [12] supra, iar pentru notarii publiciOrdinul Ministrului justiþiei nr. 943/C/2005, publicat înMonitorul oficial nr. 263/19.04.2007.

15 Bogdan Chiriþoiu, Nicoleta Criºan: op. cit. pp. 11-12.16 Disponibil la http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/

TXT/HTML/?uri=CELEX:62014CJ0151&from=EN


onorariilor notariale prin lege nu înlãturã caracterulconcurenþial al unei profesii libere, ºi cã activitateanotarialã trebuie consideratã ca fiind exercitatã încondiþii de concurenþã (punctele 50 ºi 51 din hotãrâreaCurþii) în pofida existenþei unor onorarii stabilite prinacte normative. Argumentele Curþii pot fi aplicatemutatis mutandis ºi profesiei de avocat, ºi duc laconcluzia cã pot exista ºi alte forme de concurenþã,decât cea care se manifestã prin stabilirea unor ono-rarii cât mai mici, cu preþul ameninþãrii calitãþii servi-ciului prestat, sau periclitãrii siguranþei existenþialea avocatului pe termen lung, pentru a-ºi pãstra oparticipare în piaþã.

9. Un alt aspect de sesizat, este cã profesiile denotar public ºi de executor judecãtoresc, spre deose-bire de profesia de avocat, dispun de un monopol legalextins asupra multor activitãþi atribuite în mod exclusivîn competenþa lor, fãrã a exista o suprapunere semni-ficativã de atribuþii cu alte profesii juridice. Acestemonopoluri sunt garantate pe de o parte printr-un regimjuridic ce loveºte actele specifice acestor profesii cunulitate absolutã ori de câte ori sunt îndeplinite depersoane fãrã calitatea cerutã, iar pe de altã parte deinstituþiile abilitate ale statului care reprimã în modeficient încercãrile de exercitare fãrã drept a acestorprofesii. În schimb, în cazul profesiei de avocat, înafarã, poate, de activitatea de asistare a suspectuluisau inculpatului persoanã fizicã pe parcursulprocesului penal17 ºi de exercitarea activitãþii de curatorspecial în procesul civil18, nu existã vreun domeniude activitate, care ar fi rezervat exclusiv avocaþilor.Mai mult, fenomenul exercitãrii fãrã drept a profesieide avocat în formã organizatã, ale cãrui începuturidateazã la aceeaºi perioadã ca ºi suprimarea onorariilorminimale, a demonstrat inabilitatea autoritãþilor de agaranta pentru avocat exclusivitatea domeniului deactivitate19 stabilit prin lege.

10. Dispariþia domeniilor de activitate avocaþialãcare ar fi constituit un monopol legal oricât de restrâns

pentru profesie este un fenomen relativ neaºteptat.Medierea ºi activitãþile fiduciare au apãrut pentruprima oarã în legislaþia românã ca activitãþi avocaþialeexclusive20, introduse prin actul normativ care aabrogat instituþia onorariilor minimale (Legea nr. 255/2004). La momentul respectiv nu se putea prevedeacã dupã doi ani activitatea de mediere urma sã fiereglementatã printr-o lege specialã21, ºi deschisãinclusiv persoanelor fãrã studii juridice, iar avocaþiiobligaþi sã parcurgã etape de pregãtire profesionalãcostisitoare pentru a fi primiþi în rândul “noilor”mediatori; sau cã activitãþile fiduciare vor fi împãrþitecu notarii publici, ºi numeroase alte entitãþi, prinefectul Noului Cod civil22.

11. Redactarea de înscrisuri, activitate specificavocaþialã din perspectivã istoricã, ºi care a fostrezervatã23 în mod expres ºi în favoarea avocaþilor laprima reglementare modernã a profesiei de notar publicîn România, a fost atribuitã, în cazul actelor care seîncheie în formã autenticã sub sancþiunea nulitãþiiabsolute, exclusiv notarilor publici, prin modificãrileaduse art. 45 din Legea nr. 36/199524. Mai mult, textulexpres care prevedea cã notarii autentificã acteredactate de avocaþi dintre cele pentru care formaautenticã nu este prevãzutã ad validitatem, a fost ºi elînlãturat25 prin modificarea art. 8 lit. b) din Legeanr. 36/1995.

12. Asistenþa juridicã ca domeniu de activitate, esteîmpãrþitã între avocaþi ºi consilieri juridici26, iarreglementarea celor din urmã, ca o profesie liberãpropriu zisã, se aflã în curs27 de dezvoltare. Activitatea

17 A se vedea Decizia nr. XXVII din data de 16 aprilie 2007a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, de soluþionare a unuirecurs în interesul legii, publicatã în Monitorul Oficial nr.772/14.11.2007.

18 A se vedea prevederile art. 58 alin. (3) din Noul Cod deprocedurã civilã (Legea nr. 134/2010 republicatã înMonitorul Oficial nr. 247/10.04.2015.)

19 Exercitarea fãrã drept a profesiei de avocat, în formãorganizatã, un fenomen care a luat amploare în ultimuldeceniu, a fost arãtatã ca fiind contrarã prevederilor art. 348din Codul penal în vigoare, numai recent, prin Decizia nr. 15/2015 a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, datã în recurs îninteresul legii, publicatã în Monitorul Oficial nr. 816/03.11.2015.

20 A se vedea textul art. 3 alin. (1) lit. f), g) ºi h) din Legeanr. 51/1995 aºa cum a fost modificatã de art. I. pct. 3. dinLegea nr. 255/2004.

21 Legea nr. 192/2006 publicatã în Monitorul Oficial nr.441/22.05.2006.

22 A se vedea art. 776 alin. (2) din Codul civil (Legea nr.287/2009 republicatã în Monitorul Oficial nr. 409/10.06.2011.).

23 A se vedea textul art. 22 alin. (4) din Decretul nr. 79/1950 pentru organizarea Notariatului de Stat, publicat înBuletinul Oficial nr. 31/31.03.1950.

24 Art. 45, din Legea nr. 36/1995 republicatã în MonitorulOficial nr. 444/18.06.2014., aºa cum a fost modificat ca urmarea prevederilor art. I. pct. 60 din Legea nr. 77/2012, publicatãîn Monitorul Oficial nr. 386/08.06.2012.

25 A se vedea prevederile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 aºa cum au fost modificate ca urmare a prevederilor art.I. pct. 6 din Legea nr. 77/2012.

26 A se vedea art. 4 din Legea nr. 514/2003 publicatã înMonitorul Oficial nr. 867/05.12.2003.

27 Disponibil la https://www.juridice.ro/416155/propunere-legislativa-privind-profesia-de-consilier-juridic.html



de reprezentare în faþa instanþelor de judecatã poatefi prestatã legal pe lângã avocaþi ºi consilieri juridici,de cãtre mandatarii pãrþilor, pe baza unei procurispeciale, chiar dacã potrivit textului (mort) al legii, nule este permisã punerea de concluzii. Activitatea deconsultanþã juridicã este exercitatã legal pe lângãavocaþi ºi consilierii juridici, de cãtre notarii publici28,experþii contabili29, auditorii financiari30 respectivconsultanþii fiscali31.

13. În acest context concurenþa pe piaþa serviciiloravocaþiale este suficient de aprigã, incluzând nu numaiconcurenþa intra-profesionalã dar ºi cea interpro-fesionalã, domeniile exclusive de activitate rezervateodinioarã avocaþilor prin lege, sau exercitate în modtradiþional de cãtre avocaþi, fiind astãzi atribuite cãtrenumeroase alte profesii prin voinþa legiuitorului.

14. Mai mult: în timp ce apelarea la serviciile unuinotar public sau executor judecãtoresc este impusãde lege pentru îndeplinirea valabilã a unor acte (într-unnumãr care se aflã în continuã creºtere de la intrareaîn vigoare a Noului Cod civil), cooperarea exclusivãa unui avocat nu este indispensabilã pentru îndeplinireaoricãror acte juridice civile. Singura încercare în acestsens a legiuitorului, aceea de a impune reprezentareaobligatorie prin avocat la exercitarea recursului încadrul procesului civil, ca o condiþie de exercitare aacestei cãi de atac extraordinare, a fost curmatã deintervenþia Curþii Constituþionale32, care a consideratcã noua instituþie (una obiºnuitã în alte legislaþiieuropene) aduce atingere liberului acces la justiþie.

15. Curtea, invocând carenþele Ordonanþei deurgenþã a Guvernului nr. 51/200833, care împiedicãaccesul celor cu venituri sub 300 lei (!) pe membru defamilie la ajutorul public judiciar deplin, a statuat cãdatoritã acestor insuficienþe (sic!) reprezentareaobligatorie prin avocat la exercitarea recursului este

neconstituþionalã. În motivarea deciziei instanþa decontencios constituþional a evitat, pe cât posibil, sãobserve ”elefantul din camerã”, motivând, prinformule contorsionate34, cã taxele judiciare de timbru,indiferent de cuantum, nu pot constitui niciodatã unobstacol la accesul liber la justiþie, spre deosebire deobligativitatea reprezentãrii prin avocat, care încontextul actual trebuie neapãrat declarat neconsti-tuþional. ”Elefantul” ignorat este cã taxele judiciarede timbru opresive, care se ridicã în anumite situaþii,la chiar ºi 20% din valoarea pretenþiei, instituite prinOrdonanþa de Urgenþã a Guvernului nr. 80/201335

28 A se vedea art. 2 din Legea nr. 36/1995.29 A se vedea art. 6 din Ordonanþa Guvernului nr. 65/1994,

republicatã în Monitorul Oficial nr. 13/08.01.2008.30 A se vedea art. 3 din Ordonanþa de Urgenþã a Guvernului

nr. 75/1999 republicatã în Monitorul Oficial nr. 598/22.08.2003.

31 A se vedea art. 3 din Ordonanþa Guvernului nr. 71/2001publicatã în Monitorul Oficial nr. 538/01.09.2001.

32 Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014 a CurþiiConstituþionale, publicatã în Monitorul Oficial nr. 775/24.10.2014. A se vedea, pentru repetarea ºi extindereaargumentaþiei iniþiale, ºi Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015 aCurþii Constituþionale, publicatã în Monitorul Oficial nr. 539/20.07.2015.

33 A se vedea art. 8 alin. (1) din Ordonanþa de Urgenþã aGuvernului nr. 51/2008 publicatã în Monitorul Oficial nr.327/25.04.2008.

34 A se vedea punctul 41. din Decizia nr. 462 din 17septembrie 2014 a Curþii Constituþionale spre exemplu:”41.Având în vedere cele de mai sus, Curtea reþine cã acordareaajutorului public judiciar se referã la persoane care nu pot facefaþã din punct de vedere financiar cheltuielilor ocazionate dedesfãºurarea procedurilor judiciare ºi ale cãror venituri seîncadreazã în limitele de venit prevãzute de Ordonanþa deurgenþã a Guvernului nr. 51/2008. Prin urmare, este evident cãajutorul public judiciar vizeazã «persoane aflate în dificultatematerialã» ºi se acordã «numai în acele situaþii în carecheltuielile certe sau previzibile pericliteazã întreþinereasolicitantului ºi a persoanelor aflate în întreþinerea sa. Situaþiamaterialã se apreciazã în raport cu sursele de venit alesolicitantului ºi ale membrilor familiei, precum ºi cu obligaþiileperiodice pe care aceºtia le au» (a se vedea, în acest sens, notade fundamentare a Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 51/2008). Aºadar, Curtea constatã cã ajutorul public judiciarpriveºte o categorie redusã de cetãþeni, având în vedere ºi faptulcã, pe lângã limitele de venit stabilite, se poate beneficia deacest ajutor numai într-o anumitã limitã în cursul unui an, limitãce se referã la toate formele de ajutor public judiciar, ºi nu doarla asistenþa juridicã prin avocat necesarã pentru îndeplinireacondiþiei de admisibilitate a recursului. Or, obligativitateareprezentãrii ºi asistãrii prin avocat în etapa procesualã arecursului se rãsfrânge asupra tuturor cetãþenilor, chiar ºi asupracelor ale cãror limite de venit nu se încadreazã în prevederileordonanþei de urgenþã ºi care nu dispun întotdeauna de mijloacemateriale pentru a plãti un avocat. Astfel, ajutorul publicjudiciar nu îºi gãseºte incidenþa ºi aplicarea în privinþacvasi-majoritãþii cetãþenilor, ceea ce echivaleazã cu reducereacorespunzãtoare a patrimoniului lor, fãrã ca aceastã reducere sãreprezinte contravaloarea unui serviciu prestat de autoritãþilestatului. De aceea, ajutorul public judiciar nu poate fi consideratun remediu judiciar capabil sã asigure accesul tuturor cetãþenilorla calea de atac a recursului. În consecinþã, þinând cont de celearãtate, Curtea constatã cã ajutorul public judiciar nu este uninstrument apt sã surmonteze ºi sã corecteze inechitãþile defapt care pot apãrea în urma aplicãrii textelor legale criticate,din moment ce calea de atac a recursului se închide definitivpentru aceºti justiþiabili.”

35 A se vedea spre exemplu prevederile referitoare laacþiunile posesorii, din art. 4 al Ordonanþei de Urgenþã aGuvernului nr. 80/2013 publicatã în Monitorul Oficialnr. 392/29.06.2013.



constituie, împreunã cu regimul desuet al ajutoruluipublic judiciar, impedimente mult mai importantepentru accesul la justiþie decât reprezentarea obliga-torie prin avocat, constituþionalitatea lor fiind mult maiîndoielnicã.

16. În altã ordine de idei, aºa-numitul “impediment”faþã de accesul liber la justiþie în forma reprezentãriiobligatorii prin avocat, îºi gãseºte corespondentul înimpedimente similare, care împiedicã exercitarea liberãa dreptului de proprietate, prin impunerea formeiautentice pentru numeroase acte juridice, ºi care”încurajeazã” încheierea altora în aceastã formã.Totuºi, din discursul public actual, nu se pare, cã acestedin urmã impedimente ar fi considerate îndeosebiinjuste, prin comparaþie cu singura prevedere dinprocesul civil, care impunea reprezentarea obligatorieprin avocat. Aceastã stare de fapt relevã, mai binedecât oricare alta, o ostilitate faþã de avocat, adâncînrãdãcinatã, care iese la suprafaþã ori de câte ori estenecesarã împiedicarea unei mãsuri legislative care arrezulta într-un avantaj, nu neapãrat de ordin pecuniar,pentru profesia de avocat.

17. Din perspectiva numãrului de profesioniºtiactivi în profesiile juridice liberale la care se aplicãonorarii minimale, putem observa cã Tabloul execu-torilor judecãtoreºti36 pe anul 2015 cuprindea un numãrde 875 persoane iar Tabloul notarilor publici pe acelaºian un numãr de 2455 de persoane37. Numãrul avoca-þilor înscriºi în Tabloul avocaþilor cu drept de exercitarea profesiei, conform bazei de date38 menþinutã deUniunea Naþionalã a Barourilor din România (încontinuare: UNBR) stã în acest moment la aproxi-mativ39 23.168 (luând în considerare atât avocaþiidefinitivi, cât ºi cei stagiari). Deci, pentru fiecare exe-cutor judecãtoresc în România îºi desfãºoarã activitateacâte 26 de avocaþi, iar pentru fiecare notar public, câte9 avocaþi.

18. În schimb, numãrul persoanelor admise înprofesia de avocat în calitate de avocat stagiar, laultimul examen de admitere (sesiunea septembrie2015), a fost de 578 dintr-un numãr total de 397440

candidaþi (2,55% din numãrul avocaþilor înscriºi în

tablou, fãrã lua în calcul cei admiºi la acest ultimexamen), în timp ce în cazul notarilor publici numãrultotal de locuri disponibile41 pentru notarii stagiari laconcursul de admitere din sesiunea septembrie 2015a fost de numai 4442 (adicã de 1,78% din numãrulnotarilor înscriºi în tabloul la începutul anului), raportatla un numãr total43 de doar 329 candidaþi. În rândulexecutorilor judecãtoreºti stagiari, au fost admiºi înprofesie, în sesiunea noiembrie 2015, 10 persoane44,adicã 1,14% din numãrul executorilor înscriºi în tablou,cu un numãr total de 80 de candidaþi participând laexamen. Se observã, deci, cã din perspectiva exame-nului de admitere, profesia de avocat respectã exigen-þele concurenþiale atât în ceea ce priveºte numãrulparticipanþilor, cât ºi a persoanelor admise.

19. Caracterul concurenþial al profesiei de avocat semanifestã, de la începutul carierei fiecãrui confrate:UNBR este obligat prin lege45 sã organizeze cel puþin unexamen de admitere anual. Cei care dobândesc acces înprofesie prin promovarea acestuia, împreunã cu sute dealþi confraþi, nu beneficiazã de garanþia accederii pe un“post” predeterminat, sau care se va determina, prin actadministrativ, pe criterii limitative teritoriale ºi/sau pe bazaunui numerus clausus, în aºa fel încât sã fie feriþi deconcurenþã, cum se întâmplã în cazul altor profesiianalizate. Competiþia profesionalã este o realitate zilnicãpentru fiecare avocat, la care nu trebuie reamintit prinluãri de poziþie gratuite, cu iz de superioritate moralã, cacele exprimate de Consiliul Concurenþei.

20. Considerând situaþia existentã în unele state dereferinþã ale Uniunii Europene, se poate observa cãnumãrul avocaþilor în anul 2014 (ultimul an pentrucare Consiliul Barourilor Europene dispune destatistici46 complete), raportat la fiecare 100.000 delocuitori47 a fost de 67,92 în Austria, de 87,92 în Franþa

36 Tabloul a fost publicat în Monitorul oficial al RomânieiPartea I. nr. 319/11.05.2015.

37 Tabloul a fost publicat în Monitorul oficial al RomânieiPartea I. nr. 265bis/21.04.2015.

38 Disponibil la https://www.ifep.ro/Justice/Lawyers/LawyersPanel.aspx

39 Baza de date ifep.ro se aflã încã în curs de dezvoltare,aºa cum se specificã în cuprinsul acestuia

40 Disponibil la https://www.juridice.ro/wp-content/up-loads/2016/07/StagiariCentralizatorSortNota.pdf

41 Redãm aici numãrul locurilor disponibile ºi nu a persoa-nelor admise, fiindcã, spre deosebire de exigenþele transpa-renþei urmãrite de cãtre Institutul Naþional pentru Pregãtireaºi Perfecþionarea Avocaþilor în organizarea examenului deadmitere, date centralizate nu sunt disponibile în ceea cepriveºte examenul de admitere în profesia de notar public.

42 Disponibil la https://www.juridice.ro/wp-content/up-loads/2016/07/AnuntSiteIntrareStagiu2015.pdf

43 Listele cuprinzând mediile acordate de Comisia deexaminare Camera Notarilor Publici Alba Iulia, Bacãu, Braºov,Bucureºti, Cluj Constanþa, Craiova, Galaþi, Iaºi, Oradea, Piteºti,Ploieºti, Suceava, Mureº, Timiºoara.

44 Disponibil la http://www.juridice.ro/wp-content/up-loads/2016/07/TABEL-REZULTATE-FINALE_stagiari.pdf

45 A se vedea art. 17 alin. (1) din Legea nr. 51/1995.46 Disponibil la https://www.juridice.ro/wp-content/up-

loads/2016/07/2014_Table_of_Lawyer1_1421140715.pdf47 Populaþia fiecãrei þãri pentru anul 2014 a fost determinat

cu utilizarea bazei de date a Bãncii Mondiale, accesibil aici.



(eternã sursã de inspiraþie), de 202,15 în Germania,de 310,17 în Spania48, de 103,68 în Olanda, de 170,10în Bulgaria ºi de 126,54 în Ungaria. Prin comparaþienumãrul avocaþilor în România în anul 201549, raportatla populaþia rezidentã50 a fost de 119,69, un numãrcare pare sã se încadreze în câmpul normal de densitatepentru aceastã profesie în spaþiul european.

21. Produsul intern brut pe cap de locuitor (exprimatîn USD, conform statisticilor Bãncii Mondiale51) înanul 2014 însã a fost de $51.122 în Austria, de$42.725 în Franþa, de $47.773 în Germania, de$29.721 în Spania, de $52.138 în Olanda, de $7.851în Bulgaria ºi de $14.026 în Ungaria. În schimb,produsul intern brut al României pe cap de locuitor înanul 2014 (ultimul an pentru care Banca Mondialãdeþine date) a fost de $10.000. Se poate observa, deci,cã profesia de avocat din România nu se bucurã deun statut privilegiat din punct de vedere concurenþial,nici în ceea ce priveºte numãrul profesioniºtilor, niciraportat la capacitãþile economice ale populaþiei. Laaceastã constatare mai trebuie adãugate numeroaseledomenii exclusive de activitate de care beneficiazãconfraþii din þãrile de referinþã, ca spre exemplureprezentarea obligatorie prin avocat în faþa instanþelorde judecatã sau la încheierea anumitor acte juridice,care în România lipsesc cu desãvârºire.

22. În ultimul rând, putem indica drept factor cediferenþiazã profesia de avocat faþã de cele de notarpublic ºi de executor judecãtoresc forma de organizare.

23. “Privatizarea” avocaturii52 în anul 1995 a rezultatatât în încetarea ”îndrumãrii ºi controlului” admi-nistrativ53 exercitat de Ministerul Justiþiei, dar ºi îndesfiinþarea oricãrei legãturi benefice profesiei cuadministraþia centralã. Avocaþii au fost aruncaþi în nouarealitate concurenþialã, care pentru ei nu a constituit onoutate absolutã, fãrã orice tranziþie. În schimbprofesia de notar, în paralel cu propria sa ieºire de sub

tutela54 ministerului de resort, ca rezultat al naturii salehibride, de exponent al autoritãþii publice ºi de profesieliberã, a fost reglementatã cu pãstrarea atribuþiiloradministraþiei centrale în multiple domenii, inclusivcontrolul ºi limitarea accesului în profesie. Acestmodel normativ, adaptat la un nivel de control ºisupraveghere mai accentuat55, a fost utilizat ºi în cazulprofesiei de executor judecãtoresc, care se bucurã deasemenea de o naturã hibridã.

24. Se poate deci concluziona, cã dintre cele treiprofesii juridice analizate, aºa-zis liberale, singuracare este organizatã fãrã a beneficia de umbrelaprotectoare a puterii statale exercitatã asupraraporturilor sale concurenþiale intraprofesionale ºiinterprofesionale este profesia de avocat.

25. Rãspunzând deci, la întrebarea notatã cu A.putem arãta cã într-adevãr existã o diferenþã relevantãdin punct de vedere concurenþial între profesia deavocat ºi cele de notar public ºi executor judecãtoresc.Aceasta constã în natura de profesie liberã prinexcelenþã, care expune avocaþii la rigorile concurenþeipe o piaþã dens populatã, dacã luãm în considerare ºicapacitãþile economice ale populaþiei, pe care accesulnu este limitat prin impedimente de ordin teritorial sauprin restrângerea artificialã a numãrului de posturidisponibile; o profesie în care sunt admise anual multesute, ºi nu câteva zeci, de persoane, din mii ºi nu sutede candidaþi, care nu se bucurã nici de monopolurilegale generoase instituite prin lege, nici de protecþiaautoritãþilor, care însoþeºte exerciþiul autoritãþii publice.

26. În lumina celor de mai sus, poziþia ConsiliuluiConcurenþei expusã în raport cu amendamenteleformulate la proiectul de modificare a Legii nr. 51/1995ar putea fi întemeiatã exclusiv pe raþionamentuladagiului “quod licet Iovi, non licet bovi”. Atâta timpcât în cazul unor profesii liberale mai puþin concurenþialedecât cea de avocat, se admite existenþa unui regim deonorarii minimale, orice opoziþie la adresa unor iniþia-tive similare în rândul avocaþilor pare discriminatorie.

27. Rãspunsurile date la întrebãrile notate cu B. ºiC., care vor fi expuse în partea a doua a acestei lucrãri,vor întãri aceastã concluzie, cãci în cele ce urmeazãvom dovedi nu numai cã existenþa unor onorariiminimale este imperios necesarã pentru ocrotireaintereselor justiþiabililor în faþa puterii discreþionare,conferitã de legiuitor asupra instanþei de judecatã,pentru reducerea onorariilor avocaþiale, dar ºi cãregimuri de onorarii minimale avocaþiale propriu ziseºi de recomandare sunt des întâlnite în alte state aleUniunii Europene.

48 Pentru calcul a fost utilizat numãrul avocaþilor activi,acesta fiind aproape egal cu numãrul celor inactivi, în cazulSpaniei ambele date fiind colectate de cãtre CCBE.

49 Disponibil la https://www.juridice.ro/wp-content/up-loads/2016/07/2015_Table_of_Lawyer1_1433140834.pdf

50 Populaþia rezidentã pentru efectuarea calculului esteconsideratã ca fiind de 19.870.647 persoane, ultimele datedisponibile pentru anul 2015 în baza de date Tempo Online aInstitutului Naþional de Statisticã

51 Disponibil la http://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.PCAP.CD

52 Aceasta a avut loc prin desfiinþarea subitã a foºtilor birouricolective, fãrã asigurarea unei perioade suficiente de tranziþie,sau a unor atribuþii profesionale exclusive generatoare devenituri, care sã permitã adaptarea multor avocaþi la noilerealitãþi.

53 Acest tip de control administrativ a fost instituit prin art.3 al Decretului nr. 39/13.02.1950 (publicat în Buletinul Oficialnr. 11/14.02.1950).

54 A se vedea art. 20 alin. (1) din Decretul nr. 79/1950.55 A se vedea art. 4 din Legea nr. 188/2000 privind

executorii judecãtoreºti republicatã în Monitorul Oficialnr. 738/20.10.2011.



28. În prima parte a prezentei lucrãri1 am adusargumente în susþinerea poziþiei noastre potrivit cãreiaopoziþia Consiliului Concurenþei faþã de instituirea unoronorarii avocaþiale minimale este neîntemeiatã,rãspunzând astfel la întrebarea notatã cu A. în cadrulschemei stabilite pentru analizarea problemei. În aceastãa doua parte ne propunem sã rãspundem la întrebãrilenotate cu B. (prin indicarea unor argumente care nunumai ar justifica, dar ar ºi impune, instituirea unoronorarii minimale) ºi C. (prin aducerea de exemple dinsfera dreptului comparat european, care sã demonstrezecã onorariile avocaþiale minimale sunt des întâlnite, înspecial în forma onorariilor de recomandare).

B.

29. Codul de procedurã civilã din anul 1865, înforma sa iniþialã2, a prevãzut la art. 146 punctul 4) cãonorariile avocaþiale pot fi incluse în cheltuielile dejudecatã numai într-o mãsurã supusã aprecieriijudecãtorului (instanþei de judecatã), ºi numai în cazulîn care partea ar fi îndreptãþitã la daune interese. Legeapentru accelerarea judecãþilor din anul 19253, laart. 48 alin. (2), a indicat ca ºi criterii suplimentare pebaza cãrora aceastã apreciere urma sã aibã loc”importanþa” ºi durata procesului, limitând totodatãcuantumul la care onorariul se putea reduce, la tarifeleminimale “(…) întocmite de comisiunea permanentãa uniunii advocaþilor aprobate de Ministerul de Justiþieºi publicate în Monitorul Oficial”. Acest act normativ,caracterizat prin ostilitate4 faþã de rolul avocatului în

DESPRE ONORARII MINIMALE, CONCURENÞÃªI PROFESIA DE AVOCAT… (II)

av. drd. Janos SzekelyBaroul Satu Mare

procesul civil, a deschis totuºi posibilitatea limitãriisumelor la care onorariile avocaþiale puteau fimicºorate, pe baza unor criterii obiective, unitare ºipublice. În cursul perioadei interbelice, tabloulonorariilor minimale a fãcut parte din setul minim delegislaþie a cãrei cunoaºtere era necesarã în practicazilnicã a avocatului, fapt atestat prin includerea acestuitablou în agende speciale oferite spre vânzare5

avocaþilor.30. În urma republicãrii Codului de procedurã

civilã, intervenitã în anul 19486, a fost introdusãprevederea art. 274 alin. (3). Potrivit acesteia, prinexcepþie faþã de onorariile datorate altor profesioniºti,onorariul avocatului putea fi efectiv micºorat, saumãrit7, prin intervenþia instanþei de judecatã înraporturile juridice nãscute între avocat ºi client, oride câte ori exista o discrepanþã între valoarea onora-riului ºi valoarea pricinii sau ”munca îndeplinitã deavocat”, în limitele sumelor prevãzute în tabloulonorariilor minimale. Se observã, cã în pofida adaptãriitextului la principiile procesului civil socialist, pe deo parte prin permiterea mãririi onorariului (în modincompatibil cu principiul disponibilitãþii), ºi prinînlocuirea criteriului duratei procesului cu cel al“muncii” prestate, prerogativa instanþei de judecatãde a reduce onorariile avocaþiale, nu era una deplindiscreþionarã, datoritã existenþei valorilor de referinþãcuprinse în tabloul onorariilor minimale.

31. Doctrina vremii a considerat în modcvasi-unanim8, cã textul art. 274 alin. (3) a devenit

1 Disponibilã la https://www.juridice.ro/454569/despre-onorarii-minimale-concurenta-si-profesia-de-avocat-i.html

2 Codul de procedurã civilã din anul 1865, publicat înMonitorul Oficial nr. 200/11.09.1865.

3 Legea din 19 mai 1925 pentru accelerarea judecãþilor,publicatã în Monitorul Oficial nr. 108/19.05.1925.

4 Art. 65 alin. (1) al Legii a abrogat textul art. 40 alin. (1)din Legea de unificare a corpului de avocaþi (nr. 610 din datade 21 februarie 1923 publicatã în Monitorul Oficial nr. 231/21.02.1923.) care a impus contrasemnarea cererilor de chemareîn judecatã de cãtre avocaþi, ca ºi o condiþie de admisibilitate(fine de neprimire). Obligativitatea contrasemnãrii s-a aflat învigoare numai pe o perioadã de puþin peste 2 ani, fiindabrogatã cu efecte retroactive (!) pentru toate cererile în cursde judecatã.

5 A se vedea Revista de Bibliografie “Ex Libris”, ediþiaiunie 1937, pp. 1-2. Disponibilã la https://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2016/07/BCUCLUJ_FP_451047_1937_012_iun.pdf

6 Codul de procedurã civilã din anul 1865, republicat înMonitorul Oficial nr. 45/24.02.1948.

7 Pentru aceastã interpretare a se vedea expunerea de mo-tive a Deciziei nr. 17R din data de 18 ianuarie 2007 a Curþiide Apel Bucureºti, Secþia Civilã. Disponibilã la http://portal.just.ro/2/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=126

8 A se vedea: ªerban Beligrãdeanu: Dreptul instanþelorjudecãtoreºti de a face aplicarea art. 274 alin. (3) din Codul deprocedurã civilã ºi dupã intrarea în vigoare a Legii nr. 51/1995. Dreptul 6/1997, p. 34. Pentru autorii (cei mai strãluciþi



inaplicabil, ca urmare a intrãrii în vigoare a Decretuluinr. 281/19549, deoarece acesta a impus stabilireaonorariilor pe baza unor tarife fixe, propuse deConsiliul Central al Colegiilor de Avocaþi din RPR [art.21 alin. (1) lit. g) din Decret] ºi aprobate de MinisterulJustiþiei [art. 23 lit. b) din Decret]. Un punct de vederesimilar a fost ulterior exprimat, inclusiv în practicainstanþei supreme10, imediat dupã intrarea în vigoarea Legii nr. 51/1995, aceastã interpretare fiind însãimediat respinsã11 de doctrinã, dovedindu-se efemerã.

32. Prevederile art. 274 alin. (3) din Codul deprocedurã civilã au rãmas nemodificate pânã la ieºireadin vigoare a acestui Cod12, în pofida transformãriiprocesului civil, prin înlãturarea multor elemente cuîncãrcãturã ideologicã socialistã. Textul a continuatsã facã referire la tabloul onorariilor minimale, chiarºi cu aproape un deceniu dupã abrogarea prevederilorLegii nr. 51/1995 care au permis existenþa unui astfelde tablou. Pe parcursul celor 80 de ani, cât s-a aflat învigoare, instituþia onorariilor minimale avocaþiale adevenit una dintre elementele mai durabile aleprocesului civil român.

33. Spre deosebire de perioada anterioarã, dupãanul 1995, în urma abrogãrii Decretului nr. 281/1954,prin efectul art. 79 alin. (1) al Legii nr. 51/1995 înforma sa iniþialã13, instanþele de judecatã au generat ojurisprudenþã din ce în ce mai abundentã în materiacenzurãrii onorariilor avocaþiale (sau, mai precis, acuantumului cheltuielilor de judecatã corespunzãtoareacestor onorarii, în noua concepþie). Înainte de abro-garea instituþiei onorariilor minimale, ºi încã influ-enþate de poziþia doctrinarã ºi jurisprudenþialã carepunea sub semnul întrebãrii posibilitatea reducerii ono-rariilor, instanþele s-au dovedit reticente în cenzurareaacestora. Cum reiese din motivarea uneia dintre puþi-

nele hotãrâri publicate din aceastã primã perioadã14,onorariile minimale au constituit în continuare unveritabil cadru de referinþã.

34. Practica cenzurãrii onorariilor avocaþiale aînceput sã ia amploare numai în urma abrogãrii textelorLegii nr. 51/1995 referitoare la onorariile minimale15,ºi în special începând cu anul 2007, cum reiese dinjurisprudenþa publicatã a mai multor curþi de apel, ºi aÎnaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie. Aceastã jurispru-denþã16 poate fi caracterizatã prin lãrgirea constantã asferei de aplicare a art. 274 alin. (3) din Codul deprocedurã civilã.

35. În anul 2008, printr-o hotãrâre de referinþã17

Curtea de Apel Bucureºti a statuat în sensul cãenumerarea de la art. 274 alin. (3) din Codul deProcedurã Civilã a circumstanþelor în temeiul cãrorase poate cenzura onorariul avocaþial este doarexemplificativã, reducând apoi de cinci ori onorariulsolicitat în cauzã. Prin Decizia nr. 405 din 04 februarie201018 Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, SecþiaComercialã, a statuat în sensul cã onorariile de succesprin definiþie nu pot face parte niciodatã din cheltu-ielile de judecatã, fiind considerate ”(…) o recom-pensã suplimentarã a muncii efectiv prestate deavocat, cu vãdit caracter voluntar ºi voluptoriu (…)”.Prin Decizia nr. 349 din 28 octombrie 201019 Curteade Apel Craiova a reþinut cã un onorariu stabilit într-ovaloare care nu este ”echitabilã ºi justificatã” ºi fãrã afi proporþionalã cu ”dificultatea, amploarea sau duratacazului” conferã chiar contractului de asistenþã juridicão cauzã imoralã. Prin Decizia nr. 5125 din 29 iunie

ai epocii) care s-au raliat în favoarea opiniei dominante, con-form cãreia, textul art. 274 alin. (3) din Codul de procedurãcivilã a devenit inaplicabilã, a se vedea nota nr. 4 pe paginacitatã. Pentru autorii care au susþinut opinia minoritarã contrarã,devenitã dominantã dupã anul 1995, a se vedea nota nr. 5.

9 Decretul nr. 281 din 21.07.1954. pentru organizarea ºiexercitarea avocaturii în Republica Popularã Românã publicatîn Buletinul Oficial nr. 34/21.07.1954 republicat în BuletinulOficial nr. 11/06.03.1958.

10 A se vedea: Curtea Supremã de Justiþie, Secþia comercialã,Decizia nr. 914 din 11 iunie 1996; Decizia nr. 1479 din 15octombrie 1996. Pentru analiza primei decizii a se vedea:ªerban Beligrãdeanu, op. cit., pp. 31-32.

11 ªerban Beligrãdeanu, op. cit., pp. 31-34.12 A se vedea art. 274 alin. (3) din Codul de procedurã

civilã din anul 1865, forma consolidat la data de 31.01.2013.13 Legea nr. 51/1995 în forma sa iniþialã a fost publicatã în

Monitorul Oficial nr. 116/09.06.1995.

14 Una dintre primele hotãrâri publicate în materie, a fostDecizia nr. 658/1999 a Curþii de Apel Bucureºti, SecþiaComercialã, care a fãcut referire expresã la onorariile minimalestabilite.

15 Aceastã concluzie este întãritã ºi de faptul, cã instituþiareducerii onorariilor avocaþiale a fost pentru prima oarãcontestatã, printr-o excepþie de neconstituþionalitate (respinsãca inadmisibilã), în anul 2000. A se vedea Decizia nr. 131 din26 aprilie 2001 a Curþii Constituþionale, publicatã în MonitorulOficial nr. 353/30.06.2001.

16 Pe lângã hotãrârile judecãtoreºti mai jos menþionate, ase vedea ºi: Decizia nr. 10144/15.12.2009 a ICCJ, Secþia civilãºi de proprietate intelectualã; decizia civilã nr. 2420/11.04.2008 a ICCJ, Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã;decizia nr. 5125/29.06.2012 a ICCJ, Secþia I civilã.

17 Decizia nr. 1612/2008 de la 31 octombrie 2008 a Curþiide Apel Bucureºti, Secþia a IV-a Civilã.

18 Disponibilã la http://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=83063

19 Disponibilã la http://portal.just.ro/54/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=813



201220 Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie – Secþia I.civilã, a considerat cã înaintarea tardivã a unei cãiextraordinare de atac de cãtre partea adversã rezultãîn transformarea sumelor achitate pentru asigurareaapãrãrii în ”cheltuieli de judecatã nedatorate”, redu-când de 6 ori onorariul avocaþial de la 3000 la 500 delei. Prin Decizia nr. 2566 din 23 mai 201221 a Curþiide Apel Cluj-Napoca, una dintre cele mai semnifi-cative în materie, s-a stabilit cã în temeiul art. 274alin. (3) onorariul avocaþial poate fi cenzurat de cãtreinstanþa de judecatã ºi din oficiu, direct în fazadeliberãrii, fãrã punerea în discuþia pãrþilor a acesteimãsuri, din simplul motiv cã dovada cheltuielilor dejudecatã adeseori se depune la sfârºitul fazei cercetãriijudecãtoreºti a cauzei. În Decizia nr. 1950 din 24noiembrie 2014, Curtea de Apel Bucureºti, Secþiaa VI-a Civilã22, a statuat în sensul cã cele douã criteriide apreciere stabilite de art. 274 alin. (3) din Codul deprocedurã civilã trebuie luate în considerare în modautonom, astfel chiar dacã valoarea litigiului estesemnificativã, dacã activitatea prestatã de avocatjustificã reducerea onorariului, acesta trebuie redus.

36. Noul Cod de procedurã civilã23 a reglementatposibilitatea reducerii onorariilor avocaþiale, cuincluderea poziþiilor exprimate în jurisprudenþã, majo-ritatea lor nefavorabile justiþiabilului reprezentat. Astfeltextul art. 451 alin. (2) teza I. prevede în mod expresposibilitatea cenzurãrii pãrþii din cheltuielile de judecatãcare reprezintã onorariul de avocat inclusiv din oficiu,fãrã sã stabileascã dacã mãsura va trebui sau nu pusãîn prealabil în discuþia pãrþilor24. Reducerea poate fimotivatã prin disproporþia ”vãditã” între onorariu ºivaloarea sau complexitatea litigiului, sau între acestaºi ”activitatea desfãºuratã de avocat”, cu luarea în

considerare a altor circumstanþe ale cauzei. Se poateobserva cã enumerarea temeiurilor pentru care redu-cerea onorariului poate fi dispusã nu mai este limi-tativã, nici mãcar în aparenþã, ºi permite judecãtorului,prin coroborare cu art. 22 alin. (7) din Noul Cod deprocedurã civilã, sã þinã seama de ”toate circumstan-þele cauzei”, inclusiv dar nu limitat la principiile gene-rale ale dreptului, cerinþele echitãþii, ºi buna-credinþã.

37. Astfel prerogativa reducerii onorariilor s-atransformat, prin noua reglementare, într-o puterediscreþionarã propriu zisã conferitã asupra instanþeide judecatã, care poate fi exercitatã inclusiv din oficiu,pe baza oricãror circumstanþe ale cauzei (inclusiv cao veritabilã mãsurã punitivã, comportamentul justi-þiabilului sau al apãrãtorului fiind o circumstanþã acauzei). La luarea mãsurii instanþa se bucurã delibertate deplinã atât în aprecierea circumstanþelorreþinute pentru motivarea acesteia, cât ºi în deter-minarea cuantumului onorariului care se va putearecupera de cãtre justiþiabil de la partea adversã. Maimult, instanþa îºi poate exercita aceastã prerogativãfãrã ca justiþiabilul, care nu-ºi va recupera o parte dincheltuielile de judecatã, sã beneficieze de o posibilitateexpres garantatã de lege, pentru exprimarea proprieipoziþii, în cadrul unei proceduri contradictorii. Lipsaunor limite clare în cadrul cãrora prerogativa instanþeipoate fi exercitatã a dat naºtere la un fenomen previ-zibil: unele instanþe25 au început sã reducã în mod siste-matic onorariile avocaþilor, inclusiv la sume umilitoare,de 5 (!) lei.

38. Jurisprudenþa nãscutã în temeiul noii normeconfirmã cele mai sus expuse. În Decizia nr. 4966 din6 septembrie 2013 Curtea de Apel Târgu Mureº26,Secþia a II-a civilã, de contencios administrativ ºi fiscal,a statuat în sensul reducerii onorariului avocaþial,printre altele, pentru motivul cã tipul de cauzãsoluþionatã (recuperarea taxei pe poluare) a fost“extrem de mediatizatã, atât în privinþa paºilor caretrebuia urmaþi de contribuabil, cât ºi în privinþaºanselor de reuºitã a cererilor”. Curtea de ApelCluj-Napoca, Secþia a II-a civilã, de contenciosadministrativ ºi fiscal, a socotit în Decizia nr. 964 din22 ianuarie 201527, ca fiind justã reducerea onorariuluiavocatului de la 3100 lei la 1400 lei, statuând în sensulcã în materia reducerii onorariilor instanþele de judecatã

20 Disponibilã la http://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=90480



23 Legea nr. 134/2010 republicatã în Monitorul Oficial nr.247/10.04.2015.

24 Suntem de pãrere cã reducerea va trebui pusã întotdeaunaîn discuþia pãrþilor, în cadrul dezbaterilor privind fondulcauzei. Susþinem aceastã poziþie prin referire la prevederileart. 452 din Noul Cod de procedurã civilã, care obligã pãrþilesã facã dovada cheltuielilor de judecatã cel mai târziu la dataînchiderii dezbaterilor asupra fondului, ºi prevederile art. 14alin. (5) din acest Cod care statueazã în urmãtorul fel: ”Instanþaeste obligatã, în orice proces, sã supunã discuþiei pãrþilor toatecererile, excepþiile ºi împrejurãrile de fapt sau de dreptinvocate” (sublinierea este a autorului).

25 Disponibil la https://www.clujust.ro/o-noua-tendinta-instante-judecatorii-taie-onorariile-avocatilor/


27 Disponibilã la https://www.curteadeapelcluj.ro/J u r i s p r u d e n t a / s e c t i a % 2 0 c o m e r c i a l a /Comercial%20trim%201%202015.pdf, pagina 72.



dispun de o marjã de apreciere largã, pentru ”a faceaprecieri subiective pe chestiuni factuale”, ca o mani-festare a “esenþei atribuþiilor jurisdicþionale”.

39. Nu trebuie sã uitãm, cã problema reduceriicheltuielilor judiciare corespunzãtoare onorariuluiavocaþial se iveºte numai în situaþia în care parteaperdantã se aflã în culpã procesualã. Drept consecinþã,orice asemenea mãsurã luatã de instanþa de judecatãprofitã unei pãrþi de rea-credinþã, care în loc sãrecunoascã pretenþiile sau apãrãrile pãrþii adversepânã la primul termen de judecatã, a ales sã iroseascãresursele adversarului ºi ale statului. Totuºi, atâtpractica judiciarã, cât ºi practica Curþii Constituþionale28

par sã favorizeze partea de rea-credinþã, pe raþiona-mentul suprimãrii unor presupuse abuzuri de drept,punând accent pe calitatea de terþ a pãrþii perdantefaþã de contractul de asistenþã juridicã prin careonorariul a fost stabilit. În aceste circumstanþe lipsaoricãrei limite minime la care cuantumul cheltuielilorjudiciare aferente onorariului avocaþial poate fi reduseste nu numai inexplicabilã, dar ºi profund injustã,atât faþã de justiþiabil, cât ºi faþã de apãrãtorulacestuia. Existenþa unor onorarii minimale de reco-mandare ar conferi un grad de previzibilitate laturiipecuniare a raportului de drept procesual civil, pãrþilede rea-credinþã putând fi sigure ca în cazul în care seopun în mod abuziv la pretenþiile legitime ale adver-sarului, vor fi obligate la plata onorariului avocaþial,cel puþin într-un cuantum minim, care devine opozabillor prin publicitatea normei juridice în care estecuprins. Aceastã previzibilitate constituie o precondiþiea procesului echitabil, ºi constituie o practicã rãspân-ditã în diferite state.29

40. Raþionamentul auxiliar exprimat în jurispru-denþa Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie30, ºi ulteriorrepetat ad nauseam în practica judiciarã, actualmentecuprins în mod expres în art. 451 alin. (2) teza II. alNoului Cod de procedurã civilã, conform cãruia, redu-cerea pãrþii cheltuielilor de judecatã, care corespundeonorariului de avocat, nu afecteazã raporturile contrac-tuale între avocat ºi client este profund eronat. Redu-

cerea pãrþii din cheltuielile de judecatã care reprezintãonorariul avocatului conduce în cel mai bun caz laconflicte între justiþiabil ºi avocat, care afecteazã presti-giul profesional al celui din urmã. În cel mai rãu caz,prin interacþiunea prevederilor art. 451 alin. (2) teza I.din Noul Cod de procedurã civilã cu cele ale art. 32 ºiart. 56 alin. (2) lit. n) din Legea nr. 51/1995 modificatãºi completatã coroborate cu cele ale art. 132 dinStatutul31 profesiei de avocat, aceasta poate conducela diminuarea onorariului stabilit prin contract, cuobligarea avocatului la restituirea parþialã a onorariuluideja achitat.

41. Aceasta, deoarece o hotãrâre judecãtoreascãprin care au fost reduse cheltuielile judiciare corespun-zãtoare onorariului avocatului, de cele mai multe oriva da naºtere la o prezumþie în sensul nerespectãriiprevederilor art. 127 alin. (2) ºi (3) al Statutului profe-siei de avocat. Prevederile menþionate stabilesccriteriile pe baza cãrora onorariile trebuie determinate,ºi conþinutul lor coincide în mare parte cu temeiurilepe baza cãrora se poate dispune reducerea onorariilor,prevãzute la art. 451 alin. (2) teza I. din Noul Cod deprocedurã civilã.32 Drept consecinþã orice reducere aonorariului avocaþial de cãtre instanþa de judecatãpoate conduce la concluzia cã avocatul nu ºi-a deter-minat onorariul în conformitate cu prevederileStatutului profesiei. Astfel, efectele reduceriionorariului de cãtre instanþa de judecatã în realitatenu se pot izola de efectele contractului de asistenþãjuridicã. Instituirea unor onorarii minimale derecomandare este necesarã pentru a nu transformacontractul de asistenþã juridicã, într-un contractaleatoriu sub aspectul onorariului, ale cãrui efectese nasc sub condiþia rezolutorie implicitã a diminuãriionorariului prin hotãrâre judecãtoreascã.

42. Aici trebuie menþionat faptul, cã raþionamentulexpus mai sus nu se limiteazã strict la procesul civil,fiind aplicabil ºi în cadrul procesului penal, în condiþiileart. 276 alin. (6) din Noul Cod de procedurã penalã33

[fostul art. 193 alin. (6) din Codul de procedurãpenalã34.

28 Pentru o recapitulare a acestei practici a se vedea: Decizianr. 702 din 28 inie 2012 a Curþii Constituþionale, publicatã înMonitorul Oficial nr. 607/23.08.2012.

29 În acest sens a se vedea: Mathias Reiman,”Cost and FeeAllocation in Civil Procedure”, pp. 226-227. In: Karen B.Brown; David V. Snyder (coordonatori): General Reports ofthe XVIIIth Congress of the International Academy of Com-parative Law, Springer Science-Business Media B. V., 2012.

30 A se vedea spre exemplu o hotãrâre recentã, întemeiatãîncã pe prevederile art. 274 alin. (3) din Codul de ProcedurãCivilã, Decizia nr. 866 din 12 aprilie 2016 pronunþatã deÎnalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, Secþia I. Civilã.

31 Hotãrârea nr. 64/03.12.2011. a Uniunii Naþionale aBarourilor din România, publicatã în Monitorul Oficialnr. 898/19.12.2011., modificatã ºi completatã.

32 În acest sens a se vedea Liviu Herghelegiu, Dreptulinstanþei de judecatã de a reduce onorariul de avocat ºi încauzele penale. Dreptul 4/2004, p. 113.

33 Legea nr. 135/2010, publicatã în Monitorul Oficialnr. 486/15.07.2010. cu modificãrile ºi completãrile ulterioare.

34 Codul de procedurã penalã, republicat în MonitorulOficial nr. 289/14.11.1996. cu modificãrile ºi completãrileulterioare.



43. Reinstituirea onorariilor minimale, cel puþin înforma unor onorarii de recomandare, ar fi semnifi-cativã, însã, ºi în afara raportului juridic nãscut caurmare a reprezentãrii sau asistãrii justiþiabilului într-unproces civil (sau dupã caz penal). Pe de o parte, arlua naºtere un cadru de referinþã obiectiv, unitar ºipublic, util pentru soluþionarea conflictelorclient-avocat iscate în materia onorariului perceput,în condiþiile aplicãrii principiului medieri pentru solu-þionarea acestor conflicte potrivit art. 132 alin. (2) dinStatutul profesiei de avocat. Pe de altã parte avocaþii,în special cei care, datoritã experienþei profesionaleîncã limitate, se gãsesc în dificultate faþã de clienþii cuo experienþã mai amplã în negociere, ar beneficia deun ghid, opozabil potenþialului client, care poateconstitui un punct de pornire pentru determinareaonorariului liber negociat.

44. În altã ordine de idei, sistemul de pensii ºiasigurãri sociale ale avocaþilor se bazeazã pe principiulcontributivitãþii atât în forma sa actualã35, cât ºi în cea36

care urmeazã sã intre în vigoare începând cu data de3 august 2016. Contribuþiile la acest sistem determinãcuantumul drepturilor fiecãrui membru al Casei deAsigurãri a Avocaþilor, inclusiv cuantumul pensiei.Rata de finanþare a obligaþiilor fondului de pensii afost, la ultima evaluare (în luna martie a anului 2015),de numai 69,17%37, ceea ce, chiar dacã semnificã ocreºtere faþã de situaþia din anul 2013, lasã aproape otreime din obligaþiile viitoare ºi previzibile ale fonduluinefinanþate. Mai îngrijorãtor este faptul, cã onorareaacestor obligaþii viitoare va depinde în proporþie de85,26% de contribuþiile viitoare (!) ale membrilorfondului.38 Nevoia extinderii continue a clientelei, prinpracticarea unor onorarii cât mai mici, este imediatãºi stringentã pentru majoritatea covârºitoare a avo-caþilor, ºi poate duce la ignorarea unei nevoi mai puþinimediate, dar totuºi vitale: contribuirea cu sumeconsistente la fondul de pensii. Onorariile minimalede recomandare ar putea sã reaminteascã contribu-torii de riscul practicãrii unor onorarii care pot rezultaîn pensii insuficiente pentru asigurarea propriilornevoi viitoare, ºi chiar în colapsul sistemului de pensii.

45. Contractul de asistenþã juridicã se poateîncheia, în cazuri excepþionale, ºi în formã verbalã,potrivit art. 121 alin. (5) din Statutul profesiei de avocat[deºi exprimãm îndoieli în legãturã cu legalitateaacestui text, raportat la prevederile art. 29 alin. (1) dinLegea nr. 51/1995]. Þinând cont de dificultãþilestabilirii ºi înregistrãrii onorariului în astfel de situaþiicaracterizate, mai presus de toate, de urgenþã, un tabloucuprinzând onorarii minimale de recomandare arputea fi util, ca o modalitate de determinare a unoronorarii supletive, aplicabile în cazul în care pãrþilecontractului de asistenþã juridicã nu stabilesc în modexpres alt onorariu ºi opteazã pentru încheierea con-tractului în formã verbalã. O astfel de soluþie ar puteafi utilã ºi în cazul contractelor încheiatã în formã scrisã.

46. În ultimul rând, ca argument pentru instituireaunor onorarii minimale de recomandare, se poateinvoca necesitatea unificãrii regimului ajutorului publicjudiciar, cu cel al stabilirii onorariilor datorate pentrufurnizarea serviciilor de asistenþã judiciarã în materiepenalã, respectiv cu cel de reprezentare sau deasistenþã extrajudiciarã. Crearea unui cadru unitarpentru determinarea onorariilor cuvenite avocaþilorîn urma desfãºurãrii acestor activitãþi ar putea avealoc concomitent cu crearea unui tablou al onorariilorminimale.

C.

47. În ceea ce priveºte regimurile de onorariiminimale în dreptul comparat european, putem observaexistenþa a douã sisteme: sistemul onorariilor minimaleobligatorii ºi sistemul onorariilor minimale de reco-mandare care se pot subdivide în onorarii de recoman-dare propriu-zise (care constituie numai un ghid pentrupãrþile contractului de asistenþã juridicã ºi, dupã caz,pentru instanþã) ºi onorarii de recomandare supletive,care îºi gãsesc aplicarea în cazul în care pãrþilecontractului de asistenþã juridicã nu au determinat înmod expres alt onorar.39 În cele ce urmeazã vomanaliza sumar regimul juridic al onorariilor minimaleîn anumite state europene. Analiza nu are menirea dea fi completã ºi exhaustivã, ci de a conferi o imaginede ansamblu asupra reglementãrii domeniului în statecu tradiþii juridice variate.

48. Germania menþine ºi la momentul actual unsistem de onorarii minimale obligatorii. Acestea sunt

35 A se vedea art. 2 din Ordonanþa de Urgenþã a Guvernuluinr. 221/2000 publicatã în Monitorul Oficial nr. 610/28.11.2000.

36 A se vedea art. 2 lit. c) din Legea nr. 72/2016, publicatãîn Monitorul Oficial nr. 342/05.05.2016.

37 A se vedea: Uniunea Naþionalã a Barourilor dinRomânia: Raport de activitate al Consiliului UNBR (întreCongresul avocaþilor 2014 ºi Congresul avocaþilor 2015),2015, Anexa 11, p. 5.

38 A se vedea: Uniunea Naþionalã a Barourilor dinRomânia: Raport de activitate…, p. 7.

39 Comitetul Economic ºi Social European: The State ofLiberal Professions Concerning their Functions and Relevanceto European Civil Society, 2014, p. 77. Disponibil la http://w w w . e e s c . e u r o p a . e u / r e s o u r c e s / d o c s /summary-en-final-glossy.pdf



reglementate prin Legea remunerãrii avocaþilor40

(purtând denumirea abreviatã de”Rechtsanwaltsvergütungsgesetz” sau RVG). RVGprevede cã, în afara excepþiilor prevãzute de aceastãlege, onorariile avocaþilor trebuie stabilite prin rapor-tare la valoarea obiectului activitãþii profesionale aavocatului [§2 alin. (1) – de principiu valoareaobiectului litigiului]. Avocaþii pot deroga de la acesteonorarii minimale, prin stabilirea unor onorariiinferioare, numai excepþional, când desfãºoarãactivitãþi în afara procedurii litigioase, sau în cazul unorproceduri speciale, respectiv când s-a solicitatacordarea ajutorului public judiciar, conform §4 dinRVG. Derogarea, prin stabilirea unor onorarii supe-rioare, este ºi ea permisã, cu posibilitatea reduceriionorariului, pe cale judiciarã, la cererea pãrþii inte-resate, ºi numai pânã la cuantumul stabilit conformRVG. În cazul înaintãrii unei cereri pentru reducereaonorariului, poziþia Consiliului Baroului de Avocaþitrebuie solicitatã de drept, de cãtre instanþa de judecatã,în afara cazului când însuºi acest Consiliu a stabilitonorariul, ca entitate terþã care poate fi desemnatãpentru acest rol, prin acordul avocatului cu clientulsãu conform §3a alin. (2) ºi §4 alin. (3) din RVG. Înmod surprinzãtor §4a din RVG permite chiar ºistabilirea onorariilor în forma unui pactum de quotalitis, când clientul ar fi descurajat de la înaintarea cereriiîn lipsa pactului, datoritã situaþiei materiale precare încare se aflã.

49. În Austria, Legea tarifelor avocaþiale(Rechtsanwaltstarifgesetz41 sau RATG) prevedemodalitatea de stabilire a onorariilor, care sunt de reco-mandare ºi supletive, în funcþie de multiple elemente,printre care: valoarea obiectului litigiului ºi performan-þele individuale ale avocatului în reprezentareaclientului (numãrul concluziilor scrise, durata dezba-terilor, etc.). Avocaþii pot deroga de la tarifele stabiliteprin lege, stabilind în mod expres onorarii mai micisau mai mari în acord cu clienþii, dar în aceastã situaþiese expun controlului Baroului, care tinde sã apereinteresele clienþilor cu mai puþinã experienþã, faþã decele ale avocaþilor. Partea corespunzãtoare onorariuluiavocaþial din cheltuielile de judecatã poate fi redusã

de instanþa de judecatã, dar numai la cererea expresãa pãrþii adverse, într-o procedurã contradictorie, ºinumai pânã la cuantumul onorariului stabilit conformRATG.42

50. În Elveþia43 (care nu este membrã a UniuniiEuropene dar face parte din Spaþiul EconomicEuropean) sunt instituite limite minimale pentru onora-riile avocaþiale, la nivelul fiecãrui canton. Ca regulã,onorariile sunt determinate cu efecte obligatorii, prinacte normative, pe baza valorii obiectului litigiului, întemeiul cãreia se determinã baza de calcul, care sepoate suplimenta dacã existã motive în acest sens.Recent unele reglementãri la nivel de canton au sporitlibertatea pãrþilor contractului de asistenþã juridicã îndeterminarea onorariilor, care rãmâne însã constrânsãde limitele stricte ale Legii Avocaturii. În toate cazurile,onorariile nu pot fi reduse de cãtre instanþa de judecatãsub cuantumul minim stabilit prin act normativ. Clienþiicare convin onorarii inferioare acestui cuantum nu vorfi îndreptãþiþi la restituirea întregului onorariu stabilitprin tabloul onorariilor, diferenþa profitând avocatuluiîn urma restituirii cheltuielilor de cãtre partea care acãzut în pretenþii.

51. În Spania44 barourile dispun de sisteme deonorarii de recomandare, de la care avocaþii sunt liberisã deroge.

52. În Italia45 modalitatea de determinare a onora-riilor avocaþilor este reglementatã prin DecretulMinisterial nr. 127 din 8 aprilie 2004, în funcþie deactivitãþile întreprinse de avocat în fiecare cauzãconcretã. Începând cu anul 2007 onorariile minimaleau fost abolite, norma mai sus amintitã transfor-mându-se într-un mod de stabilire a unor onorariiminimale de recomandare. Onorarii maximale aurãmas în vigoare, iar faþã de abolirea onorariilorminimale membrii profesiei de avocat au arãtat

40 A se vedea textul consolidat original în limbã germanãîn vigoare la momentul actual, https://www.gesetze-im-internet.de/rvg/BJNR078800004.html;Pentru textul legii în limba englezã (actualizat pânã în anul2013) a se vedea https://www.gesetze-im-internet.de/englisch_rvg/englisch_rvg.html.

41 Forma oficialã actualizatã a actului normativ estedisponibilã la https://www.ris.bka.gv.at/GeltendeFassung.wxe?Abfrage=Bundesnormen&Gesetzesnummer=10002143

42 Marianne Roth, Cost and Fee Allocation in Civil Proce-dure – Austria, International Academy of Comparative Law,18th World Congress (Washington D.C. July 21-31, 2010),pp. 8-9.

43 Caspar Zellweger: Cost and Fee Allocation in Civil Pro-cedure in Switzerland, International Academy of Compara-tive Law, 18th World Congress (Washington D.C. July 21-31,2010), p. 10.

44 Francisco Lopez Simo; Jose Ángel Torres Lana, Repliesof Spanish Reporters to the Questionnaire about Cost and FeeAllocation in Civil Procedure, International Academy of Com-parative Law, 18th World Congress (Washington D.C. July21-31, 2010), pp. 8-9.

45 Alessandra De Luca, Cost and Fee Allocation in ItalianCivil Procedure, International Academy of Comparative Law,18th World Congress (Washington D.C. July 21-31, 2010),pp. 6-7.



rezistenþã, care a îngreunat implementarea reformei.Cheltuielile de judecatã aferente onorariului avocaþialnu pot fi reduse, potrivit regimului juridic aplicabilacestora în Italia, sub cuantumul stabilit prin DecretulMinisterial mai sus arãtat.

53. În Franþa46, potrivit prevederilor art. 10 dinLegea nr. 71-1130 din 31 decembrie 197147 aºa cuma fost modificatã prin Legea nr. 91-647 din 10 iulie1991, onorariile practicate de avocaþi în anumiteactivitãþi de reprezentare în faþa instanþelor de judecatã(denumite: postulation) ºi în materia actelor deprocedurã au fost strict reglementate pe baza unortarife obligatorii, pânã la intrarea în vigoare a Legiinr. 2015-990 din 6 august 2015. La momentul de faþãîn cazul majoritãþii activitãþilor avocaþiale [cu excepþiamateriilor prevãzute în art. 10 alin. (2) din Legea nr.71-1130 precum: executarea imobiliarã, partajuljudiciar, etc.] onorariile se determinã pe baza libereinegocieri, între avocat ºi client.

54. În Polonia48, onorarii minimale sunt stabiliteprin Regulamentul Ministerului Justiþiei privindonorariile pentru serviciile avocaþilor, din data de 22octombrie 201549 (Rozporz¹dzenie MinistraSprawiedliwoœci z dnia 22 paŸdziernika 2015 r. wsprawie op³at za czynnoœci adwokackie), în funcþiede valoarea obiectului litigiului sau a activitãþiiavocatului. Pãrþile contractului de asistenþã juridicã potderoga de la aceste onorarii minimale, fãrã ca onorariulstabilit sã depãºeascã cu mai mult de ºase ori onorariulminim recomandat. Pãrþile pot stabili ºi onorarii infe-rioare onorariilor minimale stabilite prin Regulament,însã instanþele de judecatã nu pot reduce cheltuielilede judecatã aferente onorariilor avocaþilor sub cuan-tumul minim stabilit.

55. În Cehia50, onorarii de recomandare ºicheltuieli prezumate sunt instituite printr-un

Regulament51 adoptat de Ministerul Justiþiei,cheltuielile de judecatã fiind stabilite în conformitatecu acest regulament. Onorariile se stabilesc ca regulãprin negociere între parte ºi avocat (onorariicontractuale), sau, în lipsa unui astfel de acord expres,conform Regulamentului, în funcþie de valoareobiectului cauzei la care avocatul participã, ºi, dupãcaz în funcþie de alþi factori, ca activitatea concretãrealizatã în interesul clientului (onorarii supletive).Instanþele de judecatã, la stabilirea cheltuielilor dejudecatã pot lua în considerare exclusiv onorariilestabilite prin Regulament [a se vedea Secþiunea 1 alin.(1) ºi (2) din Regulament], indiferent de cuantumulonorariului contractual efectiv stabilit. Ele pot, în modexcepþional, deroga de la onorariile stabilite prinRegulament, dar numai dacã circumstanþele cauzeijustificã aceastã derogare. Aici trebuie menþionat cãreglementarea onorariilor minimale în Cehia a fostrecent contestatã pe calea procedurii contencioaseconstituþionale52, suferind modificãri ca urmare adeclarãrii neconstituþionalitãþii anumitor mãsuri, dar arãmas în vigoare.

56. Comitetul Economic ºi Social al UniuniiEuropene, în raportul întitulat: The State of LiberalProfessions Concerning their Functions andRelevance to European Civil Society din anul 201453

a menþionat ca state în care se aflã în vigoare regimuride onorarii minimale de recomandare ºi Lituania,Grecia (deºi în aceastã þarã regimul onorariilorminimale a fost abolit la insistenþele creditorilorinternaþionali) ºi Bulgaria.

III. Concluzii

57. În cadrul acestui studiu, prin rãspunsurile datela întrebãrile notate cu A. ºi C. am demonstrat, cãopoziþia Consiliului Concurenþei la reinstituirea onora-riilor avocaþiale minimale nu este întemeiatã, niciraportat la structura pieþei serviciilor juridice, nici dinperspectiva reglementãrii aplicabile în cazul altorprofesii juridice din România, nici din punctul devedere al dreptului comparat. Am arãtat, de asemenea,prin rãspunsul dat la întrebarea notatã cu B., cã existãnumeroase argumente bine întemeiate, care potjustifica reinstituirea unor onorarii avocaþiale minimale,

46 Sophie Gjidara-Decaix, Les regles de repartition des fraisen Procedure Civile. Rapport pour la France, InternationalAcademy of Comparative Law, 18th World Congress (Wash-ington D.C. July 21-31, 2010), pp. 15-18.

47 A se vedea versiunea consolidatã ºi actualizatã oficialãla https://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do?cidTexte=LEGITEXT000006068396

48 Andrzej Jakubecki, Cost and Fee Allocation in CivilProcedure [Poland], International Academy of ComparativeLaw, 18th World Congress (Washington D.C. July 21-31,2010), p. 6.

49 Pentru textul actualizat a se vedea http://isap.sejm.gov.pl/DetailsServlet?id=WDU20150001800

50 Jan Hurdik, Cost and Fee Allocation in Civil Procedure.Report for Czech Republic, International Academy of Com-parative Law, 18th World Congress (Washington D.C. July21-31, 2010), pp. 6-7.

51 Pentru textul Regulamentului, actualizat pânã la datade 1 ianuarie 2014, a se vedea http://www.cak.cz/scripts/detail.php?id=2239

52 Disponibil la http://www.usoud.cz/en/decisions/20130417-pl-us-2512-reimbursement-decree-1/

53 A se vedea supra, nota nr. 94.



cel puþin de recomandare ºi supletive. Nu putem decâtspecula, cã resentimentul vociferat în discursul public(ºi exprimat fãrã îndoialã ºi în cel privat) faþã deavocaþi ºi profesia noastrã, a putut contribui, laformarea opoziþiei faþã de un astfel de demers.

58. Rãmâne sã concludem, cã problematica ono-rariilor avocaþiale minimale este inexorabil legatã deacea altã problematicã ridicatã de Proiectul de lege PL-xnr. 555/2015, cea a “super-imunitãþii” (în formulareadenigratoare rãspânditã în mass-media), ºi prin aceastade locul ºi rolul avocatului într-un stat de drept.Siguranþa materialã (existenþialã) ºi cea personalã aavocatului au fost ºubrezite, rezultând în diminuareaprestigiului de apãrãtor, ºi a rolului de contrapondere,mãcar simbolicã, a puterii etatice manifestatã în chipulautoritãþilor ºi instanþelor de judecatã.

59. Un avocat astãzi trebuie sã-ºi stabileascãonorariile ºtiind cã instanþa de judecatã poate dispunediminuarea acestora la un cuantum imprevizibil (chiarumilitor), din oficiu, cu orice motiv, într-o procedurã

care nu este contradictorie, ºi cu posibilul efect alrestituirii lor parþiale cãtre client54. Astfel, avocatul este”încurajat” sã-ºi subevalueze munca, ºi sã eviteconfruntãrile cu instanþa de judecatã, chiar dacã ar finecesare pentru apãrarea exigenþelor procesuluiechitabil. Avocatul perfect, în concepþia punctului 4.3din Codul deontologic al avocaþilor din UniuneaEuropeanã55, care apãrã clientul ”(…) conºtiinciosºi fãrã teamã, fãrã a þine cont de propriile sale intereseºi nici de vreo consecinþã de orice fel (…)” este doarun ideal. Apropierea de acest ideal este însã posibilã,dar numai prin mãsuri legislative concertate pentrurestaurarea siguranþei materiale ºi a celei personalea avocatului. Reinstituirea unor onorarii minimale arputea fi o astfel de mãsurã. Nu este o coincidenþã, cãstatele europene cu experienþã în crearea ºi menþi-nerea statului de drept, reglementeazã ºi astãzi, sauau reglementat pânã nu demult, onorariile avocaþilorprin stabilirea unor onorarii minimale inviolabile prinmãsuri de reducere dispuse de instanþele de judecatã.

54 A se vedea supra, nota nr. 87.55 Implementat în România prin Decizia nr. 1486/2007 a

Uniunii Naþionale a Barourilor din România.



ACCESUL LA JUSTIÞIE*

av. dr. Ion TurculeanuBaroul Dolj

Conform legislaþiei internaþionale ºi europenea drepturilor omului, noþiunea de acces la

justiþie obligã statele sã garanteze oricãrei persoanedreptul de a se adresa instanþei pentru a obþine omãsurã reparatorie, în cazul în care se constatã cãdrepturile persoanei au fost încãlcate. Prin urmare,acesta este, de asemenea, un drept care permitepersoanelor sã îºi exercite alte drepturi. Accesul lajustiþie cuprinde o serie de drepturi fundamentale aleomului, cum ar fi dreptul la un proces echitabilconform articolului 6 din ECHR ºi conform articolului47 din Carta drepturilor fundamentale a UE, precumºi dreptul la un remediu efectiv conform articolului13 din ECHR ºi conform articolului 47 din Cartã.

Dreptul privind accesul la justiþie din Carta dreptu-rilor fundamentale a UE poate corespunde celui cuprinsîn CEDO. Prin urmare, jurisprudenþa CEDO esteimportantã pentru interpretarea drepturilor din Cartã.

În pofida faptului cã punerea în aplicare a dispo-ziþiilor CEDO ºi ale Cartei drepturilor fundamentale aUE este guvernatã de sisteme distincte, ambele accen-tueazã ideea necesitãþii punerii în aplicare în primulrând la nivel naþional a dreptului la un remediu efectivºi a celui la un proces echitabil.

Accesul la justiþie permite persoanelor fizice sã seprotejeze împotriva încãlcãrii drepturilor1, sã reme-dieze faptele ilicite, sã atragã rãspunderea puteriiexecutive ºi sã se apere în cadrul procedurii penale.Accesul la justiþie este atât un proces, cât ºi un obiectivºi este esenþial pentru persoanele care urmãresc sãbeneficieze de alte drepturi procesuale ºi de dreptmaterial.

În legislaþia europeanã a drepturilor omului, noþi-unea de acces la justiþie este consacratã în articolele 6ºi 13 din Convenþia pentru apãrarea drepturilor omuluiºi a libertãþilor fundamentale (CEDO) ºi în articolul47 din Carta drepturilor fundamentale a UE, caregaranteazã dreptul la un proces echitabil ºi la o unremediu efectiv, conform interpretãrii date de cãtre

Curtea Europeanã a Drepturilor Omului (CEDO) ºi,respectiv, de cãtre Curtea de Justiþie a Uniunii Europene(CJUE).

Conform dispoziþiilor art. 21 din ConstituþiaRomâniei: „Orice persoanã se poate adresa justiþieipentru apãrarea drepturilor, a libertãþilor ºi a inte-reselor sale legitime. Nici o lege nu poate îngrãdiexercitarea acestui drept. Pãrþile au dreptul la unproces echitabil ºi la soluþionarea cauzelor într-untermen rezonabil. Jurisdicþiile speciale administrativesunt facultative ºi gratuite.”

CEDO are rolul de organism de supraveghere:acesta asigurã respectarea obligaþiilor de cãtre stateleparticipante prin soluþionarea plângerilor justiþiabililorcu privire la încãlcarea CEDO.

Conform articolului 35 din Convenþie, persoaneletrebuie sã demonstreze cã au epuizat toate cãile deatac la nivel naþional înainte ca CEDO sã analizezecauza2.

Acest lucru reflectã principiul subsidiaritãþii, ceeace înseamnã cã instanþele naþionale sunt în primul rândresponsabile pentru garantarea ºi protecþia drepturiloromului la nivel naþional3.

Prin urmare, instanþele naþionale sunt garanþiiprimari ai legislaþiei UE, însã pentru a asigura aplicareauniformã a legislaþiei UE, acestea pot solicita CJUEsã se pronunþe cu privire la chestiuni de interpretare alegislaþiei UE prin procedura hotãrârii preliminare.Astfel se genereazã un dialog între instanþele naþionaleºi CJUE. CJUE este gardianul ordinii de drept unice aUE, care include obligaþii clare privind drepturilefundamentale. Persoanele pot introduce acþiuni înanulare, care au ca obiect examinarea legalitãþii acteloradoptate la nivelul UE (inclusiv aspecte legate de drep-turile fundamentale), însã condiþiile privind introdu-cerea acestor acþiuni sunt restrictive. Persoanele trebuiesã demonstreze cã acestea „îl vizeazã în mod direct ºi

* Preluat, cu acord prealabil, de pe www.universuljuridic.ro.1 Consiliul Europei (2015), Factsheet on guaranteeing

equal access of women to justice Strasbourg, ConsiliulEuropei.

2 CEDO, cauza Er ºi alþii/Turcia, nr. 23016/04, 31 iulie2012, alineatul 57.

3 CEDO, cauza Scordino/Italia (nr. 1), nr. 36813/97, 29martie 2006, alineatul 140.



individual”4. Conform CJUE, acest sistem de controljudiciar al actelor emise de instituþii UE este complet.

Articolul 6 din CEDO ºi articolul 47 din Cartadrepturilor fundamentale a UE garanteazã dreptul laun proces echitabil.

CEDO a admis faptul cã dreptul la un procesechitabil cuprinde dreptul de acces la o instanþã.Articolul 6 se aplicã acuzaþiilor în materie penalã, liti-giilor privind drepturile ºi obligaþiile civile recunoscuteîn legislaþia naþionalã.

Articolul 47 din Cartã include dreptul de acces lainstanþã. Acesta nu se limiteazã la acuzaþiile în materiepenalã ºi la drepturile ºi obligaþiile civile; cu toateacestea, Carta se aplicã la nivel intern numai în cazulîn care statele membre implementeazã (sau derogã dela) legislaþia UE.

Atât legislaþia CoE, cât ºi legislaþia UE utilizeazãtermenul de „tribunal”, în locul termenului „instanþã”,însã aceºti termeni sunt echivalenþi. Un tribunal trebuiesã aibã funcþii judiciare, sã poatã pronunþa hotãrâri cucaracter obligatoriu ºi sã îndeplineascã alte criteriielaborate de CEDO ºi CJUE, inclusiv criteriul deindependenþã ºi imparþialitate.

CEDO ºi CJUE au consacrat principii coerentepentru a stabili dacã un organism poate fi consideratinstanþã.

Dreptul de acces la instanþã nu este unul absolut.Acesta poate fi limitat – însã limitãrile pot sã nuafecteze esenþa dreptului în cauzã.

În conformitate atât cu legislaþia CoE, cât ºi culegislaþia UE, dreptul de acces la instanþã înseamnã cãinstanþele ar trebui sã fie accesibile. Accesibilitateapoate implica disponibilitatea instanþelor competenteîn cauzã, disponibilitatea de interpretare, accesul lainformaþii ºi accesibilitatea hotãrârilor judecãtoreºti.Accesibilitatea se poate referi inclusiv la poziþionareageograficã a unei instanþe, în cazul în care locaþiaîndepãrtatã împiedicã reclamanþii sã participe în modefectiv în cadrul procedurilor judiciare5.

În temeiul CEDO, drepturile trebuie sã fie „concreteºi efective” mai degrabã decât „teoretice ºi iluzorii”6.Pentru ca dreptul de acces la instanþã sã fie unul efectiv,statele pot fi obligate sã asigure asistenþã judiciarã,traducere sau alt sprijin de naturã practicã astfel încâtsã permitã persoanelor accesul la procedurile judiciare.

Dreptul de acces la instanþã nu este unul absolut.Acesta poate fi limitat. De exemplu, impunerea unorlimite de timp rezonabile poate favoriza buna admi-nistrare a actului de justiþie. În plus, obligaþia de a plãtitaxe judiciare poate conduce la eliminarea cererilorneîntemeiate sau poate fi justificatã din motivebugetare7.

Cu toate acestea, restricþiile nu trebuie sã afecteze„însãºi esenþa dreptului”. De exemplu, suspendareaprocedurii pentru o perioadã semnificativã de timppoate încãlca dreptul de acces la instanþã întrucâtîmpiedicã o persoanã sã obþinã o „soluþie” în cauzã8.

Drepturile prevãzute la articolele 6 ºi 13 din ECHRºi la articolele 47 ºi 48 din Carta drepturilor fundamen-tale a UE nu sunt unele absolute ºi pot fi limitate înanumite circumstanþe. În plus, clauzele de derogaredin standardele internaþionale în domeniul drepturiloromului permit statelor sã îºi adapteze, temporar, o partedintre obligaþii în circumstanþe excepþionale – cum arfi în situaþiile de urgenþã publicã care ameninþã viaþanaþiunii.

În temeiul legislaþiei CoE, în aprecierea legalitãþiiunei limitãri, CEDO ia în considerare importanþaaccesului la justiþie ca principiu democratic9.

O restricþie legalã trebuie:– sã aibã un scop legitim;– sã fie proporþionalã;– sã se asigure cã însãºi esenþa dreptului nu este

afectatã.Articolul 6 din CEDO nu defineºte „scopul legitim”,

însã jurisprudenþa CEDO oferã exemple ale unor astfelde scopuri legitime. Acestea includ limitãri ale drep-tului de acces la instanþã pentru a proteja persoanele

4 TFUE, art. 263 (4). Pentru un exemplu care ilustreazãcomplexitatea acestui domeniu de drept, vezi CJUE, C-583/11 P, cauza Inuit Tapiriit Kanatami ºi alþii/Parlamentul Euro-pean ºi Consiliul Uniunii Europene, 3 octombrie 2013.

5 CJUE, C-567/13, cauza Nóra Baczó ºi János IstvánVizsnyiczai/Raiffeisen Bank Zrt, 12 februarie 2015, alineatele56-57. Vezi, de asemenea, CJUE, C-413/12, Asociación deConsumidores Independientes de Castilla y León/AnuntisSegundamano España SL, 5 decembrie 2013, alineatul 41.Pentru mai multe informaþii, vezi ºi Consiliul Europei,Comisia Europeanã pentru Eficienþa Justiþiei (CEPEJ) (2013),Liniile directoare revizuite privind crearea hãrþilor judiciarede susþinere a accesului la justiþie în cadrul unui sistem judiciarde calitate, 21 iunie 2013; Consiliul Europei, CEPEJ (2014),

Guidelines on the organisation and accessibility of court pre-mises, 12 decembrie 2014; Consiliul Europei, CEPEJ (2008),Lista de verificare pentru promovarea calitãþii justiþiei ºiinstanþelor judiciare, 3 iulie 2008, ex. la p. 19-25, inclusivinterpretarea, accesul la informaþii, accesibilitatea hotãrârilorjudecãtoreºti.

6 CEDO, cauza Artico/Italia, nr. 6694/74, 13 mai 1980,alineatul 33.

7 CEDO, cauza Ashingdane/Regatul Unit, nr. 8225/78, 28mai 1985, alineatul 57.

8 CEDO, cauza Kutic/Croaþia, nr. 48778/99, 1 martie 2002,alineatul 25.

9 CEDO, cauza Kijewska/Polonia, nr. 73002/01, 6septembrie 2007, alineatul 46.



responsabile de îngrijirea pacienþilor împotriva hãrþuiriipe nedrept prin acþiuni în instanþã10, în vederea asigu-rãrii bunei administrãri a actului de justiþiei11, ºi pentrua proteja libertatea de exprimare a parlamentarilor ºimenþinerea separaþiei puterilor între judiciar ºilegislativ12.

Proporþionalitatea este principiul-cheie al jurispru-denþei CEDO. Este necesar un echilibru just întreobiectivele legitime ale statului ºi mãsurile pe care statulle utilizeazã pentru atingerea acestora. Proporþiona-litatea necesitã, de asemenea, un echilibru just întredrepturile persoanei ºi interesul public.

Cu cât este mai mare ingerinþa, cu atât mai mult seimpune o justificare.

În ceea ce priveºte evaluarea situaþiei financiare,CEDO a susþinut cã nu va exista nici o încãlcare aarticolul 6 alin. (1), în cazul în care un reclamant nuse încadreazã în sistemul de asistenþã judiciarã deoarecevenitul sãu nu se încadreazã în criteriile financiareprevãzute, cu condiþia ca esenþa dreptului de acces lainstanþã sã nu fie afectatã13.

Statele nu sunt obligate sã cheltuiascã fonduripublice pentru a asigura egalitatea totalã de arme întrepersoana asistatã ºi partea adversã, „atât timp cât i seoferã fiecãrei pãrþi o posibilitate rezonabilã de a-ºisusþine cauze în condiþii care sã nu îi creeze un deza-vantaj substanþial faþã de partea adversã”14.

Taxele ºi costurile judiciare pot constitui o limitareilegalã a dreptului de acces la justiþie în cazul în careacestea sunt prea mari, deoarece pot priva persoanelede dreptul de acces la instanþã. Caracterul adecvat alunei taxe depinde de elementele fiecãrui caz în parte,inclusiv de resursele reclamantului.

Formalismul excesiv (o interpretare riguroasã anormelor de procedurã) poate priva reclamanþii dedreptul de acces la instanþã.

Standardele ridicate în materie de probe pot limitaaccesul la instanþã. Prezumþiile de fapt sau de drept(de exemplu, prezumþiile de discriminare) pot ajutapersoanele fizice în a-ºi urmãri obiectivul în cauzã.

Termenele de prescripþie trebuie sã fie proporþio-nale ºi sã serveascã unui interes legitim – cum ar fibuna administrare a actului de justiþie sau prevenireainechitãþilor ce au rezultat din acþiunile anterioare.

Imunitãþile pot fi permise în cazul în care acesteaservesc unui scop legitim – de exemplu, protejarealibertãþii de exprimare a parlamentarilor sau îndepli-nirea atribuþiilor de serviciu de cãtre funcþionariipublici.

Taxele judiciare pot ajuta la administrarea eficientãa actului de justiþie (de exemplu, prin descurajareajustiþiabililor abuzivi sau reducerea costurilor admi-nistrative), dar, pot restricþiona în acelaºi timp accesulla justiþie. Taxele judiciare excesive care împiedicãjustiþiabilii sã introducã o acþiune civilã pot constituio încãlcare a articolului 6 alin. (1) din ECHR15.

În temeiul legislaþiei CoE ºi al legislaþiei UE, taxelejudiciare nu sunt incompatibile automat cu articolul 6alin. (1) din ECHR sau cu articolul 47 din Carta drep-turilor fundamentale a UE. Cu toate acestea, în cazulîn care taxele judiciare sunt prea mari, acest lucru arputea priva persoanele de dreptul de acces la instanþã16.

De exemplu, CEDO a constatat taxe dispropor-þionate, care însumeazã pânã la aproximativ de patruori venitul lunar al reclamantului.

În cauza Stankov/Bulgaria, reclamantul a acþionatîn instanþã statul pentru detenþie ilegalã ºi a câºtigat,fiindu-i acordate daune-interese. Cu toate acestea, is-a impus plata unei taxe judiciare în valoare deaproximativ 90 % din despãgubirea pe care trebuia são plãteascã statul. Prin urmare, reclamantul ºi-a pierdutefectiv despãgubirea, chiar dacã instanþele bulgare auadmis fãrã echivoc cã acesta era îndreptãþit sã leprimeascã. CEDO a reþinut faptul cã, în cadrul uneiacþiuni în despãgubire împotriva statului, normeleprivind costurile judiciare trebuie sã evite plasarea uneisarcini excesive pentru justiþiabili. Costurile nu artrebui sã fie excesive sau sã constituie o restricþienejustificatã privind dreptul de acces la instanþã. Cutoate cã impunerea taxelor judiciare a fost compatibilãcu buna administrare a actului de justiþie, nivelul relativridicat ºi complet inflexibil al taxelor judiciare, în acestcaz, a reprezentat o limitare disproporþionatã a dreptuluireclamantei de a avea acces la instanþã. Diferite soluþiiprocedurale utilizate în alte state membre – cum ar fi

15 CEDO, cauza Kreuz/Polonia, nr. 28249/95, 19 iunie2001, alineatele 61-67.

16 CEDO, cauza Perdigão/Portugalia, nr. 24768/06, 16noiembrie 2010, alineatul 74. Vezi, de asemenea OrganizaþiaNaþiunilor Unite (ONU), Comitetul pentru Drepturile Omului(CDO) (2008), Cauza nr. 1514/2006, cauza Casanovas/Franþa,28 octombrie 2008, alineatul 11.3.

10 CEDO, cauza Ashingdane/Regatul Unit, nr. 8225/78,28 mai 1985, alineatul 57.

11 CEDO, cauza Harrison Mckee/Ungaria, nr. 22840/07,3 iunie 2014.

12 CEDO, cauza A./Regatul Unit, nr. 35373/97,17 decembrie 2002, alineatul 77.

13 CEDO, cauza Glaser/Regatul Unit nr. 32346/96, 19septembrie 2000, alineatul 99. Vezi, de asemenea, CEDO,cauza Santambrogio/Italia, nr. 61945/00, 21 septembrie 2004,alineatul 58 (familia reclamantului a plãtit pentru repre-zentare).

14 CEDO, cauza Steel ºi Morris/Regatul Unit, nr. 68416/01, 15 februarie 2005, alineatul 62.



reducerea sau renunþarea la taxele judiciare pentruacþiuni în despãgubire împotriva statului sau carerãmân la aprecierea instanþei în stabilirea cuantumului-nu au fost disponibile ºi în cazul de faþã. Curtea aconstatat încãlcarea articolului 6 (1) din ECHR.

Taxele vor fi apreciate în funcþie de circumstanþelespecifice ale fiecãrui caz în parte – inclusiv posibi-litatea de platã a persoanei – pentru a stabili dacã per-soana în cauzã mai poate beneficia de dreptul de accesla instanþã. Acest drept poate fi încãlcat prin refuzulde a rambursa costurile pãrþii câºtigãtoare.

Statele ar trebui sã se asigure cã prin necesitatea dea finanþa administrarea actului de justiþie nu se refuzãexercitarea dreptului de acces la instanþã. Legislaþianaþionalã prevede adesea posibilitatea de a solicitaasistenþã judiciarã pentru a acoperi taxele judiciare.

Formalismul excesiv se referã la interpretarea strictãa normelor de procedurã, care ar putea priva recla-

manþii de dreptul de acces la instanþã. Acest lucru poateinclude interpretarea strictã a termenelor de prescripþie,a regulilor de procedurã ºi a probelor.

În urmã acestei sumare prezentãri a câtorva aspectecuprinse în larga arie a accesului la justiþie, poate ar finimerit sa revedem ºi din acest punct de vedere legeataxelor de timbru ºi procedura regularizãrii cererilorde chemare în judecata care în acest moment si-a atinsexact scopul contrar celui dorit: cereri de chemare înjudecata anulate care duc la reintroducerea aceloraºicereri ºi astfel la mãrirea numãrului de cauze de perolul instanþelor.

Un nivel mai scãzut de formalism ºi o deschideremai mare cãtre justificabil sunt direcþiile în caresistemul nostru de drept trebuie sa se îndrepte, cãciîndeplinirea justiþiei a fost întotdeauna singurul scopal statului de drept.



BARIERE LINGVISTICE ALE ACCESULUI LA JUSTIÞIE

av. Nicchi Anca Andreea, av. Kecseti Krisztina, av. Szabo Andreea Iulia,av dr. Szabo Alina, av. Szekely Csaba, av. Vasas Eniko

Baroul Harghita

Moto:Cea mai mare problemã a comunicãriieste iluzia cã ea ar fi fost completã

George Bernard Shaw

Comunicarea între persoane sau grupuri este unuldin cele mai complexe procese umane. Dintr-operspectivã psihologicã, comunicarea este un fenomendinamic ºi complex, care presupune derularea conco-mitentã a mai multor procese ºi funcþii psihice, puseîn slujba interacþiunii, prin intermediul schimbului demesaje între doi subiecþi.

La nivelul sistemului juridic, actul de justiþie însuºidepinde de competenþele de comunicare generalã aleresponsabililor judiciari, în efortul lor de aflare aadevãrului judiciar.

Indiferent de competenþele de comunicare aleactorilor implicaþi în actul de justiþie, atâta timp câtcanalul de comunicare între emiþãtor ºi receptor nueste unul comun sau este unul mediat, consecinþelefolosirii unui canal, respectiv a unei limbi ºi a unuilimbaj necunoscut de ambele pãrþi implicate, pot fi cuadevãrat serioase aducând atingere dreptului la unproces echitabil în toate componentele sale, limitândaccesul la justiþie a persoanelor aparþinând uneiminoritãþi lingvistice, oricare ar fi aceasta.

În ciuda reglementãrilor explicite ale accesului lajustiþie în limba maternã, în particular în materie penalã,aºa zisele drepturi lingvistice nu sunt implementatesistematic întotdeauna fie datoritã resurselor financiareinadecvate, fie din cauza lipsei interpreþilor ºi tradu-cãtorilor calificaþi, fie dintr-o simplã ignoranþã. Toateaceste aspecte pot sã conducã însã la erori grave alejustiþiei în general întemeiate pe încãlcãri ale dreptuluila acces la justiþie, împietând asupra calitãþii deciziilorfie cã vorbim despre proceduri civile sau despreproceduri penale.

De altfel calitatea interpretãrii ºi traducerii poateafecta în sine actul de justiþie dupã cum statul trebuiesã garanteze standardele cele mai înalte pentru aasigura accesul egal la serviciile publice, cu atât maimult pentru a asigura accesul la justiþie în condiþii de

egalitate ºi nondiscriminare tuturor cetãþenilor, inclusivcelor de altã naþionalitate.

Justiþia este eficientã atunci când judecãtori,procurori, pãrþi, martori, avocaþi reuºesc sã comunice,respectiv sã îºi transmitã unul altuia argumentelefolosind o limbã ºi un limbaj comun.

Dar, mai mult decât atât, de foarte multe ori justi-þiabilii doresc sã aibã oportunitatea sã îºi facã auzitãvocea în faþa judecãtorului, sã-ºi prezinte problema înmod nemijlocit prin propriile lor cuvinte ºi mai înainteca orice decizie sã fie luatã.

Satisfacerea acestor nevoi are, fãrã doar ºi poate,un efect pozitiv asupra justiþiabilului, fiind o garanþiecã autoritatea judecãtoreascã în mod sincer va lua înconsiderare argumentele sale.

Marea majoritate a populaþiei judeþului Harghita,într-un procent de 85,21 %, conform ultimuluirecensãmânt, o reprezintã populaþia de etnie maghiarã.

În lipsa unor date statistice cu privire la nivelul decunoaºtere al limbii române în judeþ, din articolele despecialitate se poate aprecia cã, în general, gradul deînþelegere al limbii române ar fi unul satisfãcãtor, maicu seamã în zonele în care maghiarii trãiesc într-opopulaþie majoritar româneascã, în schimb, în zonelemajoritar maghiare nevoia folosirii limbii române esteaproape inexistentã.

Dacã populaþia este majoritar maghiarã, nu acelaºilucru se poate spune despre personalul care alcãtuieºteinstanþele ºi organele de cercetare penalã, care estepreponderent de naþionalitate românã, nefiind cunos-cãtori ai limbii maghiare.

Din punct de vedere etnic, marea majoritate a mem-brilor Baroului Harghita este de naþionalitate maghiarã,excepþiile fiind puþine, cu menþiunea cã, în generalavocaþii Baroului Harghita, chiar de naþionalitateromânã, vorbesc limba maghiarã.

În aceastã conjuncturã încercãm sã abordãmproblematica accesului la justiþie, þinând cont de com-ponentele acestui concept ºi care de altfel îl definesc,dar ºi de reglementãrile comunitare ºi naþionale înmaterie de acces la justiþie ºi tendinþe în ceea ce priveºteidealul unui sistem de justiþie corect si accesibilrespectiv a asigurãrii unui acces la justiþie cât mai util,eficient, efectiv.



ACCESUL LA JUSTIÞIE:CONCEPT, ABORDÃRI,REGLEMENTÃRI

Noþiunea de acces la justiþie obligã statele sã garan-teze oricãrei persoane dreptul de a se adresa instanþei– sau, în anumite circumstanþe, de a se adresa unui altorganism pentru soluþionarea alternativã a litigiilor –pentru a obþine o mãsurã reparatorie, în cazul în carese constatã cã drepturile persoanei au fost încãlcate.( h t t p : / / w w w . e c h r . c o e . i n t / D o c u m e n t s /Handbook_access_justice_RON.pdf).

Dreptul de acces la instanþã înseamnã ºi cã instan-þele ar trebui sã fie accesibile. Accesibilitatea poateimplica disponibilitatea instanþelor competente încauzã, disponibilitatea de interpretare, accesul la infor-maþii ºi accesibilitatea hotãrârilor judecãtoreºti.

Accesul liber la justiþie, ca drept fundamental, esteconsacrat la nivel internaþional precum ºi la nivelnaþional. Acest drept este prevãzut ºi garantat de art.10 din Declaraþia universalã a drepturilor Omului, deart. 14 pct. 1 din Pactul internaþional cu privire ladrepturi civile ºi politice, cât ºi de art. 6 pct. 1 dinConvenþia Europeanã a Drepturilor Omului. La nivelnaþional accesul liber la justiþie este reglementat prinart. 21 din Constituþia României.

Accesul la justiþie conþine o serie de drepturifundamentale ale omului, cum ar fi dreptul la un procesechitabil conform articolului 6 din ECHR ºi conformarticolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE,precum ºi dreptul la un remediu efectiv conformarticolului 13 din ECHR ºi conform articolului 47 dinCartã.

Art.21 al Constituþiei României garanteazã ca dreptfundamental liberul acces la justiþie. În Constituþie,accesul liber la justiþie este conceput ca drept al oricãreipersoane de a se putea adresa justiþiei pentru apãrareadrepturilor, a libertãþilor ºi a intereselor sale legitime,garantându-se cã exercitarea acestui drept nu poate fiîngrãditã prin nicio lege.

Constituþia, în art. 128, trateazã dreptul la folosirealimbii materne în cadrul procedurilor, respectiv dreptulla un traducãtor. Aceste norme instituie regula cãprocedura judiciarã se desfãºoarã în limba românã,acordând cetãþenilor români aparþinând minoritãþilornaþionale dreptul de a se exprima în limba maternã înfaþa instanþei. În aceste situaþii, folosirea interpreþilorse va realiza astfel încât sã nu împiedice buna admi-nistrare a justiþiei ºi sã nu implice cheltuieli supli-mentare pentru cei interesaþi.

Articolul 18 Cod procedurã civilã preia în cuprinsulsãu normele constituþionale înscrise în art. 128, potrivitcãrora procedura judiciarã se desfãºoarã în limbaromânã; cetãþenii români aparþinând minoritãþilornaþionale au dreptul sã se exprime în limba maternãîn faþa instanþelor de judecatã, în condiþiile legiiorganice; modalitãþile de exercitare a acestui drept,inclusiv prin folosirea de interpreþi sau traducãtori, sevor stabili astfel încât sã nu împiedice bunaadministrare a justiþiei ºi sã nu implice cheltuieli supli-mentare pentru cei interesaþi; cetãþenii strãini ºi apatriziicare nu înþeleg sau nu vorbesc limba românã au dreptulde a lua cunoºtinþã de toate actele ºi lucrãrile dosarului,de a vorbi în instanþã ºi de a pune concluzii, prininterpret. Textul urmeazã a fi completat cu dispoziþiileart. 225 CPC, potrivit cãruia, atunci când una dintrepãrþi sau dintre persoanele care urmeazã sã fieascultate nu cunoaºte limba românã, instanþa va folosiun traducãtor autorizat. Dacã pãrþile sunt de acord,judecãtorul sau grefierul poate face oficiul detraducãtor. În situaþia în care nu poate fi asiguratãprezenþa unui traducãtor autorizat, se vor aplicaprevederile art. 150 alin. (4) NCPC.

În privinþa acestei reglementãri cu caracter deprincipiu din Codul de procedurã civilã, în practicã sepot ridica numeroase probleme ºi ne referim la limiteledeosebit de largi impuse de textul menþionat cu privirela condiþia de a nu împiedica buna administrare ajustiþiei, o noþiune al cãrei conþinut este foarte larg ºide a nu implica cheltuieli suplimentare pentru ceiinteresaþi

Dimpotrivã, în argumentarea profesorului IonDeleanu, în Tratatul de procedurã procedurã civilã (volI Ediþie revãzutã, completatã ºi actualizatã) Noul Codde procedurã civilã, Editura Universul Juridic, 2013desfãºurarea procesului într-o altã limbã decât ceaoficialã - ipotezã aberantã de discuþie – ar compromitenatura justiþiei ca serviciu public, transparenþa demo-craticã a justiþiei, sensul publicitãþii ºi al oralitãþiidezbaterilor judiciare, efectivitatea contradictoria-litãþii în dezbateri, posibilitatea controlului juidiciar,adicã total.

Într-o cauzã aflatã pe rolul Tribunalului Harghita afost invocatã excepþia de neconstituþionalitate aprevederilor art. 150 alin.4 din C.pr.civ. În motivareaexcepþiei autorul a arãtat cã, în cauza dedusã judecãþii,instanþa a constatat cã reclamantul nu a depustraducerea înscrisurilor anexate cererii, iar în temeiulart. 150 alin.4 din Cod procedurã civilã i s-a pus învedere ca, în mãsura în care doreºte sã se prevalezede înscrisurile ataºate, sã depunã traducerea legalizatã,efectuatã de un traducãtor autorizat. Or, în condiþiileîn care România a ratificat Convenþia-cadru pentru



protecþia minoritãþilor naþionale, prin Legea nr. 33/1995, în Constituþia României au fost incluse o seriede prevederi privind drepturile cetãþenilor români careaparþin minoritãþilor naþionale, printre care ºidispoziþiile art. 128 alin. 4. Dat fiind cã, atât traducerileexecutate de un traducãtor autorizat, cât ºi legalizareaunor traduceri costã bani, autorul s-a plâns cã, înmãsura în care s-ar conforma prevederilor art. 150alin. 4 din C.pr.civ., s-ar aduce atingere dreptuluiconstituþional prevãzut la art 128, alin 4.

Tribunalul Harghita - secþia civilã a apreciatexcepþia de neconstituþionalitate ca fiind întemeiatã,deoarece dispoziþiile art. 150 alin.4 din C.pr.civ. impuncheltuieli suplimentare în sarcina cetãþenilor românicare aparþin minoritãþilor naþionale, în condiþiile în careLegea fundamentalã statueazã în mod expres în sensulcã modalitãþile de exercitare a dreptului de a se exprimaîn limba maternã în faþa instanþelor de judecatã trebuiestabilite astfel încât sã nu implice cheltuieli supli-mentare pentru cei interesaþi.

Curtea, prin Decizia nr. 636 din 27 octombrie 2016,invocând prevederile art. 128 alin. 3 din Constituþie,art. 292 alin. 5 din C.pr.civ., a constatat cã dispoziþiilecriticate respectã atât norma constituþionalã referitoarela dreptul cetãþenilor români aparþinând minoritãþilornaþionale de a se exprima în limba maternã în faþainstanþelor, consacratã de art. 128 din legea fundamen-talã, cât ºi principiul constituþional al egalitãþii îndrepturi a cetãþenilor. Astfel, dispoziþiile legale criticateasigurã un tratament juridic egal tuturor cetãþenilorromâni, indiferent de naþionalitate, instituind în sarcinapãrþilor obligaþia procesualã de a traduce toate înscri-surile redactate într-o limbã strãinã.

S-a mai arãtat în cuprinsul deciziei CurþiiConstituþionale cã în România limba oficialã este limbaromânã, fiind prezumatã a fi cunoscutã de toþi cetãþeniistatului, procesul civil se desfãºoarã în limba românã,ceea ce semnificã faptul cã dezbaterile, cererile ºiactele de procedurã se consemneazã, respectiv seîntocmesc în aceastã limbã. ….cetãþenii româniaparþinând minoritãþilor naþionale au dreptul sã seexprime în limba maternã în cadrul procedurilorjudiciare, chiar ºi în ipoteza în care cunosc limbaromânã, fiind un beneficiu legal acordat acestora,limitat însã numai la dreptul de a se exprima în limbamaternã în cadrul procedurilor orale desfãºurate în faþainstanþei judecãtoreºti, iar nu ºi de a întocmi actele deprocedurã în aceastã limbã, deci în cadrul proceduriiscrise a litigiului. … Toate aceste norme procedurale,interpretate ºi aplicate coroborat, sunt menite sãgaranteze dreptul la apãrare al pãrþilor, contradic-torialitatea procesului civil, pronunþarea unorhotãrâri temeinice ºi judicioase, precum ºi efecti-

vitatea controlului judiciar exercitat de cãtre instan-þele superioare.

Considerãm cã, deºi autorul excepþiei criticã dispo-ziþiile procesuale prin prisma costurilor suplimentaregenerate de efectuarea unor traduceri autorizate,Curtea omite analiza aspectelor semnalate, tratândproblema accesului la justiþie din perspectiva altorcomponente.

Relativ la posibilitatea traducerii de cãtre chiarjudecãtor sau grefier a declaraþiei pãrþilor apreciem cãaceasta nu pare o rezolvare conformã din partealegiuitorului. Astfel, s-a arãtat în literatura de spe-cialitate cã ”În ipoteza în care judecãtorul sau grefierulcunoaºte limba respectivã la un nivel avansat acestapoate face oficiul de traducãtor”. Este o ipotezã încare se creeazã o confuziune neavenitã între diferiteroluri ale actorilor implicaþi în actul de justiþie, careafecteazã atât calitatea traducerii, cât ºi calitatea actuluide justiþie. Uneori chiar nuanþe de semnificaþii alenoþiunilor pot sã conducã la soluþii greºite.

Considerãm însã cã noþiunea de ”nivel avansat”este un subiectivã, insuficient conturatã pentru a puteadetermina efectiv gradul de cunoaºtere a limbii.

O prevedere distinctã o prevede Legea nr.304 din28 iunie 2004 privind organizarea judiciarã înart. 14 (1) Procedura judiciarã se desfãºoarã în limbaromânã.(2) Cetãþenii români aparþinând minoritãþilornaþionale au dreptul sã se exprime în limba maternã,în faþa instanþelor de judecatã, în condiþiile prezenteilegi.(3) În cazul în care una sau mai multe pãrþi solicitãsã se exprime în limba maternã, instanþa de judecatãtrebuie sã asigure, în mod gratuit, folosirea unuiinterpret sau traducãtor autorizat. (4) În situaþia încare toate pãrþile solicitã sau sunt de acord sã seexprime în limba maternã, instanþa de judecatã trebuiesã asigure exercitarea acestui drept, precum ºi bunaadministrare a justiþiei, cu respectarea principiilorcontradictorialitãþii, oralitãþii ºi publicitãþii. (5)Cererile ºi actele procedurale se întocmesc numai înlimba românã. (6) Dezbaterile purtate de pãrþi înlimba maternã se înregistreazã, consemnându-se înlimba românã. Obiecþiunile formulate de cei interesaþicu privire la traduceri ºi consemnarea acestora serezolvã de instanþa de judecatã pânã la încheiereadezbaterilor din acel dosar, consemnându-se în înche-ierea de ºedinþã. (7) Interpretul sau traducãtorul vasemna pe toate actele întocmite, pentru conformitate,atunci când acestea au fost redactate sau consem-narea s-a fãcut în baza traducerii sale.

Iatã cã ne aflãm într-o veritabilã procedurã de con-testare a calitãþii traducerilor efectuate, deºi reglemen-tarea nu conþine nicio particularitate concretã ºi nicinu se poate detecta un corespondent în codurile de



procedurã civilã, respectiv penalã. În literatura despecialitate se apreciazã cã aceste obiecþiuni vor firezolvate prin apelarea la un alt traducãtor, care sãconfirme sau sã infirme cele susþinute de cãtre tradu-cãtorul precedent, în practicã lipsa unei proceduri decontestare a calitãþii traducerii ridicând serioase semnede întrebare cu atât mai mult cu cât judecãtorul nucunoaºte limba a cãrei traducere este contestatã.

Potrivit Legii nr. 178/1997, cu modificãrile ºi com-pletãrile ulterioare, Ministerul Justiþiei autorizeazã,la cerere, dupã verificarea actelor depuse la dosarulde autorizare, traducãtorii ºi interpreþii folosiþi deentitãþile prevãzute de lege la art. 1: Consiliul Superioral Magistraturii, Ministerul Justiþiei, Parchetul de pelângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, DirecþiaNaþionalã Anticorupþie, organele de urmãrire penalã,instanþele judecãtoreºti, birourile notarilor publici,avocaþi ºi executori judecãtoreºti.

Ministerul Justiþiei nu organizeazã examenpentru autorizarea ca traducãtor ºi interpret pentrunicio limbã strãinã, ci acordã autorizarea pe bazãde verificare a dosarului întocmit conform dispart. 3 din Lege 178/1997. Pentru a fi autorizatã catraducãtor ºi interpret, persoana trebuie sã îndepli-neascã toate condiþiile prevãzute cumulativ în art. 3din actul normativ menþionat.

Facem precizarea cã nu existã niciun fel de regle-mentãri ale acestei profesii, distincte, cu atât mai puþindispoziþii care sã asigure controlul calitãþii serviciuluiprestat, în ciuda rolului esenþial pe care îl poate jucaîn procedurile judiciare, fiind absolut necesarã opreocupare mai riguroasã a statului cu privire laasigurarea standardului de calitate.

În cadrul procedurii penale, art. 12, alin. 3 dinC. pr. pen., prevede cã pãrþilor ºi subiecþilor procesualicare nu vorbesc sau nu înþeleg limba românã ori nu sepot exprima, li se asigurã, în mod gratuit, posibilitateade a lua cunoºtinþã de piesele dosarelor, de a vorbi,precum ºi de a pune concluzii în instanþã, prininterpret. În continuare, se precizeazã, cã în cazurileîn care asistenþa juridicã este obligatorie, suspectuluisau inculpatului i se asigurã în mod gratuit posibilitateade a comunica, prin interpret, cu avocatul în vedereapregãtirii audierii, a introducerii unei cãi de atac sau aoricãrei altei cereri ce þine de soluþionarea cauzei. Seface o referire expresã la asigurarea posibilitãþii de alua legãtura cu avocatul prin interpret, atunci cândapãrarea este obligatorie, ceea ce reprezintã o expresiea efectivitãþii dreptului la apãrare. Elementul novatoreste extins ºi asupra gratuitãþii folosirii interpretului înrelaþia dintre suspect sau inculpat ºi avocatul acestuia.

Faþã de corespondentul din materia proceduriicivile, în procedura penalã se specificã foarte concret

cã în procedura judiciarã se folosesc interpreþi auto-rizaþi, astfel, este, în mod corect, exclusã posibilitateaca alte persoane, ori alþi participanþi sã asiguretraducerea/interpretarea, garantându-se astfel, cel puþinla nivel teoretic, un standard de calitate a acesteitraduceri. Deasemenea, spre deosebire de procedurilecivile, folosirea interpreþilor în materie penalã esteasiguratã în mod gratuit.

Reglementarea este nou-introdusã ºi ea limiteazã,practic, sfera interpreþilor care pot fi utilizaþi în procesulpenal la cei care au calitatea de interpreþi sau traducãtoriautorizaþi.

O altã manifestare a dreptului la acces la justiþie înparticularitatea sa cu privire la persoane aparþinândminoritãþilor naþionale este inclusã în prevederileart. 329 din C.pr.pen.

Astfel, în situaþia în care inculpatul nu cunoaºtelimba românã, se vor lua mãsuri pentru traducereaautorizatã a rechizitoriului. Când nu existã traducãtoriautorizaþi, traducerea rechizitoriului se face de opersoanã care poate comunica cu inculpatul.

Inculpatul, cetãþean român aparþinând unei mino-ritãþi naþionale, poate solicita sã îi fie comunicatã otraducere a rechizitoriului în limba maternã.

Copiile certificate ale rechizitoriului, cãrora li seataºeazã, când este cazul, traducerea autorizatã aacestuia, se comunicã tuturor inculpaþilor trimiºi înjudecatã, nu numai celor arestaþi, astfel cum prevedealegea veche. Asigurarea copiilor ºi a traducerilor cadeîn sarcina procurorului care a întocmit rechizitoriul,acestea fiind ataºate dosarului atunci când rechizitoriuleste trimis spre verificare procurorului ierarhic supe-rior. În literatura juridicã, existã opinia cã formulareaultimei pãrþi a dispoziþiilor alin. (3) este deficitarã,persoana neavând cum comunica cu inculpatul printraducerea rechizitoriului, formularea corectã fiind„persoana care cunoaºte limba inculpatului”. Pe dealtã parte, prevederea în discuþie contravine dispo-ziþiilor cu rang de principiu fundamental ale art. 12alin. (4), potrivit cãrora interpreþii sau traducãtoriifolosiþi în cadrul procedurilor judiciare trebuie sã fieautorizaþi. Aceste dispoziþii nu sunt corelate cu celeale art. 344 alin. (2), acestea din urmã neavând învedere ipoteza în care nu existã traducãtori autorizaþiºi traducerea ar trebui fãcutã de o persoanã carecunoaºte limba inculpatului.

Deºi nu se prevede expres, în ipoteza avutã învedere de dispoziþiile alin. (4), traducerea rechizito-riului în limba maternã a inculpatului trebuie sã fiefãcutã de traducãtori autorizaþi.

Comunicarea copiei certificate a rechizitoriului ºi,dupã caz, traducerea autorizatã a acestuia se comunicãinculpatului în procedura de camerã preliminarã,



potrivit art. 344 alin. (2). Din prevederile art. 344alin. (2) rezultã cã, în toate cazurile în care se facetraducerea rechizitoriului, inculpatului i se comunicãºi copia certificatã a rechizitoriului. (VOLONCIUNicolae; colectiv, Noul Cod de Procedura Penalãadnotat. Partea specialã din 01-mar-2016, UniversulJuridic)

În privinþa normelor convenþionale, CurteaEuropeanã a arãtat cã dreptul garantat de art. 6 parag.3 lit. e) din Convenþie nu presupune o traducere scrisãa tuturor înscrisurilor sau actelor dosarului, deoarecedispoziþia convenþionalã face referire la noþiunea de„interpret”, iar nu la cea de „traducãtor”. Aceastaînseamnã cã o asistenþã constând în traducerea oralãpoate satisface exigenþele Convenþiei europene. Înspeþã, reclamantul a beneficiat în momentul comu-nicãrii mandatului de punere în executare a pedepseide asistenþa gratuitã a unui interpret de limbã arabã.Niciun element din dosar nu demonstreazã cãtraducerea furnizatã de acesta din urmã a fost inexactãîn vreun fel. Reclamantul nu a contestat de altfelcalitatea traducerii, ceea ce a determinat autoritãþilesã considere cã el a înþeles conþinutul documentuluilitigios. (C.E.D.O., cauza Husain c. Italiei, dec. din 24februarie 2005, cauza Hermi c. Italiei, dec. din 6noiembrie 2003)

Cu toate acestea, Curtea Europeanã a statuat cãdreptul unui acuzat la asistenþa gratuitã a unui interpretnu se referã numai la declaraþiile orale în ºedinþa dejudecatã, ci ºi la înscrisurile aflate la dosarul cauzei,la cele privitoare la instrucþia (ancheta) preparatorie,precum ºi la hotãrârea pronunþatã în cauzã; totuºi,Curtea a decis cã textul nu are a fi interpretat în sensulcã ar impune traducerea scrisã a tuturor documen-telor sau pieselor oficiale aflate la dosar; asistenþaacordatã în materie de interpretare trebuie sã permitãacuzatului sã ºtie ceea ce i se reproºeazã ºi sã formulezeapãrãri, în special prin a prezenta instanþei versiuneasa despre faptele ce îi sunt reproºate (cauza Kamasinskic. Austriei, hot. din 19 decembrie 1989)

Nu în ultimul rând, menþionãm cã în JurnalulOficial al Uniunii Europene seria L 280/1 din 26octombrie 2010 a fost publicatã Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European ºi a Consiliului din 20octombrie 2010 privind dreptul la interpretare ºitraducere în cadrul procedurilor penale. Este importantde precizat cã, în baza acestui act, atât interpretarea,cât ºi traducerea trebuie sã fie de o calitate suficientãsã garanteze caracterul echitabil al procedurilor, înspecial prin garantarea faptului cã persoanele suspec-tate sau acuzate cunosc cazul instrumentat împotrivalor ºi pot sã îºi exercite dreptul la apãrare. În acest

sens, experþii trebuie sã fie independenþi ºi sã pãstrezeconfidenþialitatea, fiind înscriºi într-un registru caretrebuie pus la dispoziþia avocaþilor ºi a autoritãþilorcompetente.

SITUAÞII PRACTICE

Dreptul la interpret, drepturi lingvistice, accesla justiþie, egalitatea de arme

Magistraþii de pe raza teritorialã a TribunaluluiHarghita au remarcat încã din anul 2007 în analizarelaþiei completelor de judecatã cu interpreþii autorizaþicã, în contextul în care Tribunalul Harghita are încompetenþa sa teritorialã zone extinse de populaþieminoritar maghiarã:

- existã puþini interpreþi autorizaþi pentru limbamaghiarã, în condiþiile în care este în creºtere numãrulcererilor fãcute de justiþiabili pentru folosirea inter-preþilor în ºedinþa de judecatã.

- interpreþii nu au cunoºtinþe juridice, iar jude-cãtorii vorbitori de limbã maghiarã au sesizat inadver-tenþele de traducere cu consecinþa schimbãrii sensuluide interpretare a frazei. În aceste situaþii, judecãtorulintervine ºi corecteazã interpretarea, însã aceastãpracticã nu trebuie sã se perpetueze.

- dacã judecãtorul vorbitor de limbã maghiarãintervine în interpretare, chiar ºi pentru douã cuvinte,participanþii la proces ºi la acea ºedinþã se adreseazãacestuia în limba maghiarã, acesta preluând practic ºifuncþia interpretului, ceea ce nu este de dorit.

Pornind de la procesul verbal care consemna acesterealitãþi la nivelul anului 2007, în scopul realizãriiprezentului raport dar ºi al unei mai bune înþelegeri afenomenului, am adresat magistraþilor, aleatoriu, unset de întrebãri de naturã sã surprindã percepþia faþãde problematica amplã a barierelor lingvistice aleaccesului la justiþie, dacã acestea existã.

Un set de întrebãri pe aceeaºi problematicã a fostadresat procurorilor Parchetului de pe lângã TribunalulHarghita respectiv de pe lângã Judecãtoria MiercureaCiuc ºi Inspectoratului de Poliþie al Judeþului Harghita.

S-a concluzionat cã existã o dificultate în continuareîn a apela la traducãtori/interpreþi din punctul de vedereal disponibilitãþii acestora, sunt situaþii în care seapeleazã la traducerile realizate spontan de cãtreavocaþii aflaþi în sala de judecatã ºi care nu au calitateade interpreþi autorizaþi, iar soluþia preluãrii rolului deinterpret de cãtre alþi participanþi la actul de justiþie nureprezintã o rezolvare având în vedere standardul decalitate a traducerii. S-a remarcat totodatã cã au existat



situaþii în care dezideratul aflãrii adevãrului este afectatprin modalitatea de abordare a participanþilor de cãtreinterpreþi cu ocazia audierii acestora (timbrul vocii,mimica, tactica adresãrii întrebãrilor etc.) în condiþiileîn care, la nivel teoretic, aceºtia nu au dezvoltateabilitãþi specifice de a interacþiona cu participanþii laprocesul penal.

Soluþiile propuse au fost asigurarea unui traducãtorcalificat, respectiv crearea unui post de interpret delimbã maghiarã în cadrul instituþiilor ºi autoritãþilorvizate.

Discuþiile informale cu procurorii au relevat însãºi aspecte care nu fost avute în vedere în setul deîntrebãri, dupã cum urmeazã:

- judecãtori care, deºi nu cunosc limba maghiarã laun nivel mulþumitor, realizeazã traducerile ºi seadreseazã pãrþilor în limba maghiarã, chiar dacã uniidintre participanþi nu cunosc aceastã limbã,

- problema dificultãþii asigurãrii traducerii inter-ceptãrilor mai cu seamã din limba rromani, limbã încare nu se gãsesc traducãtori la îndemâna organuluide cercetare penalã,

- asigurarea prezenþei interpretului ºi în sine proce-dura de audiere ºi consemnare a declaraþiilor presu-pune o duratã mai lungã, ceea ce poate afecta cele-ritatea procedurilor,

- buna credinþã a pãrþii atunci când pretinde cã nucunoaºte limba românã ºi doreºte prezenþa unuiinterpret, punându-se la îndoialã în multe cazuri nevoiarealã de asigurare a acestei traduceri.

Rezultatele chestionarului au relevat problemelegate de numãrul redus al interpreþilor de limbãmaghiarã ºi prin urmare dificultatea în a apela la servi-ciile acestora din punctul de vedere al disponibilitãþiilor.

În general nu se apeleazã la traducerile spontanerealizate de cãtre avocaþii care asistã partea, în vedereaîmbunãtãþirii calitãþii traducerii fiind necesarã prezenþaunui interpret specializat în domeniul juridic cu men-þiunea cã, în general, avocaþii care au aceastã calitatese remarcã printr-o traducere mai adecvatã a limbajuluijuridic.

Soluþiile propuse au avut în vedere angajarea cucaracter permanent a unor traducãtori/interpreþi lainstituþii, crearea unui sistem audio de traduceresimultanã, creºterea numãrului de interpreþi, anumãrului de magistraþi vorbitori de limbã maghiarã,cointeresarea minoritãþii maghiare în a învãþa limbaromânã.

Inspectoratul Judeþean de Poliþie Harghita, prinreprezentanþii sãi a apreciat cã au existat cazuri, fãrã a

generaliza, în care s-au întâmpinat dificultãþi din punctde vedere al disponibilitãþii interpreþilor, mai cu seamãîn week-enduri, sub diferite motivaþii: cã nu se aflã înþarã sau în zonã, cã sunt bolnavi, ori pur ºi simplu cãnu sunt acasã, propunându-se identificarea uneipârghii de responsabilizare a interpreþilor sub aspectulrespectãrii obligaþiei lor de a se prezenta la chemareaorganelor de cercetare penalã pentru a nu îngreunaprocedurile specifice, asigurându-se astfel prezenþaconform unor planificãri, programãri, orare, sau în altmod care sã asigure o permanenþã operativã îndomeniu.

Se admite totodatã cã existã situaþii în care seapeleazã fie la traducerile realizate de avocaþi, fie latraducerea efectuatã de organul de poliþie care vorbeºtefluent limba maghiarã iar în unele situaþii, parteaasistatã înþelegând limba românã la un nivel mulþu-mitor, nu se considerã necesarã prezenþa interpretului.

În ceea ce priveºte inadvertenþele de traducere,sesizabile doar dacã audierea se face în prezenþa unuipoliþist vorbitor de limba maghiarã, acestea au existat,ba chiar interpretãri nuanþate ºi rãstãlmãciri, ceea cejustificã presupunerea riscului existenþei unui numãrºi mai mare de asemenea situaþii, atunci când nu estede faþã un cunoscãtor.

Specializarea interpretului nu pare a fi o necesitate,arãtându-se cã audierile presupun descrierea unor stãride fapt ºi nu interpretarea juridicã a acestora sau aunor termeni.

Considerãm însã cã abordarea trebuie sã fie multmai largã, neputându-se rezuma doar la o simplãdescriere a stãrii de fapt, aceasta implicând adeseorinoþiuni greoaie, termeni tehnico-juridici sau nuanþãri,care în domeniul dreptului pot duce la concluziidiferite.

Specializarea ar fi cu atât mai mult necesarã îndomeniul dreptului penal, când traducerea trebuie sãredea fidel acuzaþia adusã, drepturile ºi obligaþiilepãrþilor, încadrarea juridicã exactã etc.

Deºi prin completarea chestionarelor s-a opinat însensul cã nu s-ar impune o calificare suplimentarã atraducãtorilor, s-a recunoscut însã cã ar fi utilã, celpuþin asimilarea unor noþiuni minime de specialitateºi perfecþionare, ori obþinerea unor atestate eliberatede specialiºti cu dublã calificare: juridicã ºi lingvisticã.

Aceastã calificare ar asigura interpretarea corectãa anumitor termeni, dacã nu pentru a ajuta, cel puþinpentru a nu îngreuna actul procedural. În plus, creareaunui cadru legal bine stabilit ar întregi ºi consfinþi atâtdrepturile cât ºi obligaþiile interpreþilor, aceºtia putândsã fie recompensaþi dar ºi traºi la rãspundere, dupãcaz.



Întotdeauna comunicarea nemijlocitã cu justiþiabilulva fi afectatã de interpunerea unui terþ, în cazul defaþã interpretul, dar acest lucru nu este în mãsurã sãafecteze în mod grav administrarea probatoriului înfaza urmãririi penale ºi nici dezideratul aflãrii adevã-rului, din acest punct de vedere, interpretul neputândfi privit ca un filtru între anchetator ºi persoana audiatã,întrucât prin limbajul non-verbal (þinutã, mimicã,gesticã, ton, timbrul vocii, etc.) comunicarea estedirectã, iar tactica adresãrii întrebãrii þine exclusiv demodul de lucru al anchetatorului.

S-a mai arãtat cã, în cazuri excepþionale, organelede urmãrire penalã ori avocatul pot prelua rolul deinterpret, cu obligativitatea refacerii ulterioare a actuluirespectiv, þinând cont de posibilitatea contestãrii pãrþiiprin invocarea necunoaºterii limbii ºi neînþelegeriipoliþistului pe de o parte, iar pe de altã parte avocatul,având interes în cauzã, ar putea îngreuna aflarea adevã-rului. Astfel, în situaþiile urgente, când nu se poateasigura prezenþa unui interpret, este preferabil catraducerea sã fie fãcutã de un terþ ºi nu de organul deurmãrire penalã sau de avocat.

La nivelul soluþiilor, pentru depãºirea barierelorlingvistice ºi a dificultãþilor de comunicare în actul dejustiþie cu non-vorbitorii de limbã românã, s-a propusimplementarea unor programe de traducere live,specializarea unor persoane, a unor poliþiºti sau utili-zarea celor ce cunosc limbi strãine la nivel avansat,atragerea mai multor interpreþi autorizaþi ºi profesio-nalizarea acestora, etc. Totuºi, având în vedere cãutilizarea interpretului implicã anumite costuri, delocde neglijat, iar lipsa acestuia nu poate fi suplinitãobiectiv, precum ºi dezavantajele ce derivã dinimposibilitatea comunicãrii directe, apreciem cã ar fioportunã adaptarea sistemului educaþional la realitateacu care se confruntã zonele cu populaþie majoritarãde altã etnie, pentru a se asigura cunoaºterea limbiioficiale a statului.

Într-o asemenea ipotezã, instituþia interpretului arfi necesarã doar în cazurile în care procedurile ar vizacetãþenii strãini.

În privinþa incidenþei barierelor lingvistice înpracticã, membrii Baroului Harghita au adus urmã-toarele situaþii din practicã:

- audierea inculpatului de naþionalitate maghiarã înlimba sa maternã, de cãtre procurorul de caz,cunoscãtor al limbii maghiare, urmatã de consemnareadeclaraþiei în limba românã, pe care inculpatul nu ocunoºtea. O asemenea procedurã nu a asigurat eficienþaacestui drept, iar audierea în limba maghiarã nu a fostde naturã sã înlãture încãlcarea unor dispoziþii proce-durale imperative. Dreptul la o apãrare efectivã presu-pune inclusiv posibilitatea de a beneficia de serviciile

unui traducãtor autorizat în toate etapele procedurale,acest drept fiind considerat cea mai adecvatã punereîn practicã a drepturilor apãrãrii ºi a cerinþei echitãþiiprocedurilor. Exercitarea lui este cu atât mai mult justi-ficatã în fazele iniþiale, când cel acuzat se confruntãcu acuzatorii de pe poziþii inegale, iar împrejurarea cãulterior, în timpul altor interogatorii (în speþã, lacercetarea judecãtoreascã), este asistat de un specialistautorizat nu poate remedia eficient lipsa iniþialã. (C.A.Braºov, dec. pen. nr. 166/Ap din 18 mai 2005)

- exceptând serviciile asigurate de colegi avocaþi -traducãtori autorizaþi, pot fi detectate unele cazuri, încare nu se realizeazã o traducere exactã a noþiunilor ºicare tinde a denatura aspecte importante în proces.Într-o asemenea ipotezã, avocatul trebuie sã veghezemai mult asupra conformitãþii traducerii efectuate decâtasupra respectãrii drepturilor procesuale de cãtreorganele judiciare;

- chiar dacã, la nivel de reglementare, putemobserva cã obligativitatea în procesul penal, a folosiriiinterpreþilor autorizaþi este o prevedere binevenitã ºicontribuie ºi la asigurarea dreptului la apãrare, înpracticã, uneori, calitatea traducerii este discutabilã.Un asemenea fenomen se poate datora faptului, cãpânã nu demult, autorizarea ca interpret ºi/sau tradu-cãtor era una formalã, întemeiatã pe examinarea unorînscrisuri depuse la dosar;

- deseori, ºedinþele de judecatã suferã amânãri orisuspendãri, deoarece existã un singur traducãtordisponibil pentru toate ºedinþele, care se desfãºoarãconcomitent la aceeaºi instanþã sau chiar ºi la maimulte instanþe (judecãtorie, tribunal ºi curte de apel)din aceeaºi localitate. De asemenea, existã în practicãºi situaþii în care unicul interpret disponibil este soli-citat concomitent atât la parchet cât ºi la instanþã;

- soluþia de compromis ca avocaþi aflaþi în sala dejudecatã sã asigure traducerea la cererea judecãtorului,nu reprezintã întotdeauna o procedurã binevenitã,neexistând nicio garanþie cu privire la respectareastandardelor de obiectivitate, imparþialitate sau calitatea traducerilor;

- pânã la adoptarea modificãrilor Legii nr. 178/1996prin Legea nr. 76/2016 – în vigoare din 02.05.2016 –traducãtorii ºi/sau interpreþii folosiþi de CSM, deMinisterul Justiþiei, Parchetul de pe lângã Înalta Curtede Casaþie ºi Justiþie, DNA, de organele de urmãrirepenalã, de instanþele judecãtoreºti, de birourile nota-rilor publici, de avocaþi ºi de executori judecãtoreºtinu erau specializaþi în domeniul juridic. Mai mult încontinuare, traducãtorii ºi interpreþii nespecializaþi îndomeniul ºtiinþelor juridice ºi fãrã nicio pregãtire îndomeniul dreptului îºi desfãºoarã activitatea în condi-þiile în care au fost autorizaþi înaintea intrãrii în vigoarea Legii nr. 76/2016;



- confuziunea rolurilor în cadrul unei proceduriaduce atingere dreptului la un proces echitabil,dreptului la apãrare ºi dreptului de acces la o instanþãimparþialã;

- s-ar impune informarea populaþiei cu privire laaccesul la un traducãtor în cadrul proceselor civile ºirespectiv în cadrul procedurilor extrajudiciare. Înzonele în care existã cu un numãr mic, insuficient, detraducãtori/interpreþi, dacã aceºtia nu sunt disponibili,se solicitã un traducãtor din altã localitate,îngreunându-se astfel întreaga procedurã.

CONCLUZII

Drepturile lingvistice aparþin drepturilorfundamentale?

Atunci când indivizi aparþinând unor culturi diferiteºi vorbind o limbã diferitã de cea a instanþelor dejudecatã sunt implicaþi într-un fel sau altul într-oprocedurã judiciarã în calitate de acuzaþi, martori sauvictime, comunicarea eficientã devine esenþialã.Calitatea sprijinului lingvistico-cultural pe care aceºtiao reclamã trebuie sã fie bine reglementatã ºi organizatãiar dreptul lor de a fi ascultaþi ºi a primi informaþiiîntr-o limbã pe care o înþeleg trebuie sã fie garantat.

Dreptul fundamental la un proces echitabil atât înmaterie penalã cât ºi în materie civilã poate fi cuuºurinþã încãlcat, dacã nu sunt asigurate standarde decalitate ale traducerilor ºi interpretãrilor juridice.

Neajunsurile remarcate în prezentul studiu relevão incapacitate a reglementãrii de a asigura garanþiilenecesare dreptului fundamental la un proces echitabil,indiferent de limba în care te exprimi.

Nu se poate ignora situaþia legalã vulnerabilã avorbitorilor limbii nedominante a statului în proce-durile judiciare, rãmânând însã deschisã întrebareadacã este necesarã o recunoaºtere distinctã a unor aºa

zise drepturi lingvistice, al cãror înþeles nu pare sã fifost clarificat pânã în prezent.

Pãstrând proporþiile, în condiþiile în care Canadaeste un stat bilingv, Curtea Supremã din Canada a adusclarificãri de esenþã cu privire la distincþia între dreptu-rile lingvistice ºi drepturile fundamentale ale omului:“The right to a fair trial is universal and cannot begreater for members of official language communitiesthan for persons speaking other languages. Languagerights have a totally distinct origin and role. They aremeant to protect official language minorities in thiscountry and to insure the equality of status of Frenchand English. (R v Beaulac 1999)”.

O primã abordare a naturii drepturilor lingvistice,vehiculatã deja poate fi aceea cã majoritatea drepturilorfundamentale implicã o dimensiune lingvisticã,identitarã.

Dintr-o altã perspectivã, drepturile lingvistice arputea fi considerate drepturi fundamentale doar dacãConstituþia statului le defineºte ca atare iar într-o opiniecontrarã s-ar putea avea în vedere caracteristicileproprii ale unor asemenea drepturi, destinate sã prote-jeze libertatea individului ºi autonomia sa.

În concluzie, definirea conþinutului noþiunii dedrepturi lingvistice reprezintã un demers necesarpentru a stabili rolul, importanþa ºi garanþiile cele maiadecvate pentru respectarea sa.

Rolul avocatului în sistemul judiciar trebuie sã semanifeste ºi în sensul semnalãrii problemelor cu carese confruntã justiþiabilul, pentru a gãsi soluþii de naturãa-i asigura un acces direct ºi deplin la justiþie.

Eforturile tuturor celor implicaþi în procedurilejudiciare trebuie concentrate în realizarea dezideratuluidepãºirii barierelor lingvistice, fãrã a avea pretenþiaobþinerii unui sistem perfect.

“Lupt împotriva neputinþei pe care o simt înîncercarea de a vã transmite întregul conþinut alideii mele” - Iulia Haºdeu



EFECTIVITATEA ACCESULUI LA JUSTIÞIE AL PERSOANEI JURIDICE,DIN PERSPECTIVA ASISTENÞEI JUDICIARE

av. dr. IOAN CHELARUBaroul Neamþ

Propunere de lege ferenda în vederea instituirii,pentru persoanele juridice aflate în dificultate, aasistenþei judiciare gratuite în materie civilã, subforma apãrãrãrii prin avocat

Este de salutat iniþiativa beneficã de a desfãºuraCongresul avocaþilor din anul 2017 sub o tematicãatât de dificilã în zilele noastre, dar ºi provocatoare înacelaºi timp, cum este accesul la justiþie. Trebuie sãprofitãm de aceastã ocazie pentru a pleda deschis ºidecis în vederea instituirii, pe cale legislativã, evident,a asistenþei judiciare gratuite în materie civilã, subforma apãrãrãrii prin avocat, pentru persoanelejuridice aflate în dificultate. Este o chestiune care þinede efectivitatea accesului la justiþie ºi care a devenitacutã în faþa instanþelor europene, dar problematicaapare sub diferite forme ºi circumstanþe ºi în faþainstanþei constituþionale naþionale române.

Am decis sã abordez aceastã tematicã deoarece,în ultimii ani, un numãr tot mai mare de societãþicomerciale, autoritãþi ºi nu numai se aflã în dificultate.Odatã cu acestea ºi persoanele fizice au de suferit.Or, în reglementãrile naþionale, aºa cum sunt elestabilite în acest moment, societãþile comerciale audreptul la asistenþã judiciarã numai prin reduceri ºieºalonãri la taxa de timbru. Cunoaºtem deja cã acestereglementãri nu permit, pentru persoanele juridice, alteforme de asistenþã judiciarã, cum ar fi apãrarea ºi asis-tenþa gratuitã printr-un avocat sau gratuitatea taxelorde timbru.

Studiind reglementãrile europene, constatãm cãacestea lasã statelor posibilitatea de opþiune cu privireformele de asistenþã judiciarã. Totuºi, ar trebui sãanalizãm în spirit critic, constructiv dacã, în contextulde ansamblu al mecanismului de acordare a asistenþeijudiciare de cãtre statul român, principiul efectivitãþiiaccesului la justiþie este funcþional în privinþa persoa-nelor juridice, care, aflându-se în dificultate, nu potbeneficia de dreptul la apãrare. Aceasta în contextulspecial în care Curtea Constituþionalã din România adesfiinþat recent dispoziþiile privind obligativitatea

reprezentãrii în recurs, de cãtre avocat, atât a persoaneifizice, cât ºi a persoanei juridice1.

Chiar dacã aceste decizii au creat frustrãri ºi amplediscuþii în rândul avocaþilor, trebuie sã remarc cãinstanþa de contencios constituþional a apreciat cã deºiobligativitatea reprezentãrii ºi asistãrii prin avocat înrecurs nu contravine, în sine, legii fundamentale,menþiunile care decurg din obligativitatea formulãriiºi susþinerii cererii de recurs prin avocat sunt neconsti-tuþionale datoritã disproporþiei, spune Curtea Constitu-þionalã, dintre scopul legitim urmãrit ºi „sarcinileexcesive” impuse pãrþilor prin dispoziþiile criticate.

Realizarea unei proporþii echilibrate, cred cã arremedia neconstituþionalitatea constatatã ºi trebuie sãrãmânã o problemã de rezolvat!

Reglementãri ºi jurisprudenþã europene privinddreptul persoanei juridice la asistenþã judiciarã înprocedura civilã

Dreptul la asistenþã judiciarã în procedura civilãeste garantat de art. 6 (1) din Convenþia Europeanã aDrepturilor Omului (în continuare Convenþia) ºi deart. 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE (încontinuare Carta).

Atât în temeiul Convenþiei, cât ºi al Cartei, „asis-tenþa judiciarã nu trebuie sã îmbrace o anumitãformã, statele fiind libere sã decidã cum sã-ºi înde-plineascã obligaþiile legale. Prin urmare, constatãmcã deseori, sistemele de asistenþã judiciarã variazãfoarte mult, de la stat la stat. De exemplu, asistenþajudiciarã poate consta în reprezentarea sau asistenþa

1 Decizia CCR nr. 462/2014 referitoare la admitereaexcepþiei de neconstituþionalitate a dispoziþiilor art. 13alin. (2) teza a doua, art. 83 alin. (3) ºi art. 486 alin. (3) dinCodul de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 775 din data de 24 octombrie 2014;Decizia CCR Nr.485 din 23 iunie 2015 referitoare la excepþiade neconstituþionalitate a dispoziþiilor art. 13 alin.(2) teza adoua, art. 84 alin.(2) ºi art. 486 alin. (3) din Codul deprocedurã civilã publicatã în Monitorul Oficial nr. 539 din20.07.2015



gratuitã oferitã de un avocat ºi/sau scutirea de la platacheltuielilor de procedurã, inclusiv a taxelor judiciare.Aceste mãsuri pot exista alãturi de alte scheme desprijin complementare, cum ar fi apãrarea pro bono,centrele de consiliere juridicã sau asigurarea de pro-tecþie juridicã – care pot fi finanþate de cãtre stat,oferite de sectorul privat sau gestionate de ONG-uri”.2

În conformitate cu Convenþia, „acordarea deasistenþã judiciarã persoanelor juridice (de exemplu,companiilor) nu este exclusã, în principiu, însãtrebuie sã fie evaluatã în baza normelor naþionalerelevante ºi a situaþiei companiei în cauzã”3.

În practica instanþei europene, în cauza Del Sol c.Franþa, CEDO a constatat cã în temeiul art. 6 (1) dinConvenþie, statele nu au nicio obligaþie sã acordeasistenþã judiciarã în procedurile civile, deoareceexistã o distincþie clarã între modul de redactare aarticolului 6 § 3 (c), care garanteazã dreptul la asistenþãjudiciarã gratuitã în cadrul procedurilor penale, precumºi a articolului 6 § 1, care nu face nicio referire laasistenþa judiciarã4. În aceeaºi cauzã, CEDO a mairemarcat cã dreptul de acces la o instanþã nu esteabsolut ºi poate fi supus unor restricþii avute în vedere,în special, pentru a satisface preocuparea legitimã astatului de a controla utilizarea fondurilor publicepentru finanþarea litigiilor private5.

La nivelul statelor europene, aºa cum arãtam,abordarea asistenþei judiciare a persoanelor juridiceeste extrem de diferitã.

Curtea Europeanã a Drepturilor Omului (CEDO) aremarcat cã nu existã consens ºi nici mãcar nu se poatecontura o tendinþã în rândul statelor europene, în ceeace priveºte acordarea de asistenþã judiciarã persoanelorjuridice. În cauza Granos Organicos Nacionales S.A. cGermania, CEDO citeazã un studiu comparativ realizatîn anul 2008 privind legislaþia ºi practica celor 32 destate membre ale Convenþiei, care distinge trei abordãridiferite în ceea ce priveºte posibilitatea persoanelorjuridice de a obþine asistenþã judiciarã. „În majoritateastatelor chestionate (Albania, Armenia, Azerbaidjan,Bosnia ºi Herþegovina, Bulgaria, Anglia ºi Þara Galilor,Irlanda, Italia, Letonia, Luxemburg, Malta, Moldova,România ºi Serbia), legislaþia exclude orice formã deasistenþã judiciarã pentru persoanele juridice. În state

precum Franþa, Grecia, Portugalia, Slovenia, Spania ºiTurcia numai persoanele juridice cu scop necomercialsunt eligibile pentru asistenþã judiciarã. Existã ºi un altreilea grup de state -Austria, Belgia, Estonia, Finlanda,Germania, Þãrile de Jos, Polonia, Rusia, Elveþia ºiUcraina - în care persoanele juridice, inclusiv societãþilecomerciale, sunt forme specifice de asistenþã judiciarã,în anumite circumstanþe”6.

În ceea ce priveºte Carta drepturilor fundamentalea UE, art. 47 (3) prevede cã „Asistenþa juridicã gratuitãse acordã celor care nu dispun de resurse suficiente,în mãsura în care aceasta este necesarã pentru a-iasigura accesul efectiv la justiþie”.

Hotãrârea Curþii de Justiþie a Uniunii Europene din22 decembrie 2010 în cauza C-279/09 DEB DeutscheEnergiehandels- und Beratungsgesellschaft mbH c.Germania a marcat într-un fel jurisprudenþa CJUE înceea ce priveºte interpretarea principiilor efectivitãþiiºi echivalenþei în raport cu regulile aplicabile cererilorde asistenþã judiciarã, atunci când acestea sunt intro-duse de o persoanã juridicã. În speþã, instanþa germanãa trimis Curþii de justiþie a Uniunii Europene o întrebarepreliminarã prin care solicita sã se stabileascã dacãdreptul Uniunii, mai precis, principiul efectivitãþii,trebuie sã fie interpretat în sensul cã, în contextul uneiacþiuni în rãspunderea statului introduse în temeiulacestui drept, principiul menþionat se opune posibi-litãþii ca o reglementare naþionalã sã condiþionezeexercitarea acþiunii în justiþie de plata unui avans dincheltuieli ºi sã prevadã cã asistenþa judiciarã nu poatesã fie acordatã unei persoane juridice, deºi aceastadin urmã nu este în mãsurã sã suporte acest avans.

Rãspunsul CJUE a fost acela cã: „Principiul pro-tecþiei jurisdicþionale efective, astfel cum este consa-crat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentalea Uniunii Europene, trebuie sã fie interpretat în sensulcã nu este exclus ca acesta sã fie invocat depersoane juridice ºi cã asistenþa acordatã în temeiulacestui principiu poate sã acopere, printre altele,scutirea de la plata avansului din cheltuielile deprocedurã ºi/sau asistenþa unui avocat.

Revine instanþei naþionale sarcina de a verificadacã condiþiile de acordare a asistenþei judiciareconstituie o limitare a dreptului de acces la instanþelejudecãtoreºti care aduce atingere înseºi esenþeiacestui drept, dacã respectivele condiþii au în vedereun scop legitim ºi dacã existã un raport rezonabilde proporþionalitate între mijloacele utilizate ºiscopul urmãrit.

2 Agenþia Europeanã Pentru Drepturi Fundamentale ºiConsiliul Europei, Manual de drept european privind accesulla justiþie, ed. 2016, pag 62

3 Agenþia Europeanã Pentru Drepturi Fundamentale ºiConsiliul Europei, Manual de drept european privind accesulla justiþie, ed. 2016, pag 63

4 CEDO 2002: Del Sol c. Franþei, § 205 CEDO 2002: Del Sol c. Franþei, § 23

6 CEDO 2012, Granos Organicos Nacionales S.A. cGermania , § 17, 18 ºi 47



În cadrul acestei aprecieri, instanþa naþionalã poate,credem ºi noi, sã ia în considerare obiectul litigiului,ºansele rezonabile de succes ale solicitantului, gravi-tatea mizei pentru acesta, complexitatea dreptului ºi aprocedurii aplicabile, precum ºi capacitatea acestuisolicitant de a-ºi susþine în mod efectiv cauza. Maicredem cã, în mod judicios, pentru a aprecia propor-þionalitatea, instanþa naþionalã poate sã þinã seama ºide cuantumul cheltuielilor de procedurã care trebuiesã fie avansate ºi de împrejurarea dacã acestea suntsau nu sunt de naturã sã constituie eventual unobstacol insurmontabil pentru accesul la justiþie.

În ceea ce priveºte mai precis persoanele juridice,instanþa naþionalã poate sã þinã seama de situaþiaacestora. Astfel, instanþa menþionatã poate sã ia înconsiderare în special forma ºi scopul lucrativ saunelucrativ al persoanei juridice în cauzã, precum ºicapacitatea financiarã a asociaþilor sau a acþionarilorsãi ºi posibilitatea acestora de a-ºi procura sumelenecesare pentru introducerea acþiunii în justiþie”.7

Aºa cum observa avocatul general CJUE PaoloMengozzi, în concluziile sale privind aceastã cauzã,„Pentru prima datã, Curþii i se solicitã sã evaluezeconformitatea unui mecanism de asistenþã judiciarã,având ca obiect în special exonerarea de la plata taxeide procedurã, ale cãrui condiþii de acordare sunt mairestrictive în privinþa persoanelor juridice decât înprivinþa persoanelor fizice ºi, prin urmare, sã sepronunþe cu privire la întinderea garanþiilor proce-durale ce trebuie oferite persoanelor juridice”.8

Reglementãri ºi jurisprudenþã naþionale

Înainte de toate, pentru determinarea legislaþieiaplicabile persoanei juridice sub aspectul asistenþeijudiciare sunt necesare câteva clarificãri privindconþinutul, aºa cum este prevãzut în dreptul românesc,al noþiunii de asistenþã judicarã, ajutor public judiciarºi facilitãþi pentru plata taxelor judiciare de timbru.

Art. 90 alin. (2) din Codul de procedurã civilãmenþioneazã cã „Asistenþa judiciarã cuprinde:a) acordarea de scutiri, reduceri, eºalonãri sauamânãri pentru plata taxelor judiciare prevãzute delege; b) apãrarea ºi asistenþa gratuitã printr-unavocat desemnat de barou; c) orice alte modalitãþiprevãzute de lege.”

Apreciem poate temerar cã reglementãrile nouluiCod de procedurã civilã sunt destul de ambigue înacest sens. Conform prevederilor art. 90 alin. (4) dinCodul de procedurã civilã „Persoanele juridice potbeneficia de facilitãþi sub formã de reduceri, eºalonãrisau amânãri pentru plata taxelor judiciare de timbrudatorate pentru acþiuni ºi cereri introduse la instanþelejudecãtoreºti, în condiþiile legii speciale”. Art. 90C.pr.civ. face parte însã din secþiunea a 5-a „Asistenþajudiciarã”, astfel încât am putea deduce cã inclusivfacilitãþile prevãzute de alin. (4) al art. 90 reprezintãforme de asistenþã judiciarã ºi, în consecinþã, noþiuneade asistenþã judiciarã este aplicabilã ºi persoanelorjuridice, în limitele prevãzute de lege9.

În ceea ce priveºte condiþiile privind acordareaasistenþei judiciare persoanelor juridice, credem cãacestea sunt cele prevãzute în art. art. 42 alin. (2)-(4)din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de

7 HOTÃRÂREA CJUE (Camera a doua) 22 decembrie2010(*) în cauza C-279/09 DEB Deutsche Energiehandels-und Beratungsgesellschaft mbH c. Germania „Protecþiejurisdicþionalã efectivã a drepturilor conferite de dreptulUniunii – Dreptul de acces la o instanþã judecãtoreascã –Asistenþã juridicã gratuitã – Reglementare naþionalã princare se refuzã sã se acorde asistenþã juridicã gratuitãpersoanelor juridice în lipsa unor «interese generale»” ;Ordonanþa Curþii (Camera a ºasea) din 13 iunie 2012 —GREP/Freistaat Bayern (Cauza C-156/12) „Articolul 104alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedurã— Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene —Articolul 47 ºi articolul 51 alineatul (1) — Punerea în aplicarea dreptului Uniunii — Acþiune exercitatã împotriva uneihotãrâri de constatare a forþei executorii a unei hotãrâripronunþate într-un alt stat membru ºi prin care se dispunmãsuri de sechestru — Protecþie jurisdicþionalã efectivã —Dreptul de acces la o instanþã judecãtoreascã — Asistenþãjuridicã gratuitã — Reglementare naþionalã care nu permiteacordarea asistenþei juridice gratuite persoanelor juridice”

8 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL PAOLOMENGOZZI prezentate la 2 septembrie 2010 în Cauza C-279/09 DEB Deutsche Energiehandels- und BeratungsgesellschaftmbH împotriva Bundesrepublik Deutschland, par. 2

9 Codul de procedurã civilã, Secþiunea a 5-a Asistenþajudiciarã Articolul 90

Condiþii de acordare(1) Cel care nu este în stare sã facã faþã cheltuielilor pe

care le presupune declanºarea ºi susþinerea unui proces civil,fãrã a primejdui propria sa întreþinere sau a familiei sale, poatebeneficia de asistenþã judiciarã, în condiþiile legii specialeprivind ajutorul public judiciar.

(2) Asistenþa judiciarã cuprinde:a) acordarea de scutiri, reduceri, eºalonãri sau amânãri

pentru plata taxelor judiciare prevãzute de lege;b) apãrarea ºi asistenþa gratuitã printr-un avocat desemnat

de barou;c) orice alte modalitãþi prevãzute de lege.(3) Asistenþa judiciarã poate fi acordatã oricând în cursul

procesului, în tot sau numai în parte.(4) Persoanele juridice pot beneficia de facilitãþi sub

formã de reduceri, eºalonãri sau amânãri pentru platataxelor judiciare de timbru datorate pentru acþiuni ºi cereriintroduse la instanþele judecãtoreºti, în condiþiile legiispeciale.



timbru, potrivit cãrora instanþa acordã persoanelorjuridice, la cerere, facilitãþi sub formã de reduceri,eºalonãri sau amânãri pentru plata taxelor judiciarede timbru datorate pentru acþiuni ºi cereri introduse lainstanþele judecãtoreºti, în urmãtoarele situaþii expresprevãzute de lege: a) cuantumul taxei reprezintã maimult de 10% din media venitului net pe ultimele 3luni de activitate; b) plata integralã a taxei nu esteposibilã deoarece persoana juridicã se aflã în curs delichidare sau dizolvare ori bunurile acesteia sunt, încondiþiile legii, indisponibilizate. În mod excepþional,instanþa poate acorda persoanelor juridice reduceri,eºalonãri sau amânãri pentru plata taxelor judiciarede timbru, ºi în alte cazuri decât cele expres prevãzute,atunci când apreciazã, faþã de datele referitoare lasituaþia economico-financiarã a persoanei juridice, cãplata taxei de timbru, la valoarea datoratã, ar fi denaturã sã afecteze în mod semnificativ activitateacurentã a persoanei juridice.

Dacã ne referim la formele ajutorului publicjudiciar, acestea sunt cele prevãzute de conþinutul art.6 din OUG nr. 51 din 21 aprilie 2008 privind ajutorulpublic judiciar în materie civilã. Ca atare, ajutorulpublic judiciar se poate acorda în urmãtoarele forme:

a) plata onorariului pentru asigurarea reprezentãrii,asistenþei juridice ºi, dupã caz, a apãrãrii, printr-unavocat numit sau ales, pentru realizarea sau ocrotireaunui drept ori interes legitim în justiþie sau pentruprevenirea unui litigiu, denumitã în continuare asis-tenþã prin avocat;

b) plata expertului, traducãtorului sau interpretuluifolosit în cursul procesului, cu încuviinþarea instanþeisau a autoritãþii cu atribuþii jurisdicþionale, dacãaceastã platã incumbã, potrivit legii, celui ce solicitãajutorul public judiciar;

c) plata onorariului executorului judecãtoresc;d) scutiri, reduceri, eºalonãri sau amânãri de la plata

taxelor judiciare prevãzute de lege, inclusiv a celordatorate în faza de executare silitã.

Drept urmare, observãm cã în privinþa formei deasistenþã judiciarã, persoanele juridice pot beneficia,în condiþiile prevãzute de lege, numai de reduceri,eºalonãri sau amânãri pentru plata taxelor judiciarede timbre.

Din interpretarea per a contrario a textelor legaleîn vigoare, se desprinde în mod evident ideea cã, încadrul asistenþei judiciare acordate de stat, persoanelejuridice nu pot beneficia de scutiri pentru platataxelor judiciare prevãzute de lege, de apãrarea ºiasistenþa gratuitã printr-un avocat desemnat debarou sau de ajutorul public judiciar în conformitatecu OUG nr. 51 din 21 aprilie 2008 privind ajutorulpublic judiciar în materie civilã.

De altfel, în acest sens s-a pronunþat relativ recentºi Curtea Constituþionalã prin Decizia nr. 1.098 din21 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 753 din 11 noiembrie 2010,instanþa de contencios constituþional statuând cã,întrucât textul art. 4 din Ordonanþa de urgenþã aGuvernului nr. 51/2008 dispune cã „orice persoanãfizicã” poate solicita acordarea ajutorului publicjudiciar, în condiþiile legale, se deduce, fãrã niciunfel de echivoc, cã în nicio situaþie o persoanã juridicãnu poate fi beneficiara ajutorului. Aºa fiind, spreexemplu, nu poate beneficia de ajutor o persoanã juri-dicã ce desfãºoarã activitãþi comerciale sau o persoanãjuridicã - instituþie publicã. Prin aceastã decizie, Curteaa interpretat totodatã cã prevederile de lege supusecontrolului de constituþionalitate, potrivit cãrora numaipersoanele fizice pot solicita acordarea ajutoruluipublic judiciar, reprezintã opþiunea legiuitoruluiromân, în concordanþã cu transpunerea preve-derilor Directivei 2003/8/CE a Consiliului din 27ianuarie 2003 de îmbunãtãþire a accesului la justiþieîn litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor normeminime comune privind asistenþa judiciarã acordatãîn astfel de litigii în dreptul intern prin adoptareaOrdonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 51/2008.

În ceea ce priveºte protecþia drepturilor ºi libertã-þilor fundamentale, Curtea Constituþionalã dinRomânia a reþinut, în jurisprudenþa aproape constantã,cã acestea se aplicã ºi persoanelor juridice numai înmãsura în care prin intermediul acestora cetãþenii îºiexercitã un drept constituþional. Spre exemplu, înDecizia nr. 485 din 23 iunie 2015, Curtea observã cã,deºi art. 21 privind accesul liber la justiþie este cuprinsîn capitolul I — Dispoziþii comune – din Constituþie,iar art. 24 din Legea fundamentalã, privind dreptul laapãrare, este cuprins în capitolul II — Drepturile ºilibertãþile fundamentale din titlul II — Drepturile,libertãþile ºi îndatoririle fundamentale din Constituþie,este evident cã „garantarea accesului liber la justiþieºi a dreptului la apãrare trebuie sã fie acordatã ºipersoanelor juridice, nu numai persoanelor fizice”.Exigenþele ºi garanþiile rezultate din drepturile ºilibertãþile fundamentale reglementate prin Constituþiesunt aplicabile ºi în privinþa persoanelor juridice, înmãsura în care conþinutul lor normativ este compatibilcu natura, specificul ºi particularitãþile care caracte-rizeazã regimul juridic al persoanei juridice.

Credem cã accesul la justiþie este un dreptfundamental însã numai prin diverse mecanismelegale se poate garanta efectivitatea lui. Sub aspectulprincipiului eficacitãþii accesului la justiþie prin prismaasistenþei judiciare acordate de stat, limitele meca-nismului de acordare a acestei asistenþe sunt reliefate



în douã decizii ale aceleaºi Curþi Constituþionale aRomâniei, referitoare la neconstituþionalitatea dispozi-þiilor privind obligativitatea reprezentãrii ºi asistãriiprin avocat la exercitarea recursului civil, atât în cazulpersoanei fizice, cât ºi în cazul persoanei juridice10.

Conform ambelor decizii, reglementãrile criticatenu sunt neconstituþionale în sine, ele corespunzândscopului legitim al asigurãrii calitãþii actului de justiþie.Neconstituþionalitatea acestor reglementãri provine dinfaptul cã acestea nu apar ca fiind proporþionale cuscopul legitim urmãrit din perspectiva relaþiei existenteîntre interesul general invocat ºi cel individual. Aceastadeoarece „condiþionarea exercitãrii cãii de atac deangajarea sau numirea unui consilier juridic sau deîncheierea, în mod obligatoriu, a unui contract deasistenþã judiciarã, drept condiþie de admisibilitate arecursului, impune în sarcina persoanei juridice atâtcondiþii excesive pentru exercitarea cãii de atac arecursului, cât ºi costuri suplimentare pentru plataserviciului justiþiei”.

Prin urmare, problema constã în aºa numitele„condiþii excesive” impuse persoanei juridice, întrecare ºi costurile uneori mai mari, ceea ce înseamnãcã, în viitor legislatorul român, aici, ar trebui sã cautesoluþii remediu. Chiar Curtea aratã, în cuprinsulDeciziei nr. 485 din 23 iunie 2015, cã, dacã persoanelefizice pot beneficia de ajutorul public judiciar conformOUG 51/2008, dar care nu poate fi considerat unremediu judiciar capabil sã asigure accesul tuturorcetãþenilor la calea de atac a recursului, persoanele

juridice pot beneficia, în anumite condiþii stricte, doarde facilitãþi sub formã de reduceri, eºalonãri sauamânãri pentru plata taxelor judiciare de timbru,potrivit OUG nr. 80/2013.

Luând în considerare jurisprudenþa ºi reglemen-tãrile europene, putem constata cã nimic nu se opuneinstituirii unor forme de asistenþã judiciarã gratuitã,prin avocat, pentru persoanele juridice, în cadrulmecanismului legislativ de garantare a accesului lajustiþie al persoanei juridice. Prin înlãturareadispoziþiilor referitoare la obligativitatea reprezentãriiºi asistãrii prin avocat în recurs, s-a înlãturat ºiposibilitatea unei apãrãri eficiente a persoanei juridiceaflate în dificultate, care, spre deosebire de persoanafizicã, nu poate beneficia de gratuitate în asigurareaapãrãrii. Or, aºa cum constatã ºi CJUE, „Principiulprotecþiei jurisdicþionale efective”, astfel cum esteconsacrat la articolul 47 din Carta drepturilorfundamentale a Uniunii Europene, trebuie sã fie inter-pretat în sensul cã nu este exclus ca acesta sã fieinvocat de persoane juridice ºi cã asistenþa acordatãîn temeiul acestui principiu poate sã acopere, printrealtele, scutirea de la plata avansului din cheltuielilede procedurã ºi/sau asistenþa unui avocat.11

Având în vedere argumentele expuse mai sus,trebuie sã facem un pas important ºi sã supunematenþiei propunerea de lege ferenda în vederea insti-tuirii, pentru persoanele juridice aflate în dificultate,a asistenþei judiciare gratuite în materie civilã, subforma apãrãrii prin avocat.

10 Decizia CCR nr. 462/2014 referitoare la admitereaexcepþiei de neconstituþionalitate a dispoziþiilor art. 13 alin.(2) teza a doua, art. 83 alin. (3) ºi art. 486 alin. (3) din Codulde procedurã civilã, publicatã În Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 775 din data de 24 octombrie 2014;Decizia CCR Nr.485 din 23 iunie 2015 referitoare la excepþiade neconstituþionalitate a dispoziþiilor art.13 alin.(2) teza adoua, art.84 alin.(2) ºi art.486 alin.(3) din Codul de procedurãcivilã Publicatã în Monitorul Oficial nr. 539 din 20.07.2015

11 HOTÃRÂREA CJUE (Camera a doua) 22 decembrie2010(*) în cauza C-279/09 DEB Deutsche Energiehandels-und Beratungsgesellschaft mbH c. Germania



ACCESUL LA JUSTIÞIE. ASISTENÞA JUDICIARÃ (GRATUITÃ)PRIN AVOCAT

av. dr. Petruþ CiobanuBaroul Bucureºti

Accesul la justiþie este un drept fundamental,prevãzut ºi protejat de Convenþia Europeanã

a Drepturilor Omului1. Liberul acces la justiþie estegarantat pentru fiecare persoanã, fãrã a se þine cont destatutul social ori de poziþia economicã a acesteia.Acest drept fundamental este considerat drept unuldintre pilonii principali ai statului de drept ºi a demni-tãþii fiecãrei persoane.

Asistenþa judiciarã (gratuitã) este un instrument vitalprin care se asigurã respectarea dreptului fundamentalprivind accesul la justiþie ºi are o importanþã capitalãpentru protecþia drepturilor cetãþenilor într-o societatedemocraticã. Se impune ca un justiþiabil sã aibã accesreal ºi efectiv în faþa instanþei ºi o ºansã realã sã îºiprezinte cazul pe care el/ea doreºte sã-l prezinte.Aceasta presupune cã, atunci când mijloacele unuijustiþiabil nu îi permit acestuia sã angajeze un avocat,justiþiabilului respectiv sã îi fie acordatã asistenþãjudiciarã (gratuitã).

Asigurarea aplicãrii eficiente a dreptului funda-mental la un proces echitabil începe cu liberul accesla justiþie beneficiind de consultanþã juridicã, care, încaz de incapacitate economicã necesarã, trebuie sã fiefinanþat de cãtre serviciile publice competente, pentrua preveni orice persoanã de a fi lipsitã de apãrare.Apãrarea trebuie sã fie într-adevãr efectivã ºi realã ºinu doar formalã. În încercarea de a-ºi pune în valoaresau a-ºi apãra drepturile nimãnui nu trebuie sã-i fierefuzat dreptul la un proces echitabil din cauza lipseide mijloace financiare.

Asistenþa judiciarã (gratuitã) este esenþialã pentruasigurarea accesului la justiþie. Este în sarcina statelorºi a guvernelor sã garanteze, sã organizeze ºi sãfinanþeze un astfel de sistem de asistenþã juridicã, caresã permitã celor mai defavorizate persoane sã obþinãacces la justiþie.

Ziua europeanã a avocaþilor – 10 decembrie 2017– sãrbãtoritã sub deviza „Accesul la justiþie” trebuiesã fie consideratã drept o oportunitate pentru aîmbunãtãþi ajutorul judiciar (gratuit) prin avocat în modefectiv, pe întreg teritoriul þãrii, prin îmbunãtãþirea legi-ferãrii în acest domeniu ºi prin finanþarea imple-mentãrii asistenþei juridice (gratuite) prin avocat.

*

O provocare inevitabilã pentru Stat este aceea de alua mãsuri prin care sã îºi asume responsabilitãþi pentru:reglementare ºi finanþare, domeniul de aplicare aldrepturilor pe care le recunoaºte ºi sã exercitecompetenþele legislative în domeniul în discuþie.

În materie penalã, o atenþie deosebitã trebuiemanifestatã cu privire la asistenþa bãnuiþilor (suspec-þilor) ºi la anumite procese (acuzaþiile grave, proceduriaccelerate, etc.).

Un tratament specific – care sã includã consilierepreliminarã – trebuie sã fie acordat, prin legislaþiecorespunzãtoare, grupurilor celor mai vulnerabile,cum ar fi victimele violenþei bazate pe gen, asistenþãla penitenciar, minori, persoane în vârstã, emigranþilorºi a invalizilor.

Contextul crizei globale economice actuale afec-teazã toate aspectele vieþii în societate ºi are, de ase-menea, un impact imediat asupra asistenþei judiciare(gratuite). Fenomenul imigraþiei în creºtere, persistenþaatentatelor teroriste, etc. amplificã în context mãsurilerepresive. Se afecteazã dreptul de a avea acces la asis-tenþã judiciarã (gratuitã).

Îmbunãtãþirea accesului la justiþie prin stabilireaunor reguli minime cu privire la asistenþa judiciarã(gratuitã) implicã identificarea ºi consacrarea unorgaranþii procesuale minime: acces la consiliere juridicã,atât înainte, cât ºi în timpul procesului; acces gratuitla interpretare ºi traducere; asigurarea cã persoanelecare nu sunt capabile sã înþeleagã sau sã urmãreascãprocedurile sã beneficieze de o atenþie corespunzã-toare; dreptul de a comunica, printre altele, cu autori-tãþile consulare în cazul bãnuiþilor (suspecþilor) strãini;notificarea persoanelor bãnuite (suspectate) cu privirela drepturile lor chiar ºi prin instituirea ca bunã practicãa comunicãrii unui înscris intitulat „Scrisoarea cu

1 Convenþia prevede la art. 6 cã „orice persoanã are dreptulla judecarea în mod echitabil, în mod public”(…). Se specificãfaptul cã orice persoanã acuzatã cã a comis o faptã penalã aredreptul „sã se apere în persoanã sau prin apãrãtor ales, sau,dacã respectiva persoanã nu are mijloace suficiente sã plãteascãpentru asistenþa judiciarã, aceastã sã îi fie oferitã gratuit, atuncicând interesele justiþiei o reclamã.”



privire la Drepturi”, al cãrui conþinut ar trebui propusde avocaþi prin Departamentul de coordonare a asis-tenþei judiciare (DCAJ) al Uniunii Naþionale aBarourilor din România (UNBR).

Este importantã ºi tradiþia juridicã internã ce trebuiesã fie luatã în considerare în cadrul implementãriicorecte a dreptului la asistenþa juridicã (gratuitã) caformã a asistentei judiciare, dar ºi evoluþiile sistemelorde asistenþã judiciarã (gratuitã) din þãrile europene,care ar trebui popularizate prin Departamentul decoordonare a asistenþei judiciare al UNBR.

Nu trebuie ignorat cã una dintre principalele dife-renþe dintre sistemele europene de acordare a asistenþeijuridice (gratuite) este administrarea sistemului de asis-tenþã judiciarã prin intermediul statului (prin admi-nistrarea Justiþiei), spre deosebire de administrareaasistenþei juridice (gratuite) prin delegare (prin inter-mediul Consiliilor Barourilor), dar cu supraveghereaautoritãþii publice.

Creºterea numãrul de cauze în care este necesarãasistenþa judiciarã (gratuitã) a condus la creºtereapresiunii asupra numãrului de procese ºi asupraadministrãrii bugetelor alocate pentru asistenþa judiciarã(gratuitã). Orice perioadã de crizã, cum ar fi ceacaracterizatã prin intensificarea terorismului interna-þional are un impact serios asupra drepturilor cetã-þenilor, inclusiv cu privire la dreptul de acces la justiþieprin consultarea avocatului! Se constatã cã asistenþajudiciarã (gratuitã) ignorã încã unele domenii de bazãjuridice ºi sociale fãrã a progresa în reglementarea sa,iar o multitudine de instrumente juridice au fost ela-borate fãrã a garanta drepturile persoanelor în aceastãprivinþã.

*

Sistemul de asistenþã juridicã (gratuitã) trebuieînþeles în accepþiunea pe care legea specialã o dãnoþiunii tehnico-juridice de „asistenþã juridicã”, în carese include consultanþa juridicã, apãrarea ºi repre-zentarea furnizate de cãtre profesioniºtii din domeniuljuridic pentru care legea recunoaºte o astfel de compe-tenþã, respectiv avocaþii.

Existã ºi alþi furnizori de asistenþã pentru cei defa-vorizaþi, cum ar fi organizaþiile internaþionale ºinaþionale, dar legea exclude înfiinþarea ºi organizareaunor astfel de entitãþi în România, care sa aibã un astfelde scop sau obiect de activitate, cu neobservarea sauignorarea deliberatã a Legii nr. 51/1995 pentru organi-zarea ºi exercitarea profesiei de avocat.

Dreptul de a avea acces la asistenþã judiciarã(gratuitã) prin consultarea sau asistarea de cãtre unavocat, bazat pe conceptul de apãrare universalã esterecunoscut tuturor, indiferent de reºedinþã sau de

cetãþenie ºi trebuie sã acopere toate domeniile deintervenþie juridicã în faþa instanþelor sau a oricãruiorganism alternativ de soluþionare a litigiilor (ADR).

În raport de stadiul actual al aplicãrii acestorprincipii în practicã subliniem cã acest drept ar trebuisã includã în mod special consilierea înainte deproces, care constã în special în :

1. informarea cu privire la posibila utilizare aschemei de asistenþã judiciarã (gratuitã) care poate figratuitã în funcþie de caz – precum ºi de conþinutul ºide domeniul de aplicare al unui astfel de drept;

2. ajutorul pentru legalizarea formularelor tipizatede cerere pentru acordarea asistenþei judiciare(gratuite);

3. evaluarea cu privire la cererea de asistenþã judi-ciarã (gratuitã) – dacã aceasta va fi sau nu acceptatã;

4. nominalizarea sau refuzul de a numi un avocatcu titlu de avocat care acorda asistenta (gratuitã).Refuzul este totdeauna cu titlu provizoriu ºi fãrã aaduce atingere soluþionãrii ulterioare a contestaþiei,care, potrivit reglementarilor solicitantul poate sa oformuleze pentru a se verifica temeinicia si legalitatearefuzului. Încadrarea solicitãrii în cadrul schemei deasistenþã judiciarã (gratuitã) prevãzutã de lege trebuietotdeauna motivatã;

5. evaluarea efectelor cererii cu privire la limitareaacþiunilor posibil a fi întreprinse, suspendarea proce-durilor în curs, etc.;

6. orice tip de procedurã – chiar ºi atunci când inter-venþia unui avocat nu este obligatorie – înainteaoricãrui organism judiciar sau administrativ, inclusivcãile de atac ordinare ºi extraordinare, precum ºiexecutarea hotãrârilor ºi deciziilor;

7. respectarea principiul unitãþii de apãrare: acelaºiavocat acþioneazã în toate fazele procedurilor ºi înposibilele cazuri auxiliare, în anumite domenii definitede barouri;

8. acoperirea diferitelor pãrþi în cadrul procedurilor;9. soluþii extrajudiciare ºi ADR (organisme alterna-

tive de soluþionare a litigiilor) de rezolvare a conflictelor;10. intervenþia unui al doilea avocat în procese de

importanþã excepþionalã ºi/ sau lungi;11. libera alegere a unui avocat pentru apãrare, care

garanteazã independenþa avocatului faþã de judecãtoriºi procurori ºi garanteazã încrederea între client ºiavocat, dintre avocaþii înscriºi la asistenþa judiciarã;acest lucru este esenþial în special în materie penalã.

Este necesarã ºi asistarea avocatului de cãtreexperþi, cazul în care apãrarea impune un raport tehnic

Uneori asistenþa prin avocat implicã ºi exercitareadreptului la interpretare ºi la traducere. Acest drepttrebuie sã fie garantat nu numai pentru acte deprocedurã în care beneficiarul trebuie sã intervinã, dar,



de asemenea, pentru ca el/ea sã fie în deplinã cunoº-tinþã a procedurilor ºi în comunicarea cu avocatul.

În fine, avocatul intervine pentru obþinerea, pe bazãde lege a scutirii de costuri auxiliare: Persoanele carese aflã din punct de vedere financiar sub pragurilestabilite de legislaþiile naþionale trebuie sã aibã accesla instanþele judecãtoreºti, fiind scutite de cheltuieliauxiliare, cum ar fi taxele de înregistrare, publicãri(anunþuri), sarcini fiscale, costuri de depunere a docu-mentelor juridice, de transport ºi altele.

– În cazurile transfrontaliere, deºi existã unstandard pe orizontalã care lasã o anumitã marjãstatelor membre pentru prevederi mai favorabile, suntuneori necesare ºi cheltuieli suplimentare:

– cheltuieli pentru un al doilea avocat – apãraredublã – atâta timp cât este necesarã pentru apãrareabeneficiarului sau atâta timp cât procesul sau stadiulprocesual este deschis în douã sau mai multe þãrieuropene;

– interpretarea ºi traducerea documentelor;– cheltuielile de cãlãtorie pentru beneficiarul care

trebuie sã aparã înaintea autoritãþii unui stat membru,precum ºi cheltuielile de deplasare pentru avocatulsãu;

– cheltuielile legate de efectele hotãrârii pronunþateîn statele membre care au legãturã cu litigiul.

*

Nu poate fi evitatã discuþia cu privire la aspectuleconomic, atâta vreme cât acest drept necesitã ofinanþare adecvatã, fãrã de care – sau în caz de redu-cere a acestuia -nu se pot obþine rezultate eficienteatunci când se asigurã astfel de servicii socio-juridicefundamentale pentru cetãþenii europeni ºi societãþii înansamblu.

Dacã asigurarea protecþiei efective a drepturilorfundamentale ale cetãþenilor se efectueazã cu unanumit cost, injustiþia ºi suferinþa umanã care ardecurge din absenþa acestora ar fi de necalculat.

Sistemului naþional de drept bazat pe garanþii ceasigurã drepturi ºi libertãþi ale persoanelor astfel cumsunt recunoscute de cãtre statele democratice prinprincipiul statului de drept ºi instituþiilor implicate înrealizarea efectivã a respectãrii garanþiilor trebuie sãli se furnizeze conþinutul ºi resursele necesare pentrua le fi garantatã eficienþa lor practicã.

*

Sunt prioritare mãsuri:– pentru cunoaºterea drepturilor ºi a procedurilor

de acces la valorificarea lor;– de administrare corectã a sistemului existent;– de îmbunãtãþire calitativã a apãrãrii efective.

1. Pentru a garanta dreptul la asistenþã judiciarã(gratuitã), sistemul de recunoaºtere ºi de acordare adreptului trebuie sã fie accesibil, simplu ºi eficient.

Utilizarea administrãrii electronice (e-management)cu privire la asistenþa judiciarã este imperios necesarã.

Cererea de asistenþã judiciarã ar putea fi formulatãprin intermediul unei pagini web securizate, care oferãîn mod direct informaþii ºi simulãri economice.Solicitantul poate completa formularele de cerere prinintermediul internetului. Petenþii care posedã o semnã-turã electronicã conformã cu standardele legale potidentifica ºi gestiona orice documentaþie necesarã cuvalabilitate juridicã deplinã prin Internet (de exemplu,obþinerea unei copii dupã declaraþia fiscalã, situaþiafamilialã, º.a.).

Aceastã variantã cu formular electronic, printr-oreþea securizatã, nu ar înlocui, de la început, formu-larele ºi procedurile tradiþionale ci ar fi mai degrabã oopþiune complementarã – eficientã ºi mai ieftinã întermeni de economii financiare, resurse umane ºi demediu.

Un sistem inter-operaþional ar trebui sã fie instituitpe termen lung la nivelul Departamentului de coordo-nare a asistenþei judiciare al UNBR, sistem care sãincludã instanþele, diferite servicii publice ºi barourile.

Ar putea fi, de asemenea, utilizat în viitor ca uninstrument în acest scop, într-o primã etapã, un portalulde informare pentru cetãþeni, agenþi economici, admi-nistraþii, precum ºi pentru membrii profesiilor juridice,care ar include ºi instrumente de informare cu privirela asistenþa judiciarã (gratuitã) ºi la ADR (organismealternative de soluþionare a litigiilor).

În cea de a doua etapã ar trebui ca portalul sãgãzduiascã o serie de servicii care ar putea includeadministrarea electronicã a asistenþei judiciare (gra-tuite), comunicarea securizatã între avocaþii implicaþiîn procese, pentru schimb de opinii, comunicare debune practici etc., un motor de cãutare a unui avocatpentru cetãþenii care nu îndeplinesc cerinþele pentru abeneficia de asistenþã judiciarã (gratuitã) ºi chiarcrearea unei platforme electronice pentru proceduriîn care sunt implicaþi avocaþii.

2. Rolul esenþial al Barourilor în cadrul proceduriide asistenþã judiciarã (gratuitã), supervizarea deon-tologicã asiguratã de Barouri ºi de UNBR în legãturãcu membrii lor, inclusiv prin control privind calitateaserviciilor oferite de avocaþi, trebuie dezvoltat.

Avocaþii au constituit ºi constituie elementulesenþial în protejarea dreptului de acces la justiþie atuncicând acesta nu putea fi exercitat de cãtre cetãþean, prinacordarea de asistenþã juridicã în cadrul asistenþeijudiciare (gratuite).



Importanþa accesului la justiþie, a secretului profe-sional ºi independenþa avocaþilor sunt garanþii careasigura efectivitatea exercitãrii acestui drept.

Justiþiabilii care solicitã accesul la justiþie au nevoiede acces imediat la sfaturi competente ºi profesionisteprecum ºi de îndrumare încã de la începutul proce-sului. Acest lucru poate fi realizat numai prin asigu-rarea unei asistenþe profesionale competentã ºi volun-tarã încã de la primul moment al apariþiei cauzeijuridice ºi pânã la încheierea întregului proces.

Avocaþii au un rol important în furnizarea de infor-maþii cu privire la asistenþa judiciarã (gratuitã). Coduldeontologic al CCBE prevede cã „Un avocat trebuiesã informeze clientul cu privire la disponibilitateaasistenþei judiciare (gratuite), acolo unde este cazul.”(Articolul 3.7.2.)

Educaþia juridicã, inclusiv programele de formarecontinuã, consolideazã competenþele legale, ridicãgradul de conºtientizare a problemelor privind eticaºi drepturile omului, îi instruieºte pe avocaþi în vederearespectãrii, protejãrii ºi promovãrii drepturilor ºi inte-reselor clienþilor lor ºi în vederea sprijinirii bunei admi-nistrãri a justiþiei, în raport cu evoluþiile legislaþiei, alejurisprudenþei ºi doctrinei juridice.

ªi avocaþii implicaþi în acordarea asistentei judiciare(gratuite) ar trebui sã beneficieze de instruire finanþatãde Stat, dat fiind cã sunt actori esenþiali în administrareajustiþiei ºi sunt primele persoane cu care justiþiabiliiiau contact.

Avocaþii trebuie sã fie pe picior de egalitate cu jude-cãtorii ºi procurorii în ceea ce priveºte finanþarea decãtre Stat pentru instruirea practicienilor din profesiilejuridice în domenii legislative (atât drept substanþialcât ºi procedural). Astfel de instruiri ar putea fi desfã-ºurate în comun prin intermediul organismelor deformare deja existente. Organizarea unor astfel deinstruiri, care ar trebui sã fie, totuºi, opþionale, trebuiesã respecte în totalitate independenþa avocaþilor.

Este important ca programele de formare în drepteuropean ºi comunitar sã includã ºi avocaþi ºi sã nu seconcentreze numai asupra judecãtorilor ºi procurorilor.Prioritãþile politice trebuie sã fie însoþite de resursefinanciare adecvate, inclusiv pentru formarea profe-sionala a avocaþilor care realizeazã sarcini ale statului!

Statul trebuie sã susþinã Barourile (inclusiv prinacordarea de sprijin financiar) în pregãtirea ºi formareaprofesionalã continuã a avocaþilor implicaþi în furni-

zarea ºi asigurarea de asistenþã judiciarã (gratuitã) învederea asigurãrii unei furnizãri de servicii de asistenþãjudiciarã (gratuitã) la cele mai înalte standarde posibile.

3. Departamentul de coordonare a asistenteijudiciare din cadrul UNBR trebuie sã adopte masuriconcrete pentru a se atinge þinte precise ale politiciiprofesiei de avocat in domeniu:

a) tratarea asistenþei judiciare (gratuite) ca pe undrept fundamental care garanteazã accesul la justiþieºi permite o apãrare realã ºi efectivã – ºi nu doar oapãrare formalã, care ar trebui sã fie acordatã tuturor,indiferent de reºedinþã sau naþionalitate; asistenþajudiciarã (gratuitã) trebuie consideratã drept o garanþieprocesualã prioritarã;

b) stabilirea unor linii bugetare apte sã asiguredezvoltarea unui sistem eficient de asistenþã judi-ciarã (gratuitã) ºi sprijinirea Consiliilor Barourilor,inclusiv prin supravegherea de cãtre Departamentulde coordonare a asistentei judiciare al UNBR, pentrurealizarea acestui obiectiv;

c) acordarea unei atenþii speciale cu privire laasistarea bãnuiþilor (suspecþilor) proveniþi dingrupuri vulnerabile, activitãþi de prevenire desfã-ºurate în astfel de grupuri pentru cunoaºterea ºiînþelegerea legilor;

d) asigurarea asistenþei judiciare (gratuite) pentrutoate domeniile juridice, jurisdicþii ºi ADR (orga-nisme alternative de soluþionare a litigiilor), inclusivprin asistenþa unui avocat în toate etapele procesuale,dar ºi prin asistenþa unor experþi, traducãtori ºiinterpreþi, precum ºi acoperirea costurilor reclamatede organizarea acestei activitãþi;

e) transmiterea ºi facilitarea accesul liber alcetãþenilor la informaþiile necesare cu privire lamodul în care aceºtia pot beneficia de asistenþã judiciarã(gratuitã);

f) promovarea administrãrii electronice aasistenþei judiciare (gratuite) de cãtre solicitanþi, ºipentru interoperabilitate, de cãtre serviciile publice;

g) evidenþierea ºi promovarea în spaþiul public arolului esenþial al avocaþilor în cadrul procedurilorcu privire la asistenþa judiciarã (gratuitã) dar ºievidenþierea rolului Consiliilor Barourilor privindsupravegherea deontologiei ºi a calitãþii serviciilor;

h) sprijinirea formarii profesionale specifice aavocaþilor care furnizeazã servicii în cadrul asistenþeijudiciare (gratuite).



Motto

„Lupta pentru drepturile omului nuînceteazã niciodatã, pentru cã nimic nueste vreodatã câºtigat: aceastã luptã estestânca lui Sisif, având în plus speranþa”(Jean Paul Costa, preºedinte al CEDO)

Accesul la justiþia europeanã a Curþii Europene aDrepturilor Omului a constituit pentru justiþiabiliiromâni o “ultimã speranþã pentru o justiþie deplinã”,atunci când le-au fost încãlcate drepturi fundamentaleaflate sub sfera de protecþie a Convenþiei.

Mai existã o astfel de aºteptare legitimã din parteajustiþiabilului român ºi a avocaþilor care acþioneazã înacest domeniu de practicã, cã se va ajunge mãcar peaceasta cale la repararea drepturilor încãlcate prinsoluþiile date de instanþele naþionale?

Prezenta analizã îºi propune o analizã a contextuluiîn care au fost adoptate unele dintre cele maiimportante direcþii de acþiune ºi reglementãri, care aucondus în timp la o limitare a posibilitãþilor concreteale Curþii Europene a Drepturilor Omului de a mairãspunde favorabil dezideratelor de dreptate ale justi-þiabililor europeni.

Formalismul excesiv al plângerii introductive acondus la creºterea numãrului de respingeri ca inad-misibile a plângerilor, fãrã a se mai ajunge la analizaefectivã a încãlcãrilor reclamate, situaþie care este denaturã sã ridice o serioasã problemã de limitare aaccesului la protecþia convenþionalã.

Premisa acestei situaþii de schimbare a modalitãtiide filtrare a plângerilor adresate Curþii a constituit-opresiunea exercitatã de numãrul tot mai mare alplângerilor adresate Curþii. De la un numãr de 8400plângeri la nivelul anului 1999, numaãrul acestora acrescut constant, ajungând la 64.300 în 2011, 64.900în 2012, 65.800 în 2013, 56.300 în 2014, 40.650 în2015. De la 837 hotarari pronuntate in perioada1959-1998, s-a ajuns ca un astfel de numãr de hotãrârisã fie pronunþate la nivelul unui singur an (1157 în2011, 1093 în 2012, 916 în 2013, 891 în 2014, 823în 2015). S-a ajuns la o situaþie în care Curtea, victimã

a succesului sãu, sã fie pe cale de a se sufoca datoritãvolumului considerabil al contenciosului pe care îlinregistreazã.

Într-un astfel de context “reforma” Curþii aconstituit obiectul dezbaterilor în cadrul mai multorconferinþe organizate în ultimii ani pe aceastãproblematicã, reprezentative fiind cea de la Interlakendin 2010, cea de la Izmir din 2011, Brighton din 2012,Oslo din 2014, Bruxelles din 2015.

Prezentul studiu îºi propune o analizã a evoluþieiactualelor direcþii de reformã a Curþii ºi a sistemuluide protecþie convenþional ºi a remediilor prin care maipoate fi protejat aplicantul ale cãrui drepturi continuãsã fie încalcate la nivel intern.

I. Analiza contextului decizionalde referinþã privind reformaCEDO

2012 - Declaraþia de la Brighton

Conºtientizându-se rolul ºi impactul CurþiiEuropene a Drepturilor Omului (în continuare“Convenþia”), în aprilie 2012 a fost adoptatã primuldocument de referinþã: Declaraþia de la Brighton1 încadrul conferinþei la înalt nivel, desfãºuratã dininiþiativa preºedintelui Comitetului de Miniºtri aiConsiliului Europei, ce a avut ca temã „Viitorul CurþiiEuropene a Drepturilor Omului”. Cu aceastã ocazie,s-a subliniat importanþa caracterului subsidiar almecanismului european de apãrare a drepturiloromului, s-a analizat ºi evidenþiat rolul marjei deapreciere a statului.

Declaraþia analizeazã cuprinzãtor opþiunile privindrolul Curþii în viitor, considerându-se vital sã se asigureeficacitatea viitoare a sistemului Convenþiei. În acestscop, s-a decis iniþierea unui proces în care sã fieevaluat rolul fundamental ºi natura Curþii. „Viziunea

QUO VADIS CEDO ?

av. Monica Livescu

av. Mãdãlina BoncanBaroul Vâlcea

1 http://www.echr.coe.int/Documents/2012_Brighton_FinalDeclaration_ENG.pdf



pe termen lung trebuie sã garanteze perenitatearolului-cheie jucat de Curte în cadrul sistemului deprotecþie ºi promovare a drepturilor omului în Europa.Dreptul la un recurs individual la Curte rãmâne piatrade temelie a sistemului Convenþiei. Reformele viitoaretrebuie sã consolideze capacitatea acestui sistem dea garanta o examinare rapidã ºi efectivã a încãlcãrilorgrave”.

Ca soluþie s-a conturat un nou concept al marjei deapreciere a statului, expus în pct. 11 ºi 12 al Declaraþiei:„Jurisprudenþa Curþii relevã clar faptul cã statele pãrþise bucurã de o marjã de apreciere a modului în careaplicã ºi implementeazã Convenþia, în funcþie decircumstanþele cauzei ºi de drepturile ºi libertãþilevizate. Acest lucru reflectã faptul cã sistemulConvenþiei este subsidiar garantãrii la nivel naþionala drepturilor omului ºi cã autoritãþile naþionale sunt,în principiu, într-o poziþie mai bunã decât o instanþãinternaþionalã sã evalueze necesitãþile ºi condiþiile lanivel local. Marja de apreciere funcþioneazã în tandemcu supravegherea în cadrul sistemului Convenþiei. Înaceastã privinþã, rolul Curþii este de a verifica dacãdeciziile adoptate de autoritãþile naþionale sunt compa-tibile cu Convenþia, respectând marja de apreciere astatului”.

Conferinþa a invitat Comitetul Miniºtrilor sã adopteinstrumentul de amendare necesar Convenþiei, însensul includerii referinþei la principiul subsidiaritãþiiºi la doctrina marjei de apreciere, aºa cum au fost dez-voltate în jurisprudenþa Curþii, precum si reglementareaunei atribuþii suplimentare ale Curþii, pe care statelepãrþi ar putea-o accepta opþional, de a acorda la cerereavize consultative în privinþa interpretãrii Convenþieiîn contextul unei anumite cauze specifice la nivelnaþional, fãrã a prejudicia caracterul facultativ alopiniilor pentru alte state pãrþi.

Peste 80 de organizaþii neguvernamentale britaniceºi est-europene pentru drepturile omului au fãcut apella acel moment pentru ca iniþiativele de limitare acompetenþelor C.E.D.O. sã nu fie susþinute de auto-ritãþi. S-a apreciat ca modificarea condiþiilor de admisi-bilitate, prin introducerea unor criterii noi sauînãsprirea celor existente, va afecta dreptul la recursindividual ºi nu va fi de naturã sã contribuie la redu-cerea volumului de muncã al Curþii.

Doctrina a apreciat însã cã marja de apreciere astatului este rezultatul unui compromis care poategenera o anumitã insecuritate juridicã. Astfel, au fostexprimate opinii în sensul cã aceasta ar constitui un„paravan juridic superfluu sau mecanism indispen-sabil prin natura sa pentru unii, mizã de cunoaºtere

ºi de putere sau joc de construcþie pentru alþii”2. Deaceea, s-a exprimat opinia cã statele nu trebuie sã aibãîn aceastã privinþã putere nelimitatã. Curtea trebuie sãverifice mereu în ce mãsurã autoritãþile statului audepãºit stricta mãsurã a exigenþelor dificultãþii care ajustificat marja naþionalã de apreciere3.

2013 - Protocoalele 15 ºi 16 la Convenþie

La 24.06.2013, corespunzãtor recomandãrilorcuprinse în Declaraþia de la Brighton este propusProtocolul nr. 15 la Convenþia Europeanã a DreptuluiOmului, în care se subliniazã importanþa roluluiprincipiului subsidiaritatii ºi al marjei de apreciere 4.

Protocolul nr. 15 este un protocol de reformã carecuprinde o serie de amendamente procedurale menitesã eficientizeze funcþionarea Curþii Europene aDrepturilor Omului (CEDO), aspect concret alprocesului de reformã a Curþii, vizând identificareaunui cadru instituþional optim de funcþionare a Curþii.

Prin Protocolul nr. 15 au fost implementate la nivelconvenþional mãsuri menite sã simplifice procedurile,sã accelereze ritmul de analizã a cauzelor ºi sã conducãla clarificarea jurisprudenþei Curþii ºi privesc întrealtele: micºorarea la 4 luni a termenului actual de 6 luni

de la epuizarea cãilor interne de recurs, în carereclamanþii pot sesiza, cu o plângere, instanþa de laStrasbourg; simplificarea respingerii ca inadmisibilã a unei

cauze, în temeiul criteriului prejudiciului minim, prineliminarea condiþiei de examinare anterioarã cores-punzãtoare a acesteia de cãtre instanþele naþionale; înlãturarea posibilitãþii statelor pãrþi de a se opune

desesizãrii unei Camere a Curþii în favoarea MariiCamere, în caz de risc de divergenþã jurisprudenþialã; confirmarea caracterului principial al caracterului

subsidiar al mecanismului european de protecþie adrepturilor omului ºi al doctrinei marjei de apreciere astatelor pãrþi prin introducerea de referiri la acesteelemente în Preambulul Convenþiei.

La 24 iunie 2013 România a semnat Protocolulnr. 15 la Convenþia pentru apãrarea drepturilor omului

2 Fr. Tulkens, L. Donnay, L’usage de la marged’appréciation par la Cour européenne des droits de l’homme.Paravent juridique superflu ou mécanisme indispensable parnature?, în Revue de science criminelle et de droit comparé,vol. I, 2006, pp. 3-23

3 J.Fr. Renucci, Tratat de Drept European al DrepturilorOmului, Editura Hamangiu, Bucureºti, 2009, pp. 807 ºi urm.

4 http://www.echr.coe.int/Documents/Rules_Court_FRA.pdfProtocolul va intra in vigoare, ulterior ratificarii decãtre toate statele membre parte la Convenþie.



ºi a libertãþilor fundamentale.5 Alte 18 state aleConsiliului Europei (din cele 47 de state membre) ausemnat Protocolul nr. 15.6

Preºedintele Curþii Europene de la acea data, DeanSpielmann, sublinia7 ca „reforma Convenþiei trebuiefocusatã pe principiul subsidiaritãþii”, ca expresie aresponsabilitãþii comune, care impune fiecãrui statsemnatar îmbunãtãþirea sistemului judiciar în raportde hotãrârile pronunþate în acelaºi domeniu, aplicareacu grijã de cãtre autoritãþile naþionale a standar-delor Convenþiei, astfel cum rezultã ele din jurispru-denþa Curþii. Acesta a subliniat raportul între evoluþiaîncrederii justiþiabililor în acest forum ºi încãrcareaexcesivã a volumului de muncã al Curþii, care conduceîn mod necesar la gãsirea unor noi condiþii de filtrare.Nu în ultimul rând, a subliniat faptul cã una din noileprovocari ale acestui sistem de protecþie europeanãtrebuie sã o constituie dezvoltarea unui dialog deschisîntre judecãtorul naþional ºi cel european. O deschi-dere mai mare cãtre valorile fiecãrui stat poate contribuila o mai bunã aplicare a Convenþiei, având în vederediferenþele sociale, istorice, politice ale celor 47 statecontractante.

Un alt pas important în punerea în aplicare a dezi-deratelor Declaraþiei de la Brighton a fost Protocolulnr 16 la Convenþie8 (2 octombrie 2013) care prevedeposibilitatea celor mai înalte instanþe ale statelor pãrþisã depunã cereri de solicitare a unui aviz consultativdin partea Curþii cu privire la chestiuni de principiureferitoare la interpretarea sau aplicarea drepturilor ºilibertãþile definite în Convenþie sau în protocoalele sale.Acesta va intra în vigoare dupã ce un minim de 10state îl vor semna ºi ratifica, dar numai în ceea cepriveºte acestea din urmã.

La 18.11.2013 a fost lansat apelul public alConsiliului Europei în ceea ce priveºte Viitorul petermen lung al sistemului Convenþiei Europene aDrepturilor Omului ºi al Curþii Europene a DrepturilorOmului. Acest proces îºi propunea sã examineze

viitorul sistemului Convenþiei, prin realizarea uneianalize exhaustive a modului în care sistemulConvenþiei ar putea fi menþinut în esenþã în forma saactualã, precum ºi a unei revizuiri mai substanþiale cuprivire la modul în care cererile sunt rezolvate prinsistemul Convenþiei în vederea reducerii numãruluide cazuri care trebuie sã fie abordate de cãtre Curte.

Informaþiile, propunerile ºi opiniile primite au fostanalizate de cãtre un grup compus din experþi naþionali,desemnaþi de cãtre guvernele statelor membre aleConsiliului Europei ºi de experþi externi ce au fostsintetizate într-un material publicat la finele anului2015.9

Schimbarea radicalã a jurisprudenþei Curþii într-oserie de situaþii generate de efectele crizei economice10,

5 http://www.conventions.coe.int/Treaty/EN/treaties/html/Prot15ECHR.htm.

6 Protocolul nr. 15 va intra în vigoare în prima zi a luniicare urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data lacare toate pãrþile contractante ale Convenþiei îºi vor fi exprimatconsimþãmântul pentru intrarea sa în vigoare.

7 Conferinþa „Judgments of the European Court of HumanRights. Effects and Implementation”, Institute for InternationalLaw, Goettingen University, 20-21 septembrie 2013 http://echr.coe.int/Documents/Agenda_20130920_Goettingen_ENG.pdf;http://www.echr.coe.int/Documents/Speech_20130920_Spielmann_Gottingen_ENG.pdf.

8 http://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=basictexts&c=fre#n13739065762426722539893_pointer

9 A se vedea infra , privind analiza anului 201510 Decizia de inadmisibilitate din 15 mai 2012, în cauza

Constantin Abãluþã ºi alþii c. României- Reducerea pensiilorcadrelor militare prin Legea nr. 119/2010, consideratã compa-tibilã cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie.Curtea a considerat cã „statele pãrþi la Convenþie dispun de omarjã largã de apreciere pentru reglementarea politicii lorsociale, datã fiind cunoaºterea directã a propriei societãþi ºia nevoilor sale, autoritãþile naþionale sunt, în principiu, celmai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvateîn atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltu-ielile ºi veniturile publice”

Deciziile de inadmisibilitate din 6 decembrie 2011, încauzele Felicia Mihãieº ºi Adrian Gavril Senteº c. României.Reducerea salariilor cu 25% prin Legea nr. 118/2010 privindunele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibruluibugetar, consideratã compatibilã cu art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie

Solutia reprezenta un reviriment jurisprudenþial faþã dehotãrârile anterioare (cauza Kjartan Ásmundsson c. Islandei,2004, cauza Moskal c. Poloniei, 2009, cauza Banfield c.Regatului Unit, 2005, cauza Stec ºi alþii c. Regatului Unit,Hotãrârea din 12 aprilie 2006, cauza Bucheò c. RepubliciiCehe, Hotãrârea din 26 noiembrie 2002, §§ 73-75) doar dinperspectiva în care se subliniase obligaþia autoritãþilor publicede a menþine un just echilibru între interesul general ºiimperativele protecþiei drepturilor fundamentale ale persoanei,echilibru care nu este menþinut ori de câte ori, prin diminuareadrepturilor patrimoniale, persoana trebuie sã suporte o sarcinãexcesivã ºi disproporþionatã. În aceste situaþii, se constatasecã existã o încãlcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenþie,determinatã de încãlcarea caracterului rezonabil ºi propor-þional al diminuãrii drepturilor patrimoniale, criterii pe careCurtea nu le-a mai avut în vedere în cauza mai sus analizatã.

Decizia de inadmisibilitate din 4 septembrie 2012 în cauzaDumitru ºi alþii c. României. Eºalonarea plãþii drepturilorsalariale recunoscute prin hotãrâri judecãtoreºti interneconsideratã rezonabilã ºi compatibilã cu art. 6 din Convenþie

În acest mod, Curtea ºi-a reconsiderat jurisprudenþaanterioarã : Hornsby c. Greciei, Hotãrârea din 19 martie 1997,



în care s-a dat eficientã marjei de apreciere a statului,a condus la sesizarea11 direcþiei în care se îndreaptaCurtea ºi mai ales asupra afectãrii aplicanþilor de aceastãschimbare de direcþie. Ne întrebam în 2013 în cemasurã “Va mai oferi Curtea Europeanã a DrepturilorOmului o „justiþie justã” justiþiabililor europeni ºi îºiva pãstra rolul de „gardian” al drepturilor omuluipe care l-a reprezentat pânã în prezent? Sau va fi totmai mult o Curte a drepturilor statelor, în care „marjade apreciere” sã prevaleze faþã de încãlcãrilereclamate de justiþiabilii europeni ?”

Pornind de la întrebarile de mai sus, ca urmare aevoluþiei rolului conceptului „marjei de apreciere” înaplicarea normelor Convenþiei, tendinþele ce seîntrevãd ca urmare a adoptãrii Declaraþiei de laBrighton, ridica tot mai mult un semnal de alarmã cuprivire la protecþia viitoare a drepturilor omului, dinperspectiva limitarii accesului la jurisdicþia CurþiiEuropene a Drepturilor Omului.

Faptul cã s-a ajuns la situaþia în care Curtea sã fiepe cale de a se sufoca datoritã volumului considerabilal contenciosului pe care îl inregistreazã, nu ar trebuisã conducã la denegarea de dreptate prin impunereaunor noi bariere pentru justiþiabili sau prin acordareaunei ponderi mult prea mari marjei de apreciere astatelor, în condiþiile în care nu s-au creat suficientemecanisme interne care sã înlocuiascã mecanismulde aplicare directã al Convenþiei ºi un nivel deprotecþie suficientã a drepturilor garantate deConvenþie. În aceste condiþii, riscul denegãrii de dreptatenu mai este o simplã ipotezã de ºcoalã, impunându-se„reforma reformei”, deoarece este în joc credibilitateamecanismului european de protecþie, dar mai alesdreptul de acces la jurisdicþia Curþii pentru cetãþeni.

Dacã „reforma” este redusã doar la accentuareaformalismului excesiv în analiza admisibilitãþii plân-gerilor ºi accentuarea tendinþei de lãrgire a marjei de

apreciere a statelor, atunci este necesarã o amplãdezbatere asupra satisfacþiei durabile acordate cetãþe-nilor europeni de sistemul european de protecþie caresã aibã ca prioritãþi astfel de coordonate. Asa cumspuneam in studiul citat, „ar fi regretabil sã neîndreptãm spre o Curte a drepturilor statului ºi totmai puþin o Curte a Drepturilor Omului.”

“Reforma” a evoluat însa în acelaºi sens.

2014 – Noul Regulament al Curþii

La 1 ianuarie 2014, a intrat în vigoare un nouregulament, din analiza cãruia reieºea formalismulexcesiv adoptat de Curte cu privire la plângereaintroductivã, sancþiunea nerespectãrii cerinþelor deformã ale “formularului” plângerii.

Noul art. 47 din Regulamentul Curþii a înãspritcondiþiile de sesizare a Curtii. Aceastã modificare, careeste însoþitã de o nouã instrucþiune practicã, aduce douãmodificãri majore la criteriile care permit sã se stabi-leascã dacã o cerere trebuie sã fie respinsã sau atribuitãunei formaþiuni judiciare din cadrul Curþii. În primulrând, noul formular de cerere trebuie sã fie completatîn integralitate ºi însoþit de toate documentele justi-ficative relevante, sub sancþiunea de a nu fi examinat.În al doilea rând, cererea va fi în principiu declaratãinadmisibilã ca tardivã dacã formularul de cerere saudosarul cauzei sunt completate dupã expirareatermenului de ºase luni.

Formalismul excesiv a devenit scutul Curþii în faþavolumului ridicat de plângeri cu care era sesizatã.

S-a realizat si un Ghid practic de admisibilitate12,care detaliazã normele ºi jurisprudenþa aplicabileadmisibilitãþii, în acord cu prevederile pct. 6 dinDeclaraþia de la Interlaken din 19 februarie 2010 cu

§ 40; Bourdov c. Rusiei, nr. 59.498/00, § 34 „neexecutarea decãtre un stat contractant a unei hotãrâri judecãtoreºtipronunþate împotriva acestuia poate constitui o încãlcare adreptului oricãrei persoane de acces la instanþã, consacratla art. 6 parag. 1 din Convenþie”; Jasiûnienë c. Lituaniei,Hotãrârea din 6 martie 2003, § 27, Qufaj Co. Sh.p.k. c. Albaniei,Hotãrârea din 18 noiembrie 2004, § 28; Beshiri ºi alþii c.Albaniei, Hotãrârea din 22 august 2006, § 60, în care a reþinutîncãlcarea art. 6 parag. 1 din Convenþie în situaþia neexecutãriihotãrârilor judecãtoreºti, cu motivarea cã „o autoritate publicãnu poate invoca lipsa de resurse pentru neplata unei datoriiîntemeiate pe o hotãrâre judecãtoreascã.

11 Monica Livescu, Curtea Europeana a DrepturilorOmului sau Curtea Europeana a Drepturilor Statului, publicatin volumul “IN HONOREM CORNELIU BIRSAN”, EdituraHamangiu, Bucuresti, 2013, pp. 605 si urm.

12 http://www.echr.coe.int/Documents/Admissibility_guide_RON.pdf

In Cuvantul inainte al Ghidului, presedintele Curtii – DeanSpielman, arata ca: “La 1 noiembrie 2014, aproximativ 78000 de cauze erau pendinte în faþa formaþiunilor judiciare aleCurþii. Deºi numãrul de cereri înscrise pe rolul Curþii a scãzutcu aproape 50% în ultimii trei ani, acesta rãmâne foarte im-portant, fiind vorba despre cauze înaintate unei instanþeinternaþionale, ºi continuã sã ameninþe eficienþa dreptului derecurs garantat de Convenþie. Cunoaºtem din experienþã cãmarea majoritate a acestor cereri (92% din cele soluþionate în2013) se va lovi de un motiv de inadmisibilitate ºi vor fi, înconsecinþã, respinse de Curte. Cu toate acestea, ele vor trebuisã fie examinate de juriºti ºi de judecãtori înainte de a firespinse. Ele îngreuneazã rolul Curþii ºi încetinesc astfelexaminarea cererilor legitime care respectã condiþiile deadmisibilitate ºi care pot avea ca obiect încãlcãri grave aledrepturilor omului. (…)”



privire la reforma Curþii, prin care se solicitase „statelorpãrþi ºi Curþii sã asigure punerea la dispoziþia poten-þialilor reclamanþi a unor informaþii obiective ºicomplete privitoare la convenþie ºi la jurisprudenþaCurþii, în special la procedura de depunere acererilor ºi la criteriile de admisibilitate” .

Curtea a avut în vedere totodatã ºi constatarea,exprimatã chiar de preºedintele Curþii, Dean Spielman,în preambulul Ghidului, cã “Experienþa ºi statisticilesus-menþionate aratã în mod clar cã majoritateareclamanþilor individuali nu au o bunã cunoaºtere acondiþiilor de admisibilitate. Se pare cã acest lucru estevalabil ºi pentru un numãr mare de consilieri juridiciºi practicieni în domeniul dreptului. (…) Ghidul areca obiect sã permitã avocaþilor sã îºi sfãtuiascã cel maibine clienþii asupra ºanselor de admisibilitate a cauzeiºi sã reducã numãrul de cereri vãdit inadmisibile.”

Ghidul se adreseazã în principal practicienilordreptului, în special avocaþilor care au vocaþia sã repre-zinte reclamanþii în faþa Curþii. Toate criteriile deadmisibilitate prevãzute la art. 34 (cereri individuale)ºi la art. 35 (condiþiile de admisibilitate) din Convenþieau fost examinate în lumina jurisprudenþei Curþii.Chiar Ghidul subliniaza ca:”În mod evident, dacaanumite noþiuni, precum termenul de ºase luni sauepuizarea cãilor de recurs interne, sunt mai uºor dedefinit”, altele, precum „lipsa vãditã de fundament”,care poate fi declinatã aproape ad infinitum, sau compe-tenþa Curþii ratione materiae ori ratione persoane, nuau suficientã previzibilitate în interpretare.

Menþiunea expresã din Ghid, în sensul cã “nuobligã în niciun caz Curtea în interpretarea criteriilorde admisibilitate”, este de naturã sã creeze o ºi maimare imprevizibilitate ºi lipsã de transparenþã cuprivire la viziunea Curþii în pronunþarea unor situaþiide inadmisibilitate.

Chiar dacã scopul declarat al Ghidului era facili-tarea redactãrii unei plângeri în raport de noile rigoriprocedurale ºi de formatul nou al plangerii, introdusprin Regulamentul modificat, practicienii dreptului dinaceastã sferã de practicã se plâng cã nu este asiguratão accesibilitate suficientã a procedurii, din perspectivacunoaºterii transparente a mecanismului de filtrare ºide stabilire a regimului inadmisibilitãþilor în raport decare se pronunþa soluþiile judecãtorului unic.

2015 - Raportul Comitetul Director pentruDrepturile Omului cu privire la “Viitorul

sistemului Conventiei Europene”

În urma analizarii propunerilor transmise în urmaapelului public lansat în anul 2013, precum ºi în urmaexaminãrii deficienþelor sistemului de cãtre specialiºtiîn drepturile omului, la finele anului 2015 Comitetul

Director pentru Drepturile Omului ( in continuare“Comitetul”) a redactat un raport cu privire la Viitorulsistemului Conventiei Europene13.

În raportul Comitetului au fost propuse o serie desoluþii de reformare a sistemului. Acesta a subliniatcã punerea în aplicare inadecvatã a Convenþiei de cãtrestatele pãrþi rãmâne printre principalele provocãri decare se loveºte sistemul convenþional:

„( i) Astfel, ca prim remediu, Comitetul a propus:În situaþia în care, esenta unei obligaþii legalestipulate de Convenþie, care impune statelor parti sãse conformeze hotãrârilor definitive ale Curtii în litigiiîn care acest stat nu a avut calitate procesuala estenegatã, Comitetul menþioneazã cã Înaltele pãrþi con-tractante ar putea reflecta mai bine asupra principiilorgenerale cuprinse în hotãrârile deja pronunþate decãtre Curte împotriva altor Înalte pãrþi contractante,în vederea prevenirii altor posibile încãlcãri. În acestsens, identificarea practicilor bune, referitoare latipuri de mãsuri concrete care pot fi adoptate, arputea avea efecte pozitive.

( ii) Comitetul considerã cã formarea profesionala,precum si activitatile de conºtientizare a Convenþieiºi a jurisprudenþei Curþii sunt extrem de prioritatepentru a remedia deficientele în ceea ce privestepunerea în aplicare a Convenþiei. Recunoscând înacelaºi timp eforturile deja fãcute de catre toate pãrþileinteresate, Comitetul subliniazã necesitatea:

a. de a oferi, în temeiul unei baze structurate, posi-bilitãþi de formare mai bine orientate, adaptate fiecaruistat membru, profesioniºtilor din domeniul juridicimplicaþi (de exemplu, înalþilor funcþionari, precum ºijudecãtorilor, procurorilor ºi avocaþilor), prin care sãse abordeze problemele legate de punerea în aplicarea Convenþiei în fiecare stat membru, utilizând lamaximum întregul potenþial al programului de formarepan-europeanã pentru drepturile omului pentruprofesioniºti (Programul HELP14) al Consiliului Europei.

13 Rapport du CDDH sur l’avenir à plus long terme dusystème de la Convention européenne des droits de l’homme,Addendum disponibil prin accesarea link-ului http://www.coe.int/t/dghl/standardsetting/cddh/reformechr/CDDH(2015)R84_Addendum%20I_FR-Final.pdf

14 Programul European pentru Formarea Juriºtilor înDomeniul Drepturilor Omului (Programul HELP) asistã statelemembre ale Consiliului Europei (CoE) în implementareaConvenþiei Europene a Drepturilor Omului (CEDO) la nivelnaþional, în conformitate cu Recomandarea Comitetului deMiniºtri (2004) 4, cu Declaraþia de la Brighton din 2012,precum ºi cu Rezoluþia 1982 (2014) a Adunãrii Parlamentare.Aceasta se realizeazã prin consolidarea capacitãþii judecã-torilor, avocaþilor ºi procurorilor din toate cele 47 de statemembre de a aplica CEDO în exercitarea atribuþiilor lor



b. de a intensifica eforturile în ceea ce priveºtetraducerea (a unor extracte) din hotararile deprincipiu ºi / sau elaborarea unor rezumate aleacestor hotãrâri în limbile naþionale, în special cuscop educaþional ºi de formare;

( iii) Stabilirea, în mãsura în care este necesar, aunor “puncte de contact” pe problematica drepturiloromului în cadrul autoritatilor executive, judiciare ºilegislativ, aceste autoritati în cauzã ar trebuiîncurajate, în special,dacã nu exista modele pertinentede integrare în cadrul organismelor guvernamentale.Aceste “puncte de contact” ar putea fi solicitate sãofere consiliere cu privire la aspectele referitoare laConvenþie.

(iv) Existã întotdeauna necesitatea de a îmbunãtãþicãile interne de recurs, fie prin crearea unor noi cãide atac (inclusiv preventivã, judiciarã sau în alt mod),fie prin interpretarea cãilor de atac existente sau adreptului procedual intern, în conformitate cuobligaþiile care decurg din articolul 13 din Convenþie.Problematica cãilor de atac interne trebuie sã fie încentrul oricãrei activitãþi pentru a sprijini punerea înaplicare a Convenþiei la nivel naþional, cât ºi în acti-vitatea tematicã a comitetelor relevante ale ConsiliuluiEuropei, în special cele care implicã reprezentanþiisistemelor jurisdicþionale naþionale (judecãtori,procurori, etc.).

( v) Guvernele ar trebui sã informeze pe deplinparlamentele cu privire la interpretarea ºi aplicareastandardelor Convenþiei, inclusiv compatibilitatea(proiectelor) de legi cu Convenþia.

( vi) O expertizã corespunzatoare, cu privire laaspectele legate de Convenþie, ar trebui, dupã caz, sãfie pusã la dispoziþia parlamentarilor prin stabilireaunor structuri parlamentare de evaluare a proble-maticii drepturilor omului ºi / sau prin susþinerea unuisecretariat specializat ºi / sau prin garantareaaccesului la o expertiza imparþialã în legislaþia dreptu-rilor omului, dacã este cazul, în Cooperarea cuConsiliul Europei.

( vii) De asemenea,Comitetul a subliniat importanþaaccesãrii cu mai mare încredere a mecanismelor exis-tente la nivelul Consiliul Europei (printre care, Comisiade la Veneþia), care oferã posibilitatea de a examinacompatibilitatea legilor cu normele Convenþiei.

( ix) Comitetul reitereazã rolul important pe carestructurile nationale competente in sfera drepturilor

omului si societatea civilã il pot avea în punerea înaplicare a Convenþiei. De asemenea, acesta îºi reite-reazã sprijinul pentru înfiinþarea unor instituþii naþio-nale independente specializate in Drepturile omuluiºi încurajeazã existenta unor condiþii adecvate, la nivelnaþional, pentru îndeplinirea misiunii lor în sferadrepturilor omului.

Comitetul incurajeaza statele pãrþi sã implice totiactorii nationali pertinenti in implementarea Convenþiei.Comitetul considera cã o activitate sistemicã de punereîn aplicare a standardelor Convenþiei ar trebui sãacopere toate aspectele relevante.15".

2016 - Modificarea Regulamentului Curþii

La 14 noiembrie 2016 se modificã din nouRegulamentul Curþii16. Din analiza acestuia reiese, cãuna dintre soluþiile actuale de eficientizare a activitãþiiCurþii a rãmas tot abordarea unui formalism excesivîn analizarea plângerilor.

II. Efectele reformei reflectateîn analizele statisticeale activitãþii Curþii

Varietatea soluþiilor pentru aplicarea mai eficientãa Convenþiei propuse în Raportul Comitetului nu auprodus înca rezultate.

Analizele statistice ale activitãþii Curþii din ultimiiani17 confirmã aceastã situaþie.

Analiza statisticã a activitãtii Curþii pentru anul2015, publicat în martie 2016, evidentiazã în conti-nuare un numãr ridicat de hotãrîri ale judecatoruluiunic prin care a respins ca inadmisibile 43.135 deplângeri adresate Curþii18. Dintre acestea 4180 aparþincauzelor contra României.

Din 2011 pânã în 201619 se observã o scãdere a

profesionale curente. Website-ul HELP este o platformã curesurse pentru formarea la distanþã ºi individualã cu privire lastandardele CEDO ºi cele europene în domeniul drepturiloromului.

Mai multe detalii la link-ul http://help.elearning.ext.coe.int/

15 Extras din concluziile Comitetului Director alDrepturilor Omului in Capitolul 2 al Addendumului: “Solutiiposibile de implementat in afara structurilor deja existente”.

16 http://www.echr.coe.int/Documents/Rules_Court_FRA.pdf

17 http://www.echr.coe.int/sites/search_eng/pages/search.aspx#{%22fulltext%22:[%22\%22analyse%20statistiques\%22%22],%22sort%22:[%22createdAsDate%20Descending%22],%22contentlanguage%22:[%22FRE%22]}

18 http://www.echr.coe.int/Documents/Facts_Figures_2015_FRA.pdf

19 http://www.echr.coe.int/Documents/Stats_analysis_2011_FRA.pdf



numãrului cererilor declarate ca inadmisibile direct decatre judecãtorul unic: 50677 în 2011, 48 350 în 2012,45 700 în 2013, 43 450 în 2014, 27 050 în 2015,27300 în 2016. În analizele din 2014, 2015, si 2016se reþine ca explicaþie a situaþiei faptul cã “exigenþeleimpuse de art. 47 din Regulament îºi fac efectele.”

Cu toate acestea, la 2 ani de la publicareaAddendumului cu recomandãri ºi soluþii de cãtreComitet, analiza statisticã20 publicatã în luna ianuarie2017 pentru activitatea Curþii din anul 2016 nu esteîmbucurãtoare pentru justiþiabili ºi avocaþi. Se constatãcã au fost respinse ca inadmisibile de judecãtorul unic,de o camerã sau de un comitet 36 579 de cereri indivi-duale, dintre care 30 998 de judecãtorul unic.

Este relevantã ºi situaþia statisticã cuprinsã înRaportul Curþii pentru anul 2016, din care rezultã cãcererile individuale în care Guvernul Roman este pârâtau fost respinse ca inadmisibile dupã cum urmeazã:7096 în 2014, 4180 în 2015, 4089 în 2016.

Prin raportare la alte þãri similare ca numãr de cereriadresate Curþii se înregistreazã la nivelul anului 2016urmãtoarele date statistice în privinþa respingerilor cainadmisibile: Rusia – 6365; Ucraina – 4188; Turcia –4042; Polonia – 2246; Italia 2695. În schimb, alte þãriînregistreazã statistici mult mai reduse în privinþanumãrului de inadmisibilitãþi ale plângerilor: Grecia -455; Regatul Unit – 360; Franþa 874; Bulgaria 907;Moldova -750; Spania - 557.

În concluziile raportului statistic pentru anul 2016se subliniazã cã, în 2017, Curtea ºi Grefa sa “vor

continua sã se gândeascã la noi metode de lucru ºi lanoi abordãri pentru a simplifica în continuareprocedurile pentru diferite categorii de plângeri.”

Sunt uºor de estimat care vor fi efectele acestei“simplificãri” în solutionarea cererilor asupra protecþieireale a dreptului de acces al aplicanþilor.

III. Concluzii ºi propuneri

Analiza unei situaþii pe baza indicatorilor statisticiare o importanþã deosebitã pentru persoanele investitecu autoritatea de a elabora ºi decide în domeniul supusanalizei, dar si pentru spaþiul economic sau social,pentru exponenþii mediului universitar academic,pentru formatorii din domeniul analizat, pentru cerce-tãtorul aplecat asupra înþelegerii mecanismelorprofunde ale evoluþiei societãþii, deci pentru toatepersoanele ºi, în special, pentru cei care au rolul de aadopta politici benefice societãþii si sistemului judiciarin special, în dinamica lor.

De aceea am considerat necesar sã aducem înanaliza noastrã ºi situaþiile statistice mai sus prezentate,care ne ajutã în formularea unor concluzii ºi propunericare sã îmbunãtaþeascã accesul la procedura în faþaCurþii, dar ºi eficientizarea mecanismelor de protecþieinternã a drepturilor garantate de Convenþie.

Eforturile susþinute de la nivelul Consiliului Europeiºi al Curþii Europene prin care se încearcã identificareacarenþelor sistemului convenþional, a posibilelorremedii ºi de elaborare a unor soluþii concrete, care sãasigure viabilitatea sistemului de protecþie al Convenþieinu sunt însã corelate cu un efort la fel de susþinut alautoritãþilor naþionale.

Încãlcãrile continue ale normelor Convenþiei lanivel naþional, lipsa unor remedii suficiente la nivelintern, corelat cu lipsa unui acces suficient la proceduraîn faþa Curþii în raport de rigorile ºi limitãrile mai susexpuse, nu fac decât sã nascã îngrijorare cu privire laasigurarea garanþiilor de protecþie a drepturilorgarantate de Convenþie pentru justiþiabilii români.

A. Numãrul foarte mare de plângeri adresate dejustitiabilii români Curþii Europene, care situeazãRomânia în primele poziþii ale unui clasament negativ,denotã fãrã urmã de echivoc nerespectarea dispozi-þiilor Convenþiei Europene de catre instanþele româneºi faptul cã judecãtorul naþional refuzã sã fie “primuljudecãtor” care urmãreºte ºi aplicã Convenþia.

Se poate aprecia din acest punct de vedere cã existão rezervã în aplicarea în dreptul intern a mecanis-mului constituþional prevãzut de dispoziþiile art. 20alin. 2 din Constituþia României: „Dacã existã

http://www.echr.coe.int/Documents/Stats_analysis_2012_FRA.pdf

http://www.echr.coe.int/Documents/Stats_analysis_2013_ FRA.pdf

http://www.echr.coe.int/Documents/Stats_analysis_2014_FRA.pdf

20 http://www.echr.coe.int/Documents/Stats_analysis_2016_FRA.pdf

“Odatã cu eliminarea cumulului de cereri vãdit inad-misibile, numãrul productivitatii globale se aºtepta sã scadãîn mãsura care era generat de examinarea unui numar mare decereri, care conducea la creºterea acestuia. Faptul, de a se con-centra asupra cererilor de o anumita complexitate, conduce laexaminarea unui numar mai scãzut de cauze.Dacã adãugãm laaceasta creºterea numãrului de cereri noi, rezulta o creºtere anumãrului de cauze pendinte, dupã doi ani de diminuare.Creºterea numãrului de cereri considerate prioritare ce au fostexaminate ºi fata de care s-au pronuntat decizii reprezinta oevoluþie pozitivã, dar nu va fi suficientã pentru a se ajunge lao reducere semnificativã a cumulului/numarului de cauze aunei Camerei. De aceea, în 2017, Curtea ºi Grefa sa vor con-tinua sã se gândeascã la noi metode de lucru ºi de noi abordãripentru a simplifica în continuare procedurile pentru diferitecategorii de plângeri.”



neconcordanþe între pactele ºi tratatele privitoare ladrepturile fundamentale ale omului, la care Româniaeste parte, ºi legile interne, au prioritate reglementãrileinternaþionale, cu excepþia cazului în care Constituþiasau legile interne conþin dispoziþii mai favorabile.”

De asemenea existã o rezervã ºi în aplicarea decãtre judecãtorul naþional a Recomandãrii (2004)5a Comitetului de Miniºtri cãtre statele membre privindverificarea compatibilitãþii proiectelor de lege, alegilor in vigoare ºi a practicilor administrative custandardele impuse de C.E.D.O.21 care prevede: “pentru asigurarea compatibilitatii, este suficient

sã se procedeze la schimbãri de jurisprudenþã ºi depracticã. În conformitate cu sistemul juridic al unorstate membre, compatibilitatea ar putea fi asiguratãprin simpla neaplicare a mãsurilor legislativerespective” (pct.12 din Anexa); “verificarea (compatibilitatii legilor în vigoare

ºi a practicii administrative de cãtre instituþiile judi-ciare) poate avea loc în cadrul procedurilor judiciare.”( pct.III.28 din Anexã)

Prin urmare, judecãtorul naþional, verificând com-patibilitatea legii interne cu standardele de protecþieimpuse de CEDO ºi jurisprudenþa sa relevantã, vaputea proceda la o schimbare de jurisprudenþã ºi depracticã prin neaplicarea legii stabilite ca incompatibile.

Aceste dispozitii constituþionale sunt destul de rarluate in considerare de instanþele naþionale, pentru a-ºimotiva soluþii care sã aibã la bazã aplicarea cu priori-tate a Convenþiei ºi a jurisprudenþei sale relevante, denaturã a asigura o protecþie sporitã drepturilor omului.

În acelaºi timp justiþiabilul nu are garantat într-omasurã sporitã accesul direct la procedurile consti-tuþionale, în masura în care hotarârea instanþei constitu-þionale ar putea fi un remediu al încãlcarii unui dreptgarantat de Convenþie, în situaþia în care s-ar pronunþaasupra constitutionalitãþii unei norme interne prinraportare la drepturile garantate constituþional ºi maiales asupra conformitãþii acelei norme cu normaconvenþionalã în materia protecþiei drepturilor omului.Procedurile iniþiate de cãtre cei interesaþi în faþainstanþei de contencios constituþional sunt filtrate prinintermediul instanþelor în faþa cãrora se ridicã excepþiade neconstituþionalitate. În acest din urmã caz însã,instanþele naþionale beneficiazã de o marjã de apreciereîn privinþa necesitãþii sesizãrii instanþei constitu-þionale.22

B. Identificãm o nevoie de dezbatere la nivelinstituþional ºi profesional cu decidenþii în privinþamecanismelor de acceptare a direcþiei în care seîndreaptã viitorul Curþii, al procedurii în faþa Curþiiîn ceea ce priveste lãrgirea marjei de apreciereacordatã statelor. Semnarea de cãtre România aProtocolului 15 la Convenþie încã din iunie 201323,aproape imediat dupã deschiderea procedurilor desemnare de cãtre þarile membre ale Consiliului, denotãcã statul roman, aflat între “campionii” la numãrul deplângeri adresate Curþii pentru încãlcãri ale drepturiloromului, doreºte sã reducã rãspunderea sa, prinlimitarea accesului cetãþenilor România la proceduraîn faþa Curþii.

Este esenþialã în acest sens implicarea reprezen-tanþilor societãþii civile, a organizaþiilor pentru protecþiadrepturilor omului ºi, nu în ultimul rând, a avocaþilor –prin organele lor reprezentative, datã fiind misiuneaavocaþilor consacratã în art. 2 alin. 2 din legea 51/199524

ºi din Codul deontologic al avocaþilor europeni25, îndialogul instituþional cu reprezentanþii României încadrul Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei ºicu cei din cadrul Comitetului de Miniºtri ai ConsiliuluiEuropei.26

Între obiectivele prioritare ale României la ConsiliulEuropei se aflã ºi “susþinerea eforturilor de reformã aCurþii Europene a Drepturilor Omului , atât prinmodalitãþi de creºtere a eficienþei acesteia, ce nuimplicã modificarea actualului cadru juridic, cât ºi,în cazul în care este necesar, prin amendamente adusecadrului convenþional (Convenþia Europeanã aDrepturilor ºi Libertãþilor Fundamentale Omului ºiprotocoalele adiþionale) ».27

21 Adoptata la 12.05.2004, la cea de-a 114 a sesiune22 Ioana Spiridonescu “ Jurisdictiile constitutionale în

jurisprudenta CEDO” , 2010, Sursa disponibila la link-ul :h t tp s : / /www. ju r id i ce . ro /110696 / ju r i sd i c t i i l e -

constitutionale-in-jurisprudenta-cedo.html

23 In conditiile in care pana in prezent doar 19 din cele 47state membre au semnat Protocolul

24 Art. 2 alin. (2) Avocatul promoveazã ºi apãrã drepturile,libertãþile ºi interesele legitime ale omului.

25 1.1. Misiunea avocatuluiÎntr-o societate întemeiatã pe respect faþã de justiþie,

avocatul îndeplineºte un rol special. Îndatoririle avocatuluinu se limiteazã doar la executarea fidelã a unui mandat încadrul legii. Avocatul trebuie sã vegheze la respectul Statuluide drept ºi a intereselor celor ale cãror drepturi ºi libertãþi leapãrã.

26 Comitetul de Miniºtri al Consiliului Europei este organulexecutiv-decizional a Consiliului Europei. El include miniºtriiafacerilor externe ai statelor membre ale Consiliului Europei,reprezentaþi prin ambasadori ºi/sau alþi diplomaþi delegaþi prinoficiile Reprezentanþilor permanente la Strasbourg (Delegaþi).În colaborare cu Adunarea Parlamentarã a Consiliului Europei,Comitetul de Miniºtri este gardianul valorilor fundamentaleale Consiliului ºi monitorizeazã respectarea de cãtre statelemembre a angajamentelor lor.

27 https://www.mae.ro/node/5483



Or, în stabilirea unor astfel de obiective este necesarsã se þinã seamã de nevoile protecþiei reale a drepturiloromului prin mecanisme ºi reglementãri inclusiv la nivelconvenþional adaptate specificului naþional, specific încare se identificã încã existenþa unor deficienþe în asigu-rarea nivelului de protecþie al drepturilor fundamentalecorespunzãtor standardelor CEDO.

În cadrul unui astfel de dialog profesional ºi insti-tuþional cu reprezentanþii statului în organele decidenteale Consiliului Europei, precum ºi cu cei din cadrulmecanismelor interne de aprobare a Protocoalelor laConvenþie (parlament, guvern) ºi cu emitentul regle-mentãrilor specifice (Curtea) este necesar a fi aduseîn atenþie urmãtoarele aspecte de naturã sã asigureaccesul justiþiabililor români la protecþia asiguratãde mecanismul CEDO:

1.Transparentizarea criteriilor de admisibilitateale unei cereri, având în vedere forma actualã aformularului plângerii

Formalismul excesiv al verificãrii condiþiilor decompletare a formularului impune menþionareaprecisã, clarã ºi fãrã urmã de echivoc a condiþiilor cetrebuie respectate la redactarea unei cereri ºi a crite-riilor de admisibilitate aplicate de Curte; oferirea unuimodel orientativ al unei cereri admisibile. În jurispru-denþa sa Curtea a analizat sfera de aplicare a art. 6 dinConvenþie atunci când legislaþia referitoare laformalitãþile ºi termenele care trebuie respectate pentrua formula un recurs sau aplicarea acesteia împiedicajustiþiabilul sã se prevaleze de o cale de atac dispo-nibilã (Miragall Escolano ºi alþii împotriva Spaniei,Zvolsky ºi Zvolska împotriva Republicii Cehe, pct. 51).

De asemenea se pune o problemã de încãlcare aart. 6 atunci când existenþa unor bariere proceduraleîmpiedicã sau limiteazã posibilitãþile de a sesiza oinstanþã. O interpretare deosebit de riguroasã datã deinstanþele interne unei norme de procedurã (formalismexcesiv) îi poate priva pe reclamanþi de dreptul deacces la un tribunal (Perez de Rada Cavanillesîmpotriva Spaniei, pct. 49; Miragall Escolano ºi alþiiîmpotriva Spaniei, pct. 38; S.A. „Sotiris ºi NikosKoutras ATTEE” împotriva Greciei, pct. 20; Beles ºialþii împotriva Republicii Cehe, pct. 50; RTBFîmpotriva Belgiei, pct. 71, 72, 74).

2. Precizarea în Regulamentul Curþii ºi în Ghidulde admisibilitate cu mai multã acurateþe a motivelorde respingere ca inadmisibilã a unei cereri, care sãasigure previzibilitatea modului de interpretare înetapa de filtru a condiþiilor de admisibilitate.

Majoritatea cererilor sunt respinse pe motiv cã nuau fost îndeplinite condiþiile de admisibilitate prevãzute

la art. 34 si 35 din Convenþie, fãrã a se oferi petenþiloro motivare in concreto a respingerii cererii introduse.În aceste condiþii petenþilor le este imposibil sãînþeleagã care anume din condiþiile prevãzute de celedoua articole stipulate nu au îndeplinit-o. Analizândaceste condiþii, petentului/avocatului îi este foarte greua identifica sau a presupune ce condiþie nu ar fi pututfi îndeplinitã. Criteriul de admisibilitate enunþat în modgeneric « din orice alt motiv constatat de Curte » nueste suficient de clar ºi precis astfel încât sã-i conducãpe petenþi/avocaþi la motivele justificative ale unei astfelde respingeri ºi a-ºi ajusta comportamentul profesionalsau a formula o altã plângere (dacã mai este în termen).

Prin aplicarea acestui formalism excesiv ºi a lipseide motivare a deciziei de inadmisibilitate considerãmcã se încalcã chiar dreptul la justiþia convenþionalã,din perspectiva accesului la instanþa europeanã.Curtea se transformã astfel din gardianul drepturiloromului, cãtre care se îndreapta încrederea tuturorcetãþenilor europeni, într-o instanþa care încalcã chiarea unul din drepturile fundamentale garantate deConvenþie.

O astfel de practicã trebuie revizuitã sau asigurateremedii echivalente ale limitãrilor aduse astfel dreptuluide acces la jurisdicþia Curþii Europene a DrepturilorOmului, astfel încât dreptul de acces la jurisdicþiaCurþii28 sã fie un drept efectiv ºi nu unul iluzoriu(Bellet c. Frantei, § 38; Bìleš si altii c. Cehiei, § 49;Golder c. Regatului unit, § 36; Philis c. Greciei (no.1), § 59; De Geouffre de la Pradelle c. Frantei, § 28;Stanev c. Bulgaria [GC], § 229), iar justiþiabilul sãaibã „ o oportunitate clarã, practicã de a contesta unact care constituie o ingerinþã în drepturile sale” (Belletc. Frantei § 36; Nunes Dias c. Portugaliei).

3. Adresa de comunicare a soluþiei de respingereca inadmisibilã sã fie însoþitã de referatul/raportulcare a stat la baza soluþiei pronunþate de judecãtorulunic, cu indicarea mãcar sumarã, enumerativã acondiþiilor constatate ca neîndeplinite.

Garanþiile implicite ale art. 6 § 1 includ obligaþia dea motiva hotãrârile judecãtoreºti (H. împotriva Belgiei,pct. 53). O decizie motivatã permite pãrþilor sãdemonstreze cã a fost audiatã în mod real cauza lor.

28 O autoritate care nu se numãrã printre instanþele unuistat poate totuºi, în sensul art. 6 § 1, sã fie consideratã o„instanþã” în sensul material al termenului (Sramek împotrivaAustriei, pct. 36). O instanþã este caracterizatã în sens mate-rial de rolul sãu jurisdicþional: de a soluþiona, pe bazanormelor de drept, cu jurisdicþie deplinã ºi în urma uneiproceduri organizate, orice problemã care þine de competenþasa (Srameck împotriva Austriei, pct. 36; Cipru împotrivaTurciei (MC), pct. 233).



Atunci când un motiv (argument), invocat de o parteeste decisiv pentru rezultatul procedurii, impune unrãspuns specific ºi explicit (Ruiz Torija împotrivaSpaniei, pct. 30; Hiro Balani împotriva Spaniei, pct. 28).

Or, dacã aceastã este viziunea Curþii atunci cândanalizeazã motivarea unei hotãrâri pronunþate de oinstanþã naþionalã, cu atât mai mult se impune ca atuncicând pronunþã o soluþie atât de radicalã cum este ceade respingere ca inadmisibilã a unei plângeri sã explicecel puþin în esenþã care a fost condiþia de admisibilitateneîndeplinitã, dacã a fost una de formã sau una defond (de genul celei prevãzute de art. 47 pct. 1 lit.d,fdin Regulament care vizeazã expunerea violãrilordrepturilor prevãzute de Convenþie ºi argumenteleformulate în susþinerea lor).

Practica actualã a Grefei Curþii de a comunica unrãspuns “tip” de respingere, în care se face doar men-þiunea genericã a aplicãrii art. 47 din Regulament, nuoferã nicio lamurire cu privire la clarificarea motivuluiconcret de respingere, respectiv a uneia sau maimultora dintre condiþiile prevãzute în art. 47 care nuar fi indeplinite.

Acest lucru este posibil ºi printr-o completare aRegulamentului Curþii pe aspectul stabiliriiatribuþiilor raportorilor nejudiciari.29 În fapt aceºtiasunt cei care întocmesc un raport asupra dosarului ºiîl prezintã judecãtorului unic, raport pe baza cãruiajudecãtorul unic pronunþa soluþia. Importanþa acestuiraport ºi a responsabilitãþii raportorului este subliniatãde situaþiile în care plângerile introductive sunt

întocmite de regula în limba românî, la fel ºi actelecare le insoþesc, nefiind obligatorie traducerea lor înaceastã etapã iniþialã. Or, înþelegerea problematiciicazului ºi a modului în care raportorul ºi-a îndeplinitsau nu corespunzator atribuþiile, precum ºi modulconcret în care judecatorul unic poate cenzura propu-nerea de respingere din raport depinde de transparenþaunui astfel de act procedural faþã de unica persoanãinteresatã – petentul ºi avocatul sãu.

Datele statistice comunicate de Curte în analizeledin ultimii ani confirmã un numar foarte mare de cereriradiate de pe rol ca inadmisibile (43133 cauze în 2015;35579 în 2016, dintre care cele contra României suntîn numar de 4089 în 2016 ºi de 4180 în 2015), denaturã sã conducã la una din urmãtoarele doua con-cluzii sau ambele:

- cã nu se cunosc într-o mãsurã suficientã regulilede completare ºi concepþie a plângerii introductive,“necunoaºterea” putând avea ca bazã ºi o insuficientãclaritate a reglementãrii ºi instrucþiunilor;

- cã soluþiile de respingere ca inadmisibile au unmare grad de hazard, de arbitrariu, în condiþiile în carechiar avocaþi experimentaþi în procedura la Curte ajungsã primeascã soluþii de respingere pe inadmisibilitate.

Comunicarea referatului care stã la baza decizieide inadmisibilitate poate conduce la remedierea unordeficienþe rezultate din practica formulãrii plângerilor,poate contribui la îmbunãtãþirea practicii avocatialespecifice cererilor adresate Curþii în concordanþã cucriteriile de apreciere aplicate de Curte ºi ar asiguranivelul de transparenþã obligatoriu ãn cadrul unei astfelde proceduri.

4. O problemã deosebit de importantã înasigurarea unui acces real ºi efectiv la jurisdicþiaCurþii o constituie ºi modalitatea de recrutare agrefierilor ºi raportorilor Curþii Europene dinrândul magistraþilor români.

Practica ultimilor ani de detaºare a judecãtorilor ºiprocurorilor la Grefa Curþii, cu avizul CSM, esteneconformã nu numai cu reglementãrile interne –art. 125 din Constituþie30 ºi cu Legea 303/2004 privindstatutul judecatorilor si procurorilor, ci ºi prin raportarela standardele convenþionale de asigurare a unui procesechitabil, ce include ºi dreptul la un tribunal imparþialinclusiv la nivelul Curþii, astfel cum s-a conturat înjurisprudenþa Curþii ( Beaumartin împotriva Franþei,pct. 38; Sramek împotriva Austriei, pct.42), în aplicarea

29 Art. 49 alin.1 din RegulamentDacã materialul documentar pus la dispoziþie de reclamant

este de naturã sã conducã la concluzia cã cererea esteindmisibilã sau cã trebuie scoasã de pe rol, cererea va fiexaminatã de un complet cu judecãtor unic, cu excepþiacazurilor în care motive întemeiate justificã o altã soluþie.

Art. 52 A din Regulament, introdus la 13.11.2006 regle-menteazã procedura în faþa judecãtorului unic:1. în confor-mitate cu art. 27 din Convenþie, judecãtorul unic poate declarao cerere formulata în temeiul art 34 din Convenþie indmisibilãsau o poate scoate de pe rolul Curþii, dacã pentru luarea acesteadecizii nu este necesarã o examinare suplimentarã. Deciziadatã în acest sens este definitivã. Aceasta îi va fi comunicatãreclamantului printr-o scrisoare.

Art. 18 A din Regulament-introdus la 13.11.2006 ºi modi-ficat la 14.01.2013 ºi art. 24 din Convenþie reglementeazãactivitatea raportorilor nejudiciari:

1. în activitatea judecatorului unic, membrii Curtii suntasistati de raportori nejudicari care îsi desfasoarã activitateasub conducerea Preºedintelui Curþii. Aceºtia fac parte din GrefaCurþii. 2. raportorii nejudiciari sunt numiþi de PreºedinteleCurþii la propunerea grefierului. Grefierii de secþie ºi grefieriiadjuncþi de secþie prevãzuþi la art. 18 alin.2 din prezentulregulament sunt de drept raportori nejudiciari.

30 (3) Funcþia de judecãtor este incompatibilã cu orice altãfuncþie publicã sau privatã, cu excepþia funcþiilor didacticedin învãþãmântul superior.



art. 6 din Convenþie.31 Dacã aceºti magistraþi întocmescrapoartele pe problema admisibilitãþii,care stau la bazahotãrârii judecãtorului unic, în condiþiile în care aceºtiasunt plãtiþi de statul roman care este parte in cadrulprocedurii, atunci este afectat în însãºi substanþa sadreptul de acces la o procedurã imparþialã.

Relevantã în acest sens este motivarea unei hotarâria CSM32 prin care se aproba prelungirea detaºãrii unorjudecãtori în funcþii de grefieri la Grefa CEDO ºi încare se reþine justificarea Ministerului Justiþiei cãprezenþa acestora la Grefa Curtii de la Strasbourg”a redus cu 29% plângerile cetãþenilor nemulþumiþide hotãrârile instanþelor româneºti.”33 “Datorita

preocuparilor autoritatilor romane pentru detasareajuristilor independenti la CEDO,numarul cererilorromanesti aflate pe rolul Curtii a scazut cu 29%, acestrezultat datorându-se, în mare parte, aportului celor3 juriºti naþionali detaºaþi”. Motivarea hotãrârii deaprobare a detaºãrii este la fel de elocventã: “ …prindetaºarea magistraþilor români la Grefa Curþii de laStrasbourg, Consiliul Superior al Magistraturii vasusþine angajamentul statului român, ca membru alConsiliului Europei, în ceea ce priveºte eficientizareasistemului Convenþiei Europene pentru ApãrareaDrepturilor Omului”.

Dacã misiunea celor detaºaþi la Grefa Curþii estediminuarea numãrului de plâgeri declarate admisibile,atunci acest aspect trebuie stopat, pentru a nu a seajunge la percepþia public ca aceastã Curte a devenittot mai mult o Curte a drepturilor statelor ºi mai puþin

31 Ghidul privind art. 6 / DREPTUL LA UN PROCESECHITABIL (aspectul civil) întocmit de CEDO

130. Prin instanþã „independentã” se înþelege o instanþãindependentã faþã de alte puteri (executivã ºi legislativã)(Beaumartin împotriva Franþei, pct. 38) ºi de pãrþi (Sramekîmpotriva Austriei, pct.42).

132. Se aduce atingere independenþei judecãtorilor atuncicând puterea executivã intervine într-o cauzã pendinte în faþainstanþelor pentru de a influenþa rezultatul (SovtransavtoHolding împotriva Ucrainei, pct. 80; Moºteanu ºi alþiiîmpotriva României, pct. 42).

129. (…) Nu este suficient ca independenþa ºi imparþia-litatea sistemului judiciar sã fie garantate de Constituþie: eletrebuie sã fie aplicate în mod real în toate atitudinile ºipracticile administrative (Agrokompleks împotriva Ukrainei,§ 136).

137. Dacã o instanþã numãrã între membrii sãi o persoanãîntr-o stare de subordonare a funcþiilor ºi serviciilor faþã deuna dintre pãrþi, justiþiabilii pot avea în mod legitim îndoielifaþã de independenþa respectivei persoane. O astfel de situaþieafecteazã în mod grav încrederea pe care instanþele trebuie são inspire într-o societate democratic (Sramek împotrivaAustriei, pct. 42).

- Criterii de apreciere a independenþei:138. Pentru a stabili dacã un organism poate fi considerat

„independent”, Curtea ia în considerare, în special,[Langborger împotriva Suediei, pct. 32; Kleyn ºi alþiiîmpotriva Þãrilor de Jos (MC), pct. 190]:

- modul de desemnare ºi durata mandatului membrilor sãi;- existenþa unei protecþii împotriva presiunilor externe; ºi- întrebarea dacã existã sau nu o aparenþã de independenþã.i) Modul de desemnare a membrilor organismuluiSursa: http://www.ier.ro/webfm_send/152620 ; http://

www.echr.coe.int/Documents/Guide_Art_6_ENG.pdf32 http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/21_03_2013__

54884_ro.PDF33 Prin adresa nr. L1/9244/12.09.2012 a MAE s-a solicitat

revocarea hotararii nr. 671/04.09.2012 a Sectiei pentrujudecatori a CSM si aprobarea detasarii a doua judecatoare laGrefa Curþii. În motivarea cererii, s-a aratat cã “revocareahotãâarii prezintã un interes deosebit pentru finalizarea cusucces ºi într-un termen rezonabil a procedurilor privind

detaºarea unor juriºti români la Grefa Curþii Europene aDrepturilor Omului, având atribuþii de analizare a admisi-bilitãþii plângerilor formulate împotriva României”. Prin hotã-rârea 689/13.09.2012 a fost admisã solicitarea MAE privinddetaºarea celor doua judecatoare în cadrul Grefei CEDO, pe operioada de 6 luni, începând cu data de 1 octombrie 2012.

În acelaºi sens hotãrârile CSM nr. 152/13.09.2013,nr. 152/14.03.2013, nr. 256/19.05.2015, nr. 726/29.11.2016,nr. 11/2017.

http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/02_07_2015__74995_ro.pdf

http://www.csm-just.ro/csm/linkuri/29_06_2016__81565_ro.pdf

http://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/NUMIRI_DELEGARI_DETASARI/2016/detasari_24112016.pdf

Intr-un anunþ de recrutare lansat in 2011 de INM pentruGrefa Curþii ( disponibil la adresa http://www.infolegal.ro/cinci-juristi-romani-ar-putea-fi-detasati-la-grefa-cedo/2011/08/24/ ) se arata: “ Un numar de 3-5 juristi romani (judecatorisau juristi independenti cu o inalta calificare) ar putea fidetasati in cadrul serviciului de grefa al Curtii Europene aDrepturilor Omului, pentru o perioada cuprinsa intre 1 si 3ani, CSM fiind rugat sa analizeze aceasta posibilitate larugamintea grefierului Curtii de la Strasbourg, domnul ErikFribergh. Detasarea unor reprezentanti ai Romaniei in cadrulCurtii de la Strasbourg prezinta interes pentru statul romandintr-o dubla perspectiva: aceea de a contribui la reducereanumarului cererilor adresate Curtii impotriva statului ro-man (in special a celor inadmisibile) si de a folosi oportu-nitatea detasarii ca pe un stagiu de formare profesionala ajuristilor in domeniul dreptului omului, experienta acumulatafiind ulterior de folos in cadrul activitatilor desfasurate incadrul institutiilor nationale.” “Consiliul Europei nu acordaniciun fel de drepturi de natura salariala, cheltuielile aferentedetasarii fiind suportate integral de catre institutiatrimitatoare a statului membru”.



o Curte a drepturilor omului, aºa cum a fost eaconceputã la momentul adoptãrii Convenþiei, potrivitdezideratelor expuse în preambulul sãu.34

5. Formarea iniþialã ºi continuã a avocaþilor ºimagistraþilor în domeniul drepturilor omului

Una dintre direcþiile de acþiune stabilite înca din2015 prin Raportul Comitetul Director pentruDrepturile Omului cu privire la “Viitorul sistemuluiConvenþiei Europene” ca alternative la reforma actualãa sistemului Convenþiei este cã acesta ºi statele membresã ofere, în temeiul unei baze structurate, posibilitãþide formare mai bine orientate, adaptate fiecarui statmembru, profesioniºtilor din domeniul juridic implicaþi(judecãtorilor, procurorilor ºi avocaþilor).

Programul HELP (European Programme for HumanRights Education for Legal Professionals/ProgramulEuropean pentru Educatie in domeniul DrepturilorOmului pentru profesiile juridice) are ca scop imple-mentarea sistemului Convenþiei Europene a DrepturilorOmului în statele pãrþi la Convenþie.35

Potrivit scopurilor programului punerea în aplicarea drepturilor omului este o responsabilitate comunã ºiHELP contribuie în mare mãsurã la sensibilizarea inacest scop a institutelor naþionale de formare ºi aBarourilor responsabile de formarea în domeniuldrepturilor omului, ajutorarea acestora cu instrumenteºi resurse care sã permitã o armonizare a formãrii, prinurmare, o armonizare a aplicãrii Convenþiei în dreptulintern. Armonizarea aplicãrii convenþiei garanteazã cãdrepturile individuale ale fiecãrui european suntrespectate cât mai mult posibil ºi ca institutiile internevor lucra pentru eficienþa sistemului Convenþiei.

În prezent, Consiliul Europei ºi UE, în colaborarecu INM ºi UNBR a asigurat suport tehnic ºi financiarmagistraþilor ºi avocaþilor din România în cadrulprogramului “HELP in the 28”, prin organizarea unuicurs de formare în domeniul protecþiei datelor cucaracter personal, componentã a dreptului la viaþãprivatã protejat atât de convenþie cât ºi de CartaDrepturilor Fundamentale din UE. E un început.

Formarea profesioniºtilor din domeniul juridic peproblematica drepturilor omului, în vederea invocãriiºi aplicãrii ei în practica profesionalã, implicã însã unefort de ordin organizatoric, logistic, financiar, pentrua asigura, pentru cat mai mulþi practicieni ai dreptului,accesul la informaþie în acest domeniu ºi în specialpentru avocaþi.

De ce e necesarã formarea în acest domeniu înspecial pentru avocaþi ?

Preºedintele Curþii Europene a Drepturilor Omului– Guido Raimondi, subliniind locul ºi rolul avocaþilorîn sistemul de justiþie ºi, în special, pentru apãrareadrepturilor omului, pentru punerea in aplicare aConventiei Europene a Drepturilor Omului în cadruljurisdicþiilor interne arata36: “Pentru a apãra cueficacitate drepturile omului în faþa jurisdicþiilornationale ºi, de asemenea în faþa Curþii noastre,cunoaºterea Convenþiei ºi a Protocoalelor sale esteesenþialã. Asta înseamnã importanþa formãrii avocaþilor în materia drepturilor omului ºi prinurmare, ºcoli de formare care completeazã educaþiauniversitarã în particular. “formele de pregãtireprofesionalã ale avocaþilor sã plaseze drepturileomului printre prioritãþile lor. “Curtea a trasat, timpde mai bine de ºaizeci de ani, marile linii ale dreptului

34 “Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,Considerând Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului,

proclamatã de Adunarea generalã a Naþiunilor Unite la 10decembrie 1948 ;

Considerând cã scopul acestei declaraþii este recunoaºtereaºi aplicarea universalã ºi efectivã a drepturilor pe care ea leenunþã ;

Considerând cã scopul Consiliului Europei este realizareaunei uniuni mai strânse între membrii sãi ºi cã unul dintremijloacele pentru a atinge acest scop este apãrarea ºi dezvol-tarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale;

Reafirmând ataºamentul lor profund faþã de aceste libertãþifundamentale care constituie temelia însãºi a justiþiei ºi a pãciiîn lume ºi a cãror menþinere se bazeazã în mod esenþial, pe deo parte, pe un regim politic cu adevãrat democratic, iar pe dealtã parte, pe o concepþie comunã ºi un respect comundrepturilor omului din care acestea decurg ;

Hotãrâte, în calitatea lor de guverne ale statelor europeneanimate de acelaºi spirit ºi având un patrimoniu comun deidealuri ºi de tradiþii politice, de respect al libertãþii ºi depreeminenþã a dreptului, sã ia primele mãsuri pentru garantareacolectivã a anumitor drepturi enunþate în DeclaraþiaUniversalã”

35 Programul HELP s-a dezvoltat în principal ca: (1) unica reþea pan-europeanã comunã de formare

profesionala de tip „de la persoana la persoana” alcãtuit dinreprezentanþi ai instituþiilor naþionale de formare pentruprofesioniºtii din domeniul juridic din toate cele 47 Statelemembre ale Consiliului Europei.

(2) o platformã de e-learning (cuprinzând inclusiv mod-ule de formare profesionalã în limba românã, o parte în regimde acces gratuit);

(3) o metodã adaptatã nevoilor de formare profesionalã amembrilor profesiilor juridice, în materia drepturilor omului.

36 Discursul presedintelui CEDO la deschiderea cursurilorde pregatire pentru noua promoþie de avocaþi stagiari aiBaroului din Paris la 5 ianuarie 2016 http://www.echr.coe.int/Documents/Speech_20160105_President_Raimondi_Ecole_Barreaux_Paris_FRA.pdf

https://www.juridice.ro/423127/avocati-faceti-conventia-sa-traiasca-invocand-o-magistrati-aplicati-o.html



respecte legea fundamentalã. În caz de conflict de legi,jurisdicþia constituþionalã poate fi chematã sã se pronunþe,decizia sa fiind definitivã ºi obligatorie pentru autoritãþi. Cutoate acestea, Curtea Constituþionalã nu este un organism poli-tic. Ea decide în lumina standardelor impuse de legeafundamentalã, nefiind permis ca problemele de ordin politicsã joace vreun rol în ceea ce priveºte activitatea de decizie aCurþii Constituþionale. Sesizarea Curþii Constituþionale se faceprintr-o plângere constituþionalã. Astfel, orice persoanã careconsiderã cã drepturile sale fundamentale au fost încãlcate decãtre autoritãþile publice poate introduce o astfel de plângere;(…) Plângerea în faþa Curþii Constituþionale este admisibilãnumai dacã reclamantul s-a adresat celorlalte instanþe statalecompetente fãrã succes”. extras preluat din articolul publicatla linkul: https://www.juridice.ro/110696/jurisdictiile-constitutionale-in-jurisprudenta-cedo.html

39 Human Rights Law Review (2014) 14 (4): 671-699, LizeR.Glas, Changes in the Procedural Practice of the EuropeanCourt of Human Rights: Consequences for the ConventionSystem and Lessons to be Drawn.

la un proces echitabil, ale dreptului privind respectulla viata privata. Ea a intervenit in domenii noi precumbiotehnica, educatia sau mediul inconjurator. (…) Dacãa putut face asta, este datoritã avocaþilor care au ridicataceste probleme.” Pentru aceste motive a încheiat cuîndemnul: “Elevi avocaþi, Convenþia vã aparþine. Vouãvã revine, în anii care vin, sã faceþi acest text sã trãiascãinvocându-l în faþa judecãtorilor interni ºi laStrasbourg. Este o responsabilitate frumoasã!“

În acelaºi context sunt relevante ºi aprecierile luiFrançoise Tulkens37, fost judecãtor ºi vice-preºedinteal Curþii Europene a Drepturilor Omului: „profe-sioniºtii dreptului au un rol esenþial în materiaprotecþiei drepturilor omului, mai ales în timp decrizã. Rolul profesioniºtilor dreptului este consi-derabil, în mãsura în care drepturile fundamentalereprezintã un patrimoniu comun ºi sunt vectorul pãcii.”“Drepturile omului nu sunt un lux, ci o necesitate,inclusiv, sau, mai ales, când sunt confruntate cu crizaactualã, economicã ºi de securitate.”

Pentru aceste motive este necesarã asigurarea uneisusþineri din partea Consiliului Europei, cît ºi a auto-ritãþii statale a activitãþii de formare în domeniulprotecþiei drepturilor omului.

6. Necesitatea de a îmbunãtãþi cãile interne derecurs, de respectare ºi aplicare a ConvenþieiEuropene ºi a jurisprudenþei Curþii Europene la nivelnaþional.

Aceasta era una din direcþiile de acþiune stabiliteprin Raportul Comitetului din 2015, ca alternativã la“reforma” sistemului de protecþie a Curþii. Cu toateacestea, nu se identifica la nivel intern niciun demerslegislativ prin care sã se ofere o alternativã de protecþieîn sistemul judiciar intern a drepturilor garantate deConvenþie.

Una din modalitãþi ar putea fi crearea unuimecanism naþional mult mai flexibil la nivelul CurþiiConstituþionale de verificare a conformitãþii legislaþieinaþionale cu norma convenþional ºi jurisprudenþa rele-vantã a Curþii, în raport ºi de dispoziþiile art. 20 dinConstituþia României.

Sistemul german constituþional poate constitui unmodel, sub aspectul sesizãrii Curþii printr-o plângereconstituþionalã.

Instituirea unui mecanism naþional la nivelul CurþiiConstituþionale pentru prevenirea divergenþelor în apli-carea Convenþiei sau, ºi mai grav, a situaþiilor de neapli-care a acesteia, de instanþele naþionale.38

În România nu a fost încaã întreprins niciun demerspentru crearea unui organism independent care sãmonitorizeze ºi sã controleze gradul de respectare ajurisprudentei europene la nivelul instanþelor naþionale,aºa cum se recomanda prin Raportul ComitetulDirector pentru Drepturile Omului cu privire la“Viitorul sistemului Convenþiei Europene” din 2015.

Fãrã a epuiza în acest studiu problematica mãsurilorde protecþie ale justiþiabilului român pentru menþinereanivelului de protecþie al drepturilor sale garantate deConvenþie, concluzionãm cã preocuparea avocaþilorromâni cu privire la problemele mai sus aduse indezbatere trebuie sã rãmânã constantã, nu numaidatoritã misiunii lor special în acest domeniu, ci ºidatoritã efectelor directe asupra modului în care îºidesfãºoarã activitatea profesionala specificã.

Preocuparea constantã a doctrinei ºi practicienilorcu privire la noile direcþii ale evoluþiei Curþii39, trebuiesã aibã în vedere în primul rand rãspunsul la între-barea centralã, ºi anume, ce impact au acestea asuprasituaþiei solicitantului ºi cu privire la modul cumCurtea, statele pãrþi ºi Comitetul Miniºtrilor îºi înde-plinesc sarcinile în sistemul Convenþiei.

Maniera actuala de schimbare a sistemuluiConvenþiei ar trebui stopatã, având in vedere cã nu seasigurã previzibilitatea ºi transparenþa acesteia. Artrebui sã existe o viziune clarã asupra viitorului siste-mului care sã poarte aprobarea statelor pãrþi ºi care sãpermitã sistemului sã rãspundã în mod adecvat ºieficient la diferitele probleme serioase care îl încon-joarã. Legitimitatea schimbãrii trebuie asiguratã ºi prinaccesibilitatea procedurii în faþa Curþii, într-un modprevizibil ºi transparent pentru actorul ale cãrui drepturiurmãreºte sã le protejeze: solicitantul.

37 Conferinþa HELP din 18-19 iunie de la Strasbourg.38 “Curtea Constituþionalã Federalã are drept sarcinã

asigurarea respectãrii constituþiei Republicii Germane de cãtretoate instituþiile statului. Toate autoritãþile sunt obligate sã



DREPTUL LA APÃRARE VS. FOLOSIREA CA MIJLOACE DE PROBÃA ÎNSCRISURILOR CLASIFICATE

av. Petre MateiBaroul Bucureºti

Ioan-Andrei Stoian

I. Enunþarea problemei

Prin folosirea ca mijloace de probã în cadrul proce-selor civile a documentelor clasificate se poate aduceatingere mai multor principii fundamentale aleprocesului civil, precum: dreptul la un proces echitabil(art. 6 alin. 1 CPC, art. 6 par. 1 CEDO), principul egali-tãþii (art. 8 CPC), dreptul la apãrare (art. 13 CPC),principiul contradictorialitãþii (art. 14 CPC).

În concret, partea împotriva cãreia se folosescdocumente clasificate este lipsitã de orice posibilitatede a proba contrariul celor consemnate în acestea, atâtatimp cât nu are acces la ele (nici ea personal, nici apãrã-torul ei). În acest fel se aduce atingere dreptului la apã-rare ºi la un proces echitabil. Totodatã, partea care deþineºi foloseºte astfel de mijloace de probã (documenteclasificate) va avea în cadrul procesului o poziþie desuperioritate, aducându-se astfel atingere principiuluiegalitãþii, ce trebuie sã caracterizeze procesul civil.

Prin folosirea ca mijloace de probã a documentelorclasificate va avea de suferit inclusiv principiul contra-dictorialitãþii, întrucât instanþa nu ar putea pune îndiscuþia pãrþilor aspecte consemnate în astfel deînscrisuri. Or, dupã cum se ºtie, „Instanþa îºi vaîntemeia hotãrârea numai pe motive de fapt ºi de drept,pe explicaþii sau pe mijloace de probã care au fostsupuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.” (art. 14alin. 6 CPC).

Ipoteza cea mai frecventã în care poate apãreaaceastã problemã este cea în care una dintre pãrþi estestatul.

II. Posibile soluþii. Concluzii

Pentru rezolvarea acestei situaþii se pot identificaurmãtoarele soluþii:

– declasificarea în anumite condiþii a informaþiilorîn litigiu ºi folosirea lor ca mijloace de probã conformdreptului comun;

– permiterea accesului la aceste documenteavocatului pãrþii ºi folosirea lor ca mijloace de probã;

– permiterea accesului la aceste documente avoca-tului ºi pãrþii ºi folosirea lor ca mijloace de probã;

– nefolosirea respectivelor înscrisuri ca mijloacede probã în cadrul procesului, dacã nu se adoptãniciuna dintre mãsurile de mai sus.

Considerãm cã cea mai viabilã dintre varianteleprezentate mai sus este prima, respectiv declasificareaîn anumite condiþii a informaþiilor în litigiu ºi folosirealor ca mijloace de probã conform dreptului comun.

Vom analiza succint motivele pentru care celelaltealternative nu sunt preferabile:

– permiterea accesului la documente clasificateavocatului pãrþii ºi folosirea lor ca mijloace de probã

În prezent, profesia de avocat nu este una dintreacelea pentru care se poate obþine, conform legii,autorizaþie de acces la informaþii clasificate. Cu toateacestea, reglementarea în viitor a acestui fapt nu estede neconceput.

Astfel, atâta timp cât sunt respectate exigenþeleasigurãrii unei protecþii adecvate a documentelorclasificate ºi principiul necesitãþii de a cunoaºte, nuexistã motive pentru care un avocat nu ar putea obþineo autorizaþie de acces la informaþii clasificate (sã nuuitãm cã organele judiciare care reprezintã acuzarea– poliþiºti, procurori, judecãtori au acest drept).

Cu toate cã, teoretic, nu este de neconceput ipotezapusã în dicuþie, ea nu este una viabilã. Ea nu rezolvãproblema.

În primul rând, dacã doar avocatul pãrþii are accesla aceste informaþii, acesta nu ºi-ar putea îndeplini unadintre cele mai importante obligaþii profesionale –informarea clientului (a se vedea art. 112, 113 dinStatutul profesiei de avocat). Dacã ar aduce lacunoºtinþa clientului sãu informaþiile clasificate la careare acces (ºi care se referã la clientul sãu), avocatuls-ar face vinovat de infracþiunea de divulgareasecretului care pericliteazã securitatea naþionalã (art.407 CP) sau de alte infracþiuni.

În al doilea rând, toate actele pe care avocatul le-arîncheia în exercitarea profesiei sale ºi care s-ar bazape informaþii clasificate ar dobândi nivelul declasificare al documentului din care provin (conformart. 14 din HG nr. 585/2002). S-ar crea astfel dificultãþifoarte mari, întrucât clientul nu ar mai avea acces la



actele întocmite de apãrãtorul sãu (ex. Cerere dechemare în judecatã, întâmpinare, concluzii scrise etc.).

În al treilea rând, nu trebuie ignorate mãsurilespeciale de protecþie pe care avocatul care a obþinutautorizaþie trebuie sã le ia în vederea protejãriidocumentelor clasificate: camerã în care sã fie þinutedocumentele clasificate, registre specifice, fichetmetalic etc. (art. 40 ºi urm. din HG nr. 585/2002).

În al patrulea rând, s-ar crea mari dificultãþi în ceeace priveºte transmiterea, multiplicarea ºi transportulacestor documente. Aceste formalitãþi ar îngreuna ºiîntârzia înfãptuirea actului de justiþie.

– permiterea accesului la aceste documenteavocatului ºi pãrþii ºi folosirea lor ca mijloace de probã

Acordarea accesului la informaþii clasificate oricãreipersoane care are un litigiu nu este o soluþie. În acestfel, protejarea documentelor secrete de stat ar deveniiluzorie. În orice caz, pe aceastã cale s-ar ajunge ladesfiinþarea ideii de secret de stat/secret de serviciu.

– nefolosirea documentelor clasificate ca mijloacede probã în cadrul procesului, dacã nu se adoptãniciuna dintre mãsurile de mai sus

Prin ignorarea cu desãvârºire a unor astfel deinformaþii s-ar putea crea mari prejudicii uneia dintrepãrþi, întrucât anumite aspecte nu ar putea fi dovediteîn alt fel – ne referim aici în special la situaþia în carestatul este parte în procedurã.

Cu toate acestea, soluþia pusã în discuþie ar putea filuatã în calcul în situaþia în care ar exista posibilitateadeclasificãrii documentelor de cãtre emitent, iar acestaar hotãrî sã nu le declasifice.

Din cele ce preced rezultã cã soluþia declasificãriiîn anumite condiþii a informaþiilor în litigiu ºi folosirealor ca mijloace de probã conform dreptului comuneste cea mai oportunã. Ea este de naturã sã asigure unjust echilibru între dreptul la apãrare în procesul civilºi interesul general al protejãrii securitãþii naþionale.

În orice caz, declasificarea ar trebui sã se facã curespectarea anumitor condiþii:

– prin declasificare sã nu fie dezvãluitã identitateasurselor cu care lucreazã serviciile secrete (ex. infor-matori, colaboratori etc.);

– prin declasificare sã nu fie dezvãluite metodelespecifice folosite de serviciile secrete pentru culegereainformaþiilor;

– procedura de declasificare sã ofere suficientegaranþii pentru protejarea siguranþei naþionale;

– în cazul documentelor strict secret de importanþãdeosebitã nu ar trebui sã fie posibilã aceastã declasi-ficare pentru a putea fi folosite ca mijloace de probã.

OBSERVAÞIE: soluþia propusã este în concordanþãcu dispoziþiile art. 352 alin. 11 ºi 12 CPP care regle-menteazã aceastã problemã în cadrul procesului penal.

III. Propuneri de lege ferenda

A) HG nr. 585/2002Art. 20 al Anexei cuprinzând Standardele naþionale

de protecþie a informaþiilor clasificate în România din13 iunie 2002 la HG nr. 585/2002 ar trebui modificatastfel:

„Art. 20(1) Informaþiile se declasificã dacã:a) termenul de clasificare a expirat;b) dezvãluirea informaþiilor nu mai poate prejudicia

siguranþa naþionalã, apãrarea þãrii, ordinea publicã, oriinteresele persoanelor de drept public sau privatdeþinãtoare;

c) a fost atribuit de o persoanã neîmputernicitã prinlege;

d) aceastã mãsurã este necesarã pentru înfãptuireajustiþiei.

(1^1) În cazul prevãzut la alin. 1 lit. d, declasificareainformaþiilor secrete de stat se poate face doar curespectarea urmãtoarelor condiþii:

a) prin declasificare sã nu fie dezvãluitã identitateasurselor cu care lucreazã serviciile secrete;

b) prin declasificare sã nu fie dezvãluite metodelespecifice muncii informative, folosite de serviciilesecrete pentru culegerea informaþiilor;

c) prin dezvãluirea informaþiilor sã nu fie puse înpericol siguranþa naþionalã, apãrarea þãrii, ordineapublicã, ori interesele persoanelor de drept public sauprivat deþinãtoare;

d) informaþiile clasificate la nivelul strict secret deimportanþã deosebitã nu pot fi declasificate în scopulfolosirii lor ca mijloace de probã în procesele civile.

(1^2) Verificarea îndeplinirii condiþiilor enumeratela alin. 1^1 se face de cãtre autoritatea emitentã adocumentului clasificat care, dupã caz, va formula osolicitare conform art. 19 sau va respinge motivatcererea de declasificare a informaþiilor.

(2) Declasificarea sau trecerea la un alt nivel desecretizare a informaþiilor secrete de stat se realizeazãde împuterniciþii ºi funcþionarii superiori abilitaþi prinlege sã atribuie niveluri de secretizare, cu avizulprealabil al instituþiilor care coordoneazã activitateaºi controlul mãsurilor privitoare la protecþia informa-þiilor clasificate, potrivit competenþelor materiale.

(3) Emitenþii documentelor secrete de stat vor evaluaperiodic necesitatea menþinerii în nivelurile desecretizare acordate anterior ºi vor prezenta, împuterni-ciþilor ºi funcþionarilor superiori abilitaþi prin lege sãatribuie niveluri de secretizare, propuneri în consecinþã.”

B) Codul de procedurã civilã



Articolul 13 din Codul de procedurã civilã ar trebuimodificat în forma indicatã:

„Art. 13. Dreptul la apãrare(1) Dreptul la apãrare este garantat.(2) Pãrþile au dreptul, în tot cursul procesului, de a

fi reprezentate sau, dupã caz, asistate în condiþiile legii.În recurs, cererile ºi concluziile pãrþilor nu pot fiformulate ºi susþinute decât prin avocat sau, dupã caz,consilier juridic, cu excepþia situaþiei în care parteasau mandatarul acesteia, soþ ori rudã pânã la gradul aldoilea inclusiv, este licenþiatã în drept.

(3) Pãrþilor li se asigurã posibilitatea de a participala toate fazele de desfãºurare a procesului. Ele pot sã

ia cunoºtinþã de cuprinsul dosarului, sã propunã probe,sã îºi facã apãrãri, sã îºi prezinte susþinerile în scris ºioral ºi sã exercite cãile legale de atac, cu respectareacondiþiilor prevãzute de lege.

(3^1) Dacã autoritatea emitentã nu declasificã totalsau parþial informaþiile clasificate, acestea pot servi laaflarea adevãrului numai în mãsura în care suntcoroborate cu fapte ºi împrejurãri ce rezultã dinansamblul probelor existente în cauzã.

(4) Instanþa poate dispune înfãþiºarea în persoanãa pãrþilor, chiar atunci când acestea sunt reprezentate.”

* Articolul a fost publicat pe www.juridice.ro ºi pewww.lexpraxis.ro



Deontologia profesionalã - barometru al integritãþii în profesia de avocat

DEONTOLOGIA PROFESIEI DE AVOCAT.DIVERSITATE SAU UNIFORMITATE? ESTE NEVOIE DE REGULI

DEONTOLOGICE ASPIRAÞIONALE PENTRU A REFACE UNITATEAPROFESIEI DE AVOCAT?

av. dr. Gheorghe FloreaBaroul Bucureºti

istoricã a deontologiei avocatului cât ºi constatarea cãdeontologia diferã în funcþie de naþiunea ºi epocarespectivã.

Deontologia profesiei de avocat se supune unorreguli scrise sau verbale, stabilite pentru avocaturanaþionalã ºi pentru fiecare epocã

Chiar ºi în epoca globalizãrii, uniformitatea drep-tului nu poate fi acceptatã, fãrã rezerve. Conservator,dreptul naþional creeazã ºi menþine încã, cu perspec-tive pe termen lung, diversitatea reglementãrilor pozi-tive. Aceastã diversitate se regãseºte ºi în profesia deavocat, dezvoltatã în mediul naþional în raport cuistoria evoluþiei profesiei de avocat în plan naþional.

Specialiºtii în drept comparat au identificat cincisisteme de deontologie profesionalã, nãscute dinistoria specificã fiecãrui popor, corespunzãtor marilor„familii de drept”: sistemul occidental, sistemulest-european (al fostelor state comuniste), sistemulmusulman, sistemul hindus ºi sistemul chinez.

Fiecare sistem are pretenþii de universalitate.Formele diferite ale deontologiei depind ºi de con-

cepþia privind dreptul aplicabil în jurisdicþiile naþio-nale. În marea familie a dreptului occidental, însistemul de drept anglo-saxon, jurisprudenþa, preva-leazã, în principiu, asupra dreptului statal, adicã asupralegii (actele parlamentului, deciziile ministeriale, etc.),în scopul de a permite judecãtorilor sã atenueze prinechitate (justiþia imanentã) rigoarea dreptului statal ºichiar a celui jurisprudenþial.

În dreptul continental european, tradiþia conferitãdreptului ignorã aceastã distincþie.

Identitatea culturalã a avocatului este influenþatãtot mai mult de un traseu social cultural ºi este puternicmarcatã de componenta economicã a profesiei.

Formele de exercitare a profesiei de avocat sunt,în acelaºi timp, instituþii economice ºi utilitare. În modnatural, ele au ºi obiective etice (profesionale) ºi obiec-tive comerciale (economice). Echilibrul între succesuletic ºi cel economic este dat de standardele profesio-nale proprii entitãþii profesionale, dar ºi de respectarearegulilor deontologice. Obiectivele economice petermen scurt pot prevala asupra responsabilitãþiloretice!

1. Este nevoie de reguli dedeontologie profesionalaprecise într-o profesie legalreglementatã ?

Deontologia, din grecescul „deon-ontos”, desem-neazã ceea ce trebuie fãcut ºi semnificã ºtiinþaîndatoririlor. Tradiþional, deontologia implicã ºipresupune, concomitent, o „teorie a virtuþii” ºi „untratat al practicii virtuþii”.

Avocatul consiliazã, redacteazã, asistã saureprezintã. Într-o simplificare (exageratã) a activitãþilorde asistenþã ºi reprezentare în justiþie, avocatul poateasista pe cel care acuzã sau poate asista pe cel care seapãrã.

În exercitarea funcþiei sale, avocatul ar trebui sãrespecte cu rigurozitate ordinea publicã ºi sã se supunã,în numele acestei ordini publice, legilor, fãrã a serevolta vreodatã. Aceastã regulã ar fi inevitabilãdeoarece aceastã ordine este expresia voinþei generale.În acest sens, deontologia ar fi o normã pentru toatãnaþiunea ºi pentru orice epocã. În consecinþã, avocatular trebui sã iubeascã lumea ºi sã nu fie niciodatã„avocatul diavolului” (avocatul cauzei „rele” pentrusocietate!).

Dacã deontologia este un cod de reguli moraleriguroase, atunci avocatul nu ar mai putea pleda nevi-novat dacã ºi-ar crede clientul vinovat, ºi nici nu armai putea sã-l consilieze în drept fiscal în vedereacontestãrii impozitului. Nu ar mai exista nici obligaþiapãstrãrii secretului profesional, atunci când acesta estecontrar interesului general!

De aceea raþionamentele valabile pentru reguliledeontologice, în general, nu pot fi aplicate aidomaavocatului!

Deontologia avocatului nu este un cod inflexibil,care sã respecte imperative categorice. Deontologiaprofesiei de avocat este, în realitate, un compromisîntre moralã ºi constrângerile vieþii sociale. De aceeaea nu aparþine „dreptului natural”, ci þine de domeniul„dreptului pozitiv”. Compromisul explicã atât evoluþia


Se determinã o modificare de conþinut ºi de echi-libru a sistemului valoric propriu profesiei de avocatreglementatã în plan naþional. S-a ajuns la situaþia încare avocatul foloseºte titlul profesional din alte state.De regulã, când este cazul, titlul profesional din þaradin care provine clientul! În aparenþã, raportul dintreavocat ºi client se raporteazã la norme deontologiceaplicabile în alt spaþiu naþional. Se creeazã ºi se menþinconfuzii atât pentru client, cât ºi pentru public.

Existã, din acest motiv, pericolul unei neîncrederigeneralizate în profesia de avocat? Ar fi regretabil,pentru o profesie chematã sã garanteze o societateaflatã sub supremaþia legii.

Profesia de avocat se raporteazã tot mai mult lacriterii de „eficienþã” ºi „eficacitate”. Piaþa de serviciijuridice a creat servicii profesionale ca un „bun deconsum”, ca un „produs de serie”, repetabil. Balanþaculturalã a profesiei este influenþatã de marketingulprofesional. S-a creat aparenþa cã avocaþii urmãrescmai degrabã maximizarea remuneraþiei, decât protecþiavalorile etice ale profesiei.

Obligaþia avocatului de a-ºi îndeplini îndatoririleprofesionale faþã de clienþi, cu respectul supremaþieilegii ºi în raport cu obligaþiile asumate faþã de societateprin depunerea jurãmântului profesional, este estom-patã fie de caracterul tot mai aspru al concurenþeiprofesionale, fie de evoluþia profesiei spre sistemul„bazat pe tranzacþie”. Conflictul dintre riscul economicºi satisfacþia clienþilor a afectat, prioritar, deontologiaprofesionalã. Construcþia corectã a unei cariere profe-sionale în profesia de avocat, fãrã repere etice clare,poate produce dezamãgire ºi frustrare. O profesie curepere etice tradiþional verificate ca solide, care presu-pune provocãri intelectuale ºi perspectiva bineluisocial, dar ºi un trai îndestulãtor, nu se poate dezvoltaprin întreþinerea descurajãrii ºi dezamãgirii celor carerespectã regulile! Starea „deontologiei” depãºite derealitãþi nu este confortabilã.

Deontologia aplicatã efectiv depinde esenþial deprofilul cultural ºi crezul profesional al fiecãrui avocat.Educaþia în profesie, este sub acest aspect, esenþialã!Este dificil de apreciat dacã este conformã deontologieicorespunzãtoare valorilor ºi principiilor consacrateprin Legea nr. 51/1995 pentru organizarea ºi exerci-tarea profesiei de avocat (în continuare, Legea nr. 51/1995) educarea avocaþilor de a-ºi organiza activitateaprofesionalã pe criterii precum cifra de afaceri,valoarea pecuniarã a obiectului unui contract sau aunui litigiu, folosirea în scop de promovare a numeluiºi statutului economic, politic, social al clientului.Rãspunsul la o astfel de întrebare nu poate fi dat cuuºurinþã faþã de prevederile art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 51/1995 care consacrã regula de bazã potrivit cãreiaîn exercitarea profesiei avocatul este independent ºise supune numai legii, statutului profesiei ºi coduluideontologic!

Rolul regulilor de deontologie este ºi acela de aechilibra lucrurile în condiþiile unui proces de adaptarela exigenþele impuse de modelul european al evoluþieiprofesiei de avocat, care modificã substanþial sferarelaþiilor profesionale ºi a specializãrilor. Dinamicavieþii profesionale a avocatului, dar ºi a altor profesiicu care avocatul intrã în relaþii profesionale obiºnuiteimpune regândirea conceptului de „avocat tradiþional”faþã de presiunile realitãþii asupra valorilor de tradiþieale profesiei.

În majoritatea statelor europene avocatul dispunede un cvasi-monopol al asistenþei ºi reprezentãrii înfaþa tribunalelor.

În domeniul consultanþei juridice, avocatul este înconcurenþã cu alte profesii. În prezent, se impunedistincþia dintre profesioniºtii care profeseazã în dome-niul juridic (avocaþii, notarii, executorii judecãtoreºti,practicienii în insolvenþã) ºi cei care profeseazã în acestdomeniu în mod auxiliar (experþi, consilieri în pro-prietate industrialã, consilieri fiscali, evaluatori,mediatori, etc).

Se ridicã tot mai intens problema protejãrii inte-reselor private ºi a ordinii publice într-o societateliberalã! Fie sub presiunea factorilor social-economiciexterni profesiei, fie datoritã presiunii din interiorulprofesiei, existã riscul ca în viitor, profesia de avocatsã fie transformatã într-o simplã afacere, fãrã a mai ficonsideratã o profesie special reglementatã!

Ce înseamnã atunci deontologia prezentatã ca fiindaplicabilã „pe plan internaþional”?

Pe plan internaþional, deontologia implicã principiimorale comune. În practica profesionalã a avocaþilorcare profeseazã în alte state decât cele din Baroul încare s-au înscris iniþial, în relaþiile dintre avocaþi înscriºiîn barouri din state diferite, se dezvoltã o deontologieîn permanentã aºezare normativã pe fondul diversitãþiidintre deontologia fiecãrei naþiuni.

2. Deontologia profesiei de avocatexclude uniformitatea

Este esenþial a stabili dacã avocatul, dincolo defrontiere, are o deontologie comparabilã, oricare ar finaþiunea sau epoca studiatã, sau dacã deontologiaprofesiei de avocat diferã în funcþie de naþiune ºi deepoca în care au fost elaborate regulile deontologice.Chestiunea ajutã ºi la rezolvarea problemei „imitãrii



modelelor”, în condiþiile în care „reactualizarea”Codurilor de deontologie ale þãrilor europene este opracticã deja consacratã.

Problema poate fi examinatã sub multiple aspecte.Am examinat, pentru început, doar urmãtoarelor

aspecte:a) Practica profesionalã naþionalã ºi folosirea titlului

profesional specific altor reglementãri naþionale.Impactul reglementãrilor legale cu privire la profesiade avocat asupra principiilor etice ale profesiei.

b) Secretul profesional ºi confidenþialitateac) Conflictele de interese

2.1. Practica profesionalã ºi impactulfolosirii titlului profesional specific altor

reglementãri naþionale. Impactulreglementãrilor legale naþionale cu privire

la profesia de avocat asupra principiiloretice ale profesiei

Profesia de avocat în România este o profesie cutradiþie, care a fost în statul modern român totdeaunao profesie legal reglementatã1.

În prezent, profesia de avocat este în mod unitarreglementatã, prin Legea nr. 51/19952.

Prin tradiþie, România a avut legãturi strânse cusistemul guvernamental ºi administrativ francez.Constituþia României se bazeazã pe a 5-a Constituþiea Republicii Franceze, sistemul judiciar este influenþatde modelul francez. Opþiunea legiuitorului român dea reglementa profesia de avocat dupã modelul francezeste raþionalã ºi respectã tradiþia reglementarii profesieiîn România.

Conform art. 22 din Legea nr. 51/1995 pentru orga-nizarea ºi exercitarea profesiei de avocat, avocaþii, înRomânia, desfãºoarã în principal, activitãþile de apãrareexpres menþionate de art. 2 alin. (3) din lege pe bazãde jurãmânt profesional cu conþinut legal prestabilit ºiîºi realizeazã activitatea în mod unitar3 fãrã specializãrilegal consacrate, în modalitãþile prevãzute lege.

Modelul de reglementare este cel tradiþional înRomânia ºi urmeazã, istoric, modelul francez dereglementare a profesiei.

În Anglia, Þara Galilor, Irlanda de Nord avocaþiilucreazã atât ca avocaþi pledanþi cât ºi ca avocaþiconsultanþi. În Scoþia, avocaþii lucreazã ca avocaþi ºiavocaþi consultanþi.

Terminologia a pãtruns în limbajul comun ºi înRomânia. Mass media ºi chiar unii avocaþi cultivãconceptul de „avocat de afaceri”, „avocaþi debusiness”, opus aceluia de „avocat pledant”.

Spre deosebire de modelul de reglementare aprofesiei anglo-saxone, modelul de reglementarefrancez ºi cel român nu fac distincþie între avocaþi debusiness ºi avocaþi pledanþi. Legea nr. 51/1995 nuprevede organizarea avocaþilor de business sau deafaceri ºi a avocaþilor pledanþi în corpuri profesionaledistincte.

În realitate este vorba de folosirea unor titluriprofesionale fãrã corespondenþã cu legislaþia românã,dar cu semnificaþia unor diferenþe notabile în deon-tologie, corespunzãtor reglementãrilor esenþial diferiteprivind modul de dobândire a acestor titluri profe-sionale, a capacitãþilor profesionale ºi a practicii ºiorganizãrii profesiilor în discuþie.

În Anglia (la fel ca ºi în Germania), avocatul poatefi „apãrãtor” sau „acuzator”. Adesea el este ales deStat pentru a apãra o cauzã (un caz). Ca „apãrãtor”, elîºi îndeplineºte rolul obiºnuit de asistenþã ºi consilier.

1 În prezent, situaþia este reflectatã de Anexa nr. 2 la Legeanr. 200/2004 privind recunoaºterea diplomelor ºi calificãrilorprofesionale pentru profesiile reglementate din România.

2 În forma republicatã în M. Of. nr. 98/07.02.2011.3 Art. 3 din Legea nr. 51/1995 prevede: „(1) Activitatea

avocatului se realizeazã prin:a) consultaþii ºi cereri cu caracter juridic;b) asistenþã ºi reprezentare juridicã în faþa instanþelor

judecãtoreºti, a organelor de urmãrire penalã, a autoritãþilorcu atribuþii jurisdicþionale, a notarilor publici ºi a executorilorjudecãtoreºti, a organelor administraþiei publice ºi ainstituþiilor, precum ºi a altor persoane juridice, în condiþiilelegii;

c) redactarea de acte juridice, atestarea identitãþii pãrþilor,a conþinutului ºi a datei actelor prezentate spre autentificare;

d) asistarea ºi reprezentarea persoanelor fizice sau juridiceinteresate în faþa altor autoritãþi publice cu posibilitateaatestãrii identitãþii pãrþilor, a conþinutului ºi a datei actelorîncheiate;

e) apãrarea ºi reprezentarea cu mijloace juridice specificea drepturilor ºi intereselor legitime ale persoanelor fizice ºijuridice în raporturile acestora cu autoritãþile publice, cuinstituþiile ºi cu orice persoanã românã sau strãinã;

f) activitãþi de mediere;g) activitãþi fiduciare desfãºurate în condiþiile Codului

civil;h) stabilirea temporarã a sediului pentru societãþi regle-

mentate de Legea nr. 31/1990, republicatã, cu modificãrile ºicompletãrile ulterioare, la sediul profesional al avocatului ºiînregistrarea acestora, în numele ºi pe seama clientului, apãrþilor de interes, a pãrþilor sociale sau a acþiunilor societãþilorastfel înregistrate;

i) activitãþile prevãzute la lit. g) ºi h) se pot desfãºura întemeiul unui nou contract de asistenþã juridicã;

j) orice mijloace ºi cãi proprii exercitãrii dreptului deapãrare, în condiþiile legii.

(2) Activitãþile prevãzute la alin. (1) se exercitã numai deavocat, dacã legea nu prevede altfel’’.



„Avocaþii pledanþi” pot practica la orice instanþã jude-cãtoreascã din Anglia ºi Þara Galilor; „Avocaþiiconsultanþi” nu pot practica decât în faþa instanþelorjudecãtoreºti inferioare; în 1990, o lege nouã le-apermis totuºi sã practice în faþa jurisdicþiilor superioare,dar legea nu a fost aplicatã în practicã.

„Avocaþii consultanþi” combinã în realitate funcþiilede reprezentant legal pentru comunicarea ºi efectuareaactelor de procedurã, executor judecãtoresc, notar,consilier juridic ºi avocat.

„Avocaþii pledanþi” sunt specializaþi în pledoarieºi deþin, cu puþine excepþii, monopolul acesteia. Ei suntgrupaþi într-un ordin profesional (Baroul), care este,din punct de vedere legal, o ºcoalã de magistraturã,din cadrul cãreia sunt recrutaþi judecãtorii. Aceºtia suntîn general foºti „avocaþi pledanþi”, nu foºti „avocaþiconsultanþi”. Distincþia se extinde ºi asupra robeipurtate de ei: „avocaþii pledanþi” poartã robã ºi perucã,„avocaþii consultanþi” poartã robã, fãrã perucã.

„Avocaþii pledanþi sunt instruiþi în patru ºcoli dedrept” (Inns), la Londra (Lincoln’s Inn, Gray’s Inn,Inner Temple, Middle Temple) unde îi regãsesc pejudecãtori, ceea ce explicã coeziunea magistraturii ºibaroului în Anglia: judecãtorii ºi avocaþii au aceeaºipregãtire ºi continuã sã se frecventeze, în cele patruscoli (Inns).

Avocaþii pledanþi sunt grupaþi într-un barou: „LawSociety of England and Wales”. Scoþienii ºi irlandeziiau barouri separate.

Un viitor avocat pledant trebuie sã urmeze studiijuridice de trei ani, sã promoveze examenul Baroului,sã efectueze un stagiu de doi ani, într-un cabinet deavocaþi pledanþi; la sfârºitul acestui stagiu, el va obþineo licenþã de avocat ºi se va înscrie în Law Society,plãtind o cotizaþie ridicatã.

Avocatul pledant nu îºi negociazã onorariul în moddirect. Dimpotrivã, avocatul consultant desfãºoarã oactivitate care reprezintã o veritabila „afacere”organizatã pe principii comerciale.

Legea nr. 51/1995 nu a avut în vedere organizareaprofesiei de avocat ca profesie care serveºte scopulmaximizãrii profitului economic propriu sau alclientului, ci ca o profesie care pune deasupra oricãruialt interes imperativul respectãrii legii.

Pentru avocaþii pledanþi, deontologia este stabilitãnu de lege, ci de Barou (Consiliul Baroului).

Law Society grupeazã toþi avocaþii consultanþi, chiarºi cei care practicã într-o întreprindere. Law Societyelaboreazã regulile deontologice pentru avocaþiiconsultanþi.

În Anglia nu existã juriºti de întreprindere în sensulstrict al expresiei. Avocaþii pledanþi ºi avocaþiiconsultanþi îndeplinesc aceastã funcþie. În practicã,

avocaþii consultanþi sunt, în realitate, juriºti deîntreprindere.

În Marea Britanie existã avocatul întreprinderii(in-house lawyer) ºi juristul întreprinderii (externallawyer), dar ºi unul, ºi celãlalt sunt avocaþi. Spaniaare acelaºi model de reglementare în aceastã privinþã.

Aceastã unitate dintre profesiile juridice nu estecunoscutã în România.

Avocatul englez nu are, în afarã de principii demoralã ºi probitate, o deontologie comparabilã cudeontologiile reglementate ale statelor de pecontinentul european, nici ca urmare a regulilor sale,nici prin statutul sãu nici prin intermediul instituþiilorjudiciare.

Ne aflãm deci în douã lumi judiciare diferite, carese confruntã cu deontologii distincte.

Un avocat român poate, în baza Directiveieuropene 98/5/CE din 16 februarie 1998, sã practiceîn Anglia; totuºi, el nu poate deveni avocat consultantdecât dupã trei ani de practicã, dupã obþinerea unuicertificat de eligibilitate, eliberat de „Solicitor’sRegulation Authority “ (autoritatea de reglementare aavocatului consultant) ºi dupã promovarea exame-nului calificat de „Lawyers Transfer Scheme”, dupãce se înscrie în „Law Society” ºi dupã ce depunejurãmântul.

Un avocat consultant din Anglia se poate stabili înRomânia. Cu ce l-ar ajuta acest lucru deoarece nu poatecumula funcþiile de notar, executor judecãtoresc, juristde întreprindere ºi avocat? El va fi deci avocat înscrisîntr-un barou din România, dar nu poate fi un avocatconsultant în Romania cu drepturile ºi situaþia juridicãpe care o avea în Anglia sub aspectul capacitãþiiprofesionale, pentru cã legea românã nu permite acestlucru. Bineînþeles ºi avocaþii români îºi doresc o singurãprofesie care sã permitã exercitarea atribuþiilor deavocat, consultant, notar, executor judecãtoresc. Nuse poate spune cã aceastã dorinþã va deveni realitate,deºi pentru tinerii avocaþi o astfel de perspectivã ar fibeneficã. Preocuparea avocaþilor români este maidegrabã sã impunã reguli pentru a se evita invadareapracticãrii profesiei juridice de avocat de cãtre alþiprofesioniºti (consultanþi în afaceri, consilieri fiscali,contabili, experþi, etc.).

Exemplele analizate duc la concluzia cã deonto-logiile sunt diferite, chiar incompatibile!

*

Avocatul poate fi salariat într-o întreprindere înGermania, în Anglia, Canada, Spania, Olanda ºiPolonia. Nu este posibilã în Franþa, Italia.

În unele din landurile Germaniei avocatul poate fi,concomitent, ºi notar. „Avocatul notar” este cel de la



Berlin, Bremen, Schleswig-Holstein ºi Renania –Westfalia.

Ce se întâmplã cu secretul profesional al avoca-tului? Are avocatul angajat pe baza unui contract demuncã la o întreprindere, ca ºi avocatul, obligaþia dea pãstra secretul profesional, faþã de angajatorul sãu?Dar faþã de decanul baroului în care este înscris?

Problema nu este rezolvatã! Ea pune sub semnulîntrebãrii viitorul profesiei inclusiv, dar mai ales, înplanul deontologiei profesionale.

*

Rolul baroului nu este identic în legislaþiilenaþionale.

În majoritatea þãrilor, se recunosc baroului atribuþiiasemãnãtoare pentru apãrarea intereselor profesiei,elaborarea deontologiei, pregãtirea, disciplina ºireglementarea conflictelor (între avocaþi sau cu clienþii).

În Anglia, Consiliului pentru Servicii Juridice(Legal Services Board) exercitã controlul celor patruorganisme profesionale în care sunt grupaþi avocaþii,iar protecþia drepturilor consumatorilor faþã de avocaþieste asiguratã de o autoritate din afara profesiei (Officefor Legal Complaint). Deontologia ºi respectarea eiimplicã mecanisme specifice exterioare asociaþiilorprofesionale ale avocaþilor.

2.2 Secretul profesionalºi confidenþialitatea

Avocaþii deþin informaþii sensibile încredinþate decãtre clienþi. Ele pot viza detalii privind viaþa privatã,secrete de afaceri ºi nu pot fi divulgate.

Eficienþa avocaþilor atunci când apãrã drepturileclienþilor depinde de existenþa unei încrederi în legãturãcu respectarea confidenþialitãþii comunicãrilor dintreavocat ºi client. Acest aspect este recunoscut de secolepe întregul teritoriu al Europei. În toate statele membreale Uniunii Europene, legea oferã protecþie împotrivadezvãluirii informaþiilor comunicate între avocat ºiclient în condiþii de confidenþialitate. Fãrã aceastãprotecþie, însãºi funcþionarea statului de drept estesubminatã. Ar putea fi afectate mai ales accesul lajustiþie, dreptul la un proces echitabil ºi dreptul la viaþãprivatã. Fãrã aceastã garanþie, existã pericolul ca, pede o parte, clientul sã nu aibã încrederea necesarãpentru a face dezvãluiri complete ºi sincere avocaþilorsãi ºi, pe de altã parte, avocaþii sã nu dispunã de infor-maþii suficiente (ce ar putea fi importante) care sã-ipermitã sã ofere clientului servicii de consilierecomplete ºi cuprinzãtoare ºi sã îl reprezinte eficient.

În unele jurisdicþii din Europa, aceastã garanþie esteoferitã prin plasarea comunicãrilor în cauzã sub

protecþia privilegiului profesiei juridice, aºa cum seîntâmplã în Anglia ºi în Þara Galilor.

În majoritatea statelor europene comunicãrile dintreavocat ºi client sunt tratate ca secret profesional.Ambele abordãri urmãresc acelaºi scop: protejareainformaþiilor generate în cadrul relaþiei avocat-clientpentru a oferi sau a primi servicii de consiliere juridicãºi/sau reprezentare în orice acþiuni în justiþie.

Existã însã diferenþe de tratare a regulilor privindpãstrarea confidenþialitãþii comunicãrilor profesionaledintre avocat si client.

Atunci când baza este secretul profesional, obligaþiade a pãstra confidenþialitatea comunicãrilor esteabsolutã. Este o obligaþie ce îi revine în mod directavocatului ºi la care, în majoritatea jurisdicþiilor,clientul nu poate renunþa. Este posibil ca încãlcareaacestei obligaþii sã nu fie consideratã doar o încãlcarea obligaþiilor civile ºi/sau deontologice (aºa cum seîntâmplã în cazul privilegiului profesiei juridice), cisã atragã rãspunderea penalã în unele jurisdicþii.

Conceptul de privilegiu al profesiei juridice oferãcomunicãrilor între avocat ºi client privilegiulconfidenþialitãþii care aparþine clientului. Din relaþiaavocat-client decurge obligaþia avocatului de a pãstraîn condiþii de confidenþialitate toate comunicãrile dintreel ºi client care au legãturã cu atribuþiile sale, conforminstrucþiunilor primite de la client, cu excepþia cazuluiîn care clientul renunþã la aceastã confidenþialitate.Aceastã obligaþie civilã devine o obligaþie deon-tologicã.

Secretul profesional nu este absolut. Secretulprofesional nu se aplicã în cazul unor indicii din carear rezulta cã avocatul a participat la pregãtirea sau lasãvârºirea unei infracþiuni, ori când se impuneapãrarea avocatului indiferent de natura proceduriisancþionatorii declanºate împotriva sa.

Avocatul nu poate sã fie dezlegat de pãstrareasecretului profesional de cãtre clientul sãu

În dreptul anglo-saxon, avocatul este un asistent altribunalului. El trebuie sã comunice tribunalului toateprobele, inclusiv cele care sunt în defavoareapropriului client.

Conform Codului de deontologie al barouriloreuropene (articolul 5.3), regula secretului profesionalîn corespondenþele ºi comunicãrile unui avocat cu unavocat dintr-un alt Stat membru al Comunitãþiieuropene este cã acestea sunt oficiale, cu excepþia celorcare poartã menþiunea „confidenþial”, dacã aceastãmenþiune este acceptatã de avocatul pãrþii adverse.

Corespondenþa între avocaþi este confidenþialã, iaravocatul nu poate fi scutit de obligaþia confiden-þialitãþii.



2.3. Conflictele de interese.Particularitãþi

Regula generalã este cã existã un conflict deinterese:

- în activitatea de consiliere, dacã la momentulsolicitãrii/acordãrii consultanþei solicitate, avocatulcare are obligaþia sã ofere o informare completã, loialãºi fãrã rezerve clienþilor sãi nu îºi poate îndeplinimisiunea fãrã a compromite interesele unuia sau maimultor clienþi solicitanþi, fie prin analiza situaþiei defapt prezentate spre investigare, fie prin utilizareamijloacelor juridice preconizate, fie prin concretizarearezultatului consiliului;

- în activitatea de reprezentare ºi apãrare, dacãasistenþa mai multor pãrþi ar determina avocatul sãprezinte o apãrare diferitã, fie în dezvoltarea, fie înargumentarea ºi finalitatea sa, faþã de cea pe care ar fiales-o dacã i-ar fi fost încredinþate interesele uneisingure pãrþi;

- totdeauna când modificarea sau evoluþia situaþieicare i-a fost prezentatã iniþial îi relevã avocatului unadin dificultãþile vizate mai sus.

Existã un risc de conflicte de interese atunci cândo modificare sau o evoluþie previzibilã a situaþiei carea fost prezentatã iniþial unui avocat îl determinã peavocat sã se teamã de una dintre dificultãþile vizate deconflictul de interese, expuse mai sus.

Conflictul de interese genereazã mai multeîntrebãri:

a) În ce fel poate avocatul sã ia contact în moddirect, ori sã poarte corespondenþã cu partea adversã,atunci când aceasta nu are avocat?

El poate face asta, sub rezerva îndeplinirii unorcondiþii:

- sã obþinã acordul clientului sãu;- sã ºtie cã discuþiile sale ºi corespondenþa nu încalcã

secretul profesional;- sã aibã în vedere obligaþiile de delicateþe ºi

curtoazie ale profesiei de avocat în relaþiile sale cuadversarul;

- sã invite partea adversã sã aleagã un avocat.b) În ce condiþii poate comunica avocatul acte de

procedurã ºi probe scrise, în calitate de avocat aluneia dintre pãrþi, adversarului din proces care nuare avocat?

Avocatul poate ºi trebuie sã facã acest lucru, dartrebuie sã pãstreze o dovadã a acestei comunicãri.

c) Se poate cãuta o soluþie amiabilã cu parteaadversã fãrã avocat?

Da, dar aceste discuþii nu vor fi confidenþiale, cuexcepþia cazului în care este încheiat un contract deconfidenþialitate.

d) Este avocatul pãrþii adverse autorizat sãfoloseascã în probaþiune corespondenþa schimbatã declientul sãu cu avocatul pãrþii adverse, din perioadaîn care partea adversã nu avea angajat avocat?

Da, dar procedând astfel, avocatul care foloseºteca probã o astfel de corespondenþã riscã sã încalceregulile de delicateþe ºi curtoazie ºi trebuie sã nuprocedeze astfel dacã a fost acceptatã o clauzã deconfidenþialitate pentru corespondenþa în discuþie.

e) În concluziile sale avocatul poate face referirela o astfel de corespondenþã fãrã a încãlca regulilede deontologie?

Trebuie sã nu procedeze astfel dacã a fost acceptatão clauzã de confidenþialitate pentru corespondenþa îndiscuþie ºi, oricum regulile de delicateþe profesionalãºi de curtoazie sunt încãlcate.

3. CONCLUZII

Deontologia diferã de la o naþiune la alta ºi, încadrul aceleiaºi naþiuni, poate varia de la o epocã laalta.

Diversitatea este un factor al conflictelor; seimpune armonizarea regulilor deontologice în favoareabinelui comun al profesiei.

Avocatul trebuie, graþie deontologiei sale, sã nufie un vector de contestaþie ºi de diferende, chiar dacãse aflã în centrul conflictelor, ci un vector de apropiereîntre civilizaþii, oricare ar fi naþiunea sau epoca,deoarece rolul regulii etice este sã impunã postulatulpotrivit cãruia conºtiinþa celuilalt derivã din conºtiinþade sine.

Orice avocat, prin respectarea deontologiei sale ºiîn ciuda diversitãþii dintre sistemele de drept naþionale,are un fel de conºtiinþã comunã, inspiratã de aceleaºireguli morale: apãrarea cauzelor care i se par juste.

Regulile deontologiei profesionale a avocatului seconstituie într-un univers pe care fiecare îl poartã însine, un univers ignorat, care se naºte ºi moare în tãcere.Diversitatea ºi uniformitatea deontologiei profesiei deavocat se conjugã astfel permanent, în exercitareaprofesiei fiecãrui avocat, în favoarea celui careapeleazã la avocat!

Existã un consens larg rãspândit în sensul cãprofesia de avocat trece printr-o epocã de tensiune ºitranziþie. Conceptele referitoare la unitatea profesionalãsunt atacate ca fiind înguste ºi depãºite. Imperativeleetice ale profesiei s-au estompat. Chiar ºi clienþiiavocaþilor nu mai percep dimensiunea eticã aprestaþiilor profesionale, în mare parte pentru cã eiînºiºi s-au schimbat!



Este cazul ca dimensiunile etice ale profesiei deavocat sã fi evidenþiate, reevaluate ºi integrate înmodificãrile economice, politice ºi culturale semni-ficative ce afecteazã instituþiile juridice fundamentale.Este necesar demersul de conºtientizare ºi identificarea regulilor deontologice potrivite care pot promova ºisusþine o culturã de apartenenþã la un Corp profesionalcaracterizat prin unitate ºi prestigiu.

Avocatul contemporan are aversiune faþã de reguliambigue, echivoce. În consecinþã, un Codexdeontologic trebuie sã aibã o caracteristicã aspira-þionalã, spiritualã, aptã sã rãspundã aºteptãriloravocaþilor cu privire la dileme pe care le au în exerciþiul

profesiei, mai ales în condiþiile în care, într-un ritmaccelerat, existã situaþii pentru care legislaþia estedepãºitã sau a devenit confuzã.

Profesia de avocat poate face faþã vremurilor prinaplicarea principiilor tradiþionale ale profesiei care s-audovedit a fi perene dacã sunt explicate ºi aplicate,adaptate la contextul actual ºi de perspectivã.

Demersul trebuie sã evite reacþiile emoþionale, deºiemoþia este cea care identificã, în profesia de avocat,caracterul aspiraþional al regulilor, apt sã mobilizezeenergii pentru înþelegerea ºi aplicarea corectã ºiechilibratã a regulilor.



REZOLUÞIEPRIVIND PRINCIPIILE DE INTEGRITATE ÎN ACTIVITÃÞILEDESFÃªURATE DE AVOCAÞI ÎN PROFESII COMPATIBILE

CU PROFESIA DE AVOCAT ªI ÎN CONLUCRÃRILEINTERPROFESIONALE PENTRU FURNIZAREA DE SERVICII

PROFESIONALE INTEGRATE

UNIUNEA NAÞIONALÃ A BAROURILOR DIN ROMÂNIACONGRESUL AVOCAÞILOR – BUCUREªTI – 6-7 IUNIE 2015

Având în vedere faptul cã noile realitãþi economiceºi sociale reclamã o extindere a interpretãrii principiilorfundamentale ale profesiei de avocat la contextulspecific al tendinþelor de exercitare a activitãþii lor ºi încadrul altor profesii compatibile cu cea de avocat,precum ºi al tendinþelor de colaborare profesionalã totmai strânsã cu alte profesii juridice ºi chiar nejuridice;

Având în vedere tendinþele de interprofesionalitatea serviciilor profesiilor juridice ºi conexe pentru a ofericlienþilor soluþii integrate;

Având în vedere dezvoltarea modalitãþilor alter-native de soluþionare a litigiilor ºi a colaborãrii interpro-fesionale cu profesioniºti din alte domenii juridice ºichiar nejuridice;

Având în vedere tendinþele de extindere a activitãþiiavocaþilor prin calificarea în profesii conexe compa-tibile cu profesia de avocat ºi participarea la exerciþiulacestora;

Având în vedere faptul cã profesia de avocat estecompatibilã cu cea de arbitru, mediator, conciliatorsau negociator, consilier fiscal, consilier in proprietateintelectuala, consilier in proprietate industriala,traducãtor autorizat, administrator sau lichidator incadrul procedurilor de reorganizare si lichidarejudiciara (Art. 16, lit. b din Legea 51/1995);

Având în vedere cã exercitarea profesiei de avocateste compatibilã cu calitatea de deputat sau senator,consilier în consiliile locale sau judeþene; activitãþi ºifuncþii didactice în învãþãmântul juridic superior;activitatea literarã ºi publicisticã; (Art. 16, lit. a), b) ºic) din Legea 51/1995);

Având în vedere cã avocaþii trebuie sã rãspundãnevoilor din ce în ce mai diversificate ale clientului ºiîn acelaºi timp resimt necesitatea de a-ºi pãstra iden-titatea profesionalã în noua economie colaborativã,Congresul Avocaþilor 2015 adoptã prezenta:

REZOLUÞIEPRIVIND PRINCIPIILE DE INTEGRITATE

ÎN ACTIVITÃÞILE DESFÃªURATEDE AVOCAÞI ÎN PROFESII COMPATIBILE

CU PROFESIA DE AVOCAT ªI ÎNCONLUCRÃRILE INTERPROFESIONALE

PENTRU FURNIZAREA DE SERVICIIPROFESIONALE INTEGRATE

În activitãþile ºi în conlucrãrile interprofesionale,avocaþii vor respecta urmãtoarele principii:

1. Principiul independenþei avocatului în rapor-turile cu ceilalþi profesioniºti

Avocatul trebuie sã fie ºi sã rãmânã independentatât în cadrul conlucrãrilor interprofesionale pentrufurnizarea de servicii profesionale integrate, cât ºi înactivitãþile desfãºurate în profesii compatibile cuprofesia de avocat. Aceasta înseamnã cã el trebuie sãfie liber în sens intelectual ºi economic, astfel încât sãofere clienþilor soluþii neinfluenþate de intereselegrupãrii interprofesionale sau ale altor profesioniºti dincadrul altor servicii juridice sau conexe.

Avocatul trebuie sã se ghideze numai dupãconºtiinþa sa profesionalã ºi sã nu sã accepte presiuninepotrivite din partea persoanelor cu care conlucreazãprofesional. În egalã mãsurã, avocatul nu va facepresiuni nepotrivite asupra celorlalþi profesioniºti cucare întrã în contact în cardul colaborãrii interpro-fesionale.

Principiul independenþei avocatului presupune ºiasumarea individualã a rãspunderii faþã de client, faþãde profesioniºtii cu care intrã în contact ºi faþã de statulromân. Relaþia dintre avocat ºi client este una foartepersonalã, confidenþialitatea fiind de esenþa acesteirelaþii. De aceea, în cadrul unei colaborãri interpro-fesionale, el trebuie sã-ºi exercite atribuþiile strict înlimitele legii ºi strict în cadrul competenþelor profe-



sionale. El îºi va lua toate mãsurile legale pentru arãspunde faþã de client ºi faþã de terþi numai în limiteleexerciþiului strict profesional ºi ºi nu va depãºi acestexerciþiu prin suprapunerea obligaþiilor sale contrac-tuale cu cele ale altor profesioniºti cu care conlucreazã,astfel încât sã poatã da naºtere unei rãspunderi solidarecu aceºtia.

Respectarea principiului independenþei trebuieprivitã în strânsã legãturã cu principiul scrupulozitãþiiîn materie de onorarii (principiul f. din Carta princi-piilor fundamentale ale avocatului european, carepresupune cã onorariul încasat de avocat trebuie sãfie total cunoscut clientului, trebuie sã fie corect,rezonabil ºi conform legii ºi regulilor profesionale,cãrora se supune avocatul. Acest principiu trebuieaplicat indiferent de practicile în materie de onorariiale altor profesii.

Dacã practicile în materie de onorarii ale altorprofesii intrã în conflict cu principiul scrupulozitãþiiîn materie de onorarii, avocatul trebuie sã se abþinãde la colaborare.

Pentru a-ºi asigura independenþa, avocaþii nu vorsolicita ºi nici nu vor accepta vreun fel de rãsplatãnecuvenitã (în bani, bunuri sau servicii) pentru activi-tatea lor. În acelaºi scop, avocaþii nu îºi vor creaobligaþii financiare sau de nici o altã naturã faþã depersoane sau entitãþi profesionale, care le-ar puteacompromite independenþã ºi/sau pãstrarea secretuluiprofesional specific profesiei de avocat. De asemenea,avocaþii vor trata toþi colaboratorii ºi/sau beneficiariiserviciilor profesionale în mod echitabil, nefavorizândpe niciunul dintre aceºtia în baza unei relaþii personalesau din interes personal.

2. Principiul respectãrii secretului profesionalAtât în cadrul raporturilor interprofesionale cât ºi

în cadrul desfãºurãrii unor activitãþi compatibile cuprofesia, avocatul va respecta acest principiu în toatedimensiunile sale: secretul datelor încredinþate,confidenþialitatea comunicãrilor avocat client ºiprivilegiul profesional.

Avocatul îºi va informa clientul în cazul în careanumite informaþii încredinþate de acesta ar trebuipartajate cu ceilalþi profesioniºti în realizarea uneilucrãri integrate. Avocatul va cere acordul clientuluipentru partajarea unor informaþii ºi se va asigura cãceilalþi profesioniºti cu care colaboreazã vor pãstraconfidenþialitatea datelor încredinþate.

Avocaþii trebuie sã þinã cont de faptul cã secretulprofesional este atât o obligaþie a avocatului, dar ºi undrept al clientului. De aceea, avocatul îºi va sfãtuiclientul în legãturã cu natura datelor ce pot fi partajate

cu alþi profesioniºti, fãrã a-i pune în pericol dreptul ºisiguranþa juridicã.

De asemenea, avocaþii trebuie sã þinã cont de faptulcã pãstrarea secretului încredinþat este un privilegiuprofesional. Regulile „privilegiului profesional”interzic ca informaþia comunicatã avocatului sã fiefolositã împotriva clientului. De aceea, indiferent deacordul clientului ºi de opinia altor profesioniºti cucare se aflã în relaþie de colaborare profesionalã,avocatul va acþiona numai potrivit crezului sãu profe-sional ºi nu va face niciun act care sã periclitezeprivilegiul profesional.

În virtutea obligaþiei de pãstrare a secretuluiprofesional, avocaþii vor analiza ºi vor valorificaoportunitãþile profesionale fãrã a încerca sã „ocoleascã”sau sã încalce limitele legii pentru a obþine avantaje cuignorarea regulilor pãstrãrii secretului profesional înexercitarea activitãþilor profesionale în care suntcalificaþi.

3. Principiul prevenirii conflictelor de intereseNoile cadre de desfãºurare a raporturilor interpro-

fesionale cât ºi contextul actual al amplificãrii desfã-ºurãrii de cãtre avocaþi ºi a altor activitãþi compatibilecu profesia presupun un risc sporit de apariþie aconflictelor de interese, care depãºesc cadrul clasic alconflictelor de interese între mai mulþi clienþi aiaceluiaºi avocat sau între avocat ºi clientul sãu. Acesteconflicte pot apãrea între interesele clientului avoca-tului ºi interesele clienþilor profesioniºtilor cu care intrãîn contact în cadrul colaborãrii sau între intereseleclienþilor pe care îi reprezintã în calitate de avocat ºiinteresele clienþilor pe care îi reprezintã sau în cadrulexerciþiului altor profesii compatibile cu avocatura. Deasemenea, pot apãrea conflicte de interese între clienþiipe care îi reprezintã avocatul ºi pãrþile pe care learbitreazã.

Pentru respectarea principiului prevenirii conflic-telor de interese, avocatul trebuie sã-ºi ia toate mãsurileastfel încât sã evite sã reprezinte doi clienþi în aceeaºicauzã, daca ei sunt în conflict sau dacã existã risculde conflict între interesele acestor clienþi. De asemenea,avocatul trebuie sã se abþinã sã reprezinte un clientnou, dacã avocatul posedã vreo informaþie confiden-þialã obþinutã de la un client sau fost client de-al sãu.

Dacã un asemenea conflict apare în timp ceavocatul acþioneazã în interesul clientului sãu, acestatrebuie sã înceteze reprezentarea.

Avocatul trebuie sã se abþinã sã preia o cauzã încadrul procedurilor alternative de soluþionare a litigiiloratunci existã un conflict de interese, chiar ºi potenþial,între clienþii pe care îi reprezintã în calitate de avocat



ºi una din pãrþi sau pãrþile din cauza respectivã. Încazul în care constatã un asemenea conflict peparcursul derulãrii procedurilor, el trebuie sã renunþeimediat la soluþionarea cauzei.

De asemenea, acest principiu trebuie privit înstrânsã legãturã cu principiile confidenþialitãþii, alindependenþei ºi al loialitãþii. Avocaþii vor analiza ºivor valorifica oportunitãþile profesionale fãrã a încercasã „ocoleascã” sau sã încalce limitele legii pentru aobþine avantaje cu ignorarea regulilor prevenirii con-flictului de interese în exercitarea activitãþilor profe-sionale în care sunt calificaþii sau în cadrul colaborãriiinterprofesionale.

4. Principiul demnitãþii, al onoarei ºi al probitãþiiAcest principiu presupune ca avocatul sã nu facã

nimic ce i-ar putea compromite reputaþia sa saureputaþia profesiei, în general, ºi încrederea publicã înprofesia de avocat. Avocatul este dator sã se abþinãde la conduita dezonorantã ºi manierele care ar puteadezonora profesia de avocat în activitatea sa juridicã,în alte activitãþi profesionale sau chiar în viaþã privatã.Aceasta nu înseamnã cã avocatul nu trebuie sã permitãfolosirea regulilor de conduitã ale altor profesii.Dimpotrivã, el trebuie sã contribuie la perfecþionareacodurilor de eticã ale fiecãreia dintre profesiilecompatibile cu profesia de avocat în vederea revizuiriiºi îmbunãtãþirii standardelor de integritate existente înmediul în care avocaþii exercitã profesia de avocat saualte profesii compatibile cu aceasta.

Avocaþii nu vor ascunde în mod intenþionat depublic ºi/sau de ceilalþi profesioniºti din alte profesiicu care conlucreazã informaþii neconfidenþiale denaturã sã-i punã într-o luminã proastã din perspectivãeticã ºi vor depune diligenþa necesarã pentru a seasigura cã profesioniºtii sau entitãþile cu care colabo-reazã se comportã în mod etic ºi dau dovadã de respon-sabilitate eticã în activitatea lor.

În virtutea acestui principiu, avocaþii, salariaþiiacestora, colaboratorii, persoanele care desfãºoarãactivitãþi de voluntariat în entitãþi profesionale nu voriniþia, nu vor lua parte ºi nici nu vor instiga pe alþii sãia parte la fapte care sunt de naturã sã afectezereputaþia persoanelor ºi/sau profesiilor implicate.

Avocaþii vor depune diligenþa necesarã pentru a seasigura cã ºi colaboratorii ºi angajaþii lor dau dovadãde eticã ºi responsabilitate în activitatea lor.

5. Principiul loialitãþii faþã de clientNoile conjuncturi în care avocatul îºi desfãºoarã

activitatea în relaþii interprofesionale pun noi problemeºi sub aspectul principiului loialitãþii pentru cã este

posibil ca avocatul sã se identifice în situaþii delicatedin care rezultã cã din integrarea contribuþiilor celorlalteprofesii rezultã un caz neonest. Având în vedere cãprincipiul loialitãþii presupune o onestitate absolutã faþãde client, avocatul trebuie sã-i explice clientului cã nu-ºiîncalcã principiile ºi nu-ºi compromite atribuþiile deapãrãtor, înaintând un caz neonest, în numele clientului,în instanþa de judecatã sau la alte organe judiciare ºi dedrept sau susþinând un caz neonest în faþa partenerilorde negociere a unui contract.

6. Principiul competenþei profesionaleRegulile profesionale subliniazã faptul cã avocatul

nu trebuie sã preia un caz care nu þine de competenþasa, indiferent cã ºi-l asumã direct faþã de client sauindirect, într-o colaborare interprofesionalã sau înexercitarea unor alte activitãþi compatibile cu profesiade avocat. Avocatul trebuie sã-l încunoºtinþeze peclient în mod corect ºi exact atât în ceea ce priveºteatribuþiile sale profesionale într-un caz ce implicãinterprofesionalitate, cât ºi în privinþa competenþelorsale profesionale.

7. Principiul respectãrii confraþilor ºi a tuturorpersoanelor cu care avocatul intrã în relaþiiprofesionale

Acest principiu a fost setat în ideea cã avocatul esteun participant activ la actul de justiþie iar administrareaeficientã a justiþiei cere ca avocaþii sã aibã un compor-tament respectuos unii faþã de alþii, pentru ca litigiilesã fie soluþionate într-un mod civilizat, sã acþionezecu bunã-credinþã unii faþã de alþii ºi sã nu înºele.Extinderea relaþiilor pe care avocatul le are în exerciþiulprofesiei sale, fie prin colaborãri cu alte profesii, fieprin exercitarea altor profesii compatibile, presupunºi o reinterpretare a acestui principiu în contextulactual. Respectul reciproc dintre colegii de breaslã ºifaþã de orice persoanã cu care intrã în relaþii profe-sionale faciliteazã administrarea eficientã a justiþiei,serveºte la soluþionarea conflictelor pe cale amiabilãºi este în interesul clienþilor. Atitudinea avocaþilor faþãde membrii altor profesii din care avocaþii fac parte încondiþii de compatibilitate sau cu celelalte entitãþiprofesionale cu care avocaþii conlucreazã va fi una decolegialitate. Aceeaºi atitudine de consideraþie ºi bunãcredinþã va fi pãstratã faþã de toþi ceilalþi actori aimediului cu care avocaþii vin în contact, cât ºi faþã depublicul larg. Atât în stabilirea unor relaþii interpro-fesionale, cât ºi în conduita sa publicã sau faþã de auto-ritãþi, avocatul nu va discrimina niciodatã profesiilejuridice ºi cele conexe pe niciun criteriu. Toþi colabo-ratorii din alte profesii cu care avocaþii vin în contactvor fi trataþi cu onestitate, seriozitate ºi profesionalism.



Avocaþii vor da dovadã de respect faþã de membriialtor profesii /beneficiarii serviciilor profesionalerealizate în exercitarea calificãrilor profesionale cu careprofesia de avocat este compatibilã ºi faþã de publicullarg, luând în considerare sugestiile ºi reclamaþiilevenite din partea acestora ºi întreþinând un dialog realºi onest cu aceºtia, inclusiv pentru promovareaintegritãþii, pentru prevenirea conflictului de intereseºi pentru respectarea strictã a secretului profesional.

Avocaþii se vor informa constant cu privire la bunelepractici în ceea ce priveºte etica ºi integritatea dinmediul profesiilor în care activeazã sau cu care conlu-creazã ºi vor lua mãsuri pentru a le implementa ºi înprofesia de avocat, dacã sunt compatibile cu aceasta.

8. Principiul respectãrii Statului de drept ºicontribuirea la o bunã administrare a justiþiei

Rolul avocatului ca participant în administrareaeficientã a justiþiei este pe deplin recunoscut de comu-nitatea juridicã ºi de societate. În contextul colabo-rãrilor interprofesionale ºi al exercitãrii altor profesiicompatibile, avocatul trebuie sã aibã permanent învedere sã nu compromitã acest rol. De aceea, el nutrebuie sã dea niciodatã, cu bunã-ºtiinþã, informaþiifalse, inexacte sau incorecte care ar putea induce îneroare colaboratorii din alte profesii pentru cã existãriscul sã fie compromise interesele justiþiei. Pe de altãparte, în cadrul relaþiilor interprofesionale, avocatular putea identifica informaþii false, inexacte sauincorecte integrate de alþi profesioniºti în lucrãrileinterprofesionale, care ar putea avea efect negativasupra intereselor justiþiei. În acest caz, avocatul îºiva informa clientul ºi colaboratorii în legãturã curepercusiunile legale ale unor astfel de acte. În cazulîn care clientul sau colaboratorii persistã în susþinereaunor astfel de informaþii, avocatul va înceta imediatasistarea sau reprezentarea clientului ºi colaborareainterprofesionalã.

9. Principiul autoreglementãrii profesiei deavocat.

Autoreglementarea este cel mai puternic elementcare poate garanta independenþa profesionalã aavocaþilor vizavi de stat, dar nu în ultimul rând faþã dealþi profesioniºti. De aceea, avocatul nu trebuie sãabdice niciodatã de la regulile impuse prin autoregle-

mentarea profesiei sale, indiferent dacã aceste reguliar putea intra în conflict cu regulile autoreglementatede alte profesii cu care intrã în contact, în cadrulrelaþiilor sale profesionale ºi interprofesionale. Celemai multe profesii juridice cu care avocatul intrã încontact întrunesc o combinaþie de reglementãri de statºi o serie de autoreglementãri. În multe cazuri, statele,recunoscând importanþa principiilor de bazã ale avoca-tului pentru înfãptuirea justiþiei, au folosit legislaþia casã le susþinã, spre exemplu, prin acordarea suportuluistatutar confidenþialitãþii sau prin acordarea dreptuluiuniunilor profesionale de a adopta reguli profesionale.De aceea, avocatul trebuie sã apere acest drept în oricecontext interprofesional s-ar afla.

*

Prin adoptarea prezentei Rezoluþii, avocaþii dinRomânia îºi iau angajamentul:

1) Sã respecte ºi sã aplice prevederile principiilorincluse în prezenta Rezoluþie;

2) Sã promoveze Rezoluþia ºi principiile care staula baza acesteia în cadrul barourilor ºi în relaþiileacestora cu entitãþile instituþionale ºi profesionale cucare avocaþii conlucreazã instituþional ºi profesional;

3) Sã promoveze valorile Rezoluþiei în raporturilecu entitãþile cu care membrii acestuia desfãºoarãactivitãþi comune.

4) Sã participe la elaborarea, implementarea ºiactualizarea strategiei de promovare a integritãþii ºiresponsabilitãþii în mediile în care avocaþii îºi desfã-ºoarã activitatea fie ca avocaþi, fie ca membrii ai altorprofesii compatibile cu profesia de avocat, fie în conlu-crãri profesionale sau în conlucrãri instituþionale;

5) Sã participe la procesul de revizuire ºi îmbu-nãtãþire a standardelor de integritate consacrate deStatutul profesiei de avocat ºi Codul deontologic alavocaþilor, prin promovarea normativã a regulilorbazate pe bunele practici profesionale, subordonateregulilor prevãzute în prezenta Rezoluþie.

6) Sã se implice activ în încurajarea altor entitãþi sãadere la aceasta Rezoluþie sau la acte similare.

Adoptat de Congresul avocaþilor azi 7 iunie 2015la Bucureºti
