Kars DrCauu,r,o

E fefantuf magic i anufut

Ilustraliide Yoko Tanaka

Tradueere din englezdde Diana Marin Caea

AEIrUR

Capitolul unu. 7

Capitoluldoi. . L7

Capitolul trei. 25

Capitolul patru. 35

Capitolul cinci 43

Capitolul qase 50

Capitolul qapte 57

Capitolul opt . 65

Capitolul noud . 72

Capitolul zece 78

Capitolul unsprezece 83

Capitolul doisprezece 89

Capitolul treisprezece 97

Capitolul paisprezece 105

Capitolul cincisprezece LLz

Capitolul;aisprezece 118

Capitolul qaptesprezece 125

Capitolul optsprezece 130

Capitolul noudsprezece 138

Capitolul doudzeci L42

MuQumiri t43

CAndva, la sfArgitul secolului de dinaintea celui ce

tocmai s-a incheiat, in pialacentrali a oraqului Bal-

tese st5tea un bliat cu'o pdldrie pe cap gi-o monedd

in m6nd. Numele bdiatului era Peter Augustus Du-

chene, iar moneda pe care o strAngea in pumn nu-i

aparfinea, ci era a tutorelui sdu, un bdtrAn militar pe

nume Vilna L:utz, care-l trimisese pe biiat la pialidupd pegte qi pdine.

in ziua aceea, printre tarabele absolut banale, ffirinimic ieqit din comun, ale negustorilor de peqte qi ale

celor depdnzd,, ale brutarilor gi argintarilor, apdruse

pe neaqteptate, fdrd surle qi trAmbife, cortul rogu al

unei ghicitoare. De cortul ghicitoarei era prinsd o bu-

catd de hArtie, iar pe acea hArtie, o m6nd cu o caligra-

fie chinuitS, dar hotdrAti, scrisese aceste cuvinte:

,,Aici vor primi rlspuns cele mai profunde qi mai di-

ficile intrebdri care ar putea frdmdnta mintea sau

sufletul omului, la prelul de un florit."Peter citi bilelelul o datd, apoi incd o dat6. Cuvin-

tele indrdznele gi amelitoarca fdgdduiald ii tliari,ta 'l av

KATE DICAMILLO

brusc rdsuflarea. iqi cobori privirea spre moned5, acelunic florit pe care-l linea in mdnd.

,,Dar nu pot face aga ceva", iqi spuse el. ,,Chiar nupot, cdci, dac-ag face-o, Vilna Lutz m-ar intreba undeau dispdrut banii, iar eu ar trebui sd-l mint, qi e atAtde ruqinos s[ minfi."

Bdgd moneda in buzunar. igi scoase pdldria mili-tard de pe cap gi-apoi o puse la Ioc. Se indepirtd deinscriplia aceea, apoi se intoarse la ea si rdmase pegdnduri, cdntdrind din nou infiorltoarele si totodatdminunatele cuvinte.

,,Dar trebuie sd aflu, zise el in cele din urmd, sco-

lAnd floritul din buzunar. Vreau sd aflu adev5rul. Aqa

ci-l voi afla. Dar nu voi minli in legS.turd cu asta, siastfel imi voi pSstra cAt de cAt onoarea."

$i zicdnd acestea, Peter intrd in cort pi-i intinseghicitoarei moneda.

Iar femeia, fdrd ca mdcar si se uite la el, spuse:

- Cu un florit poli cumpdra un singur rdspuns -numai unul. Ai inleles?

- Da, zise el, stAnd in bdtaia firavei raze de lu-min5 care se strecura cu greu prin deschizdtura de laintrarea cortului.

O lSsd pe ghicitoare s5-i apuce m6na. Ea o cercetdindeaproape, miqc6.ndu-gi privirea inainte si-napoi,de parcd un noian de cuvinte mdrunlele ar fi fostscrise acolo - o carte intreagd, doar despre Peter Au-gustus Duchene, care-i fusese scrisd drept in palm5.

,,za $ cr-

KATE DICAMILLO

- Ei, na! zise ea in cele din urmd, lds6ndu-i m6nasi arunc6nd o privire pieziqd spre chipul bdiatului.Normal, egti doar un bdielel.

- Am zece ani, spuse Peter, lu6ndu-gi pdlSria depe cap si incercAnd si stea cu spatele cAt mai dreptcu putinfd. $i mi pregitesc sd devin un soldat curajosqi devotat. $i nu conteazd.cAfi ani am. Ai luat floritul,aqa cd acum trebuie s5-mi dai un rdspuns.

- Un soldat curajos gi devotat? zise ghicitoarea,rdzdnd qi scuipAnd pe pdm6nt. Prea bine, soldatulecurajos gi devotat, daci aga spui tu, atunci aga sd fie.Pune-mi intrebarea.

Peter simli un fior de team5. Ce s-ar intAmpla dac6,

dupd atdta amar de timp, n-ar fi in stare si suporteadevdrul? Dacd, de fapt, nu voia cu adevdrat sd afle?

- Vorbegte, ii zise ghicitoarea. tntreabd-md.

- Pdrinlii mei, incepu Peter.

-Astali-e intrebxed? zise ghicitoarea. Sunt morfi.Lui Peter incepurd s6-i tremure mAinile.

- Nu asta am vrut sd intreb, spuse el. Asta gtiudeja. Trebuie sd-mi spui ceva ce nu qtiu deja. Trebuiesi-mi spui despre altceva... trebuie sd-mi spui...

Ghicitoarea iqi ingustd ochii.

- A, zise femeia.Laea? La sora ta? La ea se referdintrebareata? Preabine. E in viald.

Laarzul acestor cuvinte, lui Peter ii sdri inima dinpiept.,,TrS.ieste! TrEieste! "

- Nu, te rog, spuse Peter qi-gi inchise ochii, con-centr6ndu-se. Dacd e in via!6, trebuie s-o gdsesc. Prin

-,a 10 e\.

E lefantul magicianului

urmare, intrebarea mea e: ,,Cum pot ajunge acolo

unde e ed?"

Rdmase cu ochii inchiqi, in aqteptare.

- Elefantul, zise ghicitoarea.

- Ce? intrebd Peter, cu ochii mari, convins cd nu

inlelesese.

- Trebuie sd te iei dupd elefdnfica, spuse ghicitoa-

rea. Ea te va duce acolo.

Inima lui Peter, care-i siltase in piept de bucurie, se

afundi iardqi in obignuita-i tristefe. Bdiatul igi puse

pdldria pe cap.

- iti bali joc de mine, spuse eI. Aici nu sunt elefanfi.

- Chiar aga-i cum zici, spuse ghicitoarea. E foarte

adevirat, cel pulin in momentul de fa!d. Dar poate

cd n-ai bdgat de seam6: adev6rul se schimbd mereu,

adiugd ea, ficAndu-i cu ochiul. Agteaptd pulin. Aisd vezi.

Peter iegi din cort. Cerul era cenugiu 9i incdrcat

de nori, dar unde te uitai, erau ozrmeni care vorbeau

gi rAdeau. V6nzdtorii strigau gi copiii lipau, iar un

cergetor cu un cAine negru aldturi stdtea in mijlocul

acestei agitalii gi c6nta un cAntec despre intuneric.

Nu se vedea nici urmd de elefant. lnsd ritmul ne-

abdtut al inimii lui Peter nu putea fi indbuqit. Repeta

Ia nesfArgit un cuv6nt simplu qi in acelagi timp impo-

sibil:,,Trdieqte, trdiegte, triieqte! "

Sd fie oare adevdrat?

Nu, nu era, pentru cd asta ar fi insemnat cd Vilna

Lutz il minfise, iar aga ceva - minciuna - nu era un

-ra 11 e.*

KATE DICAMILLO

lucru demn de un militar, de un ofiler superior. E clarcd Vilna L:utz n-ar min{i. Nici vorbd.

Sau ar putea?

- E iarnd, cdnta cerqetorul. E intuneric qi frig, qilucrurile nu sunt aga cum par, iar adevdrul se schimbd.mereu.

- Eu nu stiu care-i adevd.rul - spuse Peter -, dargtiu cd trebuie sd-i mdrturisesc lui Vilna Lutz - tre-buie sd-i spun ce-am fdcut.

Aga ci igi indreptd umerii, iqi potrivi pdldria giporni pe lungul drum de intoarcere c5tre Aparta-mentele Polka.

Pe mdsurd ce inainta, dupd-amiaza de iarnd lisalocul inserdrii, lumina cenuqie era inlocuitd de beznd,,iar Peter se tot g6ndea: ,,Ghicitoarea minte. Nu, VilnaLutz minte. Ba nu, ghicitoarea e cea care minte. Banu, nu, e Vilna Lrttz...", finAnd-o aga pe tot drumulde intoarcere.

Iar cAnd ajunse inapoi la Apartamentele Polka,urcd foarte incet scdrile p6nd la apartamentul de lamansardd, punAnd cu grijd un picior lnaintea celui-lalt qi zicAndu-gi la fiecare pas: ,,El minte, ea minte,el minte, ea minte."

BdtrAnul militar il agtepta, aqezat pe un scaun del6ngd fereastrd, avAnd o singurd.lumAnare aprinsd. qi

lin6nd in poald documentele unui plan de luptd, cuumbra Htite proiectAndu-i-se pe peretele din spate.

- Ai intdrziat, soldat Duchene, ii spuse VilnaLutz. $i ai venit cu mAna goald.

a 12 o.*

Elefantul magicianului

- Domnule... incepu Peter, scolAndu-qi pil6ria.N-am nici peqte, nici p6ine. I-am dat banii unei ghi-citoare.

- Unei ghicitoare? zise Vilna Ltfiz. Unei ghici-toare! repeti el, bitAnd in scAndurile pardoselii cupiciorul stAng, acela fficut din lemn. Unei ghicitoare?Trebuie si-mi explici de ce.

Peter nu spuse nimic.

,,Poc, poc, poc", f6cu piciorul de lemn al lui VilnaLtttz.,,Poc, poc, poc."

- Agtept, zise el. Soldat Duchene, agtept s5-miexplici.

- Dar am nigte indoieli, domnule, spuse Peter. $i,stiu cd n-ar trebui si am indoieli...

- indoieti! indoieli? Explici-mi ce wei si spui.

- Domnule, nu pot sd explic. Am tot incercat, pe

drumul pdnd aici. Nu am o explicalie potrivitS.

- Pei, bine, zise Vilna Lutz. Atunci ai si md lagis6-!i dau eu o explicalie. Ai cheltuit niqte bani care

nu-!i aparfineau. I-ai cheltuit prostegte. Ai procedatnedemn. Vei fi pedepsit. Te vei duce Ia culcare ffird sIprimeqti masa de sear5.

- Da, domnule, sd trdifi, zise Peter, dar continudsd stea acolo, in fala lui Vilna Lutz, cu pdlSria in mAini.

- Mai ai sd-mi spui ceva?

- Nu. Ba da.

- Care din dou5, md rog? Nu? Sau da?

- Domnule, dumneavoastrd ali spus weodatd o

minciuni? intrebi Peter.

--o 13 o*

KATE DICAMILLO

- Eu?

- Da, rdspunse Peter. Dumneavoastrd, domnule.A,gezat in continuare pe scaunul lui, Vilna Lutz iqi

indreptd spatele. Ridicd o m6nd gi-qi mdng6ie barba,urmS.rindu-i contururile, asigurAndu-se ci firele se

adunau frumos intr-un vArf militdresc. in cele dinurmd, vorbi:

- Tu, care ai cheltuit bani ce nu-!i aparfineau...tu, care ai cheltuit prosteqte banii altuia. .. tu viisd-mi vorbegti mie despre cine minte?

- lmi pare r5.u, domnule, zise Peter.

- Nu incape indoiald cd-!i pare rdu, zise VilnaLutz. $i-acum poli sd pleci, addugd el, adunAndu-gihArtiile.

Apoi ridicd planurile de luptd in lumina lumdndriiqi mormdi in barb6: ,,Aga, carevasdzicd aga, apoi...aqa."

Ceva mai tArziu, in aceeasi noapte, c6nd lumdna-rea se stinsese, camera era cufundati in beznd., iarbdtr6nul militar sfordia in patul lui, Peter AugustusDuchene stdtea intins pe salteaua lui de paie, pus5direct pe podea, uitAndu-se in tavan qi zicdndu-qi:

,,El minte, ea minte, el minte, ea minte.",,Cineva minte, dar nu qtiu cine.",,Dacd ea-i cea care minte, cu povegtile ei cara-

ghioase despre elefanfi, atunci sunt exact cum a spusVilna Lutz: un prost - un prost care crede c5. va apd-rea un elefant gi md va duce Ia sora mea moartd."

,,Dar dacd el minte, atunci sora mea e in via{5.."

-o 14 o*

E I efantul magicianului

Inima ii bdtu cu putere in piept.

,,Daci el minte, atunci Adele trdiegte."

- Sper ca el sd fie mincinosul, spuse Peter cu voce

tare, adres6ndu-i-se intunericului.Iar inima lui, uimitd de o asemenea trddare, ndu-

citi dupd ce fusese pus in cuvinte un asemenea sen-timent total nedemn de un militar, i se zbuciumd inpiept, mai tare de data asta.

Nu departe de Apartamentele Polka, peste acope-

riguri qi prin beznanoplii de iarn5, se gisea cl5.direa

Operei Bliffendorf, iar in seara aceea, pe scena ei se

a-fla un magician vechi de zile qi din ce in ce mai uitatde lume, care punea in scend scamatoria cea mai ui-mitoare a carierei sale.

Avusese de g6nd sd facd sd apard un buchet de

crini, dar in loc de asta scosese la iveald un elefant.Elefantul se prdbuqise prin acoperiqul operei, in-

tr-un noian de praf de tencuiald gi ligle de pe acoperig,

aterizdnd in poala unei doamne de vila nobil5, o anu-me Bettine LaVaughn, cdreia magicianul rrmsese sd-i

ofere buchetul.Doamnei LaVaughn ii fuseserS. zdrobite picioarele,

aEa cd era condamnati sd stea intr-un scaun cu rotilegi s5. exclame adesea, pe un ton de mirare, in mijloculweunei disculii care n-avea nimic de-a face cu elefan-

lii sau cu acoperiqurile:

- Dar poate cd nu infelegefi!Am ajuns o infirmd,o infirmd din cauza unui elefant care a cdzut prinacoperiq!

-.a 15 N

I(ATE DICAMILLO

CAt despre magician, la solicitarea imperioasd adoamnei LaVaughn, fusese trimis de indatd la inchi-soare.

Elef6nlica - era o ea - fusese inchisd, la rAndul ei.Fusese inchisd intr-un grajd pentru copii, eu un

lan! infdqurat in jurul gleznei stdngi. Lantul eraprins de un piron de fier, bine infipt in pSm6nt.

Lainceput, singurul lucru pe care-l simlise eleffin-

lica fusese amefeala. Dac6-gi intorcea capul prea re-pede spre stdnga sau spre dreapta, vedea cum lumease inv6rte intr-un fel de-a dreptul ingrijordtor. Aqa c5.

nu gi-a mai intors capul. $i-a inchis ochii gi a rdmascu ei aqa.

Se auzeau, drept deasupra ei, o mare harmdlaie giagitafie. Elef5nlica nu le-a bigat in seami. Nu voiadecdt sE nu se mai clatine lumea din jurul ei.

Dupd c6teva ore, ii trecu amefeala. Elefdnlica iqideschise ochii, se uitd imprejur qi-gi dddu seama cdnu qtia unde se af15.

Un singur lucrrr era cert.Loeul in eare se afla nu era acela in care ar fi tre-

buit sd fie.Locul ei nu era aici.

-'o 16 o.*