dumitru agachi - cosula

8/16/2019 Dumitru Agachi - Cosula

1/12

1 Pentru ansamblul Mãnãstirea Coºula dar ºi pentru fiecare edificiu vechi al sãueste asigurat regimul de protejare, potrivit Legii privind protejarea monumentelor isto-rice, nr. 422/2001, întrucât se regãsesc în Lista monumentelor istorice clasate în grupa

A sau B, actualizatã, aprobatã prin Ordinul nr. 2314/2004 al ministrului culturii ºi cul-telor ºi publicatã în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 646 bis/2004. Ansamblul

Coºulei este dintre cele mai dense în construcþii clasificate ca monumente din judeþulBotoºani, în volumul I al listei fiind înscrise Mãnãstirea Coºula, cod BT – II – a – A – 01959, începând cu nr. crt. 387, urmatã, pânã la nr. crt. 394, de celelalte monumente: de la codBT – II – m – A – 01959.01, Biserica Sf. Nicolae, la cod BT – II – m – A – 01959.07.

2 Unul dintre marii dregãtori ai lui Petru Rareº în ambele perioade de domnie aleacestuia (ianuarie 1527 – august 1538, februarie 1541 – 3 septembrie 1546) a fost mai

întâi vistierul ºi apoi logofãtul Mateiaº. Începând cu documentul sfatului domnesc din 3martie 1535 (este ºi anul ctitoririi Coºulei) printre dregãtorii sfatului apare vistierulMateiaº. Aflat printre dregãtorii personali ai domnului, vistierul, având responsabili-tatea administrãrii veniturilor þãrii dar ºi ale curþii domneºti totodatã a fost în atenþia lui

Rareº, motivat ºi de atenþia datã de acesta aspectelor financiare. Încrederea acordatã luiMateiaº, dupã desele schimbãri de vistiernici fãcute de domnitor, rezultã ºi din faptul cãacestuia i-au fost încredinþate ºi prerogative diplomatice (putem sã le spunem speciale ºide tainã), „fiind trimis cu diferite misiuni în Transilvania, pentru a trata cu Zápolya saucu agenþii regelui Ferdinand. Unul dintre aceºtia, episcopul de Lund, se exprima în 1536destul de elogios despre dânsul. «Se aflã aici – scria el – vistiernicul domnului Moldovei,fãrã îndoialã principe foarte puternic. Acest vistiernic mã întâlneºte foarte des, în secret,ºi mã roagã sã nu închei pace cu acest voievod Ioan (Zápolya – C. C.), cãci domnul sãu,la orice cerere a mea, este gata sã vinã cu 30 sau 40 000 de ostaºi aleºi ºi va da Transil-vania în mâinile regelui romanilor (Ferdinand – C. C.) ... Am încheiat cu omul acesta mare

prietenie ºi am dispus sã ne scriem unul altuia. În adevãr e un om foarte modest, foartebun ºi, pe lângã aceasta, foarte prudent ºi destul de cumpãnit în afacerile sale, aºa cumn-aº putea gãsi altul în acest regat.»” Citatul este luat din volumul de studii Petru Rareº,

Îngerul emblematic de la Coºula

Dumitru Agachi

Mãnãstirea Coºula, din satul care a preluat numele de la edificiul cedãinuie de 470 de ani în proximitatea Miletinului, constituie unul dintrepuþinele repere medievale ale judeþului Botoºani. Biserica mãnãstirii apar-þine epocii lui Petru Rareº, a doua perioadã de maximã înflorire a MoldoveiEvului de Mijloc, dupã cea ºtefanianã, care a încheiat gloriosul veac al XV-lea.

Dintre ctitoriile vremii lui Petru Rareº biserica de la Coºula este sin-

gularã în judeþul Botoºani, fiind dintru început edificatã ca una de mãnãs-tire, retrasã din lume în vestiþii codri, de atunci, de pe valea Miletinului.Mãnãstirea1 este o ctitorie boiereascã din anul 1535 a marelui vistiernicMateiaº Coºolvei2.


2/12

Semnatar articol516

Editura Academiei, Bucureºti, 1978 (redactor coordonator Leon ªimanschi), studiul luiConstantin Cihodaru Politica internã , pag. 80. În text iniþialele C. C. marcheazã preci-zãrile autorului. Nota 104 a studiului menþioneazã cã fragmentul de scrisoare înserat întext a fost preluat de C. C. din Bogdan Petriceicu Hãjdeu, Archiva istoricã a României,tom. I, 1, Bucureºti, 1865, pag. 48.

Este de remarcat minuþia episcopului de Lund în creionarea portretului vistierni-cului, cu toatã circumspecþia, nu uºor de depãºit, derivatã din relaþiile în fond de naturãdiplomaticã ºi din diferenþele confesionale. Probabil personalitatea pe care o degajaMateiaº au convins mãcar în planul relaþiilor interumane, încât au condus la „mareprietenie” între partenerii dialogului diplomatic, pe fondul modestiei ºi bunãtãþii boie-rului moldovean, care-i asigurau tactul necesar, fiind „foarte prudent ºi destul de cum-pãnit în afacerile sale, aºa cum n-aº putea gãsi altul în acest regat”.

Tactul ºi onestitatea lui Mateiaº asigurã acestuia atitudinea corectã faþã de Mol-dova ºi domnie, încât „Dintre cei nouã boieri ai lui Rareº preluaþi de Lãcustã, numai doise regãsesc în primul document de sfat, emis de Rareº în a doua domnie, la 17 septem-brie 1545: vornicul Efrem Huru ºi Mateiaº (devenit logofãt).” (studiul lui ªtefan S. Gor-ovei, Domnia lui ªtefan Lãcustã , în op. cit ., p. 166.)

Constantin Rezachevici precizeazã în studiul sãu (p. 211 din volumul menþionat):„În aceeaºi zi dupã executarea lui Trotuºan, domnul a numit mare logofãt pe Mateiaº vis-tierul, cu toate cã în 1538 acesta a rãmas la Suceava, alãturi de ªtefan Lãcustã, care în 1540

îl numeºte un timp pârcãlab de Roman. Ca ºi alþi boieri ai lui Rareº, la sfatul acestuia elºi-a trimis familia în Transilvania (datoritã campaniei lui Soliman Magnificul – n. n. D. A.)dar nu l-a urmat pe domnul pribeag. Mai mult, la 29 septembrie Mateiaº vistierulscria judelui Bistriþei sã nu încredinþeze pe mama, soþia, copii ºi averea sa nici lui IoanZápolya, nici lui Petru Rareº, de care se temea în aceste condiþii: «poþi acum domnia tasã-mi faci ºi bine ºi rãu». Temerile lui Mateiaº n-au fost însã confirmate de Rareº în 1541,care i-a încredinþat cea mai însemnatã dregãtorie din sfat, în tot timpul celei de-a douadomnii.” În nota 40 din textul studiului lui C. R. se menþioneazã cã Mateiaº apare ca pâr-cãlab de Roman între 7 martie – 13 iunie 1540. Pentru fragmentul din scrisoarea cãtre

judele Bistriþei nota 41 a studiului trimite la Grigore Tocilescu, 534 documente istorice

slavo-române din Þara Româneascã ºi Moldova privitoare la legãturile cu Ardealul,1346-1603, Bucureºti, 1931, p. 536 – 537.

Tot Constantin Rezachevici menþioneazã un alt episod din viaþa înaltului dregãtormoldovean (studiul Politica internã , în cap. al IV-lea, A doua domnie 1541-1546 , învol. Petru Rareº, Bucureºti, 1978, p. 215): „între iulie 1541 ºi martie 1545, Mateiaºmarele logofãt, personajul cel mai însemnat din sfat, prin dregãtoria sa, cel cãruia domnul

îi porunceºte «sã scrie ºi pecetea noastrã sã o atârne» pe actele domneºti, s-a aflat ostatecla Fãgãraº. Rareº îl lãsase aici în iulie 1541 ca zãlog de preþ – cel mai însemnat dregãtoral sãu – în locul lui ªtefan Mailat. De abia la 4 aprilie 1545, Mateiaº mare logofãt aparedin nou în sfatul lui Petru Rareº, domnul amintind în încheierea actului din acea datã,

dupã o formulã care se va repeta în toate documentele ulterioare: «am poruncit credin-ciosului nostru pan Mateiiaº logofãt sã scrie ºi sã atârne pecetea noastrã pe aceastã carte anoastrã». Când ºi cum a scãpat Mateiaº din cetatea Fãgãraºului? Un act din 1560 precizeazã

În succesiune cronologicã, biserica mãnãstirii, purtând hramul Sf. IerarhNicolae, este al III-lea edificiu3 ca vechime din judeþ relativ bine pãstrat


3/12

Titlu articol 517

cã Mateiaº a cumpãrat niºte þigani de la Mircea Ciobanul, a cãrui domnie în Þara Româ-neascã începe în jurul datei de 17 martie 1545, pentru 20 000 de aspri ºi 40 de soboli,

«când a fugit din Fãgãraº». Deci înapoierea sa în Moldova – trecând prin Þara Române-ascã – a avut loc dupã 17 martie ºi înainte de 4 aprilie 1545”. Semnificativ este ºi faptulcã în toatã perioada captivitãþii lui Mateiaº, Rareº nu a numit pe altcineva spre a-l înlocui

în dregãtorie pe credinciosul sãu logofãt.3 Nu întâmplãtor purtând acelaºi hram ca ºi cele precedente, Sf. Ierarh Nicolae.4 Gheorghe Pungã, Noi informaþii documentare privitoare la biserica Cuvioasa

Paraschiva din ªtefãneºti – Botoºani, în volumul Lucrãrile Simpozionului Naþional„Monumentul – Tradiþie ºi Viitor”, ediþia a IV-a, Iaºi, 2002, p. 142 – 149.

5 Nicolae Iorga, Sate ºi mãnãstiri din România, ediþia a II – a, Editura LibrãrieiPavel Suru, Bucureºti, 1916. În viziunea autorului, cartea reprezintã „lucrarea ce am plã-

nuit asupra Românilor ºi þerii lor întregi” (Prefaþã la ediþia I, op. cit ., p. 7).6 N. Iorga, op. cit., p. 26.7 Ibidem, p. 22.

în forma lui originarã, dupã bisericile cunoscute, în terminologia lui GheorgheBalº, ca biserici de târg ale lui ªtefan Cel Mare: cea din Dorohoi, 1495 ºi cea

din Botoºani, 1496. Biserica ºtefanianã din ªtefãneºti, pare-se ctitoritã înultimii ani ai domniei gloriosuluivoievod nu ºi-a pãstrat pisaniaoriginarã ºi a suferit în timp mo-dificãri considerabile4. Celelaltebiserici din secolul al XVI-leadin judeþul Botoºani sunt ctitoriiale Doamnei Elena Rareº din TârgulBotoºanilor, edificate dupã cea de

la Coºula: Biserica Sf. Gheorghe,1551 ºi Biserica Uspenia, 1552.Cel care a încercat – cu o insistenþã ce se întinde peste ani ºi gene-

raþii insensibile la valoarea ei autenticã – sã readucã mãnãstirea Coºula înconºtiinþa publicã a fost Nicolae Iorga. Cum la începutul secolului al XX-leaCoºula rãmãsese o modestã bisericã de sat, Iorga, unul dintre primii repor-teri de cãlãtorii prin România5 ºi cercetãtori ai monumentelor în înþelesulmodern al termenului, a þinut sã sublinieze cã ansamblul mãnãstiresc esteunul dintre foarte puþinele monumente vechi din þinutul Botoºanilor.

Iorga s-a referit, descriind o cãlãtorie prin Moldova6

(din contextrezultã cã acea cãlãtorie a fost fãcutã în anul 1904) ºi la „ ...pãdureaCoºulei, – dincolo de care aºteaptã vechea mãnãstire a lui Mãtieº vistierullui Petru Rareº, cu zidul de împrejmuire suind în zimþi dealul ºi cu mãiastrapisanie, – pãdure lungã ºi deasã...”7. Treptele zidului ritmeazã costiºaamplasamentului mãnãstirii, lãsând privitorului o deosebitã ºi puternicãimpresie de scarã a urcuºului monastic ºi isihie, deopotrivã.


4/12

Semnatar articol518

8 N. Iorga, Corespondenþã , vol. II, ediþie Ecaterina Vaum, Bucureºti, 1986, p. 176.9 Tiberiu Crudu, O vizitã la mãnãstirea Coºulii, în Revista Moldovei, anul IV, No. 8-9,

Botoºani, decembrie 1924 – ianuarie 1925, p. 33-35, Direcþia Judeþeanã a ArhivelorNaþionale Botoºani, Biblioteca documentarã, P /7766.

10 N. Iorga, Corespondenþã , vol. II, ediþia citatã, p. 176, nota 1 la scrisoarea din30 decembrie 1924.

11

Tiberiu Crudu, op. cit . La p. 33 sunt prezentate cele 17 cãrþi, dintre care pentru16 sunt specificate denumirea, locul ºi anul apariþiei, încât articolul se constituie într-omãrturie de o excepþionalã importanþã ºtiinþificã.

Mai târziu, într-o scrisoare8 pe care o trimite la Botoºani, datatã „15mart 1923”, Iorga precizeazã explicit, ca alternativã la o iniþiativã a celor

din Botoºani de a organiza o excursie împreunã cu savantul istoric:„Excursia la Putna e departe ºi fãrã legãturi imediate (legãturi la tren, n. n.,D. A.). Aveþi aproape atât de frumoasa Coºulã (s. n., D. A.) ºi Vorona, într-un cadru de naturã aºa de bogat.” Scrisoarea s-a adresat profesoruluide francezã de la Liceul Laurian, ca rãspuns la invitaþia adresatã istori-cului de a participa la serbãrile inaugurale ale Asociaþiei foºtilor elevi al Liceului Laurian. La prima dintre programatele întâlniri anuale ale asociaþiei,cea din 1924, se preconiza o excursie colectivã la Putna, greutatea numeluiprevalând, probabil, în opþiunea organizatorilor. Iorga însã a reorientatfãrã echivoc itinerarul cãtre frumuseþile de aproape, asupra cãrora intelectua-litatea Botoºanilor din acea perioadã, ca ºi cea de astãzi, pare-se nu se oprise.

Excursia a avut loc ºi a fost relatatã de Tiberiu Crudu9. „A patra zide Crãciun (prin urmare la 28 decembrie 1924, n. n. D. A.) d-l Iorga a vizitatmânãstirea Coºulei, unde acum câþiva ani a avut norocul sã descoperemanuscrisul traducerii în româneºte a lui Herodot”. Tiberiu Crudu fãceareferire la manuscrisul10 de 582 de pagini descoperit de savant cu prilejulaltei vizite, cea din octombrie 1908.

Din simpla cronologie enumeratã, 1904, 1908, 1924, rezultã cã istoricula revenit periodic la Coºula, motivat de consecvenþa necesarã cercetãto-rului monumentelor sub toate aspectele, de la bibliotecile cu incunabulela inscripþii, picturã, arhitecturã ºi împrejurimi. „Nici de astã datã (în 1924,n. n. D. A.), drumul d-sale n-a fost mai puþin norocos. În biblioteca bisericiia gãsit 5 volume mari de manuscrise pe care le-a luat pentru Academie”.Pe lângã cele luate, Tiberiu Crudu enumera o altã serie de 17 cãrþi „ce auo valoare incontestabilã”, din context rezultând cã numãrul cãrþilor „de câtedouã-trei sute de ani” existente la acea datã în bisericã a fost mult mai mare11.Însuºi autorul noteazã: „Mulþimea atâtor cãrþi cu conþinut atât de variatdenotã cã odinioarã, în jurul mânãstirii Coºula, era un cler cu o culturã


5/12

Titlu articol 519

12 Ibidem, p. 34.13 Ibidem. Tiberiu Crudu descrie pe larg ºi face asocierile ºi contextualizãrile

necesare cu privire la importanþa inventarului artistic descoperit.14 Ibidem.15 Tiberiu Crudu, op. cit ., p. 34. Ca prin minune, întrucât la reparaþiile care s-au

fãcut în timp meºterii au îndepãrtat toatã pictura exterioarã, cu excepþia acesteia, adãpos-

titã miraculos de podul pridvorului.16 Ibidem., p. 35.17 Ibidem.

înaltã ºi aleasã”12. Iar mulþimea comorilor de artã inventariate continuã:„În vestmântãria bisericii s'au gãsit odoare vechi – din care unile din

epoca lui Petru Rareº (s. n., D. A.) – mijlocul veacului al 16-lea”13

.Iorga este cel care sesizeazã sub repictãrile în ulei, neinspirate, de lasfârºitul sec al XIX–lea, autentica frescã a edificiului. „Coºcovind pereþii(în sensul cã existau de pe atunci zone unde pictura în ulei se desprinsese,n. n., D. A.) din lãuntrul bisericii s-a dat, de suptul picturei de azi, de picturaveche cu fond de aur viu ºi sfinþii a fresco.14” Cercetarea amãnunþitã a luiIorga conduce la o altã revelaþie: „În podul bisericii din faþã (de pestefostul pridvor, îndepãrtat cu ocazia lucrãrilor de restaurare de dupã anul1980, n. n., D. A.) se aflã un zid drept pe care este o frescã veche rãmasã

ca prin minune acolo15, (s. n., D. A.) necunoscutã de nimeni. [ ... ] Culorilesunt vii ºi fondul albastru atrãgãtor. D-l Iorga a dispus sã se copie întreagacompoziþie picturalã – neputându-se fotografia, fiind întuneric supt aco-periº”16.Autorul îºi terminã reportajul vizitei în cheie optimistã, rãmasã, dinpãcate, la 80 de ani trecuþi de atunci, un deziderat: „Având în vedere fru-museþea ºi vechimea acestei biserici, d-l Iorgaa fãgãduit (în calitatea sa de preºedinte alComisiei Monumentelor Istorice, n. n., D. A.)cã va da câteva zeci de mii de lei pentru ca

întreaga clãdire ºi chiar clopotniþa de-alã-turi ce este mult mai nouã ca construcþie, sãfie restauratã cum trebuie. Iatã o vizitã rodnicãºi interesantã din toate punctele de vedere17”.

O contextualizare a edificiului prinplasarea în cronologia epocii nu s-a fãcutpânã în prezent, însã rezultatele unei astfelde cercetãri sunt cât se poate de revelatoriiºi vom schiþa câteva dintre ideile ce se des-prind dintr-o astfel de abordare. Într-o ana-lizã globalã, importanþa locului (inclusiv


6/12

Semnatar articol520

18 Vasile Drãguþ, Dicþionar enciclopedic de artã medievalã româneascã , Bucureºti,1976, p. 167.

19 Trimitem, cu deferenþa necesarã, la lucrãrile de excepþie ale savantului medie-vist Sorin Ullea: Pictura exterioarã în cap. Arta în Moldova de la mijlocul secoluluial XV-lea pânã la sfârºitul secolului al XVI-lea (în Istoria artelor plastice în România,vol. I, Bucureºti 1968, p. 366-382); Originea ºi semnificaþia ideologicã a picturii exte-rioare moldoveneºti, I , în Studii ºi cercetãri de istoria artei , în SCIA, nr. 1, 1963, p. 57- 91;

O surprinzãtoare personalitate a evului mediu românesc, în SCIA, nr. 32, 1985, p. 14-48.20 Sorin Dumitrescu, Chivotele lui Petru Rareº ºi modelul lor ceresc, Bucureºti, 2001.21 Ibidem, p. 13. Sublinierea în citat ne aparþine, D. A.

cronologic) bisericii de la Coºula, între celelalte edificii religioase ale epociirareºiene se reliefeazã aproape de la sine. Epoca a fost ea însãºi scindatã

de cele douã perioade de domnie ale voievodului, cu diferenþe semnificative între ele, rezultate din mutarea accentelor sub aspectul curentelor de ideiºi materializarea acestora în programul de ctitorire rareºian. Prin marcareaconsonanþelor ºi filiaþiilor, exterm de clare, cu realizãrile de vârf ale primeiperioade de domnie a lui Rareº, ctitoria de la Coºula poate fi inclusã îngrupul realizãrilor de apogeu ale acelei perioade. Sunt de remarcat atâtrafinarea maximalistã a stilului arhitectonic de sintezã bizantino – atonito –goticã, cu inovaþiile moldoveneºti de excepþie de la bisericile de plan triconc(boltirea moldoveneascã), cât ºi unicitatea picturii murale exterioare,

ca marcã definitorie a religiozitãþii eposului moldav.Biserica din 1535 este prima ctitorie a vistiernicului, realizatã cupatru ani mai devreme decât cea din Horodniceni18 (1539), judeþul Suceava,cu hramul Pogorârea Sf. Duh, bisericã ce-i va fi necropolã marelui boierºi familiei sale. Ambele ctitorii au fost ridicate în timpul acelui curent degândire teologicã ºi militantã iniþiat la curtea din Hârlãu19 a lui Petru Rareº,prin pictarea exterioarã, în 1530, a bisericii ºtefaniene (ctitorie din 1492).

Adevãratã didacticã de catehezã dar ºi de formare a conºtiinþei mili-tante, necesarã în lupta directã a Moldovei pentru apãrarea fiinþei sale

creºtine în faþa „pãgânãtãþii”, pictarea exterioarã a bisericilor a continuatla Probota (1532) ºi la Sf. Gheorghe Suceava (1534). Ctitoria de la Coºulase înscrie, prin urmare, în seria auroralã a marilor realizãri ale picturiiexterioare moldoveneºti, cea a „chivotelor”, în terminologia metaforicãplenarã a lui Sorin Dumitrescu20. Prin ideaþia de excepþie a marelui domnitorPetru Rareº – Sorin Dumitrescu sublinia „talia mondialã a îndrãzneliidemersului voievodului-iconograf 21” – ºi prin binecuvântãrile cãlãuzitoareale marelui egumen al Probotei, Grigorie Roºca (viitorul mitropolit, ctitoral picturii exterioare a Voroneþului) ºi ale atât de subtilului iconograf,

episcopul teolog Macarie al Romanului – a fiinþat, practic, o corolã triadicãde personalitãþi – s-au creat edificiile cu picturã exterioarã unicã în lume,


7/12

Titlu articol 521

22 S-au îndepãrtat repictãrile în ulei de la sfârºitul secolul al XIX-lea.23 Sorin Ullea, cap. Arta pe teritoriul României de la mijlocul secolul al XV-lea

pânã la sfârºitul sec. al XVI-lea, în Istoria artelor plastice în România, vol. I, Bucureºti,1968, p. 365.

24

Vasile Drãguþ, Repertoriul cronologic al ctitoriilor ºi principalelor fapte ctitori-ceºti din secolul al XVI-lea, în Arta creºtinã în România, vol. V, Bucureºti, 1989, p. 44.25 Vasile Drãguþ, Dicþionar enciclopedic ..., p. 108-109.

între care se înscrie ºi biserica Mãnãstirii Coºula. Biserica de la Coºula afost ctitoritã în acelaºi an (1535) cu o altã mare ctitorie rareºianã, Biserica

Sf. Dumitru din Suceava, ºi aceasta pictatã exterior.Scenele recent curãþate de restauratori22 din absida sudicã a bisericiiCoºulei evidenþiazã o apropiere stilisticã, tematicã, de compoziþie (practicnumai scara desenului este diferitã) ºi de tehnicã remarcabile cu cele dinprimul registru, al sfinþilor militari, din naosul bisericii sucevene Sf. Dumitru.Nu întâmplãtor, savantul istoric de artã Sorin Ullea reliefa, referindu-se lapictura interioarã: „La Coºula, zugrãvitã ºi ea prin 1537 – 1538, se maivede ici colo câte o bucatã din vechea picturã, apãrând de sub repictãriledin sec. al XIX-lea. Dar imaginea bizarã a celor doi sfinþi Teodori, strânºi

unul cãtre altul într-un elan de uimitoare comuniune spiritualã ºi într-omiºcare manieristã de un rafinament inexprimabil în cuvinte, dã o idee foarte înaltã despre talentele anonimului pictor (s. n. D. A) al lui Rareº, a cãruioperã zace azi sub uleiul gros al nepricepuþilor sãi urmaºi23.

Citatul, de o concizie extrem de sugestivã, conþine datarea picturii:„zugrãvitã ºi ea prin 1537-1538”. Vasile Drãguþ24 preia ºi el datarea 1537-1538, deºi în lucrãri de istoriaartei25 din anii 1970 considera,pentru ansamblul de picturã de la

Coºula, o datare mult mai elas-ticã, 1537-1581. Datãrii picturiiimediat dupã ctitorire (1537-1538)i se pot aduce argumente solide ºiplaseazã monumentul între celede marcã ale epocii: Sf. DumitruSuceava, Humor, Moldoviþa.

Observaþiile fãcute la Coºula,dupã curãþarea integralã a unor

scene depicturã interioarã ºi dupãsondajele stratigrafice din celelalte zone ale bisericii ne conduc la argu-mente surprinzãtoare ºi foarte puternice, privitoare la importanþa deose-bitã a monumentului, prin pictura sa, sub aspectul revalorizãrii locului pecare trebuie sã-l ocupe aceastã ctitorie între cele devenite deja celebre.


8/12

Semnatar articol522

26 Sorin Ullea, op. cit., p. 365.27 Ibidem.

Pictura originarã existã, sub repictãrile inestetice, pe toatã suprafaþainterioarã a bisericii ºi nu sunt necesare decât o bunã ºi constantã finan-

þare ºi eforturile restauratorilor pentru a o devoala. Pe de altã parte sceneleevidenþiazã calitatea de excepþie a acestei picturi, fiind argumentarea –venitã dupã 35 de ani – a viziunii lui Sorin Ullea26. Sfinþii militari au o miº-care de un rafinament cu totul deosebit:sunt surprinse posturi marþiale ºi totuºi deo graþie aparte, care-i individualizeazã. Deºicostumaþia este practic redatã la fel ºi scaradesenului este cu mult mai redusã decât înscenele de la biserica Sf. Dumitru Suceava,

eleganþa fireascã a corpurilor ºi supleþea ana-tomicã, delicateþea – atât de discret renas-centistã – a chipurilor fac din sfinþii militariai Coºulei realizarea de înaltã þinutã apicturii epocii, neregãsibilã altundeva.

Se remarcã rafinamentul unic al miº-cãrii personajelor ºi sugestia dialogicã agesticii ºi a figurilor, „într-un elan de uimi-toare comuniune spiritualã”27, precum ºi

decoraþia somptuarã a vestimentaþiei, cu brâul mijlocului sub forma ºter-garului moldovenesc, regãsibil în pictura monumentelor epocii ca o marcã

identitarã explicitã a zugra-vilor-teologi, nutriþi din nostal-giile bizantine.

Se poate vorbi, în cazulCoºulei, despre o culme a pic-turii epocii, prin naturaleþea degeniu ºi uºurinþa ludicã a unei

arte pline de un duh ingenuu, princomparaþie, spre exemplu, cu si-luetele parcã prea voluminoase,sugerând o materialitate preadensã, de la Moldoviþa.

O scenã interioarã, dinprimul registru al picturii murale,plasatã imediat la vest de absidasudicã, atrage atenþia privitorului


9/12


10/12

Semnatar articol524

32 Ibidem.33

Ibidem.34 Ibidem, p. 71.35 Andrei Pleºu, Despre îngeri, Bucureºti, 2003, p. 256.

în slujba transmiterii stãrii de pace sunt ochii ºi atributul lor divin, blân-deþea, premergãtoare pãcii: „Ochii lor, expresiile lor blânde, infinit de blânde

transmit privitorului o profundã ºi atotcuprinzãtoare stare de pace, care îl învãluie ºi-i stinge cu desãvârºire orice urmã de agitaþie a sufletului, agândului32.Pacea rezoneazã plenar cu subiectul privitor uman, îngerul fiindtransmiþãtorul de mare ºi neºtirbitã fidelitate al acestei stãri: „pacea carete pãtrunde nu e din aceastã lume; ea e de «dincolo» ºi coboarã în tine dininfinitul abstract ºi transcendent33.

În iconografie se întâlnesc, în compoziþiile cu sinaxe sau în cele cu îngeri în postura de pãzitori ºi rugãtori, pãzitori ai pragului sau gardã în jurul tronului Maicii Domului, spre exemplu, ca în cazul Coºulei, îngerii

în haine princiare bizantine, reliefând condiþia cristicã de Prinþ al pãcii.Redarea deplinei frumuseþi angelice, ca ideal iconografic, este esenþialã,altfel idealul de reflectare a frumuseþii divine nu poate fi atins: „...cumputea fi mesagerul lui Dumnezeu pe pãmânt, care era îngerul, altfel decâtfrumos pentru a revela oamenilor prin însuºi chipul sãu ceva din frumu-seþea divinã? De aici ºi toatã psihologia icoanei adicã a imaginii (íkon)sacre34. La Coºula, tabloul Maicii Domnului pe tron cu gardã de îngeri are înãlþimea cu puþin peste statura unui om, iar acest plasament, atât de proximomului în rugãciune, este cheia compoziþiei, reliefând înalta teologie pe

care o stãpânea zugravul. De pe genunchii Maicii Domnului Iisus copil,Emanuel („Dumnezeu este cu noi”), binecuvânteazã cu ambele mâini sprecei doi Sfinþi Arhangheli, Mihail în dreapta ºi Gabriel în stânga, binecu-vântând astfel, atât pe arhangheli cât ºi pe omul însuºi. Ce surprinde însã,cu o forþã iradiantã copleºitoare, pe privitorul atent, este starea de rugãangelicã împãcatã, deºi extrem de intensã, pe care o transmite mai aleschipul Arhanghelului Mihail. Acest tablou prezintã paradigma în absoluta rugãciunii. Pentru privitor, mesajul ar trebui sã fie clar: „neîncetat vãrugaþi”, dupã cerinþa maximalistã apostolicã, dar urmând învãþãtura pãcii,„toatã grija cea lumeascã sã o lepãdaþi”. Andrei Pleºu remarca la îngeri tocmaipostura modelatorie în relaþie cu umanul, posturã pe care a zugrãvit-o ºiteologul pictor la Coºula: „Îngerii au aceastã calitate puþin obiºnuitã de afi simultan aproape de Dumnezeu ºi aproape de om35. Mai mult, în impo-sibilitatea contemplãrii umane directe a divinului, prin înger se producebreºa revelatorie, fisura consistentã cãtre celest: „...îngerii vãd faþa lui Dum-nezeu. Ei sunt, într-un anumit sens, «faþa» lui Dumnezeu, ecranul protector


11/12


12/12

Semnatar articol526

40 Ibidem.

nevãzute a Divinitãþii, frumuseþe pe care, începând sã o întrevadã cu ochiimateriali în imaginea pictatã, sfârºeºte prin a o vedea cu ochii minþii”40.

Fragmentul de picturã exterioarã pãstrat, perfect încadrabil ca programiconografic în epocã, sporeºte atracþia edificiului. ªi, prin Coºula, se argu-menteazã cã pictarea exterioarã a bisericilor nu s-a rezumat numai la celecinci monumente arhicunoscute din judeþul Suceava, ctitoriile pictate exte-rior fiind cu mult mai multe (în fapt, probabil toate cele edificate în epocã)dar cã, dintre acestea, puþine s-au pãstrat. Una dintre ele este cea de la Coºula,singura bisericã din judeþul Botoºani care deþine un fragment compact,relativ bine conservat, de picturã exterioarã din perioada domniilor luiPetru Rareº. Analiza fragmentului de frescã conduce la douã concluzii de

excepþie: pe de o parte, pictura interioarã ºi cea exterioarã pare sã fi fostrealizate de zugravi diferiþi, iar pe de alta pictura exterioarã sugereazã apro-pieri stilistice semnificative cu cea de la Moldoviþa. Toate acestea argumen-teazã dimensiunile – pânã ºi sub aspect numeric – marii ºcoli de picturãmoldoveneascã din epoca rareºianã, din care s-a detaºat o mulþime de indi-vidualitãþi de excepþie, dupã cum sublinia sugestiv, prin limbajul figuratutilizat, cunoscutul restaurator prof. Oliviu Boldura: deºi au reprezentat aceeaºi ºcoalã, totuºi acei zugravi nu au stat în aceeaºi bancã.

dumitru agachi - cosula

Documents