Universitatea tefan cel Mare Suceava Facultatea de Inginerie Alimentar Specializarea Ingineria Produselor Alimentare

PROIECT DEPISTAREA I ANALIZA DROGURILOR

Drogurile halucinogene Dietilamida acidului lisergic

STUDENT: MONORANU DANIELA ANUL IV GR.1 A MARTIE 2010

Drogurile halucinogene Dietilamida acidului lisergicDescrierea drogurilor halucinogeneDrogurile halucinogene au jucat un rol important in vieile oamenilor de mii de ani. Diversele culturi au folosit plante pentru a induce stri de detaare fa de realitate i viziuni" n scopuri mistice, disponibilitatea lor fiind limitat de condiiile climatice i de sol pe care le solicit. Halucinogenele (sin. psihodisleptice, psihotomimetice = care produc, mimeaz psihoze, depersonalizrile, schizofrenomimetice) sunt capabile s perturbe activitatea psihic, avand manifestri delirante n care starea de vis domin, asemanatoare cu cea descris n psihoze. Desi termenul halucinogen sugereaz producerea de halucinaii, acesta este considerat inexact, deoarece halucinaiile propriu-zise sunt rare. Frecvent pot fi observate fenomenele iluzorii (iluzia este percepia distorsionat a unui stimul existent in mediu; ex. a vedea faa cuiva deformndu-se, topindu-se") in consecin unii specialiti au denumit aceste droguri iluziogene. n ciuda denumirii lor, nu este vorba doar de substane si produse iluziogene / halucinogene, ci de ageni care perturba profund psihicul. Jean Delay i colaboratorii si au propus sa fie denumite mai curnd psihodisleptice, definindu-le astfel la Congresul de Psihofarmacologie de la Washington, din 1966: "substane care perturb activitatea mental si provoaca o deviaie delirant a judecii, cu distorsiuni n aprecierea valorilor realitii. n plus, aceste droguri sunt generatoare de iluzii, halucinaii, stri onirice sau oniroide, stri de confuzie, stri de depersonalizare". Halucinaii auditive i/sau vizuale pot s produc o multitudine de substane; ele mai pot fi ntlnite n cadrul delirului - nsoit de tulburri de judecat, ale orientrii, intelectului, memoriei, si emotionale (ex. un sindrom organic cerebral). Delirul poate aprea i n cadrul sindromului de abstinen la sedativ-hipnotice sau la alcool (delirium tremens). Clasificarea halucinogenelor (n funcie de provenien): 1. Halucinogene naturale de provenien vegetal - plante care sunt consumate ca atare - Argyreia nervosa, Betel nut, Desfontainia spinosa, Heimia, Ibogaina, Kawa-Kawa, Kratom, Pituri, Salvia, Virola; - principii active halucinogene din plante - mescalina, bufotenina, harmina si harmalina, ergina, Cannabisul si cannabinoidele; - ciuperci otrvitoare. 2. Halucinogene de sintez - DMT (N,N-dimetiltriptamina), 5-Meo-DMT, LSD.

3. Anticolinergice cu efect halucinogen - atropina, scopolamina. 4. Anestezice cu actiune halucinogena - fenciclidina, ketamina, GHB. Aciune toxic: Unele plante folosite n scopuri mistice de-a lungul timpului contin compusi chimici cum ar fi mescalina, psilocibina si ibogaina, care se aseaman structural cu serotonina, exercitndu-i efectele prin perturbarea funcionrii normale a sistemului serotoninergic. Acetia acioneaz la nivelul sistemului nervos central, ducnd la alterarea percepiei, dispoziiei si gndirii (n sensul reducerii sau anihilrii funciilor cognitive si contiinei). Principala caracteristic a aciunii lor o reprezint alterarea psihicului, cu modificri delirante de judecata i perturbri mentale cu manifestri schizofrenomimetice (similare celor din schizofrenie). n contextul abuzului, termenul halucinogen se refer la un grup de substane care modific contiina far delir, sedare sau stimulare excesive, sau tulburare (diminuare, deteriorare) a intelectului sau memoriei. Din punct de vedere calitativ, ele sunt similare; totusi, se observa diferente in latenta, durata si intensitate. Consumul de halucinogene este asociat cu anxietate extrema si absenta contactului cu realitatea ("bad trips"). Experientele pot sa se manifeste ca "flashback"-uri, chiar in absenta folosirii drogului. Asemenea experiente apar tipic in perioadele de stres si tind sa scada ca frecventa si intensitate daca individul inceteaza sa mai ia drogul. Intoxicaia cronic : Dependena este caracterizat de o serie de particulariti (unele dintre criteriile cerute pentru diagnosticul dependenei nefiind aplicate n cazul halucinogenelor): - frecvena redus a consumului, comparativ cu alte droguri. Consumul de halucinogene, chiar la indivizii cu manifestri ce ndeplinesc criteriile pentru diagnosticarea dependenei este adesea limitat la de cateva ori pe saptaman. - tolerana pentru efectele psihice, euforice, si psihodisleptice se dezvolt rapid. Nu a fost descris tolerana pentru efectele autonome (midriaza, HTA, hipertermie, tahicardie, piloerectie, hiperreflexie). Este descrisa tolerana ncruciata pentru diversele halucinogene (LSD, psilocina, mescalina etc.) - halucinogenele nu determin dependen fizic i nu se manifest sindrom de retragere la ntreruperea consumului. - dependena psihic este variabil;

- sunt caracteristice reacii comportamentale periculoase (ex. tendinta subiecilor de a sri pe fereastra in credina ca zboara), mai ales pe un teren favorabil (subieci cu tulburri mentale preexistente). - subiecii prezint reacii adverse de tip atac de panica ce regreseaz rapid n condiiile plasrii individului ntr-un mediu linitit. - consumul cronic poate determina stri psihotice persistente. - adesea se manifest flashback-uri, rememorri" (definirea si diagnosticarea oficial a acestor tulburri, conform DSM IV, este tulburri de percepie persistente ale halucinogenelor", HPPD - halucinogen persisting perception disorders).

Dietilamida acidului lisergicLSD este numele generic pentru acidul lisergic dietilamida-25. Descoperit n 1938 de ctre Albert Hofmann in 1938, LSD este una dintre cele mai puternice substane halucinogene cunoscute. Este o pulbere alb si fara miros luat de obicei oral, cu efecte variabile care isi fac aparitia n decurs de o or i dureaz n general intre 8 si 12 ore, slbind treptat. A fost folosit experimental n tratamentul aloolicilor i al pacienilor psihiatrici (unde a dat unele rezultate pozitive). Altereaz percepia, dispoziia i procesele psihologice i poate mpiedica coordonarea i abilitile motorii. ntre 1950 i 1960, experimentele cu LSD au fost conduse de specialiti psihiatri si medici, care au ajuns la concluzia c n unele cazuri pot aprea reacii psihologice neplcute (dramatice n unele cazuri), incluznd panica, confuzie puternic si anxietate. n prezent, singura ar n care LSD se mai folosete n mod oficial n medicina este Elvetia. In catalogul farmaceutic de la mijlocul anilor '60, LSD era trecut sub denumirea de Delysid, i se prezent sub forma unor tablete coninnd 0,025 mg de substant activ sau sub forma de fiole coninnd o soluie injectabil, care ii facea efectul mult mai repede. n acelai catalog, la proprietile farmaceutice, scrie: Dozele letale (toxice) de LSD sunt de cateva zeci de mii de ori mai mari decat doza normala, facandu-l (din punct de vedere toxic) unul dintre cele mai "sigure" droguri cunoscute. O singur doz de LSD poate fi ntre 100 i 500 micrograme - o sum aproape egal cu o zecime din masa de un fir de nisip. Efectele prag poate fi simit cu ct mai puin 25 micrograme de LSD. Unul dintre cele mai interesante aspecte ale LSD sunt asa numitele "reveniri", termen utilizat pentru a desemna reaparitia unor emoii sau percepii din timpul aflrii sub nfluena drogului.

O revenire poate dura secunde sau ore intregi, poate reproduce oricare din multitudinea de aspecte ale unei halucinaii si poate fi placut, interesant, suprtoare sau nspimnttoare. Cele mai multe dintre ele sunt momente de distorsionare ale vzului sau ale noiunii timpului, simptome fizice (resimtite de organism) sau emoii puternice. De obicei sunt foarte puin deranjante, n special datorit faptului c persoana care le resimte contientizeaz cauza acestor fenomene. Din cand n cand ele dureaz mai mult, iar ntr-un numr redus de cazuri se transforma n imagini sau gnduri nspimntatoare. n majoritatea situaiilor ns numrul apariiilor precum i intensitatea lor descresc rapid si apar rareori mai mult de cateva luni dup consumul drogului. Printre condiiile care cauzeaz apariia acestor fenomene se numr stresul, oboseala, beia i consumul de alte droguri. Compusii lisergici apar n ergot, un parazit fungic al cerealelor, triptamine aprnd i n ciupercile psilocibe, n anumii arbori sud-americani (Rivea Corymbosa si Ipomoea Violacea) i in glandele veninoase ale unor animale. LSD (acid lisergic-dietilamida) nu se gasete ca atare n aceste plante. n seva de Rivea Corymbosa, concentraia de ergina (un acid lisergic) este de pana la 54%, iar cea de izoergin de pn la 35%. Se pare ca efectele acestor plante au fost cunoscute nc din vechime diferitelor culturi umane. Modul de actiune al LSD nu este nca cunoscut cu certitudine. Ipoteza curent spune c LSD inhiba activarea celulelor serotonergice ntr-un mod selectiv. Analogii non-helucinani ai LSD nu manifest aceast selectivitate. Aceste rezultate sugereaz faptul c exist dou conformaii sterice diferite ale receptorilor serotonergici, dintre care una are o afinitate mai mare pentru LSD. Formula chimica a LSD este N,N-dietil-6-metilergolina-8B-carboxamida. S-a descoperit ca cele doua grupri etil de pe catena LSD pot fi nlocuite cu alte lanuri de carbon pentru a obtine compusi cu diferite efecte, trii si durate. Majoritatea celor care iau LSD scad voluntar sau renunt la folosirea acestuia n timp. LSD nu este considerat un drog care d dependena devreme ce nu produce comportamente caracteristice drogurilor obinuite precum cocaina, amfetamina, heroina, alcoolul sau nicotina. Totui, ca multe droguri care cauzeaz dependenta, LSD produce o tolerant, astfel ncat unii utilizatori care iau drogul in mod repetat trebuie s ia progresiv doze mai mari pentru a ajunge la aceeasi stare de intoxicare ca la inceput. Aceasta practic este extrem de periculoas dat fiind imprevizibilitatea drogului.

Analiza toxicologic A. Izolare: L.S.D. ul se izoleazp din: produsele sechestrate polii; lichide biologice ale subiecilor intoxicai; organele cadavrului n cazul unui diagnostic post-mortem de intoxocare cu L.S.D. prin metoda Stas-Otto-Ogier ( extracie cu solveni organici ) dup alcalinizare. B. Identificare: 1. Reacii preliminare: Substana pur sau chiar o bucat de zahr cubic impregnat cu L.S.D. expus n lumin U.V. prezint o fluorescen albastr. n amestec cu alte substane inerte ( amidon, talc, bicarbonat de sodiu) este necesar izolarea sa. Se impregneaz o band de hartie de filtru cu soluie de L.S.D. Se usuc hrtia i se umectez cu cteva picturi de solutie de p-dimetilaminobenzaldehid n ciclohexan ( dizolvat la cald). Se usuc i se expune n atmosfer de acid clorhidric, cnd apare o coloraie albastr. 2. Reacii de culoare: Reacia cu reactivul van Urk: ( PABA n acidul clorhidric concentrat i etanol 95% ), cnd dezvolt o culoare albastr; Reaciea cu nitroprusiatul de sodiu: cnd apare o culoare albastr; Reacia cu dimetilgioxim, cnd apare o culoare roie ; Acidul lisergic, datorit prezenei nucleului indolic, d reacie cu acidul gloxalic ( metoda Hopkins-Cole) n prezen de sulfat de cupru i clorur feric. Se obine o culoare roz, care poate fi colorimetrabil la 500-700 nm. Reacia cu reactivul Wasicli: cnd apare o culoare violet. 3. Cromatografie pe strat subire: Se spoteaz din extractul cloroformic concentrat la un volum mic ( 0,5 1 ml), pe o plac cromatografic n paralel cu un martor.

BIBLIOGRAFIE

Asistent univ. bioing. Maria Poroch-Serian - Depistarea i analiza drogurilor, Ed. Univrsitii Suceava, 2004 www.e-scoala.ro www.5pm.ro www.sfatulmedicului.