dreptul_mediului_2014

8/15/2019 DREPTUL_MEDIULUI_2014

http://slidepdf.com/reader/full/dreptulmediului2014 1/98



2

2011-2012

UVT DREPT MEDIULUI

Suport de curs – învăţământ la distanţă DREPT ANUL IV Semestrul I

Prezentul curs este protejat potrivit legii dreptului de autor şi orice folosire alta decât

în scopuri personale este interzisă de lege sub sanc ţ iune penal ă



SEMNIFICAŢ IA PICTOGRAMELOR

= INFORMAŢII DE REFERINŢĂ/CUVINTE CHEIE

= TEST DE AUTOEVALUARE

= BIBLIOGRAFIE

= TIMPUL NECESAR PENTRU STUDIUL UNEI

UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

= INFORMAŢII SUPLIMENTARE PUTEŢI GĂSI PEPLATFORMA ID.

3



Cuprins- studiu individual (S.I.)

Modulul I. Consideraţii generale privind dreptul mediului- U.I. 1: Dreptul mediului – ramur ă autonomă de drept, dreptul la unmediu sănătos, obiectul dreptului mediului şi metoda de reglementare,raportul juridic de dreptul mediului,- U.I. 2: Principiile dreptului mediului,- U.I.3: Izvoarele dreptului mediului.

Modulul II. Regimul juridic privind protecţia elementelor mediuluinatural- U.I.4 : Definirea conceptului de protec ţ ie a mediului.- U.I.5: Protec ţ ia juridică a solului şi subsolului, protec ţ ia juridică a

fondului forestier şi a vegeta ţ iei forestiere. - U.I.6: Protec ţ ia juridică a biodiversit ăţ ii (a faunei terestre şi acvatice, aariilor protejate), protec ţ ia juridică a apei, protec ţ ia juridică aatmosferei.

Modulul III. R egimul juridic al activităţilor economico-sociale cuimpact asupra mediului - U.I.7: Aspecte generale, reglementarea activit ăţ ilor economice şi

sociale cu impact asupra mediului.- U.I.8 : Procedura de evaluare şi autorizare a acestora, auditul de mediu,

proceduri speciale de autorizare

Modulul IV. Regimul juridic al produselor, substanţelor toxice şi aldeşeurilor- U.I.9 : Regimul juridic al produselor, substan ţ elor toxice şi al

preparatelor chimice periculoase.- U.I.10 : Regimul juridic al de şeurilor .- U.I.11 : Regimul juridic al activit ăţ ilor nucleare

Modulul V. R ăspunderea juridică în dreptul mediului- U.I.12: C onceptul de r ă spundere juridică şi corela ţ ia sa cu dreptulmediului.- U.I.13: Ră spunderea civil ă în dreptul mediului. - U.I.14: Ră spunderea contraven ţ ional ă în dreptul mediului.- U.I.15: Ră spunderea penal ă în dreptul mediului

4



MODULUL ICONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND

DREPTUL MEDIULUI

1. Cuprins

2.

Obiectiv general3. Obiective operaţionale4. Dezvoltarea temei5.

Bibliografie selectivă

Cuprins:

U.I. 1: dreptul mediului – ramură autonomă de drept, dreptul la un

mediu sănătos, obiectul dreptului mediului şi metoda de reglementare,raportul juridic de dreptul mediului,

1 or ă

U.I. 2: principiile dreptului mediului,

1 or ă

U.I. 3 : izvoarele dreptului mediului

1 or ă

Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe generale privind dreptulmediului, ca ramură autonomă de drept . Obiective operaţionale: Însuşirea unor noţiuni de bază privind dreptul la

un mediu sănătos, obiectul dreptului mediului şi metoda specifică dereglementare, raportul juridic de dreptul mediului, principiile şi izvoarele acesteiramuri de drept.

5



Unitatea de învăţare 1

§1. DREPTUL MEDIULUI – RAMUR Ă AUTONOMĂ DE DREPT

Termenul de mediu a izvorât din cuvântul englez " environement ", care a fost preluat în limba franceză sub forma "l'environnement " iar apoi în limba germană şi înalte limbi, desemnând spa ţ iul ce înconjoar ă omul, ambian ţ a natural ă a tuturorvie ţ uitoarelor. În documentele interna ţionale nu există o defini ţie foarte clar formulată cu privire la mediu, iar legislaţiile interne ale statelor confer ă acestui conceptsemnificaţii si dimensiuni diverse, pornind de la definiţii par ţiale şi până la defini ţiimai globale.

Conceptul

de,, mediu”

Aşadar, prin mediu se în ţelege ansamblul factorilor fizici, chimici, biologici sisociali, care influenţează echilibrul ecologic. Echilibrul ecologic reprezint ă acel raport

existent între elementele componente ale mediului (factorii de mediu), aflate îninteracţiune cu condiţiile de mediu, raport care este relativ stabil. Noţiunea de mediu (biologic, geografic şi sociologic) este greu de definit, fapt

ce a avut drept consecinţă o diversitate a defini ţiilor date în acest sens. Pornind de larealitatea după care no ţiunea de mediu are atât o valoare teoretică cât şi practică, s-aîncercat în doctrină o grupare a defini ţiilor ştiinţifice pornind de la o serie de elementecomune cum ar fi: viaţa şi calitatea vieţii, fiinţa umană etc. Alte defini ţii ale mediuluisunt grupate în funcţie de definiţiile ce se regăsesc la nivel constituţional, în legislaţiilenaţionale, iar o alta grupare rezultă din documentele unor organisme şi organizaţiiinternaţionale.

La nivel comunitar, definirea conceptului de mediu cuprinde omul, fauna si

flora, solul si subsolul, aerul si apa, climatul si peisajul, interac ţiunea dintre toţi aceştifactori, precum şi bunurile naturale şi patrimoniul cultural.Se poate concluziona astfel, spunând că, mediul este un sistem cu o anumit ă

structur ă si un mod de func ţionare, menite să asigura via ţa şi dezvoltarea societăţii,constituind condiţia de bază a existen ţei acesteia. Şi pentru ca acesta sa poată influen ţa pozitiv viaţa, este necesar ca mediul să fie s ănătos, frumos, civilizat.

În ultimele decenii, evoluţiile generale înregistrate în plan mondial, în speciallegate de probleme apărute ca urmare a poluării constante a factorilor de mediu, audeterminat necesitatea formării şi afirmării unei noi ramuri distincte a dreptului, şianume dreptul mediului, mai ales după 1972. La aceasta au contribuit şi reglementărileample în acest domeniu care au f ăcut ca ele să nu mai poat ă fi studiate în cadrul altor

ramuri de drept, impunând necesitatea unei noi ramuri a dreptului.

Dreptul

mediului o

nouă

ramur ă dedrept Cum s-a ar ătat în literatura de specialitate reglementarea juridică trebuie s ă

pornească, pe de o parte, de la particularităţile celor două forme de leg ături existe întreom şi natur ă, şi anume rela ţ ia ecologică, subordonată legilor naturii, şi rela ţ iaeconomică, impusă de legile social-umane, iar pe de alt ă parte, de ac ţiunea lorconvergentă, în vederea realizării unei forme noi de interacţiune care să ţină seama deambele raporturi, atât de cele naturale, cât şi de cele social-economice.

În acest context, dreptul mediul a apărut şi s-a dezvoltat având în vedere sarciniimediate şi de perspectivă încredin ţate de societate în funcţie de nevoile de protecţie a

6



diferitelor elemente ameninţate ale mediului, de dezvoltarea şi diversificareaindustrializării, de extinderea urbanizării şi modificarea profundă în toate sferele vie ţiisociale, de dezvoltarea agriculturii prin folosirea largă a pesticidelor, de cre ştereaexplozivă a popula ţiei, înmulţirea surselor de poluare, sporirea gradului de nocivitate aacestora.

La momentul conştientizării necesităţii ocrotirii mediului s-a acţionat mai întâi

pentru protecţia sa. Mai apoi, într-o nouă faz ă, s-a trecut la repararea, restaurarea şiameliorarea mediului, sau altfel spus, la conservarea şi gestionarea într-un mod raţionalşi ţinând cont şi de nevoile generaţiilor viitoare, a resurselor de mediu şi a factorilor demediu.

Dincolo de opiniile care consider ă c ă dreptul mediului apar ţine dreptuluiadministrativ, agrar, economic sau chiar dreptului internaţional public, deoareceConferinţa de la Stockholm l-a clasat printre drepturile omului, reglementările cevizează acest domeniu constituie o nou ă ramur ă de drept având ca obiect raporturile privind protecţia mediului înconjur ător şi folosirea raţională a resurselor naturale.

În acelaşi timp, pentru a da eficacitate normelor sale precum şi unei protecţiireale a mediului, unii specialişti se pronunţă ca, pe lâng ă con ţinutul său specific,dreptul mediului să i-a şi caracterul unui drept de coordonare, astfel încâtreglement ările din alte ramuri să fie orientate spre scopul urmărit de aceast ă ramur ă de drept .

Vom vedea pe parcursul analizei noastre, că poate nu întâmpl ător anumiţiautori au dorit introducerea acestei noi ramuri de drept în cadrul dreptului internaţional public, căci, nu este mai puţin adevărat că, pe lângă caracterul na ţional, această ramur ă are şi o importantă latur ă interna ţională, datorată factorilor de mediu pe care îi protejează prin reglement ările sale.

Definiţia dreptului mediului Potrivit art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2005,modificată şi completată prin Legea nr. 265/2006, legea cadru în domeniulrelaţiilor de mediu, prin noţiunea de mediu se înţelege: “ansamblul de condi ţ ii şielemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale

peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice,

precum şi fiin ţ ele vii, sistemele naturale în interac ţ iune, cuprinzând elementele

enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vie ţ ii şicondi ţ iile care pot influen ţ a bunăstarea şi sănătatea omului.”

Definiţiadreptuluimediului

Dreptul mediului, ca nouă ramur ă de drept, apar ţine dreptului public, deoarecerelaţiile sociale pe care le protejează intereseaz ă nu doar anumi ţi indivizi ci întreagasocietate, existând chiar interesul statului în protejarea mediului înconjur ător şi în plus,normele sale de reglementare sunt obligatorii şi se impun cu puterea de coerciţie astatului, fiind, în marea majoritate, imperative.

Apoi, relaţiile sociale pe care această ramur ă le ocrote şte vizează asigurarea protecţiei, conservării şi exploatării durabile a resurselor naturale, atât la nivelul uneicomunităţi restrânse, cum ar fi oraşul comuna, sau judeţul, cât şi la nivelul întregiisocietăţi, şi nu doar pentru prezent, ci se are în vedere şi conservarea şi menţinereanealterată a factorilor de mediu şi pentru generaţiile viitoare.

În fine, nerespectarea obligaţiilor impuse de lege, pentru realizarea obiectivelordreptului mediului, menţionate mai-sus, atrage după sine r ăspunderea celor vinovaţi şisancţionarea acestora potrivit legii.

7



. §2. DREPTUL LA UN MEDIU SĂNĂTOS.

Analiza terminologiei, "dreptul omului la un mediu înconjur ător sănătos" esteimportanta datorita necesităţii reflectării cât mai complete in denumire, atât aconţinutului acestui drept cât şi a întinderii acestui conţinut.Terminologie şi

note generale

In literatura de specialitate nu exista un consens cu privire la denumirea acestuidrept, fiind utilizate frecvent denumiri cum ar fi: drept la un mediu înconjur ătorsănătos, drept la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic, drept la un mediu înconjur ătorde calitate; drept la conservarea mediului înconjur ător.

Motivarea acestor denumiri are la bază: argumentul după care, dreptulfundamental la un mediu sănătos reprezintă premisa realiz ării altor drepturifundamentale (cum ar fi: dreptul la viata, la sănătate, la integritate fizică şi morală, lamuncă, la proprietate, etc.); existenţa dispoziţiilor constituţionale privind drepturileomului stipulate în tratatele internaţionale; existenţa obligaţiilor fundamentale alestatului la refacerea, protejarea şi menţinerea echilibrului ecologic.

Mediul trebuie protejat atât pentru protejarea implicită a vie ţii cât şi pentruasigurarea calităţii ei, un astfel de drept ducând la o protecţie mult mai largă decât ceacare ar putea rezulta doar din dreptul protecţiei sănătăţii.

Aceasta formulare este motivata in sensul ca, participarea cetăţenilor laconservarea mediului are un dublu aspect, de drept şi de îndatorire, aceştia nefiind doar beneficiari pasivi ci si responsabili in conservarea şi protecţia mediului înconjur ător.

In doctrina se folosesc si alte denumiri cum ar fi: "drept la un mediuînconjur ător decent", "drept la un mediu înconjur ător sigur", "drept la un mediu curat","drept la un mediu înconjur ător conservat", etc.

Denumirile prezente includ doar elemente de conţinut ale acestui drept, ele nuau un caracter general, utilizarea lor putând crea neconcordanţa între formă, denumireşi conţinut, datorita lipsei de generalitate. De aceea, pe lângă elemente ca: s ănătos,ecologic, curat, echilibrat, de calitate, este indicat să se foloseasc ă şi noţiunea de"protecţie" care-i poate asigura acestui drept generalitatea optimă. De fapt, toatenoţiunile cuprinse in denumirea acestui drept sunt elemente de conţinut ale "protecţiei" pentru ca in lipsa acesteia, mediul dispare si pe cale de consecinţă dispar toateadjectivele menţionate mai sus în calitate de denumiri.

Dreptul omului la un mediu sănătos este un drept subiectiv atât universal(global, colectiv) cat si individual. El este considerat ca fiind un drept nou in categoriadrepturilor fundamentale ale omului, conturat mai ales si in primul rând la nivelinternaţional.

Pornind de la faptul ca, drepturile omului sunt efective numai în măsura în caresunt declarate prin legislaţiile interne ca drepturi fundamentale şi sunt garantate înexercitarea lor, (deci numai dacă sunt înscrise în sistemul constitu ţional, legislativ si judiciar al fiecărui stat) se impune în acest sens, corelarea reglementărilor interne cucele internaţionale.

Tr ăsăturile dreptului la un mediu sănătos.Alături de tr ăsăturile generale aleoricărui drept fundamental, dreptul la un mediu sănătos şi protejat are şi o serie detr ăsături specifice care îi conturează personalitatea, cum ar fi:Tr ăsăturile

dreptului la unmediu

înconjur ătorsănătos

- este un drept subiectiv, strâns legat de fiecare individ, colectivitate sau populaţie;

8



- are caracter pozitiv, în sarcina statului fiind stabilite obligaţii cu caracterconstituţional, precum si obligaţiile cuprinse in legi;

- este un drept fundamental la un mediu înconjur ător real si nu ideal, ceea ce presupune ca acest drept trebuie protejat pentru asigurarea echilibrului ecologic, acalităţii si a cur ăţeniei, a siguranţei si decenţei vieţii;

- este un drept fundamental reglementat pentru generaţiile prezente si viitoare,

deci are caracter temporal;- are un caracter preponderent preventiv si nu reparator al r ăspunderii pentrudaune ecologice in sensul ca, mediul înconjur ător poate fi protejat in primul rând, prinintermediul masurilor preventive;

- titularul dreptului la un mediu protejat este omul, individul;- garantarea acestui drept este obligatorie, necesara atât la nivel naţional cat si

internaţional, datorita consecinţelor negative pe care le poate avea degradareamediului, asupra vieţii pe Pământ;

- este un drept fundamental nou, ce face parte din categoria drepturilorfundamentale recunoscute relativ recent in constituţiile naţionale.

Natura juridica a dreptului fundamental la un mediu sănătos Dat fiind caracterulspecial al acestui drept, in privinţa naturii sale juridice, in doctrina s-au formulat oserie de opinii specifice, alături de cele existente in legătur ă cu natura juridic ă adrepturilor fundamentale care sunt relevante pentru toate aceste drepturi, deci si pentrucel in discuţie.

Natura juridica adreptului

fundamental laun mediu sănătos Opiniile specifice si diferite referitoare la natura juridica a dreptului

fundamental la un mediu sănătos sunt determinate de noutatea acestui drept incategoria drepturilor fundamentale, fapt pentru care, natura sa juridica n-a putut fi încă analizată de c ătre autorii care au avut-o in vedere pe cea a drepturilor fundamentaledeja consacrate.

O prima opinie in acest sens este cea după care, dreptul fundamental la unmediu protejat este un drept de creanţă.

In motivarea acestei opinii se invoca faptul ca textele constituţionale nu facnumai referiri la necesitatea protecţiei mediului ci, stabilesc îndatoririle statului inacest domeniu, ceea ce face ca dreptul la un mediu înconjur ător protejat sa reprezintecreanţa cetăţenilor fata de stat, a cărui respectare presupune intervenţia pozitivă a puterii publice. Aceasta opinie este contestata, deoarece se considera ca, obligaţieistatului de a proteja mediul ii corespunde un drept ce nu poate fi de creanţă , iarraportul juridic ce se naşte este un raport de drept constituţional (de drept public) ce nu poate crea obligaţii (civile de drept privat) intre un creditor si un debitor ci numaiîndatoriri pentru protecţia mediului atât pentru stat cat si pentru cetăţeni, îndatoriri acăror neândeplinire atrage acţionarea în justiţie având temei legal si nu un contractcivil.

Intr-o alta opinie, se consider ă c ă dreptul la un mediu s ănătos este un drept pozitiv si nu natural pentru ca el creează în sarcina statului şi a cetăţenilor, in modegal, obligaţia de a-l conserva.

Conform altor puncte de vedere, acest drept este un drept procedural,confundându-se astfel natura sa juridică cu con ţinutul.

S-a conturat si opinia după care dreptul la un mediu protejat este un drept moralsi nu legal; ori se ştie ca un drept subiectiv daca este un drept moral nu mai este drept.

9



Ne raliem opiniei după care, dreptul la un mediu sănătos, ca orice dreptfundamental este un drept subiectiv ce alcătuieşte împreună cu celelalte drepturisubiective si obligaţii corelative, statutul juridic al cetăţeanului

Titularul/ii dreptului la un mediu sănătos În legătur ă cu titularul dreptului la un

mediu sănătos si protejat, in literatura de specialitate s-au formulat mai multe opiniicorespunzătoare teoriilor filozofice referitoare la relaţia om - natur ă. Amintim in acestsens:

Titularul/iidreptului la unmediu sănătos - teoria antropocentrica (sau a finalităţii umane) - consider ă ca singurul titular si

beneficiar al acestui drept este omul, individul;- teoria cosmogonica - după care dreptul la un mediu s ănătos apar ţine naturii

care include si omul;- teoria tendinţei umaniste - conform căreia dreptul la mediu sănătos există doar

pentru om ca singura finalitate, nu si pentru natura;- teoria după care titularii acestui drept sunt atât individul cât si - teoria dup ă

care titularii dreptului la un mediu sănătos sunt "popoarele" si chiar Pământul.Teoriile care nu-l considera pe om ca titular al dreptului la un mediu sănătos nu

pot fi acceptate pe planul dreptului, deoarece titular al unui asemenea drept, din punctde vedere juridic, poate fi numai omul, deoarece subiect de drept poate fi numai o persoana fizica sau juridica. Omul trebuie considerat parte componenta a mediului, cenu poate fi desprins din punct de vedere juridic de acesta. Protecţia omului necesita protecţia mediului a cărui protejare atrage pe cale de consecinţă protejarea fiin ţeiumane.

Consacrarea legală a dreptului la un mediu s ănătos Dreptul la un mediuînconjur ător sănătos face parte din cea de a treia generaţie de drepturi, denumite şidrepturi de solidaritate, drepturi care pot fi realizate nu numai prin eforturi interne alestatutului ci şi prin cooperare. Aceste drepturi s-au impus începând cu deceniul şapte alsecolului XX.

Consacrarea

legală a dreptuluila un mediu

sănătos Constituţia României, în noua sa formă revizuit ă în anul 2003, înscrie dreptul la

un mediu sănătos printre drepturile şi libertăţile fundamentale consacrate de CapitolulII din Titlul II. Textul art. 35, care se refer ă la un mediu s ănătos, dispune:

“1. Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjur ător sănătosşi echilibrat ecologic.

2. Statul asigur ă cadrul legislativ pentru exercitare acestui drept.3. Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul

înconjur ător.”Constatarea dreptului la un mediu sănătos ca unul dintre drepturile

fundamentale ale omului constituie rezultatul unei îndelungate evoluţii produse la niveleuropean şi mondial.

Iniţial, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Protocoale sale nu auconţinut referiri la vreun astfel de drept în patrimoniu persoanelor fizice. Din cauză problemelor ivite în ultimele două decenii legate de stratul de ozon, de poluarea apelorcu diverse substanţe nocive deversate în râuri de marii poluatori sau de accidentelemaritime în care mureau sute de vieţuitoare ca urmare a scufundării unor vase de petrol, şi a atmosferei prin gazele de eşapament, etc., opinia publică interna ţională a

10



început să con ştientizeze din ce în ce mai acut criza la care suntem expuşi ca urmare aneîngrijirii şi nerespectării mediului în care tr ăim.

Printre primele documente care au cuprins într-un fel sau altul referiri la dreptulla un mediu sănătos a fost Convenţia privind diversitatea biologică, semnată la Riode Janeiro la 5 iunie 1992, care ar ăta în chiar preambulul ei nevoia de conservare adiversităţii biologice, ca o preocupare a umanităţii. În urma acestei conferinţe, s-a

adoptat şi Declaraţia de la Rio, în data de 14 iunie 1992, care face referiri exprese protecţia mediului: “ protec ţ ia mediului constituie o parte integrant ă a procesului dedezvoltare”.

Reglementăriinternaţionale

Un alt document internaţional important ce consacra nevoia protejării mediuluia fost “Declaraţia Mileniului”, adoptată prin Rezolu ţia Adunării Generale a O.N.U.nr. 55/2 din 08.09.2000, în care la punctul 21 se arată: “Vom depune toate eforturile pentru a scuti umanitatea, mai ales pe copii şi nepo ţ ii no ştri, de pericolul de a tr ăi pe o planet ă ruinat ă în mod iremediabil de activit ăţ ile oamenilor şi ale cărei resurse nu vormai fi suficiente pentru nevoile lor”.

Un alt document internaţional, este Declaraţia de la Johannesburg, adoptată de Summit-ul mondial pentru dezvoltare durabilă desf ăşurat în perioada 26 august - 04septembrie 2002, menţiona şi ea cerinţa soluţionării problemelor mediului în contextulintensificării eforturilor pentru o dezvoltare durabilă.

Conţinutul dreptului la un mediu sănătos, este un conţinut complex, coci elimplică îns ă atât drepturi cât şi obligaţii. Aceasta pentru că de exemplu, dac ă statul poate cere tuturor persoanelor, fizice sau juridice, titulare ale acestui drept, respectareanormelor de mediu, tot astfel, statul are obligaţia de a asigura acest cadru legislativ.Pentru titularii acestui drept, natura sa complexă se manifest ă prin faptul c ă fiecaretitular este îndreptăţit la a beneficia de un mediu sănătos, echilibrat ecologic, dartotodată, există obliga ţia generală ca fiecare titular în parte s ă se ab ţină de la activit ăţilecare ar putea aduce prejudicii, oricât de mici, mediului.

De menţionat că cele dou ă concepte, de “protec ţia mediului” şi de “dezvoltaredurabilă” nu sunt identice. Potrivit unor autori cele două concepte se condi ţionează reciproc, căci, “dezvoltarea durabil ă include protec ţ ia mediului, iar protec ţ ia mediuluicondi ţ ionează dezvoltarea durabil ă”.

§3. OBIECTUL DREPTULUI MEDIULUI ŞI METODA DE

REGLEMENTARE.

Obiectul dreptului mediului Dreptul are întotdeauna ca obiect de reglementare relaţii sociale ce se stabilesc între diferite persoane, fie fizice fie juridice.

Ceea ce face diferenţa între numeroasele ramuri ale sistemului dreptului estespecificitatea acestor relaţii sociale ce sunt diferite de la o ramur ă la alta, şi totodată

Obiectuldreptului mediului

11



această specificitate şi eventual dezvoltare de-a lungul timpului, justifică şi autonomiarevendicată de diferitele ramuri de drept mai vechi sau mai noi.

Relativ la dreptul mediului, după ce i-am proclamat autonomia, s ă vedem în ceconstă specificul rela ţiilor pe care acesta le reglementează. Datorită activit ăţilorcomplexe ce sunt cuprinse de reglementările existente în cadrul dreptului mediului,anumiţi autori arată c ă aceast ă ramur ă de drept cuprinde patru categorii de rela ţii

sociale, după cum urmeaz ă:- rela ţ ii sociale ce vizează protec ţ ia mediului care se realizează potrivit legii, prin instituirea anumitor obliga ţ ii şi stabilirea unor condi ţ ii speciale privind utilizareara ţ ional ă a unor resurse naturale, prevenirea şi combaterea poluării mediului şi aefectelor d ăunătoare ale fenomenelor naturale asupra elementelor sale componente;

- rela ţ ii sociale ce vizează conservarea mediului, prin care se urmăre ştereproducerea şi între ţ inerea dimensiunilor naturale ale acestuia;

- rela ţ ii sociale referitoare la dezvoltarea calit ăţ ii mediului, care au ca obiectdefinitoriu îmbunăt ăţ irea st ării şi calit ăţ ii factorilor naturali şi artificiali, în vedereaunor optime interac ţ iuni socio-economico-ecologice dintre om şi natur ă;

- r ă spunderea juridică pentru daună ecologică , unde se urmăre şte sanc ţ ionarea faptelor de poluare a mediului şi de nerespectare a normelor de dreptulmediului.

Sunt autori care apreciază c ă, specificul relaţiilor de dreptul mediului constă, pede o parte, în legătura directă dintre activit ăţile umane şi protecţia mediului, această protecţie constând în prevenirea şi combaterea poluării, în menţinerea şi îmbunătăţireacondiţiilor de mediu şi în dezvoltarea durabilă a acestuia. Pe de alt ă parte, sferaobiectului dreptului mediului circumscrie şi acele relaţii sociale ce iau naştere înlegătur ă cu structura organizatoric ă a protec ţiei mediului, cu activităţile economice şisociale cu impact asupra mediului care trebuie să ob ţină acorduri şi/sau autorizaţii din partea organelor de stat competente, cu îndeplinirea de către autorităţile centrale şilocale a unor atribuţii specifice ce le revin în acest domeniu.

Cât priveşte reglementarea internă, O.U.G. nr. 195/2005 astfel cum a fostmodificată şi completată prin Legea nr. 265/2006, din articolul 1 putem extrage c ă obiectul reglementării noastre în domeniul mediului vizează: “ protec ţ ia mediului,obiectiv de interes public major, pe baza principiilor şi elementelor strategice careconduc la dezvoltarea durabil ă”.

După toate aceste preciz ări şi clarificări, putem spune că obiectul dreptuluimediului îl reprezintă: “acele rela ţ ii sociale care vizează raporturile referitoare lautilizarea resurselor naturale, cele referitoare la protec ţ ia, conservarea şi dezvoltareacomponentelor mediului înconjur ător, precum şi rela ţ iile sociale privind activitateaomului în biosfer ă , la toate nivelurile acesteia.”

Care este obiectul de reglementare al dreptului mediului? Vezi pag 13

12



Metoda de reglementare Totodată, din punct de vedere al metodei în care statulreglementează diferitele categorii de rela ţii sociale ce ţin de dreptul mediului, seremarcă metoda autoritarismului. Aceasta înseamn ă, că prin normele dreptuluimediului, statul reglementează aceste rela ţii sociale în mod autoritar, adică prin norme

cu caracter imperativ.

Metoda dereglementare

Caracterul normelor de dreptul mediului de a fi unele imperative, presupune, că regulile stabilite prin intermediul lor nu sunt obligatorii, subiecţii raporturilor juridiceneavând posibilitatea de a deroga de la ele, aceştia neputând opta în sensul aplicării lorsau nu.

Acest caracter imperativ al normelor vizează întreaga gam ă de reglement ări înmaterie, cuprinzând atât normele preventive, cât şi cele defensive, represive saureparatorii.

Normele imperative ale dreptului mediului stabilesc pentru participanţii laraporturile de dreptul mediului drepturi şi obligaţii, care se nasc nu prin voinţa lor, ci prin efectul legii, ele neputând fi evitate, dacă p ăr ţile se găsesc în situaţiile prevăzutede lege.

O altă caracteristic ă a normelor dreptului mediului este aceea c ă în marea lormajoritate aceste norme sunt norme tehnice sancţionate pe cale juridică.

§4. RAPORTUL JURIDIC DE DREPTUL MEDIULUI.

Raportul juridic de dreptul mediului Raportul juridic de mediu este unraport ce ia na ştere între persoane fizice, luate fie individual, fie colectiv, sau/ şi între persoane juridice cu privire la combaterea poluării, protec ţ ia, conservarea şidezvoltarea durabil ă a elementelor mediului, rela ţ ii reglementate prin norme juridice specifice, a căror realizare este impusă , la nevoie, prin for ţ a de constrângere a statului.

Definiţiaraportului juridic

Tr ăsăturile specifice ale raportului juridic de dreptul mediului se circumscriu laurmătoarele:

- ia naştere numai în legătur ă cu protec ţia, conservarea şi dezvoltarea mediului;- la acest raport participă, în principiu, în calitate de subiecţi orice persoană

fizică, juridică, inclusiv statul;Tr ăsăturile

raportului juridic

- păr ţile se află pe pozi ţii de subordonare;- se naşte prin voinţa statutului exprimată în cadrul legilor pe care acesta le

elaborează prin autorit ăţile specifice acestei activităţi.Izvoarele raportului de dreptul mediului derivă din fapte sociale sau juridice,

care pot fi evenimente sau activităţi umane. Ceea ce dă na ştere raporturilor de dreptulmediului este faptul social de care legea leagă producerea de consecin ţe juridice.Specific însă pentru dreptul mediului este faptul c ă izvoare ale acestei ramuri de drept pot fi şi evenimentele naturale, produse independent de voinţa omului, evenimente careau efecte poluante. Totodată, mai pot fi izvoare ale dreptului mediului şi acţiunileomeneşte, în primul rând cele desf ăşurate de persoanele juridice, dar nu numai, care auefect poluant, precum şi activităţi care, din contr ă, au scopul de a înlătura efectele poluării deja produse sau de îmbunătăţii condiţiile de mediu.

Ca în cazul oricărui raport juridic, şi acesta este compus din obiect, subiecţi şiconţinut specific.

13



Obiectul raportului juridic de dreptul mediului, care nu trebuie confundat cuobiectul de reglementare al dreptului mediului, cuprinde toate acţiunile şi inacţiunile lacare păr ţile sunt îndreptăţite, cu alte cuvinte, conduita pe care trebuie să o urmeze participanţii la aceste raporturi juridice faţă de componentele naturale şi artificiale alemediului.

Obiectulraportului juridic

Subiectele raportului juridic de dreptul mediului sunt persoanele fizice şi

persoanele juridice publice sau private, pe de o parte, statul şi entităţile administrativ-teritoriale, pe de altă parte.În categoria persoanelor fizice ca subiecte individuale de dreptul mediului pot fi

atât cetăţenii români, cât şi persoanele cu cetăţenie str ăină, apatrizii sau cei cu o dublă cetăţenie (chiar dacă nici una nu este român ă).

Subiecteleraportului juridic

Relativ la persoanele juridice, acestea pot fi atât str ăine cât şi române.Cât priveşte statul ca subiect al raportului de dreptul mediului, pe plan intern, el

poate fi doar subiect pasiv al acestor raporturi, deoarece el suportă consecin ţele nefasteale nerespectării normelor de mediu. În acelaşi timp, statul poate fi şi subiect dedreptul mediului la nivel internaţional, aspect în acre poate deveni şi subiect activ alsăvâr şirii unor fapte poluatoare sau periculoase pentru un stat vecin.

Conţinutul raportului juridic de dreptul mediului este dat de drepturile şiobligaţiile corelative ce apar ţin subiectelor de drept în legătur ă cu conservarea şidezvoltarea diferitelor componente ale mediului sau cu mediul înconjur ător înansamblul său.Conţinutul

raportului juridic Din cadrul drepturilor , aşa cum sunt ele determinate de lege, avemurmătoarele:

- dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic;- accesul la informaţia privind mediul, cu respectarea anumitor condiţii de

confidenţialitate;- dreptul de asociere în organizaţii pentru protecţia mediului;- dreptul de a fi consultat în procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea

politicii şi legislaţiei mediului;- dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru

protecţia meiului, autorităţilor administrative şi/sau judecătoreşti, în probleme demediu, indiferent dacă s-a produs un prejudiciu sau nu;

- dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.În ceea ce priveşte obliga ţ iile corelative, legea cadru în materie instituie

obligaţia generală, impusă tuturor subiectelor de dreptul mediului de a veghea la protecţia acestuia. Pentru a putea îndeplini această obliga ţie, se impune organeloradministraţiei publice centrale şi locale să prevad ă în bugetele proprii fonduri necesare pentru realizarea obligaţiilor rezultate din implementarea legislaţiei comunitare dindomeniul mediului, pentru programe de protecţia mediului. O altă obliga ţie este aceeaca autorităţile publice centrale şi locale să colaboreze cu autorit ăţile de mediu dinzonele pe care le administrează.

14



Care este metoda de reglementare în dreptul mediului?Vezi pag 14


§5. PRINCIPIILE DREPTULUI MEDIULUI.

Principiile dreptului mediului Noţiunea de principiu al dreptului, în general,

reprezintă acea idee c ălăuzitoare, diriguitoare pentru conţinutul normelor juridice.Fiecărei ramuri a dreptului îi sunt specifice anumite principii. În cazul dreptului

mediului, caracteristicile acestei ramuri a dreptului fac ca în cazul ei să vorbim despre principii ale dreptului intern, care se împart la rândul lor în principii de bază şi principii decizionale, şi principii externe, care se împart şi ele la rându-le în principiide bază şi principii specifice cu caracter restrâns.

Principiiledreptuluimediului

Mare parte din principiile acestei ramuri de drept sunt consacrate de către legeacadru, dar totodată, există şi principii pe care le găsim dispersate în diverse actenormative. În ceea ce priveşte principiile reglementate de O.U.G. nr. 195/2005, astfelcum a fost modificată şi completată de Legea nr. 265/2006, art. 3 din acest actnormativ le enumer ă, după cum urmeaz ă:

-

principiul integr ării cerinţelor de mediu în celelalte politici sectoriale;- principiul precauţiei în luarea deciziei;- principiul acţiunii preventive, principiul reţinerii poluanţilor la sursă;- principiul “poluatorul plăteşte”;- principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului

biogeografice natural;- principiul utilizării durabile a resurselor naturale;- principiul informării şi accesului liber la justiţie;- principiul dezvoltării colabor ării internaţionale pentru protecţia mediului.

a) Principiile de bază pe plan intern.

Principiul potrivit căruia protecţia mediului este un element esenţial al politiciinaţionale. Încă din art. 1 al legii cadru, se arat ă c ă un obiectiv de interes public major,este protecţia mediului.

Principiul potrivit căruia

protecţiamediului este unelement esenţial

al politiciinaţionale

Valoarea social-juridică deosebit ă conferit ă p ăstr ării echilibrului ecologic şiconservării factorilor de mediu, determină şi caracterul imperativ al normelor de dreptîn domeniu, deoarece nici o activitate umană nu se poate desf ăşura f ăr ă respectareanormelor de protecţie a mediului fiind, în consecinţă, o obligaţie generală ce revinetuturor autorităţilor publice, centrale şi locale, precum şi persoanelor fizice şi juridice.

15



Protecţia mediului înconjur ător are efecte directe şi indirecte, pe termen lung, întoate compartimentele sistemului social, uman. Această activitate deosebit decomplexă se desf ăşoar ă dup ă o concep ţie unitar ă, la nivel local şi naţional reclamând, pe de o parte, menţinerea integrităţii mediului, respectiv a sistemelor suport ale vieţii, printr-un control eficient al fluctuaţiilor factorilor umani în limitele de suportabilitateale acestora, şi pe de altă parte, reconstruc ţia şi recuperarea celor degradaţi, fie ca

urmare a unor erori în strategia de dezvoltare, fie a unor catastrofe naturale.Protecţia mediului constituie o prioritate în cadrul activităţii de restructurare şiredimensionare a economiei după principiile economiei de pia ţă şi coloana vertebrală astrategiei de dezvoltare durabilă a societ ăţii în viitor.

Coordonarea şi îndrumarea unitar ă a activit ăţilor de protecţie a mediuluiînconjur ător este asigurată la nivel na ţional de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediuluicare reactualizează periodic strategia protec ţiei mediului, cu respectarea principiilor şia elementelor strategice prevăzute de lege, organizează sistemul na ţional demonitorizare integrată de fond şi de impact, informează autorit ăţile centrale pentrusănătate privind rezultatele monitorizării contaminării radioactive a mediului.

Activitatea Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului nu poate fi realizată corespunzător decât prin conlucrare cu autorităţile judeţene şi locale, care la rândul lor,elaborează şi integrează politicile de mediu în strategiile şi politicile sectoriale,corelează planificarea mediului cu cea de amenajare a teritoriului şi impun măsuri dereconstrucţie ecologică.

Principiulexercitării decătre stat a

dreptului suverande a exploata

resursele naturale, în

conformitate cu

Principiul exercitării de către stat a dreptului suveran de a exploata resurselenaturale, în conformitate cu politica sa ecologică Potrivit Rezolu ţiei Adunării generalea O.N.U. nr. 2153/1996, statele au dreptul de a exercita suveranitatea permanentă asupra resurselor naturale şi a bogăţiilor naţionale în interesul propriei lor dezvoltări,ceea ce constituie un element esenţial al suveranităţii.

De altfel, încă din 1972, Declara ţia de la Stockholm consacra principiul potrivit

căruia, statele au dreptul suveran, în conformitate cu Carta O.N.U. şi principiiledreptului internaţional, de a-şi exploata propriile resurse, în funcţie de politica lor privind mediul înconjur ător şi au datoria de a asigura ca activităţile exercitate înlimitele jurisdicţiei sau sub controlul lor, să nu provoace daune mediului înconjur ătorîn alte state.

politica saecologică

În acelaşi sens, Constituţia României în art. 134 lit. d) consacr ă obliga ţiastatutului de a exploata resursele naturale în concordanţă ci interesul na ţional. Înacelaşi timp, supremaţia teritorială oblig ă statele s ă nu aduc ă nici o atingere teritoriiloraltor state, să le respecte integritatea mediilor lor terestre, aeriene, fluviale şi maritime.

În acelaşi timp, există situa ţii în care anumite zone sau cum este cazul fluviilor,să fie nevoie atât de o reglementare na ţională cât şi de o reglementare internaţională,

ceea ce face ca regimul juridic privind mediul înconjur ător să nu fie unitar.Principiul

preveniriiriscurilor

ecologice şi al produceriidaunelor

Principiul prevenirii riscurilor ecologice şi al producerii daunelor . Este enun ţatde către O.U.G. nr. 195/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 265/2006 înart. 3 alin. 1 lit. c), ca fiind “ principiul ac ţ iunii preventive”, şi are la bază ideea c ă prevenirea este de dorit faţă de îndep ărtarea consecinţelor nefaste ale poluării.

În acest sens, o bună politic ă în domeniul mediului trebuie s ă aib ă în vedereevitarea de la început a poluării şi degradării acestuia, urmărind permanent incidenţa

16



activităţilor antropice şi adoptarea politicilor de mediu, armonizate cu programele dedezvoltare.

Aplicarea acestui principiu reclamă, pe de o parte, reglementarea unor obligaţiicu caracter preventiv iar pe de altă parte, promovarea unor activit ăţi care să conduc ă laevitarea producerii unor modificări negative privind calitatea mediului.

Rolul principal îl are evaluarea de mediu, care constă în elaborarea raportului

de mediu, consultarea publicului şi a autorităţilor publice interesate de efecteleimplementării planurilor şi programelor, luarea în considerare a raportului de mediu şia rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informării asupradeciziei luate (potrivit art. 2 alin. 1 pct. 30 din O.U.G. nr. 195/2005, astfel cum a fostmodificată prin Legea nr. 265/2006).

Domeniile specifice avute în vedere pentru evaluarea de mediu a anumitor planuri şi programe sunt: amenajarea teritoriului şi urbanismul, utilizarea terenurilor,agricultura, silvicultura, piscicultura, transportul, energia, industria, inclusiv activitateade extracţie a substanţelor minerale utile, gospodărirea deşeurilor, gospodărirea apelor,telecomunicaţiile, turismul.

Legea stabileşte o serie de obligaţii ce revin persoanelor fizice şi juridiceîncepând cu solicitarea şi obţinerea acordului şi/sau a autorizaţiei de mediu, pe baza prezentării de către titularul proiectului sau activităţii a studiului de impact şiterminând cu efectuarea bilanţului de mediu la încetarea activităţii generatoare deimpact de mediu.

Persoanele fizice şi juridice care desf ăşoar ă activit ăţi cu substanţe şi deşeuri periculoase. Precum şi alte deşeuri sunt obligate, printre altele să ţină eviden ţa strictă asubstanţelor şi preparatelor chimice periculoase, inclusiv a recipientelor şi ambalajeloracestora care intr ă în sfera lor de activitate şi să furnizeze informa ţiile şi datele cerutede autorităţile competente pentru protecţia mediului.

Principiul conservării biodiversităţii şi a cadrului biogeografic natural. Acest principiu are în vedere protecţia cantitativă şi calitativă a resurselor, în sensulcontemporan al conceptului, adică nu se refer ă numai la resursele energetice şiminereuri, ci şi la apele dulci şi marine cu ecosistemele lor, atmosfera şi clima, solul şisubsolul, flora şi fauna, ecosistemele naturale reprezentative, mediul urban şi celcultural istoric, ca expresie a civilizaţiei umanităţii.

Principiul

conservării biodiversităţii şi

a cadrului biogeografic

natural Principiul conservării are în vedere biodiversitatea, sub cele trei aspecte:- menţinerea proceselor ecologice esenţiale ale sistemului de suport al vieţii;- prezervarea diversităţii genetice;- utilizarea durabilă a speciilor şi ecosistemelor.Biodiversitatea exprimă diversitatea dintre organismele vii provenite din

ecosistemele acvatice şi terestre, precum şi dintre complexele ecologice din careacestea fac parte şi cuprinde diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii şi întrediversitatea din interiorul speciilor, dintre specii şi între diversitatea din interiorulspeciilor, dintre specii şi între ecosisteme.

Ecosistemul este un complex dinamic de comunităţi de plante, animale şimicroorganisme şi mediul lor lipsit de viaţă care interac ţionează într-o unitatefuncţională.

Principiul Principiul “poluatorul plăteşte”. Principiul, pe care îl regăsim şi în cadrul art. 3lit. e) din O.U.G. nr. 195/2005, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legeanr. 265/2006, semnifică angajarea r ăspunderii, fie de natur ă civil ă, administrativă sau

“poluatorul plăteşte”.

17



chiar penală, a celui care, poluând mediul şi nerespectând astfel obligaţiile ce îireveneau, produce prejudicii acestuia. Agentul poluant va r ăspunde indiferent dacă fapta sa este culpabilă sau nu.

Adoptat, mai întâi, pe plan internaţional, în 1972, principiul semnifica iniţialcerinţa imputării poluatorului a cheltuielilor referitoare la măsurile de prevenire şi deluptă contra polu ării, decise de autorităţile publice, pentru ca mediul să fie men ţinut

într-o stare acceptabilă. Principiul are şi o justificare economică, întrucât neefectuareala timp a cheltuielilor pentru protecţia mediului atrage costuri mai ridicate, care trebuieacoperite, f ăr ă a mai discuta de pierderea de profit.

Principiul ridică probleme complexe în plan economic, dar şi juridic, prin aceeacă se urm ăreşte nu numai o simplă obligare a poluatorului de a repara prejudiciul, darşi de a i se imputa costul social al imputării generate de el.

Obiectul plăţii îl constituie suportarea cheltuielilor legate de poluare de cătreautorul acesteia, iar executarea şi suportarea de către poluator a obligaţiilor ce conducla evitarea şi limitarea poluării.

Aplicat singur, principiul „poluatorul plăteşte” duce la consecinţe inadmisibile: plătesc, deci pot să poluez. Din acest motiv el trebuie coroborat cu principiul preveniriişi principiul interzicerii poluării.

Noţiunea de “poluare” este definită prin art. 2 pct. 51 din Legea cadru ca fiind:“introducerea direct ă sau indirect ă a unui poluant acre poate aduce prejudicii sănăt ăţ ii umane şi/sau calit ăţ ii mediului, d ăuna bunurilor materiale ori cauza odeteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopurilegitime”. Termenul provine din latinescul “polluero – ere” care semnifica a pângări, amurdări a profana.

La rândul ei, noţiunea de “prejudiciu” primeşte şi ea o definiţie legală prinacelaşi act normativ, ambele definiţii fiind de natur ă a pune cap ăt ambiguităţilor ce s-arfi putut naşte în lipsa lor: “efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănăt ăţ iioamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluan ţ i, activit ăţ i d ăunătoare oridezastre”.

Principiul apăr ării factorilor naturali de mediu prin folosirea raţională aresurselor în funcţie de nevoi şi pentru asigurarea dezvoltării durabile.

PrincipiulSub aspectul păstr ării echilibrului ecologic, o mare importanţă prezint ă modul

în care se folosesc resursele naturale. Rela ţ ia de folosire a naturii în care aceasta estetratată ca un mijloc de satisfacere a tuturor nevoilor fundamentale ale omului, este unuldin elementele principale ale raportului om-natur ă.

apăr ării factorilor naturali de mediu

prin folosirearaţională a

resurselor înfuncţie de nevoi

şi pentruasigurarea dezvoltării

durabile

Resursele naturale care se reînnoiesc trebuie să fie utilizate în limitele în care se produce această reînnoire. Dar chiar şi aşa, aceste resurse naturale sunt şi ele limitate.Pe de altă parte, resursele naturale ce nu pot fi reînnoite trebuie astfel exploatate încâtsă nu ri şte să se epuizeze, iar avantajele ob ţinute de pe urma folosirii lor să fie maxime.Omul poartă o r ăspundere specială în ce prive şte apărarea şi administrarea patrimoniului constituit din flora şi fauna sălbatică şi mediul lor, ameninţate de unconcurs de factori defavorabili, aşa cum o reglementează şi Declaraţia de la Stockholmdin 1972.

În legătur ă cu folosirea ra ţională a resurselor naturale în vederea men ţinerii şichiar a îmbunătăţirii calităţii mediului, toate persoanele juridice au obligaţia de a nu polua mediu, de a lua măsuri pentru prevenirea sau limitarea efectelor dăunătoare alefactorilor de naturali asupra mediului înconjur ător, să re ţină, să neutralizeze şi să depoziteze reziduurile nerecuperabile, să retehnologizeze procesele de produc ţie în

18



sensul creşterii gradului de prelucrare şi de valorificare a resurselor materiale şienergetice cu reducerea corespunzătoare a pierderilor şi a deşeurilor poluante, să producă şi să foloseasc ă mijloacele de transport care nu polueaz ă factorii de mediu, s ă promoveze intens acţiunile de cooperare internaţională în domeniul protec ţieimediului.

Principii decizionale pe plan intern.

Principiul precauţiei în luarea deciziilor . Este prev ăzut expres în dispoziţiile art.3 alin.1 lit. b) din lege privind protecţia mediului.Principiul

precauţiei Acest principiu priveşte luarea deciziilor mai întâi de către autorităţile pentru protecţia mediului împreună cu alte autorit ăţi ale administraţiei publice centrale şilocale ce desf ăşoar ă activit ăţi în acest domeniu, iar apoi de către persoanele fizice şi juridice care desf ăşoar ă activit ăţi economico-sociale, indiferent de stadiul eliber ăriiacordului sau autorizaţiei de mediu.

Precauţia include prevederea unui pericol posibil în domeniul mediului,îndemnând la prevenire fiind în foarte strânsă leg ătur ă cu principiul prevenirii.

Prudenţa ce trebuie să caracterizeze luarea deciziilor în domeniul protec ţieimediului poate duce la adoptarea de măsuri cu excluderea oricărui risc pentru mediu.

Principiulinterzicerii

poluarii

Principiul interzicerii poluării. Invadând şi alterând starea naturală a mediului,deşeurile şi reziduurile radioactive conduc la dezechilibre ale vieţii naturale, ladispariţia unor specii de animale şi de plante , determinând posibilitatea ca întreagaexistenţă a lumii vii s ă fie supus ă unor riscuri de distrugere.

Evitarea poluării trebuie să înceap ă de la surs ă, acţionând direct în procesul deapariţie a reziduurilor, ceea ce presupune aplicarea unor procese de fabricaţie care să nu genereze evacuări de poluanţi sau să le reduc ă la minimum.

În evitarea poluării un rol deosebit de important revine sistemelor desupraveghere şi evidenţiere a schimbărilor survenite în calitatea factorilor principali demediu. În acest scop, a fost organizat în ţara noastr ă, în anul 1991, Sistemul Naţionalde Monitoring Integrat care are la bază sistemul na ţional de supraveghere a calităţiiapelor, reţeaua de fond şi cea de emisie pentru supravegherea calităţii aerului, reţeauade ploi acide, reţeaua de radioactivitate, precum şi alte informaţii periodice privindcalitatea solurilor, a vegetaţiei, a faunei, a sănătăţii umane.

La nivel naţional, Dispeceratul Sistemului de Monitoring Integrat, direcţie dincadrul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, are rolul de a informa factorii politici cu privire la problemele privind calitatea mediului, şi totodată, el este cel careorganizează şi îndrumă activitatea Sistemului de Monitoring Integrat la nivel na ţional.

În plan local, instituţiile care asigur ă informarea precum şi rezolvarea problemelor de mediu sunt Inspectoratele pentru Protecţia Mediului.

Principiul participării publicului la elaborarea şi aplicarea deciziilor de mediu.Încă din cele mai vechi, participarea comunit ăţii la luarea deciziilor privind mediul încare tr ăiau era un exemplu de colaborare şi unitate socială. Astfel, se cunoaşte preocuparea poporului olandez pentru a stăvili ca marea să le “înghit ă” teritoriul pecare se aşezaser ă, preocupare despre care avem informaţii că a existat înc ă din anul100 d.Hr. Un alt exemplu în acest sens este sistemul legislativ suedez, care din secolulal XVIII-lea propusese o serie de măsuri cu privire la participarea publicului în luareaunor decizii.

E necesar sane implicăm

19



În zilele noastre cea mai recentă reglementare la nivel interna ţional cu privire la participarea publicului la luarea deciziilor este cea de-a IV Conferinţă de la Aarhus,desf ăşurată sub egida “Un mediu pentru Europa” în anul 1998.

Cu prilejul acestei conferinţe, la care a participat şi România, ţara noastr ă fiind printre cele 39 de state semnatare ale convenţiei, s-a decis, pe lângă participarea publicului în luarea deciziilor de mediu, şi accesul la justiţie în această chestiune,

precum şi garantarea dreptului de a avea acces la informaţie f ăr ă ca solicitantul s ă declare un anumit interes.Participarea publicului corect informat este un lucru benefic pentru că, pe de o

parte, permite indivizilor să contribuie la luarea deciziilor de mediu, f ăcând ca acesteasă fie acte mult mai responsabile, iar pe de alt ă parte, este o modalitate de a ridicanivelul de conştientizare şi înţelegere asupra problemelor de mediu, asigurând oimplicare activă la solu ţionarea acestora, oferind populaţiei posibilitatea de a cunoaşteriscurile la care sunt supuşi indivizii, familiile şi comunitatea pentru a adaptaactivităţile în mod corespunzător şi dă în acela şi timp cetăţenilor dreptul şi sentimentulcă pot influen ţa pozitiv starea mediului în ţara lor.

Fiecare stat parte la Convenţia de la Aarhus se obligă s ă asigure ca autorit ăţile publice să pun ă informa ţiile cerute la dispoziţia publicului, respectând prevederilelegislaţiei naţionale, f ăr ă ca solicitantul s ă declare un interes aparte, şi, în principiu, înforma cerută de petent. Refuzul autorit ăţii cu privire la o astfel de cerere poateinterveni doar dacă aceea autoritate nu de ţine informaţia solicitată, dacă cererea estevizibil nerezonabilă şi dacă cererea vizeaz ă documente ce sunt în curs de elaborare, precum şi în alte situaţii.

În ceea ce priveşte legislaţia internă, principiul este consacrat de art. 3 alin. 1lit. h) din legea cadru, de dispoziţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces lainformaţii de interes public.

Care este diferenţa dintre principiul prevenirii şi cel al precauţiei? Vezi pag20

Principiiexterne

Principii externe Principiile externe au aplicabilitate în relaţiile cu alte state. Eleau fost împăr ţite în principii de bază şi principii specifice cu caracter restrâns.

Din cadrul principiilor externe de bază au fost identificate:

- principiul sic utere tuo, caracterizat prin obligaţia statelor ce trebuie să aib ă învedere ca activităţile realizate în limitele jurisdicţiei lor naţionale, să nu cauzeze daunemediului altor state;

- principiul bunei vecinăt ăţ i, caracterizat prin utilizarea propriului teritoriuastfel încât să nu aduc ă un prejudiciu semnificativ statutului vecin, fiind intim corelatcu principiul ar ătat mai-sus;

20



- principiul informării şi cooper ării între state, caracterizat prin obligaţiastatelor de a realiza schimburi de informaţii ori consultări bilaterale sau regionale,atunci când condiţiile de mediu dintr-un stat pot afecta pe cele ale altui stat;

- principiul protejării patrimoniului comun al umanit ăţ ii, ce îşi propune protejarea unor medii naturale, cum ar fi mediul maritim de mare adâncime, Luna şi

celelalte corpuri cereşti, Antartica, frecvenţele radioelectrice, orbitele sateliţilorgeostaţionari, în ideea lansată de UNESCO c ă “degradarea sau dispari ţia unui bun al patrimoniului cultural şi natural constituie o săr ăcie nefastă a patrimoniului tuturor popoarelor lumii”;

- principiul prevenirii poluării, definit prin trei aspecte: protecţia la sursă, principiul “minimizării” ( poluarea minimă este cea mai bun ă cale de prevenire), şiluarea în considerare a intereselor generaţiilor viitoare.

Din cadrul principiilor externe specifice cu caracter restrâns, am reţinut cafiind mai importante:

- principiul nediscriminării, ce presupune asimilarea pagubelor sau a prejudiciilor cauzate pe teritoriul altor state contractante, cu cele ce se produc sau sevor produce în ţara în care sursele poluante au fost localizate;

- principiul interzicerii poluării, identic în conţinut cu cel aplicabil la nivelnaţional.


§6. IZVOARELE DREPTULUI MEDIULUI

Premisa naşterii raportului juridic de dreptul mediului o constituie preexistenţaunei norme juridice. Pentru ca un raport juridic de dreptul mediului să ia na ştere, încondiţiile prevăzute de lege, este nevoie să intervin ă un fapt social, un fapt juridic caresă fie un eveniment sau o ac ţiune umană.

Prin urmare, izvoarele raportului juridic de mediu sunt acele fapte care daunaştere unor raporturi concrete de dreptul mediului. Nu orice fapt social dă na ştere,modifică sau stinge un raport de dreptul mediului, ci numai acele fapte de care legeamediului leagă producerea de consecin ţe juridice.

Izvoarele dreptului mediului au următoarele particularităţi:

- toate normele lor sunt norme juridice imperative;- majoritatea normelor au un caracter tehnic, constituind o veritabilă “ordine publică tehnologic ă”.

Izvoarele de dreptul mediului se pot clasifica în: interne şi interna ţ ionale, dinultima categorie f ăcând parte, tratatele şi convenţiile internaţionale, pe careParlamentul României le-a ratificat, devenind astfel, potrivit dispoziţiilor art. 11coroborat cu art. 20 din Constituţie, parte a dreptului intern.

21



Sunt astfel de izvoare internaţionale:- Convenţia UNESCO privind patrimoniul mondial, cultural şi natural,

încheiată la Paris în 1972, acceptat ă rin Decretul nr. 187/1990;Izvoareinternaţionale - Convenţia asupra zonelor umede de importanţă interna ţională, în special ca

habitat al păsărilor acvatice, încheiată la Ramsar, în 1971 şi ratificată de România prinLegea nr. 5/1991;

- Convenţia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere aldeşeurilor periculoase şi eliminarea acestora, ratificată de România prin Legea nr.6/1991;

- Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luareadeciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, încheiată al Aarhus, în 1998, şiratificată de România prin Legea nr. 86/2000.

În condiţiile ader ării României la U.E., Tratatul de la Roma instituindComunitatea Economică European ă (C.E.E.), Tratatul de la Roma instituindComunitatea Europeană a Energiei Atomice (C.E.E.A. sau EURATOM), Actul UnicEuropean, Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam şi Tratatul de la Nisa, cu prevederile lor în ceea ce priveşte şi dreptul mediului vor deveni parte a dreptuluiintern.

În ceea ce priveşte normele interne ce constituie izvoare ale dreptului mediuluiintr ă în aceast ă categorie Constitu ţia, legea, ordonanţele şi hotărârile de guvern.Izvoare

interne Constitu ţ ia, astfel cum a fost revizuită, adaugă un text expres de lege care

instituie dreptul cetăţenilor români la un mediu sănătos. Reglementarea o găsim îndispoziţiile art. 35 din Constituţie, reglementare căreia i se alătur ă textul de principiu alart. 134 alin. 2 lit. d), e) şi f) dispoziţii ce vizează interesul statutului in exploatarearesurselor naturale, precum şi refacerea şi ocrotirea mediului înconjur ător, şimenţinerea echilibrului ecologic, printre altele şi în scopul creşterii calităţii vieţii. Unalt articol, ce face referire la protecţia mediului, îl reprezintă dispozi ţiile art. 41 alin. 6din Constituţie, care stipulând că “ dreptul de proprietate oblig ă la respectarea sarcinilor privind protec ţ ia mediului” creeaz ă o adev ărată servitute legal ă de mediu.

Codul . Cu toate că nu exist ă pân ă în prezent un cod al mediului care s ă reunească cele mai importante acte normative şi reglementări în domeniu, există,totuşi, anumite domenii, ce au trebuit a fi protejate şi prin norme ale acestei ramuri dedrept, şi care au fost cuprinse într-un cod. Un exemplu în acest sens este Codul silvic alRomâniei(Legea nr. 46/2008).

Legea. Cel mai important izvor al dreptului mediului îl reprezintă îns ă legea.Legea cadru în domeniul dreptului mediului o reprezintă O.U.G. nr. 195/2005, astfelcum aceasta a fost modificată şi aprobată prin Legea nr. 265/2006, acte normative ceau înlocuit Legea nr. 137/1995. Trebuie menţionat că din punct de vedere al naturiisale, legea mediului este o lege ordinar ă. Alte legi care reglementează raporturi demediu sunt Legea apelor nr. 107/1996 (modificată prin legea nr. 310 din 28 iunie2004), Legea privind desf ăşurarea activităţilor nucleare nr. 111/1996, Legea fonduluicinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, Legea privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura nr. 192/2001, şi altele.

22



Hot ărârile de guvern. Urmărind punerea în aplicare a altor acte normative cu onatur ă juridic ă superioar ă, hotărârile de guvern intervin în faza punerii în practică anormelor cadru conţinute în alte reglementări. În domeniul dreptului mediului au fostadoptate 4 H.G. având ca obiect organizarea şi funcţionarea autorităţii centrale demediu: H.G. nr. 792/1992, H.G. nr. 457/1994, H.G. nr. 568/1997, H.G. nr. 17/2001.Alte hotărâri de guvern în acelaşi domeniu de reglementare mai sunt: H.G. nr.

1174/2001 elaborată în executarea Legii nr. 73/2001 privind Fondul pentru mediu,H.G. nr. 118/2002 privind aprobarea Programului de acţiune pentru reducerea poluăriimediului acvatic, cauzată de evacuarea unor substan ţe periculoase, H.G. nr. 730/1997 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi aapelor uzate evacuate în resturile de apă şi H.G. nr. 638/1999 privind aprobareaRegulamentului de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţiilor hidrotehnice şi a Normativului cadru dedotare cu materiale şi mijloace de apărare operativă împotriva inunda ţiilor şigheţurilor.

Ordonan ţ ele de guvern, ca acte normative ce reprezintă izvoare ale dreptuluimediului, putem menţiona: O.U.G. nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei, O.U.G.nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelornaturale, a florei şi faunei sălbatice, O.U.G. nr. 244/2000 privind siguranţa barajelor,OUG nr. 78/2000 privind regimul juridic al deşeurilor, O.U.G. nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării în România şi O.U.G. nr.202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere, unele dintre acesteamodificate.

Alte acte normative. Ca izvoare ale dreptului mediului se pot regăsi şi alte actenormative, cum ar ordinele miniştrilor, sau acte ale autorităţilor publice judeţene şilocale.

Care sunt dispoziţiile constituţionale cu incidenţă în dreptul mediului? Vezi pag,. 23

23



BIBLIOGRAFIE

I. Literatur ă de specialitate.

1. DUŢU, Mircea, Dreptul mediului, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2010.

2. DUŢU, Mircea, Tratat de dreptul mediului, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008.

3. LUPAN, Ernest, “Dreptul mediului”, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001.

4. MARINESCU, Daniela, Tratat de dreptul mediului, Ed. Universul Juridic,Bucureşti, 2010.

5. MOCANU, Livia, “Dreptul mediului”, Ed. Sfinx 2000, 2000.

6. ROMIŢAN, Ciprian Raul, Dic ţ ionar de dreptul mediului, , Ed. C.H. Beck,Bucureşti, 2004.

7. ŢARCĂ, ŞTEFAN, Dreptul mediului. Curs universitar, Ed. Lumina Lex,Bucureşti, 2005.

II. Acte normative

1. Constituţia României, republicată dup ă revizuire, publicat ă în MonitorulOficial, Partea I nr. 767 din 31/10/2003;

2. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cunoscut ă şi sub denumirea

de Conven ţ ia pentru Protec ţ ia Drepturilor Omului şi Libert ăţ ilor Fundamentale (document elaborat de Consiliul Europei, semnat pe 4 noiembrie 1950 la Roma şiintrat în vigoare pe 3 septembrie 1953; România a ratificat Convenţia Europeană aDrepturilor Omului la data de 20 iunie 1994).

3. Legea mediului (O.U.G. nr. 195/2005, astfel cum a fost modificat ă şiaprobată prin Legea nr. 265/2006).

24



Modulul IIREGIMUL JURIDIC PRIVIND

PROTECŢIAELEMENTELOR MEDIULUI NATURAL

1. Cuprins2.

Obiectiv general3. Obiective operaţionale4. Dezvoltarea temei5. Bibliografie selectivă

Cuprins:

U.I. 4: Definirea conceptului de protec ţ ie a mediului,

1 or ă

U.I. 5: p rotecţia juridică a solului şi subsolului, protecţia juridică afondului forestier şi a vegetaţiei forestiere.

1 or ă

U.I. 6 : protecţia juridică a biodiversităţii (a faunei terestre şiacvatice, a ariilor protejate), protecţia juridică a apei, protecţia juridică aatmosferei

1 or ă

Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe în ceea ce priveşte protecţia celormai importanţi factori de mediu.

Obiective operaţionale: Însuşirea unor noţiuni de bază privind protec ţiasolului şi subsolului, a faunei terestre şi acvatice, a apei, a biodiversităţii, a ariilor protejate şi a atmosferei.

25




§1. DEFINIREA CONCEPTULUI DE PROTEC Ţ IE A MEDIULUI.

Definirea conceptului de protec ţ ie a mediului Înainte de anii`70, protec ţ iamediului si politica mediului erau no ţiuni la fel de necunoscute ca si cea de dreptulmediului.

Conceptul de protecţie amediului

Cu timpul insa, guvernele statelor, organizaţiile si organismele internaţionale auacordat atenţie acestui domeniu atât de important. Pornind de la realitatea după carecalitatea vieţii pe pământ este dependenta de calitatea mediului, protejarea sidezvoltarea mediului trebuie sa constituie una dintre preocupările contemporane prioritare.

Protecţia si ameliorarea mediului este o sarcina naţională si interna ţională, o preocupare primordiala pentru toate guvernele, ce implica un complex de eforturimateriale, financiare, politice, juridice, ştiinţifice si organizatorice. Se impune in acestsens, elaborarea unui concept de protecţie a mediului, complex si realist, un concept ce presupune protecţia tuturor factorilor de mediu, respectiv un concept care sa aibă invedere nevoile multiple ale omului, legile naturii, respectul pentru sănătate şi viaţă, pentru progres si dezvoltare în strânsă armonie cu natura.

Activitatea complexa de protecţie a mediului trebuie sa înceapă cu lichidareacauzelor si a surselor poluării, ceea ce, consideram ca ar duce la prevenireaconsecinţelor acestui fenomen.

Protecţia mediului reprezintă un obiectiv de interes na ţional si internaţional cu

efecte (directe si indirecte) pe termen lung in toate compartimentele sistemului social.Protecţia mediului are ca scop înlăturarea influentelor negative asupra mediuluinatural si artificial, asupra ecosistemului ca un tot unitar, reducerea si eliminareaefectelor poluării.

Protejarea ecosistemelor se face printr-un complex de activităţi umane care auca scop principal ocrotirea omului, ca parte integranta a comunităţilor de viatainterdependente.

Pentru restabilirea echilibrului ecologic perturbat, este nevoie de intervenţiaomului printr-o activitate complexă, raţională şi ştiinţific fundamentata de protecţie afactorilor de mediu naturali (sol, subsol, aer, apa, pădure, flora, fauna, rezervaţii) siartificiali (aşezări omeneşti si lucruri realizate de om).

Protecţia mediului poate fi definita ca fiind o activitate umana ce are ca scopconcret prevenirea poluării, menţinerea şi îmbunătăţirea condiţiilor de viata pe pământ.Mediul (natural si artificial) reprezintă cadrul de via ţa al întregii omeniri, pe

care civilizaţia tehnico - ştiinţifică l-a ameliorat dar l-a şi poluat, ea fiind totodată considerată capabil ă s ă ajute la prevenirea şi înlăturarea poluării.

Pentru realizarea compatibilităţii intre sistemul economic, uman, ambiental sitehnologic se impune stimularea progresului tuturor acestor dimensiuni.18

Sarcina protecţiei mediului apar ţine întregii societăţi şi se realizează in interesulîntregii omeniri. Art.6 din Legea mediului dispune ca "Protecţia mediului constituie

26



obligaţia si responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice centrale si locale, precum si a tuturor persoanelor fizice si juridice". În acest scop, autorităţileadministrative au obligaţia să prevad ă în bugetele proprii, programe în scopul protecţiei mediului.

Problema protecţiei mediului trebuie privita sub doua aspecte:- protecţia mediului are ca sarcina generala descoperirea cauzelor si surselor

poluării, stabilirea modalităţilor de prevenire, reducere şi înlăturare a efectelor poluării;- protecţia mediului are ca sarcina concreta, protecţia diferitelor elementecomponente ale mediului natural si artificial.

Protecţia mediului este o sarcină general ă a întregii societ ăţi, sarcinile concreteale protecţiei mediului fiind stabilite prin reglementările legale speciale referitoare la protecţia factorilor de mediu.

Aşadar, sarcina dificilă şi complexă de protec ţie a mediului nu se poate realizaexclusiv de către organele de stat, fiind necesar în acest sens şi aportul organismelornestatale, a persoanelor fizice si juridice. Această activitate s-a generalizat înmajoritatea ţărilor lumii, devenind în prezent o adevărată "mi şcare ecologică".Mişcările ecologiste naţionale şi internaţionale mobilizează agen ţii poluanţi să acţioneze pentru protecţia şi ameliorarea mediului dar si pentru repararea prejudiciilorecologice cauzate.

Coordonarea si controlul activităţii de protecţie a mediului revin autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului, precum şi instituţiilor abilitate in acest sens prin lege, pentrudomeniile lor de responsabilitate.


§2. PROTECŢIA JURIDICĂ A SOLULUI ŞI SUBSOLULUI.

Protecţia juridică a solului şi subsoluluiUna din componentele foarteimportante ale biosferei este solul. El este suportul de viaţă pentru toate plantele, esteunul dintre principalii depozitari ai substanţe vii a uscatului şi ai energiei potenţiale biotice captate prin fotosinteză, ca şi al celor mai importante elemente vitale (carbon,azot, calciu, fosfor, potasiu, sulf). Solul în raport cu plantele şi evoluţia lor reprezintă rizosfera. Cel mai mare pericol pentru rizosfer ă este degradarea acesteia, prin eroziune, poluare şi demineralizare, ceea ce se petrece de câteva decenii, datorită cultiv ării unorsuprafeţe din ce în ce mai mari de sol, f ăr ă a se realiza în acela şi timp şi o regenerare şio remineralizare a acestuia.

Protecţia juridică asubsolului

Poluarea solului este datorată şi este, totodată, în strânsă corela ţie cu poluarea şia celorlalţi factori naturali, apa şi atmosfera. Industrializarea masivă a dus la

pătrunderea în atmosfer ă a unor cantit ăţi tot mai mari de metale toxine, care pot inhibacreşterea plantelor, şi în plus duc şi la intoxicarea organismului uman. Poluarea soluluieste datorată şi pulberilor şi gazelor nocive din aer, din apele reziduale, din pesticideleşi îngr ăşămintele chimice folosite.

Legea nr. 107/2001 privind ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradatedefineşte terenurile degradate, ca fiind acele terenuri care, “ prin eroziune, poluare sau prin ac ţ iunea distructivă a unor factori antropici, şi-au pierdut definitiv capacitatea de produc ţ ie agricol ă , dar care pot fi amenajate prin împăduriri”.

27



Protecţia solului şi a subsolului este reglementată prin dispozi ţiile CapitoluluiXI ale O.U.G. nr. 195/2006, modificată prin Legea nr. 265/2006.

Protecţia juridică a terenurilor în general şi acelor destinate agriculturii înspecial, se realizează printr-o serie de reglement ări menite să asigure conservarea şiameliorarea solului, să împiedice scoaterea terenurilor din circuitul agricol, s ă determine ca aceste terenuri să fie utilizate exclusiv pentru produc ţia agricolă sau

silvică, prin stabilirea obligaţiei generale a deţinătorilor de a le exploata şi folosi potrivit destinaţiei lor.Protecţia juridică cantitativ ă şi calitativă a solului se realizeaz ă prin stabilirea

unor obligaţii legale pentru orice deţinător de teren, fiind o problemă atât de interes public cât şi privat.

Interesul public al acestei protecţii rezidă din faptul c ă statul, prin organelecentrale şi locale, este chemat să dezvolte sistemul na ţional de supraveghere, evaluare, prognoze, avertizare cu privire la starea calitativă a terenurilor agricole şi silvice şi să adopte, să aplice şi să controleze m ăsurile ce se impun.

Garantarea aplicării tuturor măsurilor organizatorice, financiare, tehnicecuprinse în actele normative adoptate în vederea protejării, conservării şi folosiriiîntregului fond funciar al ţării este asigurată, pe planul dreptului, prin normele care prevăd r ăspunderea civilă, contravenţională sau penal ă, după caz.

Protecţia calitativă a terenurilor . Pentru aceasta se execut ă lucr ări de conservareşi ameliorare a solului, în care scop, organele de cercetare şi proiectare de specialitateîntocmesc studii şi proiecte în corelare cu cele de amenajarea teritoriului. Legeafondului funciar prevede că, pentru realizarea coordonată a lucr ărilor de interes comun, potrivit cu nevoile agriculturii, silviculturii, gospodăririi apelor, căilor de comunicaţii,aşezărilor omeneşti sau altor obiective economice şi sociale, terenurile care prindegradare şi poluare şi-au pierdut, total sau par ţial capacitatea de producţie pentruculturile agricole şi silvice se constituie în perimetre de ameliorare. Stabilireaterenurilor care constituie grupele de ameliorare se face de Ministerul Agriculturii,Alimentaţiei şi Pădurilor împreună cu Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului, pe baza propunerilor realizate de către oraşe şi comune.

Protecţiacalitativă aterenurilor

Pentru aceasta se întocmeşte o anumită documenta ţie, care se avizează de c ătreorganele judeţene agricole şi silvice şi de protecţia mediului, care se înaintează apoi,Ministerului Agriculturii.

Deţinătorii terenurilor ce au fost aprobate ca reprezentând perimetrul deameliorare, sunt obligaţi să pun ă la dispozi ţie aceste terenuri pentru efectuarealucr ărilor de ameliorare. Dar, trebuie menţionat totodată, că includerea unui teren încategoria menţionată se poate face de c ătre primărie cu acordul proprietarului. Dacă acesta nu este de acord, primăria face o propunere motivată prefecturii, care va decide.Ordinul prefectului cu privire la acest aspect poate fi contestat în faţa instanţelor decontencios administrativ, potrivit legii speciale.

Dacă prefectul decide c ă un anumit teren va intra în perimetrul de ameliorare,atunci consiliul local este obligat să-i atribuie titularului în folosinţă un alt teren,corespunzător ca suprafaţă şi natur ă, pe durata realizării lucr ărilor de ameliorare.

Dacă statul nu dispune în localitatea respectiv ă de terenuri, şi proprietarul nueste de acord să primeasc ă în alt ă parte teren în folosin ţă, atunci se va aplica proceduraexproprierii pentru cauză de utilitate public ă, prevăzută de Legea nr. 33/1994.

Terenurile cuprinse în perimetrele de ameliorare sunt scutite, pe duratarealizării amelior ării, de plata impozitelor datorate statutului.

28



Deţinătorii de terenuri degradate, chiar dacă nu sunt cuprinse într-un perimetrude ameliorare, care doresc să fac ă înierb ări, împăduriri, corectarea solului sau altelucr ări de ameliorare a acestora, vor primi în mod gratuit de la stat materialul necesar.Cei care nu le folosesc în scopul ar ătat vor plăti contravaloarea lor.

Scopul acestor lucr ări este valorificarea superioar ă a fondului funciar, în principal creşterea potenţialului productiv al solului şi introducerea în circuitul

economic a terenurilor neproductive.Amenajările de îmbunătăţiri funciare pot fi de utilitate publică sau privat ă.Pentru cele de utilitate publică este obligatoriu acordul proprietarilor de terenuri.

Administratorii amenajărilor de îmbunătăţiri funciare de utilitate publică suntobligaţi, printre altele, să urm ărească impactul acestor lucr ări asupra factorilor demediu şi să aplice m ăsurile de corecţie atunci când constată anumite tendin ţe negative,după cum acestea rezult ă din documenta ţiile tehnico-economice şi/sau ecologice.

Amenajările teritoriale complexe legate de valorificarea unor resurse naturaleale solului şi subsolului, de mari lucr ări hidroenergetice, reţele de drumuri, mariexploatări miniere sau forestiere, generează, la nivelul cerinţelor tehnicecontemporane, măsuri pentru adaptarea condiţiilor mediului natural şi construit lanecesităţile fundamentale ale colectivităţilor umane.

De aceea, se impune folosirea raţională a tuturor suprafe ţelor de teren indiferentde destinaţia economică şi socială care i s-a dat.

Protecţia cantitativă a terenurilor. Relativ la acest aspect, legea fondului funciarinstituie principiul păstr ării terenurilor agricole şi utilizării lor în scopuri productive.De aceea, legea instituie o procedur ă riguroas ă de scoatere a terenurilor din circuitulagricol, deoarece există tenta ţia de a folosi terenurile agricole pentru o altă destina ţiedecât cea normală. Totuşi, atunci când este cazul, scoaterea definitivă a celoramenajate cu lucr ări de îmbunătăţiri funciare, precum şi a celor plantate cu vii şi livezi, prin extinderea intravilanului localităţilor, se face la propunerea consiliilor locale, prinordin al directorului Direcţiei Agricole şi de Dezvoltare Rurală, cu avizul MinisteruluiAgriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Scoaterea definitivă din circuitul agricolşi silvic a terenurilor situate în extravilan se face cu plata unor taxe aferente.

Protecţiacantitativă aterenurilor

În vederea protejării terenurilor agricole, art. 102 din Legea nr. 18/1991modificată, arată c ă liniile de telecomunica ţii şi cele de transport şi distribuţie aenergiei electrice, conductele de transport pentru alimentare cu apă, canalizare, produsele petroliere, gaze şi alte instalaţii, se vor amplasa în imediata vecinătate acăilor de comunicaţii, pentru a nu stânjeni lucr ările agricole.

Protecţia subsolului. Potrivit dispoziţiilor constituţionale, art 136 alin. 3, bogăţiile de orice fel ale subsolului fac obiectul proprietăţii publice, putând fi date spreexploatare unor persoane juridice publice sau private, în regim de concesionare sauînchiriere. Intr ă în acest regim de protec ţie resursele naturale ale subsolului, ale platoului continental, zăcămintele de ape minerale, lacurile terapeutice şi acumulărilede nămol, precum şi alte bunuri şi resurse naturale ale subsolului.

Protecţia

subsolului Statul are obligaţia să asigure exploatarea resurselor naturale în concordan ţă cu

interesul naţional, ceea ce implică şi respectarea normelor de protecţie şi conservare amediului.

Persoanele juridice care exploatează resursele subsolului au obliga ţia, ca maiînainte de aceasta să ob ţină acordul sau autoriza ţia de mediu şi de a respecta prevederile acestora, de a reface terenurile afectate, aducându-le în parametrii

Exploatarea

resurselor naturale29ţinând cont de

protecţia solului



productivi şi ecologici naturali sau la un nou ecosistem funcţional conform prevederilor şi în termenele conţinute în acordul şi sau autorizaţia de mediu, de amonitoriza zona, de a aduce la cunoştinţa autorităţilor locale orice accidente de natur ă a pune în pericol ecosistemul terestru, şi de a acţiona pentru refacerea acestuia.

De o mare importanţă pentru protejarea subsolului o reprezint ă modul dedesf ăşurare a activităţii de extragere a petrolului. Astfel, operaţiunile petroliere se pot

desf ăşura numai în cadrul unor perimetre de exploatarea cu respectarea măsurilorstabilite în acordurile petroliere periclitarea, prin modul de exploatarea a opera ţiunilor petroliere, a posibilităţilor exploatării viitoare a zăcământului sau încălcarea normelor privind protecţia şi exploatarea raţională a z ăcămintelor oria normelor privind protecţiamediului de către titularul acordului petrolier, atrage după sine, retragerea dreptului deadministrare sau de concesionare.

Nerespectarea regimului de protecţie a solului şi a subsolului atrager ăspunderea contravenţională sau penal ă a celor vinova ţi, potrivit dispoziţiilor art. 97-99 din O.U.G. nr. 195/2006 modificată prin Legea nr. 265/2006.

§3. PROTECŢIA JURIDICĂ A FONDULUI FORESTIER ŞI AVEGETAŢIEI FORESTIERE

Protecţia fondului forestier este reglementată prin dispozi ţiile art. 69 dinCapitolului XI din legea mediului, care instituie o serie de obliga ţii legale pentrudeţinătorii de terenuri forestiere, ce nu au un titlul juridic asupra lor.

Pe lângă dispozi ţiile din legea cadru, un important act normativ şi de dată recentă este Codul silvic al României (Legea nr. 46/2008 publicat ă în M. Of. nr. 238din 27.03.2008).

Potrivit legii (art. 1(1) din Codul silvic), fondul forestier na ţ ional îl constituie”Totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servescnevoilor de cultur ă , produc ţ ie sau administra ţ ie silvică , a iazurilor, a albiilor

pâraielor, a altor terenuri cu destina ţ ie forestier ă şi neproductive, cuprinse înamenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse in acestea ulterior, încondi ţ iile legii”, indiferent de natura dreptului de proprietate.

Noţiunea de fondforestier naţional

Potrivit art. 1 din Codul silvic, totalitatea pădurilor, a terenurilor destinateîmpăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultur ă, producţie sau administraţie silvică,a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinaţie forestier ă şi neproductive,cuprinse în amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acesteaulterior, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestierna ţ ional.

Toate terenurile incluse în fondul forestier naţional sunt terenuri cu destinaţieforestier ă. Conceptul primordial r ămâne cel de fond forestier na ţ ional, în raport cu

care se delimitează cel de vegeta ţ ie forestier ă din afara fondului forestier, respectivsuprafaţă de teren din afara fondului forestier na ţional, acoperită cu arbori, carenu îndeplineşte unul sau mai multe criterii de definire a pădurii, fiind alcătuită dinurmătoarele categorii:

- plantaţii cu specii forestiere de pe terenurile agricole;- vegetaţia forestier ă de pe p ăşuni cu consistenţă mai mic ă de 0,4;- fâneţe împădurite;- plantaţiile cu specii forestiere şi arborii din zonele de protecţie a

lucr ărilor hidrotehnice şi de îmbunătăţiri funciare;

30



- arborii situaţi de-a lungul cursurilor de apă şi canalelor;- zonele verzi din intravilan, altele decât cele definite ca păduri;- parcurile dendrologice şi arboreturile, altele decât cele

cuprinse în păduri;- aliniamentele de arbori situate de-a lungul căilor de transport şi

comunicaţie.

Principala componentă a fondului forestier na ţional şi conceptul tehnico- juridic central în materie este pădurea. Potrivit Codului silvic, sunt considerate păduri, terenurile cu o suprafaţă mai mare de 0,25 ha, / acoperite cu arbori; arboriitrebuie să ating ă o în ălţime minimă de 5 m la maturitate în condi ţii normale devegetaţie. Termenul pădure include:

- pădurile cuprinse în amenajamentele silvice la data de 1ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condiţiile legii;

- perdelele forestiere de protecţie;- jnepenişurile;- păşunile împădurite cu consistenţa mai mare sau egală cu 0,4, calculat ă numai pentru suprafaţa ocupată efectiv de vegeta ţia forestier ă.Pădurile ocupă un loc important în cadrul vie ţii economice şi sociale fiind

ameninţate în acelaşi timp de numeroase acţiuni distructive care impun măsuriconcrete de administrare, îngrijire, exploatare raţională şi regenerare.

Alte concepte importante sunt următoarele- amenajament silvic (documentul de bază în gestionarea

pădurilor, cu conţinut tehnico-organizatoric şi economic,fundamentat ecologic);

- amenajarea pădurilor (ansamblul de preocupări şi măsurimenite să asigure aducerea şi păstrarea pădurilor în starecorespunzătoare din punctul de vedere al funcţiilor ecologice,economice şi sociale pe care acestea le îndeplinesc);

- regimul silvic (sistemul unitar de norme tehnice silvice,economice şi juridice privind amenajarea, cultura, exploatarea, protecţia şi paza fondului forestier, în scopul asigur ăriigestionării durabile.

Proprietatea asupra fondului forestier Potrivit art. 3 alin. (1) din Codul silvic,fondul forestier naţional este, după caz, proprietate public ă sau privat ă. Indiferent deforma de proprietate, fondul forestier constituie bun de interes na ţ ional.

Proprietatea

asupra fonduluiforestier

După forma de proprietate, fondul forestier na ţional poate fi:- fondul forestier proprietate publică a statului;- fondul forestier proprietate publică a unit ăţilor administrative

teritoriale;- fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice;- fondul forestier proprietate privată a unit ăţilor administrativ-teritorialeEste vorba de o pluralitate a drepturilor de proprietate asupra fondului

forestier.Potrivit legii, este interzisă trecerea terenurilor forestiere din domeniul

public al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul privat al acestora prinhotărâre a consiliului local, judeţean, respectiv a Consiliului General al

31



Municipiului Bucureşti. De asemenea, este interzisă includerea p ădurilor înintravilan.

Regimul silvic aplicabil Potrivit art. 6 din Codul silvic, fondul forestier naţionaleste supus regimului silvic.

După cum am v ăzut, regimul silvic este definit ca un sistem unitar de norme cu

caracter tehnic silvic, economic şi juridic, privind amenajarea, paza, protecţiacontra dăunătorilor, exploatarea şi regenerarea pădurilor în vederea asigur ăriigestionării durabile a ecosistemelor forestiere, a cărui respectare este obligatorie pentru toţi proprietarii de păduri sau alţi deţinători.

Regimul silvic

Asupra conţinutului regimului silvic reţinem că:- normele tehnice silvice reglementează activit ăţile de amenajare şi

regenerare a pădurilor, protecţie a pădurilor împotriva dăunătorilor,îngrijire, punere în valoare a masei lemnoase şi de exploatare a lemnului,atât pentru pădurile proprietate publică, cât şi pentru pădurile proprietate privată.

- normele cu caracter economic au în vedere totalitatea obligaţiilor

financiare ce revin proprietarilor de păduri, pentru asigurarea regener ării pădurilor, stării de sănătate a acestora, efectuării lucr ărilor de amenajare,îngrijire şi punere în valoare, precum şi la modalităţile de finanţare.

- normele juridice cuprind totalitatea reglementărilor cu specificsilvic.

Elaborarea normelor ce constituie regimul silvic revine autorităţii publice centrale care r ăspunde de silvicultur ă, care exercită şi controlulaplicării acestui regim.

Aşadar, la nivel concret, regimul aplicabil unei anumite păduri, unui anumitteren cu destinaţie forestier ă, este desemnat de natura proprietăţii publice sau private căreia îi apar ţine, la care se adaugă regimul silvic.

Respectarea regimului silvic este obligatorie pentru toţi deţinătorii de fondforestier.

Gestionarea durabilă a p ădurilor Întreaga activitate de gospodărire a fonduluiforestier naţional este îndreptată c ătre atingerea următoarelor obiective:

- asigurarea integrităţii fondului forestier naţional;

Modul degestionare a

padurii

- întregirea fondului forestier naţional până la nivelul optim de35% din teritoriul ţării;

- reconstrucţia ecologică a p ădurilor deteriorate de factori naturalişi antropici;

- menţinerea volumului recoltelor anuale de lemn la nivelul posibilităţilor pădurii;

- conservarea biodiversităţii ecosistemelor forestiere.Gestionarea durabilă a p ădurilor cuprinde următoarele

componente, cu un regim juridic special reglementat de Codul silvic:- amenajarea pădurilor;- conservarea biodiversităţii;- reconstrucţia ecologică, regenerarea şi îngrijirea pădurilor;- asigurarea integrităţii fondului forestier naţional;- prevenirea şi stingerea incendiilor;

32



- paza şi protecţia pădurilor;- produsele specifice fondului forestier naţional;- exploatarea masei lemnoase;- provenienţa şi circulaţia materialelor lemnoase;- cercetarea ştiinţifică din silvicultur ă;- dezvoltarea conştiinţei forestiere;

Amenajarea pădurilor Modul de gestionare a fondului forestier naţional sereglementează prin amenajamente silvice.

Amenajamentele silvice se elaborează la nivelul ocoalelor silvice pe unit ăţi de producţie şi/sau de protecţie, cu respectarea normelor tehnice de amenajare.Acestea din urmă se elaboreaz ă de autoritatea care r ăspunde de silvicultur ă,cu respectarea următoarelor principii:

- principiul continuităţii recoltelor de lemn;- principiul eficacităţii funcţionale;- principiul asigur ării conservării şi amelior ării biodiversităţii;- principiul economic.

Amenajamentele silvice cuprind perioade de 10 ani, cu excepţia celor care privesc pădurile de plop, salcie şi alte specii repede crescătoare, la care perioadade valabilitate este de 5 sau 10 ani.

Amenajamentele stabilesc, pentru fiecare grupă de p ădure, măsuri degospodărire diferenţiate în vederea realizării de structuri care să asigureîndeplinirea corespunzătoare a funcţiilor pe care le au.

Elaborarea amenajamentelor silvice se face în concordanţă cu prevederile planurilor de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii. Pe baza datelor dinamenajamentele silvice şi din alte lucr ări de specialitate se întocmeşte periodicinventarul fondului forestier, la nivel naţional şi teritorial.

Modul de gospodărire durabilă a p ădurilor atrage recunoaşterea internaţională aacestora potrivit Hotărârii de Guvern nr. 1476/2002 pentru aprobarea unor măsuri pentru gospodărirea durabilă a p ădurilor 1. Actul normativ introduce posibilitateasolicitării, de către administratorii sau deţinătorii de păduri, organismelor recunoscute pe plan internaţional a certificării pădurilor. Pădurile fondului forestier naţional sesupun certificării în funcţie de solicitările pieţei produselor forestiere.2

Conservarea biodiversităţii Potrivit art. 26 din Codul silvic, conservarea biodiversităţii ecosistemelor forestiere implică m ăsuri de gestionare durabilă, prinaplicarea de tratamente intensive, care promovează regenerarea natural ă a speciilordin tipul natural fundamental de pădure şi prin conservarea

pădurilor virgine şi cvasivirgine. Legea are în vedere şi constituirea de arii naturale protejate de interes naţional, care cuprind şi păduri, constituire condiţionată deavizul prealabil al autorităţii publice centrale care r ăspunde de silvicultur ă.

Reconstrucţia ecologică, regenerarea şi îngrijirea pădurilor serealizează în concordanţă cu prevederile amenajamentelor silvice şi/sau ale studiilorde specialitate, studii fundamentate în conformitate cu normele tehnice specifice.

La regenerarea pădurilor se aplică regimul codrului1 , urmărindu-se conservareagenofondului şi a ecofondului, realizarea de arborete de calitate superioar ă, precum şi

33



exercitarea cu continuitate de către acestea a funcţiilor de protecţie. Excepţie facarboretele de plopi indigeni, de salcie, de salcâm şi zăvoaiele în care este admisregimul crângului .

Regia Naţională a P ădurilor şi proprietarii de păduri au obligaţia să înfiin ţeze Fondul de conservare şi regenerare a pădurilor purtător de dobândă, neimpozabil,deductibil fiscal şi având regimul rezervelor fiscale. Fondul se află la dispozi ţia şi în

contul administratorului sau al prestatorului de servicii silvice.Asigurarea integrităţii fondului forestier naţional Terenurile forestiere

proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate saual vreunui dezmembr ământ al acestuia. Proprietatea forestier ă nu poate fi divizat ă sublimita de 1 ha.

Legea interzice expres reducerea suprafeţei fondului forestier naţional (art.35). Prin excepţie, este permisă reducerea suprafe ţei fondului forestier naţional prinscoatere definitivă, pentru realizarea obiectivelor de interes naţional, declarate deutilitate publică, în condiţiile legii.

Ocuparea temporar ă de terenuri din fondul forestier este permis ă în cazurile prevăzute de lege, pe o perioadă determinat ă de timp de maximum 10 ani.

Solicitările de scoatere definitivă sau de ocupare temporar ă de terenuri dinfondul forestier se aprobă de:

- conducătorul autorităţii publice centrale care r ăspunde desilvicultur ă, pentru suprafeţe de până la 10 ha, cu posibilitateadelegării de competenţă conduc ătorului subunităţilor teritorialede specialitate ale autorităţii publice centrale care r ăspunde desilvicultur ă, până la suprafa ţa de 1 ha;

- Guvern, la propunerea autorităţii publice centrale carer ăspunde de silvicultur ă, pentru suprafeţe de peste 10 ha.

Regia Naţională a P ădurilor poate realiza schimburi şi/sau cumpăr ări deterenuri în numele statului, pe bază de acte autentice, pentru lichidarea enclavelorşi corectarea perimetrului pădurilor. Terenurile care fac obiectul schimbuluidobândesc situaţia juridică şi destinaţia terenurilor pe care le schimbă. Statulare drept de preempţiune la cumpărarea de păduri care constituie enclave în fondulforestier proprietate publică a statului sau sunt limitrofe acestuia, la pre ţ şi în condiţiiegale. Vânzătorul are obligaţia de a înştiinţa în scris administratorul pădurilor proprietate publică a statului despre inten ţia de vânzare, acesta putându-şi exercitadreptul de preempţiune în termen de 30 de zile de la înştiinţare. In cazul în careadministratorul pădurilor proprietate publică a statului nu î şi manifestă în scrisintenţia de cumpărare, vânzare este liber ă. Nerespectarea de către vânzător aobligaţiei de înştiinţare atrage nulitatea absolută a contractului de vânzare-cump ărareîncheiat.

Prevenirea şi stingerea incendiilor Proprietarii pădurilor, ai perdelelorforestiere de protecţie şi ai terenurilor degradate pe care s-au realizat lucr ări deîmpădurire, precum şi ocoalele silvice sunt obligaţi să aplice şi să respecte normelespecifice de prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate prin ordin comun alconducătorului autorităţii publice centrale care r ăspunde de silvicultur ă şi alautorităţii publice centrale pentru administraţie şi interne (art. 48).

34



Paza şi protecţia pădurilor Proprietarii de păduri sunt obligaţi să asigure paza pădurii împotriva tăierilor ilegale de arbori, a furturilor, a distrugerilor, adegradărilor, a păşunatului şi a altor fapte păgubitoare pentru fondul forestier.

Se interzice păşunatul în păduri, perdele forestiere de protecţie şi în perimetrele de ameliorare a terenurilor degradate sau în alunecare. Prin excepţie, încaz de for ţă major ă, autoritatea publică central ă care r ăspunde de silvicultur ă sau

unităţile sale teritoriale, după caz, pot aproba p ăşunatul în fondul forestier, dacă suntîndeplinite cumulativ următoarele condiţii:- se desf ăşoar ă pe durat ă limitat ă;- se practică doar în anumite perimetre ale p ădurii;- solicitările de aprobare apar ţin autorităţilor publice locale;- s-a obţinut acordul proprietarului;- este solicitat în cazuri temeinic justificate. Nu poate fi aprobat păşunatul în arboretele în curs de regenerare, în

planta ţiile şi regener ările tinere, precum şi în pădurile care îndeplinesc funcţiispeciale de protecţie.

Trecerea animalelor domestice prin pădure spre zonele de păşunat,

adă pat sau adă postire se aprobă de ocolul silvic, cu acordul proprietarului p ădurii, petrasee delimitate şi în perioade precizate; pentru pădurile proprietate publică astatului acordul se dă de c ătre administrator.

Legea interzice trecerea animalelor domestice prin pădurile în arboretele încurs de regenerare, în plantaţiile şi regener ările tinere, precum, în ariile naturale protejate de interes naţional, în perimetrele de ameliorare, precum şi în perdeleleforestiere de protecţie.

Accesul public în pădure este permis numai în zone amenajate şi pe traseemarcate în acest sens.

Accesul public în pădure cu autovehicule, motociclete, ATV-uri etc, esteinterzis cu excepţia activităţilor sportive, de recreere şi turism, care se pot practicanumai cu acordul proprietarului sau al administratorului pădurilor proprietate publică a statului.

Supravegherea stării de sănătate a pădurilor presupune stabilirea lucr ărilornecesare pentru prevenirea şi combaterea bolilor şi a dăunătorilor care serealizează prin serviciul de specialitate din cadrul autorit ăţii publice centrale carer ăspunde de silvicultur ă.

Protecţia împotriva bolilor şi dăunătorilor se asigur ă prin instituirea regimului decarantină fito-sanitar ă.

Produsele specifice fondului forestier naţionalProdusele specifice fondului forestier naţional sunt bunurile ce se realizează

din acesta, respectiv produse lemnoase şi nelemnoase. Produsele pădurii apar ţin proprietarilor sau deţinătorilor acesteia, cu excepţia faunei de interes cinegetic şi a peştelui din apele de munte.

Volumul maxim de lemn ce se poate recolta din păduri nu poate depăşi posibilitatea stabilită prin amenajament silvic.

Produsele lemnoase ale pădurii şi ale vegetaţiei forestiere din afara fonduluiforestier se recoltează pe baz ă de autoriza ţie de exploatare eliberată de ocolul silvic.

Produsele nelemnoase specifice fondului forestier se recoltează în conformitatecu normele tehnice aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centralecare r ăspunde de silvicultur ă.

35



Exploatarea masei lemnoase se face în conformitate cu instruc ţiunile privind termenele, modalităţile şi perioadele de colectare, scoatere şi transport almaterialului lemnos, aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centralecare r ăspunde de silvicultur ă. Exploatarea masei lemnoase se face de persoane juridice atestate de autoritatea publică central ă care r ăspunde de silvicultur ă.Prin excepţie, persoanele fizice pot exploata în regie proprie un volum de

maximum 20 mc/an din pădurile pe care le au în proprietate.Arborii destinaţi tăierii de inventariază şi, după caz, în func ţie de naturatăierii, se marchează cu dispozitive speciale de marcat de c ătre personalul silvicîmputernicit, în conformitate cu normele tehnice.

Dispozitivele speciale de marcat au regimul mărcilor şi al sigiliilor, iartiparele lor se înregistrează şi se păstrează la birourile notariale.

La exploatarea masei lemnoase se folosesc tehnologii de recoltare, decolectare şi de transport al lemnului din pădure care să nu produc ă degradareasolului, a drumurilor forestiere şi a malurilor apelor, distrugerea sauvătămarea seminţişului utilizabil, precum şi a arborilor nedestinaţi exploatării, peste limitele admise de normele tehnice.

Provenienţa si circulaţia materialelor lemnoase Indiferent de provenienţalor, materialele lemnoase se transportă numai înso ţite de documente specificede transport, din care să rezulte cu certitudine legalitatea provenien ţei acestora.

Controlul circulaţiei materialelor lemnoase se efectuează de c ătre:- personalul silvic;- ofiţerii şi agenţii de poliţie abilitaţi;- pe rsonalu l care exe rcită controlul financiar fiscal din cadrul

autorităţ ii publice centrale pentru finanţe publice, precum şicel al Gărzii Financiare.

Materialele lemnoase găsite în circulaţie f ăr ă documente specifice detransport, cu documente specifice de transport a căror valabilitate a expirat saucare nu au înscrisă provenien ţa legală se confisc ă.

Materialele lemnoase însoţite de documente specifice de transport care nu suntcompletate corespunzător se reţin şi se predau în custodie celui mai apropiat ocolsilvic sau către persoane fizice ori juridice care deţin spaţii corespunzătoare dedepozitare, cu acordul acestora. Dacă în termenul stabilit de personalulîmputernicit care a dispus reţinerea sau ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti, nu se confirmă provenien ţa legală, acestea se confiscă.

Administrarea fondului forestier naţional Potrivit legii, toate pădurile,indiferent de forma de proprietate, sunt administrate prin ocoale silvice. Ocoalelesilvice sunt de dou

ă tipuri:

-

ocoale silvice de stat - din structura Regiei Naţionale aPădurilor - Romsilva, care administrează p ăduri proprietate publică a statului şi care sunt înfiinţate de aceasta;

Administrareafondului forestier

naţional- ocoale silvice private care sunt înfiinţate, în condiţiile legii, de

unităţile administrativ-teritoriale, de persoane fizice ori de persoane juridice care au în proprietate fond forestier sau deasociaţii constituite de acestea.

36



Aceste ocoale silvice sunt de interes naţional şi pot administra sau asiguraservicii silvice, după caz, şi pentru alte proprietăţi, pe bază de contracte.

Fondul forestier proprietate publică a statului se administreaz ă de Regia Naţională a P ădurilor — Romsilva, regie autonomă de interes na ţional, aflată subautoritatea statului, prin autoritatea publică central ă care r ăspunde de silvicultur ă. Deasemenea, fondul forestier proprietate publică a statului se administreaz ă şi de

institute publice de cercetare sau de instituţii de învăţământ de stat cu profil silvic.Ocoalele silvice de stat şi private se autorizează prin înscriere în Registrulna ţ ional al administratorilor de păduri şi al ocoalelor silvice, ţinut la nivelul autorităţii publice centrale care r ăspunde de silvicultur ă.

Formele r ăspunderii juridice în domeniu Potrivit art. 104 din Codul silvic,încălcarea prevederilor acestui act normativ atrage, după caz, r ăspunderea disciplinar ă,materială, civilă, contravenţională sau penal ă. Angajarea r ăspunderii disciplinare şimateriale se explică prin aceea c ă legisla ţia silvică stabile şte prohibiţii şi obligaţii - şinu puţine la număr - pe seama angajaţilor unităţilor silvice care, pentru faptele lorcauzatoare de prejudicii, săvâr şite în cadrul raportului juridic de muncă, pot fi traşi lar ăspundere disciplinar ă şi/sau materială.

Codul silvic reglementează un num ăr de 7 infracţiuni la regimul silvic,dispoziţiile sale completându-se cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedur ă penal ă.

Protecţia vegetaţiei forestiere situată pe terenurile din afara fondului forestier .

Pe lângă fondul forestier, mai exist ă o categorie, ce excede primei, şi anumevegetaţia forestier ă situat ă pe terenurile din afara fondului forestier.Vegetaţia

forestier ă din afarafondului forestier

Potrivit legii, vegetaţia forestier ă situat ă pe terenurile din afara fonduluiforestier cuprinde:

- păşunile împădurite;- perdele forestiere de protecţie a terenurilor agricole;- plantaţiile de pe terenurile degradate- plantaţiile forestiere şi arborii din zonele de protecţie a lucr ărilor hidrotehnice

şi de îmbunătăţiri funciare, precum şi cele situate de-a lungul cursurilor de apă alcanalelor de irigaţii;

- perdelele forestiere de protecţie şi arborii situaţi de-a lungul căilor decomunicaţie din extravilan;

- zonele verzi din jurul oraşelor, comunelor altele decât cele cuprinse în fondulforestier, plantele din intravilan cu specii forestiere exotice, jnepenişurile din zonaalpină;

- parcurile dendrologice, altele de cât cele cuprinse în fondul forestier naţional.Modul în care se asigur ă administrarea şi gospodărirea vegetaţiei forestiere din

afara fondului forestier este reglementat prin Normele tehnice silvice privindgospodărirea vegetaţiei forestiere de pe terenurile din afara fondului forestier naţional.

Potrivit acestei reglementări, inspectoratele silvice teritoriale din subordineaDirecţiei generale a pădurilor din cadrul autorităţilor publice centrale care r ăspund desilvicultur ă sunt obligate s ă ţină eviden ţa terenurilor cu vegetaţie forestier ă situate înafara fondului forestier naţional. Încadrarea funcţională a vegeta ţiei forestiere se vaface ţinând cont de obiectivul sau de factorul de mediu pe care îl protejează.

Vegetaţia forestier ă situat ă pe terenurile din afara fondului forestier seadministrează de c ătre proprietarii acesteia, persoana fizice şi juridice sau deîmputerniciţii lor legali şi se gospodăresc în regim silvic de protecţie, conservare şiexploatare.

37



Persoanele fizice sau juridice care deţin astfel de terenuri au obligaţia de lagospodări, de a asigura paza lor, fiind totodată r ăspunzători de tăierea, ruperea sauscoaterea din r ădăcini, f ăr ă drept, de arbori, puie ţi, lăstari, precum şi de defrişareailegală a acestei vegeta ţii. Totodată, există obliga ţia legală de a asigura la timp lucr ărilede igienă, de a menţine în stare normală de s ănătate aceste vegetaţii, ceea ce presupuneşi prevenirea şi combaterea dăunătorilor şi a bolilor.

În ceea ce priveşte păşunatul şi tăierea vegetaţiei forestiere aceste două activităţi se supun unor reguli bine stabilite. Astfel, păşunatul se poate realiza numai cuacordul proprietarilor sau al deţinătorilor şi numai în condiţiile în care nu se producfenomene de eroziunea solului, iar tăierea vegetaţiei forestiere se va face la cererea proprietarilor numai după marcarea prealabil ă de c ătre organele silvice abilitate.

Defrişarea vegetaţiei forestiere de pe terenurile din afara fondului forestiernaţional este interzisă în urm ătoarele situaţii:

- în zonele în care vegetaţia forestier ă îndepline şte funcţii speciale de protecţie;- pe terenurile cu înclinare mai mare de 300;- înainte de atingerea vârstei exploatabilităţii prevăzută de normele legale în

materie.

Perdelele forestiere de protecţie Perdelele forestiere de protecţie sunt ocategorie a vegetaţiei forestiere situată pe terenurile din afara fondului forestier.

Ele au rolul de:Perdele forestiere

de protecţie- protecţie a terenurilor agricole contra factorilor climatici dăunători şi de

ameliorare a condiţiilor climatice din perimetrul apărat;- protecţie şi antieroziune a solului împotriva fenomenelor de eroziune;- protecţie a căilor de comunicaţie şi de transport, în special contra înză pezirii;- de protecţie a digurilor şi a malurilor contra curenţilor, viiturilor, gheţii, şi a

altor astfel de fenomene;- protecţie a localităţilor şi a diverselor obiective economice şi sociale.Astfel de perdele forestiere de protecţie a terenurilor agricole se înfiinţează în

zonele din Câmpia Română, Câmpia Tisei, Lunca Dunării şi Podişul Dobrogei

Ce este regimul silvic? Vezi pag 33

38




§4. PROTECŢIA JURIDICĂ A BIODIVERSITĂŢII (A FAUNEITERESTRE ŞI ACVATICE, A ARIILOR PROTEJATE).

Prin termenul faună se înţelege “totalitatea animalelor de pe mapamond, sau

doar dintr-o anumit ă regiune sau teritoriu”. Legislaţia românească face referire atât a fauna terestr ă cât şi la fauna acvatică.Protecţia juridică a faunei este realizat ă prin referire la animale s ălbatice, domestice şi păsări, aspecte pe care le vom aborda şi noi în continuare.

Fauna

Protecţia juridică a faunei vizeaz ă în primul rând animalele s ălbatice şi păsărilemigratoare, căci, problema animalelor domestice este aceea a asigur ării unor condiţiifireşti de există din partea de ţinătorului şi a asigur ării protecţiei lor sanitare.

Poluarea mediului şi acţiunile necontrolate ale oamenilor au dus cu timp lamicşorarea numărului de exemplare dintr-o specie, sau chiar la dispariţia unora, creândserioase dezechilibre mediului înconjur ător, ştiut fiind faptul existenţei unei simbiozeîntre faună flor ă şi mediul ambiant al acestora. În prezent există mai multe conven ţii

internaţionale prin care s-a urmărit protecţia unor specii de animale, cum ar fi, deexemplu balenele, focile sau ur şii polari.La nivel naţional protecţia biodiversităţii este asigur ă prin dispozi ţiile

Capitolului VIII din legea cadru, precum şi prin legislaţia specifică în domeniu, în timpce la nivel internaţional România a aderat al Convenţia privind protec ţia patrimoniuluimondial, cultural şi natural, adoptată la Conferinţa generală a UNESCO, la Parisla 16 noiembrie 1972 şi ulterior ader ării, adică în 1991, Delta Dun ării fiind declarată rezervaţie a biosferei. Tot în legătur ă cu protejarea biodiversit ăţii, România a maiaderat şi la Convenţia asupra zonelor umede, de importanţă interna ţională, acestezone fiind privite ca habitat al păsărilor acvatice, convenţie încheiată la Ramsar în1971 sub egida UNESCO. Alte documente internaţionale ce protejează sub diverse

forme biodiversitatea sunt: Convenţia de la Paris din 1968 privind transportulinternaţional al animalelor, Convenţia de la Bonn din 1979 cu privire la habitatulspeciilor migratoare, Convenţia de la Berna din 1979 referitoare la conservarea vie ţiisălbatice şi a mediului natural în Europa, Convenţia de la Montego Bay din 1982 referitoare la dreptul mării, Directiva Consiliului Europei din 1979 referitoare laconservarea păsărilor sălbatice, etc.

Biodiversitatea

Potrivit legii cadru, la proiectarea lucr ărilor care pot modifica cadrul natural alunei arii naturale protejate este obligatorie procedura de evaluare a impactului asupraacesteia, urmată de avansarea solu ţiilor tehnice de menţinere a zonelor de habitatnatural, de conservare a funcţiilor ecosistemelor şi de protecţie a speciilor sălbatice deflor ă şi faună, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei şi a condiţiilor

impuse prin acordul de mediu, automonitorizarea, precum şi monitorizarea de cătrestructurile de administrare, până la îndeplinirea acestora.Totodată, legea impune deţinătorilor, cu orice titlu, a suprafeţelor terestre şi

acvatice ce sunt supuse refacerii ecologice, sau care sunt incluse într-o arie naturală protejată s ă respecte m ăsurile stabilite de autoritatea competentă pentru protec ţiamediului.

Vom aborda în continuarea, modul cum este realizată protec ţia faunei la nivelnaţional, pe grupe de animale, cele mai importante, şi anume: protecţia fondului

39



cinegetic, a animalelor domestice şi a păsărilor, ca elemente ale faunei terestre, şi protecţia juridică a mediului marin.

Protecţia fondului cinegetic Cadrul legal în materie este reprezentat de Legeanr. 407/2006,a vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic care stabileşte o serie demăsuri ce privesc:

Protecţia fonduluicinegetic.Principii -

administrarea şi gestionarea durabilă a fondului cinegetic;-

obligaţiile ce revin deţinătorilor de terenuri pe care se arondează fonduri de vânătoare;

- exercitarea vânătorii;- instituirea fondului de protecţie a vânatului;- r ăspunderea juridică în domeniu.Conform legii fauna de interes cinegetic reprezintă totalitatea exemplarelor din

populaţiile din speciile de faună s ălbatică existente pe teritoriul României.în scopul administr ării, gestionării şi protecţiei durabile a vânatului legea

instituie următoarele principii generale care marchează con ţinutul şi finalitateareglementării juridice în materie:

- Fauna de interes cinegetic reprezint ă o resursă natural ă regenerabil ă Recunoaşterea acestui principiu, care pune accentul pe protecţia fondului

cinegetic, prezintă multe consecin ţe de ordin juridic, dintre care menţionăm:administrarea şi gestionarea fondului cinegetic în scopul conservării biodiversităţiifaunei sălbatice, menţinerii echilibrului ecologic, exercitării vânătorii şi satisfacerii altorcerinţe social-economice; caracterul imperativ, de ordine publică, al reglementărilor înmaterie

- Vânatul este bun public de interes na ţ ional şi interna ţ ional.Acest principiu stabileşte regimul de drept civil al fondului

cinegetic. El consacr ă aplicarea, deopotriv ă, a tuturor reglementărilor pertinenteconţinute în legislaţia internă şi documentele internaţionale ratificate de ţara noastr ă sau la care România a aderat.

Vânatul face parte din domeniul public de interes na ţional şi în această calitate se caracterizează prin urm ătoarele:

- prin natura şi destinaţia expresă a legii face parte din categoria bunurilor care trebuie protejate şi conservate spre a fi transmisegeneraţiilor viitoare (respectiv, utilizate durabil);

- este supus unui regim special, de drept al mediului, în bazacăruia este ocrotit şi gospodărit în mod durabil;

- apar ţine patrimoniului naţional;- se găseşte în protejarea şi paza autorităţilor publice.

Administrarea şi gospodărirea durabilă a fondului cinegetic Semnifica ţiile salese desprind din înţelesul noţiunii de utilizare durabilă, respectiv folosirea resurselorregenerabile într-un mod şi o rată care s ă nu conduc ă la declinul pe termen lung alacestora, menţinând potenţialul lor în acord cu necesităţile şi aspiraţiile generaţiilor prezente şi viitoare. în acest scop, potrivit legii, fondul1 cinegetic este decupat în fonduri de vânătoare, ca 'unităţi de gospodărire cinegetică. Ele se constituie petoate categoriile de teren, indiferent de proprietar şi sunt astfel delimitate încât să asigure o cât mai mare stabilitate vânatului în cuprinsul acestora..

Exercitarea vânătorii în scopul amelior ării calităţii Ca activitate social-economică vânătoarea se exercită în scop recreativ-sportiv, didactic sau de cercetare ştiinţifică.Toate acestea trebuie să urm ărească în final ameliorarea calit ăţii vânatului.

Administrareafondului cinegetic

40



Administrarea fondului cinegetic al României se realizează de c ătre autoritatea publică central ă care r ăspunde de silvicultur ă, în calitate de administrator. Pe lângă autoritatea publică central ă care r ăspunde de silvicultur ă s-a înfiin ţat Consiliul Na ţ ional de Vânătoare ca organism distinct, specializat în domeniul cinegetic, custructuri proprii în teritoriu.

Gestionarea fondului cinegetic se face în baza dreptului de gestionare,

atribuit de către autoritatea publică central ă care r ăspunde de silvicultur ă prin contractede gestionare, pe o perioadă de 10 ani.Potrivit art. 7 din Legea nr. 407/2006, categoriile de gestionari care pot încheia

contracte de gestionare sunt următoarele:a) administratorii pădurilor proprietate privată; b) administratorii pădurilor proprietate publică a unit ăţilor

administrativ-teritoriale;c) organizaţiile de vânătoare. Acestea sunt persoane juridice

române constituite în condiţiile legii, pe baza principiului liberei asocieria vânătorilor, în scopul gestionării durabile a vânatului şi al exercităriivânătorii recreativ-sportive;

d) administratorul pădurilor proprietate publică a statului.Conform art. 10 din lege, are această calitate persoana juridic ă carereprezintă statul român în calitatea sa de proprietar de fond funciar, în vederea cre ăriişi stabilirii dreptului de gestionare pentru vânatul din fondurile de vânătoare, înconformitate cu prevederile legii;

e) instituţiile publice care au ca obiect de activitate cercetareaştiinţifică în domeniul cinegetic;

f) instituţiile de învăţământ care au ca discipline de studiuvânatul şi vânătoarea.

Atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează, în condiţiilelegii, direct sau prin licitaţie publică.

Obligaţiile gestionarilor fondurilor de vânătoare Conform legii, gestionariifondurilor de vânătoare sunt obligaţi să asigure gestionarea durabil ă a vânatului, pe baza unor studii de specialitate, întocmite pentru fiecare fond de vânătoare, paza şiocrotirea vânatului prin personal de specialitate sau inspectori voluntari devânătoare. Personalul de specialitate este dotat, în condiţiile legii, cu armament şiechipament corespunzător, iar inspectorii voluntari de vânătoare sunt asimilaţi, înexercitarea atribuţiilor de serviciu, cu personalul care îndeplineşte o funcţie ceimplică exerci ţiul autorităţii publice.

Obligatiile

gestionarilorfondurilor de

vanatoare

Deţinătorii cu orice titlu ai terenurilor pe care se arondează fonduri devânătoare, persoane fizice şi juridice, sunt obligaţi să permit ă exercitarea vân ătorii,

aplicarea măsurilor de protecţie a vânatului, precum şi amplasarea instalaţiilor şiamenajărilor vânătoreşti provizorii câtă vreme prin aceste ac ţiuni nu se afectează folosinţa de bază a terenurilor.

Totodată, ei sunt obligaţi să ia toate m ăsurile prevăzute de lege pentru protecţia vânatului şi a mediului său de viaţă şi r ăspund pentru pagubele pe care lecauzează acestuia prin ac ţiuni ilicite.

41



Protecţia vânatului Conform legii, în scopul conservării biodiversităţii fauneisălbatice, animalele de interes vânătoresc, inclusiv cele pr ădătoare, se vânează numai în limitele cotei de recoltă aprobate şi ale reglementărilor tehnice privindorganizarea şi practicarea vânătorii, prin metode care nu vătăma animalul capturat şinumai sub directa îndrumare a personalului de specialitate.

Protecţia vânatului

Pentru protecţia şi înmulţirea unor specii valoroase de vânat se pot înfiinţa, cu

acordul autorităţii publice care r ăspunde de silvicultur ă, crescătorii de vânat,destinate popularilor, în care, prin tehnologii adecvate, se asigur ă p ăstrareacaracterului sălbatic şi adaptabilitatea acestuia la condiţiile mediului natural.

R ăspunderea pentru pagubele cauzate de vânat revine gestionarului fondului devânătoare, iar pentru cele cauzate de vânatul din speciile strict protejate, autorităţii publice centrale care r ăspunde de silvicultur ă.

R ăspunderea pentru pagubelecauzate de vânat

Deţinătorii cu orice titlul ai pădurilor şi vegetaţiei forestiere au pe lângă obligaţiile de protejare a fondului forestier, aşa cum am precizat deja, şi obligaţiile privind exploatarea fondului cinegetic şi piscicol. Dintre aceste obligaţii amintim: să permită exercitarea vân ătorii, să aplice m ăsurile de protecţie a vânatului şi să iamăsurile prevăzute de lege pentru protecţia vânatului şi a mediului său de viaţă.

Deţinătorii r ăspund pentru pagubele produse fondului de vânătoare prin acţiuni ilicite.Cel mai important element ce ţine de protecţia faunei sălbatice o reprezintă reglementarea regimului de vânătoare. Pentru aceasta legea fondului cinegetic şi de protecţie a vânatului stabileşte locurile, perioadele şi mijloacele pentru realizareavânatului. În cazuri de excepţie, pentru păstrarea biodiversităţii şi a echilibruluiecologic, se pot stabili perioade temporare de restricţie sau de extindere a perioadei devânătoare pentru unele specii. Vânătoarea se exercită numai de vân ători, posesori de permis de vânătoare, ce trebuie avizate anual, şi pe bază de autoriza ţii eliberate degestionarul fondului de vânătoare. Permisul de vânătoare se poate elibera cetăţenilorromâni sau rezidenţilor în România cu îndeplinirea următoarelor condiţii:

Permisul devânătoare

- dacă persoana solicitant ă a împlinit vârsta de 18 ani;

- a efectuat un an de stagiatur ă;- a absolvit examenul de vânător susţinut în faţa unei comisii de specialişticonstituită la nivel jude ţean;

- are dreptul de portarmă şi,- nu a fost sancţionat în ultimii trei ani, pentru săvâr şirea vreunei contravenţii

prevăzute de Legea nr. 103/1996, astfel cum a fost modificată.Pentru promovarea unei etici vânătoreşti, legea interzice următoarele activităţi:- vânătoarea pe alt fond decât cel autorizat;- vânarea cerbilor, că prioarelor sau caprelor negre prin utilizarea altor cartuşe

decât cele cu proiectile unice;- utilizarea momelilor otr ăvitoare sau tranchilizante;- urm

ărirea vânatului

şi exercitarea vân

ătorii din autovehicule;

- comercializarea de către persoanele fizice a vânatului sau a trofeelor devânătoare.

Pentru nerespectarea obligaţiilor impuse de lege, aceasta stabileşte o serie desancţiuni de natur ă contraven ţională, penală sau civil ă (material ă), precum şi sancţiunidisciplinare.

Protecţia juridică a animalelor domestice . Animalele domestice constituie proprietate privată, sunt bunuri aflate în circuitul civil, iar problema centrală din punctul de vedere al protecţie lor priveşte apărarea sănătăţii acestora şi prevenirea

Animaleledomestice

42



transmiterii de boli de la aceste animale la om. Organizarea asistenţei tehnice îndomeniu se realizează prin Ministrul Agriculturii şi Alimentaţiei şi prin Direcţiagenerală sanitar veterinar ă. Ministerul de resort organizează şi r ăspunde de producţiade preparate biologice necesare pentru depistarea, prevenirea şi combaterea boilor laanimale, în timp ce Direcţia generală sanitar veterinar ă coordoneaz ă şi controlează întreaga activitate din domeniul sanitar, prin departamentele sale, care sunt: Direc ţia

antiepizootică şi de asistenţă sanitar veterinar ă, Direcţia de igienă şi sănătate publică şiPoliţia sanitar veterinar ă.Ministerul Apelor, Pădurilor şi protecţiei mediului r ăspunde de aplicarea

măsurilor stabilite de autorităţile sanitare veterinare pentru apărarea sănătăţiianimalelor sălbatice şi pentru prevenirea difuzării bolilor transmisibile de la acestea laanimale domestice sau la om.

Ministerul agriculturii şi alimentaţiei a stabilit totodată norme prin care s ă fieanunţate, declarate şi notificate unele boli transmisibile la animale. Totodată, legeasanitar ă stabile şte atribuţiile şi r ăspunderea medicilor veterinari în aplicarea oricărormăsuri de apărare a sănătăţii animalelor, indiferent de deţinător precum şi a măsurilorde asigurare a salubrităţii produselor de origine animală în unit ăţile producătoare, dedepozitare, de transport şi de valorificare acolo unde îşi desf ăşoar ă activitatea.

Protecţia juridică a p ăsărilor . În general protecţia păsărilor este realizată prindocumentele care protejează animalele s ălbatice în general. În preambulul acestui paragraf aminteam despre aderarea României la Convenţia de la Ramsar cu privire lazonele umede din 1971, modificată prin Protocolul de la Paris din 1982, convenţiecare arată şi urmăreşte să fac ă statele p ăr ţi conştiente de importanţa zonelor umede cahabitate ale florei şi faunei caracteristice, mai ales a păsărilor de apă. Aderarea ţăriinoastre a însemnat recunoaşterea faptului că migra ţiile sunt sezoniere, că în acestemigraţii păsările traversează, de obicei frontierele mai multor ţări, astfel că ele trebuieconsiderate elemente internaţionale ale mediului, şi că protejarea zonelor umede poatefi asigurată numai conjugând politicile na ţionale pe termen lung ca o acţiuneinternaţională constant ă.

Protecţia juridică a

păsărilor.Reglementăriinternaţionale

Acestei acţiuni conjugate i se alătur ă, conform Acordului de la Haga din1995, preocuparea statelor euro-africane cu privire la conservarea, în beneficiulgeneraţiilor prezente şi viitoare, a păsărilor de apă migratoare ce constituie parteimportantă a diversit ăţii biologice globale.

Activităţile de protecţie a păsărilor se desf ăşoar ă în dou ă direc ţii principale: protecţia habitatelor şi conservarea speciilor.

În privinţa protecţiei habitatelor se iau măsuri legislative şi organizatoricenecesare pentru protejarea habitatelor naturale ameninţate, pentru a reduce la maximorice degradare a acestor zone.

În ceea ce priveşte conservarea speciilor de păsări se iau măsuri legislative şiadministrative pentru conservarea acelor specii de păsări prevăzute în Convenţia de laBerna, aspect care cuprinde şi câteva imperative de maximă importan ţă, cum ar fi:

- interzicerea captur ării intenţionate, a deţinerii şi a uciderii unor astfel despecii;

- degradarea sau distrugerea intenţionată a locurilor de reproducere sau azonelor de repaus;

- perturbarea păsărilor mai ales în perioada de reproducere, de dependenţă şi dehibernare;

distrugerea sau culegerea intenţionată a ou ălelor în natur ă sau de ţinerea lor.

43



Care sunt obligaţiile gestionarilor de loturi de vânătoare? Vezi pag. 43

Protecţia ariilor naturale protejate.Actualmente, regimul juridic al ariilornaturale protejate este reglementat de O.U.G. nr. 57/2007(Publicată în MonitorulOficial al României nr. 442 din 29 iunie 2007) în scopul garantării conservării şiutilizării durabile a patrimoniului natural ca obiectiv de interes public major şicomponentă fundamental ă a strategiei na ţionale pentru dezvoltare durabilă.

Prin arie naturală protejat ă se în ţelege: “ zona terestr ă , acvatică şi sau subterană cu perimetrul legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şiconservare, în care exist ă specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi forma ţ iunibiogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de alt ă natur ă ,cu valoare ecologică , ştiin ţ ifică sau cultural ă deosebit ă”.

Aria naturală protejată .Defini ţie

În stabilirea regimului juridic al ariilor naturale protejate, , legea în domeniu,instituie următoarele principii:

- garantarea conservării şi utilizării durabile a patrimoniului natural - obiectivde interes public major;

- conservarea şi utilizarea durabilă a patrimoniului natural – component ă astrategiei naţionale;

- instituirea regimului de arie naturală protejat ă şi de zonă de protec ţie a bunurilor din patrimoniul natural – obiectiv prioritar faţă de alte obiective.

În scopul asigur ării dezvoltării durabile, conservarea patrimoniului natural arela bază ca elemente strategice: utilizarea durabil ă, menţinerea şi ameliorarea calităţiimediului şi reconstrucţia zonelor deteriorate, participarea publicului şi dezvoltareacolabor ării internaţionale.

Categorii de arii naturale Instituirea regimului juridic Conform prevederilorO.U.G. nr. 57/2007 instituirea regimului de arie naturală protejat ă este prioritar ă înraport cu orice alte obiective, cu excepţia celor care privesc:

Aria naturală

protejată.Categorii

- asigurarea securităţii naţionale;- asigurarea securităţii, sănătăţii oamenilor şi animalelor;

- prevenirea unor catastrofe naturale.Regimul de protecţie se stabileşte indiferent de destinaţia terenului şi de

deţinător, iar respectarea acestuia este obligatorie în conformitate cu prevederile legaleîn materie.

Pentru asigurarea măsurilor speciale de ocrotire şi conservare in situ3 a bunurilor patrimoniului natural, s-a instituit un regim diferenţiat de ocrotire,conservare şi utilizare, pentru următoarele categorii de arii naturale protejate:

b) de interes nationah rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale,monumente ale naturii, rezervaţii naturale şi parcuri naturale;

44



În anumite cazuri, pentru ariile naturale protejate care nu au sau nu necesită administratori se instituie custozi. Custodele poate fi o persoană fizic ă sau juridic ă care prezintă calificarea, instruirea şi mijloacele necesare pentru aplicarea măsurilor deocrotire şi conservare a bunurilor încredinţat, atestate de către autoritatea publică centrală pentru protec ţia mediului.

Controlul şi supravegherea ariilor naturale protejate. Controlul asuprarespectării prevederilor legale se organizează de c ătre autoritatea publică central ă pentru protecţia mediului şi se exercită prin persoane special împuternicite din cadrulaparatului central al acestei autorităţi, autorităţile judeţene de protecţia mediului, personalul administraţiilor sau administratorii şi custozii ariilor naturale protejate,inspectoratele silvice şi oficiile cinegetice teritoriale.

Controlul si

supraveghereaariilor naturale

protejate

Controlul şi supravegherea ariilor naturale protejate se mai exercită şi de cătreAcademia Română, ca for ştiinţific, cu rol şi de avizare şi expertizare, precum şi decătre Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii şi Comisia Naţională UNESCO,în cazul rezervaţiilor biosferei.

Autorităţile publice centrale cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului, iar lanivel teritorial autorităţile locale şi judeţene, au în ceea ce priveşte controlul şisupravegherea ariilor naturale protejate şi următoarele atribuţii, mai importante:

- elaborează şi coordonează rapoartele na ţionale în domeniu;- organizează re ţeaua ariilor naturale protejate şi stabileşte regimul de

administrare al acestora;- aprobă, cu avizul Academiei Române, planurile de management şi

regulamentele ariilor naturale protejate;- organizează Sistemul informa ţional al diversităţii biologice şi Sistemul de

schimb de informaţii prin mecanismul internaţional în domeniul diversităţii biologice.Regimul juridic al rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării”. Rezervaţiile biosferei

sunt o categorie de arii naturale protejate impusă de rezultatul cercet ărilor f ăcute încadrul Programului internaţional “Omul şi Biosfera” elaborat în anul 1971, pe o perioadă nelimitat ă de c ătre UNESCO.

RezervaţiaBiosferei Delta

Dunării Rezervaţia Biosferei “Delta Dunării” a fost înfiinţată prin Hot ărârea de Guvernnr. 264/1991 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului. În prezent eafuncţionează în baza Legii nr. 82 din 07.12.1993 , modificat ă şi completată prinO.U.G. nr. 112/2000, aprobată la rândul ei prin Legea nr. 454/2001.

Valoarea patrimoniului natural al Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării” esterecunoscută prin includerea acesteia în re ţeaua internaţională a rezerva ţiilor biosferei,în cadrul programului “Omul şi Biosfera”, prin declararea ca zonă umed ă deimportanţă interna ţională, ca habitat pentru păsările acvatice şi prin includerea ei peLista patrimoniului natural mondial UNESCO 1991.

În conformitate cu art. 2 din Legea nr. 82/1993, prin rezerva ţie a biosferei seînţelege: “ zona geografică cu suprafe ţ e de uscat şi de ape, în care exist ă elemente şi forma ţ iuni fizico-geografice, specii de plante şi animale care îi confer ă o importan ţă biogeografică , ecologică şi estetică deosebit ă , cu valoare de patrimoniu naturalna ţ ional şi universal, fiind supusă unui regim special de administrare, în scopul protec ţ iei şi conservării acesteia, prin dezvoltarea a şezărilor umane şi organizareaactivit ăţ ilor economice în corelare cu capacitatea de suport a mediului deltaic şi aresurselor sale naturale”.

RezervaţiaBiosferei.Definiţie.

Rezervaţia Biosferei “Delta Dunării” cuprinde: Delta Dunării, Complexullagunar Razelm-Sinoe, Dunărea maritimă pân ă la Cotul Pisicii, sectorul Isaccea-

46



Tulcea, cu zona inundabilă, săr ăturile Murighiol-Plopu şi litoralul Mării Negre de la braţul Chitila până la Capul Midia, inclusiv marea teritorial ă pân ă la izobata de 20 m şi până la contactul cu Podi şul Dobrogean cu zonele umede şi palustre.

Din punct de vedere al organizării administrativ teritoriale, Rezervaţia seîntinde pe teritoriul a trei judeţe: Tulcea, Constanţa şi Galaţi.

În principiu, suprafeţele terestre şi acvatice din cadrul Rezervaţiei constituie

patrimoniu natural al României şi fac parte din domeniul public de interes naţional, cuexcepţia acelor terenuri deţinute în mod legal de persoane fizice, terenurile care sunt proprietatea privată a unit ăţilor administrativ teritoriale şi terenurile ocupate deamenajările agricole şi piscicole.

În vederea administr ării Rezervaţiei a fost creată Administra ţia Rezervaţiei, cusediul în municipiul Tulcea, organism aflat în subordinea Ministerului Apelor şiProtecţiei Mediului. Administraţia Rezervaţiei are atribuţii şi capacitate de acţiune peîntreg teritoriul acesteia.

Printre principalele atribuţii ale Administraţiei Rezervaţiei se număr ă:- evaluarea stării ecologice a patrimoniului natural;- stabilirea şi aplicarea măsurilor de reconstrucţie ecologică a ecosistemelor

deltaice;- administrează în mod direct domeniul public de interes na ţional din perimetrul

Rezervaţiei şi ia măsuri pentru refacerea şi protecţia unităţilor fizico-geograficecomponente;

- emite acordul şi autorizaţia de mediu pentru desf ăşurarea activităţilor din perimetrul Rezervaţiei pentru persoanele fizice şi juridice.

Conducerea Administraţiei Rezervaţiei este realizată de Consiliul ştiinţific, însubordinea căruia se află Colegiul executiv. Pre şedintele Consiliului Ştiinţific şi alColegiului executiv este guvernatorul Administraţiei Rezervaţiei, fiind numit de cătreguvern, la propunerea ministrului apelor şi protecţiei mediului, cu avizul prefectuluiJudeţului Tulcea.

Administraţia Rezervaţiei prezintă urm ătoarele compartimente: managementulecologic, relaţii externe, informare şi educaţie, corpul de inspecţie şi pază, şi direcţiaeconomică.

Din punct de vedere structural Rezervaţia “Delta Dunării” este împăr ţită în treitipuri de zone: zone cu regim de protecţie integrală, zone tampon şi zone economice.

Zonele cu regim de protecţie integrală cuprind forma ţiunile fizice şi biologicesau grupurile de asemenea formaţiuni care au o valoare universală excep ţională,habitatele speciilor de animale şi plante şi situ-rile naturale care au o valoareexcepţională din punct de vedere ştiinţific. Aceste zone sunt administrate direct decătre Administraţia Rezervaţiei.

Zonele tampon cuprind suprafeţele de teren sau de ape care înconjoar ă zonelecu regim de protecţie integrală. În baza autorizaţiei şi a permiselor de practicare emisede Administraţia Rezervaţiei în aceste perimetre se pot desf ăşura următoareleactivităţi: valorificarea resurselor pin folosirea unor tehnici nepoluante, pescuitul, păşunatul animalelor, turismul, cercetare ştiinţifică, realizarea de filme.

Zonele economice reprezintă restul suprafe ţelor r ămase după excluderea primelor două tipuri de zone. În baza autoriza ţiei şi a permiselor de practicare emise deAdministraţia Rezervaţiei precum şi a autorizaţiei eliberate persoanelor fizice şi juridice de către Consiliul Judeţean Tulcea, se pot desf ăşura activităţi economico-sociale tradiţionale (pescuit, recoltarea stufului, păşunat, vânătoare, recoltarea fânului,exploatarea masei lemnoase), turism, şi alte activităţi economice specifice zonei.

47



Suprafeţele de teren situate în teritoriul Rezervaţiei în cadrul cărora impactul produs de activitatea umană sau de anumite fenomene naturale au condus ladegradarea ecosistemelor naturale, la apariţia unor dezechilibre sau au determinat pierderea unor ecosisteme specifice, se declar ă de c ătre Consiliul ştiinţific alAdministraţiei zone de reconstrucţie ecologică.

Concesionarea terenurilor din Rezervaţie se face numai pe bază de licita ţie

publică, conform cu H.G. nr. 311/2002.

Cum se realizează administrarea ariilor naturale protejate? Vezi pag 47

§5. PROTECŢIA JURIDICĂ A APEI.

Protecţia juridică a apei. Dup ă ce am realizat analiza faunei acvatice şi protejarea p

ăsărilor de ap

ă, s

ă trecem acum s

ă analiz

ăm protec

ţia juridic

ă a îns

ăşi

mediului acestor animale, şi anume, apa, în general.Protecţia

juridică a apei.Reglementări

interne şi internaţionale

Apa - elementul vital pentru fiecare fiinţă terestr ă, inclusiv omul şi pentruîntreaga planetă; structura umană este alc ătuită din 70% ap ă, iar pe glob aproapeacelaşi procent însoţeşte cantitatea de apă în compara ţie cu zonele ocupate de uscat(adică 2/3 – 66,67%). Imensa majoritate a apei, din totalul general, se reg ăseşte înoceane, (97%), în timp ce restul infim îl regăsim în gheţari (2%) şi abia apoi în apa potabilă a fluviilor, lacurilor sau râurilor (1%). Concluzia este c ă accesul al resurselede apă prezint ă dificult ăţi, datorate în prezent nu doar cantităţii aparent reduse de apă potabilă, ci în special, datorită polu ării masive a acesteia şi a consumului excesiv şidezechilibrat.

Revenind la reglementarea protecţiei juridice a apelor, pe plan intern aceasta serealizează prin Legea apelor nr. 107/1996 modificat ă şi completată prin Legea nr.310/2004, precum şi prin capitolul IX din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţiamediului, modificată prin Legea nr. 265/2006, în timp ce la nivel interna ţional, preocupările s-au axat asupra prevenirii poluării apelor fluviale, având ca rezultatîncheierea la Helsinki, în 1992 a Convenţiei privind protecţia şi utilizarea cursurilor deapă transfrontaliere şi a lacurilor internaţionale, convenţie aplicabilă la nivel european.

Potrivit legii cadru a protecţiei mediului, protecţia apelor de suprafaţă şisubterane şi a ecosistemelor acvatice are ca obiect menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii

48



şi productivităţii biologice a acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupramediului, sănătăţii umane şi a bunurilor materiale.

În România autoritatea centrală ce se ocup ă cu aplicarea strategiei şi politiciinaţionale în domeniul gospodăririi cantitative şi calitative a resurselor de apă esteAdministraţia Naţională Apele Române. Acest organism na ţional are următoareleatribuţii mai importante:

- elaborează balan ţa apei pe bazine hidrografice şi la nivelul ţării;- monitorizează starea şi evoluţia cantitativă şi calitativă a apelor;- elaborează diagnoze şi prognoze hidrologice şi avertizează în caz de

producerea a unor fenomene hidrologice periculoase;- reprezintă România la Organiza ţia Meteorologică Mondial ă, pe linie de

hidrologie;- elaborează planurile de ap ărare împotriva inundaţiilor;- colaborează permanent cu comisiile de dezastre, cu unit ăţile de ordine

publică, cu autorităţile publice teritoriale, pentru sănătate şi altele şi altele;- asigur ă func ţia de unic prestator al serviciilor de gospodărire a apelor.Administraţia Naţională Apele Române are în subordine direc ţii de ape,

organizate la nivelul bazinelor hidrografice ca instituţii publice cu personalitate juridică. La nivelul fiecărei direcţii de apă se organizeaz ă un Comitet de bazin.

Protecţia calitativă şi cantitativă a resurselor de ap ă în dreptul intern . Conformart. 1 din Legea 107/1996, Legea apelor, astfel cum a fost modificată, “apele reprezintă o sursă natural ă, regenerabilă, vulnerabilă şi limitată”, indispensabilă vie ţii, cereprezintă materie prim ă pentru activit ăţi productive, surse de energie, cale de transportşi factor determinat în menţinerea echilibrului ecologic.

Apele fac parte integral din patrimoniul public, protecţia apelor fiind unelement de interes general.

Principiul ce stă la baza gospod ăririi apelor este principiul solidarităţii umane şiinteresului comun, ce constă în colaborarea tuturor factorilor de decizie aiadministraţiei publice, împreună cu utilizatorii de ap ă şi reprezentanţii populaţiei, pentru realizarea maximului de profit social.

Gestionarea cantitativă şi calitativă a apelor se realizeaz ă de c ătre Administraţianaţională Apele Române şi prin filialele sale bazinale, unde întâlnim un comitet de bazin format din 15 membri, toate aceste comitete colaborând între ele pentru aplicareastrategiei de gospodărire a apelor.

Folosirea apelor de suprafaţă sau subterane poate fi liber ă pentru b ăut, adă pat,udat, spălat şi alte trebuinţe gospodăreşti, dacă pentru aceasta nu se folosesc instala ţiisau se folosesc instalaţii de mică capacitate, destinate exclusiv nevoilor gospod ăreşti proprii.

În cazul folosirii apei pentru alimentarea cu apă potabil ă, pentru industrie,irigaţii producerea de energie electrică, pescuit, plutărit, navigaţie, precum şi atuncicând se realizează evacuarea în rezervele de ap ă a apelor uzate, se impune respectareanormelor sanitare şi de protecţie a apelor şi existenţa unei autorizaţii eliberate deorganul de gospodărire a apelor.

Apele uzate industriale, ca şi apele de mină, pentru care nu există tehnologii sau procese de epurare eficiente pot fi injectate numai în straturile de foarte mareadâncime, pe baza unor studii speciale, a avizului acordat de Agenţia Naţională pentruResurse Minerale şi a avizului de gospodărire a apelor.

49



În cazuri de poluri accidentale, filialele bazinale ale Autorităţii Naţionale“Apele Române” vor avertiza imediat utilizatorii de apă şi autorităţile administraţiei publice a localităţilor din aval pentru a lua măsuri de protecţie a apelor şi de diminuarea pagubelor.

Potrivit art. 55 din Legea mediului, protecţia apelor de suprafaţă şi subterane, precum şi a ecosistemelor acvatice are ca obiectiv menţinerea şi ameliorarea calităţii şi

productivităţii naturale a acestora, pentru a fi evitate consecinţele negative ce ar rezultaasupra mediului, sănătăţii umane şi animale, precum şi a asupra unor bunuri materiale.În vederea protejării resurselor de apă, art. 58 din Legea mediului, consacr ă o

serie de obligaţii pentru persoanele juridice şi fizice, dintre care amintim:- să execute toate lucr ările de refacere a resurselor naturale, de asigurare a

migr ării faunei acvatice şi de ameliorare a calităţii apei, prevăzute de autorizaţia demediu;

- să nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct în apelenaturale şi să nu arunce de pe acestea nici un fel de de şeuri;

- să nu spele obiecte, produse, ambalaje, materiale care pot produceimpurificarea apelor de suprafaţă;

- să nu arunce şi să nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor şi în zoneleumede şi de coastă de şeuri de orice fel şi să nu introduc ă în ape substan ţe explozive,tensiune electrică, narcotice sau alte substanţe periculoase.

Protecţia juridică na ţională şi internaţională a Dun ării. Protecţia juridică naţională a apelor Dun ării este urmarea firească a importan ţei economice şi sociale aacestui fluviu european pentru ţara noastr ă.

Protecţia juridică a

fluviuluiDunărea

Astfel, Dunărea asigur ă nu numai necesit ăţile de apă pentru ora şele riverane ei,(Drobeta Turnu Severin, Turnu Măgurele, Giugiu, Călăraşi, Br ăila, Galaţi, Tulcea), darşi nevoile economice ale zonei sudice şi sud-estice a ţării (navigaţia, irigaţiile, piscicultura, energetica, agrementul, etc.).

În ceea ce priveşte protecţia juridică interna ţională, vom aminti aici două documente ce au vizat protecţia Dunării: Declaraţia de la Bucureşti, din 1985 privindcooperarea statelor dunărene în domeniul gospodăririi şi îndeosebi al protejării apelorDunării împotriva poluării, semnată de statele riverane, Austria, Bulgaria, fostaCehoslovacie, Germania, fosta Yugoslavie, România şi fosta U.R.S.S. şi Convenţia dela Sofia din 1994 privind cooperarea pentru protec ţia şi utilizarea durabilă a fluviuluiDunărea.

Prin Declaraţia de la Bucureşti din 1985 s-a urm ărit: utilizarea raţională şiconservarea resurselor de apă ale Dun ării, prevenirea poluării apelor acesteia şisupravegherea calităţii lor.

Pentru realizarea acestor obiective s-a propus existenţa unui schimb deinformaţii între organele competente la nivelul fiecărei naţiuni care se ocupă decontrolul poluării apelor Dunării şi coordonarea programelor elaborate pentrusupravegherea calităţii lor, studierea posibilităţilor de automatizare a controluluicalităţii apelor precum şi organizarea în comun, în caz de necesitate sau cel puţin odată la 2 ani, întâlniri ale reprezentanţilor organelor competente ale statelor dunărene pentrua analiza rezultatele privind calitatea apelor şi pentru a propune soluţii altor problemece apar legat de gospodărirea Dunării.

În ceea ce priveşte Conferinţa de la Sofia din 1994, aceasta a avut rolul de aîmbunătăţi la nivel internaţional protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dun ărea.

50



Principalele obiective ale acestei conferinţe au fost: menţinerea calităţiigenerale a vieţii, menţinerea accesului continuu la resursele naturale, evitarea pagubelor ecologice de durată şi asigurarea protecţiei ecosistemelor.

În scopul realizării obiectivelor Convenţiei a fost înfiinţată Comisiainternaţională pentru protec ţia fluviului Dunărea, care va elabora propuneri şirecomandări pentru păr ţile contractante, care are rolul de a face propuneri statelor

riverane pentru ca acestea să ia m ăsurile necesare în vederea reducerii poluării, ideal prin folosirea unor tehnologii cu poluare redusă sau nepoluante la surs ă.Studiile recente au ar ătat că se impune adoptarea unor m ăsuri de protecţie şi

combatere a poluării care să cuprind ă nu numai apele propriu-zise ale unui fluviu ciîntregul bazin hidrografic al acestuia.

În acest sens, protecţia apelor fluviului s-a extins şi asupra rezervaţiei DelteiDunării, care cuprinde: Delta Dunării, zonele Murighiol-Plopul, complexul lagunarRazelm-Sinoe, Dunărea maritimă pân ă la Cotul Pisicul, sectorul Isaccea-Tulcea cuzona inundabilă, litoralul Mării Negre de la braţul Ghilia până la Capul Midia, apelemaritime interioare şi marea teritorială pân ă la izola ţia de 20 de km inclusiv, limitacontinentală fiind Podi şul Dobrogean cu zonele umede şi palustre.

În baza convenţiei în acelaşi an a fost adoptat la Bucureşti Planul Strategic deAcţiune pentru Bazinul fluviului Dunărea, urmând să se întreprind ă o serie de ac ţiuniconcrete pentru implementarea acestuia.

Protecţia mediului marin. Protejarea mediului marin, la nivel de mări şi oceane,a devenit odată cu dezvoltarea societ ăţii, atât demografic cât şi tehnic, o chestiuneglobală. Aceasta mai ales pentru că mediul marin încorporeaz ă o serie de resurse, cumar fi: biologice, petroliere, minerale, a energiei valurilor sau a apei. Resursele marinesunt practic imposibil de măsurat. Iată câteva din estim ările unor bogăţii ale acestuimediu:

Importanţamediului marin

- rezervele de petrol submarin sunt cifrate la 65 milioane tone;- 220 milioane de tone de peşte s-ar putea pescui anual la nivelul întregului

Ocean Planetar;- 1,5 miliarde de tone de minereuri de mangan, fier, cupru, nichel şi cobalt s-ar

găsi numai pe fundul Oceanului Pacific;- argilele roşii, ce sunt folosite ca materie primă în fabricarea aluminiului ocup ă

o suprafaţă de cca. 130 milioane de Km 2;- sărurile de mare se găsesc în propor ţie de 35 de Kg la un m3 de ap ă;- iar 99% din bromul consumat în lume se extrage la ora actuală din apa m ării.Acestea sunt numai câteva din resursele pe care mediul marin le ofer ă. Tocmai

de aceea, este atât de important să realiz ăm protejarea acestui mediu, atât pentruvietăţile ce tr ăiesc în el cât şi pentru resursele pe care ni le poate oferi.

O estimare realizată la nivelul anului 1980 cuantifica la 80 de miliarde de toneanual de deşeuri deversate în mări şi oceane, şi este evident că aceast ă cifr ă a crescutcu mult de-a lungul anilor.

Formele de poluare a mediului marin. Abordarea acestei probleme va trebui să pornească de la analizarea evolu ţiei rolului mării în ultimul secol. Astfel, de lautilizarea tradiţională pentru pescuit , noile utiliz ări privesc intensificarea traficuluimarin şi poluarea lui de către nave, exploatarea fundului mărilor pentru extragereahidrocarburilor, descoperirea nodulilor polimetalici pe fundul oceanelor, depozitare pentru deşeuri, atât la nivel de coastă, cât şi în larg pentru navele ce traversează Oceanul Planetar. Prin urmare, sintetizând, formele de poluare a mediului marin, sunturmătoarele:

Poluareamediului marin

51



- poluarea de către nave, prin deversarea de către acestea a reziduurilor produsela bordul lor;

- poluarea de origine atmosferică sau transatmosferic ă;- poluarea mediului marin prin imersiunea deşeurilor. În acest sens s-a

constituit o anexă la Conven ţia de la Londra din 1972 privind prevenirea poluăriimărilor rezultată din imersia de şeurilor, anexă ce prevede pe categorii, substan ţele cele

mai nocive acestui mediu natural. Dintre aceste substanţe amintim: mercurul,materialele plastice, uleiurile minerale, compuşii organo-cloruraţi de cadmiu, deşeurileradioactive, deşeurile ce conţin arsenic, cupru, zinc, sau plumb;

- poluarea rezultată din exploatarea şi explorarea solului şi subsolului mărilor şioceanelor;

- poluarea telurică, ce rezultă din deversarea de şeurilor de către cursurile de apă ce se varsă în mare sau ocean, ce poate fi comb ătută dac ă statele riverane iau m ăsuri pentru prevenirea evacuării substanţelor toxice, nocive şi a substanţelor nedegradabile.

Convenţia privind protecţia Mării Negre. Importanţa Mării Negre pentruEuropa nu poate fi negată. Deşi există doar 6 state riverane, dintre care unele europenealtele asiatice, 17 din ţările europene au tangenţă cu aceast ă mare, 13 mari ora şe şiaproape 160 de milioane de locuitori. În plus, Dunărea, Niprul şi Donul se varsă aici,iar legătura ei cu oceanele lumii se realizează prin Strâmtoarea Bosfor, cu o adâncimede doar 70 de m, în timp ce Marea Neagr ă atinge adânci de peste 2 km. Datorit ă acestor condiţii de mediu apele mării sunt “moarte” începând cu adâncimea de 180 m,aceasta devenind cel mai mare bazin anoxic (lipsit de viaţă) din lume.

Reglementări privind protecţia

Mării Negre

De aceea, la 21 aprilie 1992, la Bucureşti a fost semnată de c ătre reprezentanţiistatelor riverane (Bulgaria, Federaţia Rusă, Georgia, România, Turcia şi Ucraina),Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva polu ării însoţită de trei protocoale adiţionale. Convenţia este însă deschis ă ader ării şi altor state neriverane înspiritul “comunităţii de interese” şi al adevărului că “poluarea rezult ă şi din surse de peuscat, din alte ţări ale Europei”.

Câmpul geografic de aplicare a convenţiei cuprinde marea teritorială şi zonaeconomică exclusiv ă a fiec ărei păr ţi contractante. Protocolul privind protecţia mediuluimarin al Mării Negre împotriva poluării din resursele de pe uscat se aplică şi la apeleinterioare ale fiecărui stat parte, apele interioare fiind delimitate de liniile de bază,adică liniile imaginare ce unesc cele mai înainte puncte ale uscatului în mare.

Convenţia afirmă principiul deplinei egalit ăţi în drepturi şi îndatoriri a păr ţilor,respectarea suveranităţii interne, a independenţei, a neamestecului în treburile interne aavantajului reciproc, precum şi dreptul şi obligaţia semnatarilor de a coopera învederea prevenirii, reducerii şi controlului poluării, în vederea conservării mediuluimarin.

În ceea ce priveşte cooperarea se realizează la nivel ştiinţific, tehnic şitehnologice pe baza acţiunii comune a statelor riverane, prin informări, consultări,concertări şi negocieri. Convenţia a creat şi o nouă structur ă institu ţională, Comisia pentru protecţia mediului marin al Mării Negre, cu sediul la Istambul. Această comiseieste alcătuir ă din reprezentan ţi ai statelor păr ţi care se bucur ă de privilegii şi imunităţidiplomatice în conformitate cu dreptul internaţională, preşedinţia fiind asigurată prinrotaţie, în ordinea alfabetică a limbii engleze. Comisia se întrune şte o dată pe an, sau însesiuni extraordinare, la cererea oricărei păr ţi, având posibilitatea de a emite hotărâri şirecomandări ce au fost adoptate cu unanimitate de voturi.

Protecţia contra poluării mediului marin este o altă obliga ţie instituită princonvenţie, care presupune trei faze distincte: prevenirea, reducerea şi controlul

52



poluării. În acest sens, se are în vedere prevenirea poluării mării prin substanţe toxice,cum ar fi mercurul, cadmiului, plumbul şi compuşi ai acestora, reducerea poluării produse de nave, interzicerea deversării de deşeuri de către persoanele fizice sau juridice din ţări ce nu sunt riverane mării, combaterea poluării cu petrol şi altesubstanţe nocive, diminuarea poluării terestre, precum şi a celei de origine atmosferică,ca urmare a survolării spaţiului atmosferic de deasupra mării de către aeronave ce ar

putea deversa diferite reziduuri. În toate situaţiile, atunci când se urmăreşte prevenireasau reducerea poluării, statele păr ţi trebuie să aib ă în vedere s ă evite producerea dedaune vieţii marine şi resurselor vii, în special prin schimbarea locului lor de vieţuire şicrearea de piedici în calea pescuitului şi a altor folosinţe legitime ale Mării Negre.

Nerespectarea dispoziţiilor convenţiei va atrage r ăspunderea materială a statuluivinovat, în “scopul de a asigura cel mai înalt grad de descurajare şi de protecţie a Mării Negre împotriva poluării”.

Pentru protecţia Mării Negre au fost instituite o serie de programeinternaţionale de cercetări. Printre aceste programe se număr ă:

- Programul internaţional CoMSBlack, iniţiată la Varna în 1991, ce are caobiective identificarea şi crearea unui sistem de gestionare a bazelor de date pentruzona deltei ca şi pentru platoul continental al Mării Negre, crearea unui sistem deinformare geografic (GIS), aprofundarea cercetărilor marine;

- Programul de gestionare ambientală şi protecţie a Mării Negre, ceurmăreşte crearea unui cadru operaţional complex pentru cooperarea regională petermen lung, în vederea limitării procesului continuu de degradare a mediului şiresurselor marine, precum şi a utilizării durabile a acestora;

- Programul privind interacţiunea dintre fluviul Dunărea şi partea nord-vestică a Mării Negre – EROS – 2000, propus la Paris , în 1994, la acest program participând şi specialişti din ţări neriverane, cum sunt Franţa, Belgia, Germania şiMarea Britanie;

- Planul strategic de acţiune pentru protecţia Mării Negre, propus laIstambul, la 31 decembrie 1996.

În dreptul intern, protecţia apelor maritime şi a Mării Negre se realizează prindispoziţiile Legii nr. 17/1990 ce reglementează regimul juridic al apelor maritimeinterioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive.

Legea stabileşte şi sancţiuni pentru posibilii vinovaţi de poluarea mării, de lacele de natur ă administrativ-contraven ţională, ce pot lua şi forma reţinerii navei, sauobligativitatea permiterii inspectării acesteia, până la re ţinerea sau arestareacomandatului navei, urmând a fi înştiinţat imediat oficiul consular sau misiuneadiplomatică a ţării al cărui pavilion îl arborează nava. Aceste sanc ţiuni administrativeşi penale nu vor scuti pe cei vinovaţi de plata unor despăgubiri materiale corelate cu prejudiciul produs.

53



Cum se realizează protec ia calitativ ă şi cantitativă a apei? Vezi pag 50

§6. PROTECŢIA JURIDICĂ A ATMOSFEREI.

Strategia na ţ ional ă în domeniu şi sistemul de monitorizare a calit ăţ ii aerului.Potrivit Convenţiei cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice,

atmosfera împreună cu hidrosfera şi geosfera, alcătuiesc sistemul climatic al planteinoastre.

Importanţaatmosferei

Protecţia juridică a atmosferei a devenit de actualitate în momentul în careumanitatea a conştientizat că poluarea aerului are efecte nocive asupra acestui factor demediu, prin diminuarea cantităţii de ozon din compoziţia chimică a atmosferei. Aerulatmosferic ar trebui să con ţină 78% azot, 21 % oxigen, iar în restul de 1 % gaze nobileşi 0,03% dioxid de carbon. Numai că în prezent el s-a “îmbog ăţit” cu peste 3000 dealte substanţe chimice.

Printre factorii care produc poluarea atmosferei se număr ă gazele emise deautoturisme, aeronave şi chiar navele spaţiale, gazele toxice emise ca deşeuri în diferiteindustrii (cum ar fi industria prelucr ătoare, energetică, etc.), gazele rezultate ca urmarea folosirii unor tehnologii neadecvate, (de exemplu, freonul folosit mult timp lafabricarea frigiderelor), reducerea pădurilor principalul factor de reîmprospătare aaerului prin emisia de O2.

Politica naţională de protec ţie a atmosferei constă în principal din urm ătoarele:- introducerea de tehnici şi tehnologii adecvate pentru reţinerea poluanţilor la

sursă;Politica

naţională îndomeniu.Strategii şi

măsuri active

- gestionarea resursei de aer, în sensul reducerii emisiilor de poluan ţi până la

realizarea celor mai scăzute nivele care să nu dep ăşească capacitatea de regenerare aatmosferei;

- gestionarea resursei de aer în sensul asigur ării sănătăţii umane;- modernizarea şi perfecţionarea sistemului naţional de evaluare şi gestionare

integrată a calit ăţii aerului. În cadrul strategiei naţionale în domeniul protecţiei atmosferei se au în vedere

următoarele obiective:- menţinerea calităţii aerului;- îmbunătăţirea calităţii aerului;

54



- adoptarea măsurilor necesare pentru limitarea până la eliminare a efectelornegative asupra mediului, inclusiv la nivel transfrontalier;

- îndeplinirea obligaţiilor asumate prin acordurile şi tratatele internaţionale lacare România este parte.

Planul naţional de protecţie a atmosferei se elaborează de c ătre autoritatea publică central ă pentru protec ţia mediului, în colaborare cu autorităţile competente

implicate, cu titularii de activitate şi cu publicul interesat.Acesta se adoptă prin hot ărâre de Guvern, ca parte integrantă a Planuluinaţional de acţiune pentru protecţia mediului, putând fi revizuit în funcţie de progreselerealizate în domeniul protecţiei atmosferei şi cu cerinţele protecţiei mediului îngeneral.

Întreaga reglementare privind protecţia atmosferei este str ă bătută de multipleaplicaţii ale principiului participării publicului în probleme de mediu. Depăşirea pragurilor de alertă se aduce la cuno ştinţa publicului în mod operativ, prin cele maieficiente mijloace de informare în masă, prin intermediul autorităţii de mediucompetente, cu specificarea măsurilor ce se impun în acest sens. În situaţia în carevalorile limită sunt dep ăşite pentru mai mulţi poluanţi , se elaborează planuri şi programe integrate pentru toţi poluanţii respectivi. În zonele şi aglomer ările în care, înurma evaluării calităţii aerului, se constată c ă valorile concentra ţiilor în aerulînconjur ător pentru unul sau mai mulţi poluanţi depăşesc pragul de alertă, autoritatea publică central ă pentru protec ţia mediului iniţiază elaborarea planului de gestionare ,respectiv a planului integrat de gestionare.

Monitorizarea calităţii aerului este realizată prin Sistemul na ţional de evaluareşi gestionare integrată a calit ăţii aerului, sistem care include Sistemul naţional demonitorizare a calităţii aerului şi Sistemul naţional de inventariere a emisiilor de poluanţi atmosferici, sisteme ce sunt realizate pentru prima dată la noi în ţar ă.Structurile apar ţinând Sistemului naţional de monitorizare a calităţii aerului auobligaţia de a derula activitatea de monitorizare de a raporta şi furniza informaţia înconformitate cu criteriile şi procedurile comune.

Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice privind protecţia atmosferei. Potrivitdispoziţiilor art. 64 din noua lege a mediului persoanele fizice şi juridice auurmătoarele obligaţii în ceea ce priveşte protecţia atmosferei:

- să respecte reglement ările în vigoare specifice privind protecţia atmosferei;- să adopte m ăsuri tehnologice adecvate de reţinere şi neutralizare a poluanţilor

atmosferici;- să doteze instala ţiile tehnologice, care poluează, cu sisteme de

automonitorizare şi să asigure corecta lor func ţionare;- să îmbun ătăţească performan ţele tehnologice în scopul reducerii emisiilor;- să nu pun ă în exploatare instala ţii prin care se depăşesc limitele maxime

admise, conform legilor în vigoare;- să realizeze diminuarea, modificarea sau chiar încetarea activit ăţilor

generatoare de poluare, dacă autorit ăţile competente o cer;- să asigure m ăsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protecţia fonică a

surselor generatoare de zgomot şi vibraţii, astfel încât să nu conduc ă la dep ăşireanivelului limită de zgomot ambiental.

55



Cum se realizează monitorizarea calit ăţii aerului? Vezi pag 56

BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă





4. MARINESCU, Daniela, Tratat de dreptul mediului, Ed. Universul Juridic,

Bucureşti, 2010.5. MOCANU, Livia, “Dreptul mediului”, Ed. Sfinx 2000, 2000.



56



II. Acte normative

1. Legea nr. 17/1990, privind regimul juridic al apelor maritime interioare, almării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive.

2. Legea nr. 18/1991, Legea fondului funciar.

3. Legea nr. 82/1993, modificată prin O.U.G. nr. 112/2000, aprobată larândul ei prin Legea nr. 454/2001 privind Rezerva ţia Biosferei “Delta Dunării”.

4. Legea nr. 46/2008 ( Codul silvic al României), publicată în M. Of. nr. 238din 27.03.2008.

5. Legea nr. 103/1996, modificată prin O.U.G. nr. 69/2000, privind fondulcinegetic şi protecţia vânatului.

6. Legea nr. 107/1996, modificată şi completată prin Legea nr. 310/2004, (cu modificări aduse prin Ordonanţa de urgenţă nr. 114 din 17/10/2007, publicat ă înMonitorul Oficial, Partea I nr. 713 din 22/10/2007).

7. Legea nr. 54/1998 privind circula ţia juridică a terenurilor.

8. O.G. nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrareafondului forestier naţional.

9. Legea nr. 1/2000 privind retrocedarea terenurilor forestiere (Legea Lupu).

10. O.U.G. nr. 263/2000 privind regimul juridic al ariilor naturale protejate.

11. H.G. 230/2003 privind delimitarea ariilor naturale protejate.11. Legea nr. 107/2001 privind ameliorarea prin împ ădurire a terenurilor

degradate.

12. O.U.G. nr. 195/2005, astfel cum a fost modificat ă şi aprobată prin Legeanr. 265/2006, Legea mediului.

.

57



MODULUL III

REGIMUL JURIDIC ALACTIVITĂŢILOR ECONOMICO-SOCIALE

CU IMPACT ASUPRA MEDIULUI

1. Cuprins2. Obiectiv general3. Obiective operaţionale4. Dezvoltarea temei5. Bibliografie selectivă

Cuprins:

U.I. 7: Aspecte generale,reglementarea activităţilor economice şisociale cu impact asupra mediului.

1 or ă

U.I. 8: Procedura de evaluare şi autorizare a acestora, auditul de

mediu, proceduri speciale de autorizare,

3 ore

Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe în ceea ce priveşte autorizareaactivităţilor umane, în special social-economice cu impact asupra mediului

Obiective operaţionale: : Însuşirea unor noţiuni de bază privind procedura deevaluare şi autorizare a unor astfel de activităţi, auditul de mediu, şi proceduri specialede autorizare

58




§1. ASPECTE GENERALE

În conformitate cu lucr ările Conferinţelor de la Stockholm, Rio de Janeiro şiJohanesburg, realizate sub egida O.N.U., mediul uman a fost clasificat în: mediunatural, modificat şi amenajat; mediu construit şi mediu social. Ceea ce interesează dreptul mediul sunt numai primele două, adică mediul natural şi mediul construit, însensul în care planificând aşezările umane şi urbanizarea va trebui să se evite daunele provocate mediului natural, pentru a realiza o optimizare a activităţilor umane încontextul unui mediu sănătos.

Aspectele juridice ale urbanizării au însemnătate nu doar teoretică ci şi practică

în dreptul mediului, căci sistematizarea teritoriului, autorizarea executării construcţiilorse pot realiza numai cu luarea în considerare a prevederilor Legii protecţiei mediului şia legislaţiei speciale relativă la aceste activit ăţi.

Protecţia juridică a a şezărilor umane. Noţiunea de aşezare umană desemneaz ă:“orice localitate, fie ora ş , sat, comună , municipiu, metropole”. În cadrul aşezărilorumane pentru realizarea protecţiei mediului este necesar ca organele centrale şi localeale puterii executive să elaboreze şi să promoveze strategia na ţională de mediu îngeneral, inclusiv la nivel de recomandări pentru strategiile şi politica în domeniu, să realizeze planificarea de mediu corelată cu cea de amenajare a teritoriului şi deurbanism, să creeze cadrul organizatoric care s ă permit ă accesul la informa ţii şi participarea la deciziile privind mediul, inclusiv cu privire la planurile de dezvoltare a

teritoriului şi urbanism.

Aşezarea umană

Pentru realizarea acestor obiective, Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului,autoritatea centrală, acţionează prin intermediul organelor sale teritoriale şi anumeInspectoratele Teritoriale de Mediu (I.T.M.) judeţene.Factori de

decizie Pe lângă I.T.M., care ac ţionează la nivel jude ţean, un alt factor de decizie învederea protecţiei mediului îl reprezintă Consiliile locale, care au urm ătoarele atribuţii:să îmbun ătăţească microclimatul urban prin amenajarea şi întreţinerea izvoarelor şi aluciilor de apă din interiorul localit ăţilor şi din zonele limitrofe, să înfrumuse ţeze şi să protejeze în acelaşi timp peisajul local, să realizeze salubrizarea unit ăţii administrativteritoriale pe care o conduc, să optimizeze arhitectura şi densitatea de locuire, să întreţină spa ţiile verzi, parcurile, aliniamentele arborilor şi a perdelelor de protecţie

stradală, interzicerea folosirii de către anumite vehicule mari a unor str ăzi sau bulevarde, şi altele.

În acest domeniu Ministerul Lucr ărilor Publice şi Amenajării Teritoriului esteorganul administraţiei publice centrale de specialitate, care aplică strategia dezvolt ăriişi politica guvernului în domeniile amenajării teritoriului, urbanismului, lucr ărilor publice şi construcţiilor, cu respectarea autonomiei locale.

În acelaşi timp şi populaţia, precum şi persoanele juridice au anumite obligaţiiîn această sfer ă a protec ţiei mediului:

59



- să solicite autorit ăţilor pentru protecţia mediului un acord şi/sau autorizaţia demediu;

- să se supun ă ordinului de încetare temporar ă sau definitiv ă a activit ăţii;

- să informeze autorit ăţile competente şi populaţia în caz de eliminăriaccidentale de poluanţi în mediu sau de accident major;

- să adopte solu ţii adecvate pentru mediu la propunerea proiectelor sauactivităţilor noi, precum şi pentru modificare celor existente;- să nu degradeze mediul amenajat prin depozit ări necontrolate de deşeuri de

orice fel;- să contribuie la îmbun ătăţirea microclimatului urban prin diferite activităţi.


§2. REGLEMENTAREA ACTIVITĂŢILOR ECONOMICE ŞI SOCIALECU IMPACT ASUPRA MEDIULUI. PROCEDURA DE EVALUARE ŞI

AUTORIZARE A ACESTORA.

Evaluarea de mediu pentru anumite planuri şi programe. Înainte de începerea procedurii de autorizare obligatorie a activităţilor care produc impacturi negativeasupra mediului, pentru adoptarea unor planuri şi programe acolo unde legea prevedeexpres aceasta, este necesar ă evaluarea de mediu, procedur ă care are ca scop,integrarea obiectivelor şi cerinţelor de protecţie a mediului în pregătirea şi adoptareaanumitor planuri şi programe, luarea în considerare a raportului de mediu şi arezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informării asupradeciziei luate, conform legislaţiei în vigoare.

Evalurea demediu

Evaluarea de mediu constă în elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului şi a autorităţilor competente implicate în implementarea anumitor planuri şi programe, luarea în considerare a raportului de mediu şi a rezultatelor acestorconsultări în procesul decizional şi asigurarea informării asupra deciziei luate.

Raportul demediu

Evaluarea de mediu se realizează în urm ătoarele domenii: amenajareateritoriului şi urbanism, utilizarea terenurilor agricole şi silvice, piscicultura,transportul, energia, industria, gospodărirea deşeurilor, gospodărirea apelor,telecomunicaţiile şi turismul.

Ca urmare a efectuării evaluării de mediu şi a raportului ce rezultă în urmaacesteia, autorităţile competente emit un aviz de mediu care condiţionează aprobarea planurilor şi a programelor în domeniile în acre acestea sunt cerute.

Aceste autorităţi competente sunt de fapt autorităţile pentru protecţia mediuluila nivel central şi teritorial (de exemplu, Inspectoratul pentru Protecţia MediuluiDâmboviţa, I.T.M.).

Studiul de impact. Studiul de impact este un act preliminar, absolut necesar încadrul procedurii de autorizare. Plecând de la principiul precauţiei şi al acţiunii preventive, instituirea procedurii de autorizare şi obligativitatea efectuării unui studiuasupra consecinţelor acţiunilor umane asupra mediului şi a soluţiilor ce trebuieîntreprinse, constituie mijloacele juridice eficace pentru realizarea dezvoltării durabile.

Studiul deimpact.Etape

60



În cadrul studiului de impact, se porneşte de la evaluarea impactului asupramediului, ce reprezintă un proces prin care se identific ă efectele directe şi indirecte,sinergice, cumulative, principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţiioamenilor şi mediului.

Evaluarea impactului de mediu se realizează într-o faz ă preg ătitoare, şi anumeaceea a pregătirii documentaţiei, urmărindu-se iniţial impactul pe care respectivul

proiect îl are asupra oamenilor, florei, faunei, apei, solului, aerului, climei şi peisajului.În vederea realizării unui astfel de evaluări se parcurg trei etape:- încadrarea proiectului în procedura de evaluare a impactului asupra mediului;- definirea domeniului evaluării şi realizarea raportului privind studiul de

evaluare a mediului;- analiza calităţii raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului.În cadrul primei etape, evaluarea impactului se realiză prin unit ăţi specializate

care sunt atestate de către autoritatea publică central ă pentru protec ţia mediului.Legea prevede că autoritatea public ă central ă pentru protec ţia mediului poate

excepta de la evaluarea impactului anumite proiecte sau păr ţi ale acestora, în cazuriexcepţionale, cum ar fi asigurarea ordinii publice sau a siguranţei naţionale. În acestcaz, autoritatea publică care ini ţiază proiectul va trebui totu şi să aplice o alt ă metod ă deevaluare corespunzătoare şi să aduc ă la cuno ştinţa publicului atât informaţiile astfeldobândite, cât şi motivele care au dus la ceastă excep ţie.

În cea de-a doua etapă, de definire a domeniului de evaluare, autoritateacompetentă pentru protec ţia mediului pregăteşte şi transmite titularului de proiect unîndrumar referitor la problemele de mediu care trebuie tratate în evaluarea de impact şila gradul de extindere a acestora.

În fine cea de–a treia etapă, porneşte de la îndrumarul referitor la probleme demediu care au fost tratate în evaluarea de impact de către titularul proiectului, şi pe baza acestuia se efectuează studiul de evaluare a impactului, rezultatele sale fiind prezentate în raportul care se înaintează autorit ăţii competente pentru protejareamediului.

Autoritatea competentă pentru protec ţia mediului analizează calitatea raportuluila studiul de evaluare şi ia decizia de acceptare sau de refacere a acestui raport, şi după caz de emitere sau de respingere motivată a acordului de mediu.

În raport cu ter ţii dacă o pagub ă se produce ulterior datorit ă lucr ării şi constă înconsecinţe neprevăzute în evaluarea impactului asupra mediului raspunderea revinetitularului planului, proiectului respectiv.

Sub un alt aspect, şi respectând principiul legal al informării şi participării publicului la luarea deciziilor, orice solicitare de acord de mediu pentru proiectesupuse evaluării impactului asupra mediului se aduce la cunoştinţa publicului de cătreautorităţile competente pentru protecţia mediului, pentru ca acesta să-şi poată exprimaopinia înainte de adoptarea deciziei de emitere a acordului de mediu.

Studiul deimpact si

raportul de

mediu Rezultatele consultării publicului şi informaţiile obţinute se iau în considerareîn procedura de emitere a acordului de mediu.

Prin comparaţie cu alte studii tradiţionale, studiul de impact este un document previzional, urmărind să analizeze în mod anticipat ce efecte pot avea asupra mediului,în ansamblul său realizarea proiectului sau programului supus analizei. În acest sens, încadrul studiului de impact găsim scenarii şi strategii de acţiune. Tot de aici pleacă şinevoia de a realiza programe pe termen lung de studiere a impactului, cu deosebire încazul direcţiilor importante de dezvoltare a ştiinţei şi tehnologiei, cum ar fi: energia,informatica, biologia, genetica, etc.

61



Ce este studiul de impact? Vezi pag 61

Avizul, acordul şi autorizaţia de mediu.Avizul.Avizele de mediu indiferend de denumire , reprezintă ca natur ă juridic ă

avize conforme a caror solicitare şi ale căror prevederi sunt obligatorii pentruadoptarea ,emiterea documentelor cărora li se adreseaza şi faţă de care certific ă integrarea considerentelor privind protecşia mediului.Funcţia lor esenţială este aceeade a asigura receptarea exigenţelor ecologice în acte administrative , politico-juridicecare pot avea impact semnificativ asupra mediului dar al caror obiectiv principaldefinitoriu este de altă natur ă.

Avizul

După efectuarea evalu ărilor de mediu pentru anumite planuri şi programe,aprobarea acestora la orice nivel ierarhic este condiţionată de existen ţa avizului demediu.

Solicitarea şi obţinerea avizului de mediu sunt obligatorii în cazul în caretitularii de activităţi urmează s ă deruleze sau s ă fie supu şi unei proceduri de vânzare a pachetului majoritar de acţiuni, vânzare de active, fuziune, divizare, concesionare,dizolvare urmată de lichidare şi lichidare.

Există mai multe tipuri de avize, ce pot fi emise de autoritatea competent ă pentru protecţia mediului: avizul de mediu pentru planuri şi programe, avizul de mediu

pentru stabilirea obligaţiilor de mediu , avizul de mediu pentru produse de uzfitosanitar, avizul Natura 2000.

Avizul de mediu este valabil pe o perioadă de 2 ani, începând cu data emiteriiîn cazul în care nu intervin modificări ale condiţiilor în care a fost emis sau a folositscopului pentru care a fost emis.

Acordul de mediu. Este un alt document emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, realizat în urma analizei şi a acceptării raportului la studiul deevaluare a impactului asupra mediului.

Acordul de mediu este un act tehnico-juridic eliberat în scris, prin care sestabilesc condiţiile de realizare a proiectului din punct de vedere al protecţiei mediului,cu luarea în considerare a observaţiilor pertinente f ăcute de public pe tot parcursul

evaluării impactului asupra mediului.

Acordul

Solicitarea şi obţinerea acordului de mediu este obligatorie pentru proiecte publice sau private de investiţii noi şi modificarea substanţială a celor existente,inclusiv pentru proiectele de dezafectare, aferente activităţilor cu impact semnificativasupra mediului.

Pentru proiectele de activităţi care se supun evaluării impactului asupramediului autorităţile publice pentru protecţia mediului emit fie un acord de mediu fieun acord de mediu integrat.

62



Activităţile şi/sau instalaţiile cu impact asupra mediului, sunt încadrate, după criteriul impactului acestora asupra mediului, în trei categorii:

- activităţi cu impact nesemnificativ, pentru care nu se emite acord de mediu;- activităţi cu impact redus asupra mediului, pentru care se emit doar autorizaţii

de mediu;- activităţi şi/sau instalaţii cu impact semnificativ asupra mediului, pentru care

se emit acorduri de mediu, sau acorduri integrate de mediu.Autorităţile competente pentru protecţia mediului fac publică decizia de emiteresau e respingere a solicitării unui acord de mediu.

Autorizaţia de mediu. Pentru desf ăşurarea activităţilor existente, cât şi pentruînceperea unor activităţi noi pentru care s-a obţinut acordul de mediu, sunt necesaresolicitarea şi obţinerea autorizaţiei de mediu.

AutorizaţiaAutorizaţia de mediu se eliberează dup ă ob ţinerea celorlalte vize, acorduri,

autorizaţii ale autorităţilor competente, ea având caracter de sinteză.Acordul, avizul şi autorizaţia de mediu se eliberează numai dac ă proiectele,

respectiv programele pentru conformare privind activităţile existente prevăd eliminareaconsecinţelor negative asupra mediului, în raport cu prevederile aplicabile din normeletehnice şi reglementările în vigoare.

Ca urmare a emiterii autorizaţiei de mediu, titularul activităţii are obligaţia deinforma autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului cu privire la rezultateleautomonitorizării emisiilor de poluanţi reglementaţi, precum şi cu privire la accidentesau pericole de accidente. Aceste informaţii se trec într-un registru public naţional.

Registrul publicna ional

Autorităţile publice pentru protecţia mediului aplică proceduri diferen ţiate, pentru a emite un aviz, un acord sau o autorizaţie de mediu, în funcţie de impactulasupra mediului al proiectelor şi activităţilor supuse procedurii de autorizare.

Avizul, acordul şi autorizaţia de mediu sunt supuse revizuirii în cazul în careapar elemente noi, neluate în calcul la momentul emiterii lor.

Acordul şi autorizaţia de mediu se suspendă în cazul nerespect ării prevederilor pe care le cuprind sau ale programelor pentru conformare, după o soma ţie prealabilă,dându-se posibilitatea celor în cauză de ase putea conforma într-un anumit termen.Suspendarea se dispune pe o perioadă de maxim 6 luni, dup ă care activitatea va înceta,dacă între timp nu au fost îndeplinite condi ţiile din somaţie.

Revizuirea

Dispoziţiile de suspendare, precum şi cele de încetare a proiectului sauactivităţii sunt executorii.

Eliberarea, revizuirea sau suspendarea avizului, acordului ori a autorizaţiei demediu pot fi supuse analizei instanţelor de contencios administrativ, potrivit Legii nr.554/2004, legea contenciosului administrativ.

În ceea ce priveşte autorizaţia integrată de mediu ea trebuie s ă îndeplineasc ă toate condiţiile pentru asigurarea protecţiei aerului, apei şi solului şi pentru realizareaunui nivel ridicat de protecţie a mediului, în întregul său.

În ceea ce priveşte natura juridică a actelor analizate putem afirma c ă ele suntacte aministrative care pot fi atacte ,în caz de litigiu la instan ţele de contenciosadministrativ.

În legătur ă cu criteriile pentru eliberarea ei, autorit ăţile competente trebuie să ţină seama la stabilirea valorilor limit ă de emisie pentru anumi ţi poluanţi susceptibilide a fi evacuaţi de instalaţia respectivă, de cele mai bune tehnici disponibile, decaracteristicile tehnice ale instalaţiei, de amplasare sa geografică, de condiţiile localede mediu, precum şi de orice informaţii pertinente.

Criterii deeliberare

63



Periodic, autoritatea competentă pentru protec ţia mediului reexaminează şiactualizează dac ă este necesar, condi ţiile de emitere a autorizaţiei integrate de mediu.

Reexaminarea este obligatorie în toate situaţiile când:- poluarea cauzată de instala ţie necesită revizuirea valorilor limit ă de emisii

existente la autorizaţie sau necesită stabilirea de noi valori;Reexaminarea- schimbările substanţiale ale celor mai bune tehnici disponibile permit o

reducere semnificativă a emisiilor;- siguranţa exploatării şi desf ăşur ării activităţii face necesar ă recurgerea la altetehnici;

- prevederile unor reglementări legale o impun.Acordarea autorizaţiei integrate de mediu poate fi refuzată în cazul

neîndeplinirii condiţiilor legale cerute, refuzul urmând a fi motivat şi a se comunicatitularului în termen de 30 de zile de la depunerea documentaţiei.

Datorită importan ţei ei, anumite aspecte, cum ar fi: obligaţia de a cereeliberarea acordului şi/sau a autorizaţiei integrate de mediu pentru schimbarea moduluide exploatare a instalaţiei, nerespectarea condiţiilor prevăzute în cadrul autorizaţieiintegrate de mediu, neluarea măsurilor de prevenire eficientă a polu ării, suntconsiderate contravenţii, şi se sancţionează cu pedeapsa principal ă a amenzii, şi cu pedeapsa complementar ă a retragerii acordului şi/sau autorizaţiei de mediu precum şicu închiderea unităţii. Constatarea acestor contravenţii se realizează de c ătre personalulîmputernicit al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi de către ofiţeriişi subofiţerii de poliţie.

Care este diferenţa dintre avizul de mediu şi acordul de mediu? Vezi pag 56

Bilanţul de mediu. Bilanţul de mediu se realizează, fiind obligatoriu, atuncicând titularul unei activităţi urmăreşte să afle ce obliga ţii legale sau contractuale i seimpun şi costurile la care se ridică refacerea calit ăţii mediului în zona de impact aactivităţilor desf ăşurate pe un anumit amplasament.Bilanţul de

mediu Bilanţul de mediu reprezintă o lucrare elaborat ă de persoane fizice sau juridiceatestate conform legii, care conţine elementele analizei tehnice prin care se obţininformaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor negative cumulate, anterioare,

64



prezente şi viitoare, în scopul cuantificării impactului de mediu efectiv de pe unamplasament.

Bilanţul de mediu se mai cere în următoarele situaţii:- la modificarea sau încetarea activităţilor cu impact asupra mediului; şi la- schimbarea titularului unei activităţi, inclusiv prin proceduri de vânzări de

acţiuni, vânzări de active, fuziune, divizare, concesionare, dizolvare urmată de

lichidare şi lichidare, în condiţiile legii.În baza bilanţului de mediu şi a propunerii de program pentru conformare,autoritatea competentă pentru protec ţia mediului emite avizul de mediu.

Bilanţul de mediu poate fi:- de nivel 0 – şi cuprinde fişe de verificare;- de nivel I, constând din culegerea de date şi de documente f ăr ă prelevarea de

probe şi analize de laborator privind factorii de mediu;- de nivel II – constând în investigaţii amănunţite asupra factorilor de mediu,

inclusiv din prelevarea de probe de laborator şi analize fizice, chimice sau biologice.Aceste trei tipuri de bilanţuri se pot realiza fie consecutiv fie concomitent, ele

neexcluzându-se reciproc.În cazul în care bilanţul de mediu identifică un impact semnificativ, acesta va fi

completat cu un studiu de evaluare a riscului.Studiul deevaluare a

riscului

Obiectivul general al evaluării riscului este de a controla riscurile provenite dela un amplasament, prin identificarea agenţilor poluanţi sau a pericolelor celor maiimportante, prin identificarea resurselor şi receptorilor supuşi riscului, prinidentificarea mecanismelor prin care se realizează riscul, propunând totodat ă şimăsurile necesare reducerii factorilor de risc. Dintre toate evaluările cea maiimportantă este evaluarea s ănătăţii.

Elementele caracteristice ale riscului sunt integrate în evaluările de risc privind:riscul chimic, riscul carcinogen epidemiologic, al contaminării nucleare şi al apariţieifenomenelor naturale.

Evaluarea riscului implică identificarea pericolelor şi apoi aprecierea riscului pecare acestea îl prezintă prin examinarea probabilit ăţii şi consecinţelor (gravităţii) pagubelor care pot să apar ă din aceste pericole.

Ca rezultat al evaluării riscului este posibil să se identifice şi să se eviden ţiezeacele riscuri care nu se pot accepta.

Managementul riscului se refer ă la procesul de luare a deciziilor şi deimplementare a acestuia privitor la riscurile acceptabile sau tolerabile şi minimalizareasau modificarea acestora, ca parte a unui ciclu repetitiv. Dacă evaluarea riscului estesatisf ăcătoare, se va considera îndeplinită cerin ţa, pentru bilanţul de mediu. În cazcontrar, riscul este considerat inacceptabil de către autoritatea de mediu competentă şise va solicit remedierea lui.

§3. AUDITUL DE MEDIU.

Auditul de mediu.Scopul unui astfel de audit este acela de a ajuta la protejareamediului înconjur ător, prin controlul managerial al tehnicilor care îl implică şi de a permite estimarea măsurii în care aceste practici respectă politica ecologic ă aîntreprinderii.

Scopul audituluide mediu

În mod obligatoriu, auditul include toate obligaţiile prevăzute de lege.

65



Ca instrument managerial un astfel de audit îşi propune să stabileasc ă dac ă tehnologiile, utilajele şi conducerea unei unităţi industriale funcţionează corect din punct de vedere al protecţiei mediului. Un astfel de audit va verifica respectareanormelor legale în domeniu, cum este posibilă reducerea riscurilor legate denerespectarea normelor legale, şi altele.

În principal auditul de mediu trebuie să analizeze urm ătoarele chestiuni:

- un mediu înconjur ător raportat la tehnologii;- siguranţa în exploatare a utilajelor şi normele de protecţie a muncii;- medicina muncii;- calitatea produselor şi a echipamentelor de protecţie, etc.Etapele de desf ăşurare ale auditului sunt următoarele:- activitatea de pre-audit în care se stabileşte unitatea sau secţia aleasă pentru

desf ăşurarea auditului, formarea echipei de audit, stabilirea planului de audit obţinereaunor informaţii de bază;

Etapeleauditului

- activitatea de teren care presupune cunoaşterea unităţii vizate, analizamecanismelor de control, acumularea de informaţii, evaluări, discutarea concluziilor cu personalul unităţii;

- activitatea de post-audit – stabilirea concluziilor, a raportului şi a planului deacţiune, implementarea planului de acţiune în unitate şi urmărirea realizării lui.

De altfel, aceste etape sunt specifice oricărui audit, indiferent de domeniul încare se realizează.

În final auditul este conceput pentru a oferi firmei sau institu ţiei unde esterealizat câteva repere pentru ceea ce mai este de îmbunătăţit în domeniul mediului,reduce posibilitatea aplicării unor sancţiuni, reduce riscurile producerii unor accidente, permite o fundamentare a programelor de îmbunătăţire a activităţii, furnizează baze dedate utile.

§4. PROCEDURI SPECIALE DE AUTORIZARE.

În cadrul acestei secţiuni ne vom ocupa de procedurile speciale de autorizare întrei situaţii: în domeniul gospodăririi apelor, în domeniul minier şi în cazul proceduriide autorizare a comercianţilor.

În primul caz, acela al gospodăririi apelor, Legea apelor nr. 107/1996 prevedeobligativitatea obţinerii în faza de proiectare, a avizului de gospodărire a apelor, carereglementează atât regimul lucr ărilor care se construiesc pe ape sau în legătur ă cuapele, cât şi activităţile social-economice cu efecte potenţial negative asupracomponentei hidraulice a mediului.

Avizul degospodărire al

apelor

Avizul de gospodărire a apelor reprezintă actul care condi ţionează din punct devedere tehnic şi juridic:

- finanţarea de la bugetul de stat şi bugetele locale, precum şi execuţiaobiectivelor noi de investiţii ce urmează s ă fie construite pe ape sau în leg ătur ă cuapele de suprafaţă, subterane, inclusiv construcţiile şi instalaţiile care se execută pelitoralul Mării Negre, faleză, plajă şi fundul apelor maritime interioare şi al măriiteritoriale;

- dezvoltarea, modernizarea sau retehnologizarea unor procese tehnologice saua unor instalaţii;

66



- realizarea de lucr ări de interes public ce se construiesc pe ape sau în legătur ă cu apele, a căror execuţie va conduce la restrângerea sau la sistarea unor activităţiexistente.

În situaţii de urgenţă care necesit ă ac ţiuni imediate pentru siguranţa naţională şiîn condiţiile în care circumstanţele nu permit o analiză detaliat ă a solicit ării avizului, se poate emite un aviz de gospodărire a apelor pentru situaţie excepţională.

Pentru lucr ările la care nu este necesar avizul de gospodărire a apelorinvestitorul are obligaţia de a notifica Administraţiei Naţionale “Apele Române”începerea execuţiei, fiind obligatorie respectarea acestei proceduri.

Avizul de gospodărire a apelor se solicită de c ătre beneficiarul sau titularul deinvestiţie, în faza de proiectare a studiului de fezabilitate, pe baza unei documentaţiitehnice, elaborate conform legii (Capitolul II din Normativul documentaţiilor tehnice,aprobat prin Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 277/1997).

Refuzul de emitere a avizului poate fi contestat pe calea contenciosuluiadministrativ.

Avizul de gospodărire a apelor poate fi modificat la solicitarea titularului deinvestiţie dacă:

- până la finalizarea proiect ării s-au modificat soluţiile tehnologice ori parametrii de funcţionare;

- există necesitatea corel ării cu noi tehnologii depoluante;- se impune înlăturarea efectelor negative asupra apelor ca urmare a modificării

parametrilor hidrologici.În caz de renunţare la execuţia lucr ărilor care au f ăcut obiectul unui aviz de

gospodărire a apelor, beneficiarul investiţiei solicită retragerea acestuia.Avizul poate fi reînnoit numai dacă se respect ă integral prevederile

documentaţiei pentru care s-a emis avizul iniţial. Solicitarea de reînnoire trebuie f ăcută cu cel puţin 3 luni înainte de data expir ării acestuia.

Autorităţile teritoriale pentru protecţia mediului emit avizul de gospodărire aapelor pe baza referatului tehnic de specialitate realizat de Administraţia Naţională “Apele Române”.

Autorizaţia de gospodărire a apelor reprezintă actul ce condi ţionează din punctde vedere tehnic şi juridic, funcţionarea sau exploatarea obiectivelor noi, construite peape sau în legătur ă cu apele de suprafa ţă, subterane, cu zona costier ă, faleza, litoralul şicu plaja mării, cu apele maritime interioare, marea teritorială, zona economică exclusivă şi cu platoul continental, precum şi funcţionarea şi exploatarea în continuarea celor existente (art. 38 din Ordinul m.a.p.m. nr. 699/1999).

Autorizaţia degospodărire a

apelor

Prin abţinerea autorizaţiei de gospodărire a apelor, utilizatorul de apă dobândeşte după caz:

- dreptul de folosinţă a apelor de suprafa ţă;- dreptul de evacuare în receptorii naturali – adică cursuri de ap ă, lacuri, Marea

Neagr ă, etc.- dreptul de funcţionare sau de exploatare a lucr ărilor, construcţiilor şi

instalaţiilor executate pe ape;- dreptul de folosinţă a albiilor minore şi în alte scopuri decât pentru recreere şi

plimbare;- dreptul de exploatare a nisipurilor şi pietrişurilor prin exploatări organizate

sau în limita cantităţii maxime de 500 m3.

67



În perioadele de secetă când se aplic ă restric ţii, prevederile autorizaţiei degospodărire se subordonează planurilor de restric ţie pe toată durata de aplicare aacestora.

Autorizaţia se solicită de c ătre beneficiarul obiectivului de investiţie şi se emitede aceleaşi organe care dau şi avizul.

Autorizaţia de gospodărire a apelor se eliberează pe o perioad ă diferit ă, în

funcţie de natura lucr ărilor.Autorizaţia poate fi modificată sau retras ă în urm ătoarele situaţii:- la nerespectarea prevederilor programelor de etapizare sau a condiţiilor

prevăzute în cuprinsul ei, din vina titularului;- nerespectarea sistematică a regulamentului de exploatare;- pentru prevenirea sau asigurarea combaterii efectelor inundaţiilor;- în cazul poluării sistematice a resurselor de apă;- la modificarea parametrilor de capăt autorizaţi în legătur ă cu prelevarea şi

evacuarea apelor;- în vederea asigur ării în mod echitabil şi eficient a cerinţelor de apă nou-

apărute.În cea de-a doua situaţie, şi anume în domeniul minier, Legea minelor nr.

61/1998 menţionează c ă exploatarea minier ă se realizeaz ă pe baza unei licen ţeexclusive care se acordă pentru toate resursele minerale dintr-un perimetru deexploatare, titularului licenţei, la solicitarea acestuia în baza unei cereri însoţită deurmătoarea documentaţie:

Procedura îndomeniul minier

- studiul de fezabilitate care să asigure valorificarea resurselor minerale şi protecţia zăcământului;

- studiul de impact asupra mediului;- planul de dezvoltare a exploatării;- planul de refacere a mediului.Obţinerea acordului şi autorizaţiei de mediu este obligatorie pentru desf ăşurarea

activităţii de exploatare minier ă.Legea prevede, printre situaţiile de retragere a licenţei şi pe aceea când, prin

modul de executare a activităţilor miniere se periclitează posibilitatea de exploatare azăcămintelor viitoare sau atunci când i s-au retras acordul şi/sau autorizaţia privind protecţia mediului şi/sau protecţia muncii.

În cazul renunţării la licenţă, titularul trebuie să îndeplineasc ă cumulativ,următoarele condiţii: să pun ă la dispozi ţia autorităţii competente documentaţia privindactivitatea desf ăşurată pân ă la data notific ării renunţării, a rezultatelor acesteia, precumşi suma reprezentând contravaloarea lucr ărilor prevăzute în planul de refacere amediului şi neexecutate.

Autoritatea competentă verific ă îndeplinirea cumulativ ă a acestor condi ţii întermen de 60 de zile de la data notificării renunţării.

În caz de refuz al autorităţii competente, titularul poate cere instanţei de arbitrajsau judecătoreşti constatarea îndeplinirii condiţiilor anulării unilaterale a licenţei.

O altă procedur ă special ă a fost instituit ă pentru înregistrarea şi autorizareacomercianţilor, în scopul simplificării formalităţilor administrative (prin O.U.G. nr.76/2001).

Inregistrarea siautorizarea

comercianţilor

Reglementarea se refer ă la eliberarea certificatului de înregistrare acomerciantului, certificat care cuprinde, în anexă urm ătoarele avize:

- avizul şi/sau autorizaţia pentru prevenirea şi stingerea incendiilor eliberat de brigăzile de pompieri;

68



- avizul şi/sau autorizaţia sanitar ă emise de direc ţiile de sănătate publică teritoriale;

- autorizaţia sanitar veterinar ă, emisă de direc ţiile sanitare veterinare teritoriale;- acordul şi/sau autorizaţia de mediu, emise de autorităţile teritoriale pentru

protecţia mediului;- autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al protecţiei muncii emisă de

inspectoratul de stat teritorial pentru protecţia muncii.Consider ăm că aceast ă reglementare ridic ă unele dificult ăţi, nefiind înconcordanţă cu legisla ţia de mediu, deoarece acordul şi autorizaţia de mediu seeliberează ulterior înregistr ării, după o procedur ă special ă, care nu este condiţionată devreun termen. Prin urmare, aceste documente nu pot fi anexate la certificatul deînregistrare a comerciantului, aşa cum acesta este eliberat conform O.U.G. nr. 76/2001,adică în termen de 20 de zile.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ









II. Acte normative

1. Legea nr. 107/1996, modificată şi completată prin Legea nr. 310/2004,Legea apelor.

2. Legea nr. 61/1998, Legea minelor.

3. O.U.G. nr. 76/2001, privind înregistrarea şi autorizarea comercianţilor.

4. O.U.G. nr. 195/2005, astfel cum a fost modificat ă şi aprobată prin Legeanr. 265/2006, Legea mediului.

69



MODULUL IV

REGIMUL JURIDICAL PRODUSELOR, SUBSTANŢELOR TOXICE ŞI

AL DEŞEURILOR

1. Cuprins2. Obiectiv general3. Obiective operaţionale4. Dezvoltarea temei5. Bibliografie selectivă

Cuprins:

U.I. 9: regimul juridic al produselor, substanţelor toxice şi alpreparatelor chimice periculoase

2 ore

U.I. 10: regimul juridic al deşeurilor

1 or ă

U.I. 11 : regimul juridic al activităţilor nucleare

2 ore

Obiectiv general: Dobândirea de cuno ştinţe în ceea ce priveşte regimul juridic

al substanţelor toxice şi chimice periculoase, al deşeurilor, în general, precum şi aldeşeurilor periculoase, reciclabile şi nucleare.

Obiective operaţionale: Însuşirea unor noţiuni de bază privind modul deutilizare, manipulare şi import al deşeurilor şi substanţelor toxice, precum şiautorizarea activităţilor nucleare.

70




§1. REGIMUL JURIDIC AL PRODUSELOR, SUBSTANŢELOR TOXICE ŞIAL PREPARATELOR CHIMICE PERICULOASE.

Regimul juridic al produselor şi substanţelor toxice şi al substanţelor şi preparatelor chimice periculoase este reglementat prin o serie de acte normative, printre care cele mai importante sunt: Capitolul III din cadrul O.U.G. nr. 195/2005astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 265/2006, capitol ce reglementeaz ă regimulsubstanţelor şi preparatelor periculoase, Decretul nr. 466/1979 privind regimul produselor şi substanţelor toxice, O.U.G. nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetareaşi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, modificată prin Legeanr. 451/2001, în aplicarea căreia au fost emise două hot ărâri de guvern ce cuprindnorme metodologice şi anume H.G. nr. 490/2002 şi H.G. nr. 92/2003 şi H.G. nr.

707/2002 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Substanţe şi Preparate ChimicePericuloase, H.G. nr. 95/2003 privind controlul activităţilor care prezintă pericole deaccidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase.

Legea mediului nu defineşte în prezent noţiunea de substanţe toxice, ci doar peaceea de substanţe şi preparate periculoase, asupra cărora ne vom opri când vomaborda substanţele şi preparatele chimice.

Regimul juridic al produselor şi substanţele toxice. Activităţile de producere,deţinere şi circulaţiei a produselor şi substanţelor toxice sunt supuse unui regim specialde gestionare, deoarece ele pot da naştere oricând unor accidente grave, fiindgeneratoare de riscuri şi pericole.

Substanţele şi produsele toxice

Lista substanţelor toxice şi a plantelor ce conţin substanţe toxice se stabileşte de

Ministerul Sănătăţii şi Familiei cu acordul autorităţilor publice centrale pentru protecţia mediului.Activităţile ce pot fi desf ăşurate de către agenţii economici în legătur ă cu

substanţele toxice sunt cele din domeniul medical şi farmaceutic, din domeniul sanitar-veterinar, industrial, agricol, silvic, în învăţământ şi cercetare ştiinţifică şi chiar încomer ţ.

Toate aceste activităţi se desf ăşoar ă în baza autoriza ţiei de funcţionare, precumşi a acordului şi/sau autorizaţiei integrate de mediu. În ceea ce priveşte activitatea decultivare a plantelor ce conţin substanţe toxice ea se eliberează de autoritatea public ă centrală pentru s ănătate, la cererea unităţilor din subordinea Ministerului Agriculturii,Alimentaţiei şi Pădurilor, în calitate de principal beneficiar al culturilor şi florei

spontane. Autorizaţia poate fi retrasă dac ă se consider ă c ă agentul economic nu maiîndeplineşte condiţiile de la momentul autorizării.

Modul deautorizare

Agenţii economici autorizaţi sunt obligaţi să se înregistreze în termen de 10 zilede la eliberarea autorizaţiei la poliţia judeţeană, respectiv ce a Municipiului Bucureşti, pe raza căruia îşi au sediul.

În vederea obţinerii acordului şi/sau autorizaţiei integrate de mediu solicitantultrebuie să prezinte fi şa tehnică de securitate, precum şi alte informaţii consideratenecesare de autoritatea publică pentru protec ţia mediului.

71



Încetarea activităţii agentului economic impune depunerea autorizaţiei laorganele care au eliberate, precum şi încunoştinţarea organelor de poliţie în termen de30 de zile. De asemenea, există obliga ţia ca acesta să predea cantitatea de substan ţetoxine r ămase şi nefolosite în stoc chiar la momentul încetării activităţii.

Potrivit legii mediului, persoanele fizice şi juridice care gestionează substan ţe şi preparate chimice periculoase au obligaţia de a respecta regimul special de

reglementare şi gestionare a acestor produse, de a ţine o evidenţă strict ă a acestorsubstanţe, inclusiv a recipientelor şi ambalajelor acestora, de a furniza datele şiinformaţiile necesare solicitate de autorităţile competente, de a elimina în siguranţă pentru mediu şi populaţie aceste substanţe care prin prelucrare au devenit deşeuri, de aidentifica şi preveni riscurile pe care aceste substanţe le au pentru populaţie şi mediu.

În ceea ce priveşte depozitarea produselor şi substanţelor toxice acestea se faceîn afara localităţilor, în spaţii special destinate acestei activităţi. Eliberarea unor astfelde produse sau substanţe se face de către agentul economic doar în baza unei cereriscrise şi prin emiterea unei facturi distincte, separat de alte produse. Atunci când astfelde substanţe sau produse devin improprii fie datorită depozit ării îndelungate fiedatorită progresului ştiinţei ele se vor casa, luându-se în acelaşi timp măsurile necesare pentru asigurarea securităţii.

Substanţele şi preparatele chimice periculoase. Această no ţiune este definită decătre art. 2 alin. 1 pct. 66-67 din O.U.G. nr. 195/2005 astfel cum a fost modificată prinLegea nr. 265/2006. Pentru a uşura înţelegerea, vom defini mai întâi noţiunea desubstanţă, aşa cum este ea prezentată de legea mediului. Prin substan ţă se în ţelege:“elementul chimic şi compu şii acestuia, în în ţ elesul reglement ărilor legale în vigoare,cu excep ţ ia substan ţ elor radioactive şi a organismelor modificate genetic”, în timp ce prin noţiunea de substanţă periculoas ă se în ţelege: “orice substan ţă clasificat ă ca periculoasă de legisla ţ ia specifică în vigoare din domeniul chimicalelor ”. Prin urmare,noţiunea de substanţe periculoase acoper ă acele substan ţe chimice ce au proprietăţinocive pentru mediu şi populaţie, f ăr ă a fi incluse aici, deoarece au un regim propriu dereglementare, substanţele radioactive şi cele modificate genetic.

Substanţele şi preparatele periculoase

Producerea, prelucrarea şi folosirea, inclusiv comercializarea substanţelor şi preparatelor chimice se face ţinându-se cont de următoarele principii:

- principiul asigur ării unui nivel de protecţie adecvat pentru om şi mediu;- principiul liberei circulaţii a bunurilor;- principiul progresului tehnic.Din categoria substanţelor şi preparatelor chimice periculoase fac parte

materialele explozive, oxidante, cele extrem de inflamabile, substanţele toxice şi foartetoxice, cele nocive, corosive, iritante, sensibilizante, cancerigene, etc.

La baza clasificării lor în această grup ă de substan ţe stau proprietăţile lor, întimp ce la baza clasificării preparatelor din această categorie st ă gradul de pericol şinatura specifică a riscurilor pe care le implic ă.

În vederea realizării unei bune protecţii pentru sănătatea oamenilor şi pentrumediu înainte de livrare, orice producător, importator sau distribuitor este obligat să trimită destinatarului fi şa tehnică de securitate, care va con ţine toate informaţiile realedisponibile, necesare asigur ării protecţiei oamenilor şi a mediului.

Fişa tehnică desecuritate

Producătorii şi importatorii sunt obligaţi:- să efectueze test ări ale proprietăţilor substanţelor şi preparatelor chimice;- să clasifice, s ă eticheteze şi să ambaleze aceste substan ţe conform

prevederilor legale;

72



- să elaboreze fi şe tehnice de securitate pe care să le trimit ă gratuitdestinatarului el mai târziu la momentul livr ării;

- să furnizeze Agen ţiei Naţionale pentru Substanţe şi Preparate ChimicePericuloase toate informaţiile despre proprietăţile substanţelor care pot pune în pericolsănătatea sau mediul.

Prevederi legale privind desf ăşurarea unor activităţilor cu substanţe şi preparate periculoase. La acest subcapitol ne vom referi la reglementarea aceloractivităţi desf ăşurate cu astfel de substanţe şi preparate chimice care prezintă pericolede accidente majore, în scopul prevenirii lor şi a limitării consecinţelor unor astfel deaccidente în cazul în care ele totuşi s-au produs.

Prevederi legaleîn domeniu

O astfel de reglementare legală o g ăsim în H.G. nr. 95/2003 privind controlulactivităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substan ţe periculoase.

În scopul prevenirii şi limitării consecinţelor producerii de accidente majore încare sunt implicate substanţe şi preparate periculoase, titularul activităţii va prezenta odată cu documenta ţiile legale pentru abţinerea acordului, autorizaţiei de mediu sauavizului de protecţie civilă, autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului şi pentru protecţie civilă o notificare care va cuprinde informa ţii privind: identificareasubstanţelor periculoase, modul de stocare, cantitatea şi starea fizică a acestora,activitatea desf ăşurată, elementele ce ar putea genera pericole şi accidente majore.

Notificare

Dacă dup ă transmiterea notific ări apar modificări importante, cum a fi creştereasemnificată a cantit ăţii de substanţe periculoase, modificări în procesele de fabricaresau prelucrare, închiderea definitivă sa temporar ă a instala ţiei, atunci titularulactivităţii are obligaţia dea încunoştinţa autoritatea publică teritorial ă pentru protec ţiamediului şi pentru protecţie civilă.

Titularul unei astfel de activităţi are, de asemenea, obligaţia de a realiza o politică de prevenire de prevenire a accidentelor majore, în baza c ăreia elaborează unraport de securitate, care este transmis şi autorităţilor publice pentru protecţia mediuluiodată cu solicitarea autoriza ţiei.

Politica de prevenire

În termen de 30 de zile de la primirea raportului de securitate, autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului şi cele pentru protecţie civilă au obliga ţiade a comunica titularului activităţii concluziile analizei efectuate asupra raportului desecuritate, putând solicita informaţii suplimentare

Raportul de securitate se revizuieşte şi se actualizează cel pu ţin o dată la 5 anisau la iniţiativa titularului activităţii ori la cererea autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului sau pentru protecţia civilă. Raportul se pune la dispoziţia publiculuide către titularul activităţii.

Autorităţile publice din domeniul protecţiei mediului precum şi cele din cadrul protecţiei civile pot interzice utilizarea sau punerea în funcţiune a oricărui obiectiv ,instalaţia sau unitate dacă titularul activit ăţii nu a înaintat în termenele legalenotificarea, raportul de securitate, planul de urgenţă intern ă şi externă, precum şi oricealte informaţii necesare.

Pentru toate obiectivele pentru care se elaborează raportul de securitate,titularul activităţii are obligaţia de a elabora un plan de urgenţă intern ă care cuprindemăsuri ce trebuie aplicate în interiorul obiectului, în timp ce pentru măsurile ce trebuieluate în afara obiectivului se realizează un plan de urgen ţă extern ă de c ătre autorităţileteritoriale pentru protecţie civilă.

Planuri deurgenţă

73



Deşeurile pot fi naturale, şi anume cele care rezultă din procesele biologice şiindustriale-tehnologice, cele care rezultă în urma diferitelor activit ăţi umane. Uneledintre ele pot fi refolosite, ca materii prime secundare, în timp ce altele nu pot fi decâtneutralizate sau distruse, nemaiputând fi folosite.

În ceea ce priveşte noţiunea de deşeuri periculoase, ea este definită, potrivit art.2 alin. 1 pct. 21 din legea mediului ca fiind “de şeurile încadrate generic, conform

legisla ţ iei specifice privind regimul de şeurilor, în aceste tipuri sau categorii de de şeuri şi care au cel pu ţ in un constituent sau o proprietate care face ca acestea să fie periculoase”.

O altă defini ţie, dar având un înţeles apropriat, găsim definită no ţiunea desubstanţă nociv ă, în Convenţia de la Bucureşti privind protecţia Mării Negre împotriva poluării din 1992, ca fiind: “orice substan ţă periculoasă , otr ăvitoare sauun alt tip de substan ţă care introdusă în mediul marin, datorit ă toxicit ăţ ii ei şi/saucaracteristicilor bioacumulatoare, ar cauza poluarea sau ar afecta negativ proceselebiologice”.

Deşeurile periculoase provin numai din activităţi antropice şi odată introdusesau menţinute în mediu au un efect nociv asupra acestuia, asupra oamenilor, plantelorşi animalelor şi a bunurilor materiale.

Convenţia de la Basel in 1989 privind transportul peste frontier ă a de şeurilor periculoase şi a eliminării acestora consider ă ca fiind de şeuri periculoase urmând a fisupuse controlului, următoarele tipuri de deşeuri: cele de natur ă chimic ă, cele provenite din spitale, din producţia farmaceutică, deşeuri petroliere, deşeurile de natur ă explozivă, şi altele.

Managementul ecologic al deşeurilor. Managementul ecologic al deşeurilorcuprinde acele activităţi de gospodărirea deşeurilor, activităţi menite să asigure protecţia sănătăţii umane şi a mediului înconjur ător, precum şi elaborarea şi a aplicareaunor norme juridice adecvate privind producerea, colectarea, transportul, prelucrarea,neutralizarea, reciclarea, comercializarea, depozitarea, incinerarea şi alte activităţi careau ca obiect deşeurile.

Managementulecologic al

deşeurilor

Cad sub incidenţa prevederilor O.U.G. nr. 78/2000, activităţile de gestionare adeşeurilor, în condiţii de protecţie a sănătăţii populaţiei şi a mediului, care se refer ă la:deşeurile menajere, deşeurile de producţie, deşeurile de construcţie şi demolări,deşeurile periculoase.

La baza gestionării deşeurilor, de orice fel stau, potrivit legii, următoarele principii:

- principiul utilizării acelor activităţi de gestionare a deşeurilor care nu aduc prejudicii sănătăţii oamenilor şi mediului;

- principiul “poluatorul plăteşte”- principiul responsabilităţii producătorului;- principiul utilizării celor mai bune tehnici la costuri reduse;- principiul proximităţii;- principiul nediscriminării, consimţământului şi permisiunii transportului de

deşeuri periculoase numai în acele ţări are dispun de tehnologii adecvate de eliminare.Autorităţile competente stabilesc norme, standarde şi reguli pentru a acoperi

următoarele situaţii:- prevenirea gener ării deşeurilor şi a afectelor nocive ale acestora prin

dezvoltarea de tehnologii curate, proiectate astfel încât să nu mai contribuie la

75



creşterea riscului de poluare şi care să permit ă, totodată, eliminarea sau neutralizareasubstanţelor periculoase;

- valorificarea deşeurilor prin reciclare, reutilizare sau prin orice alt proces carevizează ob ţinerea de materii prime secundare sau utilizarea unor categorii de deşeuri casurse de energie.

Pentru dimensionarea impactului negativ al deşeurilor asupra mediului şi

sănătăţii, autoritatea publică central ă pentru protec ţia mediului elaborează Planul degestionare a deşeurilor.Planul degestionare

Acest plan conţine următoarele aspecte:- informaţii referitoare la tipurile, cantităţile şi originea deşeurilor care urmează

să fie valorificate sau eliminate;- măsuri specifice pentru categorii speciale de deşeuri;- zone şi instalaţii de valorificare sau eliminare a deşeurilor;- persoanele fizice sau juridice autorizate să desf ăşoare activităţi de gestionare a

deşeurilor;- costurile estimate ale operaţiunilor de valorificare şi eliminare;- măsuri pentru încurajarea colectării, valorificării şi tratării deşeurilor.Planul naţional de gestionare a deşeurilor se întocmeşte pe baza planurilor

judeţene elaborate de autorităţile teritoriale pentru protecţia mediului şi se revizuieşte periodic.

Autorizarea activităţilor legate de deşeuri. Obţinerea autorizaţiei integrate demediu este necesar ă în cazul instala ţiilor pentru depozitarea sau recuperarea deşeurilor periculoase, cu o capacitate mai mare de 10 t/zi, pentru instalaţiile de incinerare adeşeurilor municipale ce au o capacitate mai mare de 3t/zi, instalaţiile pentrudepozitarea deşeurilor nepericuloase, cu o capacitate mai mare de 50t/zi, precum şidepozitele controlate de deşeuri, care primesc mai mult de 10t/zi sau cu o capacitatetotală mai mare de 25t, cu excep ţia depozitelor controlate de deşeuri inerte.

Autorizatiaintegrată degestionare adeşeurilor

Pentru toate celelalte activităţi care privesc administrarea şi gestionareadeşeurilor se eliberează autoriza ţia de mediu.

Autorizaţia pentru activităţile care implică colectarea de şeurilor, depozitarea şitratarea lor se eliberează de c ătre:

- autorităţile teritoriale de protecţie a mediului, pentru deşeuri menajere, deşeuride producţie şi deşeuri periculoase;

- autoritatea publică central ă pentru protec ţia mediului în cazul deşeurilormenajere, de producţie şi periculoase dacă activit ăţile ce le generează se desf ăşoar ă peun teritoriu mai mare decât un judeţ;

- consiliile locale în a căror rază teritorial ă se desf ăşoar ă activitatea pentrudeşeurile de construcţie şi demolări.

Acordul integrat de mediu pentru realizarea de noi investiţii şi/sau modificareacelor existente, pentru selectarea şi amenajarea unor noi amplasamente, construireainstalaţiilor şi aplicarea tehnologiilor se emite de către autoritatea publică central ă saude către autorităţile teritoriale pentru protecţia mediului.

Acordul integratde mediu

Sunt exceptate de la cerinţa autorizării:- unităţile care asigur ă eliminarea propriilor de şeuri la locurile de producere

f ăr ă s ă afecteze s ănătatea populaţiei sau calitatea mediului;- unităţile care valorifică integral de şeurile f ăr ă s ă afecteze s ănătatea populaţiei

ori calitatea mediului;

76



- unităţile care asigur ă cu titlul profesional, colectarea sau transportuldeşeurilor, precum şi cele care intermediază eliminarea sau valorificarea de şeurilor pentru ter ţi, cu condiţia să nu fie vorba de de şeuri periculoase.

Sunt supuse, de asemenea, procedurii de autorizare specifice, activităţile cu privire la depozitarea şi incinerare deşeurilor.

Operatorul unui depozit care solicită un acord de mediu pentru un depozit de

deşeuri, trebuie să fac ă dovada unei garan ţii bancare de bună execu ţie.Costurile aferente activităţilor de colectare, transport, depozitare, valorificaresau eliminare a deşeurilor se suportă fie de de ţinătorul deşeurilor care le încredinţează unei unităţi specializate, fie de deţinătorul anterior al deşeurilor sau producătorul de produse care generează de şeuri.

În cazul în care generatorii de deşeuri nu sunt cunoscuţi, cheltuielile legate decur ăţarea şi refacerea mediului cad în sarcina persoanelor care sunt identificate caactuali deţinători.

Dacă cel care genereaz ă de şeuri nu poate fi identificat, persoanele fizice şi juridice ale căror proprietăţi sunt afectate pot primi sprijin financiar din parteaautorităţilor locale, iar în cazul în care sunt implicate deşeuri periculoase, din parteaFondului pentru mediu.

Administrarea şi gestionarea deşeurilor. În cadrul acestor două activit ăţi se auîn vedere utilizarea proceselor şi metodelor care nu pun în pericol sănătatea populaţieişi a mediului, autorităţile competente autorizând şi controlând valorificarea şieliminarea deşeurilor în astfel de condiţii, încât să nu prezinte riscuri pentru s ănătatea populaţiei şi pentru factorii de mediu sau pentru faună şi vegetaţie, să nu produc ă poluare fonică sau miros nepl ăcut, să nu afecteze peisajele sau zonele protejate.

Administrarea şigestionareadeşeurilor

Amplasamentele destinate amenajărilor pentru gestionarea deşeurilor suntstabilite conform planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism şi dispoziţiilorcuprinse în legile funciare şi Codul silvic.

Condiţiile generale pentru stabilirea amplasamentelor, amenajarea acestora,funcţionarea instalaţiilor pentru tratarea şi eliminarea deşeurilor se stabilesc prinhotărâre de Guvern.

Dacă este necesar ca activit ăţile de tratare şi eliminare a deşeurilor de pe unamplasament să fie întrerupte, operatorul activit ăţii are obligaţia de a prezentaautorităţilor pentru protecţia mediului o evaluare a impactului activităţii asupramediului şi de a întocmi un plan de închidere şi urmărire post închidere aamplasamentului, în scopul reconstrucţiei ecologice a zonei.

Pentru a putea preveni efectele nocive ale deşeurilor asupra mediului şi asuprasănătăţii oamenilor au fost stabilite o serie de reglementări în domeniul depozitării şiinciner ării deşeurilor.

O reglementare importantă în domeniu o reprezint ă H.G. nr. 162/2002, carecalifică depozitele, în func ţie de natura deşeurilor în: depozite periculoase,nepericuloase şi inerte.

Autoritatea centrală pentru protec ţia mediului are obligaţia să elaborezestrategia naţională privind reducerea cantit ăţii de deşeuri biodegradabile depozitate,care este parte integrantă din strategia na ţională privind gestionarea de şeurilor.Strategia naţională privind reducerea cantit ăţii de deşeuri biodegradabile cuprindemăsuri referitoare la colectarea selectivă, reciclarea, compostarea, producerea de biogaz şi/sau recuperarea materialelor şi energiei.

Strategianaţională îndomeniulgestionăriideşeurilor

77



Operatorul este obligat să instituie un sistem de automonitorizare a depozituluide deşeuri şi să suporte costurile acestuia. Procedurile de control şi monitorizare înfaza de exploatare a unui depozit cuprind: automonitorizarea tehnologică şiautomonitorizarea calităţii factorilor de mediu.

Un depozitul sau o parte din acesta pot fi închise dacă:- a atins perioada maximă de func ţionare prevăzută în autoriza ţia de mediu;

- la cererea operatorului depozitului;- prin decizia motivată a autorit ăţii teritoriale pentru protecţia mediului.Operatorul depozitului este responsabil de întreţinerea, supravegherea,

monitorizarea şi controlul post închidere al depozitului, conform autorizaţiei de mediu, perioada de urmărire post închidere fiind de minim 30 de ani.

Reguli speciale sunt prevăzute pentru gestionarea deşeurilor periculoase, pentrucare se întocmeşte o listă pe categorii şi tipuri generice, listă ce este aprobat ă prinhotărâre de Guvern.

În termen de 90 de zile de la aprobarea listei, autorităţile competente adoptă norme corespunzătoare pentru ambalarea şi etichetarea deşeurilor periculoase, încursul colectării, transportului şi depozitării temporare, conform normelorinternaţionale în vigoare.

Deşeurile periculoase se identifică şi se înregistrează la fiecare loc de producere, de descărcare sau de depozitare.

Este interzis amestecul diferitelor categorii d deşeuri periculoase, precum şi aldeşeurilor periculoase cu deşeuri nepericuloase.

În scopul stimulării investiţiilor în domeniul gestionării deşeurilor, Guvernul poate stabili facilităţi fiscale pentru cei care gestionează de şeuri, şi mai ales pentru ceicare le valorifică.

Obligaţii în domeniul gestionării deşeurilor. În conformitate cu dispoziţiile art.19 din O.U.G. nr. 78/2000, producătorii de deşeuri, precum şi proiectanţii specializaţiîn concepţia şi proiectarea activităţilor ce pot genera deşeuri au următoarele obligaţii:

Obligaţii îndomeniulgestionăriideşeurilor

- să adopte solu ţiile şi tehnologiile de eliminare la minimum posibil a producerii deşeurilor;

- să nu pun ă în circula ţie produse, dacă nu exist ă posibilitatea elimin ării lor cadeşeuri;

- să ambaleze produsele în mod corespunz ător, pentru a preveni deteriorarea şitransformarea acestora în deşeuri;

- să evite formarea unor stocuri de materii prime, materiale auxiliare, produse şisubproduse care se pot deteriora ori pot deveni deşeuri ca urmare a depăşiriitermenului de valabilitate;

- să nu amestece diferitele categorii de de şeuri.Operatorii de transport de deşeuri sunt obligaţi să utilizeze mijloacele de

transport adecvate naturii deşeurilor transportate, care să nu permit ă împr ăştiereaacestora şi emanarea de noxe în timpul transportului.

Operatorii în domeniul valorificării şi eliminării deşeurilor sunt şi ei obligaţi să deţină spa ţii special amenajate pentru depozitarea temporar ă a de şeurilor, care să fiedotate cu tehnologii şi instalaţii omologate pentru valorificarea şi eliminareadeşeurilor.

Persoanele fizice sunt obligate să depun ă separat de şeurile şi ambalajelereciclabile, acolo unde există recipiente special destinate acestui scop.

78



Personalele fizice autorizate să desf ăşoare activităţi independente şi personale juridice din a căror activitate rezultă de şeuri şi care transportă, elimină, importă,exportă şi execută tranzit de de şeuri sunt obligate, printre altele, să execute lucr ările şisă desf ăşoare activităţile numai după ob ţinerea acordurilor şi autorizaţiilor prevăzutede lege şi cu respectarea strictă a acestora.

Atribuţii şi r ăspunderi ce revin autorităţilor administraţiei publice centrale şilocale. Potrivit O.U.G. nr. 78/2000 autoritatea principală c ăreia îi revin atribuţii şi

responsabilităţi în ceea ce priveşte regimul deşeurilor este Ministerul Apelor şiProtecţiei Mediului. Alături de acesta, la nivel central şi local mai au atribuţii în acestsens şi următoarele autorităţi: Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Ministerul Muncii şi protecţiei Sociale, Ministerul Industriei şi Resurselor, Ministerul Lucr ărilor Publice,Transporturilor şi Locuinţei, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor,Ministerul de Interne, Ministerul Apăr ării Naţionale, Ministerul Administraţiei Publiceşi consiliile locale şi judeţene.

Atribuţii şir ăapunderi ce

revinautorităţilor

administrative

Ministerul Apelor şi protecţiei Mediului elaborează Strategia şi Planul naţională pentru gestionarea deşeurilor , iniţiază proiecte de acte normative, avizeaz ă reglementările specifice în domeniu, monitorizează impactul produs de de şeuri asuprafactorilor de mediu, organizează împreun ă cu celelalte autorit ăţi şi cu O.N.G.-urile programe de instruire şi educaţie a populaţiei în domeniul gestionării deşeurilor.

La nivel teritorial, primarii şi consiliile locale au obligaţia să asigure cur ăţenialocalităţilor.

Importul deşeurilor şi reziduurilor de orice natur ă, precum şi a altor mărfuri periculoase pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediul înconjur ător este reglementată prin H.G. nr. 340/1992, modificată şi completată prin H.G. nr. 9/2002, acte normativecare ridică la rang de principiu interzicerea importului în România de de şeuri şireziduuri de orice natur ă, în stare brută sau prelucrate.

Regimul deimport aldeşeurilor

În noţiunea de deşeuri şi reziduuri de orice natur ă nu sunt cuprinse şiminereurile de metale feroase şi neferoase alte asemenea prevăzute în Anexa nr. I laH.G. nr. 340/1992, care urmează a fi prelucrate de importatori în vederea ob ţinerii unormaterii prime şi materiale utile, cu condiţia să nu prezinte risc toxicologic şi ecologic.

Importul acestor deşeuri se face pe baza licenţei de import eliberată cu acordulautorităţilor publice centrale pentru protecţia mediului şi pentru sănătate. Licenţaconţine obligatoriu, declaraţia importatorului dată pe proprie r ăspundere, prin care sespecifică denumirea produsului ce urmeaz ă a fi introdus în ţar ă, cu menţiunea expresă a tipului de deşeuri sau reziduuri.

Licenţa de

import

La contractare, ambalare, încărcare şi expediere importatorul este obligat să seasigure că de şeurile corespund în totalitate caracteristicilor din documentaţia prezentată celor dou ă autorit ăţi publice centrale în vederea obţinerii acorduluimenţionat mai-sus.

În acelaşi timp, importatorul este obligat să ob ţină, de la organismele autorizatedin ţara de origine, declaraţia de conformitate, certificate care să ateste c ă de şeurile nu prezintă risc toxicologic şi ecologic, precum şi viza organelor vamale din ţaraexportatorului.

La încheierea contractului de vânzare-cumpărare, importatorul este obligat să pună în mod expres în vedere exportatorului necesitatea de a verifica:

- la încărcare şi expediţie, existenţa documentelor de transport internaţionale;- să prevad ă în documentele de transport dispozi ţia de returnare la punctul de

încărcare a mijlocului de transport, în cazul în care continuarea transportului pe

79



teritoriul României este interzisă de c ătre autorităţile publice române, ca urmare anerespectării unor prevederi legale;

- să înscrie în contract documentele care trebuie s ă înso ţească transportul. înlegătur ă cu transportul, organele vamale vor permite intrarea în ţar ă numai dac ă li se prezintă toate documentele ar ătate mai-sus.

În cazul transportului pe calea ferată, în lipsa oricăruia din aceste documente,

mijlocul de transport va fi primit şi reţinut la punctele de frontier ă de intrare aleRomâniei, urmând a fi furnizate de către importator în cel mult 48 de ore, iar în cazcontrar mijlocul de transport fiind dirijat în afara teritoriului ţării.

Nerespectarea regimului de import al deşeurilor şi reziduurilor de orice natur ă, precum şi a altor mărfuri periculoase pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediulînconjur ător atrage r ăspunderea civilă, contravenţională sau penal ă dup ă caz.

În cazuri deosebite, în afara acestor forme de r ăspundere, MinisterulComer ţului la propunerea Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului este autorizat să refuze agentului economic n cauză, eliberarea licenţei de import pe o perioadă de la 1la 10 ani, după caz, şi retragerea avizului acordat cu privire la efectuarea operaţiunilord comer ţ exterior.

Autorităţile publice responsabile de controlul şi supravegherea importului,exportului şi tranzitului de deşeuri sunt Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului,Ministerul Industriei şi Resurselor, Departamentul de Comer ţ Exterior, MinisterulLucr ărilor Publice, Transportului şi Locuinţei, Direcţia Generală a V ămilor.

Care sunt obligaţiile în domeniul gestionării deşeurilor? Vezi pag 79

80




§3. REGIMUL JURIDIC AL ACTIVITĂŢILOR NUCLEARE.

Reglementarea cadru în materia activităţilor nucleare o constituie Legea nr.111/1996 privind desf ăşurarea în siguranţă a activit ăţilor nucleare, alături de O.G. nr.7/2003 privind utilizarea în scopuri paşnice a energiei nucleare, acte normativecoroborată şi cu dispoziţiile Capitolului VII (art. 45-48) din O.U.G. nr. 195/2005,modificată prin Legea nr. 265/2006, legea mediului.

Activităţile nucleare sunt de interes naţional şi se desf ăşoar ă în condi ţii desiguranţă şi securitate nuclear ă, de protecţie a personalului expus profesional, a populaţiei, a mediului şi a proprietăţii, cu riscuri minime, în regim de autorizare, subîndrumarea şi controlul statutului şi cu respectarea obligaţiilor ce decurg din acordurileşi convenţiile internaţionale la care România este parte.

Utilizarea energiei nucleare în România se face în scopuri exclusiv paşnice şiconstituie o prioritate naţională.

Activităţile din domeniul nuclear se desf ăşoar ă conform Planului Nuclear Naţional, plan ce este elaborat în baza Strategiei de dezvoltare a domeniului nuclear şia Planurilor Nucleare Anuale, elaborate de Agenţia Naţională pentru Energie Atomic ă cu consultarea ministerelor.

Planul nuclearnaţional

La elaborarea strategiei în domeniul nuclear s-au avut în vedere şirecomandările Comisiei Europene, cum ar fi: dezvoltarea sistemelor naţionale decercetare-dezvoltare-inovare, folosirea rezultatelor cercetării în elaborarea strategiilor, promovarea schimburilor de know-how.

Planul Nuclear Naţional instituie politica generală pe termen lung a ţării

noastre. Planul este structurat în funcţie de anumite obiective clasate astfel: un obiectivfundamental (creşterea ponderii furnizării de energie electrică de origine nuclear ă în jurul valorii de 20-40%), obiecte derivate (ce au menirea de a creşte competitivitatea îndomeniul nuclear, în sensul asigur ării securităţii, reducerea impactului asupramediului, managementul deşeurilor şi a combustibilului ars) şi obiective “europene”(de exemplu, informarea publicului şi formarea acestuia pentru a înţelege domeniulnuclear, sporirea securităţii nucleare şi a protecţiei biologice, etc.).

Obiectivele planului

Autorizarea activităţilor nucleare. Pentru desf ăşurarea activităţilor în domeniulnuclear este necesar ă eliberarea unei autoriza ţii pentru persoanele juridice sau unităţilef ăr ă personalitate juridic ă dar care fac dovada c ă îndeplinesc condi ţiile legale, iar

pentru persoanele fizice care au responsabilităţi în desf ăşurarea în siguranţă aactivităţilor nucleare se eliberează un permis de la Comisia Na ţională pentru ControlulActivităţilor Nucleare.

Autorizareaactivităţilor

nucleare

Autorizaţia se solicită şi se eliberează separat pentru fiecare gen de activitatesau pentru fiecare instalaţie cu funcţionalitate proprie din patrimoniul solicitantului.

Autorizaţia poate fi folosită numai în scopul pentru care a fost eliberat ă.Dacă se solicit ă autorizarea doar a unei faze de realizare dintr-un proces ce

implică mai multe, atunci trebuie s ă se fac ă dovada autoriz ării şi etapelor sau fazeloranterioare. Pentru acestea se pot elibera autorizaţii par ţiale.

81



Comisia Naţională pentru Controlul Activit ăţilor Nucleare poate retrageautorizaţia par ţială ori de câte ori constat ă lipsa de preocupare a titularului autoriza ţiei pentru completarea informaţiilor necesare în susţinerea cererii de eliberare aautorizaţiei.

Autorizaţia şi permisul se eliberează pe o perioad ă determinat ă, dreptuldobândit astfel neputând fi transmis f ăr ă acordul emitentului.

Pentru instalaţiile cu risc major, cum ar fi centrale nuclearo-electrice, reactoarede cercetare, uzine de fabricare a combustibilului nuclear şi depozite finale decombustibil nuclear ars, acordul şi autorizaţia se emit de către Guvern.

Pe lângă autoriza ţia şi permisul de funcţionare, anterior acestora, persoanafizică sau juridic ă interesat ă va trebui s ă solicite şi să ob ţină acordul şi autorizaţiaintegrată de mediu, care se elibereaz ă în baza studiului de impact. Acordul şiautorizaţia integrate de mediu sunt condiţii preliminare pentru eliberarea autorizaţiei demediu şi se obţin de la Comisia naţională pentru Controlul Activit ăţilor Nucleare, careapreciază acordare lor în func ţie de criteriile de autorizare şi control prevăzute de lege,completate cu criteriile de autorizare şi control specifice, reglementări emise de această autoritate.

Acordul şiautorizaţiaintegrată de

mediu

Autorizaţia se suspendă sau se retrage, total sau par ţial, de către emitent, fie din proprie iniţiativă fie la sesizarea oric ăror persoane fizice sau juridice, dacă Comisia Naţională constat ă c ă:

Suspendareaautorizaţiei - titularul autorizaţiei nu a respectat prevederile Legii nr. 111/1996 şi

reglementările specifice;- nu sunt îndeplinite integral măsurile dispuse de organele de control;- apar situaţii noi din punct de vedere tehnic, necunoscute la momentul

eliber ării autorizaţiei, care pot afecta desf ăşurarea în condiţii de siguranţă a activit ăţilornucleare;

- titularul autorizaţiei nu-şi îndeplineşte obligaţiile cu privire la constituireafondului pentru gospodărirea deşeurilor radioactive şi dezafectare;

- titularul de autorizaţie încetează de a mai fi legal constituit;- titularul autorizaţiei îşi pierde capacitatea juridică.La rândul său, permisul de exercitare a activităţii nucleare se suspendă sau se

retrage, dacă:- titularul permisului nu a respectat prevederile din reglementările emise de

Comisia Naţională;- titularul permisului încetează din via ţă sau î şi pierde capacitatea juridică.Retragerea în mod excepţional a autorizaţiei, îndreptăţeşte pe titularul ei la

primirea unei compensaţii din partea autorităţii care a dispus această m ăsur ă.Cuantumul compensaţiei se stabileşte prin înţelegerea păr ţilor sau, în caz deneînţelegere de către instanţa de judecată.

Retragereaautorizaţiei

Legea prevede că autoriza ţia se retrage f ăr ă compensa ţie în următoarele cazuri:- când titularul a obţinut autorizaţia f ăcând uz de declaraţii false;- când titularul autorizaţiei a încălcat prevederile legale;- când retragerea autorizaţiei s-a dispus ca urmare faptului că personalul

titularului, ter ţii, populaţia sau mediul au fost expuse la riscuri peste limitelereglementate.

Situaţii speciale de autorizare. Pe lângă autorizarea desf ăşur ării unor activităţinucleare, legea mai prevede şi situaţii speciale în care se solicită autorizarea.

Aceste situaţii sunt :Situaţii specialede autorizare

82



- deţinerea, eliberarea şi transportul combustibilului nuclear şi a materialelorradioactive;

- importul şi exportul de materiale nucleare şi radioactive;- asigurarea calităţii în domeniul nuclear a activităţilor de aprovizionare,

proiectare, fabricare, construcţie, montaj, reparaţie şi întreţinere pentru produsele,serviciile şi sistemele care sunt clasificate ca fiind importante pentru securitatea

instalaţiei nucleare;- introducerea în circuitul economic şi social, pentru a fi utilizate de către populaţie, a unor produse care au fost supuse iradierii sau care conţin materialeradioactive ( Ministerul S ănăt ăţ ii şi Familiei);

- introducerea în domeniul medical în vederea realizării de diagnostice şitratamente medicale a unor dispozitive generatoare de radiaţii ionizante şi a produselorfarmaceutice care conţin materiale radioactive ( Ministerul S ănăt ăţ ii şi Familiei);

- proiectarea, realizarea, utilizarea, deţinerea şi verificarea mijloacelor demăsurare în domeniul radiaţiilor ionizante pentru necesităţile armatei ( Ministerul Apăr ării Na ţ ionale).

Atribuţii şi r ăspunderi ce revin autorităţilor publice centrale şi locale în

domeniul nuclear . Cea mai important ă autoritate public ă la nivel central cu atribu ţii şir ăspunderi în domeniul nuclear este chiar autoritatea centrală în domeniul protec ţieimediului, şi anume Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului.

Atribuţii aleautorităţilor publice îndomeniulnuclear

Acesta are următoarele atribuţii în domeniul nuclear:- organizează monitorizarea radioactivit ăţii mediului pe întreg teritoriul ţării;- supraveghează, controlează şi dispune luarea măsurilor ce se impun în

domeniul activităţilor nucleare;- colaborează cu organele competente în ap ărarea împotriva dezastrelor.O altă autoritate competent ă în domeniul nuclear este Comisia Na ţională pentru

Controlul Activităţilor Nucleare ale cărei atribuţii în domeniu constau în emiterea dereglementări pentru detalierea cerinţelor generale de securitate nuclear ă, de protecţieîmpotriva radiaţiilor ionizante, de asigurare a calităţii, de control al neprolifer ăriiarmelor nucleare, de protecţie fizică şi de intervenţie în caz de accident nuclear, deemitere a acordurilor şi autorizaţiilor integrate de mediu.

Pe lângă Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului, cu atribuţii în domeniulnuclear mai este şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei precum şi Ministerul Apăr ării Naţionale.

În ceea ce priveşte Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în cadrul acestuiafuncţionează Agen ţia Naţională pentru Energie Atomic ă care elaboreaz ă, aşa cum amaar ătat Planul Nuclear Naţional, promovează participarea agen ţilor economici dindomeniul nuclear la activităţile specifice şi la cele care se desf ăşoar ă sub egidaAgenţiei Internaţional pentru Energie Atomică (A.I.E.A.) şi asigur ă stimulareadezvoltării parteneriatului internaţional prin colaborarea cu A.I.E.A.

În ceea ce priveşte Ministrul Sănătăţii şi Familiei acesta are în cadrulatribuţiilor sale şi pe acelea de a organiza reţeaua de supraveghere a contaminării cumateriale radioactive a produselor alimentare, pe întregul circuit alimentar, inclusiv asurselor de apă potabil ă, organizează sistemul epidemiologic de supraveghere a st ăriide sănătate a persoanelor expuse profesional şi a condiţiilor de igienă în unit ăţile încare se desf ăşoar ă activit ăţile nucleare.

În cadrul Ministerului Apăr ării Naţionale, funcţionează Comisia Central ă pentru Accident Nuclear şi Căderi de Obiecte Cosmice care asigur ă coordonarea

83



pregătirilor de intervenţie în caz de accident nuclear, împreună cu toate organele despecialitate ale administraţiei publice centrale şi locale cu atribuţii în domeniu.

Planul de intervenţie în caz de accident nuclear pentru amplasamentulobiectivelor şi al instalaţiilor nucleare se elaborează de utilizator şi se aprobă de c ătreComisia Naţională pentru controlul Activit ăţilor Nucleare.

În cazul urgenţelor radiologice cauzate de accidentele nucleare în obiectivele şi

instalaţiile aflate pe teritoriul altor state, care pot afecta prin efecte transfrontaliere şiteritoriul ţării noastre, planurile de intervenţie se elaborează prin grijacomandamentului Apăr ării Civile din cadrul Ministerului Apăr ării Naţionale şi seaprobă de Comisia Central ă pentru Accident Nuclear şi Căderi de Obiecte Cosmice.

Controlul şi supravegherea activităţilor în domeniul nuclear. Controlulactivităţilor nucleare se desf ăşoar ă de c ătre personalul din Ministerul Apelor şi protecţiei Mediului, ca autoritate ce coordonează întreaga activitate în domeniul protecţiei mediului alături de Comisia Naţională pentru Controlul Activit ăţilor Nucleare care exercită un control preventiv, operativ-curent şi ulterior şi alături deComisia Centrală pentru Accident Nuclear şi Căderi de Obiecte Cosmice, pentrucazurile care impun intervenţia în caz de accident nuclear.

Controlul şisupraveghereaactivităţilor in

domeniulnuclear

Personalul Comisiei naţionale are dreptul de a avea acces în orice locaţie, de aefectua măsur ători, de a primi toate informaţiile necesare şi datele tehnice, de a obliga pe titularul autorizaţiei să transmit ă rapoarte, informa ţii notificări.

Orice control al acestei autorităţi se încheie cu realizarea unui proces-verbal încare se consemnează rezultatele controlului, m ăsurile coercitive ce au fost luate,termenele de rezolvare a problemelor descoperite. Dacă deficien ţele găsite sunt grave,organul de control poate propune suspendarea sau retragerea autorizaţiei sau a permisului, poate dispune sesizarea organelor de urmărire conform Legii nr. 111/1996, poate dispune sancţionarea personalului vinovat, poate aplica anumite sancţiunicontravenţionale.

Pe întreaga durată a controlului, persoanele fizice sau juridice au obliga ţia de alua toate măsurile necesare pentru realizarea în bune condiţii a acestuia.

84












II. Acte normative

1. Decretul nr. 466/1979 privind regimul produselor şi substanţelor toxice.

2. H.G. nr. 340/1992, modificată şi completată prin H.G. nr. 9/2002, privind

regimul juridic de import al deşeurilor şi reziduurilor de orice natur ă.

3. Legea nr. 111/1996 privind desf ăşurarea în siguranţă a activit ăţilor nucleare.

4. O.U.G. nr. 78/2000 privind regimul de şeurilor.

5.O.U.G. nr. 200/2000 modificată prin Legea nr. 451/2001,privind clasificarea,etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase.

6. O.U.G. nr. 16/2001 privind gestionarea de şeurilor industriale reciclabile.

7. H.G. nr. 162/2002 privind calificarea de şeurilor.8. H.G. nr. 707/2002 privind înfiin ţarea Agenţiei Naţionale pentru Substanţe şiPreparate Chimice Periculoase.

9. O.G. nr. 7/2003 privind utilizarea în scopuri pa şnice a energiei nucleare.

10. O.U.G. nr. 195/2005, astfel cum a fost modificat ă şi aprobată prin Legea nr.265/2006, Legea mediului.

85



MODULUL VR ĂSPUNDEREA JURIDICĂ

ÎN DREPTUL MEDIULUI

1.

Cuprins2.

Obiectiv general3. Obiective operaţionale4. Dezvoltarea temei5. Bibliografie selectivă

Cuprins:

U.I. 12: conceptul de răspundere juridică şi corelaţia sa cu dreptulmediului

1 or ă

U.I. 13: r ăspunderea civilă în dreptul mediului

2 ore

U.I.14 : răspunderea contravenţională în dreptul mediului

2 ore

U.I. 15 : răspunderea penală în dreptul mediului

3 ore

Obiectiv general: Dobândirea unor cunoştinţe generale relative la r ăspundereaîn dreptul mediului.

Obiective operaţionale: Însuşirea unor noţiuni de bază privind elementelespecifice ale r ăspunderii civile delictuale în dreptul mediului, precum şi ale r ăspunderiicontravenţionale şi penale în această ramur ă.

86




§1. CONCEPTUL DE R ĂSPUNDERE JURIDICĂ ŞI CORELAŢIA SA CUDREPTUL MEDIULUI.

Noţiunea de r ă spundere juridică este adeseori corelat ă cu aceea de sanc ţiune

sau reparaţie. Ca marea majoritatea a ramurilor dreptului şi dreptul mediului prezintă sancţiuni specifice pentru nerespectarea normelor sale. Aceste sancţiuni pot consta dela repararea prejudiciului, în cadrul r ăspunderii civile delictuale, până la aplicarea unoramenzi contravenţionale în cadrul r ăspunderii contravenţionale sau, chiar mai gravaplicarea unor pedepse în cadrul stabilirii r ăspunderii penale pentru infracţiunispecifice din dreptul mediului.

Prin urmare, în cadrul dreptului mediului întâlnim trei forme de r ăspundere:r ăspunderea civilă delictual ă, r ăspunderea contravenţională şi r ăspunderea penală.Singura ce poate fi aplicată cumulat cu una din celelalte dou ă forme de r ăspundere ester ăspunderea civilă delictual ă.

De remarcat că, în cadrul r ăspunderii juridice în dreptul mediului persoana

poate r ăspunde şi pentru fapte ilicite ce cauzează prejudicii şi care sunt reprobabile prin caracterul lor ilicit, dar şi pentru fapte ce sunt licite, normale, dar a cărorsancţionare se impune datorită faptului c ă pot constitui uneori cauze ale v ătămărilor produse mediului şi sănătăţii oamenilor.

Care formele r ăspunderii în dreptul mediului? Vezi pag 88


R ăspunderea civilă în dreptul mediului.În ceea ce prive şte r ăspunderea civilă delictuală în dreptul mediului ea prezint ă anumite particularit ăţi, faţă de r ăspundereacivilă delictual ă instituit ă de codul civil.Reglementarea

r ăspunderiicivile în dreptul

mediului

Să pornind mai întâi cu prezentarea actelor normative ce reglementeaz ă r ăspunderea civilă în dreptul mediului.

Astfel, art. 35 din Constituţie, articol introdus prin Legea de revizuire, sestabileşte dreptul persoanelor la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic, precum şiîndatorirea acestora de a proteja şi ameliora mediul înconjur ător.

87



Un alt text constituţional ce se refer ă la protec ţia mediului este art. 46 alin. 6unde se arată c ă “ dreptul de proprietate oblig ă la respectarea sarcinilor privind protec ţ ia mediului şi asigurarea bunei vecinăt ăţ i precum şi la reglementarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului revin proprietarului”.

Celor două texte fundamentale li se al ătur ă cu valoare de principiu special îndreptul mediului prevederile legii cadru, care arată c ă :” r ă spunderea pentru prejudiciul

adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă. În cazul pluralit ăţ iiautorilor, r ă spunderea este solidar ă. În mod excep ţ ional, r ă spunderea poate fi şi subiectivă pentru prejudiciile cauzate speciilor protejate şi habitalelor naturale,conform reglement ărilor specifice”.

Aşa cum ştim, r ăspunderea civilă delictual ă î şi găseşte reglementarea îndispoziţiile Capitolului V, din Titlul al III –lea, art. 998-1003 din codul civil. Aceastaconstituie dreptul comun în materie, astfel că, în baza principiului “ specialia generalibus derogant ”, adică legea special ă derog ă de la legea general ă, în cadrulraporturilor de dreptul mediului se vor aplica elementele specifice din legea mediuluişi din celelalte acte normative care reprezintă izvoare de drept pentru aceast ă ramur ă,cu menţiunea că ori de câte ori, legea special ă nu este suficient de cuprinz ătoare, înconţinut sau explicaţii se va aplica dreptul comun (adică dispozi ţiile codului civil).

Pornind de la reglementarea în codul civil, care arată c ă pentru angajarear ăspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

- existenţa unei fapte ilicite;- producerea unui prejudiciu;- existenţa unei legături de cauzalitate între faptă şi prejudiciu;- şi culpa autorului (-lor) faptei ilicite,să vedem în continuare care sunt particularit ăţile în dreptul mediului.

Subiectele îndreptăţite la repararea daunelor aduse mediului şi persoanelevinovate. Cine poate avea calitatea de victimă şi de persoană responsabil ă? Deoarecemediul natural nu poate avea o astfel de calitate, chiar dacă daunele se produc şimediului înconjur ător, deoarece el reprezintă îns ăţi valoarea fundamentală ocrotit ă prinnormele legale, atât pe plan intern cât şi internaţional, o astfel de calitate o pot avea persoanele fizice şi/sau juridice publice sau private, unităţile administrativ-teritoriale(comuna, oraşul, municipiul, judeţul), precum şi statul. Acestea devin subiecte pasiveale raportului juridic sancţionator de dreptul mediului doar în măsura în care, sauatunci când ele au fost vătămate, adică li s-a adus un prejudiciu din punct de vedere aldreptului mediului.

Subiectele

îndreptăţite lareparareadaunelor

De asemenea, dobândesc legitimare procesuală şi sunt îndreptăţite la repararea pagubei produse prin faptul generator de prejudiciu, atât persoanele fizice care invocă o vătămare a integrităţii fizice, cât şi persoanele care acţionează în virtutea calit ăţii lorde gestionari, obligaţi legal la repararea anumitor elemente de mediu.

La nivel internaţional, subiectul îndreptăţit la repararea prejudiciului este însăţistatul, în cazul în care mediul afectat se află sub jurisdic ţia naţională, sau comunitateainternaţională, dacă mediul afectat are statutul de “patrimoniu comun”.

Corelat cu întrebarea cine poate fi îndreptăţi la repararea prejudiciului, este şiîntrebarea corelativă cine are calitatea de persoană responsabil ă pentru prejudiciul produs ?

În dreptul mediului, este uneori mai greu să fie stabilit ă persoana responsabil ă e producerea prejudiciului, pe de o parte pentru că uneori daunele pot surveni cu multtimp după producerea faptei, pentru c ă pot ap ărea condiţii care să favorizeze sau

88



defavorizeze producerea acestuia, într-u cuvânt uneori consecinţele sunt difuze şi nu pot fi cu claritate stabilite.

De aceea, legea stabileşte unele criterii pentru a rezolva această problem ă:- desemnarea celui responsabil înainte de producerea prejudiciului;- desemnarea victimei.Evident că repararea prejudiciului se va realiza de autorul acestuia.

Situaţia specială a cauzelor care înl ătur ă r ăspunderea civilă delictual ă îndreptul mediului. Pornind de la normele comune în materie, care stabilesc drept cauzecare înlătur ă caracterul ilicit al faptei: legitima ap ărare, starea de necesitate,îndeplinirea unei îndatorit de serviciu, consimţământul victimei, şi într-o anumită măsur ă exercitarea unui drept, în dreptul mediului pot fi luate în considera ţie starea denecesitate, consimţământul victimei şi culpa gravă a acesteia.

Cauze careînlătur ă

r ăspundereacivilă delictual ă

În cadrul acestei ramuri for ţa major ă nu exonereaz ă de r ăspundere, iar în ceeace priveşte r ăspunderea pentru daune nucleare aceasta are un caracter special.

Astfel, potrivit Convenţiei de la Viena din 1963 referitoare la r ăspundereacivilă în materie de pagube nucleare, coroborat ă cu dispozi ţiile O.G. nr. 7/2003, privind utilizarea în scopuri exclusiv paşnice a energiei nucleare, exploatantul uneiinstalaţii nucleare este responsabil pentru orice pagubă nuclear ă, dovedită a fi cauzat ă de un accident nuclear survenit la vreo instalaţie sau prin folosirea materiei nucleare.El va fi exonerat de r ăspundere doar dacă dovede şte că paguba nuclear ă rezult ă dinneglijenţa gravă a victimei care a ac ţionat greşit sau a omis să ac ţioneze.

Totodată, exploatantul unei instalaţii nucleare nu r ăspunde pentru pagubelenucleare cauzate printr-un accident nuclear care provine din acte de conflict armat, deostilitate, de r ăzboi civil sau insurecţie, precum şi pentru cele care rezultă în urma unuicataclism natural.

Prejudiciul. Noţiunea de prejudiciu este definită în dispozi ţiile art. 2 alin. 1 pct. 52 din O.U.G. nr. 195/2005 modificată şi completată prin Legea nr. 265/2006 cafiind: “efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănăt ăţ ii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluare sau activit ăţ i d ăunătoare ori dezastre”.

Prejudiciul

Privind din punct de vedere al r ăspunderii în dreptul mediului prejudiciul esteuna din condiţiile esenţiale pentru antrenarea unei asemenea forme de r ăspundere.

Este de observat, pe de o parte că, prejudiciul este evaluabil în bani, estecuantificabil, urmărindu-se prin această cuantificare o estimare, aproximativ ă, acheltuielilor necesare pentru restabilirea echilibrului natural lezat şi a altor daune produse, eventual, oamenilor.

Pe de altă parte, trebuie remarcat c ă repararea în natur ă, în acest domeniu, nueste posibilă. În dreptul mediului odată un prejudiciu cauzat mediului în general,naturii, factorilor de mediu, pădurilor, în special, el nu mai poate fi reparat în natur ă,căci odată distruse sau degradate, acestea nu vor mai fi la fel, putând, doar în anumitesituaţii, să fie înlocuite.

Şi în domeniul dreptului mediului, prejudiciul trebuie să fie cert. Sunt certe nunumai prejudiciile actuale ci şi cele viitoare, în măsura în care există certitudinea c ă elese vor produce şi sunt elemente necesare pentru a le determina întinderea. Dacă nu secunoaşte întreaga întindere a unui prejudiciu viitor, ceea ce se poate deseori întâmpla,instanţa se va limita numai la obligarea repar ării prejudiciului constata cu certitudine, putând ulterior reveni pentru a acorda întreaga reparaţie pentru prejudiciile ivite după pronunţarea hotărârii, cu singura condiţie de a se dovedi că ele provin din aceea şifaptă.

89



Persoana fizică sau juridic ă responsabil ă va fi obligat ă la repararea prejudiciului, precum şi la costuri aferente înlătur ării urmărilor produse.

Acest lucru rezultă din prevederile art. 94 lit. i) din legea mediului, unde searată c ă: “ persoanele fizice şi juridice… suport ă costul pentru repararea prejudiciului şi înl ătur ă urmările produse de acesta, restabilind condi ţ iile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului “poluatorul pl ăte şte”. Din acest text rezultă c ă se va

plăti nu doar prejudiciul efectiv ci şi costurile necesare prevenirii şi restaur ăriiechilibrului ecologic.În ceea ce priveşte stabilirea prejudiciului cauzat aceasta este greu de f ăcut

existând un număr însemnat de necunoscute, deoarece multora din elementele mediuluinu li se atribuie o valoarea economică (de exemplu, un peisaj minunat degradat caurmare a unor exploatări necorespunzătoare, sau poluarea aerului, sau a apei, etc). Prinurmare, în această situa ţie, jurisprudenţa din ţările occidentale a statuat că urmeaz ă arepara doar prejudiciul efectiv, iar cel mai uşor de evaluat este prejudiciul produsintegrităţii persoanelor şi a bunurilor.

Legătura de cauzalitate. Cu toate că în acest domeniu nu este u şor de stabilit,deoarece se suprapun şi alte cauze frenatoare sau din contr ă ce duc la amplificareaconsecinţelor unei acţiuni, totuşi legea a determinat anumite criterii.

Legătura decauzalitate De exemplu o situaţie în care este greu de stabilit legătura de cauzalitate este

poluarea atmosferei unde vântul şi curenţii e aer pot conduce noxele la distanţe foartemari de locul producerii accidentului, iar consecinţele se pot multiplica nu doar atunciimediat ci chiar peste mulţi ani.

În acest sens, un criteriu pentru analiza şi selecţionarea factorilor ce aucontribuit la producerea prejudiciului îl constituie şi criteriul oferit de relevanţa pe careînsăşi legea o impune unui anumit comportament. În funcţie de acest criteriu se poatestabili în ce măsur ă subiectul r ăspunderii este dator să ac ţioneze într-un anumit mod, înce măsur ă aceea ac ţiunea r fi condus la stoparea cursului evenimentelor, sau în cemăsur ă ac ţiunea a fost sau nu şi mai păgubitoare favorizând consecinţele dăunătoare.

Practica noastr ă judiciar ă include în raportul de cauzalitate nu doar faptele ceconstituie cauza necesar ă ci şi condiţiile, adică acele fapte ilicite care fac posibil ă şi aumediat acţiunea necesar ă.

Culpa . Dac ă în cazul dreptului comun fundamentul r ăspunderii este culpa, saumai pe larg vinovăţia, în cazul dreptului mediului fundamentul r ăspunderii obiectivenu poate fi culpa, deoarece tocmai acest element lipseşte din cadrul condiţiilorr ăspunderii obiective.

Culpa

Astfel, o problemă care se pune este aceea de a stabili fundamentul unei astfelde r ăspunderi. Prin urmare, doctrina a stabilit că fundamentul r ăspunderii civileobiective pentru prejudicii aduse mediului este ideea de garanţie pentru riscul deactivitate.

Legat de caracterul obiectiv al r ăspunderii, şi asemenea dreptului comun înmaterie, legea consacr ă, aşa cum am ar ătat, r ăspunderea solidar ă în cazul pluralit ăţii deautori, soluţie ce urmăreşte să asigure o protec ţie sporită victimei, prin cre şterea posibilităţilor de reparare a pagubei.

90



R ăspunderea civilă în domeniul daunelor nucleare. În domeniul dreptuluimediului, pe lângă r ăspunderea generală, ale cărei particularităţi le-am abordat mai-sus, mai există o serie de domenii, printre care cel mai important a fi analizat mi s-a părut domeniul nuclear, unde legea stabileşte alte reguli speciale sau completatoare,uneori doar mai complexe, reguli derogatorii de la cele din dreptul mediului, în ceea ce priveşte r ăspunderea civilă.

R ăspundereacivilă în

domeniulnuclear

R ăspunderea în domeniul nuclear este reglementată de c ătre Convenţia de laParis din 1960 asupra r ăspunderii în domeniul energiei nucleare, de Convenţia de laViena din 1963 privind r ăspunderea civilă pentru daune nucleare, prin Protocolul dela Paris din 1988 comun celor dou ă conven ţii şi adoptat pentru aplicarea acestora, actenormative internaţionale ratificate de România prin Legea nr. 106/1992. Un actnormativ intern, de importanţă în domeniul nuclear îl reprezint ă îns ă, Legea nr.703/2001.

Potrivit acestei legi constituie daună nuclear ă una din urm ătoarele situaţii:- orice pierdere sau deteriorare a bunurilor;- orice pierdere economică care rezult ă dintr-o daun ă la care s-a f ăcut referire

mai sus;- costul măsurilor de refacere a mediului;- costul măsurilor de prevenire;- orice pierdere a veniturilor care derivă dintr-un “deces” economic fa ţă de

orice utilizare a meiului înconjur ător, datorate deterior ării semnificative a mediului;- orice altă daun ă economic ă admis ă de lege.Pierderile sau daunele menţionate mai-sus sunt considerate daune nucleare în

măsura în care:- ia naştere ca rezultat al radiaţiei ionizante emise de orice sursă de radia ţie care

se află într-o instala ţie nuclear ă;- este rezultatul proprietăţilor radioactive ale unui astfel de material.În definirea daunei nucleare se are în vedere nu doar prejudiciile aduse omului

sau bunurilor, ci şi cele aduse mediului, prin includerea costurilor de refacere, precumşi a celor economice altele decât cele ce nu rezultă din degradarea semnificativ ă amediului.

Titularul autorizaţiei, denumit şi operatorul unei instalaţii nucleare va r ăspundeobiectiv şi exclusiv pentru orice daună nuclear ă generat ă de un accident survenit lainstalaţia sa, sau de un material nuclear ce provine sau este trimis către aceea instalaţia.

În legătur ă cu dauna produs ă de materialul nuclear provenit din instala ţie,operatorul r ăspunde în următoarele condiţii:

- înainte ca această r ăspundere să fi fost asumat ă în baza unui contract scris;- în absenţa vreunei prevederi exprese în contract în acest sens;- chiar dacă materialul a fost trimis unei persoane aflate pe teritoriul altui stat,

până la momentul desc ărcării din mijlocul de transport.În legătur ă cu dauna nuclear ă produs ă de materialul trimis c ătre instalaţia

nuclear ă, titularul autorizaţiei va r ăspunde în următoarele condiţii:- în temeiul unui contract scris;- după preluarea materialului nuclear de c ătre operator, în absenţa unei

prevederi expre de altă natur ă în contract;- dacă materialul nuclear a fost trimis cu consim ţământul scris al operatorului.În cazul unui accident survenit în timpul transportului, r ăspunderea civilă

revine în întregime transportatorului, la cererea şi cu consimţământul operatoruluiinstalaţiei.

91



În ceea ce priveşte noţiunea de accident nuclear aceasta este definită ca fiind:“orice fapt sau succesiune de fapte având aceea şi origine, care cauzează o daună nuclear ă , iar cu privire la mă surile preventive, creează o amenin ţ are gravă şiiminent ă de producere a unei astfel de daune”.

Accidentnuclear

Atunci când dauna nuclear ă antreneaz ă r ăspunderea mai multor persoane şi nuse poate stabili cu certitudine partea de daună imputabil ă fiec ăruia, ei r ăspund solidar

şi integral.Dacă un accident nuclear este generat de mai multe instala ţii apar ţinândaceluiaşi operator, atunci acesta va r ăspunde pentru fiecare instalaţie nuclear ă implicată, până la concuren ţa cuantumului care îi este aplicabil în condiţiile prevăzutede lege.

Dacă un accident nuclear determin ă atât o daun ă nuclear ă cât şi una nenuclear ă,iar dauna nenuclear ă nu poate fi separat ă de cea nuclear ă, ea se consider ă ca daun ă nuclear ă cauzat ă de accidentul nuclear.Daună nuclear ă

În cazul r ăspunderii pentru pagube nucleare nu operează cauzele de impunitatedin dreptul comun, cum ar fi for ţa major ă sau cazul fortuit, ci doar cele speciale, adic ă:conflictul armat, r ăzboiul civil, insurecţia, culpa gravă a victimei.

În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirii, Legea nr. 703/2001 limitează la un plafon maximal r ăspunderea operatorului, care poate diferi în funcţie de anumitesituaţii.

În limita sumei plătite operatorul are un drept de regres numai în următoarelesituaţii:

- dacă rezult ă expres din contract;- dacă accidentul nuclear rezult ă dintr-o ac ţiune sau inacţiune săvâr şită cu

intenţia de a cauza o daună nuclear ă persoanei fizice care a ac ţionat sau a omis să acţioneze cu această inten ţie.

În ceea ce priveşte prescripţia dreptului la acţiune, Legea nr. 703/2001 prevedecă, în funcţie de gravitatea daunelor nucleare produse, dreptul la despăgubire se prescrie, dacă ac ţiunea nu a fost introdusă în termen de:

- 30 de ani de la data producerii accidentului nuclear, dacă ac ţiunea este legată de deces sau r ănire;

- 10 ani de la data producerii accidentului nuclear, dacă ac ţiunea este legată de producerea celorlalte daune nucleare.

Dreptul la despăgubire al victimei se stinge dacă ac ţiunea nu a fost intentată întermen de 3 ani de la data când a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoasc ă dauna şiidentitatea operatorului.

În cazul unei asemenea acţiuni, legea permite modificare cererii dacă dauna saagravat, chiar şi după expirarea acestor termene, cu condi ţia să nu fi survenit o hot ărâredefinitivă şi irevocabilă. Legea în schimb nu permite completarea acţiunii cu un capătde cerere ce ar consta în daune noi, aspect ce reprezintă o lacun ă a legii.

Pe lângă r ăspunderea civilă delictual ă ce urm ăreşte în primul rând reparareadaunelor produse prin faptele licite sau ilicite ale titularului unei activităţi desf ăşurateîn domeniul dreptului mediului, mai există şi alte forme de r ăspundere mai grave,anume r ăspunderea contravenţională şi r ăspunderea penală.

92



Care sunt cauzele de înlăturare a r ăspunderii civile delictuale în dreptul mediului?Vezi pag 90


R ăspunderea contravenţională intervine pentru a sanc ţiona fapte prevăzute delege ca fiind contravenţii şi apreciate de legiuitor ca având un grad sporit de gravitate.

Dispoziţiile în materie contravenţională din dreptul mediului le reg ăsim înlegea mediului, precum şi în alte legi speciale, ordonanţe hotărâri de guvern sau chiar

acte normative ale organelor judeţene şi /sau locale, dar ele trebuiesc completate cudispoziţiile legii generale în domeniul contravenţional şi anume O.G. nr. 2/2001 astfelcum aceasta a fost aprobată prin Legea 180/2002, şi modificată şi completată prinO.U.G. nr. 108/2003, Legea nr. 526/2004, O.G. nr. 8/2006, Legea nr. 182/2006 şiLegea nr. 352/2006.

Acest act normativ defineşte contravenţia ca fiind: “ fapta săvâr şit ă cuvinovăţ ie, stabilit ă şi sanc ţ ionat ă ca atare de lege, prin hot ărâre a Guvernului ori prin hot ărâre a consiliului local al comunei, ora şului, municipiului sau al sectoruluimunicipiului Bucure şti, a consiliului jude ţ ean ori a Consiliului General al Municipiului Bucure şti”.

Sancţiunile contravenţionale principale sunt:a. avertismentul;Sancţiuilecontravenţionale b. amenda contravenţională;

c. obligarea contravenientului la prestarea unei activităţi în folosulcomunităţii;

Sancţiunile contravenţionale complementare sunt:a. confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din

contravenţii;

93



b. suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau aautorizaţiei de exercitare a unei activităţi;

c. închiderea unităţii;d. blocarea contului bancar;e. suspendarea activităţii agentului economic;f. retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori

pentru activităţi de comer ţ exterior, temporar sau definitiv;g.

desfiinţarea lucr ărilor şi aducerea terenului în starea iniţială.Sancţiunea stabilită trebuie s ă fie propor ţională cu gradul de pericol social al

faptei săvâr şite. Sancţiunile complementare se aplică în func ţie de natura şi degravitatea faptei şi pot fi cumulate.Scopul sancţiunilor

contravenţionaleSancţiunile contravenţionale pot fi aplicate persoanelor fizice, cetăţeni români,

str ăini, apatrizi, persoane cu dublă cet ăţenie, cât şi persoanelor juridice de drept publicsau privat, române sau str ăine dar care au sediul la noi în ţar ă, cu condiţia ca fapta sauo parte a ei să fi fost s ăvâr şită pe teritoriul României.

Prin aplicarea sancţiunilor contravenţionale se urmăreşte realizareaurmătoarelor scopuri:

- determinarea agentului poluator la respectarea normelor legale în materie;- constituirea unor fonduri pentru finanţarea investiţiilor antipoluante, deoarece

sumele obţinute din amenzi intr ă în astfel de fonduri;- crearea unui echilibru între agenţii poluatori şi cei care nu poluează, în sensul

în care cei care poluează s ă nu ob ţină venituri mai mari din activit ăţi nelegale princomparaţie cu cei care respectă legea.

În ceea ce priveşte cauzele care înlătur ă r ăspunderea contravenţională, prescripţia este una dintre acestea. Aceasta cunoaşte două form ă: prescripţia aplicăriisancţiunii şi prescripţia executării sancţiunii. Potrivit O.G. nr. 2/2001 aplicareasancţiunii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvâr şirii fapteisau, în cazul contravenţiilor continue, de la data constatării faptei.

Prescripţia aplicăriisancţiunii

Atunci când fapta a fost urmărită ca infrac ţiune şi ulterior s-a stabilit că eaconstituie doar contravenţie, termenul de prescripţie este întrerupt pe durata realizăriiurmării penale sau în faza de judecată, cu condiţia ca sesizarea să se fi f ăcut întermenul de 6 luni ar ătat.

Prescripţia operează totu şi, dacă sanc ţiunea nu a fost aplicată în termen de unan de la data săvâr şirii faptei, sau a constatării ei, dacă prin lege nu se dispune altfel.

În ceea ce priveşte executarea amenzii contravenţionale ea se prescrie în termende 1 lună dac ă procesul verbal de constatare a contraven ţiei nu a fost comunicat înacest interval de timp.

Executarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 2 anide la data aplicării sau un 1 an de la data r ămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.

Contravenţia se constată printr-un proces–verbal întocmit de c ătre comisarii demediu sau persoane împuternicite din cadrul gărzii Naţionale de Mediu şiAdministraţiei Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării”, de către personalul autorizat dincadrul autorităţilor publice locale, de către administratorii şi custozii ariilor naturale protejate, precum şi personalul împuternicit în acest sens din cadrul Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, Ministerului Apăr ării Naţionale şiMinisterului Administraţiei şi Internelor. Procesul-verbal de constatare a contravenţiei poate fi atacat prin formularea unei plângeri în termen de 15 zile de la comunicareaacestuia. Plângerea se depune la organul constatator care este obligat să o primeasc ă şisă înmâneze o dovad ă contestatorului cu privire la depunerea plângerii. Organul

94



constatator împreună cu dosarul acestuia legat de contraven ţia săvâr şită va înainta plângerea judecătoriei în raza teritorială a c ăreia s-a săvâr şit contravenţia. Plângereasuspendă executarea.

Dacă procesul-verbal nu este atacat în termenul legal el devine executoriu f ăr ă realizarea altor formalităţi.

În ceea ce priveşte contravenţiile stabilite de legea mediului acestea sunt

prevăzute de dispoziţiile art. 94 şi sunt împăr ţite în trei categorii de la cele care prezintă un grad de pericol social sc ăzut şi până la cele cu un grad de pericol social mairidicat. Gradul de pericol este apreciat în mare parte prin prisma sancţiunii aplicate,amenzile plecând de la suma de 25.000 lei noi şi putând ajunge în cazul cel mai grav la100.000 de lei noi pentru persoanele juridice, şi de la 3.000 de lei noi putând ajunge la15.000 lei noi în cazul persoanelor fizice.

Este de observat, însă, că num ărul contravenţiilor este extrem de mare, legeainstituind prin aceasta o serie de norme preventive, în ideea şi a disciplinării agenţiloreconomici şi pentru a realiza o protecţie efectivă mediului.


R ăspunderea penală în dreptul mediului. Din categoria instrumentelor juridicede protecţie si conservare a mediului, mijloacele de drept penal sunt cele mai severe.

R ăspunderea penală în domeniul

dreptului mediului R ăspunderea penală, alături de celelalte forme ale r ăspunderii juridice specificedreptului mediului este un mijloc represiv important pentru protecţia si dezvoltareamediului. Prin implicarea legii penale in protecţia mediului, se urmăreşte realizarea in primul rând a uneia din funcţiile sale fundamentale, respectiv funcţia preventivă (prevenţia generală şi prevenţia specială).

R ăspunderea penală pentru înc ălcarea legislaţiei mediului, se înscrie in cadrulr ăspunderilor infracţionale, specificul angajării ei in domeniul protecţiei mediului fiinddeterminat de natura obiectului ocrotit de lege, respectiv factorii de mediu, a căror

atingere este adusă prin infrac ţiunea săvâr şită. În ceea ce priveşte r ăspunderea penală,ea reprezintă cea mai grav ă form ă de r ăspundere instituită în sfera dreptului, în generalşi implicit şi în sfera dreptului mediului. Sancţiunile specifice în cadrul r ăspunderii penale aplicabile persoanei fizice pot fi amenda penală, care generează cazier penal, şiînchisoarea. Stabilirea pedepsei se face în funcţie de criteriile generale deindividualizare, prevăzute în actualul cod penal în art. 72, şi care sunt: dispoziţiile penale din partea generală a codului penal, limitele de pedeaps ă fixate de lege, gradulde pericol social al faptei săvâr şite, persoana infractorului şi împrejur ările careatenuează sau agraveaz ă r ăspunderea penală.

Comportamentele inconvenabile din punct de vedere social-economic suntreglementate si incriminate atât prin norme de incriminare-cadru cât şi prin norme de

incriminare speciale.Capitolul V din Partea speciala a proiectului de Cod penal roman, se intitulează

"Crime si delicte contra mediului înconjur ător." Astfel, art.369 este in legătura cuîncălcarea regulilor privind protecţia atmosferei, art.370-373 cuprinde dispoziţii privind încălcarea regulilor privind protecţia apei; art.374-376 cuprinde dispoziţii privind protecţia fondului piscicol si a vânatului, precum si protecţia fondului forestier;art.37 se refera la poluarea fonica, iar art.378 la poluare accidentala.

Potrivit noii reglementări din dreptul penal, introdusă prin Legea nr. 278/2006,şi persoana juridică poate fi în prezent subiect activ al infrac ţiunii, alături de subiectul

95



clasic, care era persoana fizică. Pentru persoana juridică sanc ţiunile sunt cele prevăzutede art. 531, dezvoltate în Capitolul IV, Titlul III din codul penal (art. 711 - 71 7),existând o singur ă pedeaps ă principal ă, amenda, şi mai multe pedepse complementare,care o pot însoţi, de la dizolvarea acesteia (cea mai gravă) şi până la afi şarea saudifuzarea hotărârii de condamnare (aparent, cea mai uşoar ă).

În ceea ce priveşte definirea noţiunii de infracţiune, o găsim în dispoziţiile art.

17 din codul penal, ca fiind: “ fapta care prezint ă pericol social, săvâr şit ă cu vinovăţ ie şi prevă zut ă de legea penal ă”, unde noţiunea de lege penală are în ţelesul de oricereglementare care cuprinde norme penale, nu doar cele prevăzute în codul penal.Această defini ţie este un punct de reper pentru practicieni în stabilirea corespondenţeidintre fapta săvâr şită şi norma penală, în sensul aprecierii dacă aceasta (fapta s ăvâr şită) poate fi sau nu o infracţiune.

Dacă în cadrul r ăspunderii civile for ţa major ă nu este o cauz ă de exonerare, încazul r ăspunderii penale se pot aplica toate cauzele (dacă evident sunt incidente încazul respectiv) care înlătur ă caracterul penal al faptei (prev ăzute de codul penal înCapitolul V din Titlul II al codului penal, şi anume legitima apărare, starea denecesitate, constrângerea fizică şi constrângerea morală, cazul fortuit,iresponsabilitatea, beţia, minoritatea şi eroarea de fapt), cauzele care înlătur ă r ăspunderea penală (amnistia – art. 119 din codul penal, prescrip ţia r ăspunderii penale – art. 121-124 din codul penal, lipsa plângerii prealabile şi împăcarea păr ţilor – art.131-132 din codul penal), sau cauzele care înlătur ă executarea pedepsei (gra ţierea –art. 120 din codul penal şi prescripţia executării pedepsei – art. 125-127 din codul penal).

În orice caz, chiar dacă legea mediului prevede o serie de infrac ţiuni, denumitede doctrină ecologice, desf ăşurarea procesului penal şi aplicarea normelor de dreptsubstanţial va avea obligatoriu în vedere normele din codul penal şi din codul de procedur ă penal ă.

De altfel, în ceea ce priveşte infracţiunile ecologice descoperim că însu şi codul penal prevede trei astfel de infracţiuni, şi anume: nerespectarea dispoziţiilor privindimportul de deşeuri şi reziduuri (art. 3022), infectarea apei (art. 311) şi traficul desubstanţe toxice (art. 312).

Infracţiunea ecologică, poate fi definită ca fiind fapta socialmente periculoasa, săvâr şit ă cu vinovăţ ie, ce reprezint ă o amenin ţ are a intereselor societ ăţ ii in domeniul protec ţ iei mediului, a vie ţ ii si sănăt ăţ ii oamenilor. Infrac ţiunea ecologică este aceafapta periculoasa ce constă in poluarea mediului (natural sau artificial), perturbareaactivităţii de prevenire, reducere sau înlăturare a poluării, de natur ă s ă pun ă in pericolsănătatea oamenilor, animalelor si plantelor sau sa producă mari pagube economieinaţionale.

Infraţiuneaecologică

Infracţiunea de mediu reprezintă o categorie relativ noua, de ultima genera ţie,in cadrul general al infracţiunilor. Ea are ca rezultat afectarea obiectiva a calităţiimediului sau punerea in pericol a acestei valori sociale. Infracţiunile de mediu pot fifapte comisive sau omisive săvâr şite cu vinovăţie sub forma de intenţie sau culpă subtoate modalităţile lor.

Infracţiunea ecologică este un element constitutiv al raportului de r ăspundere penală in dreptul mediului. Raportul juridic penal de mediu cuprinde: subiectele,conţinutul si obiectul.

Subiectele raportului de r ăspundere penala in dreptul mediului sunt: subiecteleactive (persoane fizice si juridice) si subiectele pasive (statul). Persoana fizica estesubiect activ dacă îndepline şte condiţiile generale de responsabilitate juridica penala.

96



De regula, subiecţii activi sunt calificaţi. Subiectul pasiv general la infracţiunile demediu este stabil, deoarece el este chemat sa asigure respectarea ordinii de drept peteritoriul asupra căruia îşi exercita suveranitatea, respectiv, respectarea calităţiimediului. Subiecte pasive secundare sunt acele persoane fizice sau juridice care sunttitulare ale valorii sociale protejate.

Obiectul raportului juridic de mediu îl reprezintă ac ţiunea-inacţiunea prin care

se încalcă dispozi ţiile legale cu privire la menţinerea, dezvoltarea si protejarea durabilaa mediului, la respectarea dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos.R ăspunderea penală pentru infrac ţiunile ecologice atrage sancţionarea penală.

În ceea ce priveşte infracţiunile din legea mediului acestea sunt prevăzute deart. 98 şi sunt împăr ţite în trei categorii după limitele de pedeaps ă şi gravitatea lor.Agravanta la aceste infracţiuni prevăzută de art. 98 alin. 5 din legea mediului const ă în producerea unui pericol pentru sănătatea sau integritatea corporală a unui num ăr marede persoane, sau dacă aceste infrac ţiunile au avut vreuna dintre urmările prevăzute înart. 182 din codul penal ori au cauzat o pagubă material ă important ă, sau au produsmoartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei naţionale.

În ceea ce priveşte regimul de urmărire şi judecată al acestor infrac ţiuni, art. 99din legea mediului nu stabileşte reguli speciale, în acest sens, dispunând că suntaplicabile normele generale în materie, toate aceste infracţiuni fiind urmărite dinoficiu, şi nu la plângerea prealabilă a persoanelor v ătămate. De asemenea, toateinfracţiunile din legea mediului, prezintă tentativ ă iar aceasta se sanc ţionează, tot potrivit dispoziţiilor din codul penal.

Ce este infracţiunea ecologică? Vezi pag 97

97












II. Acte normative

1. Constituţia României, republicată după revizuire, publicată înMonitorul Oficial, Partea I nr. 767 din 31/10/2003.

2. Codul penal al României.

3. O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravenţiilor.

4. Legea nr. 703/2001privind răspunderea civilă pentru daune nucleare.

dreptul_mediului_2014

Documents