dreptul securitatii sociale - brindusa marian · 2021. 3. 9. · 1.2.apariţia și dezvoltarea...
TRANSCRIPT
Dreptul securității sociale
5
CUPRINS
Capitolul 1 DREPTUL SECURITĂȚII SOCIALE – NOȚIUNI GENERALE
1.1.Noţiunea de „securitate socială” .............................................................................. 11
1.2.Apariţia și dezvoltarea sistemelor de securitate socială ............................... 12
1.3. Definiţia și obiectul dreptului securităţii sociale ............................................. 22
1.4.Principiile și izvoarele dreptului securităţii sociale ........................................ 24
1.5. Izvoarele dreptului securităţii sociale .................................................................. 25
Capitolul 2 SISTEMUL UNITAR DE PENSII PUBLICE
2.1. Trăsăturile sistemului unitar de pensii publice ............................................... 26
2.2. Persoanele asigurate - Asiguraţii ........................................................................... 27
2.3. Angajatorii ....................................................................................................................... 28
2.4.Declaraţia de asigurare ................................................................................................ 29
2.5. Contractul de asigurare socială ............................................................................... 30
2.6. Stagiul de cotizare ......................................................................................................... 31
2.7. Bugetul asigurărilor sociale de stat ....................................................................... 34
2.8. Contribuţia de asigurări sociale .............................................................................. 36
2.9. Pensiile .............................................................................................................................. 37
2.9.1. Pensia pentru limită de vârstă .................................................................. 38
2.9.2. Pensia anticipată ............................................................................................. 43
2.9.3. Pensia anticipată parţială ............................................................................ 43
2.9.4. Pensia de invaliditate .................................................................................... 45
2.9.5. Pensia de urmaş .............................................................................................. 49
2.10. Calculul pensiilor ........................................................................................................ 51
2.11. Stabilirea și acordarea pensiilor .......................................................................... 52
2.12. Plata pensiilor .............................................................................................................. 54
Capitolul 3 PENSIILE ADMINISTRATE PRIVAT
3.1. Fondul de pensii private ............................................................................................ 59
3.2. Participanţi ...................................................................................................................... 60
3.3. Contribuţia la fondul de pensii ................................................................................ 63
Brînduşa MARIAN
6
3.4. Conturile participanţilor ............................................................................................ 65
3.5. Pensia privată ................................................................................................................. 65
3.6. Răspunderea juridică .................................................................................................. 66
Capitolul 4 PENSIILE FACULTATIVE
4.1. Înfiinţarea societăţilor de pensii, autorizarea
şi retragerea autorizaţiei administratorilor .................................................... 67
4.2. Înfiinţarea, autorizarea şi retragerea autorizaţiei
fondurilor de pensii facultative ............................................................................ 70
4.3. Transferurile între fondurile de pensii facultative ......................................... 72
4.4. Participanţi şi contribuţii ........................................................................................... 72
4.5. Conturile participanţilor şi evaluarea activelor ............................................... 74
4.6. Plata pensiilor................................................................................................................. 75
4.7. Răspunderea juridică .................................................................................................. 76
Capitolul 5 PENSIILE SPECIALE
5.1. Pensiile speciale ale militarilor, poliţiștilor și funcţionarilor
publici cu statut special din sistemul administraţiei ................................... 78
5.2. Pensiile de serviciu ale membrilor Corpului diplomatic
și consular .................................................................................................................... 102
5.3. Pensiile speciale ale funcţionarilor publici parlamentari .......................... 105
5.4. Pensiile speciale ale judecătorilor, procurorilor
și Judecătorilor Curţii Constituţionale ............................................................. 107
Capitolul 6 ASIGURĂRILE SOCIALE DE SĂNĂTATE
6.1. Principiile asigurărilor sociale de sănătate ...................................................... 112
6.2.Asiguraţii ......................................................................................................................... 113
6.3. Drepturile asiguraţilor .............................................................................................. 116
6.4.Obligaţiile asiguraţilor ............................................................................................... 117
6.5. Servicii medicale suportate din fondul naţional unic
de asigurări sociale de sănătate. ......................................................................... 118
6.6. Cardul naţional și cardul european de asigurări sociale
de sănătate................................................................................................................... 121
6.7. Asigurările voluntare de sănătate ........................................................................ 123
6.8. Concediile medicale şi indemnizaţiile de asigurări sociale
de sănătate................................................................................................................... 125
Dreptul securității sociale
7
Capitolul 7 ASIGURAREA PENTRU ACCIDENTE DE MUNCĂ
ŞI BOLI PROFESIONALE
7.1. Noţiunea și principiile asigurării pentru accidente
de muncă și boli profesionale .............................................................................. 137
7.2. Persoanele asigurate ................................................................................................. 138
7.3. Obiectivele asigurării ................................................................................................ 138
7.4. Prestaţii şi servicii de asigurare pentru accidente
de muncă și boli profesionale .............................................................................. 139
Capitolul 8 ȘOMAJUL
8.1. Concepte privind piaţa muncii .............................................................................. 144
8.2. Indicatori statistici privind piaţa muncii ........................................................... 146
8.3. Beneficiarii sistemului asigurărilor pentru şomaj ........................................ 147
8.4. Categorii de asiguraţi în sistemul asigurărilor de şomaj ............................ 147
8.5. Persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj .............................. 150
8.6. Indemnizaţia de şomaj .............................................................................................. 152
8.7. Data dobândirii dreptului de a primi indemnizaţia de şomaj .................. 155
8.8. Suspendarea plăţii indemnizaţiilor de șomaj .................................................. 158
8.9. Încetarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj ......................................................... 161
Capitolul 9 SISTEMUL DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ
9.1. Sistemul naţional de asistenţă socială. Noţiune ............................................. 163
9.2. Principii și valori ale sistemului de asistenţă socială ................................... 163
9.3. Sistemul de beneficii de asistenţă socială ......................................................... 166
9.4. Categorii de beneficii de asistenţă socială ........................................................ 167
9.5. Administrarea beneficiilor de asistenţă socială ............................................. 168
9.6. Noţiuni specifice sistemului de beneficii sociale ........................................... 170
9.7. Sistemul de servicii sociale ..................................................................................... 171
9.8. Beneficiarii şi furnizorii de servicii sociale ...................................................... 174
9.9. Organizarea şi administrarea serviciilor sociale ........................................... 176
9.10. Procesul de acordare a serviciilor sociale ...................................................... 178
9.11.Măsuri integrate de asistenţă socială. ............................................................... 180
9.12. Construcţia instituţională a sistemului naţional
de asistenţă socială. Nivelul central .................................................................. 191
9.13.Personalul din sistemul de asistenţă socială.................................................. 199
9.14.Finanţarea asistenţei sociale ................................................................................ 200
Brînduşa MARIAN
8
Capitolul 10 PROTECȚIA SPECIALĂ A COPILULUI
10.1. Noţiuni generale ....................................................................................................... 205
10.2.Beneficiarii ................................................................................................................... 206
10.3. Mijloace de protecţie a copilului ........................................................................ 207
10.4.Măsurile de protecţie specială a copilului ....................................................... 217
10.5.Monitorizarea aplicării măsurilor de protecţie specială ........................... 222
10.6. Finanţarea sistemului de protecţie a copilului ............................................ 234
Capitolul 11 AJUTORUL SOCIAL ȘI CANTINELE DE AJUTOR SOCIALE
11.1 Noţiuni generale ........................................................................................................ 237
11.2. Beneficiari ................................................................................................................... 238
11.3.Stabilirea cuantumului ajutorului social ......................................................... 238
11.4. Plata ajutorului social ............................................................................................. 241
11.5.Obligaţiile beneficiarilor de ajutor social ........................................................ 243
11.6.Cantinele de ajutor social ....................................................................................... 246
Capitolul 12 ASISTENȚA SOCIALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE
12.1. Noţiuni generale ....................................................................................................... 250
12.2. Servicii și prestaţii sociale .................................................................................... 251
12.3.Organizarea şi funcţionarea căminelor
pentru persoane vârstnice .................................................................................... 253
12.4.Finanţarea asistenţei sociale pentru persoanele vârstnice.
Finanţarea din fonduri bugetare ........................................................................ 254
12.5.Contribuţia persoanelor vârstnice sau a susţinătorilor
legali ai acestora ........................................................................................................ 255
12.6.Procedura de stabilire, suspendare şi încetare a drepturilor
de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice ....................................... 256
Capitolul 13 PROTECȚIA ȘI PROMOVAREA DREPTURILOR
PERSOANELOR CU HANDICAP
13.1. Noţiuni generale ....................................................................................................... 259
13.2.Drepturile persoanelor cu handicap ................................................................. 260
13.3. Servicii şi prestaţii sociale. Servicii sociale .................................................... 270
13.4.Asistentul personal ................................................................................................... 271
13.5.Asistentul personal profesionist ......................................................................... 274
13.6.Centre pentru persoanele adulte cu handicap .............................................. 276
13.7.Prestaţii sociale pentru persoanele cu handicap ......................................... 277
Dreptul securității sociale
9
13.8.Orientare, formare profesională, ocupare
şi angajare în muncă ................................................................................................ 278
13.9.Încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap ......................................... 280
13.10.Finanţarea sistemului de protecţie
a persoanelor cu handicap .................................................................................... 283
Capitolul 14 PROTECȚIA SOCIALĂ A VETERANILOR, INVALIZILOR,
ORFANILOR ȘI VĂDUVELOR DE RĂZBOI
14.1.Calitatea de veteran de război şi văduvă de război ..................................... 284
14.2.Drepturile veteranilor de război şi văduvelor de război .......................... 287
14.3.Protecţia veteranilor, invalizilor, orfanilor și văduvelor
de război precum și a foștilor deţinuţi politici ............................................. 292
Bibliografie ......................................................................................................................................... 295
Dreptul securității sociale
11
Capitolul 1
DREPTUL SECURITĂȚII SOCIALE – NOȚIUNI GENERALE
1.1. Noțiunea de „securitate socială”
Termenul „securitate” îşi are originea în latinescul „securitas”, care
înseamnă protecţie, apărare, stare de siguranţă, protecţie faţă de orice pericol1.
Securitatea socială constituie „totalitatea reglementărilor juridice pentru
asigurarea stării de siguranță socială la nivel de persoană, grup social sau
populație totală, precum și pentru protejarea persoanelor defavorizate sau
marginalizate” și totodată este garanţia fiecărei persoane, ca în orice împrejurare
va putea dispune de mijloacele necesare pentru asigurarea propriei subzistenţe
şi a familiei sale în condiţii decente2.
Scopul ei constă în „contracararea consecințelor unor evenimente diverse,
considerate ca fiind riscuri sociale”3.
Securitatea socială este asociată unei liste de evenimente care în pofida
unei varietăţi aparente prezintă caracteristici comune, ele fiind practic riscuri
sociale, adică riscuri de natură să determine reducerea sau suprimarea
capacităţii de câştig a persoanelor4.
Există anumite evenimente susceptibile de a împiedica o persoană să
dobândească un venit normal dintr-o activitate profesională5.
Riscurile sociale sunt „acele evenimente care au incidenţă comună asupra
situaţiei economice a indivizilor prin diminuarea veniturilor sau invers, prin
creşterea cheltuielilor6„.
1 Alexandru Țiclea, Laura Georgescu, Dreptul securității sociale, Curs universitar, Editura Universul juridic, București, 2019, p. 5 2 J.J. Dupeyroux, Droit de la sécurité sociale, 15 e édition par M/ Borgetto, R. Lafore, R Reullan, 2005, Editure Dalloz, Paris, p. 2 apud, Alexandru Țiclea, Laura Georgescu, op.cit., p. 5. 3 M. Badel, Droit de la sécurité sociale, Ellipses Edition marcheting S.A. Paris, 2007, p. 8 apud, Alexandru Țiclea, Laura Georgescu, op.cit., p. 5. 4 Alexandru Țiclea, Laura Georgescu, op.cit., p. 5. 5 Idem, p. 6. 6 Idem. p. 5.
Brînduşa MARIAN
12
Riscurile sociale pot fi:
1. fizice – apar când forţa de muncă este alterată, redusă, pierdută. Aceste
riscuri pot fi:
de origine profesională – în caz de accident de muncă sau boală
profesională;
de origine extraprofesională – cum ar fi boală, maternitate,
invaliditate, bătrâneţe, deces.
2. economice – sunt generate de situaţii în care forţa de muncă, fără să fie
alterată este imposibil de exercitat din cauza lipsei de locuri de muncă
disponibile – şomerii7.
Există riscuri care constau în reducerea nivelului de trai prin creșterea
cheltuielilor în situaţii excepţionale, de exemplu, cumpărarea de medicamente în
caz de boală, majorarea chiriilor în anumite perioade, întreţinerea unor membrii
ai familiei aflaţi în nevoie etc8.
Securitatea socială constituie o garanţie contra riscurilor de ordin:
a) psihologic: boală, maternitate, invaliditate, deces, bătrâneţe, care pot
afecta persoanele, antrenând astfel o reducere sau pierdere a câștigurilor;
b) profesional: accidente de muncă și boli profesionale9.
1.2. Apariția și dezvoltarea sistemelor de securitate socială
Nevoia securităţii individuale și colective a existat dintotdeauna. Oamenii
au încercat să își asigure propria protecţie, precum și a persoanelor aflate în grija
lor, contra unor eventualităţi, cum ar fi foametea sau alte pericole10.
Înaintea revoluţiei industriale, protecţia socială se realiza prin intermediul
Bisericii. Aceasta era instituţia prin care se realiza asistenţa socială și actele de
caritate. În Anglia, în anul 1601, statul și-a asumat un rol caritabil prin adoptarea
legii sărăciei care asigura asistenţa bolnavilor și infirmilor11. În Franţa, se
colectau de la fiecare mină, sume de bani destinate asigurării asistenţei medicale
pentru ca cei răniţi și bolnavi să fie îngrijiţi gratuit12.
Industrializarea din secolul XIX a dat naștere unei noi clase, a muncitorilor
care nu se puteau baza în asigurarea unui nivel de trai decent, doar pe salariu.
Lipsa mijloacelor de protecţie a muncii a avut drept consecinţă înmulţirea
cazurilor de invaliditate determinate de accidente de muncă sau boală. Pierderea
7 Ibidem. 8 Ibidem. 9 Ibidem. 10 Ibidem. 11 Cecilia Deme, Rolul politicilor sociale în statul bunăstării, în Revista Transilvană de Știinţe administrative nr.1/2006, p. 39. 12 Ibidem.
Dreptul securității sociale
13
locurilor de muncă precum și bătrâneţea au determinat pierderea veniturilor și
incapacitatea asigurării unei surse de existenţă.
În acest context, au apărut sistemele de securitate socială.
Iniţial, eforturile de întrajutorare au luat diferite forme: case de asigurări
sprijinite de stat; dispoziţii legale prin care au fost obligaţi patronii să întreţină
muncitorii bolnavi sau accidentaţi; societăţi mutuale care acordau asistenţă în
bani și caz de boală sau de bătrâneţe; asigurări private care ofereau indemnizaţii
la nevoie, în timpul vieţii și în caz de deces etc13.
Sistemele de securitate socială au avut o apariţie relativ târzie, primul sistem
de securitate socială implementat în timpul lui Otto von Bismarck, fiind asociat cu
noua concepţie despre stat. Se avea în vedere faptul că statul este responsabil nu
numai pentru protejarea drepturilor omului dar și pentru promovarea prin
instituţii și prin mijloacele de care dispune de bunăstarea membrilor săi și mai ales
a celor aflaţi în nevoie14. Sistemul de securitate german a vizat într-o primă etapă
măsuri de asigurări sociale, riscul asigurat fiind incapacitatea de muncă în urma
accidentelor de muncă. În plan legislativ au fost adoptate legi privind asigurările
de boală (1883), legi privind asigurările pentru accidente de muncă (1884) și legi
privind asigurările pentru invaliditate și bătrâneţe (1889). Acest sistem avea ca și
unic grup ţintă muncitorii care lucrau în industrie și aveau un venit profesional
sub plafonul stabilit de lege. Indemnizaţiile care se acordau erau direct
proporţionale cu veniturile profesionale având rol de înlocuire a acestora;
participarea la sistem era obligatorie iar finanţarea se realiza prin asigurarea unei
subvenţii de la bugetul de stat15.
După modelul german au fost înfiinţate și alte sisteme de securitate socială
în Suedia, Danemarca, Anglia16 în unele dintre acestea fiind acoperită și protecţia
șomerilor. În SUA a fost adoptată în anul 1935, legea securității sociale ce a
reglementat un sistem de indemnizaţii pentru șomeri. Legea reglementa politici
de asistenţă socială pentru persoane marginalizate și asigurări de bătrâneţe și
deces pentru familiile salariaţilor17.
Legea securității sociale din Noua Zeelandă din anul 1938 aduce un element
de noutate și anume dorinţa de a înlătura complet starea de nevoie a persoanelor
sărace constituind prima formă de consacrare a dreptului oricărui cetăţean la
securitate socială. Beneficiarii acestei legi erau cetăţenii care realizau venituri
13 Idem, p. 8. 14 Cecilia Deme, art.cit., p. 39. 15 Alexandru Țiclea, Laura Georgescu, Dreptul securității sociale, Editura Universul Juridic, București, 2015, p. 9; Sorin George Toma, Sisteme de sănătate. Modelul german, p. 10. 16 În anul 1938 apare pentru prima dată acordarea prestaţiei de asigurare socială tuturor persoanelor, indiferent de statul de provenienţă. 17 Alexandru Țiclea, Laura Georgescu, op.cit. p. 10.
Brînduşa MARIAN
14
sub nivelul minim prevăzut de lege. Prestaţiile erau în cuantum fix și uniform
având drept scop asigurarea unui nivel de trai corespunzător și nu asigurarea
unui venit de înlocuire a venitului profesional. Finanţarea sistemului era
acoperită prin aplicarea unui impozit pe venit18.
În Anglia anului 1942, raportul lordului Beveridge cu privire la starea
socio-economică existentă a urmărit extinderea politicii de securitate socială la
nivelul întregii populaţii, promovând ideea dreptului la securitate socială.
Raportul făcea referire la un număr foarte mare de riscuri iar prestaţiile oferite
de sistem erau uniforme19.
Evoluția sistemului de securitate socială din România
În România, conștientizarea necesităţii sistemului de securitate socială s-a
realizat etapizat, odată cu dezvoltarea ocupaţiilor și ierarhizarea lor socială20.
În anul 1800, breslele existente au iniţiat acţiuni de constituire a unor
fonduri din cotizaţii, cu scopul acoperirii riscurilor de boală și bătrâneţe pentru
membrii breslei care aveau nevoie. Astfel, în Țara Românească și Moldova se
vorbea despre „Cutia milelor”21 iar în Transilvania despre „lăzile frățești”22.
La sfârșitul secolului XIX, ca urmare a revoluţiei industriale apare categoria
muncitorilor industriali, dependentă în totalitate de cuantumul și plata salariilor.
Iniţial au apărut „asociații de întrajutorare” ale căror fonduri se constituiau din
cotizaţiile tuturor membrilor săi. Ulterior, în anul 1873 au apărut „casele de
ajutor” și „casele de ajutor mutual”23.
La puţin timp după apariţia sistemului de securitate socială din Germania,
a apărut o formă incipientă a unui asemenea sistem, sub forma asigurării
lucrătorilor și în România.
În anul 1895, au fost instituite asigurările sociale obligatorii pentru minerii
și lucrătorii din industria petrolieră prin adoptarea legii minelor. Au fost
18 Ibidem. 19 Ibidem. 20Costel Gâlcă, Apariţia şi dezvoltarea sistemului de securitate socială în România, în Revista Română de Dreptul muncii nr. 1/2006. 21 La sfârșitul sec. XVIII pentru protecţia socială a populaţiei sărace din Moldova s-a creat o fundaţie cu denumirea „Cutia milelor”. – Anatolii Rojco, Eleonora Ciobanu, Evoluţia sistemului de protecţie socială a populaţiei Moldovei (aspect retrospectiv) în Analele Institutului de Economie, Finanţe și Statistică, p. 141. 22 Organizaţiile de ajutor reciproc existau pe teritoriul Transilvaniei în sec. XVIII sub denumirea „lăzile de păstrare frăţești” (1722 –Reșiţa, 1890-Saschiz) și aveau rolul de a păstra sumele de bani ale breslelor și de a ajuta meșteșugarii din „frăţii” la diferite evenimente: căsătorie, botez, deces sau în caz de incendii epidemii, inundaţii. Gabriel Stănilă, Rolul Caselor De Ajutor Reciproc ale Pensionarilor în cadrul dezvoltării locale în Revista Calitatea vieţii, p. 176. 23 Istoria asigurărilor în România, https://legeaz.net/dictionar-juridic/istoria-asigurarilor-in-romania. Istoricul evoluției sistemelor de securitate socială.
Dreptul securității sociale
15
înfiinţate și case de ajutor și o casă de pensii, fondurile acestora fiind constituite
din contribuţia egală a patronilor și muncitorilor.
Legea meseriilor din 1902 prevedea constituirea unui sistem de asigurări
sociale pe baze corporatiste, beneficiarii fiind exclusiv meseriaşii24.
În anul 1910 a fost adoptată „legea sanitară” care cuprindea înfiinţarea
„caselor de bolnavi și ajutor”. Fondurile erau constituite din contribuţii, în părţi
egale ale muncitorilor și patronilor. Prin legea Nenițescu25 în anul 1912, pentru
organizarea meseriilor, creditului și asigurărilor muncitorești s-a reglementat
asigurarea contra bolii și decesului și s-au introdus, cu caracter obligatoriu,
asigurarea de bătrâneţe, invaliditate și asigurarea contra accidentelor. La
constituirea fondului participau atât salariaţii, patronatul și statul dar în proporţii
diferite. În cazul accidentelor de muncă, fondurile se constituiau exclusiv din
cotizaţiile patronilor. În caz de boală, maternitate sau deces contribuţia era
exclusivă, a salariaţilor. Pentru plata pensiilor de invaliditate și de bătrâneţe,
contribuţiile se împărţeau în mod egal între patronat, salariaţi și stat (1/3 fiecare).
În anul 1918, pe teritoriul României, legea nu era unitară aplicându-se 3
legi: legea românească în Vechiul Regat, o lege maghiară în Ardeal și una
austriacă în Bucovina26.
În urma crizei economice din perioada 1929-1933 a fost adoptată Legea
pentru unificarea asigurărilor sociale din toate provinciile ţării. Legea Ioaniţescu
a fost prima lege în materia asigurărilor sociale care se aplica unitar pe întregul
teritoriu al României. Prin această lege conducerea sistemului de asigurări
sociale revenea patronilor și statului. Nu era asigurat riscul de bătrâneţe și
ajutorul în caz de șomaj iar, în categoria asiguraţilor nu erau incluși agricultorii.
Prin lege erau asimilate bolile profesionale cu accidentele de muncă iar plata
ajutoarelor pentru incapacitate de muncă se realiza din prima zi. Statul avea
obligaţia de a acorda o subvenţie doar la fondul de pensii. Această obligaţie în
sarcina statului s-a menţinut până în anul 1944.
În anul 1938 s-a adoptat o nouă lege27 conform căreia fondurile de asigurări
sociale se constituiau dintr-o cotizaţie unică de 8% asupra salariului mediu al
24 Alexandru Țiclea, Laura Georgescu, op.cit. p. 10.. 25 Publicată în Monitorul Oficial nr. 236 din 27 ianuarie 1912. 26 Marian Preda (coord.), Sistemul de asigurări de pensii în România în perioada de tranziție: probleme majore și soluţii, Studiul nr. 9, Institutul European din Romania – Studii de impact (PAIS II), București, 2004, p. 10. 27 Legea nr. 3499/1938 a asigurărilor sociale publicată în Monitorul Of. nr. 237 din 12 octombrie 1938. Potrivit acestei legi, breslele aveau dreptul „Să creeze şi să îndrumeze instituţiuni cu caracter economic în interesul membrilor săi, precum societăţii cooperative de producţie sau de consumaţie, sau instituţiuni cu caracter social, precum case de ajutor mutual, instituţiuni care vor avea însă o contabilitate separate.”
Brînduşa MARIAN
clasei de cotizare28 plătibilă în părţi egale de către salariaţi și patroni. Cuantumul
cotizaţiei a crescut în anul 1944 la 14%. Plata contribuţiei se realiza de către
patron prin reţinerea părţii de cotizaţie aferente angajaţilor din salariul acestora.
Sistemul de asigurări sociale pentru bătrâneţe s-a modificat în anul 194429
fiind desfiinţate casele autonome de pensii și 100 de case de pensii private.
Asigurările sociale de stat au apărut în anul 1949. Prin Legea nr. 10/1949
pentru organizarea asigurărilor sociale de stat și constituirea fondurilor de
asigurări sociale, asigurările sociale au fost preluate în totalitate de stat, de
întreprinderile și instituţiile de stat. Fondurile de pensii au fost, la rândul lor,
preluate și administrate de stat. Cuantumul pensiei de bătrâneţe era de 50-80%
din salariu30.
Asigurările sociale, după 1949, au devenit pilonul de bază al protecţiei
sociale în România, alocaţiile de şomaj şi cele de asistenţă socială nefiind
recunoscute. În aceste condiţii, fondului de asigurări sociale îi era alocat un
procent ridicat din cheltuielile pentru protecţie socială, cheltuielile fondului fiind
centrate în special, pe acordarea pensiilor (de bătrâneţe, invaliditate, urmaş) dar
pe acordarea altor beneficii (în caz de boală, deces, maternitate).
În 1953 au fost stabilite contribuţii la asigurările sociale, procentele fiind
diferenţiate pe ramuri și subramuri de activitate, în cote ce variau de la 5%
pentru personalul casnic angajat de salariaţi, la 15% pentru personalul salariat
din industria cărbunelui. Sumele alocate pentru acoperirea riscurilor sociale au
fost restricţionate fondurile fiind distribuite pentru finanţarea unor obiective
care nu aveau legătură cu sistemul de protecţie socială.
Legislaţia în vigoare a suferit multe modificări și completări, prin
prevederile Legii nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia
suplimentară31, prin reglementările Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări
sociale de stat și asistența socială32 și prin Legea nr. 4/1977 privind pensiile și alte
drepturi de asigurări sociale ale membrilor cooperativelor agricole de producție33.
28 Existau 8 clase. 29 Legea nr. 641/1944 pentru abrogarea măsurilor legislative anti-evreieşti publicată în Monitorul Oficial nr. 294 din 19 decembrie 1944 prevede ca drepturile funcţionarilor evrei care au fost îndepărtaţi din funcţii la plata pensiei și considerarea perioadei de suspendare ca și „timp util” la pensie fără obligaţia plăţii la Casa Pensiilor. „În cazul când funcţionarul a decedat, fie înainte, fie după îndepărtarea din funcţiune, Casa Generală de Pensiuni va fi obligata a regula şi plăti drepturile la pensie succesorilor îndreptăţiţi, pe data decesului, iar în cazul când s'a suspendat plata pensiunii, li se vor achita acestora sumele neachitate din trecut.” 30 Marian Preda, Cristina Doboş, Vlad Grigoraş, Sistemul de asigurări de pensii în România în perioada de tranziţie: probleme majore şi soluţii, IER, 2004, p. 18. 31 Publicată în B.Of. Nr. 17-18 din 1 februarie 1969. 32 Publicată în B. Of nr. 82 din 6 august 1977. 33 Publicată în B. Of. Nr. 61 din 8 iulie 1977.
16