Dreptatea este valoarea etica si juridica, in functie de care se aproba sau se dezaproba relatiile sociale si raporturile juridice, normele juridice si hotararile organelor de jurisdictie existente intr-o epoca si intr-o organizare sociala data; este faptul de a recunoaste drepturile cuiva, de a acorda fiecaruia ceea ce i se cuvine in mod legitim. Dreptatea este o virtute morala, cea mai inalta dintre cele patru virtuti cardinale, care consta in faptul de a da fiecaruia ce este al sau, in a respecta drepturile altuia.Exista mai multe tipuri de dreptate dintre care principala categorie de dreptate este dreptatea distributiva. Ea reprezinta corectitudinea accesului la resurse, pozitii in societate si a distribuirii unor avantaje, obligatii intre persoane, grupuri in societate.Unul dintre reprezentatii dreptatii social distributive este Aristotel. El analizeaza criterii pe baza carora sa se realizeze distribuirea bunurilor intr-o societate. Potrivit lui Aristotel, criteriul cel mai relevant este reprezentat de merite. Repartizarea bunurilor in functie de merite presupune insa ca meritele comparate sa fie de acelasi fel precum si luarea in considerare a meritelor relevante pentru fiecare mediu in parte. Ex: daca vrem sa acordam cel mai bun flaut trebuie sa-l acordam celui mai bun cantaretCalitatile omului politic in conceptia lui Aristotel sunt libertatea nobletea averea la care se adauga justetea si vitejia razboinica. In schimb, Karl Marx considera ca repartitia se face dupa nevoi: fiecare dupa capacitate, fiecaruia dupa nevoi .El considera ca dreptul nu poate exista decat prin aplicarea unei unitati de masura egale dar indivizii sunt diferiti deci inegali. Ei pot fi egali doar daca sunt priviti din acelasi unghi de vedere ca in cazul in care sunt priviti doar ca muncitori, facandu-se abstractie de orice altceva.