50 F A M I L I A Anul XXIV.

Dr. Victor Babeş.

[ l u n t r e bărbaţii români , astădi mult numiţi in ^|jp4 lumea şciinţei, chiar mult citaţi şi lăudaţi ca «lEic-autorităţi recunoscute, ca ilustraţiuni in spe­

cialităţile lor, iară to tă indoielă tinerul dr. Victor Bule*, al cărui portret il punem in fruntea acestui numer, ocupă un loc eminent. Şi ceea-ce mai vârtos merită totă a tenţ iunea este, că faima numelui seu şi a au­torităţii sale s traordinare, din s t răinătate , am puté , j i c e — până şi de peste Ocean, reflectându se a s t răbătut la noi. Lucru de altmintre pré natural . Căci autor i ta tea sa, descoperirile şi publicaţiunile sale cele multe şi interesante, mai töte in lumea străină, in carea şi născut a fost, prin presa străină,, carea mai intêiu la indemână-i era, au eşit la ivelă. Acesta inse tocmai ridică valórea omului nostru, fiindcă esclude ori-ce prepcupaţ iune naţională in judecata şi apre-ţiare.

Şi când amintim de multele şi irasemnatele salo scrieri, şi când dicem că este ancă om tiner, atunci t rebue să şi spunem numai decât, pentru ca pricepuţi să fim, că dl dr. Victor Babeş, ancă student in al S-lea semestru la medicină, in véra anului 1875, in etate de ancă neîmpliniţi 22 de ani, chiemat a fost a tace par te din eruditul corp didactic al facultăţii medicinale delà universi tatea din Budapesta — ca asistent (agregat) la catedra de patologie şi istologie şi ca substitut prosector in cel mai mare spital din capitala Ungariei, astfel că astădi acest bărbat ab ia de 35 ani, deja numeră 13 ani de servit public — intr 'o sferă de activi tate dintre cele mai anevoióse şi care pret inde un forte mare fond de pacientă, cu o forte mare co-m o r ă de şciinţă şi esperinţă .şi un pronuncia t talent pent ru scrutarea minuţiosă a organismului, composi-ţiunei şi firei omului.

Şi pen t ru ca bine pricepută şi apreţiată să fie acesta aplicare atât de importantă , la o etate atât de fragedă, a acestui fiu de român, şi ancă la univer­sitatea maghiară din Budapesta, grăbim a notă aci. că sludintele Victor Baljes, după-ce-.şi făcuse in Viena esamenele fundamentale şi primul riguros din medi­cină, pe basa probelor, ce in decurs de doi ani ca ascul tător cursului al 2-lea şi al 3-lea a dat in labo-ratoriul celebrului profesor dr. 'Langer, la a acestuia recomandaţ iune a l'ost ales de corpul profesoral al facultăţii din Budapesta — in mod escepţional de asistent, prin care vot ministrul ung. al instrucţiunei publice a tâ t a lost de frapat, incât numai după cer­cetări lungi şi amănunţi te şi după noue consulta-ţiuni cu facultatea i-a dat aprobarea. Dl Victor Babeş apoi. ca asistent ş-a completat studiele, adecă semes­trele 8. 9 şi 10 din medicinala universi tatea din ca­pitala Ungariei, ér la 1877 ş-a luat diploma de doc­tor in medicina universală delà universi tatea din Viena.

După şepte ani de neobosită şi nespus de pro­duct ivă şi lăudată activitate, prin care, in urma age­relor sale critice asupra ciarlatanismului predomnitor in medicina practică, multe dificultăţi şi chiar con­flicte ş-a creiat, dar din tute învingător a eşit, — l a anul 1881 i s'a acordat dreptul de ca tedră şi profe-sură privată pentru istologie, ér t re i ani mai apoi, după ce cu o bursă din par tea statului , petrecuse pentru esperinţe practice un an in F ran ţa şi unul in Germania, lucrând 10 luni in Paris cu renumiţi i spe­cialişti Cornii, Pas teur etc. ér in Berlin cu Virchow, Koch etc. si cercetând cele mai celebre universităţi şi laboratorie şi legând intime relaţiuni l i terarie cu celebrităţile de specialitatea sa, şi eluptându-şi prin multe noue publicaţiuni ale sale in limba germană

şi cea francesă — locul şi r enumele ce i se cuvine intre inveţaţii şi scrutători i moderni , la 1885, prin legea bugetară a dietei ungare i s'a deschis profesura publică s t răord inară şi i s 'a ins ta la t un labora tor iu al seu propriu pent ru istologie la un ivers i t a tea din Budapesta.

Şi acum să vorbim ceva de operele sale publi­cate. Numerul acelora, aşa c redem, ca nici densul nu-1 şcie esact. El t rece depar te peste sută. Acum doi ani le-am vèdut colectate pen t ru ministrul ins t rucţ iunei publice dl Trefort şi const i tuind trei t omur i de to t vaste. Se dicea, că ar fi 140, dar că nu s â n t tó te . Apoi p 'atunci posteriórele dóue opuri mar i a le sale, unul frances şi celalalt maghiar, se inţelege, că nu puteau să se fi aflat in colecţiune.

Noi avem un catalog naintea ochilor cu 62 pu­blicaţiuni principale şi cu indicaţ iunea pe scur t a cu ­prinsului, resp. materiei lor, mai numai descoperir i séu îmbunătăţ ir i pe terenul patologiei, istologiei şi bacteriologiei. Intre acestea am consta ta t in l imba m a ­ghiară 28. in cea germană 18, in cea francesă 15 şi 1 in cea română .

Pentru a satisface curiosi ta tea cetitorilor, grăbim să spunem aici numai decât, că lucrarea r o m â n ă din acest catalog a re t i t l u l : »Gonsideratiuni a s u p r a r a ­portului şciinţelor na tura le că t ră filosofie,« şi ea a fost publicata in s Revista scientifiea.« nrii 10, 11 si 12 din 1879. (In colecţ iunea dlui min. Trefort se află 2 séu 3 t r ac t a t e in l imba română. )

Intre acestea principale lucrăr i , cari mai tóte au fost publicate a tâ t prin cu tare organ periodic séu op mai mare de specialitate, cât şi in broşure separate,, unele sunt in companie cu diferite recunoscu te cele­bri tăţ i in speciali tate. Dar mai sunt multe, am puté dice sute de comunicaţ iuni şi rapor tu r i incidentale, pr in diferite foi din Budapesta, Viena, Berlin, Lipsea, München etc. cari mâi Iote observate şi c i ta te sunt de bărbaţii şciinţei de pe ambele emisfere. Şi d 'aceea diserăm la inceput, că — din lumea s t ră ină s'a r e ­flectat la noi faima numelui şi activităţ i i t inerului nost ru erudit dr. Victor Babeş.

Ceea-ce inse aretatei act ivi tăţ i şi product iv i tă ţ i spirituale s t raord inare a pus co rona — e vas tu l op, ce dr. Victor Babeş a publicat cu celebrul profesor dr. Cornii împreună in Par is , «asupra bacter ie lor şi a rolei lor in patologia si istologia ana tomică a mor-bilor infecţioşi,»* care car te , pe basa scrutăr i lor şi desemnelor şi genialelor combinaţiuni ale sale, a întemeiat — a m puté dice — sistema bacteriologiei, ce adi mai peste tot adopta tă este. Acest op, a cărui I ediţ iune in t imp de 5 sëptëmàni pàn' la cel din u r m ă esemplar a iost desfăcută, a II, mult mai b o ­gată, puţine luni după părăs i rea presei — de ase­menea int régà vendută , şi a III, din temeiu prelu­crată , este aurópe de a părăsi tipariul, şi ca re deja t radus a fost in mai multe limbe, este despre care dl dr. Cornii la mai multe ocasiuni cu to tă francheţa s'a esprimat, că cea mai mare par te este p roduc tu l studielor şi combiaţiunilor tinerului dr. Babeş, ér densul ş-a dat conlucrarea şi ş-a pus numele lângă al aces­tu ia — mai vèr tos pentru de a-1 introduce in lumea l i teraţilor francesi.

A mai scris dl dr. V. Babeş d 'atunci incóci un asemenea op, de cuprins mai redus , adecă restrins la caşuri le proprielor sale esper imentăr i şi desemne originale şi d u p ă metodul pen t ru ins t ruc ţ iunea prac-

* >Les bac tér i e s et leur ro le d a n s 1' a n a t o m i e et ] ' histo­logie pato log iques des malad ie s infectiens.« I edi t iune , 1 tom cu u n at lante m a r e , Par is 1 8 8 5 ; H edi ţ iune r e v e d u t ă şi aug­mentată , 1 t o m vast , oc tav mare , 8 4 8 pag ine cu 348 d e s e m n e microscopice , negre şi colorate , in tecst , Paris 188(i ; a III ed. din temeiu prelucrată , in % tomuri mari, s e află sub p r e s ă .

Anul XXIV. F A M I L I A 5,1 tică a medicilor, in limba maghiară, anume pe séma Reuniunei medicilor din Ungaria.* Acest op a apărut la începutul anului 1886 in Budapesta, in editura aceleiaşi reuniuni, dar in librării abiá a ajuns a se vinde, fiind intrega ediţiuue de 4-5000 esemplare numa i decât împărţi tă printre membrii reuniunei. Êtà cum in precuvântarea la acest op autorul işi re-vindică dreptul de întemeietor al sistemei de bacté­riologie medicală. El scrie : .Când m'am decis, cu profesorul de patologie dr. Cornii in Paris, ca din acele date risipite, despre influmţa bacterielor asupra morbilor. intregind acele date prin proprielc obser-va ţ iuni şi scrutări complementare , să construim un ce intreg, pentru ca astfel să punem tenieiu unei Bactereologie scient i f ic : ne-am abătut delà metodul usi tat in compunerea de manuale pentru instrucţiune etc.«

Şi — când atinserăm măcar şi numai aceste pu­ţine, despre operele şi resp. produeţiunile sale scien-tifice-literare, nu putem păşi mai departe Iar să amin­tim ancă de dóue memorabile apariţiuni din partea acestui bărbat eminent al nostru. Una este, că — prima păşire a sn in publicitate, ca medicinist de 1 curs, in e ta te abiá de ani 18, a avut loc la 1872, in adunarea generală delà Mehadia, resp. Hăile-herculane, a Reuniunei medicilor şi naturalistilor din Ungaria şi Transilvania, unde densul ca membru ord. al acelei reuniuni, in secţiunea pentru sociologie, a ţinut o memorabi lă conferinţă asupra baladei poporale ro­mâne, specialminie asupra baladei locale »Iovan Ior­govan şi balaurul,* care conferinţă şi cu poesia t ra­dusa de densul in versuri , nu numai ascul tata a fost cu mare interes, ci şi publicata şi l ăuda tă in mai multe foi germane. Şepte séu opt ani mai târdiu, acelaşi june psihologist şi fisiologist al baladei popo­rale române , carele in t r 'aceea — fire.şce işi terminase cursurile de medicină şi ancă câţ iva ani de pract ică patologică şi istologică, şi-şi făcuse ultimul riguros pract ic Ia universitatea din Viena printr 'o simplă per-cursiune la genunchele unui pacient, suprinse lumea medicală prin aretarea cu da te culese de densul, că

dintre sute, ba chiar mii de medici practici abiá ici-colé câte unul se găseşce, care să se pricepă la percursiune .şi auscul ta ţ iune, de unde constatând şi eslpicând, că dintr 'o sută de căutaţi in spitalele pu­blice şi reposaţi acolo, de comun la peste 90 percente diagnosa este greşită ! Imposibil e de a descrie, d 'o-

tóre, el începuse să atragă prin esemplul seu mai mulţi studenţi români la facultatea de medicina şi avea nespusă bucurie, când dintre aceştia vedea pe unii escelând : astfel el se vedea — o necesitate na ­ţională la acea universitate, şi prin urmare vedea suridêndu-i si un viitor de tot frumos aci, de unde nici prin minte nu-i va fi trecut a lacomi la o posi­ţ iune afară din patria sa natală, o posiţiune ca cea de astădi a sa in Bucureşci, creiată cu a tâ ta munili-cenţă — anume pentru densul. Tot, ce lui i lipsiá, ce adese ori ii nemulţămiâ in Budapesta — eră un laboratoriu mai mare şi mijlóce mai multe — pentru o scrutare mai întinsă Şi tocmai acesta lipsă, acest punct slab al posiţiunei sale in Budapesta il ochiarâ marii patrioţi din fruntea regatului român, a supra acestuia dederă năvală, şi — astădi dl Victor Babeş se allă in Bucureşci, in fruntea unui laboratoriu pa ­tologic şi bacteriologic, decât care mai trumos, mai complet şi mai bine dotat abiá esistă in Europa in-tregă.

Cel dintèiu dintre bărbaţii de inahă posiţ iuue din România, care l'a căutat in Budapesta şi i-a p io -pus trecerea la Bucureşci, a fost dl colonel, vpreşe-dinte al senatului Nicolau Bibescu : un. an după aceea ilustrul d. dr. Fotino. general-insp. sani tar al armate i , i-a lăcut asemenea vedută şi invi taţ iune : dar el, pe motivele mai sus are ta te a declinat delà sine tote propunerile, cu tută onórea. A inceput apoi a-1 re ­clama opiniunea publică, eră asupra opiniunei pu­blice cei-ce inlluinţau mai verlos — pare-ni-se erau dnii dr. Calenderu şi dr. Istrate, amèndoi luându-ş i îndemnul — prin legăturile lor directe — din Par is . Trei ani au ţ inut acestea incercări şi agitaţiuni, până ce la urmă determinativ luară acesta causa in m â n a lor marii patr ioţ i , cei mai serioşi şi puternici din fruntea terii şi resp. a instrucţiunei publice, pr im-mi-nistrul Ion Brăt ianu si min. Dim. Sturdza, şi — canea oda t ă deci bine studiată şi apreţiată, proies, dr. Victor Babeş t rebuia să fie al României !

Pe motivul, că se lucreză, d'a ridica sus nivelul universi tăţ i i din capitala României, şi că or i -care r o m â n se s imte roman şi cu capaci ta tea d'a contr i ­bui, da tor este să contribue, — pe acest motiv, cam pela Paşcile anului 1886, dr. Victor Babeş, prin mij­locire confidenţială provocat a fost : a se declara şi aşi formula in. scris condiţiunile. Şi dènsul s'a de­clara t , că astfel pusă intrebarea, nu mai pôle esitá,

par te supărarea şi zăpâeela, d'altă parte indignaţiunea ! ci respunde cu un resolut, da ; eră condiţiunile nu-i şi ingrozirea ce a produs acea descoperire. Au urmat comploturi şi mişcări, dar in mijlocul acelora t inerul erudit a remas firm şi neclăl inat ca s tânca in Ocean ! Şi — chiar atunci el ş-a cucerit inima si puternicul sprigin al ministrului Trefort.

Dup'atâlea dovedi, da te 'n lumea mare, despre valórea sa teoret ică şi prac t ică , lesne de priceput va fi ori şi cui, că dnii maghiari din fruntea terii bine-voiră şi ei la rêndul lor a recunoşce acesta valóre a puiului de român, şi chiar a se mândri cu ea. Astfel a devenit dl dr. Victor Babeş in u r m a urmelor favo­ritul şi glorificatul aceluiaşi d. min. Trefort, carele la inceputul carierei sale se are tase a t â t de scrupulos şi dificil faţă cu densul. P ré natural deci, că dl min. Trefort, când mai nainte cu 3 - 4 ani începuseră a se şopti faimele şi temeri, că cei din România âmblă a câştiga ace.^ă probată capaci ta te pentru Bucureşci, nu voia nici să audă d 'acésta. D'altă par te dl Victor Babeş, ca român şi ca om tiner avea o posiţiune destul de frümósá la universi ta tea din Budapesta ; el se bucura d o reputaţ iune şi căutare de tot măguli-

* >A Bakteriológia rövid t a n k ö n y . £. orvosok haszná la ­tára,* cu 24 tabele colorate şi 114 iigure xylografice in tecst , 8° mare , 402 pagine.

pot fi altele, decât care să-1 pună in posibilitatea d'a corespunde scopului. Eiă cari specialminte erau acelea, pe cât bine informaţi suntem şi putem să ne aducem aminte dup ' a t â t a t imp :

1. Profesură publică la univers i ta te şi labora tor ie complete şi dota ţ iuuea necesară pent ru cercetăr i şi scru tă r i mai intinse.

2. La ca tedra să fie invi ta t ; de óre-ce densul , care le deja ş-a eluptat recunoşcere generală ca spe ­c i a l i s t — in lumea şciinţei, şi cărui prin lege i s 'a creiat profesură şi i s'a ins ta la t labora tor iu la u n i v e r ­s i ta tea din capitala Ungariei, n 'ar puté-o face, ca să ceră catedră pr in concurs in a l tă ţeră, făr a-.şi compromite posi ţ iunea in Budapes ta şi in lumea şciinţei .

3. Tocmai pent ru scopul — mot iv determinat iv , adecă pentru r idicarea nivelului universităţii din ca ­pi ta la României , să nu fie singur chiemat, ci împre­u n ă cu densul mai mulţi de renume şi dis t incţ iune in alte specialităţi ; pentru ca astfel formând mai mul ţ i împreună o pleiadă compacta, punènd umer la u m e r toţi din to te părţile, să se îmbărbăteze , sprigi-n e s c ă şi avên te spre scop.

încât pentru re t r ibuţ iunea sa, densul s'a dec la -5*

52 F A M I L I A Anul XXIV.

r a t deplin raulţămit cu dota ţ iunea pusă in vedere de că t r ă dl min. Sturdza prin cunoscutul seu plan de reorganisare a inveţămentului public in România.

De tote acestea postulate s'a ţ inut cont, tote i-au fost acorda te prin lege, p recum cunoscut este : numai in punctul retribuţiunei guvernul şi ţera au mers mult mai departe , acordându-i mult mai mult, decât putea să se a ş t e p t e : inse deschidèndu-i tot-d 'odaià şi un câmp de act ivi tate mult mai larg, anumo prin votarea şi instalarea unui insti tut de bactériologie, cum n'are nici Hudapesta, nici Viena.

Astfel dr. Victor Habeş a devenit acolo, unde astădi se află şi unde — după na tura î m p r e j u r ă r i l o r i este locul : profesor in patologie şi istologie şi di­rector al instuti tului bacteoriologic, cu dúue frumóse laboratorie împreunate şi cu localităţile şi ajulórele necesare — in Bucureşci. Dsa fonnalminte a intrat in funcţiune ancă din iuniu. dar a petrecut până pe la mijlocul lui octombre in Fran ţa , ( lermania şi Austria, pa r te pentru conducerea şi resp. cumpërarea apara ­telor şi ins t rumentelor pe séma laboratorielor sale, par te pent ru a participa la congresul igienic inter­naţ ional din Viena, in care densul ancă din 188t> însăr­cinat a fost cu facerea raportului asupra cholerei, ér a n şi cu oficiul unu i notar . Acum ni se spune, că organisarea marilor sale laboratorie este aprópe d'a fi t e rminată , şi Bucurescii deja pole să se mân-drescă de un insti tut modern pentru scrutare şi şci-inţă dintre cele mai frumóse din Europa.

Intr 'aceea comisiunea organisătore a congresului internaţ ional higienic din Viena a publicat in multe mii de esemplare, nernţeşce şi franţuzeşce, in ediţiune separată » Raportul lui Victor Rabeş asupra cholerei, r apor t făcut din însărcinarea congresului*

Am ţinut a espune aceste intemplăr i mai cu de amënuntul ş-a provoca chiar la persóne autori ta t ive, a v ê n d in vedere diferitele na ive şi nostime voci ce s 'au manifestat in decursul anului trecut prin unele foi, a supra reservelor, cu cari se acoperiau acelea con-secuent — până la ajungerea scopului. Curiozitatea şi uni lateral i ta tea de prin djare de loc nu ne miră, căci caşul fiind nendat inat , omenii lipsiţi de infor-maţiuni speciale nu puteau pricepe nici, că caşul şi omul si s i luaţ iunea eslraordinari sunt, nici că prin u rmare t r ac ta rea acelora estraordinară trebuia sà fie, deçà erá ca scopul să se ajungă.

Şi acuma, aci ajunşi, cu privire la acel public mare , care va fi observat a tâ ta , că sacrificie mari s'au adus şi s'au angagiat şi pentru viitor, dar in ne-cunoşcinţa sa mai de aprópe a lucrului, nu póté să pricepă. că — in schimb pent ru acele sacrificie, ca re e s t e importanţa, folosul practic — pentru ţera şi so­cietate ? — incereá-vom a respunde acestei întrebări i n mod simplu, cum noi cuprindem acea impor tanţă , acel interes comun, şi cum credem, că după ale nóst re csplicări si mulţimea se va dumeri .

Geea-ce ne-am deprins a numi «medicină» in ge­neral , apoi facultăţile pentru medicină, inveţaţi cu insti tute, laboratorie, scrutări şi esperimentări pe t e ­renul medicinei, tote au de scop : sănătatea trupéscà ş i sufletéscâ a omului şi a poporului — de sus până jos , adecă : conservarea sănătăţi i esistente in om şi resp. popor, şi res taurarea celei stricate. Sănătatea jşi resp. int regi ta tea cea fisică, esterióra a omului, când se strică prin distrugerea séu vătămarea vre­unui organ es tera , visibil şi pipăibil, aşa numitele de-

* Etă-i titlul: »Erfahrungen über Aetiologie u. Prophy­l a x i s der Cholera-Epidemie der lezten vier Jahre, mit beson­derer Rücksicht aut deren Verbreitung in Ungarn. Mit 4 graphi­s c h e n Bei lagen. Bericht, erstattet von dr. Victor ß a b e s Professor d e r pathologischen Histologie an der Universität in Budapest 1887.«

fecle chirurgicale, se observă şi pricep cu înlesnire , fiind că sunt accesibile directei nóst re observăr i şi esaminări : dar nu tot a semenea es te cu celea s t r i ­cate in lăunlrul omului , cu a ş a numiţ i i »morbi in­terni», cari nu se pot vedé, pipăi, observa direct , ci numai prin simtome, adecă pr in semnele ce es la ivelă, car i semne inse mai t o tdéuna complicate sunt , de multe ori identice până si la cei mai deosebi ţ i morbi, prin urmare forte nesicure şi amăgi tore . Şe i in ţa patologiei până in cel mai nou t imp esaminâ şi c o n ­stată na tura acelor morbi interni abia după î n c e t a r e a din vieţă a pacientului : istologia moderna a î ncepu t a esaminâ şi observă prin mijlocele sale — n a t u r a morbilor interni deja in corpul viu, pentru de a-i cunósce şi apoi a face posibilă combaterea lor m a i cu sicuritate.

Va să dică : problema catedrei şi a l a b o r a t o ­rielor dlui profesor dr . Victor Babeş este, in cu ­vinte laice esprimată : a pë t runde cu lumina şci inţei positive in întunericul in ternului fiinţei omeneşci , a preface in diuă nóp t ea din năunt ru l omului,* pen t ru de a scrută, observa, constata in mod sicur, ancă in vieţa omului, inorbii interni ce se ivesc, a d e v ê r a t a lor n a t u r ă şi desvollare, pen t ru scopul de a face p o ­sibilă t r ac ta rea corec ta a acelora, ce rca rea si de sco ­perirea celor mai corespundetóre mijlóce de v indeca re .

Astfel cupr insă aces ta nouă ins t i tu ţ iune şi p r o ­blemă, şi chiar ch iemarea profesorului V. Babeş, n u se póté ca cineva să t ragă la indoielă marea a c e s ­tora impor tan ţă , necesi ta te şi ut i l i ta te publica, s éu să găsescă nejuslificate grelele sacrificii ce li s'a adus de ţeră .

Publicistica maghiara , mare par te , a r idicat contra dlui Victor Babeş pentru părăs i rea ca tedre i sale din Budapesta, acea grea imputaţ iune, că — după ce a studiat, şi-a adunat comori de şciinţe, ş i -a făcut renume in lume. cu ajutorul burselor s ta tu lu i maghiar, acum a t recut in ţeră s r tă ină cu to t cu comorile adunate . O imputa ţ iune forte nendrep tă ţ i t ă şi nesocotită. Căci — mai şi mai intèiu, Victor Rabeş n'a studiat cu burse delà s ta t , — abs t rac ţ iune fă-cênd. că statul n u este numa i maghiar , séu n u ­mai ai maghiar i lor ; dar mai depa r t e Român ia pentru români i de ori si unde, nici odată n 'a fost si nici că este o ţ e ră s t ră ină. Victor Rabeş ş-a făcut studiele cu grele sacrificii din p a r t e a părinţi lor sei, si cu mar in imóse a jutore din pa r t ea ilustrei familii române de Mocioni. Cuvernul unguresc numai d u p ă servite fatigióse si eminente de 7—8 ani, numai după ce deja îşi făcuse r enume in lumea şciinţei — Fa spr i -ginit in doi ani cu câte 1200 fl. pen t ru esperinţe si cunoscinţe in s t ră ină ta te . Dar spriginit-a acest guvern deci de maghiari in asemenea mesura , cu întreit .şi indecit mai mul t : care inse dintr 'aceia a re t r ibui t beneficiul cu a t â t a folos, a t â t a onóre pentru ţ e ră — ca dr . Victor Babeş ? De al tmintre adevëru l e, că nici nu din sferele bărbaţi lor de compet in ţă şi cu c u n o ş -cinţă de impregiurări s'a r idicat a cea grea i m p u t a ­ţ iune. Din aceste sfere numai regrete , mul te regrete s'au manifestat şi continuă a se manifesta pentru a c e a părăsi re şi resp. perdere.

Ca de încheiere ar fi să vorbim acum de familia din care^ ş-a luat originea t inerul nos t ru erudit ; da r in a c e s t a privinţă — aşâ credem, că ajunge-va să atingem, ceea-ce peste tot cunoscut este, că dl dr . Victor Babe.ş este a' doilea d int re cei şese fii ai a n t e -luptătorului nostr- laţional Vincenţiu Babe.ş, membru al Academiei r nàne àncà delà in temeiarea acesteia , in mai mu ' t e landuri députa! la dieta Ungariei, m e m b r u al consisLoriulu ;i.••»olitan din Sibiiu — chiar d e

* »Die Nacht wird zum Tage überal l wohin die W i s s e n ­schaft abringt,; Dr. L. Büekner.

Anul XXIV. F A M I L I A 53

când. prin a sa directă şi energica conlucrare cu Mocioni şi cu Şaguna, a succes la 18B4 a eluptâ re­s taurarea , ér la 1868—70. reorganisarea mitropoliei române ortodocse. Cel flintei fiu al dlui Vine. Habeş. Aureliu Babeş, dr. in filosofie cu seanţele n a t u r a l e : chimia, fisica. şi mineralogia, este astàdi profesor la şcola superioră de farmacie din Bucureşei şi şef al lucrărilor chimice in laboratoriul patologie al Ira-telui seu ; al treilea. Emiliu Habeş, dr. in drepturi , face pe advocatul in Budapesta : al patrulea, Sever Habeş. serveşce in a rmata impèràtéscà ca locoteninte in regimentul al 3-lea de husari ; al cincilea Cornelia •şi al seselea Tit Nonu. sunt s tudenţi la universi tate.

Numele Babeş, ce astàdi portă acesta familie, este adoptiv .şi da tezăpropr iamente numai delà ISIS. când — moş lacob Babeş, cel din urmă al némulni seu din Banat, după mai multe , zadarnice încercări d'aşi scăpă lamilia de peririe, ş-a luat ginere in casă la nuoră-sa văduvită Anişca născută Cl ip iş— p e t i r i -gore Căluser din Moşniţa. din care căsătorie s'au născut doi Iii : Vichente si Isailă, ambii nota ţ i Babeş in matr icula botezaţilor, dintre cari cel dintèi cu a re -taţii mai sus şese feciori : ér al doilea cu doi feciori, (ieorge şi Isaia. ambii economi in Hodoni, cultivând pământuri le strămoseşci. Satele Hodoni şi Moşniţa se allă in vecinăta tea Timişorii, eel dintèi in par tea de că t ră Mureş, ér celalalt de căt ră Timiş. Istoria fami­liei or Babeş şi Căluser, după tradiţiunile familiare, până să se amalgameze ele in Hodoni, pureedènd din cele şepte districte privilegiate nobilitare ale Bana­tului şi s t răbă tend prin ţera Haţegului şi a Făgăra­şului şi a Bêrsei — până in Bueegi, şi re tour este bogata de vicisitudini caracterist ice, ce const i tuesc un roman de tot interesant . Bătrânul Habeş, iubitul poporului şi p ré stimatul naţ iunei , ocasionalmente ni-a promis că ni-1 va scrie acest roman. I vom fi recunoscător i , noi şi posteri tatea, precum mândri ne simţim pent ru bravii şi distinşii fii ce a dat naţiunii nós t re .

Abdul dervişul.

ger, e întuneric, ér vèntul v î jăeşce Ş - T ? Ş i totă v i e ta tea de frig s 'adăposteşce .

Z. E va i de muritorul ce -ar îndrăzni sa lesa U P'o v r e m e ca acesta , numai doi paş i din casă.

Când groză şi 'ntuneric, d o m n e s c peste natură, Er so lu 'n amorţire e 'nvăluit in bură.

Cetatea mândră-apare un m a u z o l e u p o m p e s , Fe care sCint sădite lumini de s u s pân' jos .

Din când in când s'aude al p lebe i văetat, A buhnelor cobire ş-al câni lor lătrat .

Dar cine e 'ndrăzneţul ce a n c ă cu zăbavă Mai umblă ancă singur, p'o nópte-asá g r o z a v ă ?

E un bëtrân nemernic , e dervişul Abdul, S ë r m a n , lipsit de tote, col indă prin Stambul .

Când ş-a desebis el ochii, eră singur pe lume, N'avea un tată, m a m ă , n'avea nici chiar un nume.

Ca s tânca isolată in lume-a vegetat , Şi viforele sorţii pe cap s'au descărcat .

Ér după multe lupte, cu sortea in imică , El s'a trezit c ă i gârbov şi s l a b şi a lb la chică.

Aşâ-i legea naturii , la cei de pe p ă m e n t O primăverii es te . o tomna, un m o r m ê n t !

. . Abdul muncit de fúme, de frig. susp ine scote Ş'orbiş umblă să caute un adăpost pe nópte .

Ér baba miédanópte , prin aer a c u m trece, S'aude cum c i o c n e ş c e c io lanele ei s e c e .

. . . P'odată s e opreşce . căci v e d e o lumină Ce cade t o c m a 'n laţa-i sbercită . dar senină.

El merge mai aprópe ş-un sfânt l o c a ş el v e d e Cu faţa la pâment e l cade , 'n raiu s e crede.

In raiul desfătării, de Mahomet promis La toţi cei cu credinţa, d'al lui Alali tr imis .

Incepe-o nouă vîeţă. cu suflet încântat , El care a fost pe lume, de tote despoiat .

Şi gustă fericirea de hurii 'ncungiurat, C u - a c e e a care legea , murind a a p ë r a t .

El bé din v a s de aur. nectar d u m n e d e e s c , Ce-1 sorb toţi ce i c e 'n sinul lui Mahomet trăesc .

Ş i mai pr iveşce -odată , spre stâlpii din Liban, Pe care sfmt tă iate sentinţe din coran.

Pe fruntea lui s trăluce un gând vese l , senin Şi 'n braţe il cuprinde un s o m n dulce şi l in.

A d o u a di găsiră pe lespedi le reci . Lungi t p'Abdul, durmind in somnul cel de veci .

Şi ciocl i i ridicară pe umeri trupul st ins . In ta ină şi cu milă dicènd : >Aşâ-i fu scris.»

L i v i u P e n e i .

Lapuşnean, dramà de Iuliu I. Roşea. — Studiu critic comparat iv , cetit sub formă de raport, in ş ed in ţa

din 20 martie 1887 a Academie i Române. —

(Urmare.)

Cei doi călugări aliaţi cu densul i esplică, că de aci ina in te este «călugăr şi frate in Christos«, eă tronul apar ţ ine «Măriei Sale Vodă Bogdan«, şi că. in loc de a se mânia , a r face mai bine »să-ş aşede straje gurii«, ceea ce il indârjeşce şi ma i tare (p. 138) :

Eu ? tu să-mi porunceşc i ?

Când porunci t -au corbii vulturi lor c e r e ş c i ? Tu 'nfrunţi pe L ă p u ş n e a n u ? Te-oi inveţa e u minte Ca s ă te-arăţi in faţă-mi c u - a s e m e n e a c u v i n t e ! L a m i n e ! . . . Ce, nu-i n imeni ? . . . Boerii ? Domnă ?

La respunsul unu ia din călugări, că sânt duş i cu toţii ca să se pregătescă de ungerea de Domn a lui Bogdan, Lapuşnean , vëdêud, că se urmeză par ' că el n 'a r mai fi in v ie ţă si Moldova V a r găsi «vădană de domnie*, ér pe călugăr, că-i adreseză cuvintele (p. 139) :

Vei trece restul vieţi i , pe Domnul indurat, Prin post şi rugăciune, rugând ori c e peca t Să-ţ i ierte

devine şi mai furios şi strigă :

54 F A M I L I A Anul XXIV

Ci'-nmuţescă, dihanie murdară, Odată negra-ţi l imbă,

după care aavêrle in ei cu potcapul şi mătăniile, îi dă afară pe amêndoi şi a runcă in u rma lor ame­n in ţa rea :

Ha ca pe nişte oi, Mişei , am chiar indată de gând s ă v e jupoi !

Până să se dee de şcire aces ta şi să se rein-torcă cur tea cu sfetnicii şi boerii terii, el, remànênd un moment singur, işi dice (sc. 2, 139, 140) :

Eu, eu s ă las domnia s c h i m b â n d - o pe-o chilie ! î ş i s c h i m b ă l ibertatea un leu pe-o co l iv ie ! A ! toţi ca să-mi răpescă corona, sceptrul vor ; Ei nu şc iu că D o m n i a a tâ ta de uşor Din măna-mi uriaşă nu póté fi răpită . . .

Dar é ta că deja rev in cu toţii. Lăpuşnean n 'a-pucă să dărescă pe Teofan, şi amint indu-ş că densul a t rebui t să pună la cale ceea ce considera de o bat jocură pentru sine, i asvêr le in faţă cu furie acesta apostrofă insul tătore (sc. 3, p. 140) :

Ha, boa i tă spurcată ! tu, tu mi-ai aruncat Pe umeri as tă haină in care se 'nvestmentă Dór' négra mârşăvie , ş-o mai numiţi că-i sfântă, Ş i vreţ i să sch imb pe dênsa ves tmêntu l m e u d o m n e s c ?

A ! m'aţi popit pe mine , dar' mulţi a m să popesc Şi eu ! '

Teofan caută in deşer t să-1 imblândescă ; ér când intêiul călugăr, încercând acelaş lucru, pronunţă aceste cuvinte (p. 141) :

P e Domnul rogă, frate Pa i s ie , aminte S ă nu ia Vaste vorbe ,

Lăpuşnean il in t impină cu mai mare respingere şi cu amenin ţa rea unei grozave resbunăr i (ibid.)

Piei, fugi-mi d'inainte, Eu, L ă p u ş n e a n u , frate cu tine . . . V'aţi unit Ca s ă - m i luaţi domnia : d e - a c e e a m'aţi popit. Dar' nu , nu v a fi astfel c u m aţi voi s ă fie! N u sûnt la mănăstire, ci a n c ă la domnie ! Me v o i scula , ş -a tuncea v o i pune-a-mi face chiar Din a le vós tre mândre c iolane, surle ; ér Din piei, tobelor mele vo i face căptuşelă .

Acesta crudă predisposiţiune umple de groză pe Rocsandra , care la [rugăciunea ei, făcută lui Lăpuş­nean , de a se linişti, càpëtà drept respuns (p. 142)

Tu eşti ? a, tu ! fiica păcatului ! muiere ! Şi tu eşti dintr'aceia ce vor a mea cădere .

Rocsandra, Movilă şi Mogu il asigura, că n i -minea nu voeşce peirea lui, ci numai — după cum se rosteşce Mogu— »să lase domnia,» căci — adauge el (ibid.):

Un d o m n cum eşti, ce are in suflet tirania, Nu-1 vrem nici noi, nici ţera mai mult,

Dar ce preocupă pe un Lăpuşnean acest băgatei al conservărei tronului cu consimţirea tërii ' A ' dice el (p. 143) : '

N u m e v o i e ş c e ţera ? dar' eu o vréu pe dênsa, Ş i cât v o i fi in vîeţă eu, nimeni alt intr'ênsa N u v a d o m n i . . .

(Aretând pe rend la Rocsandra. la boeri şi la Bogdan) Nici dênsa , nici vo i , nici fiul ei !

Al tmintre lea , călăul voi pune-a face 'n vêrful Spendurători i tronul unde să-ţ i şedă stuful Cu-al fiului teu.

Fiind-că n ó u a intervenire din par tea lui Teofan nu numai nu foloseşce nimic, dar atrage prelatului o nouă ofensă şi amenin ţa re (p. 144) :

Afursita-ţi l i m b ă n u c o n t e n e ş c e - o d a t ă ? Dar adi voi amuţ i -o eu ; unde- i s p a d a m e a ?

Movilă şi Mogu se retrag, spre a chibzui cu ceilalţi boeri punerea in esecu ta re a p lanulu i con­centrat pent ru caşul es l rem.

Lăpuşnean, care işi sfăşiase rasa . cere in scena următore . delà cei cari r emăsese ră cti densul (sc. 4, p. 145) :

Să-mi daţi ves tmântu l meu ! Hlamida cea d o m n e s c ă e c e e a ce port eu. Luaţi rasa c e - a s c u n d e in tr 'ênsa p e v ic lénul Şi aduceţ i -mi h lamida lui Vodă L ă p u ş n e a n u l !

Deslegarea nodului, care păruse un momen t realisată pr in călugărirea lui Lăpuşnean, deven ind cu totul problematică prin revenirea lui şi res i s ten ţa de a lăsă tronul , Rocsandra este silita să se concer teze cu Teofan despre ce r emàne de făcut : apoi in mo­mentul când Voevodul, vëdênd că niminea nu- i im-pline.şce ordinul pentru aducerea mantiei domneşci , strigă (p. 146) :

Manuc, a c u m , a r m a s e , la m i n e : eu te chem !

in t ră Domniţa Ana, care-i dă lămur i rea (sc. 5, ibid.) : Armaşul işi pr imeşce resp lata .

Lui Lăpuşnean inse nu- i pó té in t ră in minte una ca aces ta , ca alţii »să indrăznescă in locul lui a osândi la morte.» Pen t ru dumer i rea lui, Ana i aduce Ia cunoşcinţă că poporul a făcut aces ta (p. 147) :

Poporul, c a r e 'n clipă sdrobind tăria portei Ce m e ţ inea inchisă , m'a apërat de -a fi O jertfă a nec inste i şi morţe i o sând i P e v i n o v a t ; poporul c e 'ndat -a luat arma, Când cel ce m e i u b e ş c e a dat in l u m e - a l a r m a .

Lăpuşnean — in acelaş înţeles in care s 'a ros ­tit şi cu al tă ocasiune — nu voeşce să admită , ca poporul »in care n u dă nimeni» s'a resculat d in p ro ­priul seu indemn (ibid.) :

S'a resvrătit poporul ? . . . dar tot boerii sûnt Cei ce -au svêrlit sch inte ia pe aripe de v e n t ! Poporul , a lb la cuget, s e 'nşe lă cu 'nlesnire Şi-ori c ine vré, e 'n s tare să-1 tragă 'n rătăcire .

(Cu o furie crescendă) Dar şc iu e u fie-cărui s ă dau ce s e cuv ine . . . Arcaş i ! oş ten i ! in grabă veniţ i , aici , l a mine ! Loviţ i , tăiaţ i in carne ş i ó se l e sdrobi ţ i ! Să curgă sânge n' rîuri, daţi , daţi , nu conten i ţ i ! Din ei s ă n u remână nici unul v iu ; cu sânge Voiesc a-mi st inge s e t e a c e resuf larea-mi strînge ; S ă nu cruţaţi pe n imeni : boeri , femei, copii, Sub s p a d ă să s e p lece a ş a c u m pe câmpii Şi holde le s e plecă l'a vântului suflare . . .

(Recade obosit . )

Acum se a ra tă pe pragul camerei Stroic i şi Spancioc, ceea ce denotă că planul conjuraţ i lor a re să fie pus in esecutare .

După cuvintele lui Lăpuşnean, p ronun ţa t e cu o voce în t reruptă (sc. 6, p. 148, 149 ) :

Loviţi mereu ! . . Mi-e se te , a h ! m e 'năduş, m e trec Sudori , . . . de grabă, a p ă ! . . . A h ! n u mai pot , m e 'nec. Ard, . . . apă, apă, apă

Rocsandra, vrênd să esă spre a-i aduce de beut, es te oprită de Spancioc şi Stroici . Ei i pun in ve ­dere sgomotul surd al poporulu i , care setos de res -b u n a r e a făcut deja începutul cu Manuc.

Stroici dice (p. 1 5 0 ) : Poporul e 'n m â n i e : in tê ia lui v ic t imă,

Armaşul ca o cârpă fu sfâşiat, şi adauge (ibid.) :

Anul XXIV. F A M I L I A 55

Şi ura-i aţiţată acum pe némul teu . C a norii s e v a sparge, ce-s încărcaţi de plóe,

IArătând pe Lapuşnean) De v a afla că densul v a mai trăi, să-şi m ó e In sânge négra-i mână.

Şi aici — ca şi altfel — Spancioc are rolul de a arâ tâ lucrurile cu degetul. Astfel el i aminteşce (ibid.) :

Ne-a i jurat — Şi cred că jurămentul nu, nu-1 ve i fi uitat — C'atunci când rugăciunea n'ar isbândi nimica, Vei face tot ce trebui s ă Iaci.

Dar nici intervenirea Anei, nici alte nóue stă­ruinţe din par tea lui Spancioc şi Stroici nu sunt in stare a muia resistenţa Rocsandrei , care opune la tote (p. 151) :

Dar i-am jurat credinţă când m â n a m e a i-am dat,

séu (ibid.) : E soţul meu, nu, nu pot !

De aceea, când Lapuşnean strigă din nou (ibid.) : Ah! apă ; m e usuc

De se te ,

Spancioc, impedicând şi de astă da tă pe Roc­sandra de a e.şi pentru a satisface dorinţa lui La­puşnean, i dice :

— Aşteptă, Domnă ! m e duc ca să-i aduc .

Abia apucase Stroici să adreseze Rocsandrei nóue îndemnuri de a se supune faptului neinlăturabil , şi să-i chcă (p. 152) :

Alege 'ntre so ţ i e Şi m a m ă ,

şi Spancioc, in t rând in mână cu fatala cupă, pro­nun ţă cuvintele :

Etă a p ă !

In momentul , când Spancioc ofere Rocsandrei cupa pentru a o da bărbatului ei, ea — hesitând ancă — intrebă pe Teofan (p. 153) :

0 părinte ! tu ce m e 'nveţi ?

la care prelatul respunde : Cumplit

Şi crud e omu-aces ta . Ş-a severş i t destule cât t imp a fost in vîeţă . .

(Ridicând ochii spre cer) O, fiică ! să-ţi dea Cerul sfinţita lui povaţă.

Dar respunsul mitropolitului, care o lăsa la »po-v a ţ a Cerului « părendu-i-se nu destul de lămurit, Rocsandra il intrebă din nou :

Dar tu ?

după care Teofan (ară tând pe Lapuşnean şi bine­cuvântând pe Rocsandra) p ronun ţă cuvintele hotă­rî tóre :

Eu die : pe densul să-1 ierte Dumnedeu , Şi ţie ér să-ţi ierte aces t pëcat al teu.

Cuvântul prelatului aduce pe Rocsandra la pasul cel atât de greu de trecut de conşeiinţa sa .

Când o vede »abia păşind cu paharul in mână», Lapuşnean i dice (p. 154) :

Ch, adă 'ncoa ! . , . Rocsandra ! tu eşt i ? fugi, nu mai béu Din m â n a ta .

Totuş setea cea năprasnică, căreia i dă espre-siune prin cuvintele (p. 155) :

îmi arde gâtul, pieptul, . . dă-mi, dă-mi ; mi-e sete tare,

il sileşce a deşer tă cupa, da r numai pe jumëtate , căci dice el (ibid.) :

Amară-i !

şi după ce se ui tase in pahar : Dar ce-i asta ? . . . Ah, tu m'ai adăpat

Cu sânge ! . . . Ard mai tare . . .

Atunci pentru intêia oră Spancioc i adreseză cuvântul (ibid.) :

Măria Ta, să-ţi fie De bine !

Fiind că amândoi se aşedaseră la laturile pa ­tului lui Lapuşnean, acesta — ui tându-se când la unul. când la altul, îi intrebă (p. 156) :

Voi ! . . Ce vreţi ? cine sunteţi ?

Acum ne desvaleşce autorul pentru intêia oră causa anumi tă a urei lor neîmpăcate , puind pe S p a n ­cioc să dică (ibid.) :

Ha, nu ne-a i c u n o s c u t ! Sunt eu, Spancioc , eu, cărui i-ai jefuit a v e r e a Şi i-ai lăsat să peră copiii şi muierea Pe drum, cerş ind de fonie ;

ér pe Stroici (p. 157) : Şi eu, sunt Stroici, eu,

Mi-ai sugrumat părinţii, jertfind tot némul meu.

Ca să-i dee pe faţă s i tuaţ iunea in to tă goliciunea ei, Spancioc adauge (ibid.) :

Nu ţii minte Cuvêntul dat, când ţera lăsarăm, că 'nainte De morte, ânc'odată avem s ă ne 'ntâlnim ? A<Ji vorba-ne , ca o m e n i de c inste , o 'mplinim.

In deliriul furiei sale, Lapuşnean , in loc de a întrezăr i momentul espiării faptelor sale, crede oca-siunea priinciosă de a face cu Stroici şi Spancioc ceea ce nu isbutise mai nainte , .şi de aceea (ridi-cându-se) le dice cu furie (p. 158) :

A u ce-aţ i credut ? că braţu-mi putere nu mai are In v o i ca s ă l o v e s c ă ? . . . Aduceţ i -mi mai tare Ü spadă , ş i la mine , arcaşi ! oşteni ! veni ţ i ! Pe donşi i puneţi m â n a ! . . . dar ce fel n'.iudiţi ?

(Recădend pe jeţ .) AriJ, apă să -mi aduceţ i ! . . . ce flăcări, ce durere !

Rocsandra, ne mai putând vedé cu ochii sufe­rinţele soţului ei, ese împreună cu Domniţa Ana. Asemenea se depăr teză şi vraciul din ordinul lui Spancioc.

(Va urmă.) N. C h . Q u i n t e s c u .

Nunta lui Figaro. — Comedie in 5 acte , de R e a u m a r c h a i s . —

(Urmare.)

Susana. Ha ! h a ! ha ! Serafim. Şi de ce nu ? ea e femeie ! e fată mare !

O femeie ! o fată m a r e ' ah, cât simt de dulci aces te nume ! câ t sunt de interesante !

Susana. Are să nebunescă ! Serafim. Fanse ta e dulce, căci cel puţin ea me

ascultă ; dar tu nu eşti, tu ! . . . Susana. Audi ce pëca t ! Dar ian ascultă, die . . .

(vré să-i smucescă cordeua.) Serafim. (Fuge.) Ba ! ba ! ba ! n'o voi lăsă oda tă

cu vie ţa ! Dar decă nu te mulţămesci tu, cu respla ta ce ţ ' am dat -o , e tă , mai adaug o miie de guriţi. (Se alungă după ea s'o sărute.)

Susana. (Fugind.) O miie de palme, decă ti-i apropia. Am să me plâng la s tăpâna mea ; şi, in loc de a me ruga pent ru d ta , oi să spun eu insuş con­telui : Fac i tare bine, die conte ! isgoneşce pe acest

66 F A M I L I A Anul XXIV.

mic tâ lhar ; t r imite la părinţi i lui pe t r întoraşul aces ta ce-şi dă aerul de a iubi pe domna. şi care to tuş vré să ine sărute şi pe mine.

Serafim. (Vede pe conte intrând ; se aruncă cu frică după fotei.) Sunt perdut !

Susana. Cât e de fricos !

Scena V I I I . Contele. Susana, Serafim, (ascuns.)

Susana. (Zărind pe conte.) A ! (Ea se apropie de fotei pentru a masca pe Serafim.)

Contele. De ce eşti tu lbura tă . S iuzon? Vorbiai singură şi inimióra ta pare a fi agitată . . . nu-i vorbă . . . intr 'o di ca as ta se inţelege.

Susana. (Tulburată.) Dar ce voiţi seniore ? Deçà v ' a r vedé cineva int rând in odaia mea . . .

Contele. Nu mi-ar conveni de loc să me sur­pr indă cineva a ic i ; dar tu şeii, că eu sunt forte in­teresat pentru fericirea ta. Sunt sigur, cà Basile ţ -a făcut cunoscut pas iunea mea. N'am decât un minut liber pentru a-ţi esplicá sent imentele mele : ascul tă ! (Se pune in fotei.)

Susana. (Repede.) Eu nu ascult nimic. Contele. (Luându-i mâna ) Un singur cuvent ! Tu

şeii că regele m'a numit ambasadorul seu la Londra. O să iau cu mine pe Figaro : i dau un post esce-l e n t : şi precum datoria unei femei, e de a u rmă pe bă rba tu l seu . . .

Susana. Ah ! de-aş îndrăzni să vorbesc . . . Contele. (Apropiând-o de densul.) Vorbeşce ! vor­

beşce , scumpa m e a : usézà astădi de un drept ce ţi—i dau asupra-mi pen t ru totă vieţa.

Susana. (Cu spaimă.) Nu voi, seniore. nu voi ; lasă-me, te rog.

Contele. Dar spune-mi cel puţ in . . . Susana. (Furiosă.) Nu mai şciu ce-am dis . . '. Contele. Asupra datoriei femeilor . . . Susana. Ei bine. când dvóstre a-ţi răpit pe dna

contesa şi v 'aţi insoţit din amor ; când pentru amorul drei Rozina a ţi nimicit înspăimântătorul drept de senior . . .

Contele. (Vese l ) Ce superă mult pe tinerele mi­rese ! Ah ! Siuzeto ! acel drept încântător ! deçà tu ai v ré să vii pe la inserat in grădinuţa parcului, ca să povest im câ teva znóve vesele, aş resplăti aşa de mult astă mica favóre . . .

Bazile. (Din atară.) Nu-i acasă dl conte ! Contele (Se ridică.) Ce glas e acesta ? Susana. Cât sunt de nenoroci ta ! Contele. Du-te repede de-aici. şi vedi ca să n u

intre nime. Susana. (Tulburată.) Dar remâneţ i aici ? Bazile. (Striga in afară.) 1)1 conte era la dna

contesă si apoi a esit : me duc să-1 caut. Contele. Şi nu găsesc nici loc unde să me a s ­

cund ! A ! după jilţul acesta ! . . . e cam reu : da r e s -pedieză-1 degrabă. (Susana i împiedecă drumul : el o inlătureză incet. : dar pe când contele se plecă şi-şi ia locul. Serafim se intornă şi se arunca speriat in fotei in genunchi, şi se ghemuieşce. Susana ia rochia ce-o adusese, acopere pe pagiu, şi se pune ina in tea jilţului.)

Scena I X . Contele. Serafim, (ascuns) : Susana, Bazile.

Bazile. N'ai vëdut pe dl conte, dşoră ? Susana. (Brusc.) Şi pentru ce să-1 ved, me rog ?

Ia lasă-me 'n pace ! . . Bazile. (Apropiindu-se ) Decă ai fi ceva mai cu

minte , nu te-ar miră nici de fel întrebarea mea. Toc­mai Figaro îl caută .

Susana. Aşa dar Figaro cau tă p e omul ce, după dta, i voiesce cel mai m a r e reu ?

Contele. (Apar te ) Én să vedem puţ in cum me slujesce papalaga a s t a ?

Bazile. Dar când doreşci binele unei femei, să póté să voieşci reul bărbatului ei ?

Susana. După grozavele dtale idei, nu ! om co-rumpetor ce eşti !

Bazile. Iţi cere c ineva un lucru ce nu erai gata să-1 dărue.şci al tuia ? Mulţămită dulcei ceremonii , ceea ce ţi se opriâ ieri, vei fi îndatora tă să faci mâni .

Şfaşana. Ce neruş inat ! Bazile. Din to te lucruri le seriöse, căsător ia fiind

cel m a i caraghios, eu credusem . . . Susana. (Furiosă ) Ce grozăvenii ! Dar cine ţ-a

da t voie să intri aici ? Bazile. Ehei ! reutăcioso ! Ddeu să-ţ i potolescă

glăsusorul! N'o să se in tèmple nimic fără de voe-ţi : dar să nu credi de fel că eu pr ivesc pe dl Figaro ca o pedecă pen t ru s tăpânul nos t ru ; căci de n ' a r fi micul pagiu . . .

Susana. (Cu frică.) Don Serafim ! Bazile. (Imitând-o.) »11 Serafino di amore!« ce

se rotileşce in giuru-ţi fără de a s t êmpàr . şi care chiar adi d imineţă pândiâ să intre aici, când am eşit delà d t a : di că şi as ta nu- i a d e v ë r a t ?

Susana. Ce minc iun i ! Ci du- te oda t ă de aici, neruş inatule !

Bazile. Când ved curat , va să (Jică, că eşt i ne­r u ş i n a t ? Ş-apoi şi r o m a n ţ a ceea ce el o lucreză in taină, nu e pent ru d ta ?

Susana. (Furiosă.) A ! da, pen t ru m i n e ! . . Bazile. Numai de n 'a fi compus-o pentru con­

tesa ! — Ce-i dreptul , când el se rveşee la mesă, o pr ivesce cu niş te ochi . . . Dar la d racu ! să n u se p ré guguţe . . . monseniorul e cam bruta l asupra acestor t rebuşore . . .

Susana. Şi d ta eşti pré scelerat pent ru că im-prăşcii astfel de vuete , că să perdi pe un nenoroci t copil, picat in disgraţia s tăpânului seu.

Bazile. Dar deçà die şi eu un cuvenţel , as ta- i pent ru că to tă lumea vorbeşce.

Contele. (Se ridică.) Cum ? to tă lumea vorbeşce ? Susana. A ! cerule ! Bazile. A h ! A h ! Contele. Alergă Bazile si isgoneşce-1 pe minu t . Bazile. A ! cât me căesc c'am int ra t . Susana. (Tulburată . ) O Domne! D o m n e ! Contele. Ce, leşină, S'o aşedăm de grabă in jilţ . Susana. (Respingêndu-i repede.) Nu voi să me

aşerlaţi. Să intri aşa făr de sfielă, o ! . . Contele. Suntem doi faţă cu t ine, scumpa mea.

Nu ma i e nici o pr imejdie! Bazile. Eu. sunt nemângăiat . cà am glumit a supra

pagiului . de-órece dvós t re ascultaţi ; nu spuneam acele cuvinte decât pentru a o face să se p ă t r u n d ă de sen­t imentele . . . căci in fond . . .

Contele. Să i se dee cincïdeci de galbeni, un cal, şi imedia t să plece la părinţi i lui.

Bazile. Seniore, pen t ru o glumă ? . . Contele. Un ş t rengaraş pe care l 'am surprins şi

ieri cu fata grădinarului . Bazile. Cu Franse ta ? Contele. Şi chiar in oda ia ei. Susana. Unde dl conte avea de asemeni t rebur i

ca şi aici ? ! Contele. (Vesel.) îmi pa re bine că p r icep i ! Bazile. Şi 'n t r 'un noroc să dea Ddeu ! . .

(Va urma.;

N. A . B o g d a n .

Anul XXIV. F A M I L I A 57

: S A L O N . Üln i i5fB aigrp!iaiaB!'ijjaa"iaaaaSfa

Din vieţa de Bucureşci. (Frigurile alegerilor. — »Vincenctta.« — » F r a n c e s c a de Rimini.«

- S i lv io-Pel l ico . j

25 ianuarie. 1888.

După păruelile d in t re literaţi, păruelile dintre po­litică, dar in nici un cas politicose. După Vlahuţă, scărmănat de Tonceicu pentru versuri le sale. — mijloc pipăit şi simţitor d'a-ş esprimă admira ţ iunea ! ; — popa ' lache înfundat la mănăst i rea Văcăresc] ! In vederea libertăţii alegerilor, i s'a răpi t «săracului popă» — vorba eroului delà Călugăreni — l iber ta tea d'à pute respunde celor cari l'ar fi 'n l reba t :

— Popă T a c h e , und' te duci, iNuma 'n cauc şi 'n papuci ? — Me duc, taică, 'n mahala le , Să adun la ha imanale , Cari fac la dandanale .

Căci n 'apucasem a scăpă bine ha ! — cum dice | Românul — de tote celelalte friguri diagnosticate in trecutele nóst re cronice, şi frigurile alegerilor ne prinse de grumazi. Bine inse, că aceste au inceput şi danda­nalele se vor sferşi,' fie şi eu preţul libertăţii unui »minislro del Ciel.« cum se cântă in »Aida.* D'altfel nici nu mai eră de suferi t! în t runi r i peste intruniri şi m'nniteste peste manifeste, in cari se spun de-apu-ru rea aceleaşi lucruri, şi tocmai lucrur i ce-ar câştigă să nu fie spuse decât o singura da tă ori să nu fie spuse de loc. Ş-apoi nimic mai plicticos, decât aceste intruniri şi manifeste electorale ! D'aceea inţelegem şi chiar iertăm pán ' la óre-care punct — cu un con­frate parisian — pe acei cari. avênd nenorocirea să se fi dus la vr 'una din aceste intrunir i . s 'apucă in lipsă de altă distracţie, să sfărâme bancele in capul concetăţenilor lor.

De astă-dată , — cu totâ încrederea situaţiunei ce-a reclamat la in t runirea de dumineca (17 ian.) présenta ensăşi a capului partidului naţional liberal. — graţ ie inţelepciunei cetăţenilor Capitalei, a tâ t de mul t lăudata de toţi candidaţii ce le j induesc votu­rile, dandanalele au lipsit.

Dar inzădar, luându- te după faimosul vers al lui Virgiliu :

Timeo D a n a o s et dona ferentes,

adecă, după t raducerea pract ică de şcolarii ce-şi bat capul cu studiele clasice :

Me tem de d a n d a n a şi Domne fereşce !

vei crede să scapi de preocupări le alegerilor, evitând de a merge la aceste intrunir i ! Căci ori-unde te-ai găsi aiurea, şi cu ori-cine te-ai intâlni. chiar de n 'ar fi candidat in acest véc de candidaţ ie . alegerile for-meză totă tema conversaţ iunei . Decă eşti la cafenea şi ca să scapi de plictiséla unor asemeni discuţiuni. ţ i -ascundi capul intre foile unui ju rna l , séu o ştergi acasă, unde-şi regăse.şci gazeta, e şi mai foc ! căci aci nu mai găseşci decât dări de sémâ tot despre întruniri le de cari eşti sătul până in gât. Şi liste — pomelnice nesferşite — de candidaţi , de-ţi vine să eredi că n'ai r emas decât tu cu nepusă mesă . . . v ream să die candidatură. Şi fără voe-ţi, recapitulând din ochi şi maşinal lungile 'nşiruiri de nume. pr int re cari, in schimbul câ to rva ce meri tă tote omagiele, găseşci cu indignare a ţâ ţ i mari gheşeftari, a tâ te uimi-tóre nulităţi , incepi a fredona :

Intr'un cuvent Români i sunt Toţi candidaţ i De 'deputaţ i »

P e n t r u c i n e v o t e z i ? » é t à cu i l . s l r ă m o s e s c u l » B u n a - d i u a . «

în t rebarea ce-a 'nlo-şi franţuzescul •» Bon­

jour Şi d e ç à e c a n d i d a t , c ă c i l a fiecare p a s te ' m -pedeci de e i : 'De ce n'ai votá pentru m i n e ? — Bu­curos, decă eşti omul desordinei . — ? ? ? — Căci, sunt dinti 'acei cari. ca t recutul de (Jérôme la nemu­rire Clouzet. iubesc pacea si vreau să fiu liniseit. >Ei bine. — mărturisiâ pacînicul cetăţen. — am ob­servat că a tunci când omenii desordinei e rau in afa­ceri şi omenii de ordine la vetrele lor. uliţa era li-nişcită. şi din contra . . . Ètà de ce votez, din d ra ­goste de ordine, pentru omenii desordinei. A-i băgă in cameră e singurul mijloc pract ic d'a-i pune la umbră, şi d'à avé liniscea pe stradă.»

*** Nu şcim cât vor fi de fericiţi cetăţenii in a le­

gerea deputaţi lor lo r ; reounoşeem inse că de as iâ-da tă direcţ iunea Teatrului-Naţ ional , séu mai cu drept, dna Arist iţa Manolescu. a fost mai fericită in alegerea pieselor. E vorba de »Francesca de Hi mini« şi de »Vincenetta.« jucate cu a tâ ta succes marţ i , in bene­ficiul dnei Manolescu. şi repe ta te cu acelaş succes in serile u rmă to re .

Cu vederile pe cari le-am esprimat in cronica trecută, pr imirea entusiastă făcută acestor doue piese de publicul ce pentru pr ima da tă in acesta stagiune indesuise sala teatrului, nu putea decât, să ne facă plăcere. Acesta inse ne-a dovedit, mai intùiu s impa-tiele numerose de cari dna Manolescu se bucură in public şi mai apoi că atunci când o piesă espr imă sent imente şi cuprinde situaţii proprii a mişca inima int r 'un cadru simplu ca »Francesca de Bimini« şi ca « Vincenetta.« — ambele depar te d'à avé ceva diu aparate le uimitóre ale altor piese sgomotóse, — place publicului şi se menţine pe afiş.

Nu e mai puţin adevărat inse — şi aces ta chiar pó té fi causa cea mai de căpetenie — că in te rpre­t a rea lor nu trebue să lase nimic de dorit, cum a fost in caşul de faţă, când puţinele e lemente de frunte ale societăţii dramat ice , — delà Popescu şi Ar. Manolescu şi dnii Manolescu, Notară şi Petrescu, — scutite de dróia de personage secundare ce le stănjinesc jocul, prin stângăcia lor, in piesele de apara t . — formau ensemblul cel mai desevêrsi t . E tă ceea ce-a făcut ca represintaţ iunile aces tor doue piese să fie nişte adevèra te sărbători artist ice, şi ceea ce-ar t rebui să slujescă de pildă Teatrului pen t ru a le­gerea pieselor viitóre şi distr ibuirea rolelor.

»Vincenetta«. de Faul Barbier, ce-a servit, de r idicare de cortină, e un ac t plin de scene emoţ io -nătore . Claude, un ţ ă ran bogat, refusa d'à permi te fiului seu Sylvain să repare prin căsătorie onórea Vincenettei, fiica unui harn ic argat. ; dar in urmă, în ­vins de ângerésca resemnaţ iune a victimei, se 'ndu-plecă, spre mul ţămirea tu turor . Piesa fiind pres in ta tă fără multe pretenţi i , c redem de prisos să mai insis­t ăm asupra nefireşeei repedi schimbări a hotărîrei lui Claude, a cărui furie, cu u n moment mai 'nainte , când Sylvain i declarase că plecă cu Vincenetta, mersese pàn ' a ordona să se scotă viţele din r ă d ă ­cină, să se distrugă holdele pr in foc. ne mai avênd pent ru cine stringe. Tot ce sferşeşce bine, e bine, şi in faţa plăcerei ce ne p roduce acest act, primim d e s -nodămentu l autorului .

*** »Francesca de Rimini,« éta adevăra tu l in te res

al serei. Dl Titus Dunca, care ne -a inzestrat deja r e ­pertor iul cu doue d rame i ta l iane »Mortea civilă* şi

5

5 8 F A M I L I A Anul XXIV.

»l)oi sergenţi,* din repertoriul lui Rossi, ne-a dat acum acéstà a treia a sa t raducţiune, cărei i s'ar puté imputa, cu drept cuvent, nerespectarea tocmai cu sfinţenie a originalului. Ori-cari ar fi vederile t ra­ducătorului , in acesta privinţă, mărturisim, că nu ne impăcăm cu sistemul dsale. După noi, o t raducţ iune t rebue să fie oglinda cea mai fidelă a originalului, care t rebue reprodus cu defectele şi calităţile sale Altmintrelea, slobod a ni se da o prelucrare ori o imitaţie, fără inse altă pretenţ iune.

»Francesca de Rimini«, tragedie in 5 acte a îndelung răbdătorului Silvio Pellico, este punerea in acţ iune a pasiunei ce-a causât perderea părecbei amo-róse pe care Dante o 'ntelneşce in al doilea cerc al «Infernului» seu, unde ínimele sünt sbuciumale de o -vecînică furtună.

Intre 1810 şi 1812, aparii pe scena unui teatru mic din Milan, — Santa Redegonda, ce nu mai esistá de mult, — o tineră fată de 12—14 ani, Carlotta Marquioni, care deveni mai târdiu pr ima actri ţă a Italiei in tragedie şi comedie. Pellico, inspirat de acesta palidă şi sentimentală figura, fu ispitit d'a zugrăvi amorul Franciscăi şi al lui Paolo, scena care inctieie cântul V al divinei poeme şi care a epuisat tőle for­mulele laudative.

Istoria spune, că Lanciotto, senior de Rimini, prinţ şchiop şi diform, a luat de soţie pe fiica lui Guido de Polenta, senior de Ravena, Francesca inse iubiă pe Paolo. fratele mai mic al lui Lanciot to şi unul din cei mai frumoşi şi viteji cavaler i ai Italiei. Căsătorită cu sila după Lanciolto, së rmana copilă nu şciu să résiste primei sale pasiuni şi cei doi indră-gostiţi. surprinşi de soţ, fură ucişi împreună.

Ceea ce-a hotărî t de sorta lor, ne-o spune ên-săşi Francesca prin versurile duióse ale lui Dante :

»Intr 'o di citiam, din distracţie, cum amorul cu­pr inse pe Lancelot : eram singuri şi 'ncredëtori ; de mai multe ori acesta citire făcu să ni se intêlnéscà privirile şi să ne schimbăm la faţă, dar un singur pasagiu fu care ne perdu. Când citirăm cum acest amorez aşa de gingaş să iu lase zîmbetul iubit, acesta (Paolo), care va fi vecinie lângă mine, imi săruta bu­zele t remurând. Car tea şi acela care o scrisese fură pentru noi un alt (îalléhaut . . . In dina aceea nu ci­t irăm mai depar te !«

Silvio, care in teat rul seu ca şi in celelalte scrieri, ca şi in vorbele şi 'n faptele sale, e totdéuna stăpânit de aceste sen t imente : iubirea de familie, iubirea de ţera, iubirea de omenire, ne-ara tă pe cei doi amanţi jertfe ale unei iubiri nevinovate . Până in actul III, Francesca şi Paolo n'au cunoşcinţa iubirei lor reciproce. Ş-abiâ ei ş-o mărturisesc, când cad jertfe furiei orbe a lui Lanciotto, care ni-i înfăţişat cu tote însuşirile unui soţ vrednic de iubire. De aceea chiar, terorile ce muncesc sufletul Francescăi in pri­mele acte , sünt aprópe neînţelese, neesplicabile pentru noi, mai puţin catolici, mai puţin temëtori de peri­colul iubirei.

Ori-cum, acţiunea e forte încordată şi n 'avem nimic de observat decă perdéua numai după actul III ne lasă t imp să ne reculegem. Cele patru persóne ce ocupă scena, trăesc de o vieţă aşa de intensă, că n u ne dă pas ' să observăm neinsemnătatea numerului lor. Astfel interesul e ţ inut in continuă deşteptare. Ar fi bine numai ca publicul să ne scutescă de esu-beran ţa unei precoce mulţămiri pentru jocul artiş­tilor şi a nu mai întrerupe şirul acţ iunei prin aplau-sele-i sgomotóse, tocmai in momentul când ea de­vine mai încordată, mai interesantă. Acesta dove-deşce că aplaudatorii vëd numai, da r nu şi înţeleg, ceea ce se jocă. Fie siguri, că aplaudând la finele actului, ori-cât de mult , vo r da dovedă de bun simţ

şi ne vor avé tovarăş póté ch ia r mai en tus ias t de­cât ei.

Netăgăduit, t ragedia lui Pellico îşi justifică s u c ­cesul şi poporal i ta tea ce-a obţ inut chiar delà apa­ri ţ ia ei in Italia, cu tot sfatul pe care Ugo Foscollo il da autorului, când aces ta i presintase luc ra rea sa : »Crede-me, aruncă-ţ i pe »Francesca« in foc; să nu rechemăm morţi i din Internul lui Dante : a r face spaimă celor vii. Arunc'o in foo şi adă-mi al tceva.»

Silvio i duse pe »Laodicca.« o tragedie pe un subiect grec. »A ! étâ ce e bun ! i dise Foscollo. Ur-meză astfel.»

Silvio — ne spune Maronelli, amicul şi biograful lui, — prin acel privilegiu al ar tei , care dă fiecărui art ist sentimentul lucrului ce-a produs, cu to t ă cri­tica pe care prejudiţiele unei şcoli deosebite o fac chiar celor mai încercaţi , păstra pe »Francesca» şi arse pe »Laodicca.« După câ tva t imp Car lot ta r ea ­păru la Milan, la teatrul regal, in tóiă s trălucirea t i -nereţei şi sa luta tă ca cea de 'ntêiu in ar ta ei, Silvio o cùnoscù şi »Francesca«, pan' a tunci neglesă şi ui tată in portofoliul autorului , fu espusă, in 1819, la lumina rampei ; apoi repres in ta tă la Neapol, la Flo­renţa , pe tote scenele Italiei şi to tdéuna cu u n suc­ces crescênd.

*** Silvio Pellico, ale cărui nenorociri i-au făcut

celebritatea, s'a născu t in 1789, la Saluzze, in Pie­mont . Aflându-se la Lyon, unde petrecea de câ ţ iva ani, şi citind poema lui Ugo Foscolo : » Mormintele» (I Sepolcri), cân tec funebru din care a eşit aprópe intrégà poesía i taliană din pr ima jumăta te a vécului nostru , Silvio se simţi cuprins de o nostalgie poet ică . ce-1 readuse că l r ă l imba şi că t ră ţ e ra lui. El se sta­bili la Milan şi scrise »Francesca de Rimini.» in care până mai deunădi Ristori culegea aplausele lumei intregi.

Acesta fu o frumosă epocă in vieţa poetului . Milan, in t impul puterniciei lui Napoleon, e ră Atena Italiei şi Monti impărţ ia cu Foscollo domnia li terilor. Chemat ca ins t i tu tor in avu ta şi nobila familie Por ro , unde se intâ lniă tot ce I tal ia a v e a ma i i lustru in şci-inţe şi 'n ar te şi personagele de dist incţiune ce s t ră­băteau peninsula, el făcu eunoscinţă cu dna de Stael şi cu Schlegel, cari erau ca intermediar i in t re capii l i teraturei ge rmane şi ai l i teraturei i tal iane : cu Byron, din care t radusese pe »Manfred« şi care t r aduse pe »Francesca« in versuri engleze, şi cuHobhouse . ambii indeplinind rolul celor de 'ntèi pentru l i teraturele en­gleză şi i t a l i a n a ; cu David, Brougham, Thorwalden şi mulţi alţii. »Astfei se póté dice, că Dante şi Shak-speare , Pe t ra rca şi Shiller, poesia şi şciinţa, art istul şi cetăţenul , veniau să-şi dea m â n a in acest t emplu al minţii al că ru i preot eră Silvio.»

In t impul acesta Pellico lucra o al tă t ragedie : »Eufemio de Messina« şi întreprinse publ icarea »Con-celiatorului«, fóie^ care servi de preteest in t runire i membri lor societăţii ce-1 fondase, şi care tu opr imată pân ' a fi supr imată de censura aus t r iacă . La 13 oc-tombre 1820 insuş Silvio fu a res ta t şi condus la Santa-Margher i ta , împreună cu toţi acei car i formau t ine ra miliţie hotăr î tă să lupte pen t ru mân tu i r ea Ita­liei de sub jugul tedesc.

Vieţa sa de 10 ani, d'aci 'nainte , sub p lumbu-rile Veneţiei şi in carcerele du re ale Spielbergului, in Moravia, e povesti tă de Silvio Pellico intr 'o car te : >Le mie prigionic (închisorile mele), ce-i o poemă de creşt inescă răbdare , plină de farmece, de gingăşie, de elegantă s impli ta te . Dulceţa şi r e semnaţ iunea respiră in fiecare din paginile sale . »Le mie prigioni», ce-a făcut ocolul lumei, a r e m a s şi »va r emâné pent ru to tdéuna — cum dice Lezaud in ser isórea s a că t r ă

Anul XXIV. F A M I L I A 59 Pe lhco . tnmi ţendu- i in 1844, t raducerea-i francesă — ca o espresiune sublimă a puterei şi a marinimiei pe care religia o póté da inimei ce seespiră din iubirea c ă t r ă Dumnedeu şi cătră apropele.«

Redat, libertăţii in 1830, după atâ ţ ia ani de resemnaţ iune dusă pân' la descuragiare, poetul nu mai şciii ce să facă cu aripele lui. S'a dis — rapor-teză Etienne — că cununa înflorită a musei sale, la in tórcere păru veştedită de rigorile unui cer nemilos. In adevër, in tragediele ce scrise după esil, Silvio nu mai regăsi niciodată sentimentul şi gingăşia ce făcură succesul »Franceseai de Rimini« : avènd téma in po­litică, renunţa la l ibertate : de aceea , pe când Europa intregă se interesa de relaţiunea suferinţelor sale. tine­r imea italiană, neiertându-i resemnaţiunea-i escesivă. şuiera câteva din nouile-i producţiuni cu cari el se siliâ să lege firul lucrărilor sale. Resultatul fu că. cum avii temă in politică, avii şi in l i teratură. Uitând că eră celebru, cădii in ascetism şi muri in 185i ca bibliotecar al unei marchise.

A. C. Sor .

Bal român in Timisóra. — La 8 martie n. 1Ö88. —

De şi am eşit din şirul junilor, toluş imi place a dansă, a conversa in dulcea mea limbă şi a me petrece in societate de dame române . — Unica mea pa t imă de care nu me pot desbrăcă este dansul , şi acés tà patimà me făcu la începutul carnevalului să dubited in cavalerismul t ineretului român de-aice, vëdènd că jumăta te din carneval este aprópe espirat şi densul totuş nu se gândeşce la dorinţa secsului fru­mos, la arangiarea unui bal românesc .

Tocmai meditam asupra suvenirilor dulci delà balurile române din trecut şi éta că impărţ i torul de epistole me surprinse cu o invitare la o conferinţă spre a ne consultă şi a compune un comitet a r a n -giator pentru bal.

Nu-i vorbă, s'a arangiat aci in capitala Băna-natului mai multe baluri din par tea societăţii nero-mâne, dar nici la unul românii n 'au participat, eu inse ca jucător pasionat nu am lipsit nici delà acelea baluri, dar, spunènd drept, nu m'am petrecut aşa de bine, ca şi la balurile române din anii t recuţ i ; nu, penţrucâ lipsiau d'acolo frumósele nóst re româncuţe .

Să lăsăm inse la o parte egoismul şi să ne în­trebăm : are folos societatea cultă româna de aran­giarea atârni bal românesc ori ba ? Eu aşa cred, că da ! Éta pentru ce :

Halul este locul cel mai pot r iv i t pentru întâl­nirea şi facerea de cunoşcinţă a tinerimei ; in bal de multe ori se pune temelie cutărei părechi tinere : acolo tineretul i-şi petrece şi se veseleşce, ér părinţii vëdênd fiii şi fiicele lor cum sboră ca şi păseruicele pr in aer, voioşi şi plini de bucurie, se mai uită si ei de necasurilè dilnice : in bal se oglindeză apoi şi educaţ iunea unei societăţi, şi cu câ t o naţ iune este mai înainta tă in cultură socială si cu cât se bucură de o s ta re materială mai bună, cu a t â t a balurile ei sûnt ma i elegante şi mai splendide.

De vré-o câţ iva ani incóci balurile române arangiate in Timisóra au fost to ldéuna inşirate intre balurile de elită şi au avut şi succes material destul de bun. Ca români i să nu r emână indërëptul altor concetăţeni , da tor in ţa morală a t ineretului român a fost, este şi v a fi, pe cât timp mai esistă suflet r o ­mânesc, să deie semn de vieţă pe tó t e terenele şi pr in urmare şi pe terenul social.

In conferinţe tó te cele espuse mai sus s'au luat

in cumpenă şi s'a olărit , ca şi in carnevalul de est an să se arangeze bal românesc. Comitetul arangiator s'a compus astfel : Nicolau Co.şariu président, Teodor V. Păcăţian notar , (ieorgiu Ardelean casar. Vichenţie Adam. luliu Helu, Petru Braşovan, (Ieorgiu loanoviciu, Pavel Jurma, Nicolau .lian, luliu Micu, Ioan Miato-vici, Alesandru Nâdă.şan. Ladislau Oros, Emil Pop, Demetriu Sviraţiu, Victor Sèrbu, tieorge Trăilă.

Balul va avé loc in 3-lea mart ie n. (20-le feb­ruar ie v.) 1888 in reduta oraşului din cetate (sala otelului >Principelede coronă») in favorul «Alumneului national« si al tondului şcolar gr. or. şi greco-cat. din suburbiul Fabric. Pregătirile ce s'au făcut pentru arangiarea balului sünt frumóse. interesante şi pline de farmec, ér însufleţirea .şi jertfele materiale din par tea arangiâtorilor ne garantézà un succes strălucit . Mem­brii comitetului arangiator , ei singuri au contribuit pentru acoperi rea speselor mai bine ca 100 fl. v. a. Ca balul de est an să nu remână indërëptul altor ba­luri, s'a acorda t musica militară şi cea civilă, s'a făcut invitările la bal de o frumseţă ra ră , cu un cuvent s'a dispus tó te cele necesare pentru un bal elegant

Cumcă frumósele nóstre româncu ţe işi vor pe­trece bine si vor dansă până in diori de diuà, le ga­rantézà

Nico l i ţ ă .

T E A T R U ŞI MUSICA. Serate literare şi musicale in Lagos Sâmbăta

trecută, la 4 februarie n. s'a esecuta t u rmâ to rea pro­gramă : 1. » Despre familia Sina,« dl dr. Oprea. 2. a) Clemenţ i : »Sonate A-dur«, Tiberius Brediceanu ; b) (î. Wieht l : »Faust-Vals« (duo) Cajus Brediceanu. 3. D. Bolintineanu : »Un tiner român murind in s t răi­nătate» (poésie) declamată de d.şora Cornel ia lancu-lescu. 4. «Doină oltenesca«, cântată de dşora Barbu. 5. Mozar t : »Sonate D-dur« : piano I dşora Nedelcu, piano II dşora Helena Radulescu.

Academia ortodocsă pentru l i teratură, retorica şi musică bisericescă, in seminariul archidiecesan din Cernăuţ i v a ţine la 12 februarie n. o conferinţa so­lemnă, cu programul a c e s t a : 1. »Cuvent de deschi­dere,» rostit de presidentul societăţii. Corul ese-cută «Mulţi ani« in ( i-dur de prof. Is. Vorobchievici. 2. »Tatal nostru« in E-dur de I. cav. de Bejan. 3. • Epoca lui Vasile Lupu şi Mateiu Basarab, Domnii Moldovei şi terii romăue .şci-, d iser la ţ iune istorică de I. Dorofteiu. 4. «Plâng şi ine tànguesc» p . I. in C-dur, p. II. in C-moll de prof. Is. Vorobchievici. 5 «Sânt, Sânt , Sânt» şi «Pre Tine te lăudăm* in E-dur de 1. cav. de Bejan Pausa. b\ »Intru mulţi ani Stăpâne,* in D-dur de prof. Is Vorobchievici . 7. » Părer i le unor contrar i ai creşt inismului şi combate rea ace lora« , di-sertaţ iune apologetica de Em. Nicorovici. 8. »Erna« in C-dur de C. Porumbescu. 9. » înfiinţarea mi t ropo­liei Moldovei», t ra ta t istoric de G. Moroşan-Mihăiescu. 10. »Isaia dănţueşce* in E-dur de I. cav. de Bejan.

Concert in Beregseu. Corul vocal al plugarilor români din Beregseu, lângă Timisóra, a arangiat acolo la 4 februarie n. un concert cu dan ţ in şcolă.

Societatea pentru fond de teatrn român Mem­brii înscrişi la adunarea din Oravi ţa : (Continuare.) 15) din comuna Ticvaniul-mare , colectant Sofroniu Pascu, Sofroniu Popa 6 11., Ioana Ster ina vëd. Babeţ 3 fl., Sofroniu Pascu preot 4 fl., Vasiliu Iorgovan 1 fi., suma 14 fl. ; colectant luliu Bireu, Iacob Ţiuna 1 iL, Torna S tanca 2 11., Nicolae Belőne 2 fi., Pet ru Bugar 1 fl., Pavel Zara 50 cr., Sofron Căi ta 2 11., luliu Bireu inve ţă tor l fl., suma 9 fl. 50 cr . — 16, din Ticvaniul-mare , dna Maria Braia 1 fl. — (Va urmă.)

F A M I L I A

C E E N O U ? Scirl personale- Moştenitorul de tron Rudolf şi

principesa Stefánia, conlorm diarelor din România, vor face in aprilie o visita părechei regale române la

' Bucureşci. — Bl Michail Popovici, protopresbitPr in Orşova.' a fost ales la Caransebeş unanim deputat , in locul dlui general Tra ian Doda. — Dl V. A. Urechiă v a ţ ine la 1|13 februarie, in sala teatrului Teodorini din Craiova, o conferinţă pentru sporirea fondului necesar ridicării s ta tuei lui Miron Costin. — Dl Gri-gorie Branea din Oradea-mare a luat medalia de bronz Ja esposiţiunea dm Craiova. pentru pălării de paie. — Bl P. Truta ş-a s t rămuta t cancelaria advocaţ ia lă din Baia-de-Cri.ş la Arad.

Hymen. Bl Florian Rusan, ales paroc gr. or. in Maerii Albei-Iulie, s'a logodit cu dşora Iulia Macavei din Bucium-sese. — Bl Ambrosiu Stokovki, absolvent de teologie şi învăţă tor in Sighişora, ş-a încredinţat de soţie pe dşora Ioana Bontea din Sighişora. — Bl Petru Cucuian, absolvent de teologie şi inveţător in Inuri, la 5 februarie n. ş-a serbat cununia cu dşora Ioana Zemora din Sibiiel. — Bl George Bârsan şi dşora Laura Valeria Alutan-Cosgaria işi vor serba cununia la 12 februarie n. in Făgăraş .

Episcopia din Gherla se va muta Ia Des. In sferşit s'a decis şi cestiunea acesta . După ce armenii din Gherla n 'au voit nici decât să cedeze un teritoriu pentru reşedinţa episcopescă, s'a cău ta t alt oraş spre scopul acesta . După multe cercetări s'a consta ta t , că oraşul Deş ar fi cel m a i potrivit . Inse o par te a po-poraţ iunii de acolo nu intimpină cu bucurie aces ta idee, temêndu-se , că decă episcopia din Gherla s e v a m u t ă acolo, incetul cu incetul se va romanisâ şi oraşul . In şedinţa delà 30 ianuar ie a representante i orăşeneşci . ' to tuş s'a ho tăr î t cu 23 de voturi contra a 12, ca să se predeie un teritoriu de lângă Someş, cam de 2 jughere, pentru ca pe acela să se elădescă reşedin ţa episcopescă gr. c , care pân' acuma la Gherla a pe t recut in casă închir iată .

Carneval. In castelul din Buda se va arangiâ la 13 februarie n. un bal de curte . — La Zern<>şci Reu­niunea femeilor r o m â n e va da un bal la 7/19 febru­arie, in sala edificiului şcolar de acolo, sub presidiul dnei Maria N. Garoiu n. Meţian. — La Orăştie se va arangiâ la 18 februarie n. un bal. in folosul fondului corului micst de acolo ; balul se va ţine in sala o te ­lului »Contele Szechenyi« şi in pausă 13 tineri vor ese-cută jocurile naţ ionale Căluşerul şi Ba tu ta : biletele se pót căpetă la dnii N. Vlad, G. Baciu şi I. Lăză-roiu. — La Năseiul se va da in 18 februarie n. un hal in sala reuniunii de lectură şi in folosul fondului şcolarilor bolnavi.

Reuniunea femeilor române din Oraviţa înfi­inţată de curênd, cu scopul d'a intemeiâ o şcolă r o ­mână de fete, ş-a ales un comitet provisor, compus astfel : presidentă dna Ana Mangiuca, secretar dl dr. G. Vuia, membrii comitetului dnele Maria Ghîdiu. Letiţia Lepa. Anastasia Bistrean, Livia Vuia si dnii Andrei Ghîdiu, Ioan Bistrean, Sint. Mangiuca, Ilie Trăi la , Ion Lepa. Acest comitet a adresat publicului r o m â n un apel, cerêndu-i spriginul pentru scopul reuniuni i .

Oglinda lumei. Evenimentul cel mare al săp tă -mânei t recute in lumea politica a fost publicarea t r a ­ta tului de alianţă, încheiat la 7 octombre 1879, in t r e Austro-Unga ria şi Germania, in contra Rusiei. Con­form acestui t ra ta t , decă unul din cele doue imperi i ar fi a taca t de Russ ; a . cei doi contractanţi se obligă a se ajută cu forţa militară intrégà a imperiului lor şi prin u rmare de a nu încheia pacea decât in t r 'un

comun acord. Decă unul din cei doi con t rac tan ţ i a r fi a tacat de o al tă putere , celalalt c o n t r a c t a n t se a n -gajeză nu numai a nu ajută pe a tacantu l con t r a a l ia­tului seu, dar . a obse rvă o neutra l i ta te bine-voi tóre pentru cont rac tantu l : da r in caşul când pu te rea agre­sivă ar fi susţ inuta de Rusia, fie sub forma unei co­operări active, fie prin măsur i militare c a r e ar a m e ­ninţă puterea a taca tă , a tunc i , obligaţiunea ajutorului mutual cu forţa a rma tă intregă in t ră a semenea ime­diat in vigóre, ér resbelul va fi a tunci comun pent ru cei doi contractanţ i până la încheierea unei păci a se ­menea comună. Publicarea s'a făcut d 'oda tă in dia-rele oficiale din Berlin, Viena şi Budapesta . Acest t ra ta t , fireşce, a produs sensaţie generală. In Berlin se pret inde, că publicarea s'a făcut cu in tenţ iunea d'a assigură pacea. Ifiarele russesci scriu, că Rusia nevoind să atace pe nimeni, póté să stea liniştită in faţa acestei alianţe. IMarele din Paris sun t de pă­rerea, că acesta publ icaţ iune va întăr i relaţ iuni le intre Francia şi Rusia şi v a face mai a d â n c ă pră­pastia in t re Rusia şi Germania. Al doile eveniment mare al dilelor t recute a fost cuvèntarea ce Bismarck a ţinut luni in adunarea imperială din Rerlin. Densul a declarat , că Germania nu se teme decât numai de Dumnedeu, că pe cale diplomatică v a sprigini pe Rusia in afacerea Bulgariei, inse decă Rusia ar în t re ­buinţa forţă, nu i-ar da ajutor, nici a r sfătui-o să facă as ta .

La Braşov Associaţiunea pent ru spriginirea î n ­văţăceilor şi sodalilor români meseriaşi v a ţ ine adu­narea sa generală in dumineca víitóre, 12 februarie n. Tot oda t ă amint im, ca comitetul aceste i associa-ţiuni publică un concurs cu premiu de 130 fi, penl ru meseriaşii cari voesc să deschidă in Braşov una din meseriile de faur, ro tar , l ăcă ta r şi compactor .

Procese de pressa. » Tribuna^ din Sibiiu a r e un nou proces de pressa. Acesta i s'a in ten ta t , după cum aflăm din » Tribuna* de procuroru l general de lângă cur tea de apel din M. Oşorheiu pent ru art icolul publicat in fruntea numărulu i 208 delà 26 n o v e m b r e (8 decembre) al cărui a u t o r e dl I. Slavici . — Ase­menea aflăm din diare, că procurorul d in 4rad este insărcinat să in tenteze un proces de pressa con t ra dlui general Traian Boda, pen t ru agi taţ iune con t ra statului.

Institute de credit. Hunedâra, insoţ i re de an t i -cipaţiune şi credit, va ţine adunarea sa generală or­dinară in Deva la 11 februarie, in localul înso ţ i r i i ; in lipsa membri lor ceruţi de lege, a doua adunare se va ţ ine la 21 februarie. — Timişana din Timisóra. conform bilanţului publicat , in anul t r ecu t a a v u t profit, cura t de 7,154 fl. 22 cr.

Càlindarul sèptèmânei. Diua sept . ^ălindarul vechiu j| Călind nou

Dumineca 32 după R u s . Ev, delà L u c a c. 19. atui Z a c h , gl. 3 , a inv . ' 3 . Duminecă Luni Marţi Mercuri Joi Vineri Sâmbătă

31 SS. Ciril şi loan 1 S. Muc. Trifon 2 (f) Intim}). Domnului 3 Sântul S imeon 4 C u v . Isidor 5 Martira Agatea 6 Par. Vucol

12 13 14 15 10 17 18

Eulalia Cater ina Valeriu Faust in Iuliana Constanţ ia S imeon

Rugăm pe dnii abonanţi car i ancă n u ş-au achitat abonamente le , să binevoiescă a le înnoi, căci numai cu a b o n a m e n t e plăt i te regulat inainte putem să susţinem fóia.

Propr ie ta r , redactor respundă tor şi edi tor : IOSIF VULCAN. Cu tipariul lui Otto Hügel in U r a d e a - m a r e .