[ ] October 6, 2014

Introducere în dreptul proprietății intelectuale

Structura cursului:

1. Dreptul proprietății industriale:

creațiile intelectuale industriale:

invenția

modelele industriale

know how-ul

semnele distinctive ale activității industriale

mărcile

alte semne distinctive: denumirile geografice, firma, emblema etc.

2. Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor (copyright)

3. Protecția internațională a proprietății intelectuale (nu vom mai avea timp - la master!)

Considerații introductive despre dreptul proprietății intelectuale

Necesitatea existenței unor norme juridice în cadrul societății referitoare la proprietatea

intelectuală a apărut ca urmare a faptului că, în viața lor obişnuită, oamenii au realizat şi utilizat

opere, creații ştiințifice, literare, artistice ori au utilizat semne distinctive ale activității lor în

relație cu natura, cu mediul înconjurător, deci în cadrul industriei („industrie” în înțelesul originar

de activitate a omului în cadrul a ceea ce-l înconjoară). Ca urmare a acestor activități obişnuite

ale omului, a devenit necesar ca în cadrul societății să se elaboreze nişte reguli de conduită a

căror nerespectare poate să atragă sancțiuni de diverse categorii. În acest fel, treptat, au fost

elaborate reglementări juridice aplicabile relațiilor sociale existente, care astfel s-au transformat

în raporturi juridice. Ansamblul acestor norme juridice a devenit instituția juridică1 a proprietății

intelectuale.

Proprietatea intelectuală cuprinde 2 mari domenii: proprietatea industrială şi dreptul de autor

şi drepturile conexe. Noțiunea de „proprietate intelectuală” nu se confundă cu cea de „drepturi

de autor”, deşi cele 2 sunt confundate uneori chiar şi în reglementări!

1 Discuţie: instituție juridică sau ramură de drept?

1

[ ] October 6, 2014

Aspecte preliminare referitoare la dreptul de autor şi drepturile conexe

În prezent, această materie este reglementată în principal de Legea nr. 8/1996 privind drepturile

de autor şi drepturile conexe.

Dreptul de autor şi drepturile conexe = ansamblul normelor juridice care reglementează

relaţiile ce decurg din crearea şi valorificarea operelor ştiinţifice, literare şi artistice . Obiectul

dreptului de autor este constituit din operele de creaţie intelectuală din domeniul ştiinţific, literar,

artistic. Exemple:

opere ştiinţifice → cărţi, studii, articole, comunicări din diverse domenii (matematică,

fizică, istorie, drept, critică literară în opinia unora;

opere literare → romane, poezii, nuvele, critică literară în opinia altora;

opere artistce → cele din domeniul muzicii, artelor plastice, fotografiei, coregrafiei,

arhitecurii.

În legătură cu aceste opere, legiuitorul emite anumite norme juridice care determină apariţia unor

drepturi subiective în persoana creatorilor sau a utilizatorilor. Pentru ca aceste drepturi subiective

născute în legătură cu o operă să fie calificate ca drepturi de autor, opera respectivă trebuie să

îndeplinească anumite condiţii cumulative. Dacă nu există o operă care îndeplineşte următoarele

condiţii cumulative, nu putem considera că în legătura cu ea s-au născut valabil drepturi de autor.

Existenţa unei opere cu aceste caracteristici este deci premisa fără de care nu se pot naşte drepturi

de autor.

1. Opera este o creaţie intelectuală, adică o creaţie a minţii omului (singur sau într-un grup). Nu

pot exista drepturi de autor în legătură cu o creaţie a naturii. Spre exemplu, pot exista drepturi

de autor pentru cel care a creat o grădină frumoasă, un parc frumos, un peisaj urban frumos,

dar nu pot exista drepturi de autor în legătură cu un peisaj natural, asupra căruia omul nu a

avut o intervenţie creatoare. Nu are drepturi de autor cel care a descoperit acel peisaj, pentru

că nu este vorba despre o creaţie intelectuală.

2. Creaţia intelectuală trebuie să fie exprimată într-o formă concretă, care să fie perceptibilă

simţurilor umane. Dacă nu e perceptibilă simţurilor umane, în legătură cu ea nu se pot naşte

drepturi de autor. Poate fi vorba despre simţul vizual, auditiv, chiar şi despre alte simţuri.

Poate fi vorba despre un manuscris, un tablou, o partitură muzicală, o fotografie, o schiţă a

unei clădiri, după caz. Dacă e vorba despre o operă plastică, trebuie să fie un tablou, o schiţă,

un desen, o frescă. Spre exemplu, dacă în loc să picteze răsăritul de soare, Picasso ne

povesteşte despre pictura pe care intenţionează să o picteze, nu avem o operă plastică

perceptibilă simţurilor umane, deci nu se vor naşte pentru Picasso drepturi de autor în legătură

2

[ ] October 6, 2014

cu acel tablou (se pot naşte drepturi de autor cel mult pentru povestire, ca dreptul de autor al

lui Ion Creangă). Dreptul de autor nu ocroteşte, însă, ideile ca atare, ci ocroteşte doar o

anumită formă de exprimare a acestor idei, pentru că nimeni nu trebuie să poată să aibă

dreptul de a-şi apropria idei. Ideile trebuie să circule liber. Dacă, însă, o anumită idee este

exprimată într-o anumită formă, acea formă de exprimare a ideii poate fi apropriată din punct

de vedere juridic. Dacă ideile ar putea face obiectul dreptului de autor, s-ar încălca libertatea

de exprimare, fiindcă nu ar mai putea utiliza ideea respectivă alte persoane decât titularul

dreptului de autor asupra acelei idei. Exemplu: există mai multe teorii cu privire la natura

juridică a prescripţiei extinctive. Într-o teorie, prescripţia extinctivă este o sancţiune. Această

teorie este o idee, care trebuie lăsată să circule liber. Ea poate fi adoptată sau nu. Creatorul

acestei teorii nu dobândeşte un drept de apropriere a acelei idei, dar dreptul de autor îi conferă

posibilitatea de a-şi apropria forma de exprimare a acestei idei (un articol publicat în care este

exprimată această idee, o comunicare ştiinţifică, chiar şi o prelegere susţinută la facultate

etc.).

3. Trebuie să prezinte originalitate. Art. 7 alin. 1 Legea 8/1996 (LDA): „constituie obiect al

dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau

ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma concretă de exprimare şi

independent de valoarea şi destinaţia lor”. Originalitatea nu se confundă cu noutatea. Uneori,

lucrurile noi nu sunt originale, şi nici toate lucrurile originale nu sunt în acelaşi timp şi noi.

Ideea că prescripţia este o sancţiune juridică poate fi exprimată în forme diferite. De exemplu,

într-un alt articol scris şi publicat pe această temă, o altă persoană poate utiliza alte

argumente. Deci o persoană poate oferi o altă formă de exprimare pentru o idee preexistentă,

care a constituit deja obiect al dreptului de autor al unei alte persoane. În acest exemplu poate

fi vorba de originalitate, deşi nu există o noutate (nu este nou că prescripţia este considerată o

sancţiune juridică), dar această idee este exprimată altfel, în concordanţă cu propria

personalitate a celui care o exprimă. Originalitatea exprimă personalitatea creatorului. Dacă

nu există originalitate, nu se poate vorbi despre o operă, ci doar despre o creaţie intelectuală

care nu este operă şi nu poate constitui obiect al dreptului de autor în legătură cu care se nasc

drepturi subiective conferite de lege.

Dacă aceste 3 condiţii sunt îndeplinite cumulativ, autorul acelei opere devine titular al unui drept

de autor cu privire la acea operă. Autorul unei opere devine titular al dreptului de autor fără

îndeplinirea unei formalităţi, ci prin simplul fapt al creării acestei opere, cu condiţia ca aceasta să

prezinte aceste 3 caracteristici cumulative!! Nu este necesară înregistrarea operei undeva în lume,

de exemplu la un organ de stat sau la o asociaţie nestatală (Uniunea scriitorilor, Uniunea artiştilor

plastici etc.).

3

[ ] October 6, 2014

Exemplu: Eminescu nu trebuie să facă niciun fel de cerere adresată unui director sau ministru

spre a i se aproba conferirea calităţii sale de autor asupra poeziei „Luceafărul”. Eminescu devine

titular al dreptului de autor asupra acestei poezii în clipa în care el consideră, în singurătatea sa de

poet, că poezia este finalizată. El este titular al unui drept de autor chiar şi asupra a ceea ce este

încă nefinalizat. El devine titular al dreptului de autor pe măsură ce scrie câte-o rimă. De îndată

ce rima este şoptită, nici măcar scrisă pe hârtie, de îndată ce creaţia este exprimată într-o formă

perceptibilă simţurilor umane, dacă îndeplineşte şi celelalte condiţiii, din acea clipă Eminescu,

Nichita Stănescu, Macedonski etc. devin subiecte de drept, fără să-şi dea seama. Dacă Eminescu

scrie poezia „Luceafărul” şi, către dimineaţă, obosit, o lasă pe pupitru şi se duce să doarmă, iar

peste noapte, Macedonski, care pândea pe sub fereastră, întinde mâna lungă, apucă hârtia pe care

scrisese Eminescu poezia şi pe care nu se uscase încă cerneala şi se duce dimineaţă la prima oră

la redacţia unei reviste şi o publică pe numele său, într-o asemenea situaţie Mihai Eminescu va

câstiga procesul, pentru că el este titular al dreptului de autor asupra a ce a publicat Macedonski.

Este necesară îndeplinirea unei condiţii: Eminescu trebuie să facă dovada că el este acela care a

creat opera respectivă, deoarece ceea ce nu e dovedit nu există din punct de vedere juridic. Pentru

că în speţă este vorba de un fapt juridic stricto sensu, se poate folosi orice mijloc de probă, spre

exemplu înregistrările camerei video pe care Eminescu o avea pregătită în camera sa pentru

asemenea situaţii.

Pentru naşterea dreptului de proprietate industrială este necesară îndeplinirea unor formalităţi.

Creatorul unei invenţii (Petrache Poenaru), pentru a deveni titular al unor drepturi asupra

invenţiei unui stilou, trebuie să îndeplinească o anumită procedură. Trebuie să facă o cerere la

OSIM, cerere cu un anumit conţinut şi o anumită formă. Ea trebuie însoţită de nişte documente,

să respecte nişte reglementări. Numai dacă este îndeplinită această procedură se poate naşte

dreptul asupra acelei creaţii, spre deosebire de situaţia drepturilor de autor.

4

[ ] October 6, 2014

Precizări generale referitoare la proprietatea industrială

Există 2 categorii de obiecte ale proprietăţii industriale: creaţiile intelectuale industriale şi

semnele distinctive ale activităţii industriale.

Creaţiile intelectuale industriale:

1) Invenţia (reglementată de Legea 64/1991) = soluţie tehnică nouă care este aplicabilă

industrial cu privire la o problemă, indiferent de domeniu (o soluţie tehnică ce rezolvă o

problemă din orice domeniu) → exemplu: becul inventat de Thomas Edison

2) Inovaţia = soluţie tehnică cu caracter de noutate relativă, aplicabilă industrial, cu privire la o

problemă, indiferent de domeniu. Diferenţa faţă de invenţie este noutatea. La invenţie, noutatea

este absolută în timp şi spaţiu. La inovaţie este vorba despre o noutate relativă. Spre exemplu,

becul utilizat pentru prima oară în România este o noutate relativă, pe plan naţional. Inovaţia nu

este atât de importantă precum invenţia, nu presupune un efort intelectual egal cu cel pentru

crearea unei invenţii, dar este un efort intelectual, iar societatea trebuie să stimuleze şi strigarea

cuvântului „evrika” de către Edison, dar şi aducerea becului în România. În legislaţia română se

foloseşte expresia „creaţii tehnice cu caracter de noutate”.

3) Know how-ul (secretul comercial) = suma unor soluţii şi cunoştinţe tehnice noi, aplicabile

industrial, dar care nu sunt protejate printr-un drept exclusiv, ci prin secret. Este un concept

greu de definit, adeseori fluid, are o formă variabilă. Legea 11/1991 privind combaterea

concurenţei neloiale conţine o definiţie a secretului comercial la art. 11 lit. d), acesta constituind

„orice informaţie care, total sau parţial, nu este în general cunoscută sau nu este uşor accesibilă

persoanelor din mediul care se ocupă în mod obişnuit cu acest gen de informaţie şi care

dobândeşte o valoare comercială prin faptul că este secretă sau confidenţială, pentru care

deţinătorul legitim a luat măsuri rezonabile, ţinând seama de circumstanţe, pentru a fi ţinută în

regim de secret. OG 52/1997 privind franciza, la art. 1 lit. d) spune că know how-ul este

ansamblul formulelor, definiţiilor tehnice, documentelor, desenelor şi modelelor, procedeelor

care servesc la fabricarea şi la comercializarea unui produs. Know how-ul are o valoare

economică imensă.

Raportul dintre invenţie, inovaţie şi know how: O invenţie poate fi protejată prin brevet de

invenţie, ceea ce presupune desfăşurarea unei proceduri speciale prevăzute de lege, cu publicarea

descrierii soluţiei respective. Aceeaşi soluţie poate fi protejată, dacă aşa doreşte deţinătorul ei, ca

know how, prin păstrarea secretului soluţiei respective, atât timp cât se va putea păstra. Este o

chestiune de tactică comercială: cum câştigi mai mult, prin brevet sau prin know how? Deci

5

[ ] October 6, 2014

know how-ul poate fi uneori numic altceva decât o invenţie sau o inovaţie, dar protecţia juridică

se face pe căi diferite.

4) Modelele de utilitate (reglementate prin Legea nr. 350/2007 privind modelele de utilitate; mai

sunt denumite şi „micile invenţii”) = soluţii tehnice referitoare la o problemă din orice domeniu,

soluţii care pot prezenta chiar noutate absolută în timp şi spaţiu.

Ele uneori chiar îndeplinesc toate condiţiile spre a putea fi brevetate, dar deţinătorul

modelelor de utiliate poate să decidă să solicite acordarea protecţiei juridice sub forma unui

certificat de model de utilitate, iar nu sub forma unui brevet de invenţie. Dintr-un astfel de

certificat se naşte, la fel ca şi dintr-un brevet de invenţie, un drept de exploatare exclusivă

asupra acelei soluţii, dar pe o perioadă mai puţin îndelungată decât în cazul brevetului.

Ce anume îl tentează pe deţinătorul unei astfel de soluţii să recurgă la solicitarea unui

certificat de model de utilitate? Aici, spre deosebire de cazul invenţiei, deşi se desfăşoară o

procedură în faţa OSIM, această procedură se restrânge doar la verificarea condiţiilor de

formă, nu şi la verificarea îndeplinirii condiţiilor de fond referitoare la subiectul protecţiei

şi, mai ales, la obiecul protecţiei. Cu alte cuvinte, certificatul se acordă de OSIM pe baza

unei simple afirmaţii a celui care depune cererea, îndeplinind anumite formalităţi şi plătind

o taxă. Avantajul este evident şi constă în celeritatea obţinerii protecţiei juridice.

Dezavantajul este, însă, acela că certificatul de model de utilitate se acordă fără să existe

niciun fel de garanţie din partea OSIM cu privire la existenţa sau inexistenţa condiţiilor de

fond stabilite de lege pentru protecţie privind subiectul şi obiectul acesteia. Cu alte cuvinte,

OSIM nu verifică dacă cel care a depus cererea este chiar autorul modelului de utilitate ori

are altă calitate care să îi permită să depună cererea (de exemplu: calitatea de întreprindere

în care s-a strigat „evrika!”), nu verifică dacă acea soluţie prezintă sau nu noutate absolută

în timp şi spaţiu. Prin urmare, legea, definind modelul de utilitate, stabileşte că acesta

trebuie să prezinte noutate pe plan mondial.

Va exista totuşi o verificare efectuată cu privire la subiectul şi obiectul protecţiei, dar numai

după eliberarea certificatului de către OSIM, la solicitarea sub formă de acţiune în anulare

introdusă de către orice terţ interesat (de către competitori). Această acţiune în anulare va fi

soluţionată în primă fază de către OSIM, cu căi de atac în justiţie.

Nu toate invenţiile pot fi protejate pe cale de model de utilitate. De aceea, de altfel, există şi

această poreclă juridică de „mici invenţii”.

6

[ ] October 6, 2014

5) Desenele şi modelele industriale (Legea nr. 129/1992) = forme noi, aplicabile unor produse

industriale, pe care le individualizează din punct de vedere estetic (de exemplu: forma ceasului,

forma laptopului, forma automobilului etc.). Legiuitorul trebuie să intervină pentru a stimula

asemenea creaţii în folosul unei vieţi mai bune a omului. Se spune că urâtul nu se vinde. Se va

vinde mai repede un fier de călcat frumos decât un fier de călcat mai puţin frumos. Cel care

utilizează forma mai frumoasă a fierului de călcat are un element în plus în patrimoniu.

6) Topografia produselor semiconductoare (Legea nr. 16/1995) este o altă creaţie intelectuală

industrială. Produsele semiconductoare pot să determine efecte tehnice diferite ca urmare, printre

altele, a modului în care ele sunt aşezate în cadrul dispozitivului tehnic la care sunt folosite. Ele

produc efecte diferite în funcţie de topografie (aşezare, poziţionare). În funcţie de cum sunt

aşezate în spaţiu tridimensional aceste elemente, se poate ajunge la efecte tehnice noi. O nouă

topografie necesită cercetări îndelungate, efectuate de către specialişti, cu utilizarea de

echipamente foarte scumpe. De aceea, există interesul economic, transformat şi într-un interes

juridic, în sensul că acela care deţine în mod legal o astfel de nouă topografie să poată solicita,

îndeplinind o anumită procedură, să i se elibereze un titlu de protecţie, intitulat certificat, în baza

căruia, la fel ca la invenţie, să beneficieze de un drept de exploatare exclusivă asupra acelei

topografii, adică de un monopol, pe o anumită perioadă de timp.

7) Noile soiuri de plante (Legea 255/1998) – Se poate folosi legea brevetelor de invenţie pentru

echivalarea unui brevet de invenţie în privinţa plantelor, ca şi în privinţa raselor de animale, dar

numai dacă este vorba despre o nouă plantă, nu şi atunci când este vorba despre un nou soi de

plante. Daca este vorba despre o nouă plantă, atunci disctuăm despre bioinginerie şi, în anumite

condiţii, e aplicabilă legea brevetelor de invenţie. În schimb, când este vorba despre un nou soi de

plantă este necesară o reglementare separată, deoarece altfel nu ar exista stimulent suficient

pentru realizarea de cercetări în vederea creării de noi soiuri de plante, nu ar exista suficient

stimulent pentru investiţia în acest domeniu. Exemplu: descoperirea unui nou soi de roşie, care

rezistă la transport, care rezistă mai mult de 3 zile pe tarabă şi care nu are niciun gust

7