P 2035 r
y fô?■umăr festiv, scris fit duh legionarAnul a) 103-lea Nr. 100 (serie nouâ) 3 lei e x e m p la ru l Braşov. 1 Decemvrie 1940
Redata: Str. R. Cárod I, Nr. 57-59.Telefon 510.
Administraţia ; Calm Victoriei 35.
Telefon; 2226.
VEAC NOULegile lăsate de Dumnezeu, pentru
|ßärmmera oamenilor şi neamurilor pe pământ, trebuesc respectate cm sfinţenie.
Nesocotirea lor, se răzbună,E dat de Dumnezeu ca nimic sub «oare
ea nu crească şi să împodească? decât prin jertfă.
Moare bobul de giâu in pământ, ca să se înail(e spicul bogit.
Veacul nou, care « clădeşte, se ridică eub semnul celei ma mari şi, mai sfinte Jertfe pe care a dato neamul românesc, jertfa nemuritorul« nostru Căpitan şi « Legionarilor Lui.
Dumnezeu a dănit pe Căpitan neamului nostru, pentn isbăvirca de păcate i§£ pentru mântuire.
Pentru trecut ca gi pentru toate vea- fcurile ce vor veni, Căpitanul a dat cu [Mişcarea Lui Legionară, cel mai străin» Irit răspuns pe ctjre nn neam creştin de [pe globul pământie» iï poate da ehe- jmărilor Lui Dumnezeu de a urma călea (Lui.
Neamului nostru românesc, i-a pus la [temelie propria sa fiinfă şi în acest fel, S-a rostit pentru toate veacurile „cel mai tmare discurs şi cel din urmă".
Suntem în mers pe drumul cel bun şi jveşnic. „Gazeta Transilvaniei” are dreptul, prin trecutul ei fia şi reia locul cuvenit ce l-a avut decenii de-arândul, pâ- dna la Unirea cea mar«.
Cu ziua de 1 Dec. 1940 îşi încep© «i ea {Veacul nou, sub duhul Căpitanului,
De aici din Braşov, prin slova sa să felujcasca totdeauna Lui Dumnezeu şi Patriei noastre nemuritoare.
TRAIAN MARIAN
Răsunetul Ardealului
Va veni o vreme când toate neamurile? pământului vor învia, cu toţi morf ii, şi cu io fi regii şi împăraţii lor. Acest moment final, „învierea din morţi”, este telul cel mai înalt şi cel mai sublim către care se poate înălţa un neam!”
CORNELII! Z. COREANU,
Murim mai bine?n lupta, cu glorie deplina» Decât să fim sclavi, iarăş, in vechiul nost pământ
ALBA-1UL/AIerusalimul ceresc, cetatea, locaşul de
închinare şi locul de odihnă al creştinului*
Alba-Julia, cetatea, locaşul de închinare şi locul de odihnă al Românului.
In această cetate s’au întâlnit mândrele popoare ale Dacilor şi Romanilor t Deoparte sufletul nemuritor dacic, de alta sufletul ordonator şi. domnitor romanilor• Prim ii privind mai mult spre cer, ce ii a\I ţi. mai mult spre pământ. Astfel, s’a înfăptuit aceasta minune a istoriei: naşterea în creştinism a poporului român.
Popor iubitor de piaţă, dar mulţumitor şi închinător Tatălui Ceresc.
Deoparte Arhanghelul Mihai, Patronul ceresc, de alta Legiunea luptătoare. Dacii şi Romanii s‘au regăsit în Capi fan şi Legionarii lui.
Ui mc şi ai. acestora swilem aci. mm mult de 2000 de ani. Malii au i reçut peste aceste plaiuri, dar noi am rămâs> Am rămas fiindcă destinul nostru este împletit cu pământul Ardealului, leagănul şi cetatea noastră.
îs.fă dece A'ba-luha este locaxtţl do închinare al neamului. De ceh al şi Trai aci s'au întâlnit. Mihai Viteazul ac nizuit. Horia, Cloşca şi Cri şan, ac plătit cu moarte pe roată visul lor. Ltf depăşit de suferinţa pierderii Arde<. lui, a părăsit lumea, rătăcind prin mu Eroii din 19(6—1918 au muşcat clin râna Carpafilor, cu o iz i unea Ardealul Geamul mulţumitor pentru biruinţe u a ridicat Sfânta Catedrală a Unirii. Re gete Ferdinand a.ci a pus pe frunte Co- TOüJia, României întregite.
în aceste momente de grele încercări, venim la acest loc ridicaţi cu gândul /a Dumnezeu şi nwrfi noştri, pentru a arăta ca sufletul acestui neam nu poate avea odihnă, pana nu i se va recunoaşte dreptul asupra acestui pământ care a fost, este şi trebue sa fie românesc.
TRA I AN TRIFAN
TRANSILVANIEIiernai PgCume
j Sufletul în/i d® taine ai nai ieiktxmâneşti se ^ Cazis aproape fără dé crai, în fata2 f1 a * i neasfinţite a visului împlinii.! Nădejdi D*d J?fi5e numai de cugete imetrasnete, de cumpene grelepn răpus, Œ. M ’1*?0, J plinirii vremii or, Ipiedeci pus^P /i jitate oamenilor şi a îlelor. Fărăngi^îKre s’a oştit duhul'cel ielean al usâa * >r cu.gândul cel bun
ri drept apui ’ ?] «ei. Lupta a fost lun- ^ şi grea^oiP » _ au fost fără de seamăn; dar Utî y tare al crediniii în Izbândă nu ni v , .răpus, căci, „cine e
feaane în 1 ama'.','L nesc, în came?. ,.V-OJ-UCI. .. »_1uiţi, eu anton* f . ,.«mea
sufletulu lui Hristoe: îndtaz-
a fost vie şi
De Ion Moşoiu.
sa împotriva seminţiilor barbare. ea re ameninţau cultura umană, parte« vieţii poporului, român a fost. sa lupte fără răgaz, cu candela iubirii şi vegherii de ogor vecinie aprinsă. Creangă tăiata din puternica tulpină, colonii Jui Traiau i'r' adânceau, rădăcinile vân joase prin stânci, prin văi şi prin roditoarele ogoare ale împre jumuitoa relor câmpii, Lipsiie de, scutul împărăţiei romane, crengi pline de viaţă erau smulse baiu diu trunchiul neamului şi purtate de mâni, asupritoare. Ogorul] strămoşesc era rupt în bucăţi. Naţiunea română, lung şir de veacuri, călcată în picioare de oard'îbarbare, şi-a perdut, unitatea politica, fărâmiţindu-se prin văi sub dominaţi uni răslete şi una de alta reatârnătoare. Cei
Diecu rrnatăip^ •,a. * rî Int r a d e ^ W ^ j^ n e gândim la zilele* 1 foault U nădejdile o clipă
.ne;M > a < apoi să se impli- ieă cu,M ep u - ar'eveminentele care
»U dus Iacia* t]jn ( ] ll\ unităţii naţionale ie par ni f Ccaut? ^ re -1 vom depăna
clipele M denfrSdre.înfiripa^ £n fa?1* dudui de munţi ai
^arpntîlo' , jlrcei^tea imperiului oman de j * 1 ° s^tineÎa credincios^
ic
din apuSnlCarpaţiloi fură copleşiţi de
f)uhoiu‘l străbătut prin porţile Soiat-sn- ui, Crişului şi Mureşului. Cei diu răsă
ritul Carpaţilor ajung în vârtej ui popoarelor die stepă. După lungi v ac uri de aseunzis, osleinduse viscolele, Românii reapar în ilumina istoriei în chipul celor două ţărişoare rezimate de ('arpajj şi cu feţele spre Duna i e şi Nistru ; da r trunchiul cu rădăcinile în munţii smulgi odinioară de la eroicii Daci. a ram?*« batnt de aoart© rea şi subjugat de un
Sopoi* năpraznic la fire şi pornii sçre onunare fără cruţare. Yeacuri dearan-
dul poporul vomau, adevăratul şi legitimul proprietar al pământului ce fusese odată Dacia romana, a fost socotit, strein d sclav. Zadarnic au căutat duşmanii să negr în faţa lumii continuitatea noastră in Dacia prin plăsmiute teorii, aşezarea î ngurilor a fo- t considerata — de istoricii savnnţi un incident şi exod de năvălire barbarii j*e«te o regiune cu fizionomie româuească. organizată în miciţărişoare.
Aecastă realii ale şi continuitate isto- i'icâ o confirma sângele neaoş românesc, portul păstrai intact, cu toate infiltraţiile streine, limba şi folclorul, nomenclatura românească şi credinţa păstrată cu dâi- Wllic.
Istoria Ardealului e străbătută de cre- dinfa că p;îmântui !uî ne aparţine. Din ea s’au inspirat capii celor 15 răscoale înregit trofe de cronici în corsul celor nonă \eaenri şi mai bine de asuprire.
Zecile de mii de ţărani răsculaţi, a duna ji '.ia Bobâltia îa 1437. au cerut înlăfu- rarea asupririlor şi acordarea străvechilor drepturi si libertăţi. Urmarea a fost: sfârticirea în bucăţi a eomandunfiiln’ Animi»e Limgu i tragerea în ţeapă, p-:'- dealul <îe lângă _l urda, a celor nouă e petenii. liuio t i î ’.im nutionum a fo'u< ! temelia iimsíitufienaiă a Ardealului robit pâr.a la ib4K.
Geniul naţie nai a vorbit ;*î răsculaţilor dán i5 i4 jn irunfc© cu Uheorghe Do***-
care a fost ars pe rug la Timişoara, iar ţărănimea prin legea tripartită a lui Werbőczy, aruncată în robia vecinică ca să nu aibă alt drept în afară de plata .muicii sálé. Răscoala Hui Horia, Cloşca şt Crişan, care au murit moar ie de martiri la AlbaTuiia: memoriul Supplex Übeilus Valahorum” înaintat împăratuilui din Yiena, în care Românii formulau postulatele lor naţionale şi politice, adunarea celor 40.000 pe Câmpia Libertăţii, ca să strige acolo „vrem libertatea Ardealului” au urmărit acelaş ideal de dreptate politică şi socială. Umbra îndurerată a Regelui Munţilor, a scumpului nostru Avram Iancu, rămâne pentru vecie dovada cea mai clasică a legendarei ingratitudini habsburgiee-Dela memorau* diştii, care fiindcă an căutat dreptate la împăratul Francise losif L, au fost timbraţi. ca trădători de patrie şi au înfundat tenmniţele osândei şi până la adunarea naţională din 1 Decemvrie 19Í8 e un .singur drum indicat de un singur ideal de întregire, în jurul căruia s’au concentrat toată viaţa, 'oaia durerea, tcate speranţele şi toate suferinţele de veacuri.
Preoţi, dascăli, scriitori, închinând la acelaşi alltar credinţa lor. care era a neamului întreg, au deschis drumuri luni uoase geniuiluj naţional şi năzuinţelor aii. Din tainiţele clopotniţelor din colbuitele ceasloave şi hrisoave nu de-duşii pildele de vredn»o> alo vr-iciiii! nu dai fiinţă de adr'•. onuiiloi snre
larmaxc m iwjl, âaa
i
CFAZETA TRANSILVANIEI m*. m /ia ic r 'HO.
L a c ră m îpentru Transilvania
. ; ■ * De S t M.
T ransilo&nie, TramUvanie! ie-aud I(Grănicerii sfinţi din Năsaud,Glasul aspru, verde, mare, de haiduc, Din Hordául părăsit al lui Coşbucl
llransifoanie, Transilvanie, vad,Chipul Tău udat de soare şi de muncă, Şoimul aruncat de-azur, ca un prăpăd. Flinta care şade lângă luncă.
Pentru tine mamă, jertfă, danie, Sângerăm cu toţii, Transilvanie,'Şi âţipifi pe flinte, aşteptăm,iSă ie strângem iar la piept şi să urlam.
5eit£ de duh, putere de viaţă,Matrice de înnoire şi verdeaţă,Peţitru Tine, cea mai grea sfeştanie,6a m>/' la trupul nostru, Transilvanie.
Doina lanculuiJETÆ-1 DOAMNE, CUI ST CUI, JELE-f DOAMNE , CODRULUI DE ARMEf.K fA N C !TU ;h CĂ LE PLOUĂ ŞI LE N INGE Şl N ‘AFE CINE LE [NCINGE
(Cântec Popular) RTWVVTWW T f fT T I f fT T T T iT f fT T y f
Cântecul lui Horia
Bor ia-şi duce oastea *n deal, Ungurii fug din Ardeal;Horia-ş duce oastea 'n lunci Fug Ungurii în papuci.Trage ii hora, cu să joc,La lumina celui foc.
Pe cel câmp pustiu şi ‘ntins Arde-un foc de noi aprins.Las' 53 ardă şi~ să crească
r Că-i în Ţara Ungurească^Xrßgeti hora ca şa Î9& r-?. .ívta lumina celui foc■
Un M Ei întâi Decemvrie!Nonî îataî Decemvrie pe care ni l-a
hărăzit voinţa divină anul acesta nu e un prilej de sărbătoare, ci nnnl de re- eolçgere. Transilvania sângerează din nou. Trupul sacru al acestui pământ românesc s’a desfăcut în doua şi un milion jumătate de Români au ajuns din nou sub stăpânirea ungurească pe care străbunii lor ac suferi t-o secole în şir. Nu e nici vremea, nici locul să ne jeîiin. Nu e nici bărbăteşie, nici româneşte. Dacă am pierdut ceva, aceasta o datorăm numai păcatelor noastre. Nici-o desnădejde nu se cuvine să ne abată. Ci doar, din lecţia vremurilor aprige sa luăm învăţătură. Şi mai ales d<n acest nou întâi Decembrie care. departe de a fi trist şi copleşitor, ne ar 'a încă odată, d^eă mai era nevoe, s^perioritaiea neamului românesc şi trăinicia lui. Nu! J\u e o nebune ceeace spun. Din ciuntirea Transilvanie eu am înţeles mai biue decât din cursei unei întregi istorii sensul psihologiei a două popoare. Din felul cum s-an purtai Ungurii cu poporul românesc rămas în ţara lor am văzut mai clar, decât din orice inferioritatea şi slăbiciunea lor.
Ceci cel tare nu scliingiueşte ‘ i nici nu bate( Cel tare e răbdător, senin şi drept. Ungurii s'au repezit asupra Românilor cu violenfa şi atrocitatea. Insă acestea sunt armele celui slab. Cruzimea şi orgoliul unguresc sunt o reacţiune a unui popor cu rezerve vitele secate. Sângele unguresc e barbar fiindcă se simte biologic inferior altui sânge şi de aceea cere răzbunare. Ungurii sunt o nafiune ; orti- tă dispariţiei. Nu fiindcă o va extermina cineva, sau o va desnafionaliza Doamne fereşte. Dintre toate popoarele Europei niciuna nu are nevoe să deznaţionalizeze pe altul spre a trăi. Nu c ciudat că numai Ungurii nu pot trăi fură să facă disperate sportári pentru a face din alte popoare, Unguri? De ce. daca nu pentrucă inotinctul lor le şopteşte că sunt sortiţi dispariţiei! Sortiţi unei dispariţii lente, care poate dura încă o suta, sau dou, sau trei, de ani, dar care vine singur, implacabila! Şi de aceea, în desperarea inconştientă a sângelu® lor,
Ungurii vor să vadă sânge curgând <jâ agaţă de şubreda politica de maghiarizare.
In faţa atrocităţii specific ungur*«ti stă răbdarea şi spiritul de dreptate românesc. Românuü e bun şl ştie sa îndure, fiindcă el ştie că istoria sa nu m numără cu sutele sau cu miile de ani, ci ca eternitatea. De aceea Românul nu seiuagi- neşte şi nu terorizează. An indurat Români iîî i i de ani stăpâniri felurite, dar n'au pierit. E în ci o energie vitală, care birue. Şi e în ei conştiinţa ca sacrificiul nu e în zadar, ci că din suferinţă iese dreptatea. Daria noastră este durata şi bunătate« noastră. Iar când am luat Transilvania, acum don zeci şi doi de ani, noi nu am măcel*rit niciun singur Ungur, ci dira potrivă le-am împărţit pământuri şi le-am dat dieptutt de a trăi liberi «lături de nei, peatruca nouă nu ne e frică de ei şi de nicio dispar?fie. Vitalitatea românească are rezerve nebănuite încă şi vin ja c pentru not ţiu o permanentă istorica, ci una de eternitate.
Noi Românii trebue să trăim româneşte şi creşdeeşte: practicând bunătatea şi dreptatea. Numai fiind înfricoşători de bum, nşe cum a spus-o atât de frumos Cornel iu Z. Codreanu, numai aşa ne vom face vrednici de via fa noastră şi de viitorul şi destinul românesc.
Acest nou întâi Decemvrie nu este un prilej de sărbătoare. Dar nu poate fi niei unul de jaùe. Ci el, prin vitregia lui nu ne poate da decât încredere în voi şi în viitorul nostru. Prin ceeace se desprinde din jertfa Românilor transilvani, rămaşi dincolo, trebue să înţelegem că noi suntem una cu stanca. Dacă suntem vrednici de atâta ură şi atrocitate din pârlea Ungurilor, Însemnează, că noi suntem tari şi că noi vom învinge. Şi poate că ar tre- buisă le fim recunoscători că ne-au făcut să suferim; căci numai prin suferinţă duce calea către mântuire şi viaţa. Aeasta ne învaţă acest nou întâi Decemvrie.
Dar şi aceea că nu e acesta ultimul în- fSi Decemvrie! .
OCTAV ŞULUŢIU
Vremurile rtusunt intr**devar — suécârma omului, hntruca împotriva vreri* atâtor oameni d ieri, împotriva vrăjmăşiilor, urilof şi uciderii, împlinirea veacului de vrek românească s*a săvârşit.
E drept, că semenea cnmicandui <de odinioară, aşomafa noasirc şi cele lu-j meşti şi cele *lewfletului — erau acofa ajunse, că tăngtiea, şi bocetul slovelor ar f i fost drepteşi pentru scriitorul dé, astăzi.
Dar, aceasta H se întâmpla, acum*Nimeni din cei ari au ajuns, cari *u depăşit urgisirea kor vremuri de blestem şi moarte nu ari răgazul plânsului şi intristării. Numßibl rug&cittueù Niciunui dintre plinitorii ftytei de azi nu are vremea socotelilor ét descurc jurilor. iVa» mai a luptei. Phtrucă, asemenea u& t pagini de pravilă, ca înbr*o carte de fe- ge a destinelor roxâneşti, zilele de acum au pornit să scrii cu condeivd faptelor, şi-al luptei, încă u\ capitol: Uh nou capiW toi de dreptate r^iânească.
Pentru lumea nastră ardeleana, pentru poporul nostr de dincoace, veacul care se despică a im, are un înţeles prim3*» un tâlc cu leo&ebvre istoric• Înjumătăţit, îngenunhiat sub orânduirimaştere, siljt să Dumnezeu şi Bise i/e zilelor de astăz
înioarcă numai la că, prin zorile verzi descătuşarea ii apa*
re iarăş aproape. ZU. şhingiirile lui, din icoanele credmţei âii sfărâmate, din toate oasele zdrobi? de atâtea roţi pa* gâne sufletele se nomlcătui iarăşi, inimele von sal ta în aceeaşcadenţă şi* in uriaşa văluri, depe Someş,urnire Crişuri şi Mureş se vor trânge J o noua Alba-Iulia, pentru un nou 1 Jjcemvrie.
7Aua de astăzi, d a trăirijLcu istoria, se sărbătoreşte sub \emnul ăfomtşi fagă? duelv i . w .
Dreptatea romaimsca se va implm> împotriva vrăjmăşifor, urilor şi uciderii Pentrucă sufletul ingóit al românului d i acum, ştie — asenfaiea cronicarului d$ odinioară că vrenirile nu surd sub cârma omului»
No*Ele sunt dimpotiba, sub cârma unui
'Dumnezeu al drepmiii şi al adevărului ^ ------ ^ IN S T . P. TAUS
GHEORGHE M M WViata lui de munca nepreciipctita, de
'jertfă curată, de suferinţe multe şi. de «tatornică însufleţire pentru, cauza naţională a Româ-nîor* asdbdţini, ÿi chiar a românismului întreg, va servi timr> îndelungat ca o îndrumare iww»®©®<să pentru tofi cari simt în sufletul lor îndemnul puternic, de a-şi închina, fntda vieţii m scopui! op orii mari de cultură şi de (duca lie naţională, ce este chemată a îndeplini Dresa noastră românească.
Născut la 12/24 Maiu ÍB12 în Tucui- «le-jos, G. Baritiu, care este fiul preotului Ioan Pop-Baritiu, care după terminarea învăiăturiîor ia şcoaleie din Blaj, Cluj şi Arad a slujit 60 de ani la altarul Domnului (' 309-1369), silindii-se a da cea mai bună c eştere numeroşilor săi copii, dintre cari ceL mai mare, iiheorghe, era mer-it să ajungă o po- di»ai>ă nu numai a familiei, ci şi a neamului tid reg'.
Ghcorghe ne spune despre tatăl sau, ca era „un adevărat ardelean, concrescut cum aut zice ca munţii şi cu văile patriei sale astfel, încât !ni îi era peste jputinţa ca să-şi facă i^ee de vre-o altă patrie, care sa se poată asemăna cu Traicsilvania 'iui“ . Deaceea niciodată n’a încuviinţat ca vreunul din fiii săi să părăsească {ara aceasta. Adeseori ie vorbea cu însufleţire despre Şincai, pe care-] avusese ca profesor pe vremea când învăţa în Blaj, şi văzând aplicarea fiilor săi spre învăţătura, nu uita n le spune, cât în glumă, cât seriosr
„Ma, ttuaţi-vă seama, să nu pătiti şi ;”vo«i ca Şincai. Ştiţi voi ce vă zicea moşul vostru: Nu e bxmă învăţătura multă iară minte şi mai multă’4. i: De aceste înţelepte cuvinte bătrâneşti sa ţiiuit seamă Gheorghe Baritiu şi cu loate că soarta l-a împins de multeon în situaţii mşi grele, dccum au fost păţaniile iu'i Şincai, din vârsta frageda a Hkieretolor şi până la adânci batrâneje
s‘ a silit necontenit să-şi îmboga- scă cu îjivăţăturiîe folositoare i d 1 ne ‘ oniri iuinicu ujuIu :î agera, dat Dumnezeu*
ce
De Dr. IOAN
După ce făcu studii eminente Wa, g o a lele d’u Trăscău, Blaj şi Cluj, dwuice termina şi cursurile seminariale şi ocupa un an. de zále catedra de fizică la liceul din Blaj, Gbeorghe Baritiu trecu în 1836 Ia şcoala neguţătorilor din Braşov unde funcţiona timp de 9 ani ca profesor şi ar fi rămas probabil şi ?nai departe Ia această catedre, dacă starea slăbuţă a sănătăţii sale nu l-ar li sil.;ţ a o părăsi. Însuşi ne spune, că de nu s‘ar fi îăsa.t de profosură, l-ar fi cosniat vieaţa-
Dar în locul acestei catcdre modeste, oe unde glasul său de propovăduitor ai culturii răsuna numai în auzul câtorva teci de e;evi, Baritiu îşi crease încă de ta 183S altă catedră mai însemnatei. Ime- rneintd la începutul acestui an, în tovărăşie cu tipograful Ioan Gott, „Foaia literară” (întitulată mai apoi „ I oaia pentru minte, inimă şi literatura iar cu 2 ' luni maj -târziu „Gazeta de Tran- /sáil*va<nia“ , el a ştiut să întocmească şi să conducă fodle acestea cu deosebită iscusinţă, încât ele au devenit cea mai buna şcoală de redeşteptare a simţirii şi coaiştiluţii naţionale nu numai la Românii din Ardeal şi Ţara-Ungureasca, ci şi ila. céi din principatele rosnâne. In eo- îcanele acestor foi delà Braşov s‘au în- ifinit nproiipe tofi scriitorii cei mai de seamă ai Românilor, contribuind cu lucrările lor la opera de cultură nationelă, ce se îndeplinea ictrânsele de amândouă laturile Cerpaţilor. Deşi luptând la, început cu miiUe greutăţi şi dibuind pe cărări neumblate, Bariţiu & reuşit curând sa dea fodîor sale o direcţie hotă* îviă, îmbrăţişând cu egală solicitudine interesele Romaniilor de eub oricare stăpânire şi silindu-se a-í îndruv.i v pe toţi spre o ţinta superioară, spre uniuitea în simţire şi cultură naţională.
Baritiu avea încredere nebiruită îu puterea de vieaţă şi în destodnicia culturală a poporului român. Aceasta îi făcea să privească cu destulă lini «te în-
v.i ’m-i1''; r<!-m â n e ^i sa i ..>• T "í í í v cv (]-•• ; n i-a e a - :.~ curile ce se des lăut uiau iu diferite ran-
dur cu furie asupra lor. La 1842, când dieta ardeleană se ocupa ca gândul de a desfiinţa Jimba şi naţk»aalitea română, Baritiu »cria îu lrun ailicol („discui-s) că pretext« 1<\ cu cari voar aă-şi moéiveze a.u- tagoniştii limbii remâne tendinjoie lor, sunt, ca Românii să poată inai* ta cu ajutorul limbii maghiare 1) în cultură, 2) la dregătoriile publice şi 3) să devină patrioţi buni (ca şi când n‘ar fi...)
In ib’48, când se agita chestiunea unirii Iran si vani ei cu Ungaria şi era tot mai vădita teu din ţa de a supune Transilvania şi de a o stăpâni în spirit curai unguresc, Răriţiu spunea că aceasta ß*ar putea iufâmpia. numai in următoarele condiţii: J) dacă naţia ungurească ar fi mult mai uumeu>asă, ca sa poată învârsta şi încinge pe toate; 2) dacă nu s’ar afla pe cel mai înalt grad al cui turei peste tot şi mai vârtos în limbă; 3) dacă cele 3 limbi (română, germană şi sârbă) n’ar avea nicidecum limbă scrisă, nici o literatură. . • Insă aceste condiţii sunt atât de imposibile ca şi reflexi?! Dunării... Con 7 in “’f rea sa despre superioritatea biruitoare a culturii o mărturisia Bari ţiu şi atunci, ca şi la alte ocaziuni, în mod clar şi precis: ieaţa genetică a popoa- Tetfor nicidecum nu mai atârnă dela gradul culturii lor spirituale şi deia păstrarea limbii lor in cărţi, în jurnale, în şcoala, în b’^erică, in familie, încât aceea va li mai văzută şi mai respectată, eaie ya şti arăta mai multe producte aje minţii, şi ale spiritului“ . Deaceoa Baritiu n’a îrcotat a propaga în toată vieoţa sa necesitatea uni edneatiuni curat româ- neşţi nu nuraai prin «coală ţi biserica, ci mai a1 es In sânul familiei. Adeseori sbi- ciueşte pe Rontânii cari mgădue să pătrundă in sanctuarul familiei ior vreo limba străină. indignarea contra accs- tcTa îi stoarce într’un rând mărturisirea că de ar avei dânsul feciori câţi patriarhul îacob, nu ar suferi pe nici unul să-i gângăi<? în limba ftrăioiă, ci mai întâi în. a niamoi sale.
Pe învăţatoii şi pe preoţi îi îndeamnă a străui pentru o îmbunătăţire a crcştcrii morale a tinerilor noştri, ca sa nu ajungă xăsfaiaţi,' moleşiţi şi subrugaţi de patimi, ci 5î i inc'i din ci bmr , ' v':m v-
" " ' ; '-.a: »■ Şaiala trebuiec i i : ' cu o Lisei ie« pentru prunci, iar biserica este şcoaiă pentru oameni hi
vârstă. Arhiereii şi breoţii eă-şi aducă aminte, că Mântuite«iî lie-a zis nu numai să boteze, ci şi mai rârtos, sa înveţe. < Jar in alt loc spun€ Bariţiu, că .»înflorii rea unui cler apum numai prin Iepe* 3ui‘:; deaceea îndeaină pe toţi Romanţ la multă învăţătură i purtare bună, căci altfel: „Runut res lostoae sola inei>tla bostra“ . ,
Tot asemenea sioutoa Baritni necontenit şi pe omilii dăj. popor, pe neguţătorul, meseriaşul şi intelectualul român la împlinirea datosiiţefiioer fată de sino, familie, nea ta şi patrie.
Astfel a ajuns el clin profesorul tânăr al şcoalei negutătoribtr braşoveni iubitori de carte şi doritori (ie înaintare, un ade- \ ăra.t educator al mulţimii.
Catra sfârşitul anului 1846, când Baritiu, simjindu-ee bolâav avea de gând sa se lase de ziaristică, Aron Flori aji îl îndemna, să continue scrii®du-i: „toţi cei bine gânditori zic făta frică de a greşi, că fără (V jâ J ^ Românii nici în 50 de
1 ^ • 1 află astăzi.asememea mar- dî educator » reţuită favora-
• am n ar Din a
•turisiri si lui Bariţij biil de
In cur, anii de feocială: 1 Ardealul, mânească. soţie, cu ii mână, pruis a a junse în jcU j prartaeeră À 1^ articole Inq^ fodeäa Câmpiaie m fiare, dopus, tervenţia f » UTa membrii ştit[v âd căldura, maVi si moaşe sen'„acel tarbatl genial eile sal şi întăriirea s Doxachi II dela început
Dupi poti întoarce iarăş/ii
*- ■■rrriil I aP fW i ceâti
sau
tntreruptă prin ri;ire politică- Baritiu părăsi
în Ţara-Ro- fuită, tânara-i
cu altul de fáere. 3arit!u ililor, cari îi
[pentru unele le sale, fu dus şi aci aruncat bmai prin in- kki, ai cărcâ işeze cu toată b târziu fru- tenie pentru lânilor prin e deşteptare* tal, cum scrie {epistolă a sa
Bariţiu «o după 2 Inná«
Üà la cartea . ele (jkeorghÿ iafiunü, Sh
No. 100. ANTJE m . GAZETfA TRANSILVANIEI PÀGCfA 3.
a vo^DECEMVRIE Î9ÎS.Pentru tine, Ardeal al ăranului Horia îriem ozi, cu drapelul oborît la jum u lte, semn al durerilor noastre de-acum,
i Răspicat şi dârz tu ai vorbit odafn, Wtunci, la i Decemvrie 1918. Noi, cH de azi şi toţi cei care vor mai veni după noi, din veac în veac, m vom putea ieşi pin rostul vorbei tale d*? atunci, i Ardealul a hotărît odaie.! Ardealul rămâne cu lotărîrea lui.[ iVe-au mai bătut vântiri. Noi le cunoaştem. Am stat în calea furtunilor şi jau ne-am spui mân tal j Pe linia destinului metru, scut lângă
Sut, ca vechile legiuni romane, păşim, cadenţă de fier, pe drumul hotărîrii
luate odată.! Asupra fiinţei neamuui tău nu există tocmeala. Cine crede altfel, e străin de Î ara aceasta. Şi cine cir de că legea, făcută de om, poate înlocui Drepiatea de esenţă divină, n*a învăat nimic din istorie.; Dreptatea e una; jidecata aparţine jrremurilor şi oamenilor.
Tu, chinuit Ardeal, iu te lăsa înfrânt 3e judecata clipei care va trece. Yecinic eşti numai tu, Ardeal -omânesc al tuturor celor ce s’au jertfi: pentru vecinícia ta şi al tuturor ce şi astăzi stau gata de jertfa.
La crucea fiecărui nort pentru tine, jioi aprindem, an de m, în ziua aceasta
!i rostirii hotărîrii tale candela nădejdi- or noastre de totdeauna. Şi, iată, azi se uminează pe întreg cuprinsul ţării ci- initiröle jertfelor noasre pentru tine.* Şi aici, şi acolo.
Da, şi a co lo .Pentrueă Ardealul t una.Qamenii pot trage liotare pe unde vor " cum vor. Dar oameiii sunt supuşi gre- TiL'Altfel ar fi zei. Hotarele nnni neam sa şi le fixează neanul însuşi. Şi dacă
,^ace fac oamenii, ni se potriveşte cu „îeace un neam a hotërit ouată şi daca leamul e hotărît să neargă pe calea SPedinţeSor lui, timpul va veni singur su lea dreptate celui car« o are.Ardealul o are.De aceea el nuva vorbi nici oda-i altfel, decât cum « vorbit 1® 1 De- >mvrie 1918.
IO N COLAN
in 25 Februarie 185*, i se interzice din partea guvernului a nai scoate foile sale, deoarece începuse a publica raportul lui lancu şi ordinului de a sista publicarea n‘a voit să-i dea ascultare. Când reapar foile în toamna anuiliii 1850, ele nu mai au pe Bariţiu ca redactor, ci pe blajinul lacob Mureşan. Barifiu a rămas îneă şi mai departe cei mai neobosit colaborator al foilor, cărora dânsul Ie-a dat fiinţă şi urma să le imprime şi in viitor pecetea personalităţii sale de o tenacitate dârză gi neînduplecata-
Pe îl un gă activitate* sa ziaristică şi politica, Bariţiu îşi îudreptă atenţiunea şi asupra unor probleme însemnate ale ideţii economice. La 1852 el stărui pentru înfiinţarea unei fabrici de liârtie ia Zer- neşti* In scopul aceita calatori prin ^usftnîa, Germania, Belgia, şi Franţa spre li procura cele de lipsă pentru fabrica hi cărei director „a rămas timp de 20 pni, până când întreprinderea a trebuit şă capituleze dinointm teribilei concurente streine“ , cum scrie însuş Bariţiu*
kPe timp ui încercăribr ■ constituţionale între anii 1860—1867 îi chiar în era dua-
pemnlui Barifiu avu n*t însemnat în popica naţionala, participând cu însufleţire p cu povaţă înţeleaptă la conferentele hafioiiale şi la dieta ardeleană din Sibiiu ki la son«iu!l imperial din Vierna. In âu- jonomia Ardealului vtdea el un seut de jepărare şi un frumos teren de validitare politica a Românilor a’deleni; de aceea a jfost totdeauna un călduros apărător al Inceste i autonomii, pe ev re a introdu s-o ca [postulat politic şi in programul nostru biafioniíl din Í881. du;>ăee luptase timp pe 2 decenii, zadarnic, pentru apărarea fei salvarea ei. Dacă «utooomia 7 ransil- jvanâei n’a putut fi snlrată, şi daca chiar Üegile favorabile peniru Români, ale jrlietei ardeleni din 1863—64* au fost mai
i îârzm desfiinţate, Barifiu credea, ca âceasita s‘a întâmplat şi din cauza unor fereşdil ale con rl ucu tori lor noştri politici,
( cari „puneau foavte mult fond pe pro- husiamic Vienei“ şi ce aceea au acceîe- jrot intrarea deputaţiltr ardeleni in sena- jtul imperial din Vioria (1S63), pe când dânsul et răi a ca deputaţii ardeleni să între în senatul inperial numai dupăce promisiunile^ fn 1 1| ifäträ Viena atât Transilvaniei, ^ J| H Mme naţiune române vor fi I J i w l l dieta ardeleană ■^anţionate de şi cuprinse în
MANIFESTii din M ii Apai si Urni
CLUJ, 28 OCTOM VRÎE Î9ÎS nou
MOŢILOR, FRAŢILOR,Nu mai este împărat! Şi-a Icslegat supuşii de jurămintele silnice! Robia
străină trage de moarte! Ceasul isbăvirii r sunat! Noi, Românii, stăpâni suntem pe soartea noastră! Ne vom croi soarta cu armele în mână.
La arme!La arme pentru unirea tuturor Românilor! In 1848 Moţii strigat-au la Blaj:
Noi vrem unirea cu ţara!Unirea aduce în dar: Pământ şi libertate! De la voi, vitejii de pe Arieş, So
meş şi Criş aşteaptă obştea să încingeţi întâi armele.Tot ce nc-au răpit regii Ungariei, stăpâni ai Ardealului: păduri, păşuni şi
băişaguri: ni le va da toate România şi Regele ei nebiruit! Ne vor da cu două mâini, tot ce a cerut Hori a şi Iancu.
Noi ofiţeri şi soldaţi Români din Ardeal, i-am jurat credinţă Regelui României. De la voi, Moţilor, fraţilor, aşteptăm să ne urmaţi cei dintăi.
La arme! Fără arme, nu-i drept, nici pace, nici ţară!Uniţi cu fraţii de pretutindeni, împingem hotarele Ia Tisa şi Dunăre! In mo
şiile mănoase dela Tisa şi Dunăre se vor împlânta: Moţii şi Crişenii, ca să fiţi străjerii României Mari, una şi nedespărţită ca Sfânta Treime.
Porniţi din toate satele cu arme şi merinde la Clu jşi Balgrad sub căpitani aleşi.
La Cluj v'aşteapta I-a Legiune din Ardeal, la Balgrad a II-a Legiune. Pentru toţi care nu au, vor fi arme, bani, hrană.
Am hmt cu: Dr. Aaios Frâncu, nepot de tribun, vechiul apărător al Moţilor, comanda! Din încrederea ofiţerilor şi soldaţilor, eu poruncesc ca iribunii de altădată! Pentru tot ce făgăduiesc, stau bun cu capul şi cinstea.
Fraţilor! Moţilor! Adunaţi-vă la Câmpeni, Abrud, Zlatna, Gilău, Huedin şi Halmajl Acolo lăsaţi gărzi de pază şi porniţi la Cluj şi Balgrad, cum vă vine mai aproape. Dcsîaceţi steagul românesc! Ţineţi rânduiala ostăşească.
Grijiţi pădurile şi băişagurile ca ochii din cap! Ale voastre vor fi prin legea românească. Păziţi viaţa, avutul şi pacea tuturor!
Ca mâine, fraţii izbăvitori vor trece iarăşi Carpafii!Se le netezim in arme drumul!In arme ne vom îmbrăţişa pe pământul Ardealului. Va fi al ţăranului ce-1
munceşte. Al României ce-1 pazeş te!La arme! Se ridică din morminte Horia la Balgrad, Innen la Ţebea, Axente
la Blaj.Vă chiamă numele lui Cnstos.La arme!
ss. Dr. AMOS FRÂNCUpreşedinte al Organizaţiei militare
din Ardeal
diploma inaugurală consacrată prin jurământ” .
învinuirea de tradare, cari a bântuit atât de mult îi vieaţa noastră publica în anii 1910 pană J9il, circulaseră şi în preajma anului 1865 ca şi mai târziu printre Românii ardeleni, dar fiira nici un temeiu serios. Despre aceasta s‘a convins mai târziu însuş Bari tiu şi în istoria sa, vorbind de nefericitele desbinari politice, spune apriat, că ,,n‘a fost nici un trădător între Români, ci ei numai cât se aflau de« bina fi mai ales dela 1865 înainte în două tabere, una de oameni mai fricoşi, totd^mna supuşi ascultători în credinţa lor scoasă dim scriptură, ca toată puterea este dela Dumne/eu, iară alta compusă de oameni cerbi coşi, cari pun capul în piept, vor să înnoate şi contra torentului şi cari n'au crezut niciodată. că puterea feudalilor şi a tiranilorar fi dela Dumnezeu.
In zi?efle bătrâneţelor sale Barifiu pută să se mângâie, ca luptele lui pc teren politic şi ziaristic i-au asigurat o mare iinfluinţă asupra Românilor ardeleni şi au reuşit să-i câştige o mulţime de aderenţi, cari aprobau politica pasivităţii şio urmau deşi vedeau, că nu vor ajunge la nici un rezultat cu ajutorul ei. La această reuşită va fi contribuit, între altele, şi temperamentul vioiu şi mintea ageră a lui Bariţiu, care tocmai din aceste motive era apreciat de contimporani nu numai ca ziarist eminent şj ca bărbat de ştiinţă, ci şi ca om poJitic. Aron Florian îi lăuda ».agerimea de duh şi tactul rafinat prin experienţă“, iar altădată îi zicea întro scrisoare în glumă. sfredeliri dracului.“
Ca un monument literar aii direcţiei politice propoveduite de Bariţiu poate fi considerat memorialul, ce a scris la 188t din încredinţarea conferinţei naţionale şi în care motivează pe larg, cu o scrie respectabilă de argumente istorice şi po* litice, singuraticele puncte aîe programului nostru naţional.
Staruintele lui Bariţiu pentru înfiinţarea „AsociafuniT', meritele lui ca secretar şi preşedinte al acestei inslituiiuni eul/furaie sunt dintre acelea, cari nu pot fi niciodată trecute cu vederea. Ca re- racţor al revisiei „Transilvania a îmbogăţii literatura noastră istorică eu multe studii şi cercetări, năzuind să trezească
un interes mai viu pentru istoria naţională, a cărei valoare educativă Barifiu o avea totdeauna în vedere şi o accentua cu deosebită «trăruinfă.
„Mulţi se p'lâng — 6cria Bariţiu la tS75 ■— că naţiunea daco-română din imperiu ş-ar fi pierdut sau că ar fi în pericol învederat de a-ş: pierde firul sau mai rău a se pierde cu totul, a verni în confuziune deplorabilă pe terenul vieţii publice, po- litice-naţionale. Lucru prea firesc acesta- Vai de acel om, care când ee scoală dimineaţa, nu mai ştie de loc ce a făcut den şi uilaltăieri, ce i s'a întâmplat înainte cu o săptămână, cu o lună* Oameni de aceştia utuci sunt supuşi pe toată vieafa lor la 3onfuziunile cele mai neplăcute, pănă ce mai pe urma ajung de râsul şi compătimirea celorlalţi.
Din mai multe părţi s‘a exprimat dorinţa, ca însuş Bariţiu să serie istoria naţională, a cărei necesitate o accentuase de atâteaori. La sfârşitul anului 1884 spune Bariţiu. că s'a decis să mai poarte încă un an de zile peana de ziarist, pentruca cu voia lui Dumnezeu să împlinească 50 de ani ai activităţii saie pe acest teren. Tot atunci spunea că mai are înaintea ochilor şi alte lipsuri arzătoare ale publicului nostru, despre cori niciodată nu se poate scrie şi vorbi de- ajuns... Sunt chestiuni şi ramuri de ştiinţa, fărt a căror disensiune şi propagare, politica zilei este şi rămâne stearpă, neînţeleasă şi nefolositoare“ , dar în anul următor, 1885, în ziua Sf. Apostoli Petru şi Pavel. sistând apariţia ziarului său „Observatoriul“, îşi ia rămas bun dela publicul cetitor spunând, că secţiunea istorică i-a înreedinfat o ..misiune pe cât de frumoasă şi onorifică, pe atâta de grea şi răpitoare de irmp; alăiurea cu acesta retragerea totală din luptele politicei militante eetc o consecinţă natura- uă, imperioasă“. ,
După o activitate ziaristica, culturală, economica şi politică atât de intensivă şi îndelungată. Bariţiu ar fi fost în drept să ceară pentru bătrânelele sale linişte şi odihnă- Dar el nu era omul, care să poată odihni în lumea aceasta, unde secerişul e mult şi lucrătorii atât de puţini. S’a apucat deci la adânci bâtrăneţe şi în tini,;', de 6 ani de ziie a dăruit neamului său ce e 3 volume vaste, iiiiitnlatc: ..Părţi alese din istoria Transilvaniei pe două suté de ani din urmă-“’ La o istorie sîsfte- mMică nu se mai putea gândi, fiind
ceaUnirea adevărată
Cemiia sărbătorire & Unirii c* n#-* fost dat s‘o ăvent în acest an, e mai mă* reafă poate decât sărbătorirea aceleiaşi zile, în anii treeufù E mai măreaţă prin sensul adânc f i grav al nofiunei de Unire, pe care altfd am înnâfat să-I simţim acum, Ne-n învăţat dureroasa sfâşire * trupului ţării, ne-a învăţat suferinţa fraţilor ramaşi să pătimească sub nedreaptă stăpânire străină, ne-a învăţat ioSilă înverşunnrPa fi ura celor din afară, porniţi sa distrugă această Unire.
Şi-am învăţat; pentrucă orice glonţ« tras in trupul fraţilor ramaşi pe pământul de curând înstrăinat, & sfâşiat ca un junghiu carnea noastră, orice strigăt de durere al Românilor de dincolo, a răsunat in toate fibrele sufletului nostru, orice geamăt de acolo, a devenit scrăşnire înăbuşită aici, în noi.
Am simţit astfel ce înseamnă cu ade vărat Unire, unitate de suflete şi de viaţa pe care orice înstrăinare vremelnicii nu o poate destrăma.
Şi a vrut Dumnezeu, ca această dureroasă sărbătorire să se facă in primul an de conducere legionara, de conducere a celor ce au fost învăţaţi prin viaţă şi traire, că durerea nu trebue să inge- nunche, ci să întărească şi că suferinţa, e un preţ şi o nădejde pentru răscumpărare.
Cu ei şi prin ei, acei ce ştiu să sufere şi să învingă prin suferinţă, putem să ne sărbătorim ziua Unirii. Căci durerea ne-a deschis ochii si ne-a arătat cât de adâncă şi nebiruită e Unirea. Ea există mai mult ca oricând, e neclintită, e lanţ şi încleştare de neînfrânt şi oricât sar bucura cei ce in treacăt au ştirbit-o, ei rămân ca şi în trecut, apa caie trece pe când noi toţi, cei uniţi, de aici şi de dincolo de actualele hotare, continuăm să fim in veci, pietrele care rămân.
ELENA OLINESCU C Ă RPÎM ŞAN
„foarte strâmtorat de timp." Deaceea şi-a aranjat lucrarea după sistemul de biografii şi monografii, care-i venia mai ca uşurinţă, având el dé mai inain te astfel de biografii şi monografii publicate prin foile sa*!e sau prin „Analeie Academiei” .
înainte de o-şi închide ochii pe veci, neobositul moşneag Gheorghe Bariţiu îşi încheia lucrarea sa istorică într:un ton de înălţător optimism tineresc, consta, tând că în mânia tuturor piedecilor fireşti sau măestrite, ce s‘au pus în calca desvoltării noastre, Românii au reaiîizaf totuă progrese însemnate dela 1850 încoace. „Nu-miveţi nunii — încheie Barifiu — în sute de ani o singură epocă întru care poporul român, luat în totalitatea sa, să fi des voltat atâta putere dc vieaţă. un progres atât de uimitor, precum este acesta percurs dela 1S>0 şi mai de aproape dela 1867 încoace. Sa ne măr* ginim însă la partea natinnei române, câtă se află înrădăcinată din etrăvechime în aceste feri situate dincoace de munţi. Lipsiţi prin legile statului de dreptui individualităţi nationale-poîitieo
Î)oporul român s a retras sub scutul b- >ertăţilor europene, care apără pe indi
vizi de asuprirea despotismului; retras la altarele bisericilor sale, conştiinţa sa naţională în loc de a se întuneca şi a s<* tâmpi, ea mai vârtos t>’a deşteptat şi afirmat faţă cu Europa luminată în măsură, precum mulţi din noi nu am fi erezni niciodată. Respinşi din luptele politice militante. Romanii s‘au recules în puţini ani şi fără a renunţa un moment la drepturile lor. care se confisca, nu înpî a se şi pierde, — au ştiut sa-şi aleagă o mulţime de ramurii ale activităţii, fără care chiar de s‘ar fi bucurat de autonomie naţională şi politică oricât de largă, bunăoară precum o avuseră Saşii ori eiasa aristocraţilor, ar fi fost pctste pu> tintă sa înainteze” *
Cu conştiinţa împăcata, ca la toat<? progresele acestea a contribuit şi el. înmulţind talentul, ce i-fc dat Dumnezeu, ca „o sluga bună şi credincioasă“ neamului său, — s‘a pogorît în mormânt Gheor* ghe Bariţiu, în 2 Main 1893.
Vieaţa lui întreagă a fret eaSăuzitâ d* principiul moral, care fusese şi lozinca marelui istoriograf german Ranke: ÎJîbot ipse voluptas.
îf iL IO A N LVPJfŞ
PÄGTNA 4 GAZETA TR ANSÏLV ANTET W©. m ANUL 103.
Unirea Transilvaniei(continuare <Üa pag. 1.)
originea noastră ronwună ţi credinţei că tofi câţi an aceeaşi lege» origine şi limbă formează un popor.
Tăl/m aci rîfle maramureşene, libiene, b&lgradene, braşovene, ori din Govora munteană «u i Neamţul moldovean roiau pe tot cuprinsul românesc, şi dospeau ; ncelaş suflet national. Amintirea Ini Mi- j hai Viteazul a alimenta/t ideia unirii, cu ! atât maţ mult, că marele erou a di«pus i ce, nJ’Sfcropoilttul Ardealulni să fie sfinţit la Bucureşti. Legături între provinciile j româneşti au fost din vremuri străvechi. Voivozi ca Mircea cel bătrân, Ştefan cel j mare, Petru Rareş, veneau în Ardeal, ca i la ei acasă. Pe unde păşea puterea acestor voivozi, viaţa românească în biserică şi aşezămintele ei lua un nou avânt. Până să-şi poată organiza episcopiile proprii, care lucrau pentru mântuirea vecinică şi cea vremelnică a poporului, Românii ardeleni au trăit din merindea sufletească trimisă dela fraţii de peste munţi. Mircea oel bătrân trimitea în A rdeal pe vlădica Macarie, Ştefan cel mare a aşezat scaun episcopal în Vadul Someşului, Radul cel mare înfiinţează episcopie la Geoagiu. Întemeietorul ceilor dintâi mănăstiri, călugărul Nicodim, pune temelia mânăstirei Prislop, din tara Haţegului. Pe locul unde Mi hai Viteazul a înăilfat mitropolia sa. se ridică azi fal nica catedrală a Unirii. Destinul istoriei hotărâse, încă din 1600, ca unirea să se înfăptuiască în acest loc.
Solidaritatea aceasta religioasă şi culturală manifestată şi prin schimbul de earti şi ajutoare băneşti între fra(i, a contribuit la pregătirea unirei. Astfel unitatea sufletească închegată în t a in a atâtor vremi începea să se afirme împotriva celor ce ne sfăşiau ogorul străbun, pregătind însăşi unitatea politică a neamului.
Când oprimarea s’a intett, odată cu înfăptuirea dualismului austro-ungar, prin pregătirea unor Legi, care urmăreau sugrumarea politică şi ruinarea e- conomică, privirille tuturor se îndreptau eu iuibire duioasă şi cu nădăjdii nebiruite spre fraţii de dincolo de munţi, care începuseră a se reculege din urgia
r vremurilor barbare. In jetul domnesc svâcnea din nou inima românească. Bătăliile ei cresc mereu până ajung la intensitatea acelor mari inimi care au însufleţit pe Alexandru I. Cuzia, pe Ca- rol I., pe Ferdinand I. şi pe sfetenicii ilor patrioţi.
Vremuri noi şi generoase au precipitat formula de libertate naţională şi de autodeterminare pe baza principiului etnic. Uraganul pricinuit de războiul pentru liberarea naţiunilor, reclamată chiar de interesul omenirii, fiindcă numai pe temeiuü ei se poate concepe progresul, a zguduit şi prăvălit blocurile statelor artificiale, clădite pe principiul ocupatiior şi asupririlor perfide. Principiile noi de libertate şi de dreptate au biruit, şi am intrat în drepturile noastre legitime, pecetluite şi cu sângele sutelor de mii de eroi şi martiri.
Actul luminos al unirii trebue să ne înţelepţească viata şi sa facă din ea ceeace trebue să fie: o putere de bine şi
Pildele eroilor şi martirilor sunt vii în viaţă şi se orientează după oic? Recunoştinţa se dovedeşte numai printr’o viată, care eflipă de clipă s-ă fie o palpitaţie de idea»l şi o faptă creiatoare în ordinea morală. Prăznuirea acestei slăvite zile a unirii trebue să fie încununarea acelei solidarităţi morale în cadrul vieţii nationale, în faţa căreia se vor destrăma toate planurile şi svârcoliride duşmane.
Unirea Ardealului nu a fo«t o aljanţă dictată de interese trecătoare, ci o contopire, căci ea este întruchiparea frăţiei româneşti, întemeiată pe sentimentul iubirii de frate,AFrăţia naţională a Romanilor s,a hrănit din dragostea creştină, care singură e constructivă şi rodnică. Ura şi duşmănia dinire fraţi poate distruge ceeace există. dar nu c în stare să pună nimic în loc; pe când iubirea poate muta munţii. Blocul de frăţie românească care se cimentează în urma loviturilor şi încercărilor trimise de Dumnezeu pentru pacatele noastre, va face minuni. Am fost destul coridor prin care s‘au scurs toate sâLniciile, vrem ca (ara noastră să fie casă şi vatră întărită cu hotare fireşti, croite de ■ufb'tul neamului nostru. Să nu uitam o clipă că toate faptele mari şi toţi eroii noştri sunt o izbândă a iubirii creatoare. Tot ce avem e izvorît din iubire, iar măsura dragostei de neam o dă puterea de abnegaţie, de lepădare de sine şi de jertfă pentru înăljarea Iui.
Să ne unim în gânduri şi simţiri, cu fraţii noştri de jjretutindeniJ
S c r is o a r e
Pentru ncuTReapare „Gazeta Transilvaniei” , în
vremuri de ,.restrişte” — cum obie>nut iu să glăsuiască în limbagiul loc de vhi- monisiti sentimentali, ai deprimărilor prefăcute; măscărici cu etichete de guvern — ci de nădejde, a unei tăn reîmprospătate şi de bucurie, cu freamăt purificator.
Ideea fertilă, de a da nobilei publicaţii impulsul reînoirii în slovele bătrâne ardeleneşti, ale unei tradiţii de valori substanţiale, de aşezată cugetare, de viguroase aşteptări şi de năvalnice râvu^, dar într’un timp de redeşteptare — firesc naţională — sub sceptrul, de astă- dată, — nu teatral şi făţarnic, — al Statului Legionar, respinge, totodată, trufiile arpade, sărbătorite pe pustă, în ecourile încă nestinse ale sălbătes-iilor şovine.: îndreptăţiţi cu atât mai mult speranţa viitoarelor izbânzi, cu cât contopiţi mai adânc eredin(öle de odinioară, ale vechilor vajnici cărturari, cu viile catechisme de astăzi. alle unei tinereţi pornite din aceleaşi frământări, fericiri, suferinţi şi icoane.
Cutu nu v ’am mulţumi pentru simbolicul act, care — după vrerea voastră robustă — îneepc la 1 Decemvrie, ziua gloriilor româneşti, — in ncîncetniă procesiune — şi a durerilor, în n-obosită prefacere de rodnicie şi sfinţenie':'VV'fVTW ¥TTTfVVT*rTTrTTYT9riWVWTVT V V ¥ V m T T fT V rV Y r fTT T TTTT T T m
al gazeteiSe adună în sâmburele lui, de miracu
loase germinaţii, aijtceva decât insolenţa paradei, uşurinţa deşteptăciunii, trivialul demofiliei şi vicleimul costumelor de valeţi.
Aţi înlocuit victoriile de aparenţa şi entuziasmul de contabilitate dublă, ale vlăstarelor nimicite în propria lor zădărnicie, cix bravura şi avântul, cu religiozitatea şi tăcerea, cu înţelepciunea şi s(ăp;înirea de sine, cu buchiiie hrisoave1! or. litera biblică şi flamurile sufletelor de rouă.
Sub peceta unor atari năzuinţe şi a unor asemenea realizări. în. mers cu neputinţă de stăvilit, în elanuü lor disciplinat şi hotărât, sub privegherea marelui gen craii, nezdruncinatului Român, vigurosului justiţiar şi cumintelui gospodar de aşezăminte noi. dar cu evlavia strămoşeştilor ctitorii, — dela o vreme uitate saii batjocorite de o lume ghiftuită şi factice — urarea legionară se înaltă până la puterea unei loz>nei călăuzitoare şi pană la imperativul unui crez. — de tinereţe fără bătrâneţe şi de viaţă fără de moarte.
Ea va îndruma, fără îndoială— şi dorinţele noastre aprig o cer — sensul ziarului ele aspiraţii, şi al sfintelor noastre îndrăzneli. însufleţite de Neam şi ocrotite de Dumnezeu.
HOR IA BOTTEA
PIBLICAŢTUNE Şcoala de Apicultura Sănpetru, vind a
în zina de< l?j Decemvrie 1940 ora 10 prin# licitaţie pkblica orală: 10 bucăţi porci graşi; 1 şpă rasa „Nonius Mare* de 9 ani; 1 Mâlz rasa „Trachener” de 2 ani; 2 Mănze rtsa „Trachener” de 3 ani Licitaţia se tini în localul şcoalei. »urk de poate vedeajacest material în fiecare * zi. Dacă licitaţii de fata rămâne fără rezultat, se va fini a doua licitajie în âna de 22 Decemvrfe 1940 la aceiaşi ora fi , ioc. Sănpetru, U 2? Noemvrie 1940. Di- • rector: Ing. IonjMârza, Secretar: GKirf : Pavel. 3
usca psMicttaÍ
_______— Í.ÍL .L - . — = ■ _ .■
Maistru răsucit«- pentru răsucit simplu şi efecte, cjeşfin. cu experienţă se caută la o »are industrie textilă Ofertele sub răţicitor.
PARATE DE
U P M C I
Maiştri ţesător (cu practică români, pentiu îăzboaielCord Streichgarn se caulă imediat li industrie textilă La ziar sub Maiştrijtesători
ş
S TR9DI V 0 E V 0 DUL M I H ? ! No. 27475 1 - 9
Glasuesc înaintaşi iAzi, când se împlinesc două decenii şi 1
mai bine dela Sfânta şi marea Unire a tuturor Românilor, o poruncă din adâncurile pământului Transilvan, ne obligă la un pios popas pe marginea sforţărilor care au înfăptuit-o-
Născuţi odată eu glia pe aceste meleaguri aşa cum ni-i martora istoria existenţa noastră aici a fost vitregită de împrejurări care adesea au umbrii-o, dar n‘au îngenunehiat-o. Cu toate valurile necazurilor ce şi-au spumegat „arama“ neputinţei, sufletul plin de mândrie naţională, conştient de monirea iui aici şi-a hrănit /i de zi idealul istoria.
Nu s‘a clintit nici sub grindina apăsărilor; nu s‘a indoit nici sui) povara ameninţărilor, ci a infruntat stoie pănâ şi ciclonul deznaţionalizării. Au fost vremuri când tradiţiile erau ameninţate, religia pe caile de a fi înlocuita, iar limba — timbrul naţionalităţii — nesocotită. Toate acestea însă au continuat într’o armonie taiiuică. să contribue la menţinerea noastră aici.
Sfânta Luire a fost preconizaţi pe calea slovei. — argument decisiv — urmată de aproape de spada infăptuirii. Sub raportul limbii, obiieciurilor, tradiţiei, nu trebue să se uite un moment, că noi am fo.st uniţi întotdeauna şi numai aparent politic despărţiţi. Ne-am încălzit de-a lungul veacurilor la flacăra sacră a aceluiaşi ideal, ne-am răcorit arşiţa sufletelor cu roua aceloraşi nădejdi, ne-am potolit setea cu stropii aceleiaşi ape vii a ..plinirii" aşieptăirlor-
Un Corcsi. meşter tipograf si iscusit îndrumător în ale limbii, şi-adresează tipăriturile tuturor fraţilor mîr’ im Hrisios.
Un exemplar de rar bun fsimţ al Ardealului, Simian Ştefan, îşi îndreapia rodul muncii către toţi ..acei răsfiraţi’* în toate părţile“, ccrf-nd n-şi cucernic scuză că mi-i de vina «ui a con‘.ta. O clipită de fulger n Uişnuit dc sub muchea
c'îWciii I'nirii. ire n itoridui. Mili;:i \ i'i'Cci-
cimnciruhi! îs.tone veşnicii cărările zul.
Gu Jîimina oaâeacării s au
întors dela Râm corifeii Şcoalei Ardelene aprigi, dârji şi cu spada grea de slova grăitoare a originei şi upităţii noastre, pe care au fluturat-o retezând preienfiile, acelora cari ne tăgăduiau dreptul nostru aici- A fost poate cea mai iscusită şcoală politică deghizată în haina culturii, din câte are trudită noastră istorie- Şi în zelul lor fanatic, un Micu, un Şincai, un Maior n‘au precupcţit nimic, ci şi-au măcinat existenţa pe rugul acestui crez.
A trebuit să vină 1916 ca să rupă definitiv zăgazurile aţipite, sa trezească definitiv istoria şi să înfăptuiască minunea cea visată de ei.
Şi azi cânii am plătit greu tributul păcatelor vechi cu propria sfăşiere din trupul naţiei, se cade să aplecăm urechea la porunca înaintaşilor, ce ne strigă din rărunchii neamului- Se cuvine să o facem mai cu scamă azi, când timpul biruinţei a ridicat la camă adevărata elită a neamului. Ne-o strigă ii oria. cei cu oasele frânte pe zimţii roţilor depe culmea Bălgradului, care au trosuit grăitor pentru veşnicia libertăţii şi unirii. Ne-o porunceşte Iancu, acel răscolitor de oameni şi păduri şi căruia par‘că şi azi îi auzim tânguitul fluierului.
Ne-o aduce aminte Băruuţiu, Pcefl maestru al cuvântului înanipat, care în vâlvătaia convingerilor, răspica teama ca nu cumva să cădem ademeniţi de wire- jul momelii.
Ne-o psalmodiază răşină rea nul Goga, poetul pătimirii noastre, care ne-a trasat-o sub crezul aceluiaşi Mesia. Ne-o cer plaiurile lui ..Ton“ , ne-o impun idilele lui Coşbuc. Şi mai presus ne o cere urinele paşilor Căpitanului şi -t sufletului răf'tigult pentru II riet os, a Seraficului Moţa.
imperativul întâiului Decemvrie 1V40 sa fie ca ..Soarele sfânt depe cer", simbol al văzu’nţelor tuturora, să străJu- cca«că cu aceiaşi argint viu şi asupra celor 1.4iM\(KX). pentru a răspunde idealului jeiiiirii înaintaşilor-
MaiStrU (rsălor mode şi st appel f O tcsăiorie de Hî A se adresa la :
pentru Kammgarn | nie secantă pentru < mmgarn în Regat Í iar. c
Naistrn pentru r se caufă de că La ziar sub m<
aşini de uscat stofă Je apret ură ßegat tstru uscător etnic. *
z
MaîSlru ţesător j^ătorie bumbac, vigogne, cu ps creştin, caută iri adresa la ziar al
iconducător de fe- 1 mode, Stappel şi J ctică şi referinţe, c usfrie textilă A se 1 3 conducător. Í
Na stru încieieto Kammgarn, Sfrei gaiare La ziar s
r de urzeli pentru J clşarn imediată an- E >u etnic
Csirelar maestru crări de specialii spre imediată ar creşiin.
• L ■ çcunoscător în hi- f
ie textilă, căutăm t lajare Sub curelar z
r
Căutăm maistruşeuri (zdrenţe) bumbac, mătase tex ilă La ziar
ojtător pentru de- ” i ui şi vechi. lână. e ►entru fabrică mar« 8 b român etnic. j
V
Maistru tevar Á canic, cazane ct sub şet atelier
şef de ateiier me- ;ş(in căutăm la ziai
' fi
Maistru tâmpla!zaf în lâmplării pentiu íexíile î ziar sub maiştri
dşi modelist speciali^ s: şi lucrări în lemr Ş-
caufă urgent Lf J! ei nie lemnar. a
Maistru electricitoare, tablouri, c tensiune, creştin diată angajare L
n, motoare, genera* □ renti slabi şi înalta căutăm spre ime- “ ziar sub electrician
De vânzare casicu grădină frun No 12
familiară moderna ® >asă, Sfr, Octavian L
318 2 - 2 »----------------- _ ş
1 Vind sau fac ^Utnb un jugăr pământ arabil lâniâ pavilion iele G F. R Braşov Infon&atiuni Calea Victoriei Nr. 11 ia Pàfalki Maria, 422 2-3
De închiriatGărei 40.
o ţăvălie în Sfrade 423 2 — ?.
De Închiriat o piăvălie )a poziţie [ bună şi locuijc" ' jSatuîung.Inform a ti uni |j 423 2— 3
No. 100. ANUL 103, GAZETA TRANSILVAM EI
m
PAGINA 5
! MisicrolM u r ii româneştijAiaintirea măreţei zile de 1 Decemb-
i e 1918, când Adunarea Naţionala dela V Aba-lulia a proclamat unirea Transil
vaniei, în cuprinsul hotarelor ei tradi- I fî,«* ea ~ . eaj ,Sii~Ş* Păstrez o vie, : ţionaile şi naturale, a Ţării Crişurilor, a f. _ _ semnificaţia ^lorimţiîua, au, Maramureşului Voevodal şi a Banatului cu Vechiul Regat al României, stă- rue. în scnştiinfa oricărui român de bună credinţă ca o mustrare dureroasă ca conţine şi un îndemn.
Ca o mustrare pentru toate renunţările laşe şi oportuniste, Ia care am fost paria i în ultimele două decenii, părăsind li nia dreaptă, de luptă, ce reprezintă cea mai nobilă şi înrădăcinată tra- diti a Ardealului.
Căci Unirea dela A3tba-Iulia n’a fost un act incidental şi surprinzător, datorit unui concurs fericit de împrejurări, ci încununarea firească a unui destin multisecular de sacrificii, cu atât mai -năltătoare, cu cât au fost susţinute de hotărîrea dârză a umilei mulltinii româneşti, însetată de drept şi de libertate.Nu însă de libertatea înşelătoare şi fără frâu a instinctelor personale, a poftelor de exploatare, asuprire şi nedreptătire a semenilor, în numele căreia s’au comis toate josniciile şi trădăriile din jaltimul timp, ci de libertatea naţională, întreză- lită ca singura posibilitate de exprimare spirituală a poporului care a dat viată şi înţeles regiunilor din cuprinzi Daciei de odinioară. Acea libertate, pentru care s’a lăsat frânt pe roată, cu o cruntă înverşunare, Horia şi de jallea căreia a doinit din fluer Iancu, când durerea, pricinuită de necredinţa unui împărat nerecunoscător şi înfricoşat, i-a întunec cat minţile. Libertatea pe care a presim- tit-o şi acel umil diac din Braşov, care, într’un moment de transfigurare, la lumina tremurândă a opaiţului, a făcut pe Apostolul lui Coresi dela 1563, prima însemnare, în tr’o carte bisericească, asupra originei noastre romane. A răbufnit în această însemnare toată obida de v'ată chinuită a neamului său şi speranţa neşovăitoare în împlinirea dreptăţii. A unei dreptăţi ce nu poate fi câştigată decât printr’o înălţare sui lăţească până la culmile sacrificiului, căci hotarele unui neam le statornicesc energiile sale vitale şi capacitatea sa de afir-
imare.Virtutea pentru a putea înfrunta aces
te încercări ale sortii, nu li-1 da decât credinţa; neprihănită şi eroică ce .4n- frânge codrii şi supune munţi” , credinţa în menirea neamului şi conştiinţa rostului său în lume. Ele singure au călăuzit, deaJungull veacurilor, lupta de dezrobire a poporului nostru din cetăţuia j naturală a Ardealului, leagănul roma- ' nismului întreg. Un călător străin, poposind în anul 1656 la A3ba-Iullia, nota emoţionat următoarele: «In piaţă se găsea o spânzurătoare din lemn, de care etărna săptămânal, aproape în fiecare zi de târg, nn Român” . „Românii însă îndură cu bucurie asemenea chinuri, gân- dindu-se că şi Mântuitorul lor a fost intuit pe cruce” .In această neistovită putere de eacri-
iciu, izvorâtă dintr’o superioară concepţie de viată, trebuc căutat şi misterul devenirii româneşti, mister pe care Unul singur, Căpitanul, Ta trăit cu o tragica şi patetică intensitate, ca nimeni aîitul, împlinind prin sacrificiul sublim al totalei Sale dăruiri, pe drumid de calvar aii Legiunei, miracolul românesc al tim* rilor pe care le trăim. In faţa acestui miracol, care ne-a izbăvit, purificându- ie, mustrarea conştiinţei noastre, de a :i rămas orbi şi surzi, în timp se minunea se împlinea, devine şi mai chinuitoare.
Fie ca îndemnul pe care această mustrare îl conţine de a urma neşovăitor, cu smerenia pocăintii şi fapta hotărîrii, po- ruscile pe care jertfa Sa neasemănata ni le-a dat, readucându-ne, pe făgaşul larg al destinului zămislit din profuzimi dacice şi ctitorit de opera imperială a ini raian, să fie ascultat.Fie ca umbra măreţelor s>âle aripi,
întinse ocrotitor peste meleagurile, îndo- iâte ale acestei ţări îngenunc^iate şi sfârtecate, sa redea vrerii româneşti virtutea pe care EL ne-a arătat-o, pentru
recâştiga în veac, tot ceiace păcatele noastre a pierdut.
Dr. C. Sasu
1 DECEMVRIE 1918In h o c s ig n o v in c e s I
Aniversările naţionale — ocazii de contact al celor de deasupra gliei cu cei de subt ea — ca să-şi păstreze vie, ne-
. au, < separe mereu nevoia^ de tonicul loviturilor sorţii, al suferinţei, al jertfei.
In vremuri de restrişte, aceste aniversări devin faruri care luminează şi răscolesc adâncuri inaccesibile oratorilor „festivi” comandaţi, goarne care sună mobilizarea, drapele care strâng subt cutele lor toate energiile răsleţe ale unei naţii, alwiindu-le iarăşi în frontul luptei.
In vremuri de huzur însă, lipsit de fermentul care să le ţină crescut volumul capitalului de virtuţii şi energii investit în ele, conţinutul lor primar de entuziasm an cu an se diminuează, importanţa lor reliefându-se, cu vremea, doar în prezenţa câtorva fracuri, la un Te-Deum oficial şi rezumândn-se Ia o cuvâtare, tot oficială, în pustiul şi absenţa sufletească a asistenţei, care în acest „timp pierdut” , ar fi mai bucuroasă să se plimbe la Corso sau să-şi aţâje foamea în jurul unei mese cu ap curative.
Mereu constatata anemiere a semnificaţiei zilei de 1 Decemvrie în anii următori proclamării unirii Ardealului cu Regatul Român era, deci în firea lucrurilor.
Străine de suferinţele şi furtunile luptelor din care au răsărit praznicele naţionale, beneficiare numai ai roadelor a- cestora, sufletele s’au moleşit aciuându- se în bătaia Soarelui libertăţii depline*
■ uitând şi de tranşeele de ieri cu osamin- i tele din ele, şi de îndatoririle de a doua î zi cu opintirile şi jertfele pe care le re
clamă, îndreptându-şi privirile^ nu spre asprele porunci ale unei Patrii cu atâtea răni încă nevindecate, ci spre huzurul individual.
Era nevoie de o noua zgâlţăire, necruţătoare, din placiditate în care ne cuibăriserăm în faţa eforturilor virile cheltuite de alţii pentru cucerirea a noui
Eunct© de sprijin întru atingerea ideadni care dă conţinut şi sens vieţii.Căci nici o evocare oratorică, cu oricât
talent ar fi făcută, nu poate trezi sentimentele pe care le deşteaptă trăirea aievea, nu imaginar, a realităţilor care au produs evenimentul sărbătorit.
Ne obiemuisem să sărbătorim la 1 Decemvrie ziua reunirii noastre sub sceptrul românesc. Zi de biruinţă. Uitasem însă, sau ne făceam a uita, că această biruinţă era triumful suferinţei.. Dar Des
tinul ELU uită. „Câiid ţi-c mai drag, do- potu-ţi trag” , — spune o vorbă din bătrâni. Ne-a fost dat, deci, ca goarnele, care vestiau până mai ieri sărbătoarea biruinţei, de astă-dată să fie învălite în doliu. Ne-a fost dat ca, în anul acesta, a treia parte dintre fraţii cu cari eram ieri încă împreună, între hotarele aceleiaşi Patrii,^ să-şi plângă durerea pe drumurile pribegiei, sau pe gurguie de morminte proaspete, în căminuri îndoliate, cu glasul sugrumat.
1 Decemvrie 1940 nu ne mai adună în semnul bucuriei, ci în cel al suferinţei, a fecundei suferinţe, care a dus la triumf de acum 22 de ani şi care, singură, va putea numai duce la o nouă vetorie, fiindcă azi e retrăită iarăşi aievea, nu iluzorie.
Biruinţa aniversată an de an la 1 pec. ne aburise creierul şi ne împăinginise privirea; tragedia pe care am trăit-o insă în toamna aceasta ne-a zguduit din toropeala în care ne complăcusem, limpe- zindu-ne iarăşi privirea în faţa realităţilor dure.
„Deşteaptă~te, Române!” care, după U- nire, devenise indezirabil, considerat de rentierii Unirii: expresie a unor tendinţe religiomste, centrifugale, cutremură iarăşi văzduhul, iluminează şi îmbujorează iarăşi feţele ofilite, înfioară iarăşi sufletele îazaronizate, înrourând din nou ochii fixaţi spre hotarele sângerânde.
In nimbul care încunună numele cetăţii Yoevodale, desluşim azi mai viu scăpărările spadei lui Mihai; iar în ecourile care s’au îndărătnicit să se păstreze între vechile ziduri ale cetăţii, se desluşesc mai limpede pal mile căzute, în zuruit de lanţuri, pe obrazul Craiului Munţilor, ca şi trosnetul truditelor oase ale iobagului iluminat din Albacxil Munţilor Apuseni şi ale tovarăşului său din Cărpeniş.
De aceea vom birui! Vom birui din nou, fiindcă icoana acestei zile însorite a istoriei noastre va regalvaniza puterile organismului lâncezit.
In semnul acestei zile vom birui din nou, căci scris este că la capătul Calvarului a fost şi va fi întotdeauna: biruinţa, învierea. Mai ale« că de-acum înainte, în lupta de recucerire a patrimoniului pierdut, avem şi sprijinul, de nepreţuit, deneinfrât, al trăiri aievea a 22 de ani de izbăvitoare viaţă naţională.
Şi robia, pentru cine a gustat odată libertatea, e numai vremelnică.
AX. BANCIU.
G R A I DHOTEL LAFAYETTE
B U C U R E Ş T I CALEA V I C T O R I E I I ICel mai bun şi confortabil
HOTEI A i C A P I T A L E I— Preţuri moderate —
358 1 - 0
Dafl neutra ajnforal LEGIONAR
aduce Ia cunoştinţa tuturor, că în anul viitor (1941) împlinindu-se perioada de 5 (cinci ani), mandatul actualului comitet încetează, urmând a se proceda la alegerea unui nou comitet
Având în vedere însă, ea nu au drep^ tul de vot, conform Regulamentului şi Statutelor Asociaţiunii {,Astra” , decât acei membrii activi, pe viaţă, sau fondatori, care an fost primiţi ca membrii în anul precedent adunării generale (1940) şi şi-au achitat şi taxele pe anul în care se ţine adunarea generală (1941), acei care doresc să beneficeze de acest drept sunt rugaţi să se conformeze.
Preşedinte,Dr. NIC. CÄLIMAN
medicSecretar,
Pi-oi IO N COLAM
TABLOUde tinerii ce formează clasele anilor 1942, 1943, 1944, 1945 şi 1946, dispăruţi din comuna Satunou. Birt Nicolae 1942, fiul Hui Nicotlae şi Ileana, Fritsch Zoltán 1942 fiul lui Juliu şi Susana, Jámbor Petru 1942, fiul lui Petru şi Maria, Nagy Mihai 1942 fiul fini Ileana, Samu Matei 1942 fiul lui Aurica, Tamas M. Andrei 1942 fiul lui Mihai şi Ecaterina, Antal Barta- lis Gh. Ştefan 1943, fiul lui Gheorghe şi Margareta, Fazakas A. Ludovic 1943, fiul lui Andrei şi Ghizdla, Gecse Laurenţiu1944 fiul lui Laurenţiu şi Romlia, Jakab Gheza 1944 ful lui Maria, Buruiană (Gabor) Alexandru 1945 fiul lui Alexandru şi Ludovica, Luea Ştefan 1945 fiul lui Ştefan şi Elena, Tamas Ioan 1945 fiul lui Mihai şi Ecaterina, Tartoalia Petru1945 fiul lui Petru şi Istina, Bodor Stefan1946 fiul lui Maria, Erdei Iosif 1946 fiul lui Iosif şi Isahefla. Primar: Vasile Lazăr. Notar: Grigor Dosa.
„Tărlungul“Societatea electrică Satulung cauţi oameni de serviciu, (bărbat şi
fenteea sa)Â se adresa la biroul Societăţii Satulung. Str, Regele Ferdinand 51
419 1 - 2
Răspândiţi Gazeta Transilvaniei
Şl TOTUŞI
Proăns deFabrica Romaneasca ds fc^url
TUNGSR ţ . A, R.PI i fŞTI
Icest 1 DecemvrieCând, Ia 1 Decembrie 1918, Ardealul
s*a alipit la patria mumă, s’a consîir^iî: pe lângă unitatea de sânge şi le su?)ei, unitatea teritoriala a neamului românesc. Aniversările acestei uniri deaiunci şi pană astăzi, 1 Decembrie 1940, aveau loc peste un pământ unic, peste un sănge unic, dar nu peste un suflet unic. După ecumenicitatea sufleteasca a tuturor Românilor din timpul războiului mondial, echilibrul a fost distrus.
Ardealul pietrog şi dârz a privit cu stângere de inimă jaful şi înstrăinarea aduse de cei „de dincolo” . Este o realitate care nu se poate nega.
Acest echilibru, această unitate sufleteasca de nebiruit a' neamului românesc, n’a fost restabilită decât atunci când ardeleanul Moţa a căzut aluturi de munteanul Vasile Marin şi moldoveanul Corneli u Codreanu a fost îngropat în aceiaş groapă cu ardeleanul Bozântan.
Peste toate păcatele şi dezbinarea sufletească din trecut, se aşterne azi din nou unicitatea sufletului neamului româ-, nesc, statornicită prin moarie şi prin Mişcarea Legionară.
La Alba-In’ia se serbează azi, pentru întâia oară dela războiul cel mare, unitatea sufleteasca a neamului. Uniiaiea sângelui a existat întotdeauna. Unitatea pământului românesc nu mai există.
Am pierdut pământul, dar un câştigat sufletul. Aci şi dincolo şi oriunde inimile româneşti bat din nou împreună.
Peaceastă temelie regăsită a sufletului neamului se va zidi deacum înainte piatră cu piatră.
Nimic şi nimeni nu o va putea înfrânge, Deoarece ea este cea mai puternică pe care a avut-o până acum neamul românesc.
Privim sçhimbarele acestea care na afin g sufletul milenar _al neamului şl spunem: Vremelnice. Noi ne tragem acum întreaga forţa nu din litere şi paragrafe ci prin cei morţi decurând, dela toţi morţii căzuţi cu sabia în mână în două mii de ani.
Avem^ acum un singur suflet: toţi morţii şi toţi viii.
Acest suflet îl punem azi, 1 Decemvrie 1940, la Alba-Iulia, în Ardealul românesc, pentru cât va mai ti-nî neamnl ucesta, tîrcpf temelie a noului *ău destin,
HORIA GH1EA!/
PAGINA (S. GAZETA TRANSILVANIEI N&. ÎOo ANtTL
1 DECEKVRIEfierul sfânt al unei 9
Se impimese astăzi douăzeci şi doi de fini de când în cetatea suferinţelor lui Horia şi a tovarăşilor săi, noi Ardelenii am rapt lanţurile unei robii milenare şi am dat împlinire pentru totdeuna visului realizai o clipa de eroul Domn Mitai Viteazul.
Ce fericita împlinire! Din B21gradul .umilinţelor de altă daita, soaria dreaptă ne-a--răzbunat, dându-ne prestigiul unei naţiuni care ţi-a cucerit libertatea şi demnitatea- Noi nu intram în rândul popoarelor cu cereri nedrepte şi ni doage, noi n‘am primii nimic în dar, ci alesul nostru popor s'a impus prin dreptatea cauzei noastre şi prin afirmarea vitejiei strămoşeşti.
Lumea veche a cunoscut o instituţie a uraiSlinţii, aceea a sclavajului. Robul era cea mai tristă existentă- Libertatea o putea primi numai in schimbul unei fapte deosebite sau o unei suine mari de bani.
Istoria trecutului Ardealului a cunoscut robia de veacuri a unei stăpâniri nedrepte şi împilatoare.
Noi rj‘am suport.it.-o cu resemnare laşe, istoria vădeşte că în multe rânduri, strămoşii noştri sau ridicat împotriva jugului et r à in şi a lăuturilor umilitoare-
Cc au fost toate revoluţiile Ardelenilor, decât manifestarea conştiinţei naţionale doruica de libertate şi de £1 fi stăpâni pe plaiurile unde opinca românească s‘a păstrat ' într o continuitate istorică in ciuda acelora cari ne duşmănesc.
Iar la plinirea vremii, noi am ştiut să plătim preţul mare al răscumpărării şi care a fost sângele bravilor ostaşi morţi pentru id3aIui sfânt aii României întregite. De acea, cu fruntea ridicata stăm alăturea de celelalte popoare şi conştienţi de dreptatea cauzei noastre, nu ne îndoim nici o clipă în reuşita de mâine.
Ardealul ni s‘a frânt^în doua, anul durerii ne-a umezit iaraşi ochii; doina umple de jale văile Someşului şi crestele M aramureşulu i-
Suferinţa bate iar Ia pragul vetrei româneşti.
S‘a mărit ceata martirilor neamului. Avem sufletul răvăşit de durere, ne-am întâlnit cu trccntul pe aceeaşi dnie^ de suverin|ă şi nădejde. Ne găsim stăpâniţi de aceeaşi înflăcărare fântă pentru binele şi izbânda românismului.
Ţara şi neamul ne vrea uniţi, ne \rea împăcaţi, ne cere tuturor î n t r e g devotamentul şi toată puterea de muncă. Înfrăţiţi în gânduri de bine pentru neam,
credincioşi împlinitori ai idealului national, trebuie să ne sârguim să urcam pe acel aş drum istoeic al înaintaşilor.
Isdoria de lupte şi frământări a trecutului ne luminează lupta şi ne mvrucşle duhul de luptători cu elanul biruitorilor de cri.
La evocarea aceasta piœisa, simeni fiorul sfânt al unei închinări şi a unui legământ pe care ii facem în accastă zi a Ardealului.
Din aplecarea spre glie. desprindemo şoaptă: este a 'lor, 0 ostaşilor _din războiul cel mare, a ostaşilor Iui Horia, a tovarăşilor Iui Tancu: „Ardealul, Ardealul!*
Români,'cu suPetele limpezite de cel mai curat naţionalism cu puternice sentimente de dragoste peniru tot ce-i românise. sa fiu uniţi în eugole şi fapte spre a putea da larii vrgoare şi trăinicie peste veacuri.
Pi?KOT OB. ŞERBI:VTT W V 'T T Y W J W 'W y m W W W W W
PUBLICAŢI UNE
Se aduce spre cunoştinţă generala ca în „ziua de 7 Decemvrie 1940 ora 9 a. tu. primăria comunala Turches arendează prin licitaţie publică pc termen de 1 an, cariera' de piatra Mărdugău. cu preţul de strigare de lei 10.000 arendă anuală, garantie 10%. Licitaţia se va tine cu strigări şi cu respectarea dispoziţiuuilor art. 88— 110 din L.C.P. Conditiunille şi caetul de sarcini se poate vedea la primăria comunală în orele oficiale. Primar: Cpt. Jantea Aurel. Notar: Petre Tauco.AiAUAAAAáAiAAAAAAAAAiAAáAAAÁA
FARM ACIILE DE SERVICIU
50 Nov. — ? Dec. a, e.Farmacia; „La Ursii” , str. Hirschei 14,
„Tum'vl Negru” cal, VicToriei 39,Spectacole:
UL T I MA ORACea din urmă drum al CâpHanulnl,
câdoriior şl Decemvirilor spre loculde veşnică odihnă
In dangătul fânguios al pădurilor dc clopote, pe drumul spălat cu şiroaiele lacrimilor de amarnică durere, trupul sfârtecat al Căpitanului şi al sfetnicilor lui celor mai apropiaţi întru jertfă, s-a aplecat în mormânt. Sfâşietoarea des- făşutare a ceremoniei petrecută în 30 Noemvrie în Capitală
După Q săptămâna de trudnică munca,— in cart- plânsul mut s'a wgăont cu geamătul povarei iar su doare n frunţii sa înfrăţii cu lăcrăma durerii, — lespedea de ură şi de beton a fost uruită de peste sânul de pământ ce adăpostise vremelnic trupurile Căpitamii şi ale sfetnicilor lui dragi Nicadorii şi Decemvirii.
încleştate în veşnicie, întocmai cum în viată se îmbrăţişaseră in jurământid sfânt al camaraderiei, trupurile sfârtecate do răzbunarea fări seamăn, aruncau clipiri dc raze, asemeni aureolei sfinţilor dim- prejurul creştetului Peste miile de lumânări. ce clipeau din gene ostenite picuri de ceară, moaştele martirilor credinţei legionare străluceau ulaiurea de aştrii cereşti în noaptea limpede şi rece a acestui ceruit Novembrie-
S'a cutremurat firea în clipa atingerii moaştelor sfinte iar catapeteasma lumii vechi s‘a prăbuşit alături de groapa din cate s‘au înăHai trupurile martire învestmântate în verde.
Peste această lume se oa zidi o nouă lespede de granit, nu a urii şi a răsbuna- rii, ci a iertării şi a uitării. .
IN CATEDRALA DURERII: SFT. ILIE-GORCAN!
înşiruite pe doua rânduri, sutele de mii de creştini, cu feţele rupte de întristare şi brăzdate de râuri de lacrămi, aduc ultimul omagiu, din zori şi pănă’n noapte, moaştelor sfinte ale Căpitanului, Ni- cadorilor şi Decemvirilor, în catedrala imensei dureri legionare: Sít. hie-Corgani.
Cele patrusprezece cosciuge. îmbrăcate în verde, ocupă în.trearul spaţiu din mijlocul bisericei. In. fată sunt aşezaţi Decemvirii. la mijloc, pe un catafalc mai înalt, care domină încăperea, sicriul cu sfântul trup aii Căpitanului iar în i’afa altarului stau rânduite cosciugele Nica- doriJor.
Ieri noapte au defilat prin faţa martirilor României Legionare ultimele rânduri lăsând pe lespezile bisericei cei din urma stropi de lacrămi şi dc durere, spre u face Ioc cămăşilor verzi.
DEFILAREA ARMATEI VERZI.In cursul silei şi a nopţii de Vineri,
din toate coifurile pământului românesc, au sosit în Canitaliä zecile de mii de cămăşi verzi.Legionarii s’au îndreptat spre biserica Sî. Ilie Gorgani unde au depus nenumărate coroane de flori, acoperind sicriile martirilor. Pdlcrinajul a durat teriă noapte-:.
La căpătâiul morţilor stau de veghe gărzile de comandanţi, ajutori de co mandanfi, şi instructori legionari. Stau deasemenea familiile şi rudele celor căzuţi.
Inţr’o disciplină impresionantă, coloanele de legionari în uniforma verde trec nesfârşi tc, sal utând pentru cea din urmă oară pe uhliul lor Căpitan, pe N icadorii şi Decemvirii lui
La orele 12 din cursul acestei zile, a sosit la biserica Sf. Ilie Gorgani d, general Ion Antoncscu. conducătorul Statului şi Preşedinte al Consiliul d; miniştri însoţit de d- Horia Sima, v.-preced in te al consiliului şi comandant ai Mişcării Legionari'. Se afîau în biserică miniştrii puterilor Axei acredilafi Ia Bucureşti, precum şi întregul corp diplomatic-
La intrarea în biserică, a înaltelor autorităţi. se afla de gard?1 la Căpătâiul eroilor delega fia tineretului italian aii G- I. L-ului. Această gardă a fost schimbată de comandanţii Bunei \ esâirii“ , cari a făcut cea dm urma sarda.
PROHODULUn sobor de 200 de preoţi în odăjdii
în frunte cu Patriarhul României, printre cari se afla şi mitropolitul refugiat Gurie al Basarabiei, au psalmodiat sfântul Prohod. Răspunsurile funebre sunt date de corul legionar dirijat de ajutorul de comandant Ţincoca.
PLECAREA SPRE CRIPTA SFÂNTĂ
După plinirea ritualului sfântului Prohod, în şir nesfârşit, Batalioanele îndurerate ale cămăşilor verzi, au pornit în procesiune spre Casa Verde dela Bucureştii Noi undo se odihnesc osemintele martir iilor Mofa şi Marin-
Pe tot lungul Căii Gri viţei, mulţimea
s‘a prosternat întro pioasa recuiger© în faţa aceluia care a fost nedejdea de mai bine a României.
Escadrile de avioane evoluiază deasup* ra convoiului funebru, lăsând coroane şi jerbe de flori, cari se îngână serafic cu cei dintâi fulgi ce prind să înălbeasca acoperişurile Capitalei până în zările întristate.
LA CAPĂTUL DRUMULUIIn clipa când închidem ediţia, convo
iul a sosit la locul de veşnică odihnă. Că pi tanul va fi aşezat intre Moţa şt Marii iar Nicadorii vor fi rânduiţi între cinci Decemvirii la dreapta şi alti cinci Îs stânga.
Sutele de mii de piepturi cântă ,lmnu legionarilor căzuţi/
▼ T T T T m r r m
Inaugurarea primului cinematograf legionar din Braşov
Braşov, 1. —• Joi după amiază s’a desfăşurat solemnitatea inaugurării cinematografului „Axa” , luat în stăpânire de Mişcarea Legionară.
La orele 4 după amiază se aflau de faţă, în sala căminului C.F.R. dnii:
Dr. Traian Marian, şeful organizaţiei, judeţului, prof. V. Andricioaia, şeful garnizonei legionare; Petre Baicu, şeful corpului C.M.L. şi preşedinte al Camerii de Muncă, Radu Avram, şeful poiliţiei legionare.
Din „Corpul Răsleţi” au fost de faţă dnii^ ing. Camil Grosu, dr. V. Dogariu,
Marian, şeful organizaţiei judeţene t Mişcărei Legionare, care a spus în esenţf următoarele:
„Pornim la drum aşa cum ne-a învăţa căpitanul: Orice pas către muncă să în ceapă cu rugăciunea. Spre ţelul frumos mergem cu credinţa poruncii împlinirii datoriei, chemând ajutorul lui Dumnezeu pentru isbăvirea şi înălţarea neamului nostru.
Preluăm această casă a culturii pertru ca printr’ânsa, prin filmele ce vor rul« pe ecranul ei, să răspândim dragoste« pentru frumos, interesul pentru tot ce s<
Camil Ionescu, „Cetăţuile de fete” în j petrece înafara sferei noastre de activi frunte cu d-nele Patriciii, Lia Apostolescu, Cici Muntanu, un detaşament din corpul C.M.L. precum şi un numeros public.
Serviciul divin a fost slujit de preoţii Popa şi Tohăneanu.
După slujba religioasă, părintele Popa a rostit o scurtă cuvântare arătând ca Mişcarea Legionară pune la temelia oricărui act împlinit, credinţa în Dumnezeu. Această legătură cu divinitatea, ne arată în orice împrejurare, adevărata cale ce trebue să urmam. In acest adevăr am fost zidiiţi şi prin. el păşim sigur spre biruinţă.
Cuvântul diui avocat Traian Marian, şeful org. judeţene.
tate şi să propovăduim curăţenia sufle tească, omenia şi râvna spre muncă.
In açeaçta clipă de copleşitoare iris teje pentru neamul românesc, în care st află rândurite în biserica Sf. Ilie Gor gani din Capitală osemntele căpitanului să ne îndreptăm toate gândurile spre El şi spre căile poruncite de El întru plini rea testamentului Lui. Să ne dăm oste neala ca, plinindn-i vrerea, să-i lăsăm somnul ne turburat” .
Conducerea Im tifuţieLa sfârşitul cuvântării, d-1 şef al orga
nizaţiei judeţene a încredinţat cu condu cerea cinematografului „Axa” pe d- comandant Prişcu.
S’au rulat apoi câteva jurnale şi filniuA luat. apoi cnvatul d-1 avocat Traian .,Tn marş spre Führer.”
v m m m m y T T T ? y v y T ? fv m T T m T ? ? f Tf f f y f f yT? y v m v m T T m
Un comunicat al Ooitt nilainenfiiiuî legionar al mafer ilor prime
Comandamentul Legionar ni Materiilor I'rme a trimis până în prezent. Şefilor de ! Centre Judeţene ale Materiilor Prime, ur~ 1 mătoarele circulari: 1
Circulara Nr. L referitoare la Bătălia ■ oaselor; .
2. Circulara Ar 2, privitoare la oleagi- , no a se şi materii tanrnte) j
Circulara Nr. 5, privitoare la fierul j vechi‘t
Circulara Ar. 4, referitoare la rămăşiţe j de hârtie;
Circulara Nr. 5, referiloare la metale 1 nefieroase; . ... j.
Circulara Nr. 6, complecteUjia circula- *
ra Nr, 3, privitoare la fierul vechi şi con ţine norme pentru transportul, depozita rea. trierea şi expediţ ia metalelor j ieroa.se
Şefii de Centre Judeţene ale M.aterii lor Prime, care nu au primit încă ore-un, din circular il e enumerate, vor raport< acest lucru Comandamentului.
în Bucureşti a lost trimeasă Comandau iilpr de Corpuri legionare şi se execut, cu multa râvnă, numai circulara referi toare /a „Bătălia Oaselor
In scurt timp se vor adresa Organiza fiilor Legionare din Capitală ..însfruc (iunC cu privire la celeiaita Bătălii şi î special la Cauciuc, b ier, Metale şi IfhrtU
Tipografia legionară fosta Jăat&amoi Lax» Msmom