DOPAJUL IN SPORT

Etimologic se pare ca dopingul vine din flamandul “to doop” asa cum apare in dictionare in secolul al XVIII – lea. Desigur ca incercarile de a stimula puterea, forta, dorinta de a invinge pot fi gasite inca de la romani, care organizau luptele dintre gladiatori si unde invingatorul, care era adult, cauta prin toate mijloacele sa castige. Se pare ca s-au gasit inscrisuri din care reiese ca in intrecerile in trasurici conducatorii absorbeau o licoare (vin + miere), care le dadea o anumita putere, o anumita agresivitate.

Despre doping in acceptiunea de azi se poate vorbi cam din secolul XX. Astfel prin anii 1900 – 1936 in Japonia, sportivii foloseau inainte de competitii cardiotonice si nitriti (vasodilatatori coronarieni); cel de-al II – lea razboi mondial a consfintit efectele anfetaminelor (psihostimulante) asupra sistemului nervos, aviatorii germani, care executau bombardamente de noapte primind aceste substante inainte de plecare in misiune pentru intretinerea starii de vigilenta si agresivitate. De aici si pana la trecerea in sport nu a fost decat un pas. Postbelic, cand viata sportiva si-a reluat cursul a aparut si utilizarea substantelor dopante, amfetaminele, antidepresivele, simpaticomimeticele si analgezicele cardio – respiratorii fiind primele grupe de substante folosite de sportivi din proprie initiativa sau la recomandarea unor cadre sportive (antrenori, medici, masori, etc.).

In vremea aceea regulamentele anti – doping erau inexistente iar lipsa unor laboratoare de specialitate facilita aceasta actiune (dopaj), in mod nestintific si plina de riscuri. Cine nu-si aminteste de ciclistul danez Olsem, care la Jocurile Olimpice de la Roma din 1960 concurand in proba 100 km sosea echipe, pe o caldura inabusitoare de 33° C isi pierde viata iar la necropsie se evidentiaza urme de anfetamine in corpul sau. O prima actiune concentrate la nivel european o reprezinta colocviul de la Ouriage – les – Bains din Franta cu care ocazie se da o prima definitie dopajului (folosirea unor substante straine organismului, care pot adduce prejudiciu starii de sanatate si eticii sportive) si se stabileste o prima lista de substante dopante, care in principal cuprind: amphetamine si derivate antidepresive, analeptice cardio – respiratorii, alcaloizi excitanti ai sistemului nervos (exemplu: stricina, etc.). Dar dorinta celor interesati sa-si creasca performantele sportive pe cai artificiale apeleaza la alte droguri. Prin anii 1960 apare o noua clasa, steroizii anabolizanti (derivati de testosteron) a carei prima utilizare s-ar parea sa fi avut loc in SUA cu punct de plecare culturistii. La inceput tehnologiile de depistare erau ineficiente (gazcromatografia, cromatografia in faza lichida, etc.). Abia dupa aparitia primelor laboratoare dotate cu sistemul gazocromatografe – spectrometru de masa (Koln – Prof. M. Donicke si Londra – Prof. A. Beckett) si reactia Federatiilor Internationale Sportive, se introduce controlul antidoping obligatoriu la marile competitii si adauga listei de mai sus si steroizi anabolizanti.Pe plan olimpic primele controale oficiale au loc la Jocurile Olimpice de la Munchen din 1972 pentru asa-zisele substante conventionale; pentru steroizii anabolizanti primele controale oficiale au loc la

1

Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976 cand mai multi sportivi isi pierd medaliile de aur (halterofili in principal) la circa o luna dupa incheierea Jocurilor Olimpice, ceea ce va crea numeroase discutii, care in final vor duce la o hotarare CIO ce prevede ca rezultatele controalelor doping sa fie facute publice in interiorul competitiei, cu exceptia probelor din ultimele doua zile.

Este inceputul unei campanii deschise, care incepe din anii 1976 – 1980 pe de o parte cei ce cauta si gasesc binenteles (avand mari resurse materiale) noi substante, care nu sunt inca pe lista anti – doping si cei de bartea cealalta a baricadei, organismele oficiale, care dup ace afla de aceste noi substante le creceteaza si apoi le introduce pe lista anti-doping. Este clar ca intre aceste operatii este o diferenta de timp de 4 - 6 de ani (vezi cazul testosteronului, diureticelor, gonadotrofinei chorionice placentare, etc.) care este in favoarea celor interesati sa triseze. Introducerea controalelor doping inafara competitiei va reprezenta un nou moment in campania anti – doping (1989). In cele ce urmeaza vom face cateva aprecieri asupra principalelor clase de substante si metode doping.

STIMULANTE. Cresc starea de alerta, vigilenta, agresivitatea organismului, reduce senzatia de perceptie a oboselii, induc scaderea autocontrolului si judecatii putand conduce la accidente. Dintre acestea amfetaminele au reputatia cea mai rea, putand duce chiar la decese, mai ales in conditii de hipertermie, eforturi epuizante (cazul ciclistului danez la Jocurile Olimpice de la Roma, al ciclistului englez Sympson in “Tour de France” 1987 etc.).

Aminele simpatomimetice de tip efedrina si derivati (in doze mari) produc o stimulare mentala, cresc fluxul sanguin si TA, produc cefalee, tahicardie, anxietate, tremor. Atentie la folosirea unor produse locale (instalatii nazale) sau generale in stari gripale, care contin efedrina, cathina, fenilpropanolamina etc. β-2 adrenergice Salbutamol, Salmeterol, Terbutalina, bronhodilatatoare folosite current in astmul bronsic sunt admise cu notificare scrisa si certificate medical (pentru Salbutamol exista o limita cantitativa de 100 ng/ml urina). Atentie la consumul unor produse naturiste (ex. Ginseng) care pot contine efedrina, cafeina etc.

NARCOTICE. (heroina, morfina) si opioidele (metadona, pentazocina, petidina si compusi inruditi) scad pragul perceptiei algice, produc euforie si dependenta psihica, deprima functia respiratory, produc narcomania.

AGENTII ANABOLIZANTI. – derivati de testosteron de tipul dihidro-clor-methil testosterone, metandienona, nandrolon, stanozol, DHEA etc. sunt folositi inca pentru cresterea masei musculare, a fortei musculare, a puterii, a psihoagresivitatii. Principalele reactii adverse constau in: oprirea cresterii la copii si amenoree primara la fete daca sunt administrate inaintea pubertatii, modificari psihologice, cardiace, hepatice (icter colestatic,tumori hepatice), prostatice la barbati (cancer), reducerea functiei testiculare, modificari la fete (hipotrofia sanilor, amenoree secundara, hipotrofia organelor genitale, pilozitate crescuta pe fata si pe corp, modificari ale vocii, suprimarea functiei ovariene etc.). Atentie la nutrientii care contin agenti anabolizanti care nu sunt inscriptionati pe cutie sau la consumul de carne de vita hranita cu anabolizante.

2

DIURETICE. – provoaca o pierdere rapida de lichide si unele minerale (K, Na) din corp, fiind utilizate mai ales in sporturile cu categorii de greutate. Prin dilutia urinei poate ingreuna detectia agentilor anabolizanti in urina dar tehnicile moderne de detectie a dopingului surmonteaza aceasta dificultate.

HORMONI PEPTIDICI, MIMETICI SI ANALOGI 

Hormonul de crestere hipofizar (somatotropina) este cel mai puternic hormon anabolizant din corpul omenesc. Administrat inainte de pubertate poate induce gigantismul iar dupa pubertate acromegalie, reactii alergice, HTA craniana, diabet, tulburari endocrine si de comportament; inainte cand produsul se prepara din hipofize de cadavre a putut induce sindromul Krentzfield – Jacob, insa azi se prepara pe cale genetica.

― Gonadotropfina corionica (exemplu: Pregnyl) – hormon secretat de placenta, care stimuleaza productia de androgeni in organism (celule Leydig din testicule la barbati si corticosuprarenale la fete). Se controleaza numai la barbati.

― Corticotrofinele (exemplu: ACTH) – sunt hormoni secretati de hipofiza, care stimuleaza secretia de cortizon de catre corticosuprarenale. In ceea ce priveste cortizonul: administrarea prin injectii, tablete sau supozitoare este interzisa; administrarea prin solutii oculare, auriculare, sau creme – unguente dermatologice etc. este permisa; administrarea prin spray-uri antiastmatice sau local in infiltratii este supusa notificarii insotita de certificate medical.

― Hormoni hipofizari si sintetici (exemplu: LH) – cresc productia de androgeni in corpul uman. O ultima subclasa este cea a inhibitorilor de aromataza (exemplu: Femara, Novartis) care cresc indirect androgenii secretati de corticosuprarenale, in special la femei blocand transformarea acestora in estrogeni. Se considera pozitiv numai la barbati.

― Insuline like factori (exemplu: IGF 1) – sunt factori hormonali secretati la nivel hipotalamo – diencefalic si care induc o crestere a insulinei. Sunt folosite pentru efectele anabolizante.

― Eritropoetina – hormon peptidic secretat la nivelul rinichiului stimuleaza vaduva osoasa pentru a produce mai multe hematii, care vor asigura prin O2Hb un transit crescut de O2 la muschi. Pana in momentul de fata CIO nu a validat metoda franceza pe urina iar unele federatii internationale accepta controlul dublu: sange si urina si declara un caz pozitiv numai atunci cand ambele probe sunt positive; UCI si FIS (Federatia Internationala de Schi) determina hematocritul si daca acesta este peste 50% (normal = 42-44% ) considera cazul pozitiv interzicand participarea la competitie. Reactii adverse severe: tromboza, reactii alergice, etc.

― Insulina – hormonal pancreatic antidiabetic este folosit pentru efectele anabolizante: este admis numai in cazul in care sportivul prezinta un certificat ca este diabetic insulinodependent.

― Dopingul cu sange si derivate de sange (auto- sau hetero-) – asigura un surplus de hematii, asadar de Hb, favorizand un aport crescut de O2 la muschi;

3

reactii adverse: soc de incompatibilitate, transmiterea unor boli grave cum ar fi SIDA, hepatita virala B si C, etc.

― Transportori de oxigen (exemplu: RSR – 13, hemoglobina reticulate, etc) si inlocuitori de plasma (plasma expanders) induc aceleasi efecte ca mai sus.

― Manipulari fizice (manipularea urinei: sondaj vezical, adaos de apa sau alte lichide, schimbari de flacoane, etc.),chimice (manipulari de pH: acidificari – alcalinizari) si farmacologice (“agenti mascatori”: Probenecid, Bromantan, Epitestosteron mai mare de 200 ng/ml urina, etc.).

― Alcool – numai la cererea unei organizatii sportive competente (exemplu: CIO, Federatii internationale sportive) – exemplu: tir, pentathlon modern si biatlon pentru tir etc.

― Canabinoide (exemplu: marijuana, hasis) – au efecte halucinogene. Se controleaza numai la cererea unei organizatii sportive competente (CIO, Federatia Internationala de Schi etc.).

― Anestezice locale – cu exceptia cocainei sunt admise chiar impreuna cu 1% adrenalina. Controlul doping se efectueaza numai la cererea unei organizatii sportive competente (exemplu: Federatia Internationala de Box, Federatia internationala de Pentatlon modern). Un certificat medical si notificarea scrisa inainte de control pentru infiltratiile locale sunt necesare numai pentru aceste doua federatii internationale (numele, proba, diagnosticul, substanta si cantitatea infiltrata, locul anatomic si data, ziua, ora).

― Corticosteroizi in infiltratii (exemplu: Diprofos, Solumedrol) – sunt admisi cu obligatia notificarii scrise inainte de control.

― Beta-blocante (exemplu: propanol) – sunt substante care scad tonusul simpatic (starea de teama si tensiunea psihica) fiind folosite de unii sportivi pentru aceste efecte inafara utilizarii in patologie: hipertensiunea arteriala, migrene, tulburari de ritm cardiac, angina pectorala, etc. Controlul doping are loc numai la cererea unor organizatii sportive competente: auto – moto, tir, tir cu arcul, pentatlon, biatlon, inot sincron, sarituri in apa, sarituri cu schiurile,etc. Ca reactii adverse mentionam: bradicardia sinusala cu tulburari secundare de irigare cardiaca, cerebrala, hipertensiune arteriala, alergii in special cutanate,etc.

Un moment de referinta il reprezinta “Conferinta mondiala asupra dopajulu”, Lausanne, 2-4 februarie 1999 cand pentru prima data in istoria sportului se intalnesc la aceasi masa: CIO, federatiile sportive internationale, Comitetele Olimpice Nationale, organe guvernamentale si neguvernamentale, mass – media care prin hotararea finala (Declaratia de la Lausanne) dau o noua turnura campaniei antidoping. Printre principalele hotarari semnalam: infintarea agentiei internationale antidoping (WADA, AMA) ca singur organism neguvernamental, independent de conducere a politice in lume; armonizarea sanctiunilor in caz de doping: doi ani pentru agenti anabolizanti desi la permisiunea FIFA (Federatia Internationala a Fotbalului Amator) si UCI (Uniunea Ciclista Internationala) se admite ca in urma unor anchete amanuntite se acorda si sanctiuni mai mici de 2 ani; accentul trebuie pus pe

4

activitatea de educatie – informare. Astfel la Jocurile Olimpice de la Sydney (2000) pentru prima oara in istoria olimpica se iau probe de sange inaintea competitiei (304 teste pentru eritropoetina) si se executa circa 700 de teste “out of competition” chiar la Sydney inainte, in timpul si dupa Jocurile Olimpice.

Incepand cu anul 2001 WADA isi intra in drepturi iar din august 2001 are un nou sediu la Montreal.

Campania antidoping a luat proportii in special pe plan economic: sute de milioane de dolari se cheltuiesc anual pe glob pentru aceasta actiune. Merita, nu merita, este greu de raspuns in conditiile societatii contemporane (milioane de oameni, inclusive copii mor zilnic prin inanitie, boli, etc.). As reda ca semnificativ raspunsul printului Alexandre de Merode, presedintele Comisiei Medicale CIO cu ocazia unui interviu privind dopajul. Sunt intrutotul de acord cu aceasta campanie mondiala impotriva dopajului in sport dar nu cred in eradicarea dopajului ci numai in atenuarea acestui flage si am trei argumente:

― sportul olimpic (de inalta performanta in general) a ajuns o afacere, un spectacol pentru care spectatorii sunt dispusi sa plateasca iar sportivii sunt dispusi sa-si assume orice riscuri privind propria sanatate pentru a satisface exigentele publicului si a castiga din punct de vedere material;

― stiinta (anumite laboratoare private bine echipate si sustinute financiar) este implicate in aceasta actiune si este greu de presupus ca organismele sportive ii pot face fata;

― nu in ultimul rand exprim o parere personala si anume ca trisajul face parte din fiinta umana.

In tara noastra fiinteaza Comisia Nationala Anti-doping, infiintata in 1966 si reorganizata in 2001 de Ministerul Tineretului si Sportului, care isi desfasoara activitatea in cooperare cu Laboratorul national de control doping, ce apartine Ministerului Tineretului si Sportului. Activitatea se desfasoara in conformitate cu prevederile Consiliului Europei (Grupul de monitorizare a Conventiei anti-doping).

Directiile de activitate sunt urmatoarele: - activitate informativ – educativa privind dopajul; controale doping preventive la marile competitii si in afara competitiilor; cercetari in privinta agentilor dopanti.

DOPINGUL CU GENE. Gene artificiale produse in laboratoarele de biologie moleculara, care “forteaza” organismul de a produce o anumita substanta sau hormon, care vor induce efectele dorite.

Practic acest doping se poate realize pe trei cai:

― Prin injectie – fibrele musculare pot absorbi direct ADN. Injectand in muschi gene artificiale, care contin ADN artificial muscular, fibrele musculare vor accepta acest ADN si “noul ADN” va modula caracteristicile fibrelor musculare (albe, rosii, intermediare,etc.)

5

― Transplante prin virusi – virusul poate fi manipulat cu, de exemplu, gene EPO; injectand virusul in muschi noile gene vor forta muschiul sa produca EPO. Acest lucru a fost deja realizat pe animale si pare a fi eficient 1-2 ani.

― Introducerea in organism de celule cu gene modificate – practic se pot extrage celule din corp,care in laborator se moduleaza cu gene artificiale si apoi se reintroduce in organism. Este metoda cea mai laborioasa dar realizabila si controlata in laboratoarele de biologie moleculara.

O alta metoda este aceea de a creste “factorii de transcriere”. In acest mod tipul de fibre musculare poate fi modificat (alterat) insa crescand volumul muscular.

6

Capitolul I

Dispoziții generale

Art. 1. - (1) Prezenta lege reglementeazã prevenirea si combaterea dopajului în sport.

(2) Dopajul în sport reprezintã:

a) folosirea unei substante si/sau metode care sunt potential dãunãtoare pentru sãnãtatea sportivilor si/sau îmbunãtãtesc performantele acestora;

b) prezenta în organismul sportivului a unei substante interzise sau a metabolitilor acesteia.

(3) Conform reglementãrilor Comitetului International Olimpic ale Conventiei Antidoping a Consiliului Europei si ale Codului Mondial Antidoping, elaborat de Agentia Mondialã Antidoping, se interzice dopajul în sport din ratiuni de naturã eticã si medicalã.

Art. 2. - În întelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos se definesc dupã cum urmeazã:

a) sportiv - orice persoanã care participã la activitãti sportive la nivel international, national sau la un nivel inferior;

b) sportiv de nivel international - sportivul desemnat de o federatie sportivã internationalã ca fãcând parte din esantionul de testare doping al acelei federatii;

c) personal din anturajul sportivului - antrenori, instructori, manageri, personal din colectivul tehnic, personal medical si oficiali care lucreazã cu sportivi;

d) organizatie nationalã antidoping – entitate responsabilã, la nivel national, cu promovarea si coordonarea politicii antidoping în sport, conducerea activitãtii de recoltare de probe biologice, gestionarea rezultatelor la testele efectuate si cu conducerea audierilor;

e) control doping - procesul care include planificarea testãrilor, recoltarea si transportarea de probe biologice, analiza de laborator, managementul rezultatelor, audierile si apelurile;

f) control doping în cadrul competitiei - o testare doping în care sportivii sunt selectionati pentru a fi testati în legãturã cu o anumitã competitie;

g) control doping în afara competitiei - orice testare doping care nu se realizeazã în cadrul competitiei;

h) control doping tintã - testare doping a unor sportivi care sunt selectionati pe o bazã guvernatã de regulile specifice efectuãrii acestor testãri, precum sportivi ale cãror performante s-au ameliorat surprinzãtor de repede sau cei ai cãror antrenori au avut mai multi sportivi depistati pozitiv la testele doping;

i) control doping fãrã aviz prealabil - testare doping care se desfãsoarã fãrã vreo atentionare prealabilã a sportivului si în timpul cãreia sportivul este însotit în permanentã, începând cu momentul anuntãrii si pânã la prelevarea probei biologice;

j) ofiter de control - persoana abilitatã de cãtre Agentia Nationalã Antidoping sã efectueze controlul

7

doping;

k) probã biologicã - orice material biologic recoltat în vederea realizãrii controlului doping;

l) testare doping - parte a procesului de desfãsurare a controlului doping, ce presupune planificarea testelor, recoltarea de probe biologice, manipularea si transportul lor la laboratorul de control doping;

m) lista doping - lista care denumeste substantele si metodele interzise;

n) substanta/metoda interzisã (substantã dopantã) - substanta/metoda cuprinsã în lista doping, care a dus sau este susceptibilã sã ducã la cresterea artificialã a performantelor sportivului si/sau care prezintã un risc real ori potential pentru sãnãtatea sportivului;

o) substante speciale - substante care pot constitui subiectul încãlcãrilor fãrã intentie ale reglementãrilor antidoping, deoarece sunt folosite pe scarã largã în realizarea medicamentelor, si a cãror utilizare în scop de dopaj este putin probabilã;

p) standard international - standard adoptat de Agentia Mondialã Antidoping în vederea implementãrii prevederilor cuprinse în Codul Mondial Antidoping;

q) rezultate pozitive constatate - raport de analizã emis de un laborator de control doping care certificã prezenta într-o probã biologicã a unei substante interzise sau a metabolitilor si markerilor sãi, inclusiv însemnate cantitãti de substante endogene sau dovezi ale utilizãrii de metode interzise;

r) metabolit - orice substantã produsã în organism în urma unui proces de biodegradare;

s) marker - un compus/grup de compusi sau parametri biologici care indicã utilizarea de substante si/sau metode interzise;

s) audiere provizorie - audiere ce are loc imediat dupã primirea unui rezultat pozitiv la controlul doping, efectuatã de comisia antidoping a federatiei sportive nationale, si care precede audierea propriu-zisã;

t) suspendare provizorie - interzicerea temporarã a participãrii sportivului sau a altei persoane la competitii, pânã la luarea deciziei finale în urma audierii conduse în conformitate cu prevederile prezentei legi;

t) suspendare - interzicerea pe o perioadã determinatã a participãrii sportivului sau altei persoane la competitii ori la alte activitãti sportive;

u) descalificare - invalidarea rezultatelor obtinute de sportivi în cadrul unei anumite competitii sau manifestãri sportive, cu toate consecintele ce decurg din aceasta, inclusiv retragerea de medalii, puncte si premii;

v) falsificare - modificarea sau influentarea neregulamentarã a rezultatelor controlului doping ori împiedicarea desfãsurãrii normale a procedurilor obisnuite de testare doping;

w) utilizare - aplicarea, ingerarea, injectarea sau consumul prin orice mijloace al oricãrei substante si/sau metode interzise;x) exceptii terapeutice - situatiile în care organizatia nationalã antidoping poate aproba utilizarea unei substante si/sau metode interzise sportivilor care prezintã o afectiune doveditã medical, în scopuri terapeutice.

8

Agentia Nationalã Antidoping

Art. 3. - În vederea combaterii fenomenului de dopaj în sport, functioneazã Agentia Nationalã Antidoping, institutie publicã cu personalitate juridicã, finantatã din venituri extrabugetare si alocatii acordate de la bugetul de stat, cu sediul în municipiul Bucuresti, bd. Basarabia nr. 37-39, sectorul 2.

Art. 4. - Agentia Nationalã Antidoping are urmãtoarele obiective:

a) prevenirea si combaterea, la nivel national, a fenomenului de dopaj;

b) încurajarea practicãrii unui sport curat în vederea protejãrii sãnãtãtii sportivilor si a respectãrii principiilor fairplay-ului în sport.

Art. 5. - În vederea realizãrii obiectivelor propuse, Agentia Nationalã Antidoping îndeplineste urmãtoarele atributii:

a) elaboreazã strategia nationalã antidoping;

b) prezintã propuneri pentru armonizarea legislatiei nationale antidoping cu reglementãrile internationale în domeniu;

c) initiazã, sustine financiar si/sau promoveazã, dupã caz, programe educative si de prevenire a dopajului în sport;

d) asigurã aplicarea de mãsuri concrete pentru sanctionarea dopajului în sport;

e) initiazã, sustine financiar si/sau încurajeazã programe de promovare a fairplay-ului în sport;

f) încurajeazã structurile sportive si Comitetul Olimpic Român în adoptarea unor programe de testare coerente si uniforme;

g) colaboreazã cu autoritãtile si institutiile publice, cu organizatiile guvernamentale si neguvernamentale nationale si internationale cu atributii în domeniu;

h) propune autoritãtilor si institutiilor publice mãsuri ce pot fi luate în sensul intensificãrii luptei împotriva traficului ilicit de substante dopante;

i) publicã anual lista substantelor si a metodelor interzise, în conformitate cu lista Agentiei Mondiale Antidoping;

j) publicã si reactualizeazã anual, în colaborare cu Ministerul Sãnãtãtii, listã cu specialitãtile farmaceutice autorizate si comercializate în România, care au în componentã substante dopante;

k) stabileste programul national anual de testare doping, în competitie si în afara competitiei, care cuprinde toti sportivii de nivel national si international;

l) întocmeste lista cu sportivii nationali si internationali, adresele acestora si locurile de pregãtire;

m) organizeazã si efectueazã controalele doping atât în cadrul competitiilor, cât si în afara acestora, cu exceptia controalelor efectuate de federatiile internationale în timpul competitiilor internationale

9

organizate pe teritoriul României;

n) planificã si asigurã desfãsurarea audierilor sportivilor susceptibili de încãlcarea regulamentului antidoping într-un cadru corect si echitabil, în conformitate cu legislatia în vigoare si cu standardele internationale;

o) desemneazã laboratoarele de control doping care sã efectueze analizele probelor recoltate în urma testãrilor;

p) aprobã exceptiile terapeutice pentru sportivii de nivel national, la solicitarea scrisã a comisiilor antidoping din federatiile sportive nationale si/sau ligi. Pentru sportivii de nivel international, trimite dosarele depuse, spre aprobare, Agentiei Mondiale Antidoping;

q) comunicã Agentiei Mondiale Antidoping cazurile de dopaj semnalate în rândul sportivilor români, pe plan national sau international;

r) elaboreazã normele metodologice privind organizarea si desfãsurarea controalelor doping;

s) asigurã instruirea si perfectionarea ofiterilor de control doping, precum si eliberarea unui atestat în acest sens;

t) prezintã anual un raport de activitate Guvernului si Parlamentului;

u) organizeazã periodic actiuni privind informarea, prevenirea si combaterea fenomenului de dopaj în sport;

v) initiazã si promoveazã activitãti de cercetare pentru eradicarea dopajului în sport.

Art. 6. - Posturile publice de radio si de televiziune pun la dispozitie Agentiei Nationale pentru Sport si Agentiei Nationale Antidoping un spatiu de emisie de minimum 30 de minute sãptãmânal, din care 50% la ore de maximã audientã, pentru difuzarea de materiale promotionale de prevenire si combatere a dopajului în sport.

Art. 7. - Conducerea Agentiei Nationale Antidoping este realizatã de cãtre Consiliul director, ca organ de decizie.

Art. 8. - (1) Consiliul director al Agentiei Nationale Antidoping are în componentã 9 membri, dupã cum urmeazã:

a) presedinte;

b) doi reprezentanti ai Agentiei Nationale pentru Sport;

c) un reprezentant al Comitetului Olimpic Român;

d) un reprezentant din domeniul farmacologiei, desemnat de Ministerul Sãnãtãtii;

e) un reprezentant al Laboratorului de Control Doping, desemnat de Institutul National de Cercetare pentru Sport;

f) un reprezentant din domeniul medicinei sportive, desemnat de Ministerul Sãnãtãtii;

g) un reprezentant al sportivilor de performantã, desemnat de Comitetul Olimpic Român;

10

h) un reprezentant al federatiilor sportive nationale, desemnat de Comitetul Olimpic Român.

(2) Activitatea consiliului director este condusã de presedinte, care este si presedintele Agentiei Nationale Antidoping, numit de Agentia Nationalã pentru Sport.

(3) Mandatul membrilor consiliului director este de 4 ani si este irevocabil, cu exceptia cazurilor în care acestia îsi pierd calitatea pentru care au fost numiti.

(4) Membrii consiliului director sunt obligati sã respecte secretul profesional.

Art. 9. - (1) Consiliul director se întruneste în sedinte ordinare trimestrial si în sedinte extraordinare ori de câte ori este nevoie, la solicitarea presedintelui sau a cel putin douã treimi din numãrul membrilor.

(2) Convocarea la sedintele consiliului director se face cu cel putin 5 zile lucrãtoare înainte si va cuprinde, în mod obligatoriu, ordinea de zi ce urmeazã a fi dezbãtutã si documentatia necesarã.

(3) Deciziile consiliului director sunt adoptate cu votul a cel putin douã treimi din numãrul membrilor. În caz de egalitate de voturi, presedintele consiliului director are votul decisiv.

11

CAPITOLUL III

Asistența medicalã a sportivilor

Art. 10. - Medicii de specialitate medicinã sportivã si asistentii medicali din anturajul sportivilor trebuie sã acorde o atentie deosebitã tratamentului medical al acestora si sã respecte urmãtoarele reguli:

a) sã nu recomande, sã nu prescrie sau sã nu administreze medicamente ce au în compozitie substante interzise, atunci când acestea pot fi înlocuite cu altele care nu contin astfel de substante;

b) sã nu recomande, sã nu prescrie sau sã nu colaboreze la utilizarea unor metode interzise care sunt incluse pe lista doping;

c) sã previnã folosirea de cãtre sportivi a substantelor si/sau metodelor interzise;

d) sã informeze sportivii si federatiile sportive nationale responsabile asupra medicatiei administrate, a compozitiei si efectelor asupra organismului;

e) sã informeze federatia sportivã nationalã responsabilã, precum si Agentia Nationalã Antidoping în cazul în care suspecteazã un sportiv cã ar folosi substante si/sau metode interzise, pentru ca acesta sã fie supus unor controale tintã.

Art. 11. - Sportivul de nivel national sau international trebuie sã îsi precizeze calitatea, la orice consultatie medicalã, de orice naturã.

Art. 12. - (1) Agentia Nationalã Antidoping asigurã pentru toti sportivii de nivel national desfãsurarea unei proceduri prin care cei care prezintã o afectiune doveditã medical si care necesitã utilizarea unei substante si/sau metode interzise sã poatã solicita exceptarea pentru utilizarea în scopuri terapeutice.

(2) Aceste solicitãri sunt evaluate în concordantã cu standardele internationale referitoare la exceptii terapeutice.

12

CAPITOLUL IV

Aprobarea și publicarea listei doping

Art. 13. - Lista doping se aprobã prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru Sport si intrã în vigoare la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 14. - (1) Agentia Nationalã Antidoping publicã lista doping ori de câte ori apar modificãri în lista publicatã de Agentia Nationalã Antidoping.

(2) Agentia Nationalã Antidoping are obligatia sã informeze în scris toti factorii responsabili din miscarea sportivã asupra oricãror modificãri din lista doping.

(3) Modificãrile apãrute în lista doping sunt supuse aprobãrii prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru Sport.

CAPITOLUL V

Controlul doping

Art. 15. - Controlul doping, în competitie si în afara competitiei, se efectueazã conform programului national anual stabilit de Agentia Nationalã Antidoping, cu respectarea standardului international pentru testãri al Agentiei Mondiale Antidoping.

Art. 16. - (1) Controlul doping poate fi solicitat de:

a) Agentia Nationalã Antidoping;

b) Agentia Nationalã pentru Sport;

c) Comitetul Olimpic Român;

d) federatiile sportive nationale, cluburi sau ligi profesioniste;

e) alti organizatori de manifestãri sportive, care nu sunt cuprinse într-un cadru federal.

(2) Controlul doping se solicitã Agentiei Nationale Antidoping sau unui laborator de control doping numai cu avizul Agentiei Nationale Antidoping.

(3) Procedura de desfãsurare a controlului doping este reglementatã în normele metodologice privind organizarea si desfãsurarea controlului doping, care se elaboreazã de Agentia Nationalã Antidoping.

(4) În cazul sesizãrilor de urgentã, presedintele Agentiei Nationale Antidoping este abilitat sã hotãrascã controlul doping.

13

Art. 17. - (1) Testãtile doping pot fi efectuate numai de cãtre ofiterii de control doping autorizati, care au absolvit un curs de perfectionare si detin un atestat în acest sens, eliberat de Agentia Nationalã Antidoping.

(2) Rãspunderea privind recoltarea si transportarea probelor apartine Agentiei Nationale Antidoping.

(3) Proba biologicã recoltatã în urma testãrii doping se împarte în douã recipiente, denumite proba A si proba B.

(4) Analiza probelor biologice si emiterea buletinului de analizã se fac de cãtre Laboratorul de control doping din cadrul Institutului National de Cercetare pentru Sport, în conformitate cu standardul international pentru laboratoare al Agentiei Mondiale Antidoping.

Art. 18. - (1) Sportivul participant la o competitie sportivã este obligat sã se supunã controlului doping, în conformitate cu prevederile prezentei legi.

(2) Recordurile nationale se pot omologa numai în urma efectuãrii controlului doping asupra sportivului în cauzã.

(3) Controalele doping tintã si cele în afara competitiilor pot fi efectuate oricând si fãrã preaviz, în toate locurile si incintele în care se desfãsoarã activitãti fizice si sportive.

Art. 19. - Controlul doping se efectueazã în spatii adecvate care sã asigure conditiile minime prevãzute de standardele internationale pentru testãri.

Art. 20. - (1) Rezultatul analizei de laborator este emis sub forma unui buletin de analizã semnat de conducãtorul laboratorului de control doping sau, în lipsa acestuia, de adjunctul sãu.

(2) Rezultatul controlului doping se comunicã structurii sportive care a comandat controlul, precum si Agentiei Nationale Antidoping care gestioneazã rezultatele.

(3) În cazul unui rezultat pozitiv, Agentia Nationalã Antidoping informeazã sportivul în cauzã si federatia sportivã nationalã responsabilã, Agentia Nationalã pentru Sport si Comitetul Olimpic Român.

Art. 21. - Sportivul are dreptul sã cearã analiza probei B sau, dacã renuntã la acest drept, dã o declaratie scrisã în acest sens.

Art. 22. - (1) Agentia Nationalã Antidoping organizeazã o procedurã de audiere pentru sportivul sau persoana din anturajul acestuia, învinuitã de comiterea unei încãlcãri a reglementãrilor antidoping.

(2) Procedura de audiere se desfãsoarã potrivit principiilor prevãzute în Codul Mondial Antidoping.

Art. 23. - Identitatea sportivilor ale cãror probe biologice sunt pozitive sau a sportivilor ori persoanelor din anturajul acestora, care sunt suspectati de încãlcarea reglementãrilor antidoping, poate fi fãcutã publicã de cãtre Agentia Nationalã Antidoping numai dupã solutionarea definitivã a cazului.

14

CAPITOLUL VI

Obligatiile structurilor sportive

Art. 24. - (1) Federatiile sportive nationale au obligatia de a-si modifica si completa statutele si regulamentele în concordantã cu dispozitiile prezentei legi, ale Codului Mondial Antidoping, cu reglementãrile federatiilor sportive internationale si cu normele elaborate de Agentia Nationalã Antidoping.

(2) Federatiile sportive nationale au obligatia de a constitui o comisie antidoping proprie, responsabilã cu prevenirea si combaterea dopajului, care urmãreste instruirea sportivilor si a personalului asupra efectelor si consecintelor ce pot decurge din utilizarea substantelor si metodelor interzise.

(3) Federatiile sportive nationale au obligatia de a constitui o instantã de apel, independentã de cea care a impus sanctiunea în prealabil, la care poate apela orice sportiv sau persoanã din anturajul acestuia, învinuitã de încãlcarea reglementãrilor antidoping.

Art. 25. - (1) Federatiile sportive nationale sunt obligate sã comunice Agentiei Nationale Antidoping, la începutul fiecãrui an calendaristic, informatii detaliate privind calendarul sportiv intern si international, precum si planurile de pregãtire a echipelor si sportivilor lor, cu precizarea exactã a locurilor si orelor de desfãsurare, precum si lista cu sportivii nationali si internationali si adresele acestora.

(2) Federatiile sportive nationale au obligatia de a comunica Agentiei Nationale Antidoping, cu cel putin 5 zile înainte, orice modificare intervenitã în calendarul sportiv sau în planul de pregãtire.

Art. 26. - Cluburile sportive si ligile profesioniste sunt obligate sã respecte prevederile art. 24 si 25 din prezenta lege.

15

CAPITOLUL VII

Abateri și sanctiuni

Art. 27. - Constituie abateri disciplinare urmãtoarele:

a) prezenta în organismul sportivului a unei substante interzise sau a metabolitilor acesteia;

b) utilizarea unei substante interzise, a metabolitilor sau markerilor acesteia si/sau utilizarea ori tentativa de a utiliza o metodã interzisã;

c) detinerea de substante sau metode interzise;

d) refuzul sau sustragerea, în mod nejustificat, de la recoltarea probei biologice;

e) falsificarea rezultatelor controlului doping de cãtre sportiv.

Art. 28. - Orice încãlcare de cãtre sportiv a reglementãrilor antidoping în timpul competitiei atrage descalificarea, având ca rezultat invalidarea rezultatelor individuale obtinute în acea competitie, retragerea medaliei, a punctelor sau a premiilor.

Art. 29. - (1) Utilizarea unei substante interzise, a metabolitilor sau markerilor acesteia, cu exceptia substantelor speciale din lista doping, precum si utilizarea sau tentativa de a utiliza o metodã interzisã, detinerea de substante sau de metode interzise se sanctioneazã cu suspendarea din activitatea sportivã pe o perioadã de 2 ani la prima abatere si pe viatã la cea de-a doua abatere.

(2) Sanctiunea prevãzutã la alin. (1) poate fi micsoratã pânã la minimum un an, când faptele au fost sãvârsite din culpã.

(3) În conditiile inexistentei oricãrei forme de vinovãtie, sanctiunea prevãzutã la alin. (1) nu se aplicã.

(4) Chiar si în cazul în care nu existã vinovãtie a sportivului privind prezenta în organism a unei substante care figureazã pe lista doping, acestuia i se va interzice participarea la o competitie ulterioarã, dacã prezenta substantelor respective ar putea influenta rezultatele individuale.

Art. 30. - În situatia în care un sportiv dovedeste cã utilizarea unei substante speciale nu a avut ca scop mãrirea performantei sportive, perioada de suspendare prevãzutã la art. 29 alin. (1) va fi înlocuitã dupã cum urmeazã:

a) pentru prima abatere, avertisment sau suspendare pânã la un an;

b) pentru a doua abatere, 2 ani de suspendare;

c) pentru a treia abatere, suspendare pe viatã.

Art. 31. - Refuzul sau sustragerea de la recoltarea probei biologice se sanctioneazã conform art. 29 alin. (1).

Art. 32. - (1) Falsificarea rezultatelor controlului doping se sanctioneazã conform art. 29 alin. (1), în cazul în care fapta este sãvârsitã de sportiv.

16

(2) Tentativa se pedepseste cu suspendarea din activitatea sportivã pe o perioadã de un an la prima abatere si de 2 ani la cea de-a doua abatere.

Art. 33. - (1) Perioada de suspendare începe de la data emiterii deciziei de suspendare.

(2) Perioadele de suspendare provizorie se deduc din perioada totalã de suspendare.

(3) În cazul întârzierii pronuntãrii deciziei de suspendare din motive neimputabile sportivului, perioada de suspendare poate începe de la data prelevãrii probelor biologice.

(4) Pe perioada suspendãrii sportivii nu pot participa în nici o calitate în cadrul unei competitii sau manifestãri sportive.

(5) Pe perioada suspendãrii sportivii respectivi nu mai beneficiazã, pentru activitatea sportivã, de sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.

Art. 34. - (1) În vederea reluãrii activitãtii sportive, sportivii suspendati trebuie sã se supunã testãrilor doping în afara competitiei, realizate de Agentia Nationalã Antidoping.(2) Pe perioada suspendãrii sportivii au obligatia de a comunica Agentiei Nationale Antidoping adresa exactã unde pot fi gãsiti.

Art. 35. - (1) În cazul echipelor sportive, când mai mult de un membru al unei echipe a încãlcat reglementãrile antidoping, în timpul unei competitii, echipa va fi supusã controalelor tintã.

(2) Pentru cazul prevãzut la alin. (1) echipa sportivã este sanctionatã cu anularea rezultatelor obtinute în timpul competitiei sau cu alte sanctiuni disciplinare prevãzute de reglementãrile federatiei sportive nationale respective.

Art. 36. - (1) Procurarea, distribuirea, oferirea, vânzarea ori administrarea de substante dopante sportivilor se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.

(2) Prescrierea sau administrarea de substante dopante sportivilor de cãtre medici se pedepseste cu închisoare de la un an la 4 ani sau cu amendã de la 75.000.000 lei la 150.000.000 lei.

(3) În cazul sãvârsirii faptelor prevãzute la alin. (2), se sesizeazã si Colegiul Medicilor din România.

(4) Tentativa la infractiunile prevãzute la alin. (1) si (2) se pedepseste.

Art. 37. - (1) Îndemnul prin orice mijloace la consumul de substante dopante în vederea sporirii capacitãtii de performantã, dacã este urmat de executare, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendã de la 25.000.000 lei la 75.000.000 lei.

(2) Dacã îndemnul nu este urmat de executare, pedeapsa este închisoarea de la douã luni la 2 ani sau amendã de la 15.000.000 lei la 50.000.000 lei.

Art. 38. - Constituie circumstante agravante urmãtoarele împrejurãri si situatii:

a) sãvârsirea faptei de cãtre o persoanã care are, potrivit prezentei legi, atributii în prevenirea si combaterea dopajului;

b) oferirea, prescrierea, administrarea de substante sau proceduri interzise unui sportiv minor;

17

c) sãvârsirea faptei împreunã cu un minor;

d) sãvârsirea faptei de cãtre o persoanã care îndeplineste o functie ce implicã exercitiul autoritãtii publice, iar fapta a fost sãvârsitã în exercitarea acestei functii.

Art. 39. - Persoanelor condamnate pentru infractiuni prevãzute în prezentul capitol li se poate aplica una sau mai multe pedepse complementare.

Art. 40. - Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiunile prevãzute în prezentul capitol se confiscã.

Art. 41. - (1) În aplicarea sanctiunilor sportivilor sau persoanelor din anturajul sportivilor, federatiile sportive nationale trebuie sã respecte prevederile prezentei legi, precum si ale reglementãrilor internationale în domeniu.

(2) Neîndeplinirea de cãtre federatiile sportive nationale a obligatiilor prevãzute în prezenta lege se sanctioneazã cu amendã de la 50.000.000 lei la 300.000.000 lei, retragerea oricãrui sprijin financiar de la bugetul de stat, suspendarea temporarã a certificatului de identitate sportivã sau radierea din registrul sportiv.

Art. 42. - Cluburile sportive si ligile profesioniste, în cadrul cãrora au fost gãsite persoane vinovate de încãlcãri ale reglementãrilor antidoping, dacã au avut cunostintã de aceste încãlcãri, se sanctioneazã cu amendã de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.

Art. 43. - În cazul în care substantele descoperite pe parcursul controlului doping intrã si sub incidenta Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, cu modificãrile si completãrile ulterioare, sau a Legii nr. 300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folositi la fabricarea ilicitã a drogurilor, Agentia Nationalã Antidoping are obligatia de a înstiinta Agentia Nationalã Antidrog si organele de urmãrire penalã.

18

CAPITOLUL VIII

Dispoziții finale și tranzitorii

Art. 44. - Pentru informarea si educarea personalului implicat în activitãtile antidoping, toate institutiile de învãtãmânt superior de educatie fizicã si sport din tarã si Centrul National de Formare si Perfectionare a Antrenorilor introduc în programele de învãtãmânt cursuri de prezentare a reglementãrilor nationale si internationale antidoping, precum si programul national antidoping.

Art. 45. - În termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, Agentia Nationalã pentru Sport va elabora structura organizatoricã si regulamentul de organizare si functionare ale Agentiei Nationale Antidoping, care se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.

Art. 46. - În termen de 30 de zile de la aprobarea Regulamentului de organizare si functionare, Agentia Nationalã Antidoping va elabora normele metodologice privind organizarea si desfãsurarea controlului doping, care se aprobã prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru Sport.

Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicatã.

19

CUPRINS

Dopajul in sport..................................................................................... pag 1

HORMONI PEPTIDICI, MIMETICI SI ANALOGI................................... pag 3

CAPITOLUL I. Dispoziții generale........................................................ pag 7

Agentia Nationalã Antidoping................................................................ pag 9

CAPITOLUL III. Asistența medicalã a sportivilor................................... pag 12

CAPITOLUL V. Controlul doping........................................................... pag 15

CAPITOLUL VII. Abateri și sanctiuni.................................................... pag 16

CAPITOLUL VIII. Dispoziții finale și tranzitorii....................................... pag 19

20