Domnule Petre Panaitescu, care au fost începuturile ,originile literaturii în limba română, are vre-o explicaţie, legătură cu viaţa socială şi politică statului Moldova ?

În literatura română a existat o literatură în limba ,,clasică’’, limba bisericii, anume literatura slovană, care însă la un moment dat a facut loc literaturii în limba ,,vulgară’’, adică în română.

Introducerea limbii române în biserică în locul celei slavone datează cu a doua jumatate a secolului XVII, se traduce Liturghierul în 1679 şi Sfînta Scriptură de Dosoftei.

Este greşită părerea că literatura română purcede de la biserică.Literatura romănă purcede de la istorie , adică de la slavirea faptelui trecutului.

Cele mai vechi cronici româneşti sînt cele slavone din Moldova:Letopiseţul de la Bistriţa şi de la Putna, scrise în timpul lui Ştefan cel Mare.

Letopiseţul slavon este deci, o operă oficială, domnească, patronată de domn.În veacul XVII, letopiseţele sînt continuate de cronica lui Macarie, Efimie, Azarie.

Întreaga operă a cronicarilor din secolul XVII este datorată boierilor , nu clericilor .Între istoriografie slavonă din secolele XV-XVI şi cea românească din secolul XVII, deosebirea este nu numai de limbă, ci şi prin faptul că este a domniei, cealaltă a boierimii.

Domnii din secolele XV-XVI aveau o cancelarie de clerici slavonici, numai ei ştiau slavona şi domnul.Boierii însă reprezentau o treaptă mai de jos a culturii, nu ştiau slavona.Era de aşteptat ca istoria ţării să fie scrisă în limba poporului.

Observm acelaşi lucru ca şi în Apus , analogie , literatura latină era a clerului şi a curţii regale , cînd nobilimea a început să creeze eroice şi erotice ,îndată latina a facut loc limbilor naţionale.

Statul Moldovenesc pînă în secolele XVI poate fi caracterizat ca un stat voievodal, unde domnul era ereditar, puterea economic întrecea pe ce a boierimii cu venitul provenit din comerţul exterior.De îndată ce cetăţile Cetatea Albă şi Chilia cad în mînile turcilor , comerţul Moldovei s-a vazut ruinat, domnii nu mai bat moneda proprie , deci decade puterea lor economic şi drep urmare şi cea politică.

Dinastiile Moldovei şi Ţării Româneşti decad şi în locul familiilor domnitoare se înscaunează diferiţi boieri, pentru care principala bogăţie a lor devine pămîntul.Ei devin acum stăpîni economici şi politici.

Veacul al XVII-XVIII formează perioada aristocratică a Ţărilor Române.Am făcut acest excurs în istoria social şi economic pentru a putea explica momentul naşterii literaturii, istoriografiei în limba română.

Veacurile XV-XVI sînt pentru istoria politică-perioada voievodală, pentri istoria literară-perioada slovană.Veacul XVII pentru istia politică este perioada aristocratică, pentru istia literară este perioada romănească.Între acestea două fenomene este deci legatura cauză-efect.

Literatura istorică a mers mînă în mînă cu cea bisericească.Aceiaşi persoanel scriau şi istorie şi literatură bisericiească.

Se pune întrebarea de ce istoriografia românească s-a născut mai întîi şi literatura bisericească mai tîrziu ?

Este uşor de înţeles, mtivul distanţei în vreme.Era mai uşor să scrii în limba vulgară, populară istoriei, decît să traduci cărţile sfinte , de a nu păşi graşit în faţa legii divine , de a nu fi învinuit de erezie.

De ce a disparut slavona ?

Pentru că puterea curţii domneşti decade iar numarul boierilor creşte pe măsură ce creşte puterea ei economică.Numarul ştiutorilor de carte a crescut în rîndurile boierimii, dar au fost ştiutori de carte românească nu slavonească.