doctrina revista romana de drept privat 1 din 2010

Observaţii cu privire la condiţiile de invocare a excepţiei de necompetenţă în proiectul noului Cod deprocedură civilă

Liviu Zidaru

Judecător – Judecătoria sectorului 4 Bucureşti

Motto:„Les incidents de compétence sont toujours délicats a régler; leur solution est susceptible de suspendre pendant des mois et meme des années lereglement d’un proces. Ils ont toujours constitué pour le plaideur processif ou malhonnete une source inépuisable de moyens dilatoires contre lesquelsl’adversaire et le juge étaient trop souvent désarmés et qui sont néfastes a l’exercice d’une bonne justice.”*)

* ) J . V i n c e n t , S . G u i n c h a r d , P r o c é d u r e c i v i l e , P r é c i s , D a l l o z , 2 6e é d . , P a r i s , 2 0 0 1 , p . 3 6 5 , n r . 4 0 0 .

RésuméObservations concernant les conditions pour invoquer l’exception de non compétence dans le projet du nouveau Code de procédure civile**)

* * ) T r a d u c ă t o r V a l e n t i n a R o a t e ş ( C a s a d e t r a d u c e r i ) .

Le projet du nouveau Code de procédure civile, actuellement en discussion parlementaire, propose de nombreuses réglementations avec des innovations enmatiere de compétence. L’une des plus significatives innovations concerne les conditions beaucoup plus rigoureuses dans lesquelles les parties, ainsi que lajuridiction d’office, doivent invoquer l’exception de non compétence d’ordre public.Ainsi, conformément a l’art. 122, paragraphe 1 du projet, „Les parties ou le juge peuvent invoquer la non compétence d’ordre public au plus tard a la premiereaudience a laquelle les parties sont citées légalement devant le tribunal de premiere instance.”La réglementation proposée a fait l’objet des critiques dans la doctrine récente. Bien qu’on doive traiter ces critiques tres attentivement pour que la solutionadoptée dans le Code futur soit équilibrée et efficace, nous considérons qu’en principe, il est parfaitement justifié de limiter la possibilité d’invoquerl’exception de la non compétence matérielle et territoriale exclusive (d’ordre public) aussi tôt que possible dans la procédure devant le tribunal de premiereinstance, et, en tout cas, avant la fin de l’investigation du proces et le début des débats sur le fond.Le droit constitutionnel et conventionnel des parties d’obtenir le jugement de la cause dans un délai raisonnable (l’art. 21, paragraphe 3 de la Constitution, l’art.6, paragraphe 1 de la Convention européenne des droits de l’homme) n’est pas compatible avec la possibilité de l’invocation tardive (et souvent dilatoire) del’exception de la non compétence directement dans les voies de recours, apres une juridiction indépendante et impartiale s’est déja prononcé sur le fond de lacause.La limitation en temps de la possibilité d’invoquer l’exception de la non compétence d’ordre public est justifiée aussi pour assurer le soulagement desjuridictions, et surtout pour rendre responsables les parties, ainsi que le tribunal, de la qualification correcte de la nature juridique du rapport juridique litigieuxet de l’établissement correct de la compétence, comme la premiere opération logique que le jugement de la cause implique.Pourtant, nous considérons que la compétence générale, ainsi que la compétence internationale de la juridiction doivent etre susceptibles de vérification atoute phase de la cause, parce que, dans le premier cas, il s’agit du respect du principe constitutionnel de la séparation des pouvoirs, et dans le dernier cas, dela délimitation entre la compétence des juridictions nationales et la compétence des juridictions des autres pays, ce qui implique parfois la mise en applicationdu droit communautaire en matiere; la compétence internationale établit les regles de procédure applicables, ainsi que, parfois – au moyen des regles de droitinternational privé – meme le droit substantiel applicable au rapport juridique litigieux.Mots clés: exception de la non compétence, conditions pour invoquer, le projet du Code de procédure civile; délimitation correcte entre la compétence desjuridictions nationales et la compétence des juridictions des autres paysAbstractObservations regarding the conditions for invoking the objection to jurisdiction in the draft new Civil Procedure Code*)

* ) T r a d u c ă t o r V a l e n t i n a R o a t e ş ( C a s a d e t r a d u c e r i ) .

The draft new Civil Procedure Code, currently under parliamentary debate, proposes numerous regulations containing new elements in the field of jurisdiction.One of the most significant novelties refers to the much more rigorous conditions under which the public order objection to jurisdiction can be invoked, bothby the parties and by the court ex officio.Thus, according to art. 122, paragraph 1 of the draft code, “The public order objection to jurisdiction may be invoked by the parties or by the judge at the lateston the first hearing to which the parties are legally summoned before the court on the merits.”The proposed regulation has been subject to some criticism in recent doctrine. Although such criticism should be treated very carefully so that the solutionadopted in the future Code would be balanced and effective, we consider that, in principle, it is entirely justified to limit the possibility of invoking the (publicorder) objection to exclusive material and territorial jurisdiction as early as possible in the procedure before the court on the merits and, in any case, prior tothe end of the case investigation and the beginning of debates on the merits.The constitutional and conventional right of the parties to obtain the hearing of their case within a reasonable time (art. 21, paragraph 3 of the Constitution, art.6, paragraph 1 of the European Convention on Human Rights) is not compatible with the possibility of a late (and often dilatory) allegation of the objection tojurisdiction directly in the stages of appeal, after an independent and impartial court has already adjudicated on the merits of the case.The limitation in time of the possibility to invoke the public order objection to jurisdiction is also justified for ensuring the relief of jurisdictions and last, but notleast, it is required for making accountable both the parties and the court of law in relation to the correct qualification of the legal nature of the litigious legalrelation and the correct establishment of jurisdiction, as the first logical operation involved by hearing a case.Nevertheless, we consider that both the general and the international jurisdiction of the court of law should be susceptible to examination at any stage of thecase since, in the first case, it relates to compliance with the constitutional principle of the separation of powers and, in the second case, to the delimitation ofthe national courts jurisdiction from the jurisdiction of other countries’ courts, which sometimes also involves the enforcement of the Community law in thematter; the international jurisdiction decides both the applicable rules of practice, and sometimes – by means of the private international law rules – even thematerial law applicable to the litigious legal relation.Key words: objection to jurisdiction, conditions for invoking, draft Civil Procedure Code; correct delimitation of the national courts jurisdiction from thejurisdiction of other countries’ courts

1. PreliminariiÎn mod inevitabil, Proiectul unui nou Cod de procedură civilă propune şi soluţii inovatoare în raport de reglementarea

existentă. Această afirmaţie constituie aproape un truism, întrucât adoptarea unui nou Cod de procedură civilă ar fi desigurlipsită de sens, dacă soluţiile normative pe care le consacră ar fi identice cu reglementarea existentă, ori ar propune doarmodificări nesemnificative în raport cu aceasta.

Pe de altă parte, s-a subliniat deja că noul Cod de procedură civilă nu este şi nici nu poate fi în întregime „nou”,străduindu-se să asigure păstrarea specificului naţional în materia procedurii civile1), ori, în altă exprimare, „calmul valorilorprocedurale”2).

1 ) A s e v e d e a V . M . C i o b a n u , P r o i e c t u l N o u l u i C o d d e p r o c e d u r ă c i v i l ă – u n m o m e n t i m p o r t a n t a l r e f o r m e i j u s t i ţ i e i î n R o m â n i a, î n C .J u d . n r . 5 / 2 0 0 9 , p . 2 4 3 ş i u r m .

2 ) A s e v e d e a I . D e l e a n u , C o n s i d e r a ţ i i g e n e r a l e ş i u n e l e o b s e r v a ţ i i c u p r i v i r e l a P r o i e c t u l C o d u l u i d e p r o c e d u r ă c i v i l ă, î n R R D P n r .2 / 2 0 0 9 , p . 2 .

În condiţiile în care Proiectul Codului de procedură civilă propune modificări de substanţă, este firesc ca (cel puţin) uneledintre noile soluţii propuse în proiect să genereze controverse şi dezbateri, acestea fiind, în cele din urmă, calea cea mai

Doctrina Revista Romana de Drept Privat 1 din 2010

pag. 1 5/19/2015 : [email protected]

adecvată pentru a decela raţiunile respectivelor soluţii şi de a formula o judecată de valoare cu privire la oportunitatea lor.Ceea ce se poate spune dintru început este că superioritatea unei soluţii normative nu poate rezulta doar din faptul că este„nouă”, după cum nu se poate susţine nici că o anumită reglementare este preferabilă, doar datorită faptului că ea seregăseşte în Codul de procedură civilă în vigoare şi nu a fost supusă până în prezent unor critici din partea unei doctrinepreponderent exegetice.

Una din materiile în care Proiectul Codului de procedură civilă propune semnificative soluţii inovatoare este competenţainstanţelor, reglementată în

Cartea I (Dispoziţii generale), Titlul al III-lea (Competenţa instanţelor judecătoreşti) din proiect.Studiul de faţă îşi propune să examineze doar acele dispoziţii din proiect care reglementează condiţiile de invocare a

excepţiei de necompetenţă. Tema aleasă nu este întâmplătoare, fiind ocazionată de observaţiile (preponderent critice) pecare un reputat doctrinar a înţeles să le formuleze cu privire la reglementările propuse de proiect în această materie, încuprinsul unui studiu recent având ca obiect excepţiile procesuale în viziunea Proiectului Codului de procedură civilă3).

3 ) A s e v e d e a I . D e l e a n u , C o n s i d e r a ţ i i c u p r i v i r e l a e x c e p ţ i i l e p r o c e s u a l e î n c o n t e x t u l p r e v e d e r i l o r P r o i e c t u l u i N o u l u i C o d d ep r o c e d u r ă c i v i l ă, î n R R D P n r . 4 / 2 0 0 9 , p . 2 7 ş i u r m .

2. Condiţiile de invocare a excepţiei de necompetenţăArt. 121 din Proiect dispune că: „(1) Necompetenţa este de ordine publică sau privată.(2) Necompetenţa este de ordine publică:1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti;2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad;3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad

şi părţile nu o pot înlătura”4).4 ) I n d i c a r e a u n o r a r t i c o l e , f ă r ă a l t e p r e c i z ă r i , s e r e f e r ă l a p r o i e c t u l d e l e g e p r i v i n d C o d u l d e p r o c e d u r ă c i v i l ă , î n f o r m a t r i m i s ăP a r l a m e n t u l u i , s p r e d e z b a t e r e ş i a d o p t a r e . P r o i e c t u l p o a t e f i c o n s u l t a t p e w w w . j u s t . r o .

(3) În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.Potrivit art. 122, „(1) Necompetenţa de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător cel mai târziu la

primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.(2) Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare.(3) Dacă necompetenţa nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea

cere declararea necompetenţei”.Art. 121 reia în esenţă dispoziţiile art. 159 C. pr. civ. în vigoare, arătând situaţiile în care normele de competenţă sunt de

ordine publică. Spre deosebire de alte legislaţii europene5), art. 121 alin. 2 pct. 2 menţine principiul potrivit căruia toatenormele privind competenţa după materie a instanţelor judecătoreşti sunt de ordine publică; art. 121 alin. 2 pct. 3 preiasintagma doctrinară a „competenţei teritoriale exclusive”, care desemnează acele situaţii în care părţile nu pot deroga princonvenţia lor de la normele de competenţă teritorială aplicabile, acestea fiind de ordine publică6). Având în vedere şi parteaintroductivă a art. 121 alin. 2, se poate concluziona că toate normele de competenţă de ordine publică sunt şi norme decompetenţă exclusivă, întrucât părţilor nu le este permisă prorogarea convenţională de competenţă în favoarea alteiinstanţe decât celei sau celor exclusiv competente.

5 ) D u p ă c u m v o m v e d e a , î n p r o c e d u r a c i v i l ă g e r m a n ă n o r m e l e d e c o m p e t e n ţ ă m a t e r i a l ă a u c a r a c t e r e x c l u s i v ( s u n t d e o r d i n ep u b l i c ă ) d o a r a t u n c i c â n d l e g e a o p r e v e d e e x p r e s , l a f e l c a ş i î n c a z u l n o r m e l o r d e c o m p e t e n ţ ă t e r i t o r i a l ă .

6 ) Î n a c e l a ş i s e n s , s - a a r ă t a t , c u r e f e r i r e l a a c t u a l a r e g l e m e n t a r e , c ă d i n a n a l i z a a r t . 1 5 9 ş i a r t . 1 9 C . p r . c i v . „ r e z u l t ă c ă e s t ea b s o l u t ă c o m p e t e n ţ a g e n e r a l ă , m a t e r i a l ă ş i t e r i t o r i a l ă e x c l u s i v ă , i a r c o m p e t e n ţ a t e r i t o r i a l ă î n p r i c i n i l e p r i v i t o a r e l a b u n u r i , c ue x c e p ţ i a c a z u r i l o r p r e v ă z u t e l a a r t . 1 3 - 1 6 C . p r . c i v . , e s t e r e l a t i v ă ” . A s e v e d e a M . T ă b â r c ă , D r e p t p r o c e s u a l c i v i l, v o l . I , E d . U n i v e r s u lJ u r i d i c , B u c u r e ş t i , 2 0 0 5 , p . 2 2 4 .

Art. 121 din Proiect reglementează expres şi necompetenţa de ordine privată, spre deosebire de art. 159 C. pr. civ. învigoare, care nu face referire la această categorie a necompetenţei decât indirect, fiind necesară o interpretare a contrario.În raport de art. 121 alin. 2 pct. 2 şi 3, este reglementată prin norme de ordine privată doar competenţa teritorialăneexclusivă (de drept comun şi alternativă).

Utilitatea acestei distincţii este relevată de prevederile art. 122 din proiect.A. Necompetenţa de ordine privatăAstfel, în ce priveşte excepţia necompetenţei de ordine privată (practic, în raport de conţinutul art. 121, este vorba

despre excepţia necompetenţei teritoriale relative), aceasta poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare (art. 122alin. 2)7).

7 ) Î n r a p o r t d e p r e v e d e r i l e a r t . 1 2 2 a l i n . 2 ş i 3 , n i c i i n s t a n ţ a d i n o f i c i u ş i n i c i r e c l a m a n t u l n u s u n t î n d r e p t ă ţ i ţ i s ă i n v o c e e x c e p ţ i an e c o m p e t e n ţ e i d e o r d i n e p r i v a t ă . Î n m a t e r i e n e c o n t e n c i o a s ă , a r t . 5 1 3 p r e v e d e c ă i n s t a n ţ a î ş i v e r i f i c ă d i n o f i c i u c o m p e t e n ţ a , c h i a rd a c ă e s t e d e o r d i n e p r i v a t ă , p u t â n d c e r e p ă r ţ i i l ă m u r i r i l e n e c e s a r e . D a c ă i n s t a n ţ a s e d e c l a r ă n e c o m p e t e n t ă v a t r i m i t e d o s a r u li n s t a n ţ e i c o m p e t e n t e . A c e a s t ă d e r o g a r e e s t e e x p l i c a b i l ă , î n t r u c â t î n a s t f e l d e c a u z e n u e x i s t ă u n p â r â t c a r e a r p u t e a i n v o c a e x c e p ţ i an e c o m p e t e n ţ e i , i a r r e s p e c t a r e a r e g u l i l o r d e c o m p e t e n ţ ă n u p o a t e f i p u r f a c u l t a t i v ă p e n t r u r e c l a m a n t .

Soluţia este, în esenţă, identică cu cea care rezultă din coroborarea textelor Codului de procedură civilă în vigoare. Astfel,potrivit art. 136 C. pr. civ., excepţiile de procedură care nu au fost propuse în condiţiile art. 115 şi art. 132 (aşadar, prinîntâmpinare la cererea introductivă, eventual astfel cum aceasta a fost întregită sau modificată) nu vor mai putea fi invocateîn cursul judecăţii, afară de cele de ordine publică.

Potrivit art. 115 lit. a) C. pr. civ., întâmpinarea va cuprinde şi excepţiile de procedură pe care pârâtul le ridică la cerereareclamantului. O astfel de excepţie poate fi excepţia necompetenţei (de ordine publică sau privată, întrucât textul nudistinge). Având în vedere că întâmpinarea este obligatorie, dacă legea nu prevede expres altfel (art. 118 alin. 1 C. pr. civ.),



că potrivit art. 1141 alin. 2 C. pr. civ., întâmpinarea se depune cel mai târziu cu 5 zile înaintea primului termen de judecată 8)

şi că, în condiţiile art. 103 alin. 1 C. pr. civ., neefectuarea oricărui act de procedură în termenul prevăzut de lege atragedecăderea, dacă legea nu dispune altfel9), se impune concluzia că şi în actuala reglementare excepţia necompetenţeiteritoriale relative (de ordine privată) trebuie invocată de pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii10). Aşa fiind, dacăexcepţia necompetenţei nu a fost invocată de partea interesată în termenul prevăzut de lege, neregularitatea învestirii uneiinstanţe necompetente se acoperă şi nu mai poate fi invocată într-un stadiu ulterior al procedurii, nici în faţa primei instanţe(în scopul declinării competenţei) şi nici în căile de atac (în scopul desfiinţării sau casării hotărârii atacate).

8 ) T e r m e n u l p r e v ă z u t d e l e g e p e n t r u d e p u n e r e a î n t â m p i n ă r i i e s t e u n t e r m e n l e g a l , i m p e r a t i v ş i a b s o l u t . V . , p e n t r u c l a s i f i c ă r i l et e r m e n e l o r p r o c e d u r a l e , V . M . C i o b a n u , G . B o r o i , D r e p t p r o c e s u a l c i v i l . C u r s s e l e c t i v . T e s t e g r i l ă, e d . a I V - a , E d . C . H . B e c k ,B u c u r e ş t i , 2 0 0 9 , p p . 1 7 9 - 1 8 0 ; M . T ă b â r c ă , o p . c i t ., p p . 3 2 5 - 3 2 6 .

9 ) A r t . 1 0 3 a l i n . 1 C . p r . c i v . m a i p r e v e d e c ă n u i n t e r v i n e d e c ă d e r e a d a c ă p a r t e a d o v e d e ş t e c ă a f o s t î m p i e d i c a t ă s ă e f e c t u e z e î nt e r m e n a c t u l d e p r o c e d u r ă p r i n t r - o î m p r e j u r a r e m a i p r e s u s d e v o i n ţ a e i .

1 0 ) C h i a r d a c ă , d e l e g e l a t a, s a n c ţ i u n e a p e n t r u n e r e s p e c t a r e a o b l i g a ţ i e i d e a d e p u n e î n t â m p i n a r e n u r e z u l t ă d i n t r - u n t e x t e x p r e s , c is e d e d u c e , p e c a l e d e i n t e r p r e t a r e . U n e l e c o n t r o v e r s e a u f o s t d e t e r m i n a t e d e a b r o g a r e a ( n e i n s p i r a t ă ) a a r t . 1 1 8 a l i n . 2 C . p r . c i v .p r i n L e g e a n r . 2 1 9 / 2 0 0 5 , a c e a s t ă d i s p o z i ţ i e f i i n d – a l ă t u r i d e u n e l e m o d i f i c ă r i î n m a t e r i a c o m p e t e n ţ e i ş i î n c e a a s o l u ţ i i l o r c e p o t f ip r o n u n ţ a t e î n a p e l – o m o s t r ă d e i n c o n s e c v e n ţ ă a l e g i u i t o r u l u i r o m â n . Î n a c e s t c o n t e x t s e p o a t e m e n ţ i o n a c ă c e e a c e e s t e d ă u n ă t o rp e n t r u b u n a a d m i n i s t r a r e a j u s t i ţ i e i n u e s t e a t â t m o d i f i c a r e a f r e c v e n t ă a d i s p o z i ţ i i l o r p r o c e d u r a l e – s e p o a t e c o n s t a t a ş i î n d r e p t u lc o m p a r a t c ă î n m a t e r i e p r o c e d u r a l ă e x i s t ă o d i n a m i c ă l e g i s l a t i v ă p r o n u n ţ a t ă – , c â t s u c c e s i u n e a u n o r m o d i f i c ă r i c o n t r a d i c t o r i i ,b u l v e r s a n t e ş i c a r e n u a u f ă c u t o b i e c t u l u n o r r e f l e c ţ i i s u f i c i e n t e , m o d i f i c ă r i c a r e r e l e v ă l i p s a u n e i v i z i u n i d e a n s a m b l u al e g i u i t o r u l u i ş i i n s u f i c i e n t a d e t e r m i n a r e a a c e s t u i a d e a i m p u n e a n u m i t e d i r e c ţ i i d e r e f o r m ă c a r e s ă n u f i e a b a n d o n a t e c u p r i m ao c a z i e .

P r a c t i c a j u d i c i a r ă ş i d o c t r i n a n u s u n t u n i t a r e î n c e p r i v e ş t e c o n s e c i n ţ e l e n e d e p u n e r i i î n t â m p i n ă r i i , d u p ă a d o p t a r e a L e g i i n r .2 1 9 / 2 0 0 5 . A p r e c i e z j u d i c i o a s ă s o l u ţ i a p o t r i v i t c ă r e i a „ c o n f o r m a r t . 1 3 6 C . p r . c i v . , e x c e p ţ i i l e d e p r o c e d u r ă c a r e n u a u f o s t p r o p u s e î nc o n d i ţ i i l e a r t . 1 1 5 ş i a r t . 1 3 2 C . p r . c i v . n u v o r m a i p u t e a f i i n v o c a t e î n c u r s u l j u d e c ă ţ i i , a f a r ă d e c e l e d e o r d i n e p u b l i c ă . P o t r i v i t a r t .1 1 5 p c t . 1 ş i a r t . 1 1 8 a l i n . 1 C . p r . c i v . , p â r â t u l e s t e o b l i g a t c a p r i n î n t â m p i n a r e s ă i n v o c e e x c e p ţ i i l e d e p r o c e d u r ă , d e d u c â n d u - s e c ăe s t e v o r b a d e s p r e c e l e r e l a t i v e . N e r e s p e c t a r e a a c e s t e i d i n u r m ă d i s p o z i ţ i i l e g a l e , c e r e g l e m e n t e a z ă m o m e n t u l l a c a r e t r e b u i ei n v o c a t e e x c e p ţ i i l e r e l a t i v e , î m p i e d i c ă î n s ă ş i p o s i b i l i t a t e a i n v o c ă r i i u n o r a s e m e n e a e x c e p ţ i i c h i a r l a p r i m a z i d e î n f ă ţ i ş a r e ,t r i m i t e r e a p e c a r e a r t . 1 3 6 C . p r . c i v . o f a c e l a p r e v e d e r i l e a r t . 1 3 2 C . p r . c i v . v i z â n d d e p u n e r e a î n t â m p i n ă r i i u l t e r i o r î n t r e g i r i i s a um o d i f i c ă r i i d e c ă t r e r e c l a m a n t a c e r e r i i i n t r o d u c t i v e ” . C . A p . B u c u r e ş t i , s . a I X - a c i v . p r o p r . i n t . , d e c . n r . 3 6 8 / R / 2 0 0 6 , a p u d G . B o r o i , O .S p i n e a n u - M a t e i , C o d u l d e p r o c e d u r ă c i v i l ă a d n o t a t, E d . H a m a n g i u , B u c u r e ş t i , 2 0 0 7 , p . 2 6 7 . Î n s e n s u l c ă n e d e p u n e r e a î n t â m p i n ă r i iî n t e r m e n u l p r e v ă z u t d e l e g e a t r a g e d e c ă d e r e a p â r â t u l u i d i n d r e p t u l d e a p r o p u n e p r o b e ş i d e a i n v o c a e x c e p ţ i i r e l a t i v e , v . i b i d e m,p . 2 6 8 ; V . M . C i o b a n u , G . B o r o i , o p . c i t ., p . 2 0 1 ; M . T ă b â r c ă , o p . c i t ., p p . 3 9 5 - 3 9 6 .

Trebuie observat că art. 121 alin. 2 din Proiect prezintă avantajul clarităţii, întrucât prevede expres soluţia care în prezentrezultă din interpretarea sistematică a mai multor articole din cod.

În ce priveşte termenul de depunere a întâmpinării, proiectul dispune, în art. 190 alin. 1, că judecătorul, de îndată ceconstată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată11), dispune, prin rezoluţie,comunicarea acesteia către pârât. Pârâtul este obligat să depună întâmpinarea în termen de 20 de zile de la comunicareacererii de chemare în judecată12).

1 1 ) D a c ă c e r e r e a n u î n d e p l i n e ş t e a c e s t e c e r i n ţ e , r e c l a m a n t u l u i i s e v o r c o m u n i c a î n s c r i s l i p s u r i l e, c u m e n ţ i u n e a c ă , î n t e r m e n d ec e l m u l t 1 0 z i l e d e l a p r i m i r e a c o m u n i c ă r i i , t r e b u i e s ă f a c ă c o m p l e t ă r i l e s a u m o d i f i c ă r i l e d i s p u s e , s u b s a n c ţ i u n e a a n u l ă r i i c e r e r i i( a r t . 1 8 9 a l i n . 2 ) . P o t r i v i t a l i n . 3 , d a c ă o b l i g a ţ i i l e p r i v i n d c o m p l e t a r e a s a u m o d i f i c a r e a c e r e r i i n u s u n t î n d e p l i n i t e î n t e r m e n u lp r e v ă z u t l a a l i n . 2 , p r i n î n c h e i e r e , d a t ă î n c a m e r a d e c o n s i l i u , s e d i s p u n e a n u l a r e a c e r e r i i . Î m p o t r i v a î n c h e i e r i i d e a n u l a r e a c e r e r i i ,r e c l a m a n t u l p o a t e f a c e c e r e r e d e r e e x a m i n a r e , î n t e r m e n d e 1 5 z i l e d e l a c o m u n i c a r e , c e r e r e c a r e s e s o l u ţ i o n e a z ă d e a l t c o m p l e t ,î n c a m e r a d e c o n s i l i u , p r i n î n c h e i e r e d e f i n i t i v ă . Î n c a z d e a d m i t e r e a c e r e r i i , c a u z a s e r e t r i m i t e c o m p l e t u l u i i n i ţ i a l î n v e s t i t ( a r t . 1 8 9a l i n . 3 - 7 ) .

1 2 ) P r o i e c t u l n u p r e v e d e e x p r e s s o l u ţ i a a p l i c a b i l ă î n i p o t e z a î n c a r e , î n t e r m e n u l d e 2 0 d e z i l e d e l a c o m u n i c a r e a c e r e r i i d ec h e m a r e î n j u d e c a t ă , p â r â t u l s o l i c i t ă u n t e r m e n p e n t r u p r e g ă t i r e a a p ă r ă r i i . P r a c t i c , a c e a s t ă c e r e r e t r e b u i e i n t e r p r e t a t ă c a f i i n d oc e r e r e d e p r e l u n g i r e a t e r m e n u l u i p e n t r u p r e g ă t i r e a a p ă r ă r i i ş i d e p u n e r e a î n t â m p i n ă r i i , c e r e r e c a r e t r e b u i e s o l u ţ i o n a t ă p r i nr a p o r t a r e l a p r e v e d e r i l e a r t . 2 1 1 a l i n . 1 d i n p r o i e c t , c a r e s u n t a p l i c a b i l e î n m o d c o r e s p u n z ă t o r . P o t r i v i t a c e s t u i t e x t , a m â n a r e aj u d e c a ţ i i p e n t r u l i p s a d e a p ă r a r e p o a t e f i d i s p u s ă , l a c e r e r e a p ă r ţ i i i n t e r e s a t e , n u m a i î n m o d e x c e p ţ i o n a l , p e n t r u m o t i v e t e m e i n i c eş i c a r e n u s u n t i m p u t a b i l e p ă r ţ i i s a u r e p r e z e n t a n t u l u i e i . Î n m ă s u r a î n c a r e i n s t a n ţ a a p r e c i a z ă î n d e p l i n i t e c o n d i ţ i i l e p r e v ă z u t e d el e g e , v a s t a b i l i u n n o u t e r m e n p e n t r u d e p u n e r e a î n t â m p i n ă r i i , î n a ş a f e l î n c â t p â r â t u l s ă a i b ă t i m p s u f i c i e n t s ă d e p u n ăî n t â m p i n a r e a c u r e s p e c t a r e a c o n d i ţ i i l o r p r e v ă z u t e d e l e g e , f ă r ă î n s ă a s e a j u n g e l a p r e l u n g i r e a e x c e s i v ă a p r o c e d u r i i s c r i s ep r e a l a b i l e .

Î n i p o t e z a î n c a r e p â r â t u l n u d e p u n e î n t â m p i n a r e a î n t e r m e n d e 2 0 d e z i l e d e l a c o m u n i c a r e a c e r e r i i ş i n i c i n u s o l i c i t ă , m o t i v a t ,p r e l u n g i r e a t e r m e n u l u i p e n t r u p r e g ă t i r e a a p ă r ă r i i , l a e x p i r a r e a t e r m e n u l u i , j u d e c ă t o r u l s t a b i l e ş t e p r i m u l t e r m e n d e j u d e c a t ă ( a r t .1 9 0 a l i n . 4 ) , p â r â t u l f i i n d î n s ă d e c ă z u t d i n d r e p t u l d e a p r o p u n e p r o b e ş i d e a i n v o c a e x c e p ţ i i p r o c e s u a l e , c u e x c e p ţ i a c e l o r d eo r d i n e p u b l i c ă ( a r t . 1 9 7 a l i n . 2 ) .

Prin urmare, termenul de depunere a întâmpinării nu se mai raportează la primul termen de judecată, întrucât ProiectulCodului de procedură civilă instituie o procedură prealabilă scrisă, în cadrul căreia cererea de chemare în judecată estecomunicată pârâtului, în vederea pregătirii apărării şi depunerii întâmpinării, iar întâmpinarea este comunicată reclamantului,pentru a depune răspuns la întâmpinare.

Procedura prealabilă scrisă este o soluţie judicioasă, întrucât va duce la degrevarea completului învestit de unele termeneintermediare inutile, întâlnite frecvent în practică (cerute pentru pregătirea apărării, ori pentru comunicarea întâmpinării) şi vada posibilitatea atât părţilor, cât şi instanţei să cunoască pretenţiile şi apărările formulate – implicit şi problemele de fapt şide drept relevante pentru soluţionarea cauzei – chiar înainte de stabilirea primului termen de judecată. În acest mod secreează premisele unor dezbateri aprofundate, în cunoştinţă de cauză, inclusiv asupra chestiunilor care trebuie discutate inlimine litis, precum necompetenţa instanţei sesizate.

De altfel, după adoptarea şi intrarea în vigoare a Proiectului Codului de procedură civilă, numai completul de judecată va fistabilit în mod aleatoriu, nu şi primul termen de judecată (art. 188 alin. 2), şi aceasta întrucât primul termen de judecată vafi stabilit de judecător13) în condiţiile art. 190 alin. 3-6, după epuizarea procedurii prealabile scrise.

1 3 ) P r o i e c t u l s e r e f e r ă l a „ j u d e c ă t o r ” , i a r f o r m u l a r e a e s t e p o t r i v i t ă , î n t r u c â t p o t r i v i t a c t u a l e i L e g i d e o r g a n i z a r e j u d i c i a r ă , l a p r i m a



i n s t a n ţ ă c o m p l e t u l d e j u d e c a t ă e s t e a l c ă t u i t d i n t r - u n s i n g u r j u d e c ă t o r ( c u e x c e p ţ i a – d i s c u t a b i l ă a – l i t i g i i l o r d e m u n c ă , î n c a z u lc ă r o r a c o m p l e t u l d e j u d e c a t ă e s t e a l c ă t u i t d i n 2 j u d e c ă t o r i ş i 2 a s i s t e n ţ i j u d i c i a r i ) – v . a r t . 5 4 - 5 5 d i n L e g e a n r . 3 0 4 / 2 0 0 4 ,r e p u b l i c a t ă , c u m o d i f i c ă r i l e u l t e r i o a r e . P r i n u r m a r e , e s t e n e p o t r i v i t s ă s e v o r b e a s c ă d e s p r e p r e ş e d i n t e l e u n u i c o m p l e t d e j u d e c a t ăî n c o m p o n e n ţ a c ă r u i a n u i n t r ă d e c â t u n s i n g u r j u d e c ă t o r , n e e x i s t â n d u n c o l e g i u d e j u d e c ă t o r i î n c a d r u l c ă r u i a o p e r s o a n ă e x e r c i t ăf u n c ţ i a d e p r e ş e d i n t e .

B. Necompetenţa de ordine publicăCondiţiile invocării excepţiei necompetenţei de ordine publică sunt reglementate de art. 122 alin. 1 din Proiect. Potrivit

acestui text de lege, necompetenţa de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător cel mai târziu la primultermen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Aşadar, spre deosebire de necompetenţa de ordine privată, atât judecătorul (sau, după caz, completul de judecată în acărui compunere intră mai mulţi judecători, potrivit normelor de organizare judiciară aplicabile), cât şi oricare dintre părţi,inclusiv reclamantul care a sesizat o instanţă necompetentă, pot invoca necompetenţa de ordine publică, soluţie care estejustificată tocmai de interesul public ocrotit prin norma de competenţă care a fost încălcată.

Cu titlu de noutate, acelaşi articol limitează în timp posibilitatea invocării necompetenţei de ordine publică, astfel încâtexcepţia corespunzătoare nu poate fi invocată decât la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

Această reglementare poate să surprindă la prima vedere, întrucât ea derogă de la principiul stabilit de art. 235 alin. 1,teza I, din Proiect, potrivit căruia excepţiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanţă în orice stare a procesului, dacăprin lege nu se prevede altfel. Chiar acest text (care conţine o normă juridică generală) „anunţă” însă posibilitatea unornorme speciale, prin care în anumite materii, pentru raţiuni specifice, să se prevadă că o excepţie procesuală, deşi absolută,nu poate fi invocată decât într-un anumit stadiu al procedurii, sub sancţiunea imposibilităţii de a o mai pune în discuţieulterior.

Ca urmare, trebuie evaluate raţiunile avute în vedere de legiuitor atunci când a propus limitarea în timp a posibilităţii de ainvoca excepţia necompetenţei de ordine publică.

În studiul evocat anterior s-a apreciat, pe de-o parte, că reglementarea propusă diminuează efectul dilatoriu al excepţieinecompetenţei, mai ales în cazul exercitării abuzive a dreptului de a o invoca, şi este menită să asigure celeritatea judecăţii,însă pe de altă parte, aceeaşi reglementare a fost amplu criticată, fiind considerată „paradoxală, eliptică şi inoportună”14).Astfel, s-a criticat faptul că, potrivit art. 122 alin. 1 din Proiect, judecătorul „poate” să-şi invoce propria necompetenţă deordine publică, deci nu este obligat, ceea ce face ca normele de competenţă de ordine publică să fie „bulversate” şi „lipsitede noimă”, ajungându-se „la situaţia bizară de substituire a unor instanţe în prerogativele jurisdicţionale ale altora, în pofidaierarhizării lor prin normele de competenţă materială”; pe de altă parte, susţine autorul citat, se ignoră faptul că, uneori, înmod excepţional, excepţia necompetenţei de ordine publică trebuie unită cu fondul, întrucât uneori invocarea excepţiei estede natură să angajeze discuţii asupra fondului dreptului (spre exemplu, atunci când se pune problema de a califica naturajuridică a raportului juridic litigios).

1 4 ) A s e v e d e a I . D e l e a n u , l o c . c i t. , p p . 5 0 - 5 8 .

Fără a ignora sau minimaliza argumentele prezentate, considerăm totuşi că criticile formulate nu sunt întemeiate.Astfel, în primul rând, posibilitatea de a invoca excepţia necompetenţei materiale în orice stadiu al pricinii, chiar şi direct în

căile de atac de reformare (apelul şi recursul), determină o instabilitate accentuată a raportului juridic procesual.Părţile se pot afla în situaţia în care, deşi au parcurs două grade de jurisdicţie în fond, în cadrul cărora două instanţe

succesive au statuat asupra fondului litigiului, în urma administrării de probe şi a dezbaterii contradictorii a situaţiei de fapt şia dreptului aplicabil, instanţa de recurs poate, chiar şi din oficiu, să dea o altă calificare raportului juridic litigios (de exemplu,să considere că este vorba despre un litigiu comercial, nu unul civil, ori un litigiu de contencios administrativ, nu unul demuncă), iar în loc să statueze asupra fondului, să caseze ambele hotărâri pentru considerentul, de ordin formal, alnecompetenţei, şi să trimită cauza spre rejudecare instanţei pe care o consideră competentă (art. 166, art. 312 alin. 6 C.pr. civ.).

Totodată, este posibil ca partea care a pierdut „pe fond” la prima instanţă, eventual şi în apel, să invoce în calea de atacnecompetenţa instanţei care a soluţionat fondul, cu singurul scop de a obţine desfiinţarea hotărârii neconvenabile şi de atemporiza judecata, eventual pentru mai mulţi ani, ca urmare a reluării întregului ciclu procesual, şi aceasta chiar dacătemeiurile excepţiei de necompetenţă îi erau cunoscute de la începutul procesului, neexistând practic nicio sancţiune pentruinvocarea dilatorie a excepţiei de necompetenţă.

Aceste situaţii, departe de a fi teoretice, sunt foarte frecvente, apariţia lor fiind favorizată de existenţa unor divergenţejurisprudenţiale profunde şi persistente în ce priveşte calificarea naturii juridice15) ori a caracterului (ne-) evaluabil în bani alunor litigii16), sau în ce priveşte domeniul de aplicare a anumitor norme de competenţă17).

1 5 ) P e n t r u d e l i m i t a r e a m a t e r i e i c i v i l e d e c e a c o m e r c i a l ă , v . , e . g . , C a s . , s . c o m . , d e c . n r . 2 3 5 1 d i n 2 6 i u n i e 2 0 0 8 ; p e n t r u d e l i m i t a r e am a t e r i e i c o m e r c i a l e d e c o n t e n c i o s u l a d m i n i s t r a t i v , v . , e . g . , C a s . , s . c o n t . a d m . f i s c . , d e c . n r . 4 4 3 5 d i n 1 6 n o i e m b r i e 2 0 0 7 ; d e c i z i i l es u n t d i s p o n i b i l e p e w w w . s c j . r o . P e n t r u d e l i m i t a r e a c o n f l i c t e l o r d e m u n c ă d e c o n t e n c i o s u l a d m i n i s t r a t i v , v . , e . g . , C a s . , s . c o n t . a d m .f i s c . , d e c . n r . 8 2 3 / 2 0 0 6 , a p u d G . B o r o i , O . S p i n e a n u - M a t e i , o p . c i t ., p . 2 8 .

1 6 ) Î n a i n t e d e a d o p t a r e a d e c i z i e i n r . 3 2 / 2 0 0 8 d e c ă t r e S e c ţ i i l e U n i t e a l e Î n a l t e i C u r ţ i d e C a s a ţ i e ş i J u s t i ţ i e – p r i n c a r e s - a s t a t u a t c ă„ d i s p o z i ţ i i l e a r t . 1 p c t . 1 , a r t . 2 p c t . 1 l i t . a ) ş i b ) ş i a r t . 2 8 21 a l i n . 1 d i n C o d u l d e p r o c e d u r ă c i v i l ă s e i n t e r p r e t e a z ă î n s e n s u l c ă , î nv e d e r e a d e t e r m i n ă r i i c o m p e t e n ţ e i m a t e r i a l e d e s o l u ţ i o n a r e î n p r i m ă i n s t a n ţ ă ş i î n c ă i l e d e a t a c , s u n t e v a l u a b i l e î n b a n i l i t i g i i l ec i v i l e ş i c o m e r c i a l e a v â n d c a o b i e c t c o n s t a t a r e a e x i s t e n ţ e i s a u i n e x i s t e n ţ e i u n u i d r e p t p a t r i m o n i a l , c o n s t a t a r e a n u l i t ă ţ i i , a n u l a r e a ,r e z o l u ţ i u n e a , r e z i l i e r e a u n o r a c t e j u r i d i c e p r i v i n d d r e p t u r i p a t r i m o n i a l e , i n d i f e r e n t d a c ă e s t e f o r m u l a t p e t i t u l a c c e s o r i u p r i v i n dr e s t a b i l i r e a s i t u a ţ i e i a n t e r i o a r e ” – î n p r a c t i c a j u d i c i a r ă a u e x i s t a t n u m e r o a s e c o n t r o v e r s e c u p r i v i r e l a c a r a c t e r u l e v a l u a b i l s a un e e v a l u a b i l î n b a n i a l c e r e r i l o r a v â n d c a o b i e c t , s p r e e x e m p l u , a n u l a r e a o r i r e z o l u ţ i u n e a u n o r a c t e j u r i d i c e p a t r i m o n i a l e . Î n r a p o r td e p r e v e d e r i l e a r t . 2 8 21 C . p r . c i v . , d e a c e a s t ă c a l i f i c a r e d e p i n d e c a l e a d e a t a c p r e v ă z u t ă d e l e g e ( î n c a z u l a c t e l o r j u r i d i c ep a t r i m o n i a l e a l c ă r o r o b i e c t a r e o v a l o a r e d e p â n ă l a 1 0 0 . 0 0 0 l e i ) ş i i m p l i c i t c o m p e t e n ţ a i n s t a n ţ e l o r d e c o n t r o l j u d i c i a r ş ic o m p u n e r e a c o m p l e t u l u i d e j u d e c a t ă .

1 7 ) S p r e e x e m p l u , u n a d i n t r e c e l e m a i s e m n i f i c a t i v e l a c u n e a l e L e g i i n r . 1 0 / 2 0 0 1 p r i v i n d r e g i m u l j u r i d i c a l u n o r i m o b i l e p r e l u a t e î nm o d a b u z i v î n p e r i o a d a 6 m a r t i e 1 9 4 5 – 2 2 d e c e m b r i e 1 9 8 9 , r e p u b l i c a t ă î n M . O f . n r . 7 9 8 d i n 2 s e p t e m b r i e 2 0 0 5 , c u m o d i f i c ă r i l eu l t e r i o a r e , e s t e l i p s a r e g l e m e n t ă r i i s i t u a ţ i e i î n c a r e u n i t a t e a d e ţ i n ă t o a r e n u - ş i î n d e p l i n e ş t e o b l i g a ţ i a d e a s o l u ţ i o n a n o t i f i c a r e a



f o r m u l a t ă d e p e r s o a n a î n d r e p t ă ţ i t ă , î n t e r m e n u l d e 6 0 d e z i l e p r e v ă z u t d e a r t . 2 5 a l i n . 1 d i n L e g e , c a r e c u r g e d e l a d a t a î n r e g i s t r ă r i in o t i f i c ă r i i s a u , d u p ă c a z , d e l a d a t a d e p u n e r i i a c t e l o r d o v e d i t o a r e . Î n n u m e r o a s e c a z u r i , p e r s o a n e l e î n d r e p t ă ţ i t e a u s o l i c i t a ti n s t a n ţ e l o r o b l i g a r e a u n i t ă ţ i i d e ţ i n ă t o a r e l a s o l u ţ i o n a r e a n o t i f i c ă r i i . P r a c t i c a j u d i c i a r ă n u a f o s t u n i t a r ă î n c e p r i v e ş t e c o m p e t e n ţ a d es o l u ţ i o n a r e a a c e s t o r c e r e r i , c o n s i d e r â n d u - s e f i e c ă a c ţ i u n i l e d e a c e s t g e n s u n t d e c o m p e t e n ţ a t r i b u n a l u l u i , s e c ţ i a c i v i l ă , f i e c ă e l es u n t d e c o m p e t e n ţ a j u d e c ă t o r i e i , î n r a p o r t d e p l e n i t u d i n e a d e j u r i s d i c ţ i e a a c e s t e i i n s t a n ţ e , e x i s t â n d ş i v a r i a n t a p o t r i v i t c ă r e i ac o m p e t e n ţ a a p a r ţ i n e t r i b u n a l u l u i , s e c ţ i a d e c o n t e n c i o s a d m i n i s t r a t i v ş i f i s c a l , i a r a c e a s t ă s t a r e d e i n c e r t i t u d i n e j u r i d i c ă a g e n e r a tn u m e r o a s e d e c l i n ă r i ş i c o n f l i c t e d e c o m p e t e n ţ ă c a r e a u d u s l a t e r g i v e r s a r e a s o l u ţ i o n ă r i i c a u z e l o r . P r i n d e c i z i a n r . 9 / 2 0 0 6p r o n u n ţ a t ă d e S e c ţ i i l e U n i t e a l e Î n a l t e i C u r ţ i s - a s t a b i l i t c ă i n s t a n ţ a c ă r e i a î i r e v i n e c o m p e t e n ţ a d e a s o l u ţ i o n a c e r e r i l e f o r m u l a t eî m p o t r i v a r e f u z u l u i p e r s o a n e i j u r i d i c e n o t i f i c a t e e s t e t r i b u n a l u l , s e c ţ i a c i v i l ă , f i i n d a p l i c a b i l e , p r i n s i m e t r i e , r e g u l i l e d e c o m p e t e n ţ ăp r e v ă z u t e d e L e g e a n r . 1 0 / 2 0 0 1 ( p r i n a c e a s t ă d e c i z i e , Î n a l t a C u r t e a a d o p t a t o i n t e r p r e t a r e s i s t e m a t i c ă ş i t e l e o l o g i c ă , î nd e t r i m e n t u l u n e i a l i t e r a l e , c u c a r a c t e r f o r m a l ) . U l t e r i o r , p r i n d e c i z i a n r . 2 0 / 2 0 0 7 p r o n u n ţ a t ă d e S e c ţ i i l e U n i t e a l e Î n a l t e i C u r ţ i s - ad e c i s , î n m o d j u d i c i o s , c ă i n s t a n ţ a d e j u d e c a t ă e s t e c o m p e t e n t ă s ă s o l u ţ i o n e z e p e f o n d n u n u m a i c o n t e s t a ţ i a f o r m u l a t ă î m p o t r i v ad e c i z i e i / d i s p o z i ţ i e i d e r e s p i n g e r e a c e r e r i l o r p r i n c a r e s - a s o l i c i t a t r e s t i t u i r e a î n n a t u r ă a i m o b i l e l o r p r e l u a t e a b u z i v , c i ş i a c ţ i u n e ap e r s o a n e i î n d r e p t ă ţ i t e î n c a z u l r e f u z u l u i n e j u s t i f i c a t a l e n t i t ă ţ i i d e ţ i n ă t o a r e d e a r ă s p u n d e l a n o t i f i c a r e a p ă r ţ i i i n t e r e s a t e , i a r d i nc o n s i d e r e n t e r e z u l t ă c ă ş i î n a c e s t c a z , c o m p e t e n ţ a d e s o l u ţ i o n a r e a p a r ţ i n e t r i b u n a l u l u i , s e c ţ i a c i v i l ă .

Există, desigur, un interes general ca aceste divergenţe să fie reglate, stabilindu-se (îndeosebi în practica Înaltei Curţi deCasaţie şi Justiţie)18) criteriile juridice necesare pentru obţinerea unor concluzii identice în cazuri asemănătoare, pentru canormele de competenţă de ordine publică să fie respectate. Ceea ce nu se poate însă admite este ca, în urma absolutizăriiacestui interes general, părţile să fie expuse unei incertitudini juridice accentuate (determinată de divergenţelejurisprudenţiale) şi să suporte consecinţele prelungirii excesive a procesului, ca urmare a trimiterii cauzelor spre rejudecare,fiind cu totul neglijat interesul părţilor de a obţine o rezolvare definitivă a litigiului dintre ele, într-un termen rezonabil (art. 21alin. 3 din Constituţie, art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a LibertăţilorFundamentale)19).

1 8 ) C u p r i v i r e l a r o l u l i n s t a n ţ e i s u p r e m e d e a a s i g u r a u n i t a t e a ş i c o e r e n ţ a i n t e r p r e t ă r i l o r j u r i s p r u d e n ţ i a l e , î n d e o s e b i p e c a l e ar e c u r s u l u i î n c a s a ţ i e , v . , s p r e e x e m p l u , V . M . C i o b a n u , T r a t a t t e o r e t i c ş i p r a c t i c d e p r o c e d u r ă c i v i l ă, E d . N a ţ i o n a l , B u c u r e ş t i , 1 9 9 7 ,v o l . I , p p . 4 1 9 - 4 2 2 ; v o l . I I , p p . 3 6 4 - 3 6 5 ; S . S p i n e i , R e c u r s u l î n p r o c e s u l c i v i l, E d . H a m a n g i u , B u c u r e ş t i , 2 0 0 8 , p p . 3 2 1 - 3 2 9 ; O .C ă p ă ţ î n ă , J u r i s p r u d e n ţ a c a i z v o r d e d r e p t, î n R R D P n r . 1 / 2 0 0 7 , p p . 4 3 ş i u r m . ; J . B o r é , L . B o r é , L a c a s s a t i o n e n m a t i e r e c i v i l e, 4e

e d . , E d . D a l l o z , 2 0 0 8 , p a s s i m; L . Z i d a r u , N o u a r e g l e m e n t a r e a r e c u r s u l u i î n p r o i e c t u l C o d u l u i d e p r o c e d u r ă c i v i l ă, î n C . J u d . n r .1 0 / 2 0 0 9 , s u p l i m e n t , p p . 1 - 1 1 ( l u c r a r e c i t a t ă î n c o n t i n u a r e N o u a r e g l e m e n t a r e a r e c u r s u l u i …) .

D e a l t f e l , C u r t e a E u r o p e a n ă a D r e p t u r i l o r O m u l u i s - a p r o n u n ţ a t î n c a u z a B e i a n ( 1 ) / c . / R o m â n i e i ( h o t ă r â r e a d i n 6 d e c e m b r i e 2 0 0 7 ,d i s p o n i b i l ă p e w w w . e c h r . c o e . i n t ) î n s e n s u l c ă d i v e r g e n ţ e l e d e j u r i s p r u d e n ţ ă c o n s t i t u i e u n f e n o m e n i n e r e n t î n o r i c e s i s t e m j u d i c i a rî n t e m e i a t p e u n a n s a m b l u d e i n s t a n ţ e d e f o n d a v â n d c o m p e t e n ţ ă î n t r - o a n u m i t ă r a z ă t e r i t o r i a l ă , î n s ă r o l u l i n s t a n ţ e i s u p r e m e e s t et o c m a i a c e l a d e a r e g l a a c e s t e c o n t r a d i c ţ i i d e j u r i s p r u d e n ţ ă . C a a t a r e , p r a c t i c a n e u n i t a r ă a C u r ţ i i d e C a s a ţ i e , c a r e s - a a f l a t l ao r i g i n e a d i v e r g e n ţ e l o r j u r i s p r u d e n ţ i a l e p r o f u n d e ş i p e r s i s t e n t e î n t i m p , a f o s t a p r e c i a t ă d e C u r t e c a f i i n d î n s i n e c o n t r a r ăp r i n c i p i u l u i s e c u r i t ă ţ i i j u r i d i c e , c a r e c o n s t i t u i e u n u l d i n e l e m e n t e l e f u n d a m e n t a l e a l e s t a t u l u i d e d r e p t .

D e a i c i r e z u l t ă , p e d e - o p a r t e , c ă i n s t a n ţ a e u r o p e a n ă a s u b l i n i a t r o l u l d e t e r m i n a n t a l C u r ţ i i d e C a s a ţ i e d e a r e g l a d i v e r g e n ţ e l e d ej u r i s p r u d e n ţ ă a l e i n s t a n ţ e l o r d e f o n d ( d e ş i n u s e a r a t ă e x p r e s a c e s t l u c r u , s e i m p u n e c o n c l u z i a , î n r a p o r t d e t r a d i ţ i i l e c o m u n em a j o r i t ă ţ i i s t a t e l o r e u r o p e n e , c ă e s t e v o r b a d e s p r e u n i f i c a r e a p r i n s o l u ţ i o n a r e a r e c u r s u l u i î n c a s a ţ i e ) , i a r p e d e a l t ă p a r t e , c ăd i v e r g e n ţ e l e d e j u r i s p r u d e n ţ ă a l e i n s t a n ţ e i c h e m a t e s ă a s i g u r e i n t e r p r e t a r e a c o r e c t ă ş i u n i t a r ă a l e g i i s u n t i n a d m i s i b i l e , f i i n d î ns i n e c o n t r a r e p r i n c i p i u l u i s e c u r i t ă ţ i i j u r i d i c e . A r f i d e d o r i t c a l e g i u i t o r u l s ă t r a g ă c o n c l u z i i l e n e c e s a r e d i n a c e a s t ă d e c i z i e ( c a r e n ue s t e s i n g u l a r ă î n j u r i s p r u d e n ţ a C u r ţ i i , d e a l t f e l ) ş i s ă a s i g u r e a t â t r e g u l i d e c o m p e t e n ţ ă a d e c v a t e ( p r i n d e s c h i d e r e a , p r u d e n t ă , au n u i a c c e s s p o r i t l a i n s t a n ţ a s u p r e m ă , c a r e t r e b u i e s ă - ş i e x e r c i t e r o l u l î n t r - o c a t e g o r i e c â t m a i e x t i n s ă d e m a t e r i i ; f i l t r u l d ea d m i s i b i l i t a t e c o n s t i t u i e u n c o r e c t i v n e c e s a r , p e n t r u a a s i g u r a s e l e c ţ i a c a l i t a t i v ă a c a u z e l o r d e z b ă t u t e î n r e c u r s ) , c â t ş i r e g u l i d eo r g a n i z a r e j u d i c i a r ă p r e c u m s p e c i a l i z a r e a c o m p l e t e l o r p e m a t e r i i , p r e c u m ş i u n m e c a n i s m m a i e f i c i e n t d e u n i f i c a r e a p r a c t i c i ij u d i c i a r e î n c a d r u l s e c ţ i i l o r ( e v e n t u a l î n t r - o f o r m a ţ i e j u r i s d i c ţ i o n a l ă d e 7 s a u 9 j u d e c ă t o r i , c u p a r t i c i p a r e a u n o r j u d e c ă t o r i d e l a t o a t es e c ţ i i l e i n t e r e s a t e d e r e s p e c t i v a p r o b l e m ă d e d r e p t , s i t u a ţ i e c a r e p o a t e a p ă r e a , s p r e e x e m p l u , î n m a t e r i e p r o c e d u r a l ă ) . Î n c ep r i v e ş t e m e c a n i s m u l ( d e a l t f e l f o a r t e g r e o i , î n t r u c â t i m p l i c ă s e s i z a r e a S e c ţ i i l o r U n i t e d e c ă t r e f o r m a ţ i u n e a j u r i s d i c ţ i o n a l ă c a r ec o n s i d e r ă c ă e s t e n e c e s a r s ă r e v i n ă a s u p r a p r o p r i e i j u r i s p r u d e n ţ e ) p r e v ă z u t d e a r t . 2 5 l i t . b ) ş i d e a r t . 2 6 d i n L e g e a n r . 3 0 4 / 2 0 0 4p r i v i n d o r g a n i z a r e a j u d i c i a r ă , r e p u b l i c a t ă î n M . O f . n r . 8 2 7 d i n 1 3 s e p t e m b r i e 2 0 0 5 , a c e s t a n u a f o s t , c e l p u ţ i n l a c u n o ş t i n ţ a n o a s t r ă ,f o l o s i t p â n ă î n p r e z e n t .

1 9 ) P r o i e c t u l a r e s t r â n s î n m o d s e m n i f i c a t i v p o s i b i l i t a t e a t r i m i t e r i i c a u z e i s p r e r e j u d e c a r e d e c ă t r e i n s t a n ţ a d e a p e l ş i ( i m p l i c i t ) d ec ă t r e i n s t a n ţ a d e r e c u r s , p e n t r u a a s i g u r a r e s p e c t a r e a d r e p t u l u i p ă r ţ i l o r l a u n p r o c e s e c h i t a b i l , d e s f ă ş u r a t î n t r - u n t e r m e n r e z o n a b i l .P e n t r u d e t a l i i , v . L . Z i d a r u , N o u a r e g l e m e n t a r e a a p e l u l u i î n P r o i e c t u l C o d u l u i d e p r o c e d u r ă c i v i l ă, î n C . J u d . n r . 9 / 2 0 0 9 , s u p l i m e n t ,p p . 2 3 - 3 2 ( l u c r a r e c i t a t ă î n c o n t i n u a r e N o u a r e g l e m e n t a r e a a p e l u l u i …) .

Procesul nu constituie un scop în sine, ci este un mijloc pentru realizarea unor drepturi subiective sau interese legitimeîncălcate sau contestate; pentru partea interesată nu este totuna dacă dreptul subiectiv dedus judecăţii este realizat într-untermen rezonabil, ori cu mare întârziere, existând cazuri în care câştigarea tardivă a procesului ar putea să nu mai prezintenicio utilitate pentru parte.

Mai mult, există un puternic interes general (juxtapus celui particular menţionat anterior), vizând prezervarea ordinii dedrept şi a autorităţii legii, dar şi instituirea unui mediu economic competitiv, ca remediile judiciare instituite de stat pentrurealizarea drepturilor subiective „civile” (în sens larg) să asigure protecţia reală, efectivă şi într-un termen cât mai scurt adrepturilor încălcate.

Acelaşi interes general se opune aglomerării excesive a jurisdicţiilor, ca urmare a incidentelor procedurale cu privire lacompetenţa instanţelor.

Este, prin urmare, necesară reglementarea unei proceduri de judecată „fluente”, care să descurajeze abuzul de drept şisă impună atât părţilor, cât şi instanţei judecătoreşti să invoce neregularităţile procedurale într-un stadiu cât mai timpuriu alprocesului, iar pe de altă parte, să asigure stabilitatea raportului juridic procesual, după ce s-a intrat în cercetarea şidezbaterea fondului.

În al doilea rând, primul termen de judecată este precedat de o procedură scrisă în cadrul căreia părţile îşi comunicăreciproc pretenţiile şi apărările, formulate prin cererea introductivă, întâmpinare şi răspunsul la întâmpinare; aşa fiind, şiîntrucât competenţa jurisdicţională se stabileşte în funcţie de elementele cererii de chemare în judecată20), atât instanţa, câtşi părţile ar trebui să fie în măsură, la primul termen de judecată, să invoce necompetenţa, dacă apreciază că a fostnesocotită o normă de competenţă de ordine publică.

2 0 ) O b i e c t u l ( c a r e c o n s t i t u i e p r e t e n ţ i a c o n c r e t ă a r e c l a m a n t u l u i ) ş i c a u z a c e r e r i i d e c h e m a r e î n j u d e c a t ă ( c a r e c o n s t i t u i e



f u n d a m e n t u l r a p o r t u l u i j u r i d i c l i t i g i o s , r e s p e c t i v s i t u a ţ i a d e f a p t c a l i f i c a t ă j u r i d i c – i a r n u e x c l u s i v s i t u a ţ i a d e f a p t , o r i t e m e i u l d ed r e p t i n v o c a t î n c u p r i n s u l a c ţ i u n i i , c a r e p o a t e f i e r o n a t s a u i n c o m p l e t , f i i n d î n c ă d e r e a i n s t a n ţ e i j u d e c ă t o r e ş t i s ă c u n o a s c ă l e g e aa p l i c a b i l ă : j u r a n o v i t c u r i a) d e t e r m i n ă c o m p e t e n ţ a i n s t a n ţ e i ( d e r e g u l ă , p e n t r u s t a b i l i r e a c o m p e t e n ţ e i t e r i t o r i a l e p r e z i n t ă r e l e v a n ţ ăş i d o m i c i l i u l s a u s e d i u l p â r â t u l u i ) . A s e v e d e a : V . M . C i o b a n u , G . B o r o i , o p . c i t ., p p . 1 9 1 - 1 9 2 ; M . T ă b â r c ă , o p . c i t ., v o l . I , p p . 3 6 0 - 3 6 2 .

Reglementarea propusă prin art. 122 alin. 1 din Proiect responsabilizează atât judecătorul, cât şi părţile, în sensul căaceştia sunt obligaţi să-şi pună problema competenţei instanţei de la începutul procesului, nu să ignore acest aspect şi săintre în cercetarea fondului, iar la un moment ulterior, ales arbitrar – întrucât de lege lata, necompetenţa de ordine publicăse poate invoca oricând – să „descopere” necompetenţa şi să invoce excepţia corespunzătoare.

Art. 122 alin. 1 impune, aşadar, din punct de vedere conceptual, ca atât instanţa, cât şi părţile să examineze întâirespectarea regulilor de competenţă – şi a aspectelor de fond necesare pentru determinarea instanţei competente – şi abiaapoi fondul pretenţiilor şi apărărilor formulate în cauză. Această ordine riguroasă este de altfel impusă de mai multe textedin proiect, texte care îşi au corespondent şi în reglementarea în vigoare.

Astfel, potrivit art. 236 alin. 1 din proiect (corespunzător actualului art. 137 alin. 1 C. pr. civ.), instanţa se va pronunţamai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrareade probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

În ce priveşte ordinea de soluţionare a excepţiilor, art. 236 alin. 2 se mulţumeşte să indice generic că în cazul în care s-auinvocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea leproduc.

În doctrină21) s-a arătat însă, în mod întemeiat, că excepţia necompetenţei primează, în principiu, faţă de orice alteexcepţii procesuale, inclusiv faţă de excepţiile care privesc legala învestire a instanţei (precum excepţia netimbrării, oriexcepţia lipsei procedurii prealabile), întrucât numai o instanţă competentă se poate pronunţa, după caz, asupra timbrajuluiori asupra consecinţelor neîndeplinirii unei proceduri prealabile obligatorii; s-a arătat, în acest sens, că potrivit art. 105 alin. 1C. pr. civ., actele îndeplinite de o instanţă necompetentă sunt nule, iar nulitatea (fiind extrinsecă actului de procedură) nici nueste condiţionată de producerea unei vătămări; ca urmare, instanţa de control judiciar învestită cu un apel sau recurs princare se critică soluţiile date ambelor excepţii ar trebui să desfiinţeze hotărârea atacată pentru necompetenţă, chiar dacăsoluţia dată cu privire la celelalte excepţii ar fi corectă.

2 1 ) A s e v e d e a M . T ă b â r c ă , E x c e p ţ i i l e p r o c e s u a l e î n p r o c e s u l c i v i l, e d . a I I - a , E d . U n i v e r s u l J u r i d i c , B u c u r e ş t i , 2 0 0 6 , p . 7 6 ş i u r m .( l u c r a r e c i t a t ă î n c o n t i n u a r e E x c e p ţ i i l e p r o c e s u a l e …) . Î n a c e l a ş i s e n s , I . D e l e a n u , l o c . c i t ., p . 3 8 . Î n s e n s u l c ă e x c e p ţ i a n e t i m b r ă r i ip r i m e a z ă f a ţ ă d e e x c e p ţ i a n e c o m p e t e n ţ e i , v . I . L e ş , N o t ă l a d e c . c i v . n r . 1 0 9 8 / 1 9 7 8 a T . J u d . S i b i u , î n R R D n r . 9 / 1 9 8 0 , p p . 4 3 - 4 5 ,a p u d V . M . C i o b a n u , o p . c i t ., v o l . I , p . 1 2 7 .

S e p o t , t o t u ş i , c o n c e p e u n e l e s i t u a ţ i i î n c a r e e x c e p ţ i a n u l i t ă ţ i i c e r e r i i d e c h e m a r e î n j u d e c a t ă p r i m e a z ă f a ţ ă d e e x c e p ţ i an e c o m p e t e n ţ e i . S p r e e x e m p l u , d a c ă r e c l a m a n t u l n u i n d i c ă o b i e c t u l c e r e r i i , o r i a c e a s t a n u c o n ţ i n e o e x p u n e r e o r i c â t d e s u m a r ă am o t i v e l o r d e f a p t p e c a r e s e î n t e m e i a z ă , i n s t a n ţ a n u p o a t e d e t e r m i n a r e g u l i l e d e c o m p e t e n ţ ă a p l i c a b i l e , i m p u n â n d u - s e a n u l a r e ac e r e r i i , î n c o n d i ţ i i l e a r t . 1 3 3 C . p r . c i v . î n v i g o a r e ( v . ş i a r t . 1 8 5 d i n p r o i e c t ; s p r e d e o s e b i r e d e a c t u a l a r e g l e m e n t a r e , a r t . 1 8 5 a l i n . 1a i n s t i t u i t , î n m o d j u d i c i o s , s a n c ţ i u n e a e x p r e s ă a n u l i t ă ţ i i ş i p e n t r u l i p s a m o t i v e l o r d e f a p t a l e c e r e r i i d e c h e m a r e î n j u d e c a t ă ,î n t r u c â t i n s t a n ţ a n u p o a t e c a l i f i c a j u r i d i c c e r e r e a d e c h e m a r e î n j u d e c a t ă , d a c ă n u c u n o a ş t e î m p r e j u r ă r i l e d e f a p t p e c a r er e c l a m a n t u l î ş i î n t e m e i a z ă p r e t e n ţ i i l e ) .

D e s i g u r , î n t r - o a s e m e n e a s i t u a ţ i e j u d e c ă t o r u l n u a r t r e b u i s ă s t a b i l e a s c ă t e r m e n d e j u d e c a t ă î n ş e d i n ţ ă p u b l i c ă , c i s ă p u n ă î nv e d e r e r e c l a m a n t u l u i s ă s e c o n f o r m e z e d i s p o z i ţ i i l o r l e g a l e c a r e n u a u f o s t r e s p e c t a t e ş i s ă c o m p l e t e z e s a u s ă m o d i f i c e î n m o dc o r e s p u n z ă t o r c e r e r e a , i a r d a c ă a c e s t e o b l i g a ţ i i n u s u n t r e s p e c t a t e , s ă a p l i c e s a n c ţ i u n i l e p r o c e d u r a l e p r e v ă z u t e d e l e g e( s u s p e n d a r e a p o t r i v i t a r t . 1 1 4 a l i n . 4 C . p r . c i v . î n v i g o a r e , r e s p e c t i v a n u l a r e a c e r e r i i , p o t r i v i t a r t . 1 8 9 a l i n . 3 d i n P r o i e c t ) .

Acelaşi raţionament pledează pentru examinarea cu prioritate a posibilei necompetenţe a instanţei şi în contextulProiectului Noului Cod de procedură civilă. Proiectul consacră mai multe articole regimului juridic al nulităţilor procedurale(art. 163-168). Reglementarea propusă distinge între nulităţi absolute şi relative, după natura interesului ocrotit (art. 163alin. 2 şi 3), respectiv între nulităţi condiţionate şi necondiţionate de existenţa unei vătămări, cele din urmă fiind nulităţi careintervin pentru încălcarea unor cerinţe legale extrinseci actelor de procedură.

Astfel, potrivit art. 165 din Proiect, nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări în cazul încălcării dispoziţiilorlegale referitoare la:

1. capacitatea procesuală;2. reprezentarea procesuală;3. competenţa instanţei;4. compunerea sau constituirea instanţei;5. publicitatea şedinţei de judecată;6. alte cerinţe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel.Prin urmare, nulitatea hotărârii pentru încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la competenţă, care sunt cerinţe extrinseci

actului de procedură, nu este condiţionată de existenţa unei vătămări – ci numai de invocarea necompetenţei în termenulprevăzut de lege22) – ceea ce impune atât judecătorului, cât şi părţilor, să examineze cu prioritate dacă instanţa sesizatăeste competentă să soluţioneze procesul.

2 2 ) D i s p o z i ţ i i l e a r t . 1 6 7 a l i n . 1 ş i 2 d i n p r o i e c t , r e f e r i t o a r e l a c o n d i ţ i i l e d e i n v o c a r e a n u l i t ă ţ i i a c t e l o r d e p r o c e d u r ă , t r e b u i e r a p o r t a t el a p r e v e d e r i l e s p e c i a l e ş i d e r o g a t o r i i a l e a r t . 1 2 2 a l i n . 1 ş i 2 d i n p r o i e c t .

În al treilea rând, după cum am anticipat deja, reglementarea propusă împiedică abuzul de drept al părţii care, deşi ar fi înmăsură să invoce excepţia necompetenţei încă de la începutul judecăţii în faţa primei instanţe, omite în mod deliberat săfacă acest lucru şi invocă excepţia în căile de atac, în „eventualitatea” în care hotărârea pronunţată i-ar fi defavorabilă.Această conduită – deşi de lege lata nu poate fi sancţionată cu respingerea excepţiei, întrucât excepţiile de ordine publicăpot fi invocate în orice stare a procesului, în condiţiile art. 166 C. pr. civ. – este manifest contrară obligaţiei de exercitare adrepturilor procesuale cu bună-credinţă (art. 57 din Constituţie, art. 723 alin. 1 C. pr. civ.) şi chiar unor dispoziţii legaleexprese. Astfel, art. 115 lit. a) C. pr. civ. în vigoare obligă pârâtul să invoce prin întâmpinare toate excepţiile de procedurăpe care le poate opune la cererea reclamantului, fără a distinge între excepţiile de ordine publică şi cele de ordine privată.



De aici rezultă că şi excepţia necompetenţei de ordine publică trebuie invocată, chiar de lege lata, prin întâmpinare, înmăsura în care pârâtul identifică din cuprinsul cererii introductive şi al actelor anexate că litigiul este de competenţa exclusivăa altei instanţe; este însă adevărat că, practic, îndeplinirea obligaţiei de a invoca excepţiile procesuale absolute prinîntâmpinare (ori într-un stadiu incipient al procesului) este lăsată la bunul plac al pârâtului, ceea ce nu poate constitui osituaţie adecvată, care să fie acceptată şi într-o nouă reglementare.

Considerentele expuse pledează în favoarea soluţiei prevăzute de art. 122 alin. 1 C. pr. civ., care limitează posibilitateapărţilor şi a instanţei de a invoca necompetenţa de ordine publică la stadiul incipient al procesului şi, în orice caz, înainte definalizarea judecăţii în primă instanţă. În tot cazul, menţinerea actualei reglementări (invocarea necompetenţei de ordinepublică în orice stare a pricinii, inclusiv direct în căile de atac) ar fi un regres manifest şi nejustificat faţă de soluţia proiectului.

Într-o etapă subsecventă, se poate discuta, mai nuanţat, dacă limita de timp pentru invocarea excepţiei necompetenţeide ordine publică ar trebui să fie primul termen de judecată, ori s-ar putea adopta o reglementare mai flexibilă, cum ar fiinvocarea excepţiei în discuţie până la terminarea cercetării procesului, etapă procesuală configurată distinct în proiect şicare precedă dezbaterile asupra fondului.

În cele mai multe cazuri, soluţia adoptată de art. 122 alin. 1, al cărei reper temporal este primul termen de judecată,este întrutotul adecvată; de regulă, din cuprinsul cererii de chemare în judecată care cuprinde toate elementele prevăzutede lege, al înscrisurilor doveditoare şi, dacă este cazul, al apărărilor (în sens larg) formulate de pârât se va putea examinaîncă din acest stadiu al procedurii dacă instanţa sesizată este sau nu competentă.

Cu toate acestea, în acele cazuri în care competenţa materială este delimitată după valoarea obiectului cererii, esteposibil ca, deşi cererea de chemare în judecată are caracter patrimonial, valoarea obiectului cererii să nu rezulte din cuprinsulcererii introductive23), ori valoarea afirmată de reclamant să nu corespundă celei reale24). În aceste cazuri – pot fi date caexemple acţiunea în revendicare imobiliară ori în constatarea unui drept real imobiliar, acţiunea în uzucapiune, acţiunea înanularea sau rezoluţiunea unui act juridic patrimonial – este necesară administrarea unor probe (spre exemplu, o expertizătehnică imobiliară ori mobiliară) pentru stabilirea valorii de circulaţie a bunului la care se referă cererea (ori care constituieobiectul derivat al actului juridic dedus judecăţii), neputându-se şti de la bun început dacă instanţa sesizată este competentăsau nu.

2 3 ) P o t r i v i t a r t . 1 1 2 a l i n . 1 p c t . 3 C . p r . c i v . î n v i g o a r e , c e r e r e a d e c h e m a r e î n j u d e c a t ă v a c u p r i n d e o b i e c t u l c e r e r i i ş i v a l o a r e a l u i ,d u p ă p r e ţ u i r e a ( e v a l u a r e a ) r e c l a m a n t u l u i , a t u n c i c â n d p r e ţ u i r e a e s t e c u p u t i n ţ ă . Î n m o d s i m i l a r , a r t . 1 8 3 a l i n . 1 l i t . c ) d i n P r o i e c tp r e v e d e c ă c e r e r e a v a c u p r i n d e o b i e c t u l c e r e r i i ş i v a l o a r e a l u i , d u p ă p r e ţ u i r e a r e c l a m a n t u l u i , a t u n c i c â n d a c e s t a e s t e e v a l u a b i l î nb a n i , p r e c u m ş i m o d u l d e c a l c u l p r i n c a r e s - a a j u n s l a d e t e r m i n a r e a a c e s t e i v a l o r i , c u i n d i c a r e a î n s c r i s u r i l o r c o r e s p u n z ă t o a r e .P r o i e c t u l a d a u g ă t o t o d a t ă c ă p e n t r u i m o b i l e , s e a p l i c ă î n m o d c o r e s p u n z ă t o r d i s p o z i ţ i i l e a r t . 9 9 . Î n c o n d i ţ i i l e a r t . 9 9 a l i n . 1 , î nc e r e r i l e a v â n d c a o b i e c t u n d r e p t d e p r o p r i e t a t e a s u p r a u n u i i m o b i l , v a l o a r e a l o r s e d e t e r m i n ă î n f u n c ţ i e d e v a l o a r e a i m p o z a b i l ă ,s t a b i l i t ă p o t r i v i t l e g i s l a ţ i e i f i s c a l e . A l i n e a t u l 2 p r e v e d e c ă î n c a z u l î n c a r e v a l o a r e a i m p o z a b i l ă n u e s t e s t a b i l i t ă s u n t a p l i c a b i l ed i s p o z i ţ i i l e a r t . 9 3 .

L a r â n d u l s ă u , a r t . 9 3 a l i n . 1 p r e v e d e , c u v a l o a r e d e p r i n c i p i u , c ă c o m p e t e n ţ a s e d e t e r m i n ă d u p ă v a l o a r e a s a u î n t i n d e r e a o b i e c t u l u ic e r e r i i a r ă t a t ă î n c a p ă t u l p r i n c i p a l d e c e r e r e . P o t r i v i t a l i n e a t u l u i 3 , î n c a z d e c o n t e s t a ţ i e , v a l o a r e a s a u î n t i n d e r e a s e s t a b i l e ş t e d u p ăî n s c r i s u r i l e p r e z e n t a t e ş i e x p l i c a ţ i i l e d a t e d e p ă r ţ i . S e p o a t e a ş a d a r c o n s t a t a c ă p r o i e c t u l u r m ă r e ş t e s ă e v i t e o p r o b a ţ i u n e c o m p l e x ăp e n t r u s t a b i l i r e a v a l o r i i o b i e c t u l u i c e r e r i i , p e n t r u a e v i t a t e m p o r i z a r e a j u d e c ă ţ i i a s u p r a f o n d u l u i .

2 4 ) Î n p r a c t i c a j u d i c i a r ă e x i s t ă o t e n d i n ţ ă p r o n u n ţ a t ă d e s u b e v a l u a r e a o b i e c t u l u i c e r e r i l o r p a t r i m o n i a l e ( d e s i g u r , a t u n c i c â n d a c e s to b i e c t n u c o n s t ă î n p l a t a u n e i s u m e d e b a n i ) p e n t r u a s e d i m i n u a î n m o d c o r e s p u n z ă t o r t a x a j u d i c i a r ă d e t i m b r u d a t o r a t ă l av a l o a r e , p o t r i v i t a r t . 2 d i n L e g e a n r . 1 4 6 / 1 9 9 7 p r i v i n d t a x e l e j u d i c i a r e d e t i m b r u , m o d i f i c a t ă . A c e s t e s i t u a ţ i i , c a r e p o t a v e a c a e f e c te l u d a r e a n o r m e l o r c a r e d e l i m i t e a z ă c o m p e t e n ţ a m a t e r i a l ă d u p ă v a l o a r e a o b i e c t u l u i c e r e r i i , p u n i n s t a n ţ a j u d e c ă t o r e a s c ă î n f a ţ aa l t e r n a t i v e i d e a a d m i n i s t r a u n p r o b a t o r i u d i s t i n c t p e n t r u a d e t e r m i n a v a l o a r e a o b i e c t u l u i c e r e r i i ( d e ş i a c e s t e p r o b e n u d u c l as o l u ţ i o n a r e a f o n d u l u i c a u z e i ) , c u c o n s e c i n ţ a p r e l u n g i r i i d u r a t e i p r o c e s u l u i , o r i d e a a c c e p t a v a l o a r e a i n d i c a t ă d e r e c l a m a n t , c e lp u ţ i n î n a c e l e c a z u r i c â n d s u b e v a l u a r e a n u e s t e m a n i f e s t ă . C e l p u ţ i n î n m a t e r i e i m o b i l i a r ă , s o l u ţ i a a v u t ă î n v e d e r e d e P r o i e c t ( a r t .9 3 ş i 9 9 , v . n o t a p r e c e d e n t ă ) e s t e d e n a t u r ă s ă a t e n u e z e a c e s t e d i f i c u l t ă ţ i , î n s ă a c e a s t ă a f i r m a ţ i e e s t e v a l a b i l ă n u m a i d a c ăv a l o a r e a d e i m p u n e r e s t a b i l i t ă d e a u t o r i t ă ţ i l e f i s c a l e ( v a ) c o r e s p u n d e , c e l p u ţ i n î n l i n i i m a r i , c u v a l o a r e a d e c i r c u l a ţ i e a i m o b i l u l u i .Î n c a z c o n t r a r , a p l i c a r e a a r t . 9 9 d i n P r o i e c t p o a t e d u c e e a î n s ă ş i l a d e n a t u r a r e a a p l i c ă r i i n o r m e l o r d e c o m p e t e n ţ ă m a t e r i a l ă .

Pe de altă parte, după cum s-a subliniat cu temei, stabilirea competenţei implică uneori discuţii asupra unor aspecte careţin de fondul dreptului, cum ar fi natura juridică a actului sau faptului litigios, aspecte a căror clarificare implică uneori, larândul său, administrarea unor probe – în tot sau în parte – comune cu cele necesare pentru soluţionarea fondului25).

2 5 ) A s e v e d e a I . D e l e a n u , l o c . c i t ., p . 5 2 . Î n a c e l a ş i s e n s , s - a a r ă t a t c ă i n s t a n ţ a î n v e s t i t ă c u s o l u ţ i o n a r e a e x c e p ţ i e i d e n e c o m p e t e n ţ ă„ a r e d e p a r c u r s o a d e v ă r a t ă j u d e c a t ă î n c a r e î n p r e a l a b i l v e r i f i c ă d a c ă e x c e p ţ i a a f o s t i n v o c a t ă î n c o n d i ţ i i l e p r o c e d u r a l e m a i s u sa r ă t a t e . A p o i , t r e b u i e s ă c a l i f i c e p r e t e n ţ i i l e p ă r ţ i l o r ş i s ă l e r a p o r t e z e l a n o r m e l e d e c o m p e t e n ţ ă p r e t i n s î n c ă l c a t e ” . ( M . T ă b â r c ă ,E x c e p ţ i i l e p r o c e s u a l e …, p . 2 1 8 ) .

Considerăm că în aceste cazuri aplicarea art. 122 alin. 1 din Proiect nu trebuie să fie una rigidă, fiind suficient ca instanţasă pună în dezbaterea părţilor, la primul termen de judecată la care acestea sunt legal citate, faptul că la respectivulmoment procesual nu rezultă cu certitudine dacă instanţa sesizată este competentă, urmând ca o decizie asupra acestuiaspect să fie luată după lămurirea aspectelor de fond relevante pentru determinarea competenţei sau, după caz, dupăprezentarea înscrisurilor şi explicaţiilor părţilor (în subsidiar, şi a altor probe, precum expertiza) necesare pentrudeterminarea valorii obiectului cererii.

În aceste situaţii, de altfel, art. 236 alin. 4 din Proiect prevede, în mod judicios, şi posibilitatea instanţei de a uni excepţiacu administrarea probelor, dacă pentru judecarea excepţiei este necesar să se administreze aceleaşi dovezi ca şi pentrufinalizarea etapei cercetării procesului. Posibilitatea de a uni excepţia cu administrarea probelor constituie o noutate în raportcu actualul art. 137 alin. 1 C. pr. civ., care se referă doar la unirea excepţiilor procesuale cu fondul; în privinţa excepţieinecompetenţei, există situaţii în care se poate impune unirea excepţiei cu administrarea probelor, însă este mai greu deimaginat o ipoteză în care instanţa ar uni excepţia necompetenţei cu fondul, tocmai întrucât excepţia de necompetenţăconstituie o excepţie de procedură care trebuie soluţionată, în principiu, înaintea oricărui incident procedural şi, a fortiori,înainte de a intra în dezbaterea fondului.

În mod corespunzător, ar fi suficient ca părţile să semnaleze instanţei, la primul termen de judecată, că se impunelămurirea unor aspecte de fond care influenţează competenţa materială, ori, după caz, că instanţa trebuie să solicite lămuririori dovezi suplimentare pentru stabilirea corectă a valorii obiectului cererii.



În astfel de cazuri, după clarificarea aspectelor menţionate, atât instanţa din oficiu, cât şi părţile vor putea invocanecompetenţa de ordine publică, transformând ceea ce la primul termen de judecată a fost o simplă ipoteză într-o veritabilăexcepţie procesuală, având ca obiect desesizarea instanţei necompetente, în favoarea celei desemnate de legea aplicabilă.

Un argument de text în favoarea acestei interpretări îl poate constitui şi art. 123 alin. 1, potrivit căruia când în faţainstanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa judecătoreascăcompetentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent. Obligaţia de a stabili instanţacompetentă nu implică doar pronunţarea propriu-zisă asupra excepţiei necompetenţei, ci şi solicitarea explicaţiilor oriadministrarea probelor necesare pentru lămurirea „discuţiei” cu privire la competenţă.

Cu toate acestea, nu poate fi considerat suficient ca una din părţi să sugereze – sumar şi neargumentat – un dubiu cuprivire la competenţa instanţei, pentru a fi apoi în drept să invoce excepţia necompetenţei în orice stadiu ulterior alprocedurii. O asemenea interpretare ar goli de conţinut noua reglementare, fiind manifest contrară articolului 122 alin. 1.Este necesar ca partea sau, după caz, instanţa să indice norma de competenţă a cărei aplicare o ia în considerare şiexplicaţiile ori probele pe care le consideră necesare pentru a se putea statua asupra chestiunii competenţei26). Totodată,este necesar ca de îndată ce aceste explicaţii au fost date, ori probele administrate – şi în orice caz înainte de finalizareacercetării procesului –, partea sau, după caz, instanţa să reitereze, dacă este cazul, susţinerile sale, de această dată subforma excepţiei necompetenţei.

2 6 ) C u a l t e c u v i n t e , e x c e p ţ i a n e c o m p e t e n ţ e i ( o r i s i m p l a „ p u n e r e î n d i s c u ţ i e ” a c o m p e t e n ţ e i ) t r e b u i e m o t i v a t ă . S - a s u b l i n i a t î n m o dj u d i c i o s c ă î n p o f i d a m o d i f i c ă r i l o r a d u s e a r t . 1 5 8 p r i n D e c r e t u l n r . 6 4 9 / 1 9 5 7 , c a r e a s u p r i m a t c e r i n ţ a e x p r e s ă a m o t i v ă r i i e x c e p ţ i e in e c o m p e t e n ţ e i – u r m ă r i n d u - s e p r o b a b i l , î n s p i r i t u l v r e m i i , s u p r i m a r e a „ f o r m a l i s m u l u i ” p r o c e d u r a l ( n . n . – L . Z . ) – o b l i g a ţ i a m o t i v ă r i ie x i s t ă ş i î n p r e z e n t , i a r p a r t e a e s t e o b l i g a t ă s ă i n d i c e j u r i s d i c ţ i a p e c a r e o c o n s i d e r ă c o m p e t e n t ă , î n t r u c â t „ a p u n e î n d i s c u ţ i ec o m p e t e n ţ a ” „ i m p l i c ă , î n m o d n e c e s a r , p r e z e n t a r e a a r g u m e n t e l o r î n s u s ţ i n e r e a u n u i a n u m i t p u n c t d e v e d e r e , c e e a c e î n s e a m n ă c ăa r g u m e n t a r e a e x c e p ţ i e i d e n e c o m p e t e n ţ ă s e p o a t e f a c e n u m a i o p u n â n d c o m p e t e n ţ e i c o n t e s t a t e c o m p e t e n ţ a u n e i a l t e j u r i s d i c ţ i i .T o t u ş i , d e l e g e f e r e n d a, p e n t r u a î n l ă t u r a p o s i b i l i t a t e a o r i c ă r o r s p e c u l a ţ i i , a r t r e b u i s ă s e r e c o n s i d e r e f o r m u l a r e a t e x t u l u i ş i s ă s er e v i n ă l a p r e v e d e r e a e x p r e s ă a o b l i g a ţ i e i d e m o t i v a r e ” . A s e v e d e a M . T ă b â r c ă , E x c e p ţ i i l e p r o c e s u a l e . . ., p p . 2 1 6 - 2 1 7 .

Î n p r a c t i c ă s u n t g r e u d e i m a g i n a t s i t u a ţ i i î n c a r e o p a r t e s ă r i d i c e e x c e p ţ i a n e c o m p e t e n ţ e i , f ă r ă o m i n i m ă a r g u m e n t a r e a e x c e p ţ i e iş i , m a i a l e s , f ă r ă i n d i c a r e a i n s t a n ţ e i î n f a v o a r e a c ă r e i a s e s o l i c i t ă d e c l i n a r e a c o m p e t e n ţ e i , s c o p u l p ă r ţ i i f i i n d t o c m a i a c e l a d e a f is e s i z a t ă o a n u m i t ă i n s t a n ţ ă , c o n s i d e r a t ă c o m p e t e n t ă .

Deşi s-ar putea reproşa acestei opinii o anumită „relativizare” a limitei temporale instituite de art. 122 alin. 1 din Proiect,ar fi excesiv să se impună instanţei ori părţii interesate să invoce „preventiv” excepţia propriu-zisă a necompetenţei, cutoate că din actele dosarului nu rezultă clar dacă această excepţie este întemeiată; consider că spiritul legii este respectat,dacă chestiunea competenţei şi elementele necesare pentru lămurirea ei sunt puse în discuţie la primul termen de judecată,urmând ca, dacă este cazul, excepţia necompetenţei să fie invocată de îndată ce sunt cunoscute elementele de fapt ori dedrept care o fundamentează.

C. Depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreştiAvând în vedere că potrivit art. 121 alin. 2 pct. 1 din Proiect, este de ordine publică şi necompetenţa generală a

instanţelor judecătoreşti (soluţionarea cererii nefiind atribuţia acestora), iar art. 122 alin. 1 nu distinge între diferitele feluri denecompetenţă de ordine publică, se poate pune problema dacă acest din urmă text se aplică şi în cazul necompetenţeigenerale27).

2 7 ) A c e a s t ă p o s i b i l i t a t e a f o s t c r i t i c a t ă , a r ă t â n d u - s e c ă „ s e p o a t e a j u n g e l a î n c ă l c a r e a p r i n c i p i u l u i c o n s t i t u ţ i o n a l a l s e p a r a ţ i e ip u t e r i l o r î n s t a t p r i n n e i n v o c a r e a „ p â n ă l a p r i m u l t e r m e n d e j u d e c a t ă ” a î n c ă l c ă r i i n o r m e l o r d e c o m p e t e n ţ ă g e n e r a l ă ” . Î n a c e s ts e n s , I . D e l e a n u , l o c . c i t ., p . 5 4 .

Înclinăm spre un răspuns negativ, întrucât necompetenţa generală (spre deosebire de cea jurisdicţională) pune în discuţieprincipiul constituţional al separaţiei puterilor în stat (art. 1 alin. 4 din Constituţie) şi atribuţiile puterii judecătoreşti, careconstau în aplicarea legii la o situaţie de fapt determinată, în urma unei proceduri prestabilite28). S-a arătat în mod întemeiatcă excepţia depăşirii atribuţiilor puterii judecătoreşti nu se identifică cu excepţia necompetenţei, în primul rând întrucât „celedouă motive de casare29) sunt reglementate distinct de art. 304”. Excepţia depăşirii atribuţiilor puterii judecătoreşti este oexcepţie de fond (iar nu de procedură, precum excepţia de necompetenţă), cu caracter peremptoriu, întrucât ea „priveşteexerciţiul dreptului la acţiune, raportat la un anumit moment legislativ. Nu poate fi promovată nicio acţiune care săurmărească obţinerea unei hotărâri prin care să se încalce sfera de activitate a diferitelor autorităţi ale statului”30).

2 8 ) P e n t r u a d e t e r m i n a c o n ţ i n u t u l ş i l i m i t e l e c o m p e t e n ţ e i g e n e r a l e a i n s t a n ţ e l o r j u d e c ă t o r e ş t i , u n r e p e r u t i l î l p o a t e c o n s t i t u i a c t u lj u r i s d i c ţ i o n a l ( c h i a r d a c ă n u o r i c e a c t c a r e e m a n ă d e l a o i n s t a n ţ ă c o n s t i t u i e u n a c t d e j u r i s d i c ţ i e , d u p ă c u m e x i s t ă o r g a n e c ua c t i v i t a t e j u r i s d i c ţ i o n a l ă c a r e n u f a c p a r t e d i n p u t e r e a j u d e c ă t o r e a s c ă ) . A s t f e l , o r i d e c â t e o r i s u n t e m î n p r e z e n ţ a u n e i a c t i v i t ă ţ ij u r i s d i c ţ i o n a l e , f i n a l i z a t e p r i n t r - u n a c t j u r i s d i c ţ i o n a l , a c c e s u l l i b e r l a j u s t i ţ i e , d r e p t f u n d a m e n t a l g a r a n t a t d e a r t . 2 1 a l i n . 1 d i nC o n s t i t u ţ i e , i m p u n e f i e c a a c t i v i t a t e a j u r i s d i c ţ i o n a l ă s ă f i e d a t ă a b i n i t i o î n c o m p e t e n ţ a u n e i i n s t a n ţ e i j u d e c ă t o r e ş t i , f i e c a a c t u lj u r i s d i c ţ i o n a l e m i s d e o a u t o r i t a t e n e j u d i c i a r ă s ă f i e s u p u s c o n t r o l u l u i j u d e c ă t o r e s c a l i n s t a n ţ e i c o m p e t e n t e s ă „ c u n o a s c ă ” l i t i g i u ls u b t o a t e a s p e c t e l e s a l e d e f a p t o r i d e d r e p t .

O e x c e p ţ i e d e l a c e r i n ţ a d e p l i n e i j u r i s d i c ţ i i a i n s t a n ţ e i s t a t a l e î n p r i v i n ţ a o r i c ă r e i a c t i v i t ă ţ i j u r i s d i c ţ i o n a l e o r e p r e z i n t ă a r b i t r a j u l ,d a t o r a t ă c a r a c t e r u l u i v o l u n t a r ş i c o n t r a c t u a l a l a c e s t e i m o d a l i t ă ţ i a l t e r n a t i v e d e s o l u ţ i o n a r e a l i t i g i i l o r . A s t f e l , a c ţ i u n e a î n a n u l a r e ah o t ă r â r i i a r b i t r a l e n u e s t e d e n a t u r ă s ă p e r m i t ă i n s t a n ţ e i r e j u d e c a r e a î n t r e g u l u i l i t i g i u , c u p r i v i r e l a t o a t e p r o b l e m e l e d e f a p t ş i d ed r e p t , c i c o n s t i t u i e d o a r u n m i j l o c p r o c e s u a l p r i n c a r e s e a s i g u r ă c o n t r o l u l e x i s t e n ţ e i ş i v a l i d i t ă ţ i i c l a u z e i c o m p r o m i s o r i i , r e s p e c t i vc o n t r o l u l r e s p e c t ă r i i u n o r g a r a n ţ i i p r o c e d u r a l e e s e n ţ i a l e ( v . , e . g . , p r e v e d e r i l e a r t . 3 6 4 C . p r . c i v . ) .

Î n c e p r i v e ş t e c a r a c t e r u l v o l u n t a r , c o n t r a c t u a l a l a r b i t r a j u l u i , v . V . M . C i o b a n u , o p . c i t ., v o l . I , p . 5 9 6 ş i 6 1 4 ) ; C u p r i v i r e l a c e r i n ţ e l er e z u l t a t e d i n j u r i s p r u d e n ţ a C u r ţ i i E u r o p e n e a D r e p t u r i l o r O m u l u i r e f e r i t o a r e l a g a r a n ţ i i l e p r o c e s u l u i e c h i t a b i l î n m a t e r i a a r b i t r a j u l u i ,i n c l u s i v c u p r i v i r e l a d i s t i n c ţ i a ( e s e n ţ i a l ă ) î n t r e a r b i t r a j u l f a c u l t a t i v ş i c e l o b l i g a t o r i u p o t r i v i t l e g i i , v . F . M a t s c h e r , A r t i c l e 6 ( s u i t e ) .L ’ a r b i t r a g e e t l a C o n v e n t i o n, î n P e t t i t i , D e c a u x , I m b e r t ( c o o r d . ) , L a C o n v e n t i o n E u r o p é e n n e d e s D r o i t s d e l ’ H o m m e . C o m m e n t a i r ea r t i c l e p a r a r t i c l e, E d . E c o n o m i c a , 1 9 9 5 , p p . 2 8 1 - 2 9 2 ş i j u r i s p r u d e n ţ a a c o l o c i t a t ă .

Î n c e p r i v e ş t e n o ţ i u n e a a c t u l u i j u r i s d i c ţ i o n a l , î n d o c t r i n a i n t e r b e l i c ă s - a s p u s c ă „ a m p u t e a s p u n e c ă c e e a c e d i s t i n g e a c t i v i t a t e aj u r i s d i c ţ i o n a l ă d e r e s t u l a c t i v i t ă ţ e i d i v e r s e l o r o r g a n e p u b l i c e , e p r e z e n ţ a n e c e s a r ă a u n e i p r e t e n ţ i u n i r e f e r i t o a r e l a e x i s t e n ţ a u n u id r e p t s a u u n e i s i t u a ţ i u n i j u r i d i c e s u b i e c t i v e , s u p u s ă o r g a n u l u i c o m p e t e n t p e n t r u c a a c e s t a s ă c o n s t a t e , p e b a z a r e g u l e i d e d r e p to b i e c t i v , e x i s t e n ţ a d r e p t u l u i ş i a s i t u a ţ i e i i n v o c a t e ş i s ă t r a g ă c o n s e c i n ţ e l e c e s e i m p u n . O r i c e p r e t e n ţ i u n e d e a c e s t f e l î n c h i d e î ne a o p r o b l e m ă d e d r e p t . R e z o l v a r e a a c e s t e i p r o b l e m e , s o l u ţ i o n a r e a e i , i a t ă , r e d u s l a c e a m a i s i m p l ă e x p r e s i e , a c t u l j u r i s d i c ţ i o n a l ” .



( E . H e r o v a n u , P r i n c i p i i l e p r o c e d u r e i j u d i c i a r e . E x p l i c a ţ i u n e a t e o r e t i c ă a l e g i l o r d e o r g a n i z a r e j u d i c i a r ă , c o m p e t i n ţ ă ş i p r o c e d u r ăc i v i l ă, I n s t i t u t u l d e A r t e G r a f i c e „ L u p t a ” N . S t r o i l ă , B u c u r e ş t i , 1 9 3 2 , p p . 3 0 7 - 3 0 8 ) . Î n d o c t r i n a r e c e n t ă , a c t u l j u r i s d i c ţ i o n a l a f o s td e f i n i t c a f i i n d „ a c t u l e m i s d e c ă t r e o a u t o r i t a t e j u r i s d i c ţ i o n a l ă , i n d e p e n d e n t ă ş i i m p a r ţ i a l ă , c o n f o r m u n e i p r o c e d u r i d e t e r m i n a t e ,p r i n c a r e , p e b a z a c o n s t a t ă r i l o r f ă c u t e , d e v i n e p o s i b i l ă s a u n u a p l i c a r e a l e g i i l a o s i t u a ţ i e d e t e r m i n a t ă o r i s e c o n f e r ă s a u n ue f i c a c i t a t e j u r i d i c ă u n o r a c t e s a u f a p t e ” . Î n a c e s t s e n s , I . D e l e a n u , T r a t a t d e p r o c e d u r ă c i v i l ă, e d . a I I - a , v o l . I I , E d . C . H . B e c k ,B u c u r e ş t i , 2 0 0 7 , p . 7 .

2 9 ) P o t r i v i t a r t . 3 0 4 C . p r . c i v . , m o d i f i c a r e a s a u c a s a r e a u n o r h o t ă r â r i s e p o a t e c e r e ( … ) 3 . c â n d h o t ă r â r e a s - a d a t c u î n c ă l c a r e ac o m p e t e n ţ e i a l t e i i n s t a n ţ e ; 4 . c â n d i n s t a n ţ a a d e p ă ş i t a t r i b u ţ i i l e p u t e r i i j u d e c ă t o r e ş t i . P e n t r u o b s e r v a ţ i i c u p r i v i r e l a a c e s t e m o t i v ed e r e c u r s , v . V . M . C i o b a n u , o p . c i t ., v o l . I I , p p . 3 8 6 - 3 8 8 ; I . D e l e a n u , o p . c i t ., v o l . I I , p p . 2 3 2 - 2 3 4 ; M . T ă b â r c ă , o p . c i t ., v o l . I I , p p . 1 0 9 -1 1 1 ; S . S p i n e i , o p . c i t ., p p . 1 0 1 - 1 0 3 .

3 0 ) Î n a c e s t s e n s , M . T ă b â r c ă , E x c e p ţ i i l e p r o c e s u a l e . . ., p p . 2 2 7 - 2 2 8 . Î n j u r i s p r u d e n ţ a i n s t a n ţ e i s u p r e m e s - a a r ă t a t c ă „ D e p ă ş i r e aa t r i b u ţ i i l o r „ p u t e r i i j u d e c ă t o r e ş t i ” r e p r e z i n t ă o s i t u a ţ i e g r a v ă , d e n a t u r ă a î n f r â n g e p r i n c i p i u l s e p a r a ţ i e i p u t e r i l o r î n s t a t ş i s ec o n c r e t i z e a z ă î n t r - o i m i x t i u n e a i n s t a n ţ e i d e j u d e c a t ă î n s f e r a a c t i v i t ă ţ i i e x e c u t i v e s a u l e g i s l a t i v e , a ş a c u m a f o s t c o n s a c r a t ă d eC o n s t i t u ţ i e s a u d e o l e g e o r g a n i c ă ” – C a s . , s . c o m . , d e c . n r . 2 8 7 6 d i n 1 5 o c t o m b r i e 2 0 0 8 , d i s p o n i b i l ă p e w w w . s c j . r o .

Interpretarea în discuţie este susţinută de împrejurarea că motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. pr. civ. învigoare (reluat de art. 475 alin. 1 pct. 3 din Proiect) se referă la încălcarea competenţei altei instanţe, iar nu la imixtiuneaunei instanţe judecătoreşti în atribuţiile conferite de Constituţie şi de lege altor puteri constituite în stat, această din urmăipoteză fiind subsumată motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 C. pr. civ. în vigoare (art. 465 alin. 1 pct. 4 dinProiect)31).

3 1 ) P r i n r a p o r t a r e l a a c e e a ş i d i s t i n c ţ i e î n l e g i s l a ţ i a i n t e r b e l i c ă , s - a a r ă t a t c ă „ î n c o n c e p ţ i u n e a l e g i u i t o r u l u i r o m â n , n o ţ i u n e a d ee x c e s d e p u t e r e e d i f e r i t ă d e c e a d e c o m p e t e n ţ ă c u c a r e n u t r e b u i e c o n f u n d a t ă . C ă d u p ă a r t . 3 0 d i n L e g e a C u r ţ e i d e C a s a ţ i e ,e x c e s u l d e p u t e r e p o a t e f i d e d o u ă f e l u r i : „ e x c e s u l d e p u t e r e c a r a c t e r i z a t ” c a r e a r e l o c c â n d j u d e c ă t o r i i a u t r e c u t „ î n a t r i b u ţ i u n i l eu n e i a l t e p u t e r i î n S t a t ” ( a l i n . 7 ) ş i „ e x c e s u l d e p u t e r e s i m p l u s a u o b i c i n u i t ” ( a l i n . 9 ) , c a r e p o a t e r e z u l t a d i n o r i c e e x a g e r a r e s a ua b u z î n î n d e p l i n i r e a a t r i b u ţ i u n i l o r l e g a l e ( . . . ) C ă p e d e a l t ă p a r t e , r e g u l e l e p e n t r u c o m p e t i n ţ a i n s t a n ţ e l o r , n u p r i v e s c d e c â ta c t i v i t a t e a j u r i s d i c ţ i o n a l ă a a c e s t o r a ş i r e p a r t i ţ i a a t r i b u ţ i u n i l o r d u p ă m a t e r i e , d u p ă v a l o a r e , d u p ă g r a d u l j u r i s d i c ţ i u n e i ş i d u p ăt e r i t o r i u ; c u a l t e c u v i n t e e l e a u î n v e d e r e p r e v e n i r e a ş i r e z o l v a r e a c o n f l i c t e l o r d e a t r i b u ţ i u n i î n o r d i n e a j u r i s d i c ţ i u n i l o r , i a r n uc o n f l i c t e l e d e a t r i b u ţ i u n i d i n t r e o r g a n e l e j u r i s d i c ţ i o n a l e ş i o r g a n e l e c e l o r l a l t e p u t e r i a l e S t a t u l u i ” . ( E . H e r o v a n u , o p . c i t ., p p . 4 8 6 -4 8 7 ) . Î n a c e l a ş i s e n s , S . S p i n e i , o p . c i t ., p . 1 0 3 .

Aşa fiind, acestei excepţii (absolute, peremptorii, de fond) nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 122 alin. 1, referitoare laexcepţiile de necompetenţă, ci dispoziţiile cu caracter general ale art. 235 alin. 1, potrivit cărora excepţiile absolute pot firidicate în orice stare a procesului.

De altfel, diferenţa dintre excepţia depăşirii atribuţiilor puterii judecătoreşti, pe de-o parte, şi excepţia necompetenţeimateriale ori teritoriale a instanţei sesizate, pe de altă parte ar trebui să fie evidentă şi explică şi diferenţa de regim juridic înce priveşte condiţiile de invocare a celor două categorii de excepţii:

Se poate accepta ca o cauză de competenţa instanţelor judecătoreşti să fie soluţionată de altă instanţă decât ceadesemnată de lege (ca urmare a neinvocării necompetenţei în termenul legal), de vreme ce procesul a avut totuşi loc în faţaunei instanţe independente şi imparţiale32), în temeiul şi cu respectarea unor reguli menite să asigure echitatea procedurii şiegalitatea armelor; în aceste cazuri, principiile fundamentale ale statului de drept nu sunt cu nimic afectate; dimpotrivă, unuldin aceste principii, respectiv dreptul fundamental la un proces echitabil, desfăşurat într-un termen rezonabil (art. 21 alin. 3din Constituţie, art. 6 par. 1 din Convenţie) ar trebui să se opună anulării procedurii astfel urmate şi a hotărârii pronunţate,doar ca urmare a constatării tardive a nerespectării regulilor de competenţă, fie ele şi absolute.

3 2 ) D o a r a p a r e n t p a r a d o x a l , a c e a s t ă i n s t a n ţ ă e s t e ş i „ p r e v ă z u t ă d e l e g e ” , î n t r u c â t î n d r e p t ă ţ i r e a ( ş i o b l i g a ţ i a ) a c e s t e i i n s t a n ţ e d e as o l u ţ i o n a c a u z a î ş i a r e t e m e i u l î n t r - o d i s p o z i ţ i e l e g a l ă p r e c i s ă , a c c e s i b i l ă ş i p r e v i z i b i l ă , d e a p l i c a b i l i t a t e g e n e r a l ă î n s i t u a ţ i a î nc a r e l i p s a c o m p e t e n ţ e i n u a f o s t i n v o c a t ă î n c o n d i ţ i i l e p e c a r e t o t l e g e a l e p r e v e d e . C u a l t e c u v i n t e , i n s t a n ţ a n e c o m p e t e n t ă d e v i n ec o m p e t e n t ă s ă j u d e c e c a u z a c o n c r e t ă c u c a r e a f o s t î n v e s t i t ă , p r i n e f e c t u l ş i î n c o n d i ţ i i l e a r t . 1 2 2 d i n p r o i e c t .

Aceleaşi principii fundamentale pentru un stat de drept se opun însă ca o instanţă judecătorească să-şi aroge atribuţii ceaparţin celorlalte puteri constituite în stat, exercitând, spre exemplu, direct sau indirect, prerogative de legiferare; înasemenea situaţii, nu este de conceput ca neregularitatea decurgând din depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti să seacopere prin neinvocarea ei într-un anumit termen, cel puţin cât timp cauza se află în faţa instanţelor de fond, cu plenitudinede jurisdicţie (respectiv a primei instanţe şi a instanţei de apel)33).

3 3 ) Î n r e c u r s , t r e b u i e a v u t e î n v e d e r e d i s p o z i ţ i i l e s p e c i a l e a p l i c a b i l e a c e s t e i c ă i d e a t a c e x t r a o r d i n a r e . A s t f e l , a r t . 4 7 5 a l i n . 2 d i nP r o i e c t d i s p u n e c ă m o t i v e l e d e c a s a r e n u p o t f i p r i m i t e d e c â t d a c ă e l e n u a u p u t u t f i i n v o c a t e p e c a l e a a p e l u l u i s a u î n c u r s u lj u d e c ă r i i a p e l u l u i o r i , d e ş i a u f o s t i n v o c a t e î n t e r m e n , a u f o s t r e s p i n s e s a u i n s t a n ţ a a o m i s s ă s e p r o n u n ţ e a s u p r a l o r . R e z u l t ă c ă ,d a c ă n e r e g u l a r i t a t e a p r i v e ş t e h o t ă r â r e a p r i m e i i n s t a n ţ e , p a r t e a i n t e r e s a t ă t r e b u i e s ă f i f o r m u l a t o c r i t i c ă c o r e s p u n z ă t o a r e î n a p e l ,c a r e î n s ă a f o s t r e s p i n s ă , o r i i n s t a n ţ a d e a p e l a o m i s s ă s e p r o n u n ţ e a s u p r a e i . C a a t a r e , c h i a r ş i a c e l e m o t i v e c a r e t r e b u i ec o n s i d e r a t e d e o r d i n e p u b l i c ă n u p o t f i i n v o c a t e d e p a r t e d i r e c t î n r e c u r s , d a c ă e l e a r f i p u t u t f i i n v o c a t e a n t e r i o r , d a r p a r t e a an e g l i j a t s ă o f a c ă . A c e a s t ă r e g l e m e n t a r e d ă e f i c i e n ţ ă c a r a c t e r u l u i e x t r a o r d i n a r a l r e c u r s u l u i ş i r a p o r t u l u i d i n t r e r e c u r s ş i a p e l ,e x p r i m a t ş i d e a r t . 4 4 6 a l i n . 2 t e z a I , c a r e d i s p u n e c ă î n c a z u l h o t ă r â r i l o r s u s c e p t i b i l e d e a p e l , d a c ă a c e s t a n u a f o s t e x e r c i t a t ,r e c u r s u l e s t e i n a d m i s i b i l . A s e v e d e a L . Z i d a r u , N o u a r e g l e m e n t a r e a r e c u r s u l u i . . ., p . 2 3 .

E s t e a d e v ă r a t c ă i n s t a n ţ a d e r e c u r s p o a t e ( d a c ă l e g e a n u d i s p u n e a l t f e l – a r t . 4 7 6 a l i n . 3 ) i n v o c a d i n o f i c i u m o t i v e l e d e o r d i n ep u b l i c ă n e i n v o c a t e d e p ă r ţ i , d a r a c e a s t a c o n s t i t u i e o s i m p l ă f a c u l t a t e , n u o o b l i g a ţ i e , i a r n e i n v o c a r e a d i n o f i c i u a m o t i v e l o r d eo r d i n e p u b l i c ă n u d e s c h i d e c a l e a c o n t e s t a ţ i e i î n a n u l a r e – î n a c e s t s e n s , v . : V . M . C i o b a n u , G . B o r o i , o p . c i t ., p . 3 6 0 , n o t a 5 ş ij u r i s p r u d e n ţ a a c o l o c i t a t ă ; M . T ă b â r c ă, o p . c i t ., v o l . I I , p . 1 5 5 .

D. Invocarea necompetenţei în căile de atacCâteva observaţii se impun şi cu privire la condiţiile în care excepţia necompetenţei (îndeosebi cea de ordine publică)

poate fi invocată în căile de atac.În ce priveşte excepţia necompetenţei relative, se admite şi de lege lata că ea nu poate fi invocată direct în apel sau

recurs; numai dacă excepţia a fost ridicată în termenul prevăzut de lege în faţa primei instanţe, iar aceasta a respins-o ori aomis să se pronunţe asupra ei, excepţia necompetenţei de ordine privată poate fi invocată de apelant, ca un motiv distinctde apel, sau, după caz, de către recurent, motivul fiind subsumat cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. pr. civ.34)

3 4 ) S - a d e c i s c ă „ n e c o m p e t e n ţ a r e l a t i v ă n u p o a t e f i i n v o c a t ă c a m o t i v d e r e c u r s d e c â t d a c ă e x c e p ţ i a d e n e c o m p e t e n ţ ă a f o s t r i d i c a t ă



m a i î n t â i î n f a ţ a p r i m e i i n s t a n ţ e , c e l m a i t â r z i u l a p r i m a z i d e î n f ă ţ i ş a r e , i a r i n s t a n ţ a a r e s p i n s e x c e p ţ i a s a u a o m i s s ă s e p r o n u n ţ ec u p r i v i r e l a e a . ” – T S , s . c i v . , d e c . n r . 1 7 5 3 / 1 9 9 7 ; î n a c e l a ş i s e n s , C S J , s . c o m . , d e c . n r . 1 0 9 8 / 1 9 9 5 , a p u d G . B o r o i , O . S p i n e a n u -M a t e i , o p . c i t ., p p . 6 3 0 - 6 3 1 . Î n a c e l a ş i s e n s , î n d o c t r i n ă s - a a r ă t a t c ă „ î n c ă l c a r e a c o m p e t e n ţ e i r e l a t i v e ( . . . ) s e p o a t e i n v o c a n u m a i d ep â r â t c a m o t i v d e r e c u r s ş i n u m a i d a c ă e x c e p ţ i a d e n e c o m p e t e n ţ ă a f o s t i n v o c a t ă î n f a ţ a p r i m e i i n s t a n ţ e c e l m a i t â r z i u l a p r i m a z id e î n f ă ţ i ş a r e ş i a c e a s t a a r e s p i n s - o , s a u a o m i s s ă s e p r o n u n ţ e c u p r i v i r e l a e a , i a r a p o i , d e a s e m e n e a f ă r ă s u c c e s , î n f a ţ ai n s t a n ţ e i d e a p e l ” . V . M . C i o b a n u , o p . c i t ., v o l . I I , p . 3 8 7 . R e f e r i r i l e a n t e r i o a r e l a „ p r i m a z i d e î n f ă ţ i ş a r e ” s u n t e x p l i c a b i l e p r i nî m p r e j u r a r e a c ă p â n ă î n a n u l 2 0 0 1 , d e p u n e r e a î n t â m p i n ă r i i n u e r a o b l i g a t o r i e , a s t f e l î n c â t p â r â t u l p u t e a i n v o c a e x c e p ţ i i l e r e l a t i v ep â n ă l a p r i m a z i d e î n f ă ţ i ş a r e , î n s e n s u l a r t . 1 3 4 C . p r . c i v . î n v i g o a r e .

Această soluţie rămâne valabilă şi în reglementarea proiectului. Ca atare, numai dacă pârâtul a ridicat excepţianecompetenţei teritoriale relative prin întâmpinare, iar prima instanţă a respins-o, ori a omis să se pronunţe asupra ei,excepţia necompetenţei de ordine privată poate fi invocată de pârât din nou în apel. În ce priveşte însă recursul, art. 475alin. 1 pct. 3 dispune că se poate cere casarea când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică aaltei instanţe. Aşa fiind, încălcarea normelor de competenţă de ordine privată nu mai poate constitui în nicio situaţie motivde recurs, şi aceasta chiar dacă excepţia necompetenţei era întemeiată şi a fost respinsă în mod greşit de instanţele defond35).

3 5 ) S o l u ţ i a e s t e c o r e c t ă , î n t r u c â t e s t e g r e u d e j u s t i f i c a t ş i d e a d m i s c a î n c ă l c a r e a u n o r n o r m e d e c o m p e t e n ţ ă d e o r d i n e p r i v a t ă( i n s t i t u i t e p r e p o n d e r e n t î n i n t e r e s u l p ă r ţ i l o r ) s ă d u c ă l a d e s f i i n ţ a r e a h o t ă r â r i l o r p r o n u n ţ a t e î n d o u ă g r a d e d e j u r i s d i c ţ i e î n f o n d , î na s e m e n e a c a z u r i f i i n d s u f i c i e n t c a i n s t a n ţ a d e r e c u r s s ă a r a t e , î n c o n s i d e r e n t e l e d e c i z i e i s a l e , c ă n o r m e l e d e c o m p e t e n ţ ă a u f o s tî n c ă l c a t e . Î n a c e s t s e n s , L . Z i d a r u , N o u a r e g l e m e n t a r e a r e c u r s u l u i . . ., p . 2 4 . A f o r t i o r i, n e c o m p e t e n ţ a r e l a t i v ă n u c o n s t i t u i e n i c im o t i v d e c o n t e s t a ţ i e î n a n u l a r e .

În ce priveşte necompetenţa de ordine publică, care de lege lata poate fi invocată în orice stare a pricinii, s-a susţinut căşi în reglementarea proiectului aceasta poate fi invocată, din oficiu, şi de către instanţa de control judiciar, fără a se distingedupă cum excepţia a fost ori nu invocată în faţa primei instanţe (ori de către aceasta, din oficiu), la primul termen dejudecată36).

3 6 ) A s e v e d e a I . D e l e a n u , l o c . c i t ., p . 5 5 , n o t a 1 1 6 ; p . 5 7 , i n c l u s i v n o t a 1 2 2 .

Consider că acest punct de vedere nu poate fi primit, întrucât interpretarea propusă nesocoteşte dispoziţiile imperative şiunivoce ale art. 122 alin. 1 din Proiect. Potrivit acestui text de lege, necompetenţa de ordine publică poate fi invocată depărţi ori de către judecător cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.În consecinţă, dacă excepţia necompetenţei de ordine publică nu a fost ridicată la acest termen, necompetenţa se acoperădefinitiv şi nu mai poate fi invocată într-un stadiu ulterior al procedurii, nici în faţa primei instanţe şi nici în căile de atac.

De altfel, ar fi un nonsens să se limiteze în timp posibilitatea primei instanţe de a invoca din oficiu necompetenţa samaterială (ori teritorială exclusivă), iar în acelaşi timp, să existe, totuşi, posibilitatea invocării necompetenţei de ordinepublică a primei instanţe direct în apel sau recurs, chiar din oficiu. În acest fel, judecătorul de la prima instanţă caresesizează ulterior că este necompetent să soluţioneze cauza ar fi obligat să administreze probe şi să se pronunţe asuprafondului, ştiind că hotărârea sa va fi ulterior desfiinţată de către instanţa de control judiciar – şi aceasta indiferent detemeinicia soluţiei pronunţate.

Ca urmare, dacă s-ar admite ca instanţa de control judiciar să invoce din oficiu necompetenţa de ordine publică a primeiinstanţe, ar însemna că aceasta din urmă este, de fapt, obligată să invoce excepţia de necompetenţă în orice stare a pricinii– orice altă soluţie „mixtă” fiind o vădită incongruenţă – ceea ce în prezenţa unui text precum art. 122 alin. 1 nu se poatesusţine, fără ca dispoziţia legală respectivă să fie făţiş eludată.

Trebuie de altfel observat că dispoziţiile art. 122 alin. 1, respectiv alin. 2, referitoare la condiţiile de invocare a excepţieinecompetenţei de ordine publică, respectiv privată, se aseamănă destul de mult, de unde rezultă că şi raţionamentul înprivinţa căilor de atac trebuie să fie similar.

Astfel, necompetenţa de ordine privată poate fi invocată numai de către pârât, prin întâmpinare depusă înaintea primuluitermen de judecată, în vreme ce necompetenţa de ordine publică poate fi invocată de orice parte şi chiar de instanţă dinoficiu, dar numai la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate37).

3 7 ) D a c ă l a a c e s t t e r m e n j u d e c a t a s e a m â n ă p e n t r u c a u z e c a r e n u c o m p o r t ă d i s c u ţ i i a s u p r a f o n d u l u i – p r e c u m i m p o s i b i l i t a t e a d ep r e z e n t a r e a p ă r ţ i i o r i a a v o c a t u l u i s ă u – a p r e c i e z c ă e x c e p ţ i a p o a t e f i i n v o c a t ă l a t e r m e n u l d e j u d e c a t ă u r m ă t o r .

Dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în aceste condiţii, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperădefinitiv, iar instanţa sesizată devine competentă să soluţioneze cauza cu care a fost sesizată (deşi nu este în generalcompetentă să soluţioneze cauze de acelaşi fel), în temeiul art. 122 alin. 1 sau 2 din Proiect. Ca atare, apelul sau recursuldeclarat de orice parte pe motivul necompetenţei de ordine publică a primei instanţe trebuie respins, ca nefondat, instanţade control judiciar neavând nici posibilitatea de a invoca din oficiu această necompetenţă.

Când s-ar putea totuşi invoca excepţia necompetenţei de ordine publică în faţa instanţelor de apel sau recurs?În condiţiile în care una din părţi a ridicat excepţia necompetenţei materiale, ori teritoriale exclusive, iar prima instanţă a

respins-o ori a omis să se pronunţe asupra ei38), oricare din părţi ar putea ridica din nou excepţia de necompetenţă la primultermen de judecată în faţa instanţei de apel, după cum instanţa de apel ar putea să invoce necompetenţa primei instanţe şidin oficiu, la acelaşi termen. Dacă incidentul referitor la competenţa primei instanţe a fost ridicat şi în faţa instanţei de apel,iar aceasta a respins excepţia, ori a omis să se pronunţe asupra ei, atunci (şi numai atunci) necompetenţa de ordine publicăpoate fi invocată pe calea recursului, potrivit art. 475 alin. 1 pct. 3 din Proiect.

3 8 ) O a l t ă i p o t e z ă ( m a i m u l t t e o r e t i c ă ) a r f i s i t u a ţ i a î n c a r e i n s t a n ţ a i n v o c ă d i n o f i c i u e x c e p ţ i a n e c o m p e t e n ţ e i ş i a p o i – î n u r m ad e z b a t e r i l o r c o n t r a d i c t o r i i ş i a r g u m e n t e l o r p r e z e n t a t e d e p ă r ţ i – o r e s p i n g e ( r e s p i n g e r e c a r e a p o i s e d o v e d e ş t e a f i g r e ş i t ă ) .

Aşadar, necompetenţa de ordine publică a primei instanţe nu poate fi invocată direct în recurs şi nici de către instanţa derecurs din oficiu, ci numai în măsura în care excepţia a fost ridicată anterior, în condiţiile prevăzute de lege, atât în faţaprimei instanţe, cât şi a instanţei de apel, concluzie care rezultă din art. 122 alin. 1 şi art. 475 alin. 2. Totodată, art. 476alin. 3 prevede că motivele de casare pot fi invocate şi din oficiu, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică, dacă legeanu prevede altfel, ori în această materie, legea prevede altfel – în sensul că invocarea din oficiu a cazului de casare prevăzutde art. 475 alin. 1 pct. 3 este condiţionată de invocarea prealabilă a excepţiei, de către părţi sau de instanţele de fond din



oficiu, în condiţiile anterior expuse.

Dispoziţiile referitoare la soluţiile ce pot fi pronunţate de instanţa de apel, respectiv recurs în caz de necompetenţă39) nucontrazic cele susţinute aici, întrucât soluţia dată căii de atac este o chestiune subsecventă problemei de a şti dacănecompetenţa poate fi analizată de instanţa de control judiciar. Cu alte cuvinte, instanţa de apel sau recurs trebuie întâi săexamineze dacă este în drept să verifice, în acest stadiu al procedurii, dacă prima instanţă a fost sau nu competentă, scopîn care trebuie să examineze dacă au fost sau nu respectate condiţiile prevăzute de art. 122 alin. 1 sau 240). Dacărăspunsul este afirmativ, atunci instanţa de control judiciar verifică „pe fond” competenţa primei instanţe; în cazul în careajunge la concluzia că prima instanţă a fost competentă, va respinge calea de atac, ca nefondată; dacă dimpotrivăconstată că prima instanţă nu a fost competentă, va proceda conform legii, în sensul anulării sau, după caz, al casăriihotărârii anterioare şi al sesizării jurisdicţiei competente.

3 9 ) P o t r i v i t a r t . 4 6 7 a l i n . 4 d i n p r o i e c t , d a c ă p r i m a i n s t a n ţ ă s - a d e c l a r a t c o m p e t e n t ă, i a r i n s t a n ţ a d e a p e l s t a b i l e ş t e c ă a f o s tn e c o m p e t e n t ă v a a n u l a h o t ă r â r e a a t a c a t ă ş i v a t r i m i t e c a u z a s p r e j u d e c a r e i n s t a n ţ e i c o m p e t e n t e s a u a l t u i o r g a n c u a c t i v i t a t ej u r i s d i c ţ i o n a l ă c o m p e t e n t . L a o e x a m i n a r e a t e n t ă , i p o t e z a a c e s t u i t e x t i m p l i c ă f a p t u l c ă c h e s t i u n e a c o m p e t e n ţ e i a f o s t d i s c u t a t ă î nf a ţ a p r i m e i i n s t a n ţ e ( î n c o n d i ţ i i l e a r t . 1 2 2 ) , i a r a c e a s t a s- a d e c l a r a t ( e x p l i c i t ) c o m p e t e n t ă, t e x t u l n e f i i n d a ş a d a r a p l i c a b i l d a c ăe x c e p ţ i a d e n e c o m p e t e n ţ ă n u a f o s t r i d i c a t ă , i a r p r i m a i n s t a n ţ a a j u d e c a t , c o n s i d e r â n d u - s e ( i m p l i c i t ) c o m p e t e n t ă .

P o t r i v i t a r t . 4 8 3 a l i n . 3 , î n c a z u l c a s ă r i i p e n t r u l i p s ă d e c o m p e t e n t ă , c a u z a v a f i t r i m i s ă i n s t a n ţ e i c o m p e t e n t e s a u a l t u i o r g a n c ua c t i v i t a t e j u r i s d i c ţ i o n a l ă c o m p e t e n t p o t r i v i t l e g i i .

4 0 ) A c e a s t ă i n t e r p r e t a r e s e i m p u n e ş i î n l u m i n a a r t . 1 2 3 a l i n . 2 , p o t r i v i t c ă r u i a d a c ă i n s t a n ţ a s e d e c l a r ă c o m p e t e n t ă, v a t r e c e l aj u d e c a r e a p r i c i n i i . Î n c h e i e r e a p o a t e f i a t a c a t ă n u m a i o d a t ă c u h o t ă r â r e a p r o n u n ţ a t ă î n c a u z ă . P r i n u r m a r e , e x e r c i t a r e a c ă i i d e a t a cc u p r i v i r e l a c o m p e t e n ţ ă e s t e p o s i b i l ă n u m a i d a c ă n e c o m p e t e n ţ a a f o s t i n v o c a t ă î n t e r m e n , i a r i n s t a n ţ a s - a d e c l a r a t e x p l i c i tc o m p e t e n t ă ş i a r e s p i n s e x c e p ţ i a n e c o m p e t e n ţ e i .

În concluzie, toate dispoziţiile legale referitoare la condiţiile de invocare a excepţiei de necompetenţă, la condiţiile în carepoate fi formulată calea de atac şi la soluţiile ce pot fi pronunţate de instanţele de control judiciar trebuie interpretate într-omanieră sistematică şi coerentă, în aşa fel încât fiecăruia din aceste texte să i se recunoască domeniul de aplicare stabilit delegiuitor.

Desigur, instanţa de apel sau recurs şi-ar putea invoca din oficiu, la primul termen de judecată, propria sanecompetenţă41); în acest caz însă, admiterea excepţiei va avea ca efect declinarea competenţei de soluţionare a apelului,respectiv recursului, şi sesizarea instanţei de control judiciar competente (iar nu desfiinţarea primei hotărâri), care vasoluţiona pe fond calea de atac respectivă (chiar dacă nici prima instanţă nu era competentă, dar necompetenţa s-aacoperit, nefiind invocată potrivit art. 122).

4 1 ) I a r n u n e c o m p e t e n ţ a p r i m e i i n s t a n ţ e ( n i c i m ă c a r i n d i r e c t ) . I p o t e z a a r p u t e a p r e z e n t a i m p o r t a n ţ ă p r a c t i c ă î n m ă s u r a î n c a r el e g i u i t o r u l a r i n s t i t u i c o m p e t e n ţ e d i f e r i t e p e n t r u s o l u ţ i o n a r e a a p e l u l u i s a u r e c u r s u l u i , d â n d , s p r e e x e m p l u , u n e l e a p e l u r i î nc o m p e t e n ţ a t r i b u n a l e l o r , i a r a l t e l e î n c o m p e t e n ţ a c u r ţ i l o r d e a p e l . P r o i e c t u l c o n ţ i n e o d i s p o z i ţ i e d e p r i n c i p i u ( a r t . 4 7 0 a l i n . 3 ) p r i nc a r e d ă r e c u r s u l î n c o m p e t e n ţ a Î n a l t e i C u r ţ i d e C a s a ţ i e ş i J u s t i ţ i e , î n s ă î n c a z u r i l e a n u m e p r e v ă z u t e d e l e g e , r e c u r s u l s es o l u ţ i o n e a z ă d e c ă t r e i n s t a n ţ a i e r a r h i c s u p e r i o a r ă ( a r t . 4 7 0 a l i n . 4 ) .

Au fost modificate în mod corespunzător şi dispoziţiile referitoare la contestaţia în anulare. Astfel, potrivit art. 488 alin. 1,hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fostprezent la termenul când a avut loc judecata. Alin. 2 al aceluiaşi articol dispune că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fiatacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentăabsolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţade recurs a respins-o ori a omis să se pronunţe asupra ei.

Prin urmare, nu se mai poate invoca pe calea contestaţiei în anulare excepţia necompetenţei de ordine publică a tuturorinstanţelor care au judecat pricina, cu scopul desfiinţării hotărârilor şi reluării ciclului procesual de la prima instanţă; se poateinvoca exclusiv necompetenţa absolută a instanţei de recurs, şi aceasta numai dacă în recurs s-a invocat excepţiacorespunzătoare, însă instanţa de recurs a respins-o, ori a omis să se pronunţe asupra ei.

Apreciem că modificările discutate sunt binevenite, întrucât ele vor duce la o soluţionare mai rapidă a cauzelor, fiindreduse cazurile în care cauzele pot fi trimise spre rejudecare, cu consecinţa reluării întregului ciclu procesual, ca urmare aîncălcării regulilor de competenţă.

Se poate sesiza o apropiere între condiţiile de invocare a celor două categorii de norme de competenţă, respectiv cele deordine publică şi cele de ordine privată. Adoptând această soluţie, legiuitorul român nu este singular. Dimpotrivă, în mod cutotul justificat, legiuitorul a avut în vedere evoluţia similară a multor legislaţii europene, evoluţie determinată de grijarespectării dreptului la un proces echitabil, desfăşurat într-un termen rezonabil, precum şi a descongestionării jurisdicţiilor.Totodată, sunt responsabilizate atât părţile cât şi instanţele judecătoreşti, obligate să examineze competenţa înainte de aintra în cercetarea fondului.

3. Invocarea necompetenţei în dreptul procesual civil german şi francezÎn cele ce urmează vor fi făcute câteva scurte consideraţii cu privire la condiţiile de invocare a necompetenţei (îndeosebi

cea de ordine publică) în procedura civilă germană, respectiv cea franceză.Argumentul decurgând din soluţiile adoptate în aceste legislaţii nu este unul peremptoriu, însă nici nu trebuie neglijat. Este

raţional şi util să fie examinate evoluţiile legislative care au avut loc în ţări al căror ataşament la valorile statului de drept,îndeosebi la supremaţia legii şi la echitatea procedurilor de judecată, nu ar putea fi în mod serios contestat, precum şiraţiunile care au determinat aceste evoluţii.

A. Procedura civilă germanăÎn dreptul procesual civil german, competenţa materială şi teritorială are caracter exclusiv numai atunci când legea

prevede expres acest lucru, în celelalte cazuri fiind permisă părţilor prorogarea convenţională de competenţă42).4 2 ) Î n a c e s t s e n s , T h o m a s / P u t z o , Z P O . K o m m e n t a r ( C o m e n t a r i u l C o d u l u i d e p r o c e d u r ă c i v i l ă ), e d . a X X V I I - a , E d . C . H . B e c k ,M ü n c h e n , 2 0 0 6 , p p . 1 5 - 1 7 ; Z ö l l e r , Z i v i l p r o z e s s o r d n u n g . K o m m e n t a r (C o m e n t a r i u l C o d u l u i d e p r o c e d u r ă c i v i l ă) , e d . a X X V I - a , E d . D r .O t t o S c h m i d t , K ö l n , 2 0 0 7 , p p . 5 1 - 5 3 ; 1 0 0 - 1 0 3 . T r a d u c e r i l e t e x t e l o r d e l e g e , a l e j u r i s p r u d e n ţ e i ş i d o c t r i n e i a p a r ţ i n a u t o r u l u i .



Codul de procedură civilă german (Zivilprozessordnung, în continuare „ZPO”) prevede în art. 12 („Competenţa teritorialăde drept comun”) că instanţa în circumscripţia căreia o persoană îşi are domiciliul sau sediul este competentă (teritorial) săsoluţioneze toate cererile îndreptate împotriva acesteia, în măsura în care legea nu prevede o instanţă exclusiv competentă.

Ca urmare, sub aspectul tehnicii normative, ori de câte ori legea instituie norme speciale de competenţă teritorială pentruanumite cauze, se prezumă că este vorba despre o competenţă teritorială alternativă, reclamantul având întotdeaunaopţiunea între instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului şi instanţa desemnată de norma specială aplicabilă. Numai atuncicând legea prevede expres, competenţa teritorială are caracter exclusiv.

În ce priveşte competenţa materială, potrivit art. 1 ZPO aceasta este reglementată de Legea de organizare judiciară(Gerichtsverfassungsgesetz, în continuare „GVG”), soluţie care prezintă avantajul unei corelaţii strânse între normele decompetenţă materială şi cele de organizare judiciară, asupra cărora nu ar trebui să se intervină decât în mod sistematic şicorelat.

Potrivit art. 38 ZPO („Prorogarea de competenţă permisă”): „(1) O jurisdicţie de primă instanţă necompetentă devinecompetentă prin convenţia expresă sau tacită a părţilor, dacă părţile contractante sunt comercianţi sau persoane juridice dedrept public.

(2) Se poate proroga competenţa unei jurisdicţii de primă instanţă şi în cazul în care una din părţi nu îşi are domiciliul sausediul în ţară. Înţelegerea trebuie să fie încheiată în scris ori, dacă a fost încheiată oral, trebuie confirmată în scris. Dacă unadin părţi are domiciliul sau sediul în ţară, atunci nu se poate alege decât una din instanţele competente teritorial potrivit legii.

(3) În rest, prorogarea convenţională de competenţă este permisă, dacă are loc expres şi în scris1. după naşterea litigiului sau2. a fost încheiată pentru ipoteza în care, după încheierea contractului, partea îşi stabileşte domiciliul sau sediul în afara

ţării, sau dacă domiciliul ori reşedinţa acesteia nu este cunoscut la data introducerii acţiunii”43).4 3 ) P r i n L e g e a d i n 1 a p r i l i e 1 9 7 4 c u p r i v i r e l a c o m p e t e n ţ ă , r e g l e m e n t ă r i l e a p l i c a b i l e p r o r o g ă r i i d e c o m p e t e n ţ ă a u f o s t m o d i f i c a t es u b s t a n ţ i a l ; a n t e r i o r , î n l i t i g i i l e p a t r i m o n i a l e î n c a z u l c ă r o r a c o m p e t e n ţ a n u e r a e x c l u s i v ă , p r o r o g a r e a c o m p e t e n ţ e i e r a p r i n c i p i a la d m i s i b i l ă ( s i m i l a r r e g l e m e n t ă r i i c u p r i n s e î n a r t . 1 9 C . p r . c i v . r o m â n î n v i g o a r e , c a r e p e r m i t e î n s ă n u m a i p r o r o g a r e a c o m p e t e n ţ e it e r i t o r i a l e ) . S - a c o n s t a t a t î n s ă c ă a c e a s t ă s t a r e l e g i s l a t i v ă a g e n e r a t m a r i i n e c h i t ă ţ i , c o m p e t e n ţ a ( î n d e o s e b i t e r i t o r i a l ă ) p r e v ă z u t ăd e l e g e f i i n d î n l ă t u r a t ă p r i n c l a u z e a t r i b u t i v e d e c o m p e t e n ţ ă , o r i c l a u z e r e f e r i t o a r e l a l o c u l e x e c u t ă r i i c o n t r a c t u l u i , i n c l u s e î nc o n t r a c t e d e a d e z i u n e ( s t a n d a r d i z a t e ) o r i î n c o n d i ţ i i l e g e n e r a l e d e a f a c e r i , c a r e i n s t i t u i a u d e r e g u l ă c o m p e t e n ţ a i n s t a n ţ e i d e l as e d i u l î n t r e p r i n z ă t o r u l u i , î n d e t r i m e n t u l c o n t r a c t a n ţ i l o r n e c o m e r c i a n ţ i .

P r i n i n t e r z i c e r e a p r i n c i p i a l ă a p r o r o g ă r i i c o m p e t e n ţ e i , d a c ă c e l p u ţ i n u n a d i n p ă r ţ i n u e s t e c o m e r c i a n t o r i p e r s o a n ă j u r i d i c ă d e d r e p tp u b l i c , l e g i u i t o r u l a u r m ă r i t a p l i c a r e a e f e c t i v ă a n o r m e l o r d e c o m p e t e n ţ ă i n s t i t u i t e d e l e g e . A s e v e d e a Z ö l l e r , o p . c i t ., p . 1 7 6 .E l u d a r e a a c e s t e i i n t e r d i c ţ i i p r i n i n c l u d e r e a u n o r c l a u z e r e f e r i t o a r e l a l o c u l e x e c u t ă r i i o b l i g a ţ i e i c o n t r a c t u a l e e s t e î m p i e d i c a t ă d e a r t .2 9 Z P O . A c e s t a r t i c o l d i s p u n e c ă i n s t a n ţ a d e l a l o c u l e x e c u t ă r i i o b l i g a ţ i e i e s t e c o m p e t e n t ă s ă j u d e c e l i t i g i i n ă s c u t e d i n c o n t r a c t o r ic u p r i v i r e l a e x i s t e n ţ a a c e s t u i a ( a l i n . 1 ) , d a r a d a u g ă c ă o c l a u z ă c u p r i v i r e l a l o c u l e x e c u t ă r i i o b l i g a ţ i e i î n t e m e i a z ă c o m p e t e n ţ ai n s t a n ţ e i n u m a i d a c ă p ă r ţ i l e c o n t r a c t a n t e s u n t c o m e r c i a n ţ i s a u p e r s o a n e j u r i d i c e d e d r e p t p u b l i c ( a l i n . 2 ) . P e n t r u r a ţ i u n i l e t e x t u l u i ,v . T h o m a s / P u t z o , o p . c i t ., p . 5 1 .

A m c o n s i d e r a t n e c e s a r e a c e s t e r e f e r i r i î n t r u c â t , î n c o n d i ţ i i l e a c t u a l e a l e e c o n o m i e i d i n R o m â n i a , c o n t r a c t e l e d e a d e z i u n e î n t r ec o m e r c i a n ţ i ( o r i a l ţ i p r o f e s i o n i ş t i ) ş i c o n s u m a t o r i a u d e v e n i t f o a r t e r ă s p â n d i t e , i a r n u o d a t ă e l e c o n ţ i n c l a u z e a t r i b u t i v e d ec o m p e t e n ţ ă î n f a v o a r e a i n s t a n ţ e l o r d e l a s e d i u l p r o f e s i o n i s t u l u i . A c e s t e c l a u z e p o t f i e x a m i n a t e , d e l e g e l a t a, d i n p e r s p e c t i v ac o n f o r m i t ă ţ i i l o r c u L e g e a n r . 1 9 3 / 2 0 0 0 p r i v i n d c l a u z e l e a b u z i v e d i n c o n t r a c t e l e î n c h e i a t e î n t r e c o m e r c i a n ţ i ş i c o n s u m a t o r i , a s t f e lc u m a f o s t m o d i f i c a t ă p r i n L e g e a n r . 3 6 3 / 2 0 0 7 . L e g e a t r a n s p u n e p r e v e d e r i l e D i r e c t i v e i C o n s i l i u l u i 9 3 / 1 3 / C E E d i n 5 a p r i l i e 1 9 9 3p r i v i n d c l a u z e l e a b u z i v e î n c o n t r a c t e l e î n c h e i a t e c u c o n s u m a t o r i i , p u b l i c a t ă î n J u r n a l u l O f i c i a l a l U n i u n i i E u r o p e n e ( J O C E ) n r . L 9 5d i n 2 1 a p r i l i e 1 9 9 3 . C u t o a t e a c e s t e a , a r f i p r e f e r a b i l c a î n C o d u l d e p r o c e d u r ă c i v i l ă s ă f i e r e g l e m e n t a t ă m a i r e s t r i c t i v p o s i b i l i t a t e ap r o r o g ă r i i c o n v e n ţ i o n a l e d e c o m p e t e n ţ ă p r i n c o n t r a c t e l e î n c h e i a t e î n t r e c o m e r c i a n ţ i ş i c o n s u m a t o r i ; î n a c e s t s e n s , t r e b u i em e n ţ i o n a t e d i s p o z i ţ i i l e a r t . 1 1 8 a l i n . 2 d i n p r o i e c t , p o t r i v i t c ă r o r a „ Î n l i t i g i i l e d i n m a t e r i a p r o t e c ţ i e i d r e p t u r i l o r c o n s u m a t o r i l o r ,p r e c u m ş i î n a l t e c a z u r i p r e v ă z u t e d e l e g e , p ă r ţ i l e p o t c o n v e n i a l e g e r e a i n s t a n ţ e i c o m p e t e n t e , î n c o n d i ţ i i l e p r e v ă z u t e l a a l i n . 1 ,n u m a i d u p ă n a ş t e r e a d r e p t u l u i l a d e s p ă g u b i r e . O r i c e c o n v e n ţ i e c o n t r a r ă e s t e c o n s i d e r a t ă c a n e s c r i s ă ” .

Art. 39 („Competenţa ca urmare a neinvocării necompetenţei”): „Competenţa unei jurisdicţii de primă instanţă esteatrasă şi de împrejurarea că pârâtul a formulat apărări de fond, fără a invoca necompetenţa. Această dispoziţie nu se aplică,dacă instanţa nu a pus în discuţie aspectele cerute de art. 504”44).

4 4 ) A r t . 5 0 4 Z P O d i s p u n e c ă d a c ă j u d e c ă t o r i a ( A m t s g e r i c h t ) n u e s t e c o m p e t e n t ă m a t e r i a l s a u t e r i t o r i a l , e s t e o b l i g a t ă c a î n a i n t e d e aî n c e p e d i s c u ţ i i l e a s u p r a f o n d u l u i s ă p u n ă î n v e d e r e p â r â t u l u i a t â t n e c o m p e t e n ţ a , c â t ş i c o n s e c i n ţ e l e f o r m u l ă r i i u n o r a p ă r ă r i d e f o n df ă r ă a i n v o c a n e c o m p e t e n ţ a .

A c e a s t ă d i s p o z i ţ i e – d e r o g a t o r i e d e l a p r o c e d u r a d e d r e p t c o m u n , r e s p e c t i v p r o c e d u r a d e p r i m ă i n s t a n ţ ă î n f a ţ a t r i b u n a l e l o r( L a n d g e r i c h t e ) , c a r e s u n t i n s t a n ţ e l e c u p l e n i t u d i n e d e c o m p e t e n ţ ă , p o t r i v i t a r t . 7 1 G V G – e s t e e x p l i c a b i l ă p r i n f a p t u l c ă î n f a ţ aj u d e c ă t o r i i l o r n u e s t e o b l i g a t o r i e r e p r e z e n t a r e a o r i a s i s t a r e a p ă r ţ i i d e c ă t r e a v o c a t ( a ş a n u m i t u l „ P a r t e i p r o z e s s ” , s a u „ p r o c e s u lp ă r ţ i l o r ” ) . Î n c a z u l c e l o r l a l t e i n s t a n ţ e , a s i s t e n ţ a o r i r e p r e z e n t a r e a p r i n a v o c a t s u n t o b l i g a t o r i i ( „ A n w a l t s p r o z e s s ” s a u „ p r o c e s u la v o c a ţ i l o r ” ) , i a r o b l i g a ţ i i l e p ă r ţ i l o r s u n t r e g l e m e n t a t e m u l t m a i r i g u r o s .

D i n a r t . 3 9 ş i 5 0 4 Z P O r e z u l t ă c ă d a c ă j u d e c ă t o r i a n u a p u s î n v e d e r e p â r â t u l u i n e c o m p e t e n ţ a s a , s i m p l u l f a p t c ă p â r â t u l n u i n v o c ăn e c o m p e t e n ţ a n u d e t e r m i n ă c o m p e t e n ţ a i n s t a n ţ e i s e s i z a t e , i a r n e c o m p e t e n ţ a p o a t e f i i n v o c a t ă p â n ă l a t e r m i n a r e a j u d e c ă ţ i i î np r i m ă i n s t a n ţ ă ( d a r n u ş i î n c ă i l e d e a t a c ) .

Art. 40 („Prorogarea de competenţă lipsită de efecte ori inadmisibilă”):„(1) Prorogarea de competenţă este lipsită de efecte juridice, dacă ea nu se raportează la litigiile ce izvorăsc dintr-un

raport juridic determinat.(2) Prorogarea de competenţă este inadmisibilă, când:1. litigiul priveşte pretenţii cu caracter nepatrimonial care sunt date în competenţa judecătoriilor indiferent de valoarea

interesului litigios, sau2. competenţa este exclusivă.În aceste cazuri, competenţa instanţei nu este atrasă nici de împrejurarea că pârâtul a formulat apărări de fond, fără a

invoca necompetenţa”45).



4 5 ) C u a l t e c u v i n t e , î n a c e l e c a z u r i î n c a r e p r o r o g a r e a d e c o m p e t e n ţ ă n u e s t e p e r m i s ă ( a r t . 4 0 a l i n . 2 Z P O ) , n e c o m p e t e n ţ a n u s ea c o p e r ă , c h i a r d a c ă p â r â t u l n u o i n v o c ă i n l i m i n e l i t i s , î n a i n t e a o r i c ă r e i a p ă r ă r i d e f o n d ; d i m p o t r i v ă , e a p o a t e f i i n v o c a t ă ş i u l t e r i o r ,d a r , d u p ă c u m v o m v e d e a , n u m a i î n f a ţ a p r i m e i i n s t a n ţ e .

Din aceste dispoziţii legale rezultă următoarele concluzii: Competenţa materială şi teritorială nu are caracter exclusivdecât în cazul în care legea prevede expres acest lucru, precum şi în cazul litigiilor nepatrimoniale care, indiferent de valoare,sunt date în competenţa de primă instanţă a judecătoriilor (Amtsgerichte)46).

4 6 ) C u t i t l u i n f o r m a t i v , p r e c i z ă m c ă e s t e v o r b a d e s p r e a n u m i t e l i t i g i i d e d r e p t u l f a m i l i e i , p r e c u m c e l e c a r e p r i v e s c î n c r e d i n ţ a r e ac o p i i l o r m i n o r i ş i e x e r c i t a r e a d r e p t u r i l o r ş i î n d a t o r i r i l o r p ă r i n t e ş t i f a ţ ă d e a c e ş t i a , o b l i g a ţ i i l e d e î n t r e ţ i n e r e , c ă s ă t o r i a o r i p r e t e n ţ i i î nl e g ă t u r ă c u r e g i m u l m a t r i m o n i a l ( a r t . 2 3 b G V G ) .

Î n r e s t , d i n a r t . 2 3 G V G r e z u l t ă c ă j u d e c ă t o r i i l e s u n t c o m p e t e n t e s ă j u d e c e c a u z e p a t r i m o n i a l e ş i n e p a t r i m o n i a l e a l c ă r o r i n t e r e sl i t i g i o s n u d e p ă ş e ş t e 5 . 0 0 0 e u r o , p r e c u m ş i a n u m i t e c a u z e i n d i f e r e n t d e v a l o a r e a l o r ( î n s p e c i a l l i t i g i i î n l e g ă t u r ă c u c o n t r a c t e l e d eî n c h i r i e r e a l o c u i n ţ e i , a c e a s t ă c o m p e t e n ţ ă f i i n d e x c l u s i v ă ) . F a p t u l c ă l i m i t a v a l o r i c ă s e a p l i c ă ş i î n p r i v i n ţ a c a u z e l o r n e p a t r i m o n i a l ee s t e d e s i g u r n e o b i ş n u i t p e n t r u d r e p t u l n o s t r u ; î n c a z u l c e r e r i l o r n e p a t r i m o n i a l e , v a l o a r e a i n t e r e s u l u i l i t i g i o s e s t e e s t i m a t ă d ei n s t a n ţ ă ( a r t . 3 Z P O ) , e x i s t â n d n u m e r o a s e a l t e d i s p o z i ţ i i l e g a l e ş i c r i t e r i i d o c t r i n a r e c a r e p r i v e s c e s t i m a r e a v a l o r i i i n t e r e s u l u il i t i g i o s î n a s t f e l d e c a z u r i . A s e v e d e a ş i Z ö l l e r , o p . c i t ., p p . 2 7 1 0 - 2 7 1 1 .

În cazul competenţei neexclusive (materiale sau teritoriale), care constituie regula, părţile pot încheia convenţii având caobiect prorogarea competenţei în favoarea altei instanţe decât celei sau celor competente potrivit legii, dar numai dacă suntîndeplinite anumite condiţii stricte ce rezultă din coroborarea art. 38 şi art. 40 ZPO.

Astfel, prorogarea convenţională de competenţă este permisă în cazul competenţei materiale47) ori teritorialeneexclusive (a), numai dacă toate părţile litigante sunt comercianţi ori persoane juridice de drept public, ori dacă cel puţinuna din părţi nu are domiciliul sau sediul în ţară (b) şi produce efecte numai dacă este constatată în scris şi se referă la litigiileîn legătură cu un raport juridic determinat (c). În toate celelalte cazuri, convenţia părţilor cu privire la competenţă nuproduce efecte juridice şi se va putea invoca necompetenţa instanţei sesizate în temeiul unei clauze atributive decompetenţă nevalabile.

4 7 ) C o m p e t e n ţ a m a t e r i a l ă a t r i b u n a l e l o r ( L a n d g e r i c h t e ) ş i j u d e c ă t o r i i l o r ( A m t s g e r i c h t e ) d e t e r m i n a t ă d u p ă c r i t e r i u l v a l o r i c ( a r t . 2 3 ,7 1 p a r . 1 G V G , c a r e d ă î n c o m p e t e n ţ a t r i b u n a l e l o r t o a t e c a u z e l e c a r e n u s u n t d e c o m p e t e n ţ a j u d e c ă t o r i i l o r ) n u e s t e e x c l u s i v ă , i a rp ă r ţ i l e p o t p r o r o g a c o m p e t e n ţ a î n f a v o a r e a i n s t a n ţ e i d e g r a d s u p e r i o r , r e s p e c t i v i n f e r i o r . A s e v e d e a Z ö l l e r , o p . c i t ., p p . 1 9 0 - 1 9 1 .

Din articolul 39 rezultă însă că în cazul competenţei neexclusive, care poate fi atât materială, cât şi teritorială,necompetenţa se acoperă dacă pârâtul nu o invocă înainte de orice apărare pe fondul cauzei, la primul termen de judecată.

Dacă însă competenţa – fie materială, fie teritorială, fie ambele – este exclusivă, atunci necompetenţa instanţei sesizatenu se acoperă prin neinvocarea ei de către pârât în condiţiile art. 39 ZPO, fiind posibilă invocarea ei în tot cursul judecăţii înprimă instanţă, inclusiv de către instanţă din oficiu.

Rezultă prin urmare o identitate de regim juridic în ce priveşte competenţa materială şi cea teritorială, niciuna dintreaceste categorii de norme nefiind considerată, a priori şi în mod abstract, mai importantă decât cealaltă. Dimpotrivă, legeaprezumă că normele de competenţă nu sunt de ordine publică, excepţiile fiind expres şi limitativ prevăzute de lege.

Este posibilă invocarea excepţiei necompetenţei în căile de atac?Răspunsul este negativ.Prin Legea pentru reforma procesului civil din 27 iulie 2001 s-a exclus posibilitatea instanţelor de apel, respectiv a celei de

recurs (Curtea Federală de Justiţie) de a verifica în căile de atac competenţa primei instanţe.Astfel, potrivit art. 513 par. 2, respectiv art. 545 par. 2 ZPO, apelul, respectiv recursul, nu se poate întemeia pe

împrejurarea că prima instanţă s-a considerat în mod greşit competentă48).4 8 ) Î n G e r m a n i a e x i s t ă 5 j u r i s d i c ţ i i j u d i c i a r e s e p a r a t e , f i e c a r e d i n t r e a c e s t e a a v â n d o i n s t a n ţ ă s u p r e m ă l a n i v e l f e d e r a l . E s t e v o r b ad e s p r e j u r i s d i c ţ i a d e d r e p t c o m u n , c a r e i n c l u d e m a t e r i i l e c i v i l ă , c o m e r c i a l ă , d e f a m i l i e ş i p e n a l ă ; j u r i s d i c ţ i a m u n c i i ; j u r i s d i c ţ i aa d m i n i s t r a t i v ă ; j u r i s d i c ţ i a s o c i a l ă ; j u r i s d i c ţ i a f i s c a l ă . D e l i m i t a r e a c o m p e t e n ţ e i d i f e r i t e l o r j u r i s d i c ţ i i j u d i c i a r e( „ R e c h t s w e g z u s t ä n d i g k e i t ” ) e s t e d i f e r i t ă d e c o m p e t e n ţ a m a t e r i a l ă p r o p r i u - z i s ă ( „ s a c h l i c h e Z u s t ä n d i g k e i t ” ) , c a r e p r i v e ş t ed e l i m i t a r e a a t r i b u ţ i i l o r i n s t a n ţ e l o r d e g r a d d i f e r i t , d i n c a d r u l a c e l u i a ş i s i s t e m j u r i s d i c ţ i o n a l . D i n p r e v e d e r i l e a r t . 1 7 a G V G r e z u l t ă c ăp r i m a i n s t a n ţ ă e s t e o b l i g a t ă s ă v e r i f i c e d i n o f i c i u d a c ă l i t i g i u l e s t e d e c o m p e t e n ţ a j u r i s d i c ţ i e i d i n c a r e f a c e p a r t e . D a c ă i n s t a n ţ a î ş id e c l i n ă c o m p e t e n ţ a î n f a v o a r e a i n s t a n ţ e i c o m p e t e n t e a p a r ţ i n â n d a l t e i j u r i s d i c ţ i i , o r i d a c ă r e s p i n g e e x c e p ţ i a d e n e c o m p e t e n ţ ă aj u r i s d i c ţ i e i s e s i z a t e , h o t ă r â r e a p o a t e f i a t a c a t ă s e p a r a t c u c o n t e s t a ţ i e . Î n c a l e a d e a t a c î m p o t r i v a h o t ă r â r i i p r o n u n ţ a t e a s u p r af o n d u l u i n u s e m a i p o a t e î n s ă i n v o c a n e c o m p e t e n ţ a j u r i s d i c ţ i e i s e s i z a t e ( a r t . 1 7 a G V G ) , r e g u l a f i i n d p r a c t i c o e x t e n s i e ad i s p o z i ţ i i l o r a r t . 5 1 3 p a r . 2 ş i a r t . 5 4 5 p a r . 2 Z P O p e n t r u t o a t e j u r i s d i c ţ i i l e j u d i c i a r e , i n d i f e r e n t d e p r o c e d u r a a p l i c a b i l ă . P e n t r ud e t a l i i , v . T h o m a s / P u t z o , o p . c i t ., p p . 1 3 7 9 - 1 3 8 3 .

În jurisprudenţa Curţii Federale de Justiţie s-a statuat că prin această lege, verificarea competenţei de către instanţele decontrol judiciar a fost drastic limitată în interesul accelerării procedurilor şi al degrevării instanţelor de control judiciar desoluţionarea unor căi de atac care privesc exclusiv chestiunea competenţei; totodată, s-a urmărit evitarea situaţiei în caremunca depusă de instanţele anterioare pentru judecarea fondului rămâne fără efect, ca urmare a necompetenţei49).

4 9 ) D e c i z i a d i n 2 2 f e b r u a r i e 2 0 0 5 p r o n u n ţ a t ă d e C u r t e a F e d e r a l ă d e J u s t i ţ i e ( B u n d e s g e r i c h t s h o f , î n c o n t i n u a r e „ B G H ” ) , s e n a t u lp e n t r u c o n c u r e n ţ ă ( c a u z a K Z R 2 8 / 0 3 ) , a p u d N e u e J u r i s t i s c h e W o c h e n z e i t s c h r i f t ( N J W ) , 2 0 0 5 , p . 1 6 6 0 . P r i n t r - o i n t e r p r e t a r es i s t e m a t i c ă ş i t e l e o l o g i c ă , C u r t e a a j u n g e l a c o n c l u z i a c ă n u d o a r c o m p e t e n ţ a p r i m e i i n s t a n ţ e , c i ş i a i n s t a n ţ e i d e a p e l n u p o a t ef a c e o b i e c t u l v e r i f i c ă r i i î n r e c u r s , ş i a c e a s t a c h i a r d a c ă n e c o m p e t e n ţ a a f o s t i n v o c a t ă f ă r ă s u c c e s î n f a ţ a i n s t a n ţ e i d e a p e l .T o t o d a t ă , s e a r a t ă c ă î n r e g l e m e n t a r e a a n t e r i o a r ă , d a t â n d d i n a n u l 1 9 6 1 , n e c o m p e t e n ţ a i n s t a n ţ e i d e a p e l n u p u t e a f i i n v o c a t ă d i r e c tî n r e c u r s , c i n u m a i d a c ă f u s e s e i n v o c a t ă f ă r ă s u c c e s î n a p e l , c u e x c e p ţ i a s i t u a ţ i e i î n c a r e p a r t e a d o v e d e a c ă n u a i n v o c a t l a t i m pn e c o m p e t e n ţ a , d i n m o t i v e c a r e n u - i s u n t i m p u t a b i l e .

Î n a c e l a ş i s e n s , B G H , d e c i z i a d i n 2 7 m a r t i e 2 0 0 6 , a l V I - l e a s e n a t c i v i l ( c a u z a V I Z R 4 2 / 0 5 ) , a p u d N e u e J u r i s t i s c h e W o c h e n z e i t s c h r i f t– R e c h t s s p r e c h u n g s - R e p o r t ( N J W – R R ) , 2 0 0 6 , p . 9 3 0 , î n c a r e s e r e ţ i n e c ă i n s t a n ţ a d e r e c u r s n u p o a t e v e r i f i c a c o m p e t e n ţ a p r i m e ii n s t a n ţ e , c h i a r d a c ă i n s t a n ţ a d e a p e l a a u t o r i z a t r e c u r s u l î m p o t r i v a p r o p r i e i h o t ă r â r i c u p r i v i r e l a a c e s t a s p e c t . ( P o t r i v i t a r t . 5 4 3 a l i n .2 Z P O , a u t o r i z a r e a r e c u r s u l u i e s t e o b l i g a t o r i e a t u n c i c â n d î n c a u z ă s e p u n e o p r o b l e m ă d e d r e p t c u o i m p o r t a n ţ ă d e p r i n c i p i u ,s u s c e p t i b i l ă d e a s e r e p e t a î n t r - u n n u m ă r m a r e d e c a u z e , i a r p r o n u n ţ a r e a u n e i h o t ă r â r i d e c ă t r e i n s t a n ţ a d e r e c u r s e s t e n e c e s a r ăp e n t r u a a s i g u r a d e z v o l t a r e a d r e p t u l u i s a u o p r a c t i c ă j u d i c i a r ă u n i t a r ă ) .

Î n s e n s u l c ă p r i n n o u a r e g l e m e n t a r e d i n a n u l 2 0 0 1 s - a u r m ă r i t d e g r e v a r e a i n s t a n ţ e l o r d e c o n t r o l j u d i c i a r , a c c e l e r a r e a p r o c e s u l u i ş i



e v i t a r e a r e l u ă r i i c i c l u l u i p r o c e s u a l , v . Z ö l l e r , o p . c i t ., p . 5 2 .

Jurisprudenţa este însă în sensul că exceptarea de la controlul instanţelor de apel şi recurs a modului în care sunt aplicatenormele de competenţă nu priveşte competenţa internaţională. Astfel, Curtea Federală de Justiţie a decis că în pofidaformulării largi a art. 545 par. 2 ZPO („Recursul nu se poate întemeia pe împrejurarea că prima instanţă s-a considerat înmod greşit competentă”), dispoziţia legală nu priveşte şi competenţa internaţională, care trebuie verificată din oficiu în oricestadiu al procesului, inclusiv în recurs. În raport de motivele care l-au determinat pe legiuitor să excludă aplicarea normelorde competenţă de la controlul instanţelor de control judiciar, se impune concluzia că această excludere priveşte numairepartizarea cauzelor între instanţele interne, presupuse a fi echivalente, nicidecum competenţa internaţională, care pune îndiscuţie delimitarea competenţei instanţelor germane faţă de drepturile suverane ale altor state (fiind vorba despreîndreptăţirea instanţelor germane de a soluţiona cauze cu elemente de extraneitate), cu atât mai mult cu cât aplicareanormelor de competenţă internaţională determină procedura aplicabilă şi, uneori, chiar dreptul substanţial în temeiul căruiava fi soluţionat litigiul50).

5 0 ) „ M a i m u l t , c o m p e t e n ţ a i n t e r n a ţ i o n a l ă – s p r e d e o s e b i r e d e c o m p e t e n ţ a i n t e r n ă , p r e c u m c o m p e t e n ţ a t e r i t o r i a l ă , m a t e r i a l ă ş if u n c ţ i o n a l ă – d e t e r m i n ă d r e p t u l p r o c e s u a l a p l i c a b i l l i t i g i u l u i , î n t r u c â t n u m a i i n s t a n ţ a g e r m a n ă a p l i c ă p r o c e d u r a g e r m a n ă , i a ri n s t a n ţ a s t r ă i n ă a p l i c ă p r o p r i a s a p r o c e d u r ă . Î n a f a r ă d e a c e a s t a , d e c o m p e t e n ţ a i n t e r n a ţ i o n a l ă d e p i n d e a d e s e a ş i d r e p t u ls u b s t a n ţ i a l d u p ă c a r e v a f i d e c i s ă c a u z a . D a c ă i n s t a n ţ e l e g e r m a n e s u n t c o m p e t e n t e i n t e r n a ţ i o n a l , d r e p t u l i n t e r n a ţ i o n a l p r i v a tg e r m a n d e t e r m i n ă c a r e e s t e d r e p t u l s u b s t a n ţ i a l a p l i c a b i l r a p o r t u l u i j u r i d i c l i t i g i o s ; d a c ă î n s ă a c e a s t ă c o m p e t e n ţ ă n u e x i s t ă ( i a rr e c l a m a n t u l s e s i z e a z ă o i n s t a n ţ ă s t r ă i n ă ) , a t u n c i a c e a s t a v a d e t e r m i n a d r e p t u l s u b s t a n ţ i a l a p l i c a b i l p o t r i v i t p r o p r i u l u i s ă u d r e p ti n t e r n a ţ i o n a l p r i v a t . A ş a f i i n d , d e c i z i a c u p r i v i r e l a c o m p e t e n ţ a i n t e r n a ţ i o n a l ă p o a t e a n t i c i p a d e c i s i v – s p r e d e o s e b i r e d e d e l i m i t a r e ac o m p e t e n ţ e i î n t r e i n s t a n ţ e l e g e r m a n e – c h i a r s o l u ţ i a a s u p r a f o n d u l u i l i t i g i u l u i ” . S - a a r ă t a t t o t o d a t ă c ă a c e a s t ă i n t e r p r e t a r e , p o t r i v i tc ă r e i a ş i i n s t a n ţ e l e d e a p e l , r e s p e c t i v r e c u r s s u n t î n d r e p t ă ţ i t e s ă v e r i f i c e c o m p e t e n ţ a i n t e r n a ţ i o n a l ă , e s t e s i n g u r a c o m p a t i b i l ă c uo b l i g a ţ i a s e s i z ă r i i C u r ţ i i d e J u s t i ţ i e a C o m u n i t ă ţ i l o r E u r o p e n e c u î n t r e b ă r i p r e l i m i n a r e r e f e r i t o a r e l a i n t e r p r e t a r e a C o n v e n ţ i e i d i n 2 7s e p t e m b r i e 1 9 6 8 c u p r i v i r e l a c o m p e t e n ţ a i n s t a n ţ e l o r ş i e x e c u t a r e a h o t ă r â r i l o r j u d e c ă t o r e ş t i î n m a t e r i e c i v i l ă ş i c o m e r c i a l ă ,o b l i g a ţ i e i m p u s ă d e P r o t o c o l u l a d i ţ i o n a l d i n 3 i u n i e 1 9 7 1 l a C o n v e n ţ i e ; p o t r i v i t a r t . 2 a l i n . 2 d i n p r o t o c o l , î n G e r m a n i a n u m a ii n s t a n ţ e l e s u p r e m e f e d e r a l e , o r i a l t e i n s t a n ţ e d e c o n t r o l j u d i c i a r , p o t s e s i z a C J C E c u o î n t r e b a r e p r e l i m i n a r ă , c e e a c e p r e s u p u n e î nm o d l o g i c ş i p o s i b i l i t a t e a d e a e x a m i n a c o m p e t e n ţ a i n t e r n a ţ i o n a l ă ş i î n c ă i l e d e a t a c . A s e v e d e a B G H , d e c i z i a d i n 2 8 n o i e m b r i e2 0 0 2 , a l I I I - l e a s e n a t c i v i l ( c a u z a I I I Z R 1 0 2 / 0 2 ) , a p u d N J W , 2 0 0 3 , p . 4 2 6 . Î n a c e l a ş i s e n s , B G H , d e c i z i a d i n 5 m a r t i e 2 0 0 7 , a l I I - l e as e n a t c i v i l ( c a u z a I I Z R 2 8 7 / 0 5 ) , a p u d N J W – R R 2 0 0 7 , p . 1 5 0 9 .

B. Procedura civilă francezăÎn doctrina franceză s-a observat că potrivit Noului Cod de Procedură Civilă (Nouveau Code de Procédure Civile, în

continuare „NCPC”), invocarea necompetenţei a fost supusă unor condiţii riguroase, urmărindu-se soluţionarea rapidă şieficace a incidentelor referitoare la competenţă; totodată, se constată un recul al noţiunii de ordine publică în materie decompetenţă51).

5 1 ) Î n a c e s t s e n s , J . V i n c e n t , S . G u i n c h a r d , o p . c i t ., p p . 3 6 7 - 3 7 1 .

În situaţia în care necompetenţa instanţei sesizate este invocată de parte, sunt relevante dispoziţiile art. 74-75 NCPC.Astfel, potrivit art. 74 alin. 1, excepţiile de procedură trebuie invocate, sub sancţiunea inadmisibilităţii, concomitent şiînaintea oricărei apărări de fond52) sau fine de neprimire53). Această dispoziţie se aplică şi atunci când normele invocate însusţinerea excepţiei sunt de ordine publică54). Art. 75 obligă partea care ridică excepţia necompetenţei să motivezeexcepţia şi să indice instanţa pe care o consideră competentă, sub sancţiunea inadmisibilităţii55).

5 2 ) Î n c o n d i ţ i i l e a r t . 7 1 N C P C , c o n s t i t u i e o a p ă r a r e d e f o n d o r i c e m i j l o c c a r e t i n d e l a r e s p i n g e r e a p r e t e n ţ i e i a d v e r s a r u l u i , c an e î n t e m e i a t ă , d u p ă e x a m i n a r e a a c e s t e i a p e f o n d .

5 3 ) P o t r i v i t a r t . 1 2 2 N C P C , c o n s t i t u i e f i n e d e n e p r i m i r e o r i c e m i j l o c c a r e t i n d e s ă d u c ă l a i n a d m i s i b i l i t a t e a c e r e r i i a d v e r s a r u l u i , f ă r ăe x a m e n a s u p r a f o n d u l u i , p e n t r u l i p s a d r e p t u l u i l a a c ţ i u n e , p r e c u m l i p s a d e c a l i t a t e , l i p s a d e i n t e r e s , p r e s c r i p ţ i a , t e r m e n u l p r e f i x ,l u c r u l j u d e c a t . P e n t r u t r a d u c e r e ş i u n e l e o b s e r v a ţ i i , v . M . T ă b â r c ă , E x c e p ţ i i l e p r o c e s u a l e …, p . 1 0 4 , n o t a 1 3 5 , ş i d o c t r i n a a c o l oc i t a t ă .

5 4 ) V . , î n a c e s t s e n s , ş i C a s s . f r . , c i v . 1r e, d e c . d i n 1 6 i a n u a r i e 1 9 6 8 ( p e n t r u u n c a z î n c a r e c o m p e t e n ţ a a p a r ţ i n e a u n e i j u r i s d i c ţ i ia d m i n i s t r a t i v e ) , C a s s . f r . , s o c . , d e c . d i n 2 7 n o i e m b r i e 1 9 9 0 ( p e n t r u u n c a z î n c a r e n e c o m p e t e n ţ a t e r i t o r i a l ă e r a d e o r d i n e p u b l i c ă ) ,a p u d N o u v e a u C o d e d e P r o c é d u r e C i v i l e , D a l l o z , E d . 2 0 0 2 , p . 7 8 .

5 5 ) S - a a p r e c i a t c ă a c e a s t ă s a n c ţ i u n e e s t e d r a s t i c ă , p r i n n i m i c j u s t i f i c a t ă . A s e v e d e a I . D e l e a n u , l o c . c i t ., p . 5 5 , n o t a 1 1 3 . A c e a s t ăa p r e c i e r e e s t e p r e a s e v e r ă . E s t e f i r e s c c a e x c e p ţ i a d e n e c o m p e t e n ţ ă s ă f i e m o t i v a t ă , i a r i n s t i t u i r e a u n e i s a n c ţ i u n i a s i g u r ăr e s p e c t a r e a p r a c t i c ă a c e s t e i o b l i g a ţ i i . Î n c e p r i v e ş t e p r o i e c t u l n o u l u i C o d d e p r o c e d u r ă c i v i l ă , n u c o n s i d e r n e c e s a r ă o s a n c ţ i u n es i m i l a r ă , c i d o a r c o n s a c r a r e a e x p l i c i t ă a o b l i g a ţ i e i d e a m o t i v a e x c e p ţ i a ( i n d i f e r e n t d a c ă a c e a s t a e s t e r i d i c a t ă d e p a r t e , o r i d ei n s t a n ţ ă d i n o f i c i u ) .

Judecătorul nu poate invoca din oficiu necompetenţa de atribuţiune decât atunci când regula încălcată este de ordinepublică, ori dacă pârâtul nu se prezintă. Ea nu poate fi invocată din oficiu decât în aceste situaţii (art. 92 alin. 1 NCPC).

Chiar din cuprinsul textului rezultă că nu în toate cazurile competenţa de atribuţiune (sau materială) este de ordinepublică, existând cazuri în care părţile pot conveni în mod valabil competenţa unei instanţe de grad diferit. Astfel, potrivit art.41 alin. 1 NCPC56), după naşterea litigiului părţile pot conveni ca acesta să fie soluţionat de o jurisdicţie care nu estecompetentă în raport de valoarea cererii. Prin urmare, ca şi în dreptul german, competenţa de atribuţiune determinată dupăcriteriul valoric nu este de ordine publică, fiind permisă prorogarea convenţională de competenţă57).

5 6 ) S i t u a t î n c a p i t o l u l I ( „ C o m p e t e n ţ a d e a t r i b u ţ i u n e ” ) d i n T i t l u l a l I I I - l e a , „ C o m p e t e n ţ a ” a l C ă r ţ i i I „ D i s p o z i ţ i i c o m u n e p e n t r u t o a t ej u r i s d i c ţ i i l e ” ) .

5 7 ) A s e v e d e a J . V i n c e n t , S . G u i n c h a r d , o p . c i t ., p . 3 2 6 , 3 5 3 .

În căile de atac, necompetenţa de atribuţiune nu poate fi invocată din oficiu decât dacă este vorba despre nesocotirearegulilor de ordine publică referitoare la competenţa diferitelor sisteme jurisdicţionale (lordre des jurisdictions); astfel,potrivit art. 92 alin. 2 NCPC, necompetenţa de atribuţiune de ordine publică nu poate fi invocată din oficiu de către Curteade apel ori Curtea de casaţie decât dacă pricina este de competenţa unei jurisdicţii represive sau administrative ori nu estede competenţa jurisdicţiilor franceze. Având în vedere şi dispoziţiile art. 74 NCPC referitoare la condiţiile de invocare a



excepţiei de necompetenţă (chiar de ordine publică) de către părţi, se poate concluziona că, sub rezerva cazurilormenţionate în art. 92 alin. 2 NCPC, în căile de atac împotriva hotărârilor prin care instanţa statuează asupra fondului (fără astatua distinct asupra competenţei) nu se mai poate pune în discuţie necompetenţa primei instanţe.

În ce priveşte competenţa teritorială, art. 48 NCPC dispune că orice clauză care derogă, direct ori indirect, de la regulilede competenţă teritorială este considerată nescrisă, cu excepţia situaţiei în care ea a fost convenită între persoane care autoate calitatea de comerciant şi a fost stipulată într-o manieră foarte explicită58) în angajamentul părţii căreia îi este opusă.

5 8 ) A c e a s t ă c e r i n ţ ă s e r e f e r ă l a s t i p u l a r e a c l a r ă a c o n ţ i n u t u l u i c l a u z e i a t r i b u t i v e d e c o m p e t e n ţ ă , c a ş i l a c o n d i ţ i i l e g r a f i c e î n c a r ee s t e t i p ă r i t ă c l a u z a , n e f i i n d v a l a b i l e c l a u z e l e t i p ă r i t e c u l i t e r e m i c i s a u g r e u l i z i b i l e , o r i f ă r ă a e x i s t a u n p r o c e d e u g r a f i c c a r e s ăa t r a g ă a t e n ţ i a a s u p r a c o n ţ i n u t u l u i c l a u z e i ( c u m a r f i s c o a t e r e a î n e v i d e n ţ ă a c l a u z e i p r i n t r - u n c h e n a r ) – v . , s p r e e x e m p l u , C a s s . f r .c o m . , d e c . d i n 3 0 n o i e m b r i e 1 9 8 1 ; C . A p . P a r i s , d e c . d i n 1 1 m a r t i e 1 9 8 7 ş i 2 7 m a i 1 9 8 7 , a p u d N o u v e a u C o d e d e P r o c é d u r e C i v i l e ,D a l l o z , E d . 2 0 0 2 , p . 6 5 .

Cu toate acestea, necompetenţa teritorială a instanţei sesizate în temeiul unei clauze atributive de competenţă care esteconsiderată de lege nescrisă nu poate fi invocată decât de pârât în condiţiile art. 74 NCPC (înainte de orice apărare de fondori fine de neprimire), cu excepţia situaţiilor prevăzute de art. 93 NCPC.

Potrivit acestui text de lege, în materie graţioasă, judecătorul poate invoca din oficiu necompetenţa teritorială. În materiecontencioasă, nu o poate face decât în cazul litigiilor referitoare la starea persoanelor, când legea atribuie competenţaexclusivă altei jurisdicţii, ori când pârâtul nu se prezintă59).

5 9 ) S - a a r ă t a t c ă , î n l i p s a u n u i t e x t s i m i l a r a r t . 9 2 a l i n . 2 N C P C , a t r i b u ţ i i l e i n s t a n ţ e l o r d e c o n t r o l j u d i c i a r n u s u n t m a i r e d u s e d e c â tc e l e a l e p r i m e i i n s t a n ţ e , f i i n d p o s i b i l ă i n v o c a r e a d i n o f i c i u a n e c o m p e t e n ţ e i t e r i t o r i a l e î n o r i c e s t a d i u a l p r o c e s u l u i , i n c l u s i v p e n t r up r i m a o a r ă î n a p e l , o r i c h i a r î n r e c u r s , d e s i g u r n u m a i î n c a z u r i l e e n u n ţ a t e d e a r t . 9 3 N C P C . Î n a c e s t s e n s , J . V i n c e n t , S . G u i n c h a r d ,o p . c i t ., p . 3 7 3 .

Prin urmare, şi în reglementarea NCPC se constată o apropiere a condiţiilor de invocare a necompetenţei materiale,respectiv teritoriale, întrucât părţile pot invoca excepţia necompetenţei (chiar de ordine publică) numai in limine litis, potrivitart. 74 NCPC, iar invocarea din oficiu a necompetenţei de către prima instanţă nu este permisă decât atunci când regulile decompetenţă încălcate sunt de ordine publică, ori atunci când pârâtul nu se prezintă la proces (art. 92 alin. 1 şi art. 93NCPC).

Invocarea din oficiu a necompetenţei în căile de atac este sever limitată, îndeosebi în cadrul competenţei de atribuţiune(art. 92 alin. 2 NCPC). Toate aceste reglementări sunt de natură să responsabilizeze partea interesată să ridice excepţia denecompetenţă, îndeosebi pe pârât, şi să asigure respectarea termenului rezonabil de soluţionare a proceselor civile, impusde art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Grija de a evita temporizarea soluţionării fondului ca urmare a dezbaterii incidentelor referitoare la necompetenţă esteevidentă şi din reglementarea procedurii de soluţionare a acestor incidente.

Astfel, potrivit art. 80 alin. 1 NCPC, atunci când judecătorul se pronunţă asupra competenţei fără a statua şi asuprafondului, inclusiv în acele cazuri în care judecătorul s-a pronunţat asupra chestiunii de fond de care depinde competenţa,decizia sa este supusă unei căi de atac speciale, denumită „contredit”. Curtea de apel care soluţionează calea de atactrimite cauza instanţei pe care o consideră competentă, printr-o decizie obligatorie pentru părţi şi pentru instanţa detrimitere (art. 86 NCPC), având însă facultatea, atunci când are calitatea de instanţă de apel pentru instanţa pe care oconsideră competentă, de a evoca fondul, atunci când apreciază că buna administrare a justiţiei impune să pronunţe încauză o soluţie definitivă (art. 89 NCPC)60).

6 0 ) S e o b s e r v ă c ă î n a c e s t c a z c u r t e a d e a p e l s e p r o n u n ţ ă p r i m a o a r ă a s u p r a f o n d u l u i , c a r e p r i n i p o t e z ă n u a f o s t s o l u ţ i o n a t d ep r i m a i n s t a n ţ ă . F a c u l t a t e a d e a e v o c a f o n d u l n u e s t e s u b o r d o n a t ă a c o r d u l u i p ă r ţ i l o r – C a s s . f r . c i v . 1r e, d e c . d i n 2 d e c e m b r i e 1 9 7 5 ,a p u d N o u v e a u C o d e d e P r o c é d u r e C i v i l e , D a l l o z , E d . 2 0 0 2 , p . 9 1 . E v o c a r e a c o n s t i t u i e o s o l u ţ i e l ă s a t ă l a a p r e c i e r e a c u r ţ i i d e a p e l ,c a r e p o a t e c o n s i d e r a c ă a c e a s t ă s o l u ţ i e s e i m p u n e p e n t r u b u n a a d m i n i s t r a r e a j u s t i ţ i e i , ţ i n â n d s e a m a d e o b i e c t u l c e r e r i i , s i t u a ţ i ap ă r ţ i l o r , o r i u r g e n ţ a c a u z e i – v . S . G u i n c h a r d , J . B e a u c h a r d , D r o i t e t p r a c t i q u e d e l a p r o c é d u r e c i v i l e, D a l l o z „ A c t i o n ” , 1 9 9 8 , p . 1 0 3 8 .

Prima instanţă are şi posibilitatea de a se declara competentă şi de a se pronunţa asupra fondului prin aceeaşihotărâre61), caz în care aceasta din urmă este supusă apelului (art. 78 NCPC)62).

6 1 ) P r i m a i n s t a n ţ ă p o a t e u z a d e f a c u l t a t e a p r e v ă z u t ă d e a r t . 7 8 N C P C d o a r d a c ă a p u s î n v e d e r e p ă r ţ i l o r s ă f o r m u l e z e c o n c l u z i ii n c l u s i v a s u p r a f o n d u l u i ( a r t . 7 6 N C P C ) . T o t o d a t ă , d i s p o z i ţ i i l e a r t . 7 8 N C P C s u n t a p l i c a b i l e a t â t d a c ă i n s t a n ţ a s - a p r o n u n ţ a t c up r i v i r e l a t e m e i n i c i a p r e t e n ţ i i l o r f o r m u l a t e , c â t ş i a t u n c i c â n d s - a p r o n u n ţ a t a s u p r a u n u i f i n e d e n e p r i m i r e – v . C . A p . P a r i s , 3 a p r i l i e1 9 9 1 , a p u d S . G u i n c h a r d , J . B e a u c h a r d , o p . c i t ., p . 1 0 4 1 .

6 2 ) P o t r i v i t a c e l e i a ş i d i s p o z i ţ i i l e g a l e , a p e l u l a r e c a o b i e c t f i e s o l u ţ i a a s u p r a c o m p e t e n ţ e i , a t u n c i c â n d h o t ă r â r e a a s u p r a f o n d u l u ie s t e d a t ă î n p r i m ă ş i u l t i m ă i n s t a n ţ ă , f i e t o a t e d i s p o z i ţ i i l e h o t ă r â r i i , a t u n c i c â n d ş i h o t ă r â r e a a s u p r a f o n d u l u i e s t e s u p u s ă a p e l u l u i .

În această ipoteză, art. 79 alin. 1 NCPC obligă curtea de apel să statueze ea însăşi asupra fondului litigiului, în cazul încare constată că prima instanţă nu a fost competentă, dacă decizia atacată cu apel este supusă apelului în privinţa tuturordispoziţiilor sale şi dacă curtea are calitatea de instanţă de apel pentru instanţa pe care o consideră competentă63).

6 3 ) Î n t r - u n e x e m p l u d e ş c o a l ă , d a c ă T G I ( t r i b u n a l u l d e m a r e i n s t a n ţ ă ) P a r i s s - a d e c l a r a t c o m p e t e n t ş i a s t a t u a t a s u p r a f o n d u l u i p r i na c e e a ş i h o t ă r â r e , i a r C . A p . P a r i s r e ţ i n e c o m p e t e n ţ a î n p r i m ă i n s t a n ţ ă a T G I C r é t e i l , i n s t a n ţ ă a f l a t ă î n c i r c u m s c r i p ţ i a a c e l e i a ş i c u r ţ id e a p e l , c u r t e a s e v a p r o n u n ţ a a s u p r a f o n d u l u i , d a c ă ş i c e l e l a l t e c o n d i ţ i i p r e v ă z u t e d e a r t . 7 9 N C P C s u n t î n d e p l i n i t e . V . , p e n t r uc i r c u m s c r i p ţ i a t e r i t o r i a l ă a a c e s t e i c u r ţ i , h t t p : / / w w w . c a - p a r i s . j u s t i c e . f r / i n d e x . p h p ? r u b r i q u e = 1 1 0 1 6 .

Potrivit art. 79 alin. 2 NCPC, în celelalte cazuri, curtea, infirmând dispoziţia referitoare la competenţă din hotărâreaatacată, va trimite cauza curţii care este instanţa de apel pentru instanţa care ar fi fost competentă să judece în primăinstanţă. Această decizie este obligatorie pentru părţi şi pentru curtea de trimitere64).

6 4 ) T o t î n t r - u n e x e m p l u d e ş c o a l ă , d a c ă C . A p . P a r i s , s o l u ţ i o n â n d a p e l u l d e c l a r a t î n c o n d i ţ i i l e a r t . 7 8 - 7 9 N C P C î m p o t r i v a h o t ă r â r i ip r o n u n ţ a t e d e T G I P a r i s , c o n s t a t ă c ă a r f i f o s t c o m p e t e n t s ă j u d e c e î n p r i m ă i n s t a n ţ ă T G I T o u r s , v a t r i m i t e c a u z a C u r ţ i i d e A p e lO r l é a n s ( î n a c ă r e i c i r c u m s c r i p ţ i e t e r i t o r i a l ă s e a f l ă t r i b u n a l u l c o m p e t e n t ) , p e n t r u s o l u ţ i o n a r e a a p e l u l u i c u p r i v i r e l a f o n d u l c a u z e i .V . , p e n t r u h a r t a j u r i s d i c ţ i i l o r f r a n c e z e î n c e p â n d c u d a t a d e 1 i a n u a r i e 2 0 1 0 , h t t p : / / w w w . j u s t i c e . g o u v . f r / a r t _ p i x / C _ 1 9 _ T I . p d f .

C u r t e a d e a p e l n u p o a t e t r i m i t e c a u z a j u r i s d i c ţ i e i c o m p e t e n t e s ă j u d e c e î n p r i m ă i n s t a n ţ ă , c i e s t e o b l i g a t ă s ă s e s i z e z e c u r t e a d ea p e l î n a c ă r e i c i r c u m s c r i p ţ i e t e r i t o r i a l ă s e a f l ă j u r i s d i c ţ i a d e p r i m ă i n s t a n ţ ă c o m p e t e n t ă – C a s s . f r . c i v . 1r e, 5 i u l i e 1 9 7 8 , a p u d S .



G u i n c h a r d , J . B e a u c h a r d , o p . c i t ., p . 1 0 4 1 .

Considerăm judicioase aceste soluţii inovatoare ale legiuitorului francez. Astfel, odată pronunţată o hotărâre asuprafondului de către o instanţă necompetentă, declararea necompetenţei nu va determina reluarea judecăţii în primă instanţă;dimpotrivă, curtea de apel competentă (după distincţiile cuprinse în art. 79 NCPC) va examina în apel fondul raportului juridiclitigios. Fără a recomanda de plano preluarea acestor dispoziţii într-o nouă reglementare – proiectul noului Cod nu a mersatât de departe – considerăm că ele pot constitui, pe de-o parte, argumente suplimentare pentru reglementarea riguroasăa condiţiilor de invocare a necompetenţei de ordine publică, luând în considerare interesul soluţionării cu celeritate a cauzelorşi de a evita aglomerarea jurisdicţiilor ca urmare a reluării ciclului procesual, iar pe de altă parte, ele pot constitui o temă dereflecţie într-un stadiu ulterior al legiferării.

4. Concluzii. Propuneri de lege ferendaÎn raport de cele ce preced, apreciem că limitarea în timp a posibilităţii de a invoca necompetenţa de ordine publică,

propusă de art. 122 alin. 1 din Proiectul Noului Cod de procedură civilă, constituie o soluţie judicioasă, care se impunepentru buna administrare a justiţiei, pentru responsabilizarea părţilor şi a instanţelor judecătoreşti cu privire la examinareacu prioritate a competenţei instanţei sesizate şi, poate în primul rând, pentru respectarea efectivă, reală (nu doardeclarativă) a dreptului părţilor la soluţionarea cauzei lor într-un termen cel puţin rezonabil (art. 21 alin. 3 din Constituţie,art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), dacă nu chiar optim şi previzibil, după cum dispune art. 5 dinproiect65).

6 5 ) „ D e c e „ t e r m e n o p t i m ş i p r e v i z i b i l ”, î n c o n d i ţ i i l e î n c a r e C o n s t i t u ţ i a , î n a r t . 2 1 , ş i C o n v e n ţ i a e u r o p e a n ă a d r e p t u r i l o r o m u l u i , î na r t . 6 , v o r b e s c d e „ t e r m e n r e z o n a b i l ”? D e o a r e c e C o n s i l i u l E u r o p e i , p r i n C o m i s i a E u r o p e a n ă p e n t r u E f i c a c i t a t e a J u s t i ţ i e i , a s t a b i l i t ,î n c ă d i n i u n i e 2 0 0 4 , c ă t e r m e n u l r e z o n a b i l e s t e b a z a l i m i t ă c a r e s e p a r ă î n c ă l c a r e a C o n v e n ţ i e i d e n e î n c ă l c a r e a a c e s t e i a ş i c a r e n up o a t e f i c o n s i d e r a t c a u n r e z u l t a t s u f i c i e n t d a c ă e s t e a t i n s , s t a b i l i n d c a o b i e c t i v p e n t r u s i s t e m u l j u r i d i c j u d e c a r e a f i e c ă r e i c a u z eî n t r - u n t e r m e n o p t i m ş i p r e v i z i b i l ” . Î n a c e s t s e n s , V . M . C i o b a n u , l o c . c i t ., p . 2 4 3 .

Pe de altă parte, în raport de argumentele deja expuse, considerăm că ar utilă modificarea art. 122 din Proiect, în sensulde a se prevedea că necompetenţa materială şi teritorială exclusivă66) trebuie invocată înainte de abordarea fondului şi, înorice caz, cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului în faţa primei instanţe. În acest fel, legea va impune atâtinstanţei, cât şi părţilor să cerceteze cu prioritate dacă instanţa sesizată este competentă şi să pună în discuţie aceastăchestiune cât mai curând posibil, iar pe de altă parte, se determină cu precizie momentul procesual până la care poate fiinvocată – de către instanţă din oficiu, ori de către părţi – excepţia necompetenţei de ordine publică. În cazul în carenecompetenţa nu a fost invocată în aceste condiţii, ea se acoperă definitiv şi nu mai poate fi invocată în căile de atac.

6 6 ) R e f e r i r e a l a n e c o m p e t e n ţ a m a t e r i a l ă ş i t e r i t o r i a l ă e x c l u s i v ă a r f i i n d i c a t ă , p e n t r u a s e c l a r i f i c a f a p t u l c ă e x c e p ţ i a d e p ă ş i r i ia t r i b u ţ i i l o r p u t e r i i j u d e c ă t o r e ş t i p o a t e f i i n v o c a t ă î n o r i c e s t a r e a p r i c i n i i .

În tot cazul, invocarea necompetenţei de ordine publică direct în căile de atac, fără ca chestiunea competenţei să fi fostdiscutată în faţa primei instanţe, constituie o soluţie excesivă, de natură a determina instabilitatea raportului juridic procesualşi reluarea nejustificată a judecăţii în primă instanţă, deşi prin ipoteză cauza a fost deja examinată în fond, de una sau chiardouă instanţe succesive.

Considerăm că şi în acele cazuri în care instanţa de apel ori de recurs nu ar mai putea examina chestiunea necompetenţeiîn scopul anulării ori casării hotărârilor anterioare (întrucât prima instanţă a devenit competentă să judece cauza concretăcu care a fost sesizată ca urmare a depăşirii termenului imperativ prevăzut de art. 122 alin. 1), instanţa de control judiciarpoate expune în considerentele deciziei sale argumentele în fapt şi în drept care trebuie avute în vedere pentru determinareacorectă a competenţei în cauze similare; departe de a constitui un exerciţiu teoretic steril, această practică – existentă, spreexemplu, în jurisprudenţa germană – dă expresie funcţiei jurisprudenţiale a apelului şi (mai ales) a recursului67) şi asigură,pentru viitor, şi respectarea normelor de competenţă edictate de legiuitor68).

6 7 ) A s e v e d e a L . Z i d a r u , N o u a r e g l e m e n t a r e a a p e l u l u i . . ., p . 1 2 , ş i d o c t r i n a a c o l o c i t a t ă .

6 8 ) A c e a s t a î n t r u c â t e s t e g r e u d e p r e s u p u s c ă d a c ă p r i m a i n s t a n ţ ă d e ţ i n e d a t e l e n e c e s a r e p e n t r u i n v o c a r e a n e c o m p e t e n ţ e i d eo r d i n e p u b l i c ă , v a o m i t e s ă o f a c ă , c h i a r d a c ă , p o t r i v i t a r t . 1 2 2 a l i n . 1 , i n v o c a r e a d i n o f i c i u n e c o m p e t e n ţ e i d e o r d i n e p u b l i c ăc o n s t i t u i e o f a c u l t a t e , i a r n u o o b l i g a ţ i e . M u t a t i s m u t a n d i s, a c e l a ş i a r g u m e n t e s t e a p l i c a b i l ş i î n p r i v i n ţ a p â r â t u l u i .

P e d e a l t ă p a r t e , r e z u l t a t u l p r e c o n i z a t î n t e x t p r e s u p u n e , c a o p r e m i s ă i n d i s p e n s a b i l ă , c u n o a ş t e r e a e f e c t i v ă a j u r i s p r u d e n ţ e ii n s t a n ţ e l o r d e c o n t r o l j u d i c i a r . Î n a c e a s t ă o r d i n e d e i d e i , c o n s t i t u i r e a u n e i b a z e d e d a t e n a ţ i o n a l e d e j u r i s p r u d e n ţ ă , a c c e s i b i l ă r a p i dş i e f i c i e n t p o t r i v i t u n o r c r i t e r i i d e c ă u t a r e t e m a t i c ă d e f i n i t e c â t m a i p r e c i s , a r t r e b u i s ă c o n s t i t u i e o p r i o r i t a t e m a j o r ă a M i n i s t e r u l u iJ u s t i ţ i e i ş i a C o n s i l i u l u i S u p e r i o r a l M a g i s t r a t u r i i .

O ultimă chestiune, care poate fi abordată în lumina expunerilor anterioare privind dreptul procesual german şi francez,priveşte condiţiile de invocare a necompetenţei internaţionale.

Competenţa internaţională trebuie să fie verificată din oficiu de instanţa română, fapt ce rezultă din prevederile art. 1023din Proiect. Potrivit acestui text, instanţa sesizată verifică din oficiu competenţa sa internaţională procedând conformregulilor interne privind competenţa, iar dacă stabileşte că nu este competentă nici ea, nici o altă instanţă română, respingecererea ca nefiind de competenţa jurisdicţiei române, sub rezerva aplicării prevederilor art. 102269).

6 9 ) P o t r i v i t a r t . 1 0 2 2 a l i n . 1 , i n s t a n ţ a r o m â n ă d e l a l o c u l c u c a r e c a u z a p r e z i n t ă o l e g ă t u r ă s u f i c i e n t ă d e v i n e c o m p e t e n t ă s ăs o l u ţ i o n e z e c a u z a , d e ş i l e g e a n u p r e v e d e c o m p e t e n ţ a i n s t a n ţ e l o r r o m â n e , d a c ă s e d o v e d e ş t e c ă n u e s t e p o s i b i l ă i n t r o d u c e r e a u n e ic e r e r i î n s t r ă i n ă t a t e s a u c ă n u s e p o a t e p r e t i n d e î n m o d r e z o n a b i l c a e a s ă f i e i n t r o d u s ă î n s t r ă i n ă t a t e .

Verificarea din oficiu a competenţei internaţionale este întru totul justificată, fiind vorba, fără îndoială, despre reguli decompetenţă de ordine publică. Se observă însă că art. 1023 nu conţine dispoziţii mai detaliate cu privire la momentulprocesual până la care poate fi invocată lipsa competenţei internaţionale a instanţei române. În absenţa unor dispoziţiispeciale şi derogatorii, s-ar părea că rămâne aplicabil art. 122 alin. 1, concluzie susţinută şi de trimiterea pe care o facelegiuitorul la „regulile interne privind competenţa”.

Pentru argumentele expuse în jurisprudenţa germană anterior citată, consider însă că această soluţie nu este judicioasă,fiind preferabilă posibilitatea verificării competenţei internaţionale din oficiu, în orice stare a procesului, chiar şi direct în căilede atac. Spre deosebire de regulile de competenţă „interne”, competenţa internaţională determină procedura de judecată



(întrucât instanţa va aplica dreptul procesual al forului) şi, prin intermediul regulilor de drept internaţional privat al forului,chiar dreptul substanţial aplicabil raportului juridic litigios. Aplicarea eronată a normelor de competenţă internaţională poateaşadar să priveze partea de garanţiile procedurale prevăzute de dispoziţii legale imperative şi să denatureze chiar soluţiaasupra fondului litigiului, fiind aşadar mult mai gravă decât nesocotirea regulilor de competenţă materială sau teritorială, fieele şi de ordine publică.

Mai mult, în măsura în care este aplicabil Regulamentul nr. 44/2001 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şiexecutarea hotărârilor în materie civilă şi comercială („Bruxelles I”), ori alte regulamente comunitare care conţin norme decompetenţă internaţională, instanţa a cărei hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac în dreptul intern este obligată săsesizeze Curtea de Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare, potrivit art. 267 alin. 3 din Tratatul de funcţionare aUniunii Europene („TFUE”) 70), în măsura în care se pune o problemă de interpretare a normelor de competenţăinternaţională prevăzute de regulamentul comunitar. Aceste norme se aplică cu prioritate faţă de dreptul intern – după cumrezultă din art. 148 alin. 2 din Constituţie, art. 288 alin. 2 din TFUE, respectiv din art. 3 şi 1017 din Proiectul Codului deprocedură civilă – şi sunt supuse unei interpretări autonome, recurgerea la dispoziţiile procedurale naţionale fiind în principiuexclusă71).

7 0 ) E s t e v o r b a d e s p r e n o u a d e n u m i r e a T r a t a t u l u i d e i n s t i t u i r e a C o m u n i t ă ţ i i E u r o p e n e , î n u r m a m o d i f i c ă r i i t r a t a t e l o r c o n s t i t u t i v ep r i n T r a t a t u l d e l a L i s a b o n a , î n v i g o a r e d e l a 1 d e c e m b r i e 2 0 0 9 . P e n t r u v e r s i u n e a c o n s o l i d a t ă a T r a t a t u l u i p r i v i n d U n i u n e aE u r o p e a n ă ( „ T U E ” ) ş i a T r a t a t u l u i p r i v i n d f u n c ţ i o n a r e a U n i u n i i E u r o p e n e , v . h t t p : / / e u r - l e x . e u r o p a . e u / L e x U r i S e r v / L e x U r i S e r v . d o ? u r i= O J : C : 2 0 0 8 : 1 1 5 : 0 0 0 1 : 0 1 : R O : H T M L .

P e n t r u d e t a l i i c u p r i v i r e l a p r o c e d u r a p r e l i m i n a r ă p r e v ă z u t ă a n t e r i o r d e a r t . 2 3 4 d i n T r a t a t u l d e i n s t i t u i r e a C o m u n i t ă ţ i i E u r o p e n e , v .T . Ş t e f a n , B . A n d r e ş a n - G r i g o r i u , D r e p t c o m u n i t a r, E d . C . H . B e c k , B u c u r e ş t i , 2 0 0 7 , p . 2 6 0 ş i u r m .

7 1 ) Î n a c e s t s e n s , v . T h o m a s / P u t z o , o p . c i t ., p p . 1 4 4 7 - 1 4 4 9 ş i j u r i s p r u d e n ţ a a c o l o c i t a t ă , î n d e o s e b i h o t ă r â r i l e C u r ţ i i d e J u s t i ţ i e d i n 1m a r t i e 2 0 0 5 ( c a u z a C – 2 8 1 / 0 2 ) , r e s p e c t i v d i n 2 7 a p r i l i e 2 0 0 4 ( c a u z a C – 1 5 9 / 0 2 ) .

T o t o d a t ă , î n h o t ă r â r e a C u r ţ i i d e J u s t i ţ i e d i n 3 m a i 2 0 0 7 ( c a u z a C – 3 8 6 / 0 5 ) s - a r e ţ i n u t , c u p r i v i r e l a a r t . 5 a l i n . 1 l i t . b ) d i nR e g u l a m e n t u l B r u x e l l e s I , c ă „ a c e a s t ă d i s p o z i ţ i e a r e c a s c o p u n i f i c a r e a d i s p o z i ţ i i l o r c u p r i v i r e l a c o m p e t e n ţ a i n t e r n a ţ i o n a l ă , p r i nd e t e r m i n a r e a n e m i j l o c i t ă a i n s t a n ţ e i c o m p e t e n t e , f ă r ă t r i m i t e r e l a n o r m e l e i n t e r n e a l e s t a t e l o r m e m b r e , c e e a c e c o r e s p u n d es c o p u r i l o r R e g u l a m e n t u l u i , d e i n s t i t u i r e a u n o r r e g u l i d e c o m p e t e n ţ ă p r e v i z i b i l e , c a r e s ă a s i g u r e a p r o p i e r e a î n s p a ţ i u d i n t r e l i t i g i uş i i n s t a n ţ a c o m p e t e n t ă ” .

Aşa fiind, dacă dispoziţiile naţionale ar fi interpretate şi aplicate în sensul că instanţa de recurs nu poate verifica din oficiurespectarea normelor de competenţă internaţională, atunci obligaţia prevăzută de art. 267 din TFUE ar fi golită de conţinut,de vreme ce instanţa de recurs ar fi lipsită de posibilitatea de a da eficienţă interpretării date de Curtea de Justiţie normelorde competenţă internaţională prevăzute de regulamentele comunitare. Un asemenea rezultat este însă incompatibil atât cuprioritatea de aplicare a dreptului comunitar, cât şi cu principiul cooperării loiale prevăzut în prezent de art. 4 alin. 3 din TUE.

Pe de altă parte, invocarea din oficiu a necompetenţei internaţionale în căile de atac nu generează o prelungire a cicluluiprocesual şi implicit o aglomerare a jurisdicţiilor, întrucât procesul ia sfârşit prin respingerea cererii ca nefiind de competenţainstanţelor române (art. 1023).

Acestea sunt motivele pentru care apreciem că art. 122 alin. 1 trebuie interpretat restrictiv, în sensul inaplicabilităţii sale înmateria competenţei internaţionale.

De lege ferenda, s-ar impune adăugarea unui alineat nou la art. 1023 din Proiect, care să dispună că necompetenţainternaţională a instanţelor române poate fi invocată în orice stare a procesului, chiar şi direct în căile de atac.

Publicat în Revista Română de Drept Privat cu numărul 1 din data de 31 ianuarie 2010.



doctrina revista romana de drept privat 1 din 2010

Documents