Doctrina keynesista a aparut in prima jumatate a secolului al XX-lea in alternativa cu doctrinele care sustineau reglarea spontana a economiei sau ajustarea pietei. De obicei, se considera ca teoria lui Keynes se afla la originea macroeconomiei, adica a teoriei despre economie care adopta un punct de vedere global asupra productiei, ocuparii si consumului, si care se sprijina in rationamente pe o psihologie comportamentala

Paul Krugman, afirma în că în principiu, concluziile Teoriei generale ar putea fi exprimate în patru puncte:

Economiile pot suferi, şi adesea chiar suferă, de o lipsă a cererii per ansamblu, care conduce la şomaj involuntar.

Tendinţa automată a economiei de a corecta insuficienţa cererii, dacă există, operează încet şi dureros.

Dimpotrivă, politicile guvernamentale de creştere a cererii pot reduce şomajul rapid. Uneori creşterea ofertei de bani nu va fi suficientă pentru a convinge sectorul privat să cheltuiască

mai mult, şi cheltuielile guvernamentale trebuie să intervină. Teoria clasica a ocuparii fortei de munca s-a bazat pe postulatele: I. Salariul este egal cu productivitatea marginala a muncii. II. Utilitatea salariului unui volum dat de munca angajata este egala cu dizutilitatea marginala a

acelei cantitatii de munca angajata. Primul postulat este compatibil cu somajul "frictional" si cu somajul "voluntar". Postulatele

clasice nu admit somajul involuntar Keynes s-a ocupat in principiu de unu dintre obiectivele fundamentale ale politicii

macroeconomice si anume ocuparea deplina. Are atat o explicatie pentru noile evolutii ale capitalismului, cat si solutii pentru depasirea recesiunii si atingerea ocuparii depline

Doctrina keynesista sustine interventia indirecta a statului in economie Ocuparea deplina este atinsa atunci cand se maximizeaza profiturile. Ocuparea deplina are loc

atunci cand cererea este egala cu oferta de forta de munca. Chiar si atunci cand este ocupare deplina vor exista persoane care se afla in somaj structural,

frictional si sezonier. Principalele concepte utilizate in doctrina keynesista:

Banii si rata dobanzii Investitiile Inclinatia spre consum Ocuparea deplina Echilibru si dezechilibru Cererea efectiva insuficienta si sub-ocuparea

Atunci cand cererea efectiva este deficitara, exista subocupare a fortei de munca, in sensul ca exista persoane neangajate care ar fi dornice sa lucreze pentru un salariu mai mic decat salariul real existent.

Conditiile echilibrului strict cer ca salariile si preturile in consecinta profiturile, sa creasca in aceeasi proportie cu cheltuielile, pozitia "reala" incluzand volumul productiei si al ocuparii fortei de munca, ramanan neschimbata sub toate aspectele

Modul in care rationeaza, precum si refuzul sau de a recunoaste autoreglarea economiilor de piata il situeaza pe Keynes in afara gandirii traditionale. Keynes, care traia intr-o lume confruntata cu o criza de o amploare nemaiintalnita pana atunci, refuza sa creada in ordinea spontana a legii lui Say. Acest punct de vedere are consecinte profunde asupra naturii politicii economice de urmat: Keynes respinge statul minimal, pentru ca nu crede nici in armonia spontana indusa de piata, nici in laissez-faire