III. Controlul financiar de gestiune1

   9. Ministerele, departamentele, celelalte organe centrale de stat, prefecturile şi Primăria municipiului Bucureşti organizează controlul financiar de gestiune pentru patrimoniul propriu, veniturile realizate şi cheltuielile efectuate de instituţiile de stat subordonate din creditele bugetare alocate, precum şi asupra legalităţii şi eficienţei cheltuielilor fondurilor de către regiile autonome din profilul lor de activitate.     Controlul financiar de gestiune se organizează la regii pentru controlul gestiunilor proprii, precum şi al uzinelor, fabricilor, atelierelor, serviciilor, sucursalelor şi altor subunităţi din structura lor organizatorică.    10. Controlul financiar de gestiune funcţionează în compartiment distinct, în subordinea directă a ordonatorului de credite (ori a înlocuitorului de drept), în cadrul ministerelor, departamentelor, celorlalte organe centrale de stat, prefecturilor şi Primăriei municipiului Bucureşti şi a directorului general, în cazul regiilor.    11. Controlul financiar de gestiune se efectuează de salariaţi cu studii economice superioare sau medii în funcţie de volumul şi complexitatea gestiunilor, încadraţi în compartimentul de control cu aprobarea conducerii unităţii respective, cu sarcini exclusive de efectuare a controlului la termenele şi în condiţiile stabilite de lege.    12. Controlul financiar de gestiune are ca obiective principale respectarea normelor legale cu privire la:    a) existenţa, integritatea, păstrarea şi paza bunurilor şi valorilor de orice fel şi deţinute cu orice titlu:    b) utilizarea valorilor materiale de orice fel, declasarea şi casarea de bunuri;    c) efectuarea, în numerar sau prin cont, a încasărilor şi plăţilor, în lei şi valută, de orice natură, inclusiv a salariilor şi a reţinerilor din acestea şi a altor obligaţii faţă de salariaţi;    d) întocmirea şi circulaţia documentelor primare, documentelor tehnic-operativ şi contabile.     Ministerele, departamentele, celelalte organe centrale de stat, prefecturile, Primăria municipiului Bucureşti şi regiile vor emite acte de dispoziţie de ordine interioară privind modul de organizare şi exercitare a controlului financiar propriu şi vor detalia obiectivele de mai sus în funcţie de specificul activităţii şi structura lor organizatorică.    13. Controlul financiar de gestiune se efectuează cel puţin o dată pe an.     În cazul unor unităţi şi gestiuni materiale reduse ca volum, conducătorii ministerelor, departamentelor, celorlalte organe centrale, prefecturilor, Primăriei municipiului Bucureşti şi regiilor, pot aproba ca acestea să fie controlate la o perioadă mai mare de un an, dar nu mai tîrziu de o dată la doi ani.    14. Controlul se efectuează în totalitate sau prin sondaj, în raport cu volumul, valoarea şi natura bunurilor, posibilităţile de sustrageri, condiţiile de păstrare şi gestionare, precum şi de frecvenţa abaterilor constatate anterior, cuprinzîndu-se un număr reprezentativ de repere şi documente, care să permită tragerea unor concluzii temeinice asupra respectării actelor normative din domeniul financiar, contabil şi gestionar.

1 Normă nr. 63943 din 30/09/1991Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 75 din 24/04/1992privind modul de organizare şi exercitare a controlului financiar propriu la ministere, departamente, alte organe centrale de stat, prefecturi şi Primăria municipiului Bucureşti, precum şi la regiile autonome

1

    În cazul constatării de pagube, controlul se va extinde asupra întregii perioade în care, potrivit legii, pot fi luate măsuri de recuperare a acestora şi de tragere la răspundere a persoanelor vinovate.    15. Activitatea de control se desfăşoară pe baza programelor de lucru semestriale, întocmite de şeful compartimentului de control financiar de gestiune, aprobate de conducătorul în subordinea căruia se află compartimentul de control financiar de gestiune.     În acest program se vor nominaliza gestiunile şi activităţile ce urmează a fi controlate, perioada supusă controlului şi cea stabilită pentru efectuarea controlului, ca şi organele care efectuează controlul.    16. Urmărirea realizării programului semestrial se face de şeful compartimentului de control financiar de gestiune, care va organiza în acest sens o evidenţă simplă a actelor de control încheiate, a altor acţiuni efectuate în afara programului aprobat, precum şi a principalelor rezultate obţinute (plusuri în gestiuni, pagube constatate, sancţiuni aplicate etc.). În baza rezultatelor controalelor efectuate, şeful compartimentului de control financiar de gestiune, periodic, va sesiza organul de conducere pentru îmbunătăţirea activităţii de gestiune a patrimoniului.    17. Organele de control vor consemna constatările în acte de control bilaterale (procese-verbale sau note de constatare) pe baza propriilor verificări, cu indicarea prevederilor legale încălcate şi stabilirea exactă a consecinţelor economice, financiare, patrimoniale, a persoanelor vinovate, precum şi măsurile luate în timpul controlului şi cele stabilite a se lua în continuare. Persoanele vinovate de abaterile constatate vor fi ascultate cu privire la faptele reţinute în sarcina lor (note explicative scrise) şi li se vor verifica apărările formulate. În caz de neascultare a persoanei vinovate se va menţiona cauza neluării acestei măsuri.    18. Şeful compartimentului de control financiar de gestiune, pe baza actelor de control întocmite, prezintă conducerii unităţii în care funcţionează concluziile controlului efectuat împreună cu măsurile ce se propun a fi luate în continuare în vederea înlăturării abaterilor şi tragerii la răspundere a celor care au săvîrşit neregulile, au produs pagube sau au comis infracţiuni.    19. Conducătorii unităţilor au obligaţia ca, în cadrul competenţei şi a termenelor legale, să ia măsuri pentru aplicarea integrală şi la timp a măsurilor propuse, sancţionarea persoanelor vinovate, recuperarea pagubelor şi înaintarea către procuror a actelor cuprinzînd fapte prevăzute de legea penală. Neluarea măsurilor angajează propria răspundere a conducătorului unităţii.     Măsurile se iau în cel mult 30 de zile de la data înregistrării actului de control, dacă prin dispoziţiile legale nu sînt fixate alte termene.     La solicitarea instanţelor de judecată, organelor de procuratură şi poliţie, conducătorii unităţilor vor dispune cu prioritate măsurile de control financiar de gestiune, necesare pentru stabilirea prejudiciilor produse prin infracţiune şi clarificarea împrejurărilor care au condus la săvîrşirea unor fapte de natură penală.     În cazul în care conducătorul unităţii nu ia măsurile respective, şeful compartimentului controlului financiar de gestiune sesizează de îndată, în scris, consiliul de administraţie al unităţii în care funcţionează, iar în cazurile privind recuperarea pagubelor, şi Direcţia generală a controlului financiar de stat din Ministerul Economiei şi Finanţelor sau, după caz, direcţiile generale ale controlului financiar de stat din judeţe şi municipiul Bucureşti, care, în funcţie de situaţia concretă, dispun potrivit drepturilor stabilite prin lege, măsurile ce se impun.    20. Şeful compartimentului controlului financiar de gestiune va participa la şedinţele consiliului de administraţie al unităţii unde funcţionează atunci cînd se dezbat probleme financiare, contabile şi de control de gestiune; acesta informează semestrial consiliul de administraţie asupra condiţiilor în care s-a realizat programul semestrial de control, constatările făcute şi măsurile luate, propunînd, dacă este cazul, luarea de măsuri pentru aplicarea riguroasă a legislaţiei în domeniul financiar-contabil, de gestiune şi control.    21. La cererea organelor de control financiar de gestiune, conducerile şi salariaţii unităţilor supuse controlului au obligaţia:    a) să pună la dispoziţie registrele, corespondenţa, actele, piesele justificative şi alte documente necesare controlului;    b) să prezinte pentru control valorile de orice fel pe care le gestionează sau pe care le au în păstrare, care intră sub incidenţa controlului;    c) să elibereze, potrivit legii, documentele solicitate în original sau copii certificate;    d) să dea informaţii şi explicaţii verbal şi în scris, după caz, în legătură cu problemele care formează obiectul controlului;    e) să semneze cu sau fără obiecţii actele de control şi să comunice la termenele fixate modul de aplicare a măsurilor stabilite în urma controlului;    f) să asigure sprijinul şi condiţiile necesare bunei desfăşurări a controlului şi să-şi dea concursul pentru clarificarea constatărilor.    22. Salariaţii împuterniciţi cu exercitarea controlului financiar de gestiune răspund disciplinar, contravenţional sau penal, după caz, în situaţiile în care:    a) nu efectuează controlul conform programului de activitate aprobat;    b) înscriu în actele de control date sau fapte ireale ori inexacte, sau cu bună ştiinţă nu consemnează toate deficienţele constatate;

2

   c) lucrează cu superficialitate, nesemnalînd încălcările de la dispoziţiile legale în vigoare constatate cu ocazia controlului şi nu stabilesc răspunderi potrivit normelor legale;    d) dispun, prin interpretarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor legale în vigoare, măsuri care produc prejudicii;    e) nu întocmesc şi nu înaintează conducătorului unităţii actele de control la termenele stabilite;    f) nu iau sau, după caz, nu propun măsurile necesare pentru înlăturarea lipsurilor şi abaterilor consemnate în actele de control, tragerea la răspundere a celor vinovaţi;    g) nu îndeplinesc sau îndeplinesc defectuos sarcinile ce le revin potrivit prezentelor norme.    23. Organele de control financiar sînt obligate ca, atunci cînd consideră necesară ridicarea unor documente în original de la unitatea verificată, să asigure întocmirea unor copii care să rămînă la aceasta. Totodată, organul de control este obligat ca la încheierea controlului să restituie unităţii controlate toate actele ce nu-i mai sînt necesare şi să menţioneze despre aceasta în actul de constatare.

 II. Întocmirea actelor de control 2

   16. Organele de control financiar întocmesc, de regulă, următoarele acte de control:    a) proces-verbal de control financiar;    b) proces-verbal intermediar;    c) proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor;    d) notă de constatare;    e) notă unilaterală;    f) notă de prezentare;    g) raport de inspecţie fiscală.     Proces-verbal de control financiar    17. Procesul-verbal de control financiar este un act bilateral care se semnează de către organul de control financiar şi de reprezentantul legal al agentului economic. Conţinutul orientativ al procesului-verbal de control financiar este prezentat în anexa nr. 2. Constatările ce se înscriu în procesul-verbal de control financiar trebuie să fie precise, bazate pe date şi documente expuse clar, eliminându-se orice elemente şi descrieri personale, inutile şi neconcludente, care încarcă nejustificat conţinutul procesului-verbal de control financiar. La procesul-verbal de control financiar se vor anexa situaţii, tabele, documente, acte, note explicative, necesare susţinerii constatărilor.     Neregulile constatate se vor consemna în procesul-verbal de control financiar în mod obligatoriu, cu precizarea concretă a actelor normative încălcate (articol, alineat) şi cu determinarea exactă a influenţelor financiare, bugetare şi gestionare nefavorabile.     Pentru fiecare abatere înscrisă în procesul-verbal de control financiar se vor nominaliza persoanele care nu au respectat prevederile legale şi funcţiile acestora.     Pentru fiecare abatere constatată prin procesul-verbal de control financiar se vor înscrie măsurile luate operativ în timpul controlului financiar, cu menţiunea documentelor pe baza cărora s-au materializat, sau măsurile dispuse în sarcina agentului economic, cu indicarea termenului de raportare a îndeplinirii acestora.    18. Organele de control financiar pot solicita note explicative reprezentantului sau oricărui angajat al agentului economic, care să contribuie la stabilirea unor elemente relevante din activitatea agentului economic, ce pot influenţa procesul-verbal de control financiar.    19. Notele explicative se întocmesc potrivit modelului prezentat în anexa nr. 3 şi se iau în orice etapă a controlului financiar pentru clarificarea şi definitivarea constatărilor privind nerespectarea prevederilor actelor normative. Întrebările vor fi formulate în mod clar, concis şi concret, pentru a da posibilitatea unor răspunsuri la obiect.     În cazul în care persoana în cauză refuză să răspundă la întrebări, organele de control financiar vor transmite întrebările printr-o adresă scrisă, înregistrată la agentul economic, stabilind un termen util de cel puţin 5 zile lucrătoare pentru formularea răspunsului.     Refuzul de a răspunde la întrebări va fi consemnat în procesul-verbal de control financiar şi se vor aplica sancţiunile prevăzute de lege.    20. Pentru constatările privind săvârşirea unor fapte care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracţiuni, în condiţiile prevăzute de legea penală, organul de control întocmeşte un proces-verbal de control financiar separat, care va fi înaintat organelor abilitate prin lege pentru efectuarea cercetărilor. În

2 Ordin nr. 889 din 24/06/2005Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 604 din 13/07/2005Intrare in vigoare: 13/07/2005privind aprobarea Normelor metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului Finanţelor Publiceabroga Normă nr. 61349 din 27/05/1991Publicat in Broşură din 01/01/1991Normă de lucru pentru aparatul de control financiar de stat al Ministerului Economiei si Finantelor*)

3

cazul în care cel supus controlului refuză să semneze procesul-verbal de control financiar, organul de control financiar va consemna despre aceasta în procesul-verbal de control financiar.    21. Agentul economic va fi informat pe parcursul desfăşurării controlului financiar asupra constatărilor rezultate din control.     La încheierea controlului financiar, organul de control financiar va prezenta agentului economic constatările şi consecinţele, acordându-i acestuia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere în scris, cu excepţia cazului în care agentul economic renunţă la acest drept.     După analizarea punctului de vedere prezentat de agentul economic, organul de control financiar va proceda la definitivarea actului de control.    22. Procesul-verbal de control financiar se va comunica agentului economic şi, după semnarea de către reprezentantul său legal, se va înregistra la registratura acestuia. Data comunicării se va considera data înregistrării la agentul economic.     Procesul-verbal de control financiar va fi înregistrat la registratura organului de control financiar, în termen de 3 zile de la încheierea controlului financiar.     În cazul în care reprezentantul legal al agentului economic refuză sau tergiversează semnarea, procesul-verbal de control financiar va fi comunicat printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau/şi prin alte mijloace, cum ar fi fax sau e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Data primirii de către agentul economic a scrisorii, a faxului sau a e-mail-ului se consideră ca fiind data comunicării procesului-verbal de control financiar.    23. După finalizarea controlului financiar se va întocmi formularul "Dispoziţie obligatorie", potrivit modelului prezentat în anexa nr. 4. Dispoziţia obligatorie se transmite la sediul agentului economic controlat şi cuprinde măsurile stabilite în sarcina acestuia şi termenele până la care acesta este obligat să comunice organului de control financiar modul de ducere la îndeplinire.     Dispoziţia obligatorie se întocmeşte de către organul de control financiar, se avizează de şeful de serviciu şi se aprobă de conducătorul activităţii de control financiar.     Agentul economic are obligaţia să îndeplinească măsurile dispuse prin procesul-verbal de control financiar, în termenele şi condiţiile stabilite de către organele de control financiar, în caz contrar aplicându-se sancţiunile prevăzute de lege.    24. Organul de control financiar poate îndrepta erorile materiale din cuprinsul procesului-verbal de control financiar din oficiu sau la cererea agentului economic, astfel:    a) Dacă îndreptarea erorii materiale se face prin adăugări sau ştersături operate în cuprinsul procesului-verbal de control financiar, acestea vor fi semnate şi ştampilate de organul de control, în caz contrar nefiind luate în considerare. Îndreptarea erorii materiale va fi operată pe toate exemplarele originale ale procesului-verbal de control financiar. După efectuarea îndreptării erorii materiale, organul de control financiar are obligaţia de a comunica agentului economic de îndată operaţiunea efectuată.    b) În cazul în care îndreptarea erorii materiale nu se poate efectua direct pe actul de control, se emite un nou proces-verbal de control financiar, care, de asemenea, va fi comunicat agentului economic.     Procesul-verbal intermediar    25. Procesul-verbal intermediar este un act bilateral, care se semnează de către organul de control financiar şi de reprezentantul legal al agentului economic. Acesta se întocmeşte la unităţile subordonate agentului economic, are structura procesului-verbal de control financiar şi nu poate fi atacat pe cale administrativă sau judecătorească.     Procesul-verbal intermediar este anexa la procesul-verbal de control financiar care se întocmeşte la agentul economic.     Constatările din procesul-verbal intermediar se vor analiza şi se vor prelua în procesul-verbal de control financiar, în funcţie de prevederile legale, de realitatea constatărilor şi de respectarea procedurilor specifice de control.     Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor    26. Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se încheie pentru acele fapte ale căror constatare şi sancţionare sunt de competenţa organelor de control financiar, în condiţiile legii şi în conformitate cu procedura stabilită prin legislaţia în vigoare privind regimul juridic al contravenţiilor.     Nota de constatare    27. Nota de constatare se întocmeşte atunci când în cursul controlului financiar se fac constatări a căror reconstituire ulterioară nu este întotdeauna posibilă sau care nu pot fi dovedite şi în alte situaţii apreciate de organele de control financiar.     În nota de constatare se consemnează situaţiile de fapt, precum şi măsurile luate operativ pentru remedierea deficienţelor constatate. În situaţii mai deosebite este indicată folosirea martorilor la stabilirea realităţii faptelor constatate.     Nota de constatare se semnează de organul de control financiar, de către reprezentantul legal al agentului economic şi de persoanele la care se referă constatarea, precum şi de martori, după caz. Nota de constatare este anexă la procesul-verbal de control financiar.     Nota unilaterală

4

   28. Nota unilaterală se întocmeşte în cazurile în care, în urma controlului financiar, nu s-au constatat abateri ori acestea, prin volumul şi importanţa lor, nu justifică întocmirea de procese-verbale de control financiar.     În nota unilaterală organele de control financiar vor arăta, concret, ce anume documente au controlat şi constatările făcute.     Nota de prezentare    29. La actele de control încheiate se anexează notele de prezentare care vor cuprinde, în principal, următoarele:    a) organele sau persoanele, după caz, în afara agentului economic controlat, care au dat dispoziţii ce au determinat abaterile respective;    b) problemele care necesită control financiar în continuare şi/sau extinderea controlului la alţi agenţi economici, făcându-se propunerile corespunzătoare;    c) măsurile ce mai trebuie luate în continuare de agentul economic controlat şi de organul care a dispus controlul financiar;    d) propuneri de aplicare a unor sancţiuni disciplinare, de imputare sau de transmitere organelor abilitate prin lege pentru efectuarea cercetărilor, după caz;    e) propuneri de modificare, completare, actualizare a cadrului normativ în domeniul supus controlului financiar.     În cazul în care organul de control financiar nu are nimic de arătat sau de propus faţă de cele cuprinse în actul de control, nu se mai întocmeşte nota de prezentare.     Raportul de inspecţie fiscală    30. Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 30/1991, cu modificările ulterioare, organele de control financiar au obligaţia să verifice exactitatea şi realitatea înregistrărilor în evidenţele prevăzute de lege, urmărind stabilirea corectă şi achitarea integrală a obligaţiilor financiare şi fiscale faţă de stat.     Constatările de natură financiară, bugetară şi gestionară se consemnează în procesul-verbal de control financiar.     Constatările fiscale se consemnează în raportul de inspecţie fiscală şi în alte acte administrative fiscale, după caz, cu respectarea prevederilor Codului de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare. IV. Evidenţa, urmărirea şi raportarea rezultatelor activităţii de control financiar    42. Compartimentele de lucru din direcţia de control financiar şi structurile subordonate din cadrul direcţiilor generale din teritoriu vor asigura, ori de câte ori este necesar, urmărirea la agenţii economici controlaţi a aplicării măsurilor stabilite în timpul controlului sau a celor transmise prin documentele de valorificare.    43. Pentru fiecare proces-verbal de control financiar se va întocmi fişa rezultatelor controlului, conform modelului prezentat în anexa nr. 5. În fişă se vor înscrie constatările proprii ale echipei de control.    44. Datele din fişa rezultatelor controlului se vor organiza în evidenţe informatizate. Aceste evidenţe vor servi la aprecierea activităţii desfăşurate de organele de control financiar, a calităţii activităţii aparatului de control şi îmbunătăţirii managementului controlului.    45. Structurile subordonate din cadrul direcţiilor generale din teritoriu vor raporta Direcţiei de control financiar controalele efectuate şi rezultatele acestora, după cum urmează:    a) la termenele fixate, prin program sau tematică, ori în termen de 5 zile de la finalizarea controlului financiar;    b) în termen de 10 zile de la încheierea trimestrului, Raportul privind modul de realizare a programului de control pe trimestrul încheiat.    46. Direcţia de control financiar va prezenta conducerii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală raportul anual asupra activităţii aparatului de control din centrală şi din teritoriu

1. Ordonanţă nr. 119 (r1) din 31/08/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventive2. Norma nr. 63943 din 30/09/1991 privind modul de organizare şi exercitare a controlului

financiar propriu la ministere, departamente, alte organe centrale de stat, prefecturi şi Primăria municipiului Bucureşti, precum şi la regiile autonome

3. Ordonanţă nr. 2 din 12/07/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor4. Normă metodologică din 24/06/2005 pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul

Ministerului Finanţelor Publice aprobată prin Ordinul 889 din 24/06/20055. Normă nr. 61349 din 27/05/1991 Normă de lucru pentru aparatul de control financiar de stat al

Ministerului Economiei si Finantelor6. Codul controlului intern cuprinzând standardele de management/control intern la entităţile

publice aprobat prin Ordinul nr. 946 din 04/07/20057. Lege nr. 84 din 18 martie 2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.

119/1999 privind auditul public intern şi controlul financiar preventive8. H.G. nr.492 din 18 aprilie 2003, publicată în M.O. nr.315 din 12 mai 2003

5

9. HOTĂRÂRE nr.720 din 10 octombrie 1991privind aprobarea Normelor de organizare şi exercitare a controlului financiar elaborate de Ministerul Economiei şi Finantelor

Hotărâre nr. 492 din 18/04/2003Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 315 din 12/05/2003privind organizarea şi funcţionarea Regiei Autonome "Administraţia Fluvială a Dunării de Jos" Galaţi

TITLUL XI3

  Răspunderea juridică

   CAPITOLUL I  Regulamentul intern

   Art. 257. - Regulamentul intern se întocmeşte de către angajator, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz.    Art. 258. - Regulamentul intern cuprinde cel puţin următoarele categorii de dispoziţii:    a) reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă în cadrul unităţii;    b) reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi al înlăturării oricărei forme de încălcare a demnităţii;    c) drepturile şi obligaţiile angajatorului şi al salariaţilor;    d) procedura de soluţionare a cererilor sau reclamaţiilor individuale ale salariaţilor;    e) reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;    f) abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile;    g) reguli referitoare la procedura disciplinară;    h) modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice.    Art. 259. - (1) Regulamentul intern se aduce la cunoştinţă salariaţilor prin grija angajatorului şi îşi produce efectele faţă de salariaţi din momentul încunoştinţării acestora.    (2) Obligaţia de informare a salariaţilor cu privire la conţinutul regulamentului intern trebuie îndeplinită de angajator.    (3) Modul concret de informare a fiecărui salariat cu privire la conţinutul regulamentului intern se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, după caz, prin conţinutul regulamentului intern.    (4) Regulamentul intern se afişează la sediul angajatorului.    Art. 260. - Orice modificare ce intervine în conţinutul regulamentului intern este supusă procedurilor de informare prevăzute la art. 259.    Art. 261. - (1) Orice salariat interesat poate sesiza angajatorul cu privire la dispoziţiile regulamentului intern, în măsura în care face dovada încălcării unui drept al său.    (2) Controlul legalităţii dispoziţiilor cuprinse în regulamentul intern este de competenţa instanţelor judecătoreşti, care pot fi sesizate în termen de 30 de zile de la data comunicării de către angajator a modului de soluţionare a sesizării formulate potrivit alin. (1).    Art. 262. - (1) Întocmirea regulamentului intern la nivelul fiecărui angajator se realizează în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.    (2) În cazul angajatorilor înfiinţaţi după intrarea în vigoare a prezentului cod, termenul de 60 de zile prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data dobândirii personalităţii juridice.

   CAPITOLUL II  Răspunderea disciplinară

   Art. 263. - (1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.    (2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.    Art. 264. - (1) Sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară sunt:    a) avertismentul scris;    b) suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă ce nu poate depăşi 10 zile lucrătoare;    c) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;    d) reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%;    e) reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%;    f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.    (2) În cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege specială, se stabileşte un alt regim sancţionator, va fi aplicat acesta.    Art. 265. - (1) Amenzile disciplinare sunt interzise.

3 Codul Muncii din 24/01/2003 Codul Muncii al României

6

   (2) Pentru aceeaşi abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancţiune.    Art. 266. - Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere următoarele:    a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită;    b) gradul de vinovăţie a salariatului;    c) consecinţele abaterii disciplinare;    d) comportarea generală în serviciu a salariatului;    e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.    Art. 267. - (1) Sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.    (2) În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.    (3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.    (4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.    Art. 268. - (1) Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.    (2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:    a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;    b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;    c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;    d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;    e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;    f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.    (3) Decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării.    (4) Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta.    (5) Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.

   CAPITOLUL III  Răspunderea patrimonială

   Art. 269. - (1) Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.    (2) În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanţelor judecătoreşti competente.    (3) Angajatorul care a plătit despăgubirea îşi va recupera suma aferentă de la salariatul vinovat de producerea pagubei, în condiţiile art. 270 şi următoarele.    Art. 270. - (1) Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.    (2) Salariaţii nu răspund de pagubele provocate de forţa majoră sau de alte cauze neprevăzute şi care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.     __________    Alineatul (1) a fost modificat prin art. I din Legea nr. 237/2007.

   Art. 271. - (1) Când paguba a fost produsă de mai mulţi salariaţi, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabileşte în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei.    (2) Dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabileşte proporţional cu salariul său net de la data constatării pagubei şi, atunci când este cazul, şi în funcţie de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar.    Art. 272. - (1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.    (2) Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptăţit, este obligat să suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabileşte potrivit valorii acestora de la data plăţii.    Art. 273. - (1) Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în muncă.    (2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăşi împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauză, jumătate din salariul respectiv.

7

   Art. 274. - (1) În cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi despăgubit pe angajator şi cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcţionar public, reţinerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituţie ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul păgubit.    (2) Dacă persoana în cauză nu s-a încadrat în muncă la un alt angajator, în temeiul unui contract individual de muncă ori ca funcţionar public, acoperirea daunei se va face prin urmărirea bunurilor sale, în condiţiile Codului de procedură civilă.    Art. 275. - În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condiţiile Codului de procedură civilă.

   CAPITOLUL IV  Răspunderea contravenţională

   Art. 276. - (1) Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte:    a) nerespectarea dispoziţiilor privind garantarea în plată a salariului minim brut pe ţară, cu amendă de la 300 lei la 2.000 lei;    b) încălcarea de către angajator a prevederilor art. 34 alin. (5), cu amendă de la 300 lei la 1.000 lei;    c) împiedicarea sau obligarea, prin ameninţări ori prin violenţe, a unui salariat sau a unui grup de salariaţi să participe la grevă ori să muncească în timpul grevei, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;    d) stipularea în contractul individual de muncă a unor clauze contrare dispoziţiilor legale, cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei;    e) primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 1.500 lei la 2.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 lei;    f) încălcarea de către angajator a prevederilor art. 134 şi 137, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;    g) încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 135, cu amendă de la 5.000 lei la 20.000 lei;    h) nerespectarea dispoziţiilor privind munca suplimentară, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei    i) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;    j) neacordarea indemnizaţiei prevăzute la art. 53 alin. (1), în cazul în care angajatorul îşi întrerupe temporar activitatea cu menţinerea raporturilor de muncă, cu amendă de la 1.500 lei la 5.000 lei;    k) încălcarea prevederilor legale referitoare la munca de noapte, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei.    (2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii de muncă.    (3) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) li se aplică dispoziţiile legislaţiei în vigoare.     __________    Literele d) şi e) de la alin. (1) au fost modificate prin art. I pct. 73 din O.U.G. nr. 65/2005, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 371/2005.    - Literele h)-k) de la alin. (1) au fost introduse prin art. I pct. 74 din O.U.G. nr. 65/2005, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 371/2005.    - Literele a), b) şi c) de la alin. (1) au fost modificate prin art. I pct. 721 din O.U.G. nr. 65/2005, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 371/2005.    - Literele f) şi g) de la alin. (1) au fost modificate prin art. I pct. 731 din O.U.G. nr. 65/2005, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 371/2005.

   CAPITOLUL V  Răspunderea penală

   Art. 277. - Neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.    Art. 278. - Neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind reintegrarea în muncă a unui salariat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 1 an sau cu amendă.    Art. 279. - (1) În cazul infracţiunilor prevăzute la art. 277 şi 278 acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea persoanei vătămate.    (2) Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.    Art. 280. - Abrogat.     __________     Articolul a fost abrogat prin art. 16 lit. b) din Legea nr. 241/2005.

   Art. 2801. - Încadrarea în muncă a minorilor cu nerespectarea condiţiilor legale de vârstă sau folosirea acestora pentru prestarea unor activităţi cu încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul de muncă al minorilor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani.     __________

8

Normă metodologică din 24/06/2005 pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului Finanţelor Publice aprobată prin Ordinul 889 din 24/06/2005

  I. Programarea şi organizarea activităţii de control financiar al statului

 II. Întocmirea actelor de controlOrganele de control financiar întocmesc, de regulă, următoarele acte de control:    a) proces-verbal de control financiar;    b) proces-verbal intermediar;    c) proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor;    d) notă de constatare;    e) notă unilaterală;    f) notă de prezentare;    g) raport de inspecţie fiscală.  III. Soluţionarea plângerilor IV. Evidenţa, urmărirea şi raportarea rezultatelor activităţii de control financiarCAPITOL AL PROCESULUI-VERBAL DE CONTROL FINANCIARCAPITOLUL 1 Date privind controlul financiar CAPITOLUL 2 Date privind agentul economicCAPITOLUL 3 Execuţia bugetului de venituri şi cheltuieliCAPITOLUL 4 Administrarea şi gestionarea resurselor materiale şi financiare CAPITOLUL 5 Respectarea disciplinei financiar-contabileCAPITOLUL 6 Calitatea managementului CAPITOLUL 7 Concluzii şi măsuri finale

   4.1. Modul de gestionare a bunurilor din domeniul public şi privat al statului, aflate în administrarea agentului economic. În acest sens se vor urmări:    - efectuarea inventarierii anuale a bunurilor din domeniul public al statului, aflate în administrarea agentului economic;    - verificarea listelor de inventariere pentru bunurile depreciate, inutilizabile, deteriorate sau greu vandabile, comenzi în curs, precum şi creanţele şi obligaţiile incerte sau în litigiu;    - modul de evidenţiere, legalitatea mişcărilor şi transferurilor, înregistrarea în contabilitate a bunurilor aparţinând domeniului public şi privat al statului;    - conservarea şi întreţinerea bunurilor aparţinând domeniului public şi privat al statului.    4.2. Modul de gestionare a patrimoniului propriu al agenţilor economici:    - inventarierea anuală a elementelor de activ şi pasiv, precum şi a bunurilor deţinute cu orice titlu aparţinând altor persoane juridice şi fizice conform reglementărilor legale;    - stabilirea rezultatelor inventarierii, modul de verificare şi înregistrare a acestora în contabilitate.    4.3. Respectarea modului de utilizare a subvenţiilor, alocaţiilor şi transferurilor acordate de la bugetul general consolidat al statului. În acest sens se vor urmări:    - verificarea notelor de fundamentare privind solicitarea alocaţiilor şi subvenţiilor;    - verificarea şi avizarea transferurilor şi subvenţiilor acordate de la bugetul general consolidat al statului în baza actelor normative date în aplicarea legii bugetare anuale şi altor acte normative;    - verificarea modului de utilizare a sumelor reprezentând transferuri şi subvenţii acordate de la bugetul general consolidat al statului.    4.4. Respectarea prevederilor legale în domeniul achiziţiilor publice:    - verificarea încadrării achiziţiilor în programul anual de investiţii;    - legat de respectarea procedurii de achiziţii publice, se vor verifica: anunţul/invitaţia de participare la procedura de achiziţii, documentarea pentru elaborarea şi prezentarea ofertei, actul de numire a comisiei de evaluare a ofertelor prezentate şi hotărârea comisiei privind oferta câştigătoare.    4.5. Modul de utilizare a creditelor interne sau externe cu garanţia statului:    - existenţa scrisorilor de garanţie emise de stat privind împrumuturile externe contractate de agenţii economici, concordanţa scrisorii de garanţie cu acordul de împrumut extern;    - verificarea convenţiilor de garanţie încheiate între Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de garant, şi beneficiarul scrisorii de garanţie, respectiv rambursarea ratelor scadente, comisionul de risc şi dobânzile aferente împrumuturilor garantate de stat;    - modul de constituire şi rambursare a ratelor scadente, a comisionului de risc şi a dobânzilor aferente împrumuturilor cu garanţia statului;    - modul de respectare a utilizării creditelor obţinute cu garanţia statului, conform destinaţiilor prevăzute în actele normative.    4.6. Modul de realizare şi evidenţiere a veniturilor totale. În acest sens se vor urmări:    - modul de derulare a contractelor economice încheiate cu partenerii interni şi externi, de respectare a prevederilor contractuale;

9

   - modul de fundamentare a preţurilor şi tarifelor;    - modul de respectare a legalităţii şi eficienţei eventualelor asocieri cu terţe persoane, urmărindu-se dacă au fost cazuri de achiziţionări prin intermediari (societăţi comerciale cu capital privat), precum şi dacă au fost efectuate plăţi cu anticipaţie la aprovizionările cu mărfuri, executări de lucrări sau prestări de servicii;    - nivelul chiriilor percepute şi încasate, stadiul de încasare a contractelor de închiriere către terţi a mijloacelor fixe şi a activelor din patrimoniul agentului economic (cauzele încasării cu întârziere faţă de scadenţe, responsabilităţi etc.);    - verificarea contului de "venituri realizate în avans", în sensul realităţii conţinutului său.    4.7. Modul de utilizare a resurselor financiare. În acest sens se va urmări modul de respectare a legalităţii, realităţii, oportunităţii şi eficienţei următoarelor categorii de cheltuieli:    - cheltuieli de deplasare în ţară şi în străinătate a angajaţilor agentului economic, inclusiv cu mijloacele de transport proprii;    - cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate, cheltuieli cu sponsorizarea şi încadrarea acestora în limitele de deductibilitate fiscală prevăzute de lege;    - cheltuieli cu provizioanele şi verificarea modului de constituire a acestora, urmărindu-se dacă sunt deductibile din punct de vedere fiscal;    - cheltuieli aferente ieşirilor din vânzare/casare/lipsa imobilizărilor, respectiv a celor privind consumul diferitelor elemente de stocuri, existenţa documentelor primare care atestă aceste operaţiuni şi urmărirea deductibilităţii acestora;    - cheltuieli cu redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii;    - cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile;    - cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială;    - cheltuieli cu serviciile bancare, dobânzile bancare;    - cheltuieli cu sconturile acordate;    - cheltuieli cu diferenţele de curs valutar;    - cheltuieli cu achiziţia autoturismelor de lux, case de vacanţă.

10