divina iubire

5/6/2018 Divina iubire - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/divina-iubire 1/178

Divina iubireGene EdwardsDivina iubire

de Gene EdwardsÄCea mai frumoas_ poveste de dragoste rostit_vreodat_´ DedicaieCu profund afeciune fiicei mele cele mai mari,Lynda

Imaginaia a avut întotdeauna puterea învierii pecare nici o tiin nu o poate egala- Ingrid Bengis -Mai presus de orice templuO, Duhule,Tu preferi mai cu seamO inim curat

i integr.Înva-m Tu,Cel ce cunoti,Cci Tu ai fostDe la început.Stteai întocmaiCa un porumbel

Cu aripile puternice întinse,Urzind imensul abisi fecundându-l.O, Duhule,Ilumineaz



Tot ce este în mineÎntuneric.Rugciune rostit de JohnMilton atunci când a

început s scrie ÄP aradisul pierdut´ P rolog El era singur.Primul ticit al timpului nu fusese auzit niciodat inici ciclul nesfârit al eternitii nu fusese

înc început. Nu existau nici lucruri create, nicilucruri necreate cu care El s împart spaiul.El locuia într-o er dinainte de venicii, unde tot ceexista... era Dumnezeu. Nu era loc pentrunimic altceva. El era Totul .i era de genul masculin.Într-adevr, era unicul reprezentant al speciei Sale,dar nu era de genul neutru. Ideea genului

feminin nu-i gsise înc loc în inima Lui.i nici nu era btrân.Îngrdit de sfera infinit a totalitii Sale, El a rmasvenicul prezent. Nici nu s-ar putea spunec era btrân, cci El era fr vârst. Prin urmare eratânr, pentru c nici pân chiar în ceasulacesta, acest Dumnezeu fr vârst n-a fost niciodat

mai btrân de treizeci i trei de ani.El era i Via.Nu o via, cci El era singura via. Vor exista maitârziu alte forme de via; totui, în acest



moment strvechi al non-timpului, nu exista decât osingur form de via pe diagramabiologic.

El era i lumin.O lumin strlcitoare, în avalan. În sfera nesfâritde lumin exista o revelaie neîncercat,mereu ascendent spiralat. i aceast revelaie eraDumnezeu.El era i putere.O putere impetuoas, dezlnuit... O puterenelimitat, nemsurat, de temut... El era i estetoat puterea.Dar asta nu era totul.Mai exista ceva în El... ceva ceera foarte mult din natura Sa; chiaresena fiinei Sale. Un element al fpturii Sale atât devast, încât a egalat - ba mai mult, a

depit - toate celelalte elemente ale fiinei Sale la unloc. Adevrata esen a lui Dumnezeuera...El era Dragoste.O dragoste pasionant, sentimental, expresiv...i în acest Dumnezeu, locuind de Unul singur, atât desingur, nu exista nici o imperfeciune.

Exista îns un paradox: cu toate c era singur, Eliubea. În cadrul triunitii Dumnezeirii existao exprimare necontenit a dragostei, dar nu exista o

pereche pentru manifestarea dragostei



Sale. O dragoste atât de vast, atât de puternic, pulsa în acest Dumnezeu lipsit de btrânee.Totui, nu exista un Äaltul´ fa de care s-i

manifeste dragostea.i astfel captiv al acestui paradox, El locuia singur.Pân când... P artea I 1Deodat L-a strfulgerat o revelaie. A ânit dinadâncul lui, apoi s-a revrsat de-a lungul ilatul nesfâritei Sale fiine. Era un gând atât de mre,

încât nu a existat nimic cu care s poatfi comparat vreodat, nici înainte nici dup aceea.Viaa pulsa, iar lumina strlucea în aceast noudescoperit slav. Dragostea se înla. Întreagafiin a lui Dumnezeu se zguduia în conceperea acestei

revelaii.i care era aceast revelaie?C ar putea exista doi !ÄSe poate,´ a strigat luntrul Su! i alturi derevelaia ce umplea întreaga Sa fiin, s-anscut scopul existenei venice.În mijlocul bucuriei inexprimabile a început s curg

prin El... un scop... un plan atât decomplex, i cu un risc atât de imens, încât nimeni, înafar de Dumnezeu, nu i l-ar fi asumat.În cadrul consiliului Dumnezeirii, El a strigat: ÄEu...Dumnezeul cel viu... singur... Cel ce



este... Eu voi avea o pereche!´Însufleind focul iubirii Sale, a declarat: ÄPoate s fie oea!´

Un Dumnezeu atotcunosctor a nscocit un gând atâtde captivant, încât chiar El S-acutremurat în desftarea ineriei Lui. Apoi, jubilând

în aceast descoperire, i-a consacrat întreaga fiin acestei unice sarcini: de a avea... omireas. Pentru un moment, inifinitasolitudine s-a întrerupt.Cu puin înaintea lansrii acestei grandioase aventuri,

în Dumnezeu a avut loc un fenomenextrem de misterios. În cea mai profund intimitate aSa a avut loc un eveniment pe care niciun alt ochi nu trebuia s-l vad vreodat i nici o altminte nu trebuia s-l imagineze

vreodat... cea mai mare tain a tuturor timpurilor.O mie de milioane de particule din Dumnezeu auerupt într-o lume crescând i escaladant.Fiecare din aceste particule de Dumnezeu a fostcuprins de strlucirea unei flcri... ca i cumfiecare din ele ar proclama c a fost aleas - chiar

predestinat - pentru un destin special,

îndeprtat.Ce s-a întâmplat?Nimeni nu tie, cci nu fusese nimeni de fa ca s iacunotin de acest eveniment. i nimeni



nu va ti, pentru c acest lucru a fost fcut tainic i varmâne ascuns pân aproape de sfârit. N ici o minte nu poate, în afar de cea a lui Dumnezeu,

s îneleag vreodat profunzimeaacestui adânc mister. Un mister infinit, ascuns înDumnezeu.2Înflcrat, de Unul singur, El S-a apucat s-i

îndeplineasc lucrarea de a transpune în realiatecel mai înalt vis al Su. tia acum c nu va mai finiciodat satisfcut de singurtate.Nesfârita stpânire de Sine avea s ia sfârit.Acest Dumnezeu atinsese acum un stadiu frprecedent. Pentru prima oar în istoria infinit,Cuvântul Venic vorbea cu glas tare!Tcerea nu fusese necesar, ci mai degrab fcuse

parte din natura lui Dumnezeu, cci tot ceeace exista atunci era... Dumnezeu. Acum El nu doar cvorbea, ci vorbea cu glas tare. VorbireaLui era exprimarea lui Dumnezeu despre Sine Însui.Dar pentru c acolo nu exista nimic înafar de Dumnezeu, rezult c vorbirea Lui era, deasemenea Dumnezeu.

Cuvântul Su... era Dumnezeu. De-acum înainte, dinacel moment de fapt, vorbirea luiDumnezeu i exprimarea de Sine a lui Dumnezeu vorfi împlinite prin Cuvânt... Cuvânt careera Dumnezeu.



i astfel El a zis: ÄS f ie...´În aceast comunicare verbal El a renunat la a maifi Totul , cci a fcut loc la ceva altceva

decât El Însui. Avea s fie prezent altceva decât Totul lui Dumnezeu! Pentru o clip a existatDumnezeu i marea prpastie a neantului. Acest neantera într-adevr ceva extrem de nou, ccipân acum nu existase altceva decât Dumnezeu.Înainte de ÄS fie´ nu exista nici timp, nici spaiu inici eternitate; nici lucruri create i nicilucruri necreate; nu exista nimic de recunoscut înafara unui Dumnezeu venic i infinit. Darprin aceast pronunare a lui Dumnezeu, a aprut iun Început ! Niciodat înainte, i doar osingur dat dup aceea, a avut loc o asemeneaschimbare radical în istoria lui Dumnezeu.

Acum, în timp ce ÄS fie...´ rsuna peste sferaneantului, a aprut o lumin orbitoare care aumplut acest vid gunos.Dintr-o dat a existat nu doar Dumnezeu neantul i

începutul... nu doar Venicul Necreat... ciexista acum ceva creat !Exista lumina.

Lumina creat. O reflectare, o replic în miniatur aluminii necreate care era Dumnezeu. Oimagine a lui Dumnezeu împrea acum spaiul cuDumnezeu.



Dumnezeul Cel Viu a început atunci s modeleze unloc... un loc în El Însui. El a numit acestloc mic i strâmt în comparaie cu Sine, venicie.

i-acum a hotrât s modeleze un loc înc i mai micîn cadrul veniciei. Va fi un loc în careSe va cuprinde pe Sine i va locui acolo! i pentru cacest trâm mai mic avea s fie locullocuinei Sale, L-a fcut asemenea Lui. El era (i este)nevzut; de aceea a fcut acest trâminvizibil. El este în mod absolut o fiin spiritual; deaceea a fcut acest trâm un loc alspiritualului. Un loc fr înlime sau adâncime saulime, sau vreo alt dimensiune. O sferfr timp i fr spaiu, pentru c El este în afaratimpului i în afara spaiului, chiar fr nici odimensiune.

Nemsurat i nemsurabil, acest trâm întocmaiprecum Dumnezeul su, depea oricecapacitate finit de înelegere.Aceast sfer nevzut, spiritual era în Dumnezeu. Ela numit-o:

Locurile Cereti.În acest moment, toate lucrurile create erau în El.

Apoi, El a fcut unul dintre cele mai uluitoare lucrurifcute vreodat. S-a mrginit . ipunându-i limite, S-a înfurat i a intrat în acest locce se afla în El Însui. Iar dup ce a



vizitat acest trâm nou creat, I-a fcut plcere slocuiasc în el.3

S-a oprit un moment, apoi a început s creeze din nou.De data aceasta a creat... lucruri vii .Primele lucruri vii, fiine vii, altele decât El Însui, le-anumit soli - fiine în întregimeduhovniceti , astfel încât s se poat integra trâmului

în care triau. Aceste fiine erauacoperite de lumina ce emana din duhul lor, întocmaiprecum Dumnezeu lor este acoperit degloria luminii propriei Sale fpturi.În multe privine aceti soli erau asemenea Lui. Erauputernici, cu toate c nu erauatot puternici. Erau nemuritori, dar nu venici. Eiaveau s triasc în toat venicia viitoare,

dar nu triser deloc în venicia ce trecuse. Spredeosebire de Dumnezeu, care Se mica liber în venicia trecut, în venicia prezent cât i învenicia viitoare, ei se puteau mica doar întrosingur direcie: numai înainte, în venicia viitoare.Întocmai ca i El, aceti soli nu aveaupereche. i la fel ca El, ei nu se puteau reproduce.

Totui, ei erau foarte di f erii de El, într-o anumittrstur. Ei erau neutri, pe când El era departe brbteasc. De aceea, spre deosebire de El, einu puteau iubi. Ei puteau glori f ica, întradevr!Dar, nu puteau iubi... nu aa cum a iubit El.



El a populat Locurile Cereti cu arhangheli, îngeri,heruvimi, serafimi i alte creaturi vii. i, cutoate c Se bucura având aceste creaturi prezente

alturi de El, iar singurtatea Lui fusese însfârit rupt, totui adevrul era acesta: ei erau fcuiunul pentru cellalt. Seamnul aveaseamn; felul avea fel.Pentru El îns, nu exista înc nici un fel dup felul S u.4Prima zi a creaiei era pe jumtate încheiat. El eradornic s înceap s creeze chiar un alt domeniu, unul cu totul deosebit de cel spiritual; s-arputea spune un domeniu care s fie...exact opusul domeniului spiritual. Un domeniu absolutdi f erit f a de El. Un domeniu

nu spiritual,ci fizic,nu scutit de dimensiuni,ci cu dimensiuni,nu invizibil,ci vizibil,nu neîngrdit i nici nelimitat,

ci îngrdit i f oarte limitat.Un domeniu mic, cu mult mai mic decât venicia. Untrâm al timpului, al temporalului,cuibrit în eternitate.



Vorbind cu glas tare înc o dat, Domnul a chematabisul neantului i din nou neantul a maidat ceva. Domeniul vizibil a ânit brusc din Cuvântul

Su rostit.i prin Cuvântul Lui, acest domeniu este inutlaolalt; i prin Cuvântul Lui, acest domeniu îiare existena în El.Atunci El a chemat toat adunarea cetenilorLocurilor Cereti i, artând spre aceast nousfer, a declarat: ÄStabilesc acum un hotar. De aici ...

încolo... va fi domeniul lucrurilorvizibile.´Fcând aceast simpl declaraie, S-a aruncat spreaceast aparent impenetrabil grani. Spreuimirea îngerilor, a aprut un fel de portal în aceastgrani... o u între cele dou trâmuri.

Prin acest portal El a intrat în acest nou teritoriu.A vorbit din nou, i, la Cuvântul Su acest trâmvizibil a început s miune de luminiscânteietoare i astre rotitoare.El S-a oprit într-un loc obscur i esenial al acestui noudomeniu. i înc o dat a fcut odeclaraie.

Aici Eu voiface cea mai distinsi cea mai delicatlucrare a creaiei.Voi crea,



în acest loc singuratic,un glob pe care îl voi numi pmânt ...miezul creaieiMele.

Într-adevr, nu voi creadecât dou lucruri:Pmântuli tot ceea ce nu este pmânt.i-a întins mâna i a picurat de pe vârful degetelorSale o mas mic i diform.ÄPe acest mic grunte voi trudi înc cinci zile.´Pe msur ce lucra, masa aceasta pustie i amorf a

început s capete simetrie. Timp de douzile El s-a ostenit ca s umple aceast mic bulin culucruri neimaginate vreodat.În a treia zi a avut loc un eveniment deosebit de

însemnat.

Mai întâi Domnul Dumnezeu a creat un obiect foartemic, imobil, pe care l-a prezentatinându-l mult timp în mâna Sa. Pe când Se uita El fixla acest obiect, îngerii au început s

îneleag sentimentele Lui i s vad aceste simmintereflectate pe faa Lui. El exploraciudata solitudine a micuului obiect. Oricare ar fi fost

acest obiect, era de unul singur, erasingurul de acest f el .ÄAceasta este o smân,´ a declarat Domnul aproapetrist. Atitudinea Lui melancolic, aerul



Lui sobru a aruncat un fior rece asupra otirii îngereti.ÄAceast smân rmâne singur.´

Era atâta patos în cuvintele Sale încât, în ochii îngerilor ce priveau, ea, smâna, prea cdevine cel mai însingurat element din creaie.Domnul S-a înfurat din nou în tcerea Sa, veghindasupra seminei. Un fior de nelinite sepropaga de-a lungul adunrii locuitorilor cereti pemsur ce tcerea cretea, atingând coteaproape de nesuportat.ÄAceast smân va rmâne singur pentrutotdeauna, dac nu... dac nu... cade în rân,´ acontinuat El.i spunând aceasta, Domnul a azvârlit smâna într-un pmânt fertil.

A fost un rstimp. Apoi, dintr-o dat, ceva s-a desprinsdin acest pmânt nou i fecund...crescând din plin. Era ceva... viu. Îngerii au rmas cugurile cscate. Se putea ca ceva viu sfie i vizibil? i nu doar vizibil, dar i verde! Curând

întregul pmânt prea c a fost îmbrcat într-un vemânt verde.

Îngerii, deoarece erau atât invizibili, neutri din punctde vedere al genului, cât i fr cel maimic concept referitor la reproducere erau confruntaiacum cu o scen stupefiant. Priveau cuinfinit uimire la ceva



viu,vizibili

verde.Mai mult decât atât... acest ceva se putea reproduce!Fiind neutri, acest subiect al reproducerii se afladincolo de cea mai profund capacitate de

înelegere i de revelaie a îngerilor. Ei au îneles,totui, c Domnul Dumnezeu privea aceastiarb vie, vizibil, verde - i reproductibil - cu ceamai puternic intensitate.Se prea c aceast iarb mititic putea s odrsleasci s se reproduc dup chipul iasemnarea ei. Seamnul dând natere la seamn.Felul producând propriul su fel. Întradevr,aici era ceva foarte deosebit de trâmurile cereti.

Spre deosebire de Dumnezeu i de îngeri, iarba eravizibil, verde, vie i se putea reproduce.ÄCât de ciudat,´ se gândeau ei, Äca o asemenea idee sexiste în mintea lui Dumnezeu! Cât deciudat c o smân singuratic i umil I-a captat înaa msur atenia!´5

Cea de-a asea zi a buimcit pur i simplu capacitateade înelegere a îngerilor, cci în aceastzi au aprut atâtea lucruri vii noi încât mintea

îngereasc, dealtfel ca i pmântul, au fost



npdite de uimire. Ei priveau viaa - o via vizibil -o via ce putea s aud, care putea szboare, care putea s alerge, care putea chiar s strige

puternic. Dar cel mai senzaionalspectacol pe acest balon verde-albastru era acesta:totul avea pereche!Mai mult decât atât, era uimitor felul acestor perechi!Nici mcar o creatur a celei de-a aseazi nu era neutr ca gen; ele erau de gen masculin.Adic, jumtate erau masculine. Dar cea maitainic i mai de neîneles minuni din univers eracealalt jumtate! Aceste fiine nu erauneutre i, hotrât, nu erau nici de genul masculin.Erau ceva nou, dincolo de întreagacapacitate de cunoatere i înelegere!Erau de genul f eminin! (Indiferent care ar fi fost

specia.)Se credea c masculii vor tri singuri; toi îngerii tiauacest lucru! SingurulMascul pe care-Lcunoteau tria Singur. Dar fiecare din aceti masculicreai în ziua a asea aveau o pereche.Fiecare dup felul lui.Perechi. Aici se gsea un concept atât de fermector,

încât îngerii vorbeau despre acesteperechi într-o reveren tcut, i privind cu uimire laDumnezeul lor, în inocena lorprimitiv, se întrebau ce L-a determinat pe El screeze fpturi vii care se reproduceau... care



erau perechi... fiecare el având o ea!i astfel priveau cu uimire, se minunau i admiraunoile creaturi, spunând:

Întocmai ca i noi, ei triesc i se mic,Întocmai ca i noi, sunt fiecare dup felul lor,Dar, vai, spre deosebire de noi,Ei sunt vizibili.Spre deosebire de Dumnezeu, de îngeri,Sau shiar de iarba verde,Fiecare are o pereche.Au mai observat, aproape cu tristee, c acum toatefpturile vii aveau pe cineva... cu excepiaUnuia sungur.i El era înc... singur.6 Deoarece ziua a asea era pe terminate i pentru c El

era destul de trudit, îngerii au fostextrem de surprini s descopere c El nu-i terminase înc creaia. Chiar în momentul în careei au considerat c probabil Îi va încheia lucrarea, ElS-a avântat în actul final al creaiei,

însi capodopera lucrrii Sale.ÄVei înelege clar ceea ce sunt pe cale s fac, cci voi

suntei cea mai înalt form de via dinlumea nevzut, suprema creaie dintre cele ce nu sevd.´S-a oprit, S-a aplecat, i a adunat o grmjoar derân, apoi pentru o clip s-a uitat int la



ea i a vorbit din nou.ÄDin acest lut rou voi crea cea mai înalt form devia de pe prâmul lucrurilor vizibile.

Creatura pe care sunt gata s o nasc va domni pesteuniversul matrerial, întocmai precum Eudomnesc peste universul spiritual.´Spunând aceste vorbe, Domnul Dumnezeu a început smodeleze, s frmânte i s dea formlutului rou. Îngerii s-au unit într-o consimire deplinla acest act.ÄAcesta va fi aa cum e i Dumnezeul su... un el .´Îngerii se uitau plini de uimire la Domnul lor, captivaide încordarea ce se vedea pe faa Lui iobservând cât de profund se grava acolo singurtatea,atât de unic a Sa singurtate. tiau cse petrecea ceva extrem de important înluntrul

Domnului lor... i la nivelul vârfului degetelorSale.Înc o dat mina feei Sale a început s se schimbe.Cuta ceva... ceva în propria Lui fiin.Încet, a scos acel element din El Însui i l-a imprimatpe vemântul de hum.Odat cu ultima apsare modelatoare, S-a dat înapoi,

permiând astfel îngerilor s îmbriezecu privirea imaginea complet a lucrrii Saleterminate. Ei au rmas cu gura cscat de uimirei au exclamat în cor:Imaginea Lui!



V izibil!7 Apoi Domnul Dumnezeu din nou S-a aplecat uor spre

huma modelat. Pentru un moment faaDumnezeului celui viu i faa crestat în acel lut frde via aproape c s-au atins. DomnulDumnezeu a suflat.Nrile lutului au tremurat i s-au desfcut. În modinstantaneu lutul umed a fost strbtut desânge, s-a încordat, s-a clintit i a început s respireuor.Domnul s-a dat înapoi, cu un aer aproape îngrijorat.Cea mai proaspt dintre creaiile Sale a

întors capul... i a privit cu uimire, pre de o clip,panorama fiinelor cereti adunate de jur

împrejur. Apoi, în cel mai natural mod, omul ro-

pudrat s-a ridicat în picioare... s-a întors... i,i-a privit senin Sculptorul.Domnul S-a mai apropiat o dat de creatur. i dinnou cele dou fee aproape c s-au atins, întimp ce îngerii uoteau buna lor învoire.ÄExtraordinar, asta-i bun... ei sunt întocmai ca... doifrai.´

Din toat puzderia de creaturi modelate de mâna Saplin de poezie, nu exista decât unasingur despre care s se poat spune: ÄDomnulDumnezeu S-a gândit la S ine Însui atuncicând a creat aceast fptur.´



i aa cum bnuiser îngerii, aceast ultim i finalcreaie era de genul masculin. Nu eraneutru, fr gen, i de aceea nu fcea parte din rasa

îngerilor. Era vizibil. Prin urmare fceaparte din domeniul material. Totui, el era o form devia cu mult mai înalt decât orice altfiin ce popula domeniul vizibil.Adevrul nu trebuia amintit nimnui din cel ce sttea,se minunau de aceast fiin, pentru cse declara de la sine; aceast creatur avea sstpâneasc pmântul... tot atât de sigur pe câtDomnul Dumnezeu, dup chipul cruia fusese atât defidel creat, stpânea locurile cereti.Mai mult, toi au observat c aceast creatur, diferitde animalele din lumea vzut i de

îngerii din lumea nevzut, dar extrem de

asemntoare cu Dumnezeu, putea iubi. i c niciDumnezeu, nici omul, nu aveau pereche. De-acum eraudoi, împrteau terenul comun alsingurei contradicii existente. Omul se alturaDumnezeului su ca fiind unul din cele doufiine vii care puteau iubi - i care, totui, nu aveau unÄaltul´ fa de care s-i reverse aceast

dragoste. El era singurul de gen masculin din totuniversul creat - în afar de DumnezeuCreatorul - ce nu avea pereche.Într-adevr era chipul lui Dumnezeu.



A asea zi s-a sfârit cu anunul Domnului ce declara încheierea venic a creaiei. Prea a fiun sfârit ciudat, cu un paradox atât de evident înc

nerezolvat.8 A aptea zi a fost o zi de odihn pentru întreagacreaie. Cea mai înalt activitate a zilei nudepea culmile uimirii.Mijea cea de-a opta zi, a doua prim zi a sptmânii.Pentru Domnul Dumnezeu aceast zi eradestinat prtiei cu chipul Su. Era evident faptul cei se bucurau de compania reciprocmai mult deâct toi ceilali.Pribegeau împreun de-a lungul feei caelei mingi desmarald pe care acest om avea s-ostpâneasc, cutreierând pajitile, vile i munii.

Sorbeau împreun frumuseea pmântului,respirând cântecul brizelor lui.Creatorul i Imaginea traversau împreun întreguldomeniu terestru al Omului. i pe msurce-l strbteau, mai întâi unul, apoi cellalt, aveau sdeclare referitor la descoperirile fcute:ÄAcest lucre este bun,´

ÄDa, i acesta...i acesta este bun.´Pe când cutreierau ei, comportarea omului deveneadin ce în ce mai ciudat, tulburtor de



ciudat. Deseori îi fixa privirea ptrunztoare asupraunui obiect îndeprtat i confuz, iarapoi, dintr-o dat, îi îndrepta pasul spre acesta i nu

descoperea decât un leu, un leopard sauun vultur. Pentru o clip descoperirea fcea ca

întreaga sa purtare s fie golit de grandoare.Uneori omul se întorcea încet i murmura, cu un patosce putea tulbura chiar i un serafim:ÄDoi. Ei întotdeauna sunt câte doi.´Profunda nelinite a omului se intensifica. Într-untârziu îns, aceast frmântare a Omului afost expediat de ctre Domnul su.ÄAi vzut o bun parte a întregiiMele creaii, i aivzut acea parte pe care i-am dat-o înstpânire. Exist ceva în tot acest vast domeniu, care,dup prerea ta nu este bun?´ a întrebat

Domnul interesându-se sincer.Încet, cu deplin chibzuire, Omul i-a aruncat privireade vultur peste întregul su domeniu,vast i abundent. Verdictul era incontestabil. Totul erabun.Totui nu totul.Era ceva greit, undeva în adâncul omului. Ceva ce nu

putea defini... i totui se gsea acolo ise lupta, se strduia s exprime acest ceva. Un strigttcut izbucni din luntrul omului i îiptrunse întreaga fiin, pân la inim.



S-a întors i a dat din nou fa cu Creatorul su. i-afixat privirea asupra flcrilor aprinse dinochii lui Dumnezeu. Amândoi tceau în timp ce ochii

lor schimbau un consoriu de sentimente- singurtatea reciproc, tristeea împrtit pe caredoar ei, singurii dintre toate fiinele vii, oexperimentaser.În sfârit Domnul a rupt vraja tcerii.ÄS vedem, ca s ne asigurm, dac toate lucrurilecreaieiMele sunt bune.´Domnul i-a înlat mâna i a poruncit tuturorcreaturilor de pe pmânt s vin împreun i streac prin faa Omului. Omul tia printr-un instinctspiritual al naturii sale interioare ctrebuie s dea nume fiecrui animal.Omul a observat c animalele veneau mereu perechi,

fiecare cu perechea sa. Leul a trecut flosprin faa Sa, alturi de leoaica lui, armsarul mândrucu iapa lui; taurul i vaca... Doi,

întotdeauna doi.ÄCe-i greit aici?´ O privire slbatic a aprut în ochiiomului în timp ce striga i se tânguia:ÄEu sunt Ish! Brbat! Stpân al acestui trâm. Dar

sunt singur. Doar unul singur. Unde esteperechea mea?´A trecut i ultima pereche. Omul a privit-o aproape cufrenezie, apoi a rupt-o la fug de-a



lungul vilor i dealurilor, pân ce a ajuns la margineaprpastiei unui munte înalt, i a începuts scruteze orizontul.

ÄUnde eti?´, a strigat el. ÄUnde eti?´A cutreierat tot globul pmântesc, apoi a cercetat lunai stelele de deasupra. Apoi, încet, întcere, s-a întors pe drumul din vi, spre unDumnezeu înelegtor i în ateptare. Din nouomul i-a fixat ochii asupra flcrilor aprinse din ochiilui Dumnezeu.ÄCare este acel lucru ce nu este bun?´ÄEu cred c tii. Nu este bine pentru tine, Omule, s fiisingur.´Mult vreme, un om foarte tânr i un Dumnezeu frvârst au împrtit în duhul lor ceea cecuvintele, fie muritoare, fie divine n-ar putea exprima

vreodat.ÄTu eti chipulMeu. Brbat. Singur. Nu este binepentru tine s fii astfel´, a spus Domnulfoarte încet.Înainte de a rspunde, omul a cercetat faa luiDumnezeu vreme îndelungat.ÄEu sunt ca Tine. Singur!´9 Incontient de scurgerea vremii, Omul a început spribegeasc... fr un scop sau o direcieanume. Durerea insuportabil din inima lui a vibrat înexterior. Simurile sale îi revelau crudul



adevr. ÄSunt mai singur decât dac a fi fost singuracreatur vie din tot universul.´ Timpulse scurgea nemsurat. În cele din urm, epuizat i

disperat, s-a întors înapoi la Creatorul lui.ÄAi dreptate, pentru c Tu eti adevr´, a spus Omul,

în timp ce se apropia de un Dumnezeupe care acum Îl înelegea mai bine. ÄDar nu exist nicio aciune, nici un act al alui Dumnezeusau al Omului care ar putea s dea natere la... Ishamea? Chiar pentru o clip, s vd, s ating- ceva... pe cineva... care s fie ca i mine? Nu pot aveai eu, fie doar pentru un ceas, leoaicamea?´Domnul a scos un suspin profund, ca Unul ce urma s

înceap o lucrare uria i dificil, iarapoi a grit: ÄOmule, exist un principiu înscris în

adâncul fiineiMele care nu poate fiabrogat.´ÄEu sunt Unul, nu doi. ViaaMea este indivizibil. itu, Omule, eti o reflectare a eseneiMele. De aceea i tu eti unul. Aa cum Eu sunt singur,i tu eti singur. Aa cum Eu suntindivizibil i tu eti indivizibil. Tu nu poi fi mai mult

decât unul singur. A schimba acest lucru înseamn a viola imagineaMea, imagine care eti tude fapt...´Ascultând acest inexorabil verdict, omul fr cusur,aflându-se în mijlocul unui univers fr



cusur, a început s plâng. Pentru întâia dat creaiaera martora agoniei intense a lacrimilor.Ridicându-i faa i vorbind printre suspine, Omul a

spus: ÄTu eti foarte asemntor cu mine,nu-i aa?´ÄNu, deloc!´, veni rspunsul blând al Domnului. ÄTueti foarte asemntor cuMine.´Când aceste cuvinte pline de îneles i s-au strecurat însuflet, Omul a czut în genunchi,durerea lui gsindu-i exprimarea doar într-un plânscu suspine incontrolabile.În cele din urm Omul s-a potolit, i-a ridicat faaacoperit într-un amestec de lacrimi idurere spre Fctorul su i a vorbit din nou... încuvinte de o finalitate cumplit: ÄAtunci nuexist nici o cale. Aa cum eti Tu, i eu sunt destinat a

fi venic.´Inima copleit de dragoste a lui Dumnezeu i Viaatrit în singurtate i-au gsit acum ovoce reinut, rostind cuvinte msurate:Poate chipulMeu,poateexist o cale

Dar numai una singur.Creatorul a atins pmântul i a cules o smân, unanu diferit chiar de prima smân creatde El. Timp de o clip nesfârit, Omul i-a urmritDomnul în timp ce îi aintea ochii tcut i



trist înspre acea smân.Încet, Domnul Dumnezeu a întins mâna cu smâna caomul s o poat vedea.

ÄIat aici înc un principiu, îngropat adânc în naturaMea. Prin urmare acest principiu segsete i în fiecare fibr i pulsaie a universului.Chiar i în tine, Omule. Exist o lege anaturiiMele, necunoscut creaieiMele; dar totuiacest principiu exist i în aceast micsmân terestr. Ca i noi, aceast smân estesingur. i - asemeni nou - ea trebuie srmân pentru totdeauna... singur.´ÄPentru totdeauna? Domnul meu, Dumnezeul meu...singur pentru totdeauna?´ÄDa, Omule... pentru totdeauna... doar dac nu...´ÄDac nu ce?´, a strigat omul la aceast palid aluzie

de ndejde. ÄSpune-mi! Dac nu ce?´ÄDac nu...´ i Domnul S-a oprit.ÄÎn numele îndurrii, dac nu ce?´ a gemut omul.Rspunsul a venit linitit i lin: ÄDac din întâmplare,smâna nu va cdea în pmânt i nu-iva înceta existena acolo.´Spunând aceasta, Domnul a aruncat smâna în

pmânt.Omul a venit în grab la locul îngroprii i a exclamat:ÄDar eu nu pot cdea în rân i s

încetez s mai exist!´ Apoi s-a oprit, i-a diminuatvocea i a adugat: ÄAsta înseamn... ei



bine, eu nu pot, nu-i aa?´Domnul S-a întors i privind parc într-o lume

îndeprtat, a murmurat: ÄPoate... poate într-o

zi, un astfel de lucru se va întâmpla.´ÄDar,´ Îl întrerupse omul înc frmântat, Äcare ca fifolosul acestui lucru?´ i îi ainti din nouprivirea spre pmântul umed. ÄCci ce câtig ar fidac eu voi disprea pentru totdeauna înpmânt? Atunci ca apare perechea mea, i perecheamea va fi singur.´ÄN-ai observat Omule, - i Eu cred c ai observat - c

în cele din urm smâna învie din nou.Învie din captivitatea odii sale pmânteti. i înviind,smâna nu mai este o smân. i numai este singur. Smâna este o mulime.´ÄTotui, îi spun o tain. Ea înc este... una.´

Omul sttea aproape nemicat, fixându-i ochii mai întâi în pmânt, i apoi la faa luiDumnezeu. Încet, dar cu o ndejde crescând, elrspunse:Tot ceea ce am auzitNu vd pe deplin.Gândurile Tale sunt dincolo

de cele conferite mie.Vederea Ta eu nu o pot deine.Presupun c nici îngerii i nici arhangheliiNu au cunoscut acest gând în ceruri.Dar iat ce spun:



ÄF-m o smân!i astfel sfârete-mi durerea.Pune-m acum, în acest ceas,

În noroiul acelaDin care am rsrit.Din vârful degetelor TaleSau din inima mea,Nate-mi acum,Perechea mea.Aceste cuvinte preau c pun capt unui fel devigilen a ateptrii din partea Creatorului.ÄTu, chipulMeu, eti gata s cazi în pmânt, întocmaica aceast smân singuratic, înpmânt, pentru ca în acest chip s-i poi sfâricltoria solitar? Eti gata s faci acest lucrupentru a câtiga o via din viaa ta?´

Omul i-a întors faa spre Dumnezeu i a exclamat cuo voce de o siguran fr echivoc:ÄGata! Gata!´Domnul Dumnezeu i-a ridicat mai întâi privirea, apoimâna Sa, spre trâmurile cereti.Rspunsul celest a fost imediat.Otile cereti au strpuns trâmul vizual. Erau o

gloat dezlnuit, plin de bucurie, înateptare, înconjurând pe Creatorul lor i supremaLui creaie. Curând, cei doi au fost cuprinide lumina îngereasc i de laude. În mijlocul acesteidemonstraii cereti, Domnul i-a ridicat



din nou mâna i a rostit cea mai tuntoare i mailiber declaraie:ÄPentru Om´, a strigat El. ÄPentru Om voi zidi acum

o pereche. Dup felul su!´Lauda a disprut. Nucit, oastea cereasc sttea întcere. Erau cuvinte pe care nu le puteaupricepe. Declaraia, o tiau prea bine, era cevaimposibil de împlinit.ÄEste ziua a opta, nu-i aa?´, se întrebau îngerii uniipe ceilali.ÄÎntr-adevr, este ziua a opta, nu a asea.´Äi Domnul nostru a declarat tot actul creaiei sfârit

în ziua a asea, nu-i aa?´ÄTe asigur de acest lucru´, veni rspunsul ferm.ÄAtunci n-am auzit noi suficient de bine, cci voia Luieste deja stabilit.´

ÄProbabil c n-am auzit noi prea bine.´ÄSigur ceva nu este la loc.´ÄPoate un brbat s nasc un prunc?´ s-a auzit ooapt îngereasc în timp ce un altul sondadeja cele mai tainice elemente ale fiinei acestuia.ÄCum poate fi chipul lui Dumnezeu dublu, cândDumnezeu este unul singur?´, era întrebarea

fr rspuns, nerostit, ce ardea în duhul tuturora.i, într-adevr, procesul creaiei se sfârise pentrutotdeauna.Domnul i-a întors faa spre creatura rocat ce stteaalturi de El, pentru a putea rspunde



acestor întrebri fr de rspuns.ÄTu eti din pmânt. Te-am scos din aceast rândar cea care îi va fi pereche nu o voi scoae

din rân.´ i Domnul s-a oprit. Toi îngerii s-au închinat înainte. ÄNu, nu din rân... ci deaici!´Fiecare ochi îngeresc i omenesc urmrea degetul luiDumnezeu. Un suspin înbuit âni dinpieptul tuturora. Degetul Domnului arta cu claritatespre partea lateral a pieptului omului.ÄPerechea ta, chiar acum, este ascuns în tine!´, a spusDomnul. ÄPerechea ta va fi nu doar

pentru tine, ci din tine, i prin tine, din viaa ta, dinsubstana ta. Perechea ta va fi fiina ta. Eava fi tu însui, o prelungire a ta! Os din oasele tale.Carne din carnea ta. Fiin din fiina ta.´ÄOh!´, a exclamat unul din îngeri, în timp ce se apleca

uor s opteasc unui alt înger.ÄAtunci nu este deloc vorba de creaie. Este vorba deedificare, dac se poate numi aa.´ÄDar cum rmâne cu unicitatea lui Dumnezeu?´, a

întrebat un înger înc curios.ÄDe unde s tiu eu?´, veni replica. ÄNoi nu suntemaici decât de la aezarea vremurilor, de la

începutul timpului i a veniciei... i nu dinainte!´uotelile au încetat. Domnul privea int la om cu ointensitate nemaivzut înainte de ochiicreai. Încet, i-a ridicat mâna i a trecut-o pe faaOmului.



Din nou îngerii au murmurat de uimire.Omul se prbui lin la pmânt i rmase nemicat.Parc prea nemicat.

ÄAceast parte luntric... uh... a încetat s maiexiste?´ÄEu cred c nu, el înc e fierbinte.´ÄDar cum poate cineva s stea atât... atât denemicat?´ÄS avem încredere chiar i în aceast situaie ciudat,c toate lucrurile din creaia luiDumnezeu rmân bune.´Exist un mare adevr care spune c dac bagi mâna

în ap, cu siguran vei scoate ap cu ea.i dac, din întâmplare, cineva îi vâr mâna înpmânt, cu siguran c va scoate pmânt cuea. Rezult deci c, dac Dumnezeul cel viu i-ar vârâ

mâna în partea lateral a pieptuluiomului, El va scoate cu ea ceva uman. i asta a ifcut, scoând din luntrul Omului o bucatde om. O parte din propria fiin a omului era acumdesprit, separat de om.Îngerii au amuit, vzând cu uimire c omul înceteaza mai fi unul i, totui, rmânea unul.

ÄVedei´, a spus Domnul blând, Äexist ceva... cineva...ascuns în Adam.´Domnul a scos din partea lateral a pieptului omuluiun os - un os arzând uor - i l-a ridicat

în sus ca s-l poat vedea toi.



ÄOmul nu mai este de-acum unul. Este divizibil, itotui ambele pri sunt... înc acelai om,´a declarat Domnul.

ÄNiciodat nu mi-a fi putut imagina c poate existaaa ceva´, spuse unul dintre îngerinimnui altcuiva decât lui însui. ÄCu adevrat, existmulte minuni de descoperit în cileDomnului.´Domnul Dumnezeu i-a întors apoi faa spre otilecereti.ÄDin acest os, luat din luntrul Omului, îi voi zidi osoie.´ÄEl...´ Vocea Domnului tremura. Îngerii stteau

încordai, câiva punând mâna instinctiv pesbiile lor.ÄOmul... va avea acum pe cineva alturi de el. Pe

cineva fcut din chiar substana lui.Substana lui... extins. Voi plmdi acum carne dincarnea lui. Os din oasele lui. De aceea elva câtiga o pereche. O pereche peste care va putea s-i reverse... dragostea sa.´Ca unul singur, mulimea îngerilor din oastea cereasci-au plecat faa spre pmânt. Câteva

mici revelaii ale dramei ce li se desfura în faaochilor i-au fcut cale spre duhul lor. S-auridicat din nou i au început s cânte încet, în timp ceCreatorul lor devenea acum Ziditor.



Curând, cântecul a cedat din nou în favoarea linitii,datorit scenei ce se desfura înaintealor, scen ce le fermeca întreaga fiin.

ÄIa privete, nu exist nici o contrazicere´, a spus unuldin îngeri, reluându-i tcereacercettoare. ÄÎn sfera noastr, între cei invizibili, nuexist perechi. Dar acolo, în lumeaOmului - trâmul material - toate lucrurile au pereche.Deci, este natural ca Omul s aib i elo pereche.´ Îngerul s-a înlat luându-i un aerarogant, ca unul ce avea s descifreze o maretain. ÄDepinde de calitatea aceasta: a fi sau a nu f i vizibil. Dei Omul este chipul luiDumnezeu, el este vizibil, iar Dumnezeu e invizibil.Aici apare diferena! Invizibil, spirituali... fr pereche. Vizibil, fizic i... cu pereche.´

ÄTotui´, se mirau cei ce-l ascultau i stteau alturide el, Ätotui, dac imaginea poate avea opereche, de ce oare Dumnezeu - Originalul - nu arputea avea i El o pereche? i pe urmomul nu este doar o fiin fizic. El este în parte ispirit. tii doar c el nu-i întru totul caanimalele. El se încinge!´

Conversaia optit se sfâri brusc.Domnul ajunsese la un punct în care forma noiifpturi devenea inteligibil. Dintr-o dat, auobservat cu toii c unul dintre arhangheli - chiar

îngerul luminii - se micase prin mulime i



se apropia acum de Domnul. Un murmur desurprindere s-a ridicat deasupra întregii otiricereti. Oricine l-ar fi stingherit pe Domnul lor într-un

astfel de moment era de-a dreptul...neîngeresc!ÄPot s formulez în cuvinte ceea ce fiecare din noi ne-am întrebat în duhul nostru?´ÄDa, f-o!´, a rspuns Domnul.ÄTu modelezi omului o pereche. Îi vei crea i ieÎnsui o pereche?´În masa de îngeri izbucni consternarea. Niciodat nufusese vzut o astfel de comportare inu fusese conceput o întrebare atât de improprie. i,bineîneles, niciodat nu fusese pus oastfel de întrebare.Rspunsul Domnului veni calm, descurajant de calm.

ÄCreaia este sfârit. Cum pot s mai creez, cândprocesul creaiei s-a încheiat? Nu, prinimuabilitatea naturiiMele i prin fermitateaCuvântuluiMeu, subiectul creaiei, ca proces, estevenic sfârit.´A existat o finalitate în aceast declaraie care a puscapt tuturor întrebrilor.

Auzind aceste cuvinte, arhanghelul s-a relaxat în timpce toi ceilali îngeri s-au încordat.ÄNu´, se auzi vocea Domnului din nou, la fel de calm,atât de încet încât îngerii s-au forat s



aud. ÄNici omul i nici... Eu...´ Se opri. ÄNici omul inici nimeni altul nu îi va câtiga opereche din afara acestei creaii. Actul creaiei a luat

sfârit. Putei consemna în acest ultimceas ultima pereche pe care o va vedea vreodataceast creaie.´S-a întors apoi s se adreseze arhanghelului: ÄAr finecesar o întreag nou creaie i, caurmare, sfâritul acesteia, pentru a svâri o asemenealucrare grandioas. Iar Eu nici n-aputea avea vreodat o pereche creat. Fel dup felulMeu ar trebui s fie necreat , pentru c -nu-i aa? - Eu sunt necreat!´Conversaia s-a sfârit. Curiozitatea arhanghelului sepotoli, acesta întorcându-se la locul carei-a fost dat - deasupra îngerilor, alturi de tron.

Atunci, mai absorbit ca niciodat, Ziditorul se întoarsela modelarea formei incandescente ilicritoare i care doar cu câteva minute înainte, nufusese nimic altceva decât o coast aomului.Neateptat de brusc se opri. Atât de perfect eramicarea Lui încât a înfiorat întreaga oaste

cereasc. Încet, la început imperceptibil, lumina din Ela început s strluceasc. i cretea înstrlucire pe msur ce revelaia din luntrul Lui seintensifica. Alerta îngerilor s-a dezlnuit



pe msur ce aceast lumin crescând a început sacopere mai întâi îngerii, apoi pmântul,apoi universul. Lumina se înla în sus, în exterior,

pân ce strlucirea ei a înghiit toat creaiavizibil.Nu încpea îndoial. Niciodat, din momentul în careDumnezeu a conceput întâia dat gândulcreaiei, strlucirea revelaiei nu cunoscuse oasemenea splendoare.Mai sus - i mai strlucitor - lumina se urca,revrsându-se în locurile cereti, umplând fiecarecolior al lumii invizibile. Lungimea i limea creaieierau acum înghiite de slava luminiilui Dumnezeu.Îngerii s-au prbuit de groaz în faa unei asemeneastrluciri. Însi duhurile lor, imersate

acum în Dumnezeu, au început s ating gândul luiDumnezeu. Se înecau în exploziilerevelaiei spiralate. Treptat revelaia a sczut, dând

îngerilor rgaz s se minuneze de ultimulgând ce strbtuse întreaga fiin a lui Dumnezeu, decapodopera ce putea s ias acum dinmâna Sa. În sfârit au putut s ptrund lumina i s

vad din nou faa lui Dumnezeu. Pe aceafa erau gravate bucuria i exaltarea.Apoi, în timp ce se cltina pe locul destinat lui, un

înger opti: ÄEl S-a gândit la o pereche a



omului i a vzut-o cu ochii minii Lui. Dar undeva,dincolo de acea privire contemplatoare,mi se pare a întrezrit o revelaie mai înalt, mult mai

mrea. Ce anume?´ÄEste o tain ascuns într-o lumin de nestrbtut´, is-a alturat un alt înger.Acum, cu mâini tremurânde, Ziditorul zidea imodela, frmânta i iar modela. Iar când fiinape care o modelase a luat chipul final, îngerii, plini deveneraie i uimire, au czut din nou îngenunchi la minunea privelitii dinaintea lor.Un înger, cel mai irevenios, a strigat cu glas tareconcluzia tuturor: ÄNu a fcut un alt Ish.Este asemntor, i totui diferit. Dup cum leoaicaeste a leului, aa este aceast Äscoas-din-Om´. Dar niciodat, niciodat...´, a strigat caprisiosul

înger, Änici leul i nici leoaica nu aufost atât de frumoi ca aceast fptur.´Un alt înger a rupt hotarul reinerii, exclamaia luiprevestind apariia unui furtunos ropot delaude ce urma cuvintelor sale.ÄNici chiar Omul n-a fost atât de frumos ca aceasta´, aexclamat el.

Atunci s-a deschis bolta cerului i toate fiinele ceretiau proclamat într-un singur glas:N-a fost niciodati nici nu va fi vreodatO fiin



Atât de frumoas ca i eaDin toat otireacurii cereti

Dintre toate creaturilede pe pmânt,Indiferent deseminia sau rasa lor,Un singur lucrupoate existaMai frumosdecât ea.Este faalui Dumnezeu.10ÄSunt sigur c o am acum.´ÄCe anume?´

ÄLumina... lumina care cu o clip în urm era aproapes ne mistuiasc. Dumnezeul nostru nupoate avea o pereche; totui El a plsmuit în adânculochilor Si ceea ce ea ar putea fi... dacvreodat ar putea exista... perechea lui Dumnezeu.Apoi a pstrat acea viziune înaintea Lui,viziunea propriei S ale soii ... modelând osul scos din

om i fcându-i o pereche. Aceast Äea´ este modelat dup imaginea viziunii Sale desprepropria Lui pereche!´ÄDac aceast fptur fcut de mâna lui Dumnezeueste doar o imagine, ah... atunci cum



poate arta oare perechea lui Dumnezeu, dac,desigur, ar putea exista!´Ästa-i un lucru pe care nu-L vom ti niciodat.´

ÄNici Dumnezeul nostru.´ÄNu-i de mirare atunci´, continu îngerul, Äcdesvârindu-i capodopera suprem - cum suntsigur c ai observat - Domnul nostru a cunoscut omelancolic bucurie!´11S-a dat înapoi ca toi s vad fiina vibrând. Ocreatur vie, ce respira, sttea linitit lapicioarele Lui, îmbrcat într-o lumin irizant. Artaca i cum ar fi fost rupt din luminasoarelui.O îndelungat clip, îngerii i-au fixat privirea laaceast nou fiin, ale crei forme, contururi

i trsturi erau dincolo de rafinamentul oricreiimaginaii sau de capacitatea de înelegere aoricrei mini.Aici se afla perechea Omului, fel dup felul su. iacum - cu toii tiau prea bine - puteauexista fii i fiice ale Omului... dup chipul lui . Omul -chipul lui Dumnezeu - care s aib la

rându-i pe cineva Ädup chipul su´ era un gând ce nustrbtuse niciodat duhurile lor.Cea Scoas-din-Om a rupt tcerea îngerilor. i-adeschis ochii i s-a uitat curioas împrejur.



Când s-a sculat, un murmur de desftare s-a auzit dinpartea îngerilor, în timp ce contemplauun asemenea har regesc. În cele din urm, privirea ei a

czut pe faa lui Dumnezeu. i-a înclinat uor capul, timp în care curiozitatea fcu loc înelepciunii.ÄTu eti Domnul meu, Creatorul meu i Dumnezeulmeu.´ÄEu sunt´, se auzi rspunsul blând al Domnului.i-a aruncat privirea asupra otirii cereti, apoi i-a

întors-o din nou la Domnul ei.ÄNu eti decât U nul singur´, a observat ea.Apoi zâmbind, art ctre îngeri.ÄVoi suntei muli .´Äi eu... sunt doar una? Sau sunt mai multe?´Rspunsul veni pe cât de repede pe atât de

surprinztor, cci era rostit într-un singur cuvânt.ÄDu-te´, spuse Domnul, artând spre o direcie totalopus celei în care dormita Omul.ÄDu-te. Dincolo de animale. Spre muni. Spre înlimi.Du-te i ateapt acolo.´Femeia a întins mâna i a atins mâna lui Dumnezeu,apoi s-a întors i a disprut spre vest.

Domnul S-a întors i S-a pornit înspre est. Îngerii L-auurmat cu tot cu gândurile lor.ÄEa era în Om. Era ascuns chiar acolo, în El!Nevzut, nenscut... neconceput de vreominte limitat; i totui ea era acolo, tot timpul, în el.´



ÄDin vremuri strvechi Îl cunoatem bine, dar parcnu-L cunoatem deloc.´ÄCu mult înainte de noi, ce alte taine vor mai fi

existat?´ÄCe tain, ce glorioas tain se poate ascunde îc înEl?´ÄO pereche în El?´ Fel dup felul Lui?´ Fiin dinfiina Lui? Natur din natura Lui? i... fii ailui Dumnezeu! i fiice ale lui Dumnezeu!´ÄAbsurd nu-i aa?´12Domnul se uita int la deschiztura din pieptulomului. Timpul prea c înainteaz prin faaochilor Lui. Privea la o scen îndeprtat pe care niciun alt ochi n-o putea vedea. Tristeeaaternea pe faa Lui, în timp ce îngenunche înaintea

formei tcute i nemicate a Omului.ÄAa este... i aa va fi´, a spus El aproape gemând.Apoi a închis cu grij rana - rana din carese nscuse perechea Omului .Atunci Domnul a optit formei lipsite de micaredinaintea Lui:ÄCând erai unul singur, o mare tain se afla în tine.

Acum eti doi. Dar natura ta este la fel canaturaMea. Curând, curând nu trebuie s fii dinnou... unul !´Omul i-a deschis ochii i în prima clip când a fostcontient, a repezit mâna cu frenezie la



partea lateral a pieptului su. Ochii i s-au mrit.ÄAleluia!´, a exclamat el. ÄCeva lipsete!´A srit în picioare i s-a rotit exclamând: ÄUnde e ea?

Unde este propria mea scoas-din-om?´ÄOmule´, a rpuns un Domn calm, dar mult preanecunoscut, Ävreau s facem o plimbare.´ÄDa, da! Dar unde e ea?´Domnul a ateptat.Omul i-a lsat mâinile în jos, s-a întors ctre Domnuli a zâmbit: ÄAi înzestrat îngerii cuiueal, dar cile Tale sunt uneori mai încete chiardecât ale mele!´ Cu aceste cuvinte s-aalturat Domnului su i au început plimbarea

împreun.ÄSubstana ta a fost divizat, Omule. Totui ea rmâneaceeai. Ea este a ta, scoas din tine,

una cu tine... dar nu separat de tine.´ÄTu eti i vei fi întotdeauna chipul meu. De aceea ea,aceast substan din substana ta,trebuie s se întoarc la tine. Ea trebuie s devin,

înc o dat una cu tine.´ÄNu am îneles pe deplin tot ceea ce ai spus´, arspuns omul încet.

ÄNu-i necesar s înelegi, ci este important ca tu s-ireveri dragostea asupra ei. De-acum

încolo, în sfârit, dragostea ta are unde s se reverse.´Trdând o îndoial ascuns, Omul rspunse: ÄNu mi-am exprimat niciodat aceast dragoste



care pulseaz în mine. Voi ti eu...´ÄAm modelat din fiina ta o ea; i da, vei ti cum s-iexprimi aceast dragoste ce acum st

capturat în tine.´Äi... i apoi?´ÄPerechea ta, desigur, îi va restitui aceast dragoste.´Omul se opri. ÄVrei s spui...´, a replicat nucit deideea care tocmai îi trecea prin minte.ÄVrei s spui c aceast dragoste nu va fi doardruit, ci va fi i primit?´Însi fiina Domnului s-a cutremurat la acest cuvânt.ÄDa. Druit... i primit´, a rspuns El.Întorcându-se i fixându-i privirea pe faa luiDumnezeu, omul întreb: Äi cu ce va fiasemuit o asemenea experien, s primeti dragostede la un altul decât... s cpei dragoste

de la o parte a ta?´O privire adânc de tristee a strbtut acea faincomparabil.ÄÎn consiliul FiineiMele are loc un schimb deprtie... i de dragoste despre care tu nu tiinimic. Înluntrul FiineiMele curge o dragoste aTatlui i a Fiului... creia tu nu-i eti decât o

imagine. Adâncimea i lrgimea acestei dragoste estedincolo de orice capacitate de priceperemuritoare. Dar dragostea unei perechi... este unsubiect al revelaiei pe care tu îl vei cunoate



i pe care Eu niciodat... Este un subiect pe care îl veicunoate înainte de a-l cunoate Eu!´ÄAcum ateapt aici. Ateapt i o s vezi... sau o s

auzi.´Cu aceste cuvinte Domnul dispru.13 Pentru a-i umple golul solitudinii, femeia pribegiseprin toate locurile neexplorate, oprindu-seacum s admire din nou meteugul creaiei Dumnuluiei. Cu toate acestea, oceanul desingurtate care o înconjura începea s-i înghit

întreaga fiin.Era gata s scoat un strigt de disperare pentru a daexpresie unei dorine luntrice

înflcrate, când, deodat, apru Domnul înaintea ei.Un moment îndelung, El a studiat

profunda singurtate ce se citea atât de evident pe faaei.ÄExist ceva în creaia mea care s nu fie bun?´, seinteresa Domnul.ÄDomnul meu, Dumnezeul meu, Creatorul meu,aceast creaie este nemaipomenit defrumoas, dincolo de orice îndoial. Dar eu sunt aici,

absolut singur.´ÄDa, tiu. i Eu am locuit în singurtate mult vreme.´ÄVoi fi venic singur? Eu sunt unicul exemplar alspeciei mele?´



ÄÎi voi rspunde la aceast întrebare acum´, ziseDomnul. ÄVoi chema toate creaturilepmânteti în acest loc.´

ÄSpunând aceasta, îi ridic mâna. De departe, toateanimalele de toate speciile i-au întorsfaa spre apus.Pe msur ce mulimea fiarelor npdea dincoace deorizont, se form treptat un cerc vast în

jurul Domnului i a frumoasei creaturi ce stteaalturi de El.ÄMereu perechi´, observ ea în tcere.ÄEva, privete cu atenie la ele i ascult oapteleduhului din tine.´Dintr-o dat Eva a simit, pentru întâia oar, un locluntric... adânc, ascuns, un loc spiritual .i cu aceast descoperire a pus stpânire pe un întreg

nou domeniu al fiinei sale. Desoperirease mistuia înluntrul ei.Atunci revelaia fcu loc manifestrii.ÄToate lucrurile îi au aici ordinea cuvenit. Totuiceva din viaa mea nu este în ordine.´Când ultimul animmal trecu prin faa ei, ea i-aridicat din nou faa spre Creatorul ei, fr a

rosti îns nici un cuvânt.Domnul i-a ridicat mâna i a artat spre un loc

îndeprtat, iar apoi cei doi au început s urce împreun un munte foarte înalt.



ÄSunt frumoas´, spuse Eva într-un sfârit, vorbindcu o inocen de copil. ÄProbabil maifrumoas decât oricare alt creatur. Tu m-ai fcut

astfel. i pot iubi. Nu!... Iubesc! Dar n-ampe cine s iubesc.´Se opri brusc.ÄEu sunt o leoaic, dar nu exist nici un leu.´Cu o uoar not de bucurie în cuvintele Sale, Domnula rspuns: ÄCu adevrat eti o creaturincredibil.´ Apoi, zâmbind vag, a adugat: Äi da, Eute-am fcut astfel! Eti perfect, Eva.Atât de perfect cât poate fi o fiin creat. Îns nici tu- i nici o alt creatur - nu poate streac dincolo de prezenta perfeciune, dac nu vaprimi în fiina sa ceea ce nu este creat .´ÄNu îneleg, Domnul meu.´

ÄDoar Dumnezeirea, i numai Ea, este într-adevr perfect´, a rspuns Domnul.ÄDar n-ai rspuns întrebrii mele, Eva. Exist ceva, în

întreagaMea creaie care s nu fiebun?´Femeia tcu, luptându-se cu aceast întrebare icutând o form de rspuns. Deodat, un

zâmbet apru pe faa ei.ÄDar Domnul meu, eu nu pot rspunde întrebrii talepân când nu-mi vei rspunde i Tu

întrebrii mele. Sunt singur sau mai exist cinevaasemenea mie?´



ÄCe tovrie plcut vei face perechii tale... dacexist o asemenea pereche´, a rspunsDomnul râzând mulumit.

ÄExist vreuna?´ a întrebat ea din nou.ÄEva, tu nu eti singur. Da, exist unul asemenea ie.i... tii... el te ateapt chiar acum.´ÄDu-te! Du-te i gsete-l.´Spunând aceste cuvinte Domnul dispru din nou.i Eva opti: ÄAtunci Domnul meu, toate lucrurilesunt bune.´14Cercul cutrilor ei se lrgea treptat, strbtânduneori pajiti, alteori urcând înlimi. Cutamereu. Dorina intens dinluntrul inimii ei cretea cufiecare or ce trecea. Dar, întotdeauna,el nu era de gsit.

În disperare, i-a întins mâinile spre cer i a strigat:ÄUnde e el? Unde e el -ul meu?´Auzi din nou cuvintele Dumnezeului ei: ÄAscultoapta duhului din adâncul luntrului tu.´Atunci duhul din luntrul ei tresri. Blânda lumin ceo acoperea strlucea acum într-ointensitate aproape angelic. Adulmec aerul, i acolo,

pe cea mai înalt culme îi epuiz toateputerile strigând:ÄDoamne! Domnul meu Adam! Vino! Vino, domnulmeu Adam. Vino degrab.´



Adulmec din nou aerul dimprejur. Vâlvtaia duhuluiei tresri înc o dat în exterior, într-ostrlucire reînnoit. Rsucindu-se spre rsrit, a

început s alerge cât o ineau puterile.15Mult dincolo de îndeprtatul orizont, pe un alt munte,un om trudit i întristat a srit dintr-odat în picioare, întorcându-se spre apus. Tresriseceva în duhul su. Radia acum o lumin cecu siguran o egala pe a oricrui înger.ÄEa este acolo. Undeva... O simt.M cheam.Mcheam pe mine!´Mistuit de entuziasm, s-a avântat în coborâreamuntelui, srind peste uvoaie, ocolindbolovanii, arcuindu-se peste pâraie. Era aproapenebun în goana lui spre apus.

Acum îns el era sigur. Ea era aproape i venea i ea...ctre el... cu aceeai abandonare desine.Niciodat înainte, i niciodat de atunci n-a mai fostvreun om atât de rapid; pân i aerulvâjâia la trecerea lui.De-a lungul câmpiei i a pajitei venea ea, ezitând doar

atât cât s-i dea seama din nou deprofundul instinct al fiinei ei spirituale; apoi goneamai departe pentru a strivi legile naturii înviteza ei.



Fr s tie nici unul din ei, cile lor aveau s se întâlneasc chiar la intrarea în GrdinaEdenului.

Cu toate c erau înc departe unul de cellalt, el azrit-o pentru o clip, o clipnemaipomenit. ÄAm vzut-o, dar acum a disprut.´Înc o dat se azvârli în lupta cutrii.´Atunci undeva în deprtare, de data aceasta nu cuduhul, ci cu urechile, el auzi: ÄVino, domnulmeu Adam, vino!´Aproape pierzându-i minile se avânt în direciaecoului acelui sunet, strigând din toateputerile:ÄIat-m, vin! Vin!´De undeva din spatele uriaelor rdcini ale PomuluiVieii, apru din nou sclipitoarea figur!

Acum putea s-o vad clar. Era mai frumoas decâtorice închipuire a imaginaiei lui. Adisprut din nou din privirile sale, lsându-l pe om lagrania dintre luciditate i nebunie.ÄEste ea a mea! Ea a mea!´, a strigat el mai multpoticnindu-se, decât slergând. ÄCu siguranc m-a vzut´, se gândea el. Se potrivete cu mine în

acest zbor spre înainte. Ea dorete svin la mine!´ Astfel se trezi nu doar tânguindu-se înalergare, ci strigând cu voce de tunet:ÄTe iubesc. Te iubesc.M auzi, te iubesc.´



Ea îi mai apru înc o dat în priviri. Spaiul se-idesprea se sfârea cu repeziciune. Dintr-odat amândoi s-au oprit, total nedumerii de ceea ce

urmau s fac. Atunci Omul a urlat dinnou: ÄM auzi? Te iubesc!´ Spontan, au zburat unul

în braele celuilalt, în timp ce le auzirspunsul ei fr echivoc: ÄTe iubesc, te iubesc i eu...aa cum m iubeti tu.´Cu bucurie, cu strigte, cu râsete i cu lacrimi s-aulipit unul de cellalt într-o îmbriareslbatic, iar în tot acest timp omul continua sexclame: ÄEti frumoas.Mult mai frumoasdecât arhanghelii. i te iubesc, te iubesc! Când avealoc se fcea auzit i rspunsul eiconvingtor: Äi eu te iubesc!´Râzând într-un delir decent i jubilând ontr-o bucurie

nereinut, el o eliber din îmbriare iridicând-o sus pe braele sale vânjoase, ls capul pespate i strig puternic spre ceruri:Iubesc!În sfârit iubesci simt c sunt iubit.Cu entuziasmul unui copil, o inea ridicat pe braele-i

întinse i spuse din nou: Ätiai?! tiaic tu odat erai în mine? Ascuns în mine! Aici. Vezi?Tu însui! O creatur atât de minunatca tine. În mine. Chiar aici, în pieptul meu. Aici eraitu. i tii - tu eti fcut... din mine! Noi...



am fost... desprii. Acum privete, suntem din nou împreun. Te-ai reîntors la mine!´ A trasospre el, învârtindu-se împreun în timp ce se

strângeau în brae.ÄÎmpreun! Venic!´Ultimele lui cuvinte preau c încolcesc întreagacreaie.inând-o acum alturi de el, a aruncat o privire de jur

împrejur, iar apoi i-a ridicat mâna spreceruri.Doamne Creator,Ascult-m!Serafimi i heruvimi,Creaturi ale adâncului,de pe uscati din vzduh,

Eu sunt din nou unul .Iat perechea mea!Mai frumoas, mai slvitdecât toate trâmurile la un loc.În sfârit!Os don oasele mele,Carne din carnea mea.

Iar eu... Omul!Domnul vostru pmântesc... eu...Eu... nu sunt... nu mai sunt... singur!Ascult-mLume vzut,



Ascult-mLume nevzut,Singurtatea e înfrânt

Pentru totdeauna!i acum, Domnul meu,Dumnezeul meu,Creatorul meu:Nu era bine caOmulS fie singur.i nu mai sunt singur!De acum încolo,Pentru venicie,Toate lucrurile sunt bune!A mai rmas doar un singur lucru, desvârirea finala întregirii totale... la început... tu în

mine, acum... eu... în tine!´Aa s-a întâmplat c acolo, în netulburata frumusee aGrdinii Eden, un loc mai frumos decâtcerurile i pmântul, El a îmbriat-o din nou i întimp ce îngerii se bucurau de acel veacprimordial al inocenei, stpânitorul pmântului iperechea lui deveneau înc o dat... un

singur trup.16 Fr ca vreun ochi creat s bage de seam, DomnulDumnezeu s-a retras încet. În timp ce



îngerii se veseleau i se bucurau de fericirea Omului,Domnul s-a înlat deasupra pmântului,deasupra cerului. S-a reîntors în locurile cereti i de-

acolo urc mai departe. Deasupra i chiardincolo de locurile cereti, El a continuat s Se înale.Înapoi în afara spaiului, în afaratimpului, în afara eternitii... înapoi acolo unde El eraTotul .Acolo, extrem de singur, atât cât fusese de singurmult vreme, Domnul Dumnezeu a slobozitdin adâncul inimii Lui un strigt de durere.Nu. Nu!Omule! N u toate lucrurile sunt bune.Nu este binec Dumnezeu

trebuie s fie singur!17 Unii îngeri sunt mai curioi decât alii. Pe când se lsadup-amiaza celei de-a opta zile, doidintre cei mai curioi puteau fi gsii reflectând laevenimentele dimineii.ÄO mare parte a zilei de azi nu am îneles-o pe deplin.´

ÄCa, de exemplu?´ÄFemeia era în om. Adevrat?´ÄAa dup cum am vzut amândoi!´ÄAtunci nu exist oare nimic care s fie chiar acum înDumnezeu?´



ÄPe mine m întrebi?´ÄDa, pe tine. i te mai întreb înc ceva. Omul iperechea lui nu s-au unit din nou, fiind înc

odat absolut una? i nu-i adevrat c acolo, îngrdin, el a fost în ea?´ÄBa da. Aa a fost.´Äi nu este omul imaginea fizic i vizibil a unuiDumnezeu invizibil? Nu este el o imaginefizic a realitii spirituale?´ÄAi mai pus odat întrebarea aceasta´, a rspunscellalt.ÄEi bine, s trecem atunci la subiect. Nu este posibildar, ca într-o zi, în lumea spiritual - ineminte, nu în lumea fizic, ci în cea spiritual - iDomnul Dumnezeu s poat fi în ceva... sau

în cineva?´

ÄBnuiesc c dac exist un astfel de ceva sau sinevaascuns acum în Dumnezeu, atunci s-arputea s vin o zi în care Dumnezeu s fie ascuns înacel ceva - sau cineva! Poate. Nu tiu. Nusunt, la urma urmei, decât un înger nemuritor.´18 Domnul i-a invitat pe Brbat i pe Femeie s-i fac un

cmin în Eden, adevratul Paradis allui Dumnezeu.Deseori ei se plimbau împreun cu El prin Grdin,având ocazia s discute o mulime de



lucruri. Uneori îns, El Se retrgea, adic disprea dinprivirile lor . Îi urmrea dintr-un loc

îndeprtat, analizând modul de via al acestei

creaturi, imaginea Sa vie.ÄNu le este abtut niciodat atenia unul de lacellalt, pentru c nu este nimic care s-idistrag. În ochii lor nu exist nimic altceva!´ÄEa n-are nici un cusur, nu are nici o zbârcitur. Nuexist nimic imperfect în toat fiina ei.´ÄEl o iubete în permanen, iar ea îi rsplteteiubirea cu o pasiune nestvilit, inocent ialtruist.´ÄEa are deplin încredere în locul su de lâng el. Nueste nevoie de nici o asigurare pentru a oconvinge c el o iubete. Ea nu pune niciodat la

îndoial, ci accept în totalitate dragostea lui.

Nu exist teama c l-ar nemulumi sau c l-ar pierde.´ÄEa e frumoas, i tie acest lucru, dar cu toateacestea, nu exist o pictur de mândrie în ea.Mai degrab o contien luntric adânc a faptuluic ceea ce este el, stpân al întreguluipmânt, este i ea... soia lui perfect.´Domnul Dumnezeu S-a întors i a plecat. Dar nu

înainte de a zâmbi i a opti aceast vorb:Tot astfel, când va veni aceaminunat zi, lucrurile acestease vor împlini... cu Eva Mea. P artea a II-a



19 Ateptase acolo sus toat dimineaa, sus, pe piscul unuimunte seme i pustiu, având privirea

aintit spre sud. În sfârit, dup amiaz târziu, a început s apar, mai întâi o pat minusculla orizont, care apoi a crescut treptat i a devenit omare mictoare de oameni. Era poporul

Lui , eliberat de curând din robie.El tia c mâine avea s se întâlneasc cu conductorullor pe acest munte i s vorbeasc cuel, gur la gur, despre o mulime de lucruri ce Îistteau pe inim.Totui, pentru o clip, gândurile Sale au rtcit înapoila Grdina Edenului, la neascultare, lagroaznica cdere a omului i a întregii creaii. i-areamintit de potop i de Noe. Abia de se

retrsese apa, c ciclul decderii se declanase.Astzi El avea s înceap înc o dat. i care va firezultatul?Refugiaii fugari puteau fi vzui clar acum. Putea s-lvad peMoise în frunte, corturile depiei, vitele i oile, chiar i conturul vag al poporuluiSu. Se uit int la aceast mas de

oameni, pân când imaginea dinaintea Lui începu sse tearg i s-i schimbe forma,devenind pân la urm o singur persoan. Ochii Luivedeau acum nu o mulime de oameni, ci



o tânr fermectoare venind din Egipt, traversândnisipurile fierbini i îndreptându-se spreEl.

ÄEa va ajunge aici spre sear. Curând va intra în arape care i-am promis-o. Acolo se vamaturiza pe deplin. Am ateptat aceasta înc dinaintede venicii. Am creat întreaga bogie acosmosului doar pentru acest scop.´ÄM întreb...M întreb... Va înva ea sMiubeasc?´20Dei era trecut bine de 80 de ani, omul se mica cu paisiguri i repezi, urcând pe o stâncuria în jurul creia erau adunai peste un milion deoameni. Veniser la aceast maresrbtoare s-l asculte vorbind. Încet, dar cu o voce

clar i sonor, el a început s relatezepovestea despre lunga i venerabila lor istorieaducându-le din nou aminte de evenimentelemiraculoase ale ultimelor zile.ÄDup potopul de ape, când întreaga omenire a fostnimicit datorit stricciunii ei i faptuluic uitaser de Dumnezeul lor, familia lui Noe a nscut

din nou fii i fiice. Rasa uman aumplut din nou suprafaa pmântului i fiii omului s-a

întors iari de la Dumnezeul lor i auumplut pmântul cu nelegiuire.



Pnetru a doua oar Domnului Dumnezeu i-a prut ruc îl fcuse pe om. i a renunat la el.Înc o dat a chemat o singur fameilie care s-L

urmeze. Iar astzi putei vedea cu toiidescendenii acestei familii. Din trupul lui Avraam,Isaac i Iacov s-a nscut o naiune.Astzi, Domnul Dumnezeu a chemat acest popor s se

întoarc în ara în care locuia cândvaprintele nostru Avraam. Destinul nostru este s trimpe acel pmânt i din acel pmânt.Ctre voi i-a întors Domnul marea Sa iubire. Dar nuv mândrii. El nu v iubete pentru csuntei neprihnii i generoi. Nu! Cci voi suntei fiii fiice de robi, un popor dispreuit. inu v iubete nici pentru c suntei un popor mare.Nu! Cci suntei cel mai mic popor dintre

toate popoarele.Atunci de ce v iubete?El v iubete... pentru c v iubete.Astzi cltorim din nou spre ara pe care Domnul adat-o tatlui vostru Avraam. Când veiintra în acea ar vei crete în putere i vei prospera.În ziua aceea, s nu uitai de Dumnezeul

vostru. S nu v ducei pe cile popoarelor din jurulvostru. Umplei acea ar cu nelegiuire,aa cum celelalte popoare o fac cu rile lor i, cusiguran vei înva ce înseamn s-Lsuprai pe Domnul. i vei vedea chiar i mânia Lui.



Aducei-v aminte de mila Lui fa de noi, decredincioia Lui din ara Egiptului i de lângmare. Dac n-ar fi fost mila Lui, cu siguran c, acea

mare ar fi fost acum mormântul nostru.i ce alta v cere Domnul... în aceast zi... i în ziuacând vei intra în ara în care v-a promiso?Am stat înaintea Lui, fa în fa. I-am vzutsfinenia... i totui triesc! I-am vzut puterea...nemrginit. Am fost cufundat în slava Lui... denedescris. Ce pretinde un astfel deDumnezeu? Un singur lucru.Mai presus de oricealtceva, un singur lucru:S ÎL IUBETICu toat puterea taIubete-LCu toat inima ta

Iubete-LCu tot sufletul tuIubete-LCu toat fiina taIubete-L.

21Mulimea se risipea, dar cuvintele luiMoise rsunau

înc în urechile i-n inimile lor. Oameniise întorceau gânditori la casele lor din corturi. iadunându-se laolalt în acele locuine, au

început s-i împrteasc gândurile inimii.



Într-o familie din seminia lui Levi s-a iscat oconversaie:ÄO, tat, Îl iubesc. Vreau s-I slujesc. Chiar astzi am

s vorbesc cu Aaron. Vreau s-mi dedic întreaga via slujind minunatului nostru Domn...locuinei Sale... poporului Su.´La mic distan, o soie s-a întors spre soul ei, i-acercetat o clip faa, i apoi i-a destinuitaleanul inimii:ÄO, soul meu! În Egipt viaa noastr a fost cu multmai uoar decât a multora. i darurileprimite la plecare nu au fost lucruri de nimic, fie cne-au fost date de robi, fie c ne-au fostdate de oameni liberi. Vd în ochii ti c gândurile talesunt i gândurile mele. Dumnezeulnostru este atât de bun i plin de îndurare, iar noi Îl

iubim din toat inima noastr. Hai s-Idruim tot ce avem din aur i argint.´Rspunsul soului veni prompt i înflcrat: ÄDa, s-Idm tot ce avem, cu o inim plin dedragoste.´Într-o alt seminie, departe de cea a leviilor, un grupde tineri inimoi vorbeau cu un aer grav

i cântrându-i atent vorbele:ÄDe acord. Astzi, aici i acum facem un jurmântsolemn Domnului nostru i unul celuilalt.Vom asculta pentru totdeauna glasul Dumnezeuluinostru. Vom face tot ceea ce El ne va



spune s facem. Întotdeauna. Vom asculta glasulDomnului orice ne-ar cere, fie el un lucrumic sau chiar vieile noastre. Atâta timp cât exist

suflare de via în noi, fie c ne va vorbi întcerea inimii noastre, sau în auzul urechilor noastre,fie c îi va vorbi luiMoise, poruncile Luivor deveni numaidecât voia noastr.´ÄNu este suficient´, a intervenit un altul. ÄRugciunea!S fgduim c ne rugm. S fimoameni ai rugciunii, pe genunchi, cutând faa Lui,

îngduindu-I s ne cerceteze inima. Da, is cerem putere ca s facem voia Lui în ceasuri denevoie i încercare.´În timp ce vorbeau despre aceste lucruri, a nvlitpeste ei un btrân din aceeai seminie,cutând de zor pe ceilali conductori ai seminiei.

Gsindu-i, le-a spus cu fervoareurmtoarele în cuvinte:ÄAsta trebuie s facem!Mâine s adunm întreagaseminie. S venim cu chimvalele itrompetele. Iat aici, în mâna mea, o cântare scris deunul din tinerii notri. E un psalm carene îndeamn s preamrim cile Dumnezeului nostru.

S lum acest cântec i ali psalmi delaud, s-I cântm Domnului nostru, s cdem cu faala pmânt i s ne închinm împreunLui.´



Plini de râvn, btrânii au fost de acord: ÄCusiguran c nu exist un alt mod mai bun de a nearta dragostea fa de Dumnezeu decât prin a ne

revrsa închinarea înaintea Lui.´La cderea nopii, stânca de pe care vorbiseMoiseprea pustie. Doar Cineva se mai aflaacolo. Neobservat de nimeni, El fusese acolo ascultând- ascultându-l peMoise cum repetaoamenilor propriul Su mesaj pentru ei. Dup aceeaumblase prin poporul Lui, ascultând cuatenie fiecare cuvânt al lor.O tristee adânc tulbura acum faa Domnului, întimp ce medita la rspunsul pe care-l auzisedin partea poporului Su.Din adâncurile Lui se înl un oftat de durereprelung i profund, neauzit de urechile

oamenilor, dar care a sfrâmat linitea întregii oticereti.ÄEu nu v-am cerut bogiile voastre i nici monezi deaur. Ce nevoie am Eu de toate acestea?Nu v-am cerut slujirea voastr. Oare trebuie s fiuslujit Eu, Cel Atotputernic?Nu v-am cerut nici închinarea voastr i nici

rugciunile voastre... nu, nici mcar ascultare.´Se opri. Din nou scoase din piept un suspin prelung itrist.ÄNu v-am cerut decât un lucru,´ suspin El.ÄS m iubii...



M iubii...M iubii...´22

În ochii pmânteanului ea era o naiune, dar în ochiilui Dumnezeu, ea era o femeie. O naiune,da; îns din punctul Lui de vedere o femeie complex,ce era umbra miresei Lui. El mai tiaceea ce nici un înger i nici un om nu tiau - i nici nuvisau aa ceva: din ea avea s ias într-oziMireasa Lui. De aceea El o iubea, o vizita i omângâia.Existau îns rivali, pretendeni ai dragostei ei cecutau s o îmbrieze. Existau i cei care arfi dorit s-o nimiceasc. Domnul Dumnezeu veghea cuatenie asupra acestor peitori i vrjmai. Îi amintea de fiecare dat rivalii Si i-i

însemna pe vrjmaii ei; observaslbiciunile ei i consemna atât fiecare abatere, cât ipe cel ce o provoca.Aducându-i aminte de arpele care a înelat-o peEva, El a jurat: Ä Acesta trebuie s dispar!´Aducându-i aminte c în pustie, un simplu amnuntca pâinea a fcut-o s se poticneasc, a

declarat în sinea Sa: ÄCând se va nate fiica acesteifemei, ea nu va tri numai cu pâine.´A vzut c lumea i fleacurile ei sclipitoare îi distragatenia, i a declarat solemn: ÄAcest fleac



i autorul lui vor fi stârpii.´ Dar cel mai mult aobservat totala slbiciune i neajutorare avieii ei în faa oricrei ispite i a tuturor pcatelor. i

din nou a fost determinat s declare:ÄFiica ei va tri, o alt via!´23 Aceast fat venise din Egipt, a traversat pustiadogoritoare i a aflat odihn i bunstare înara promis. Dar în bunstarea ei s-a îndeprtat dince în ce mai mult de Dumnezeu.Mereu i mereu, El i-a fcut cunoscut strigtul Lui:ÄÎntoarce-te laMine,Întoarce-te laMine!´Dar ea nu se întorcea.Mai degrab se destrbla cucelelalte popoare ale lumii.Fr ca s observe, încpânarea fa de Dumnezeu i-

a pricinuit pierderea puterii pe care El ioconferise, lucru bine observat de dumanii si.În cele din urm, un Dumnezeu cu inima sfâiat, afost silit s strige:ÄNu tii c te iubesc?Cu toate c te iubescTrebuie s te cert.

i când te deprtezi deMineNu exist o dovad mai clar a dragosteiMeleDecât aceasta: te voi pedepsi,i astfel te voi aduce înapoi.´



În felul acesta ea se simea din ce în ce maineputincioas. Un popor care abunda odat înputere i mreie, devenea vasalul celui mai slab dintre

popoare.i totui ea nu se întorcea la El.ÄNuMi-a mai rmas nici o alt resurs, decât una...´suspin Domnul.24El a început s ridice prooroci - oameni nscui în Sud- care s strbat întreaga ar i savertizeze poporul Su de judecata viitoare.Proorocii ieeau i strigau mereu:ÄPocii-vPocii-v,Întoarcei-v la Domnul,Iubitul vostru.´

Unii dintre aceti prooroci s-au dus în Nord i austrigat cu glas tare împotriva desfrâului inelegiuirii în care triau oamenii de-acolo.Dac poporul din Sud a ascultat întrucâtva glasulproorocilor, Nordul i-a ignorat complet.Nici unul din prooroci nu era din Nord. Cu toateacestea era un tânr din Nord, care se

îndrgostise de cea mai frumoas fat din satul lui. i-a revrsat asupra ei întreaga luiafeciune, i curând s-au cstorit. Dar cu tot atât decurând ea l-a prsit pentru a-i vinde



trupul plcerilor pcatului. A plecat în lume i acolo înmizeria i frdelegile ei, a uitat detânrul ce o iubise atât de mult.

La urechile acestui tânr rsun, într-o zi groaznic,glasul Domnului.Du-te Osea. Du-te la poporul tu.Strig ctre ei.Strig cu gura,Strig cu pana.DenunFaptele lor rele.Cheam-i laMine.Dar înainte de aplecacerceteaz aceast arGsete-o pe femeia aceeaa prostituiei,

Adu-o înapoi în casa ta.F-o, înc o dat,mireasa ta.Osea i-a astupat urechile la auzul acestor cuvinte. Ela început s plâng în semn de repulsiela gândul c va trebui s ating din nou o fiin atât de

necurat. Cu toate acestea a ascultat. Acutat-o din sat în sat. A cercetat întunericul i locurileinfecte pân când, în cele din urm, agsit-o - a gsit-o într-un pcat consternant i oindiferen trivial.



A ridicat-o pe braele sale, a dus-o în casa lui i s-alegat din nou de ea prin legmânt.ÄCe-ai fcut Osea?´, se auzi glasul Domnului.

ÄCu toate c era o prostituat, am adus-o înapoi´, arspuns Osea.ÄTot aa... i Eu... Domnul Dumnezeu, o voi primi dinnou pe aceast prostituat - Israelul. Ovoi cuta în pcatul ei; o voi ierta i o voi aduce înapoi

în casa mea.´Au ezut împreun i au plâns amândoi.25Când paharul a fost plin i a sosit ceasul, Domnul a

îngduit ca Nordul s fie ters pentrutotdeauna de pe paginile istoriei. Iar când s-a sfârit iharul, Domnul a îngduit ca Sudul sfie cucerit i întreg poporul s fie dus în lanuri, de-a

lungul deerturilor fierbini, uscate inesfârite, spre o alt ar.Zilele se transformau în sptmâni, iar sptmânile înluni, pe msur ce traversau acelenisipuri arztoare i se gândeau - cu fiecare pas încare-i târau lanurile - la strmoii lor dinEgipt. În cele din urm au ajuns într-un ora, care

cândva se închina lui Dumnezeu, dar careacum se închina la prostii. Un popor care fusesecândva scos din robie de Dumnezeu, eraacum dus în robie de acelai Domn.26



Dar iat acolo un om, trgându-i picioarele prinaria i praful drumurilor din sudulBabilonului. De douzeci i doi de ani strbate aceste

drumuri obositoare, din sat în sat, dinora în ora, mângâind poporul lui Dumnezeu,asigurându-i de eliberarea final i mustrându-ipentru pcatele lor. Umerii lui sunt încovoiai, trupulapsat, pentru c poart în suflet povaracminului su, chiar cetatea lui Dumnezeu, care se afldeparte... nemicat i prsit, unmorman de cenu. Chiar în momentul acesta mintealui plin, de amintirile proaspete i tristei tinere ale distrugerii ei... i a unui popor ce nu aveas se întoarc la Domnul.În timp ce btrânul se lupta în drumul lui cu vânturilefierbini i cu rafalele de nisip ale

acestui pustiu caldeean, gândurile lui singuratice aufost invadate de un scâncet mrunt iinsistent. Btrânul prooroc s-a învârtit împrejur ca sdescopere sursa acelei chemri atât defirave i vrednice de mil. Alergând la margineadrumului, a dat la o parte cu furie ramurilefierbini i uscate ale tufiului, pentru ca s descopere

acolo, abandonat în an, un prunc nounscut.Trupul lui era înfurat în sacul matern iar buricul

înc netiat. Pruncul era pe cale sidea ultima mic suflare.



Btrânul prooroc s sfâiat sacul i a suflat în plmâniicopilaului. Apoi, strângând odraslamurdar la piept, a fugit la cea mai apropiat cas.

Târziu, în acea sear, btrânul trudit îi lu rmasbun de la o familie fr copii din poporulsu, care a adoptat pruncul. Pornind din nou pedrumul prfuit, mintea lui a rmas intuit lastarea tragic a copilului a crui via tocmai osalvase. Când nelinitea începu s-i facsimit prezena adânc în inim, auzi o voce în spatelelui:ÄEzechiel!´Btrânul profet se opri. Nu îndrznea s se mite, inici mcar s respire, cci cunotea preabine acea voce; în ceea ce-l privea, apariia ei nuprevestea întotdeauna ceva bine.

ÄEzechiel!´ÄDa, Domnul meu´, rspuns el cerurilor deschise.ÄCopilul... cel pe care l-ai gsit în an...´ÄDa, Doamne.´ÄEzechiele, întocmai ca i tine umblam i Eu odat peun drum singuratic. Am auzit i euplânsetul unui prunc; i el era înfurat în placenta

mamei sale, i de asemenea, era pe moarte.Mama acelui copil muribund era o hitit, necurat.Tatl, un amorit, necurat! Copilul era olepdtur urât, neiubit, antipatic, dezgusttoare...nscut în necurie.



Am strâns copilul la pieptulMeu. L-am adus în casaMea; acolo l-am splat, l-am ters, l-amhrnit i l-am îngrijit.

Copilul era o feti. I-am dat un nume: Ieru. i pentruc Eu am crescut-o, ea s-a fcut mare,puternic i frumoas. Era printre cele mai frumoasefemei. În zilele lui Solomon devenise ceamai frumoas femeie de pe faa pmântului.´Apoi a urmat o pauz lung i înspimânttoare.Ezechiel s-a cutremurat.ÄÎn ziua în care a fi luat-o de mireas - în acea zi aauzit chemarea Egiptului i a Babilonului.Lor le-a druit castitatea i puritatea. i-a întorsspatele spreMine, a umblat pe cile lumii,druindu-se iubirii deczute. A devenit o prostituat aEgiptului i o sclav a Babilonului.

I-au luat i aurul i argintul. În locul libertii i-audruit robie. În locul frumuseii,desfigurare. Farmecul ei nu i-a adus decât ruin. Nicichiar acum - dei înrobit - Ieru nu se

întoarce laMine.Ezechiele, tii despre cine vorbesc Eu?´Ezechiel i-a întors faa brzdat de btrânee spre

ceruri, i-a închis strâns ochii i în cuvintebine drmuite, a rspuns ferm:ÄO, Dumnezeul meu, tiu. tiu!´ÄPentru Mine, Ezechiele, te rog, du-te la aceastfemeie. Proorocete-i. Spune-i s se întoarc



laMine. Îi voi da balsam pentru rni, straie curate înschimbul zdrenelor. Îi voi refacefrumuseea tinereii, numai dac se va reîntoarce la

Mine.´A urmat un alt moment de tcere. Faa lui Ezechiel s-a

întors din noi, inima i s-a frânt în piept,ateptând s aud înc o dat glasul Domnului. Cândse auzi, vocea Lui avea un astfel de patos

încât Ezechiel i-a pus mâinile la urechi, încercând sstvileasc sunetele agoniei luiDumnezeu.ÄÎntoarce-te laMine, Ieru,Întoarce-te la Creatorul tu.Nu i-am cerut nimic altcevadecât aceasta:SM iubeti!

Cu toat puterea ta,cu toat inima ta,cu tot sufletul tu,iubete-M!Ieru, Ieru,Întoarce-te laMine.Întoarce-te din desfrâul tu.

Întoarce-te înapoi,O, cetate,Întoarce-te înapoi,O, mireas a lui Dumnezeu.Întoarce-te laMine, Ierusalime!´



27 Odat cu scurgerea anilor, istoria acestui popor

îndrtnic nu se schimba aproape deloc.

Frumoasa femeie se rtcea... se întorcea... i sertcea din nou. Ori de câte ori se deprta deEl, Domnul avea grij s observe cu claritate care eraulucrurile care o amgeau.Cu rbdare, El urmrea scurgerea secolelor,ateptând momentul în care avea s peasc pepoarta ce separa timpul de venicie i de acolo, pescena dramei omeneti, s joace rolul figuriicentrale a istoriei.Iar dup ce a observat fiecare slbiciune i fiecarevrjma, El a optit: ÄA sosit împlinireavremii. Am isprvit cu imaginile, prezicerile,simbolurile i închipuirile. Acum ca fi rândul

realitii. Voi avea acum i Eu perecheaMea!´A pit de pe tronul Su, murmurând pentru Sine:ÄEste un sat în Galilea Iudeii...´ i-a ridicatmâna i a chemat pe unul din arhangheli.ÄGabriel!´28 El veni la locul acela enigmatic, portalul dintre lumea

fizic i cea spiritual. Se apropiase demulte ori înainte de aceast u i pise afar dinlumea spiritual, aruncându-Se în lumeamaterial pentru ca s fac scurte vizite în vedereaunor declaraii, i s modifice cursul agitat



al istoriei, sau s vorbeasc fa în fa cu unul dinproorocii Lui.Astzi îns, îngerii au observat s era cu totul altfel.

Stând în faa uii deschise, pe faa Lui s-aaprins mânia; ochii Lui strluceau alb-fierbinte. În

întreaga lor existen alturi de El nu maivzuser asemenea furie. Dintr-o dat, din rândul

îngerilor se ridic un strigt de groaz.Domnul Dumnezeu dispruse.N-a trecut decât un moment pân când au tiut ceea cefcuse El de fapt. i uimirea cretea încontinuare.Deseori ei se întrebau de ce, în întreaga creaie, armas doar singur fr pereche. Dei, susiguran, El nu putea s aib ca pereche nici pe îngerii nici pe omul deczut. Nici nu putea

împotriva Cuvântului Su, s creeze din nou.Totui, El era un Dumnezeu al tainelor, i oarecum eitiau c dispariia Lui era legat într-unfel de o pereche.În acel moment de consternare, Gabriel i-a ridicatmâna i a anunat:ÄIstoria universului este pe cale s cunoasc

ceasul ei cel mai mre.Domnul Dumnezeu este pe cales Se întrupezeÎn pântecul femeiii s Se nasc



În chip omenesc.´O clip domni tcerea. Înelegerea cuvintelor luiGabriel i semnificaia lor erau dincolo de

limitele priceperii angelice.Ce raiune a Dumnezeului lor avea s-L conduc la unasemenea deznodmânt? Dumnezeusub înfiarea trupului omenesc deczut? Un om înform de gândac era mult mai plauzibil.ÄDe ce?´, era întrebarea nerostit.ÄO pereche´, czur toi de acord.ÄCum?´, era mirarea unanim.ÄNu tim´, era concluzia lor final.Mireasa Lui din rasa uman deczut, întocmai ca alui Osea? Este posibil? SfântulDumnezeu?! Probabil c va cuta cumva s orsumpere; dar nimic din ceea ce era atât de

deczut nu putea fi vreodat atât de rscumprat.i totui exista o raiune! Dac într-adevr urma s senasc dintr-o femeie, El avea s fieDumnezeu... vizibil. i dac urma s devin Unul dinlocuitorii pmântului, El avea s triascpe trâmul în care toate speciile au o pereche.Cu siguran c exista ceva ce El tia, iar ei nu tiau, o

dimensiune a adevrului inaccesibilputerii lor de înelegere.Aceast dimensiune a netiinei îngereti deveni i maievident atunci când au descoperit c



El alesese ca loc al naterii Sale pmânteti nu uncastel, ci un grajd. P artea a III-a

29 Bieelul îi vârâ capul pe ua întredeschis i seholbi la tânrul brbat transpirat, ocupat curepararea unei piese de mobil rupt.ÄL-ai auzit pe proorocul pustiului?´, întreb bieelul.ÄNu´, veni rspunsul amabil al tânrului tâmplar.ÄAm fost foarte ocupat aici în ultima vreme.Dup cum tii, acum lucrez singur.´ÄDa, i noi simim foarte mult lipsa lui Iosif´, venirspunsul linitit i trist al bieelului.ÄOricum, eu m duc s-l ascult pe proorocul pustiului.Vii i tu?´ÄDa´, rspunse tâmplarul, punându-i de o parte

lucrul terminat. ÄEste timpul s-l vizitez peacest prooroc care face atâta vâlv pe-aici.´ÄPoate te voi întâlni acolo´, spuse bieelul. Ua eragata s se închid, apoi, deodat, sedeschise brusc. Capul bieelului apru din nou.ÄNu cumva îi este frate, sau ceva de genul acesta?´ÄEste vrulMeu´, veni rspunsul.

ÄO, cred c eti foarte mândru de asta!´, spusebieelul respectuos.ÄFoarte,´ replic tâmplarul. ÄFoarte, foarte mândru.´Ua se închise. Tânrul tâmplar privi alene de jur

împrejurul camerei, apoi, ezitând, Îi strânse



ciocanul de lemn, dalta i sculele de tâmplrie.Împreunându-i mâinile pe masa de lucru Se

înclin înainte i Îi aplec capul.

ÄCândva aveam înMine focul iubirii unui Dumnezeutânr. Acestui foc i s-a mai adugatacum pasiunea iubirii unui om tânr. Aceastdragoste, scump lume,M-a împins acum spremântuirea ta.´Pentru o clip Tâmplarul i-a închis ochii; apoi,trgând în Sine o putere necunoscut, dintr-osurs necunoscut descoperit într-o lumenecunoscut, S-a ridicat la statura Sa deplin i apit afar. În strada prfuit. Cu un gest de finalitatea închis ua atelierului Su, S-a întors ia vorbit cu glas tare:ÄEi bine, frate Ioan, este timpul s ne întâlnim. Cred

c sunt destui cei crora vrei sMprezini.´30Pmântul pustiului era un cuptor, iar soarele te orbea

în strlucirea sa; cu toate acestea, câtvedeai cu ochii erau numai oameni. Unii stteau înpicioare, cu ochii închii, câiva

îngenunchiaser, muli plângeau, iar alii nemicai,priveau fascinai. Toi preau c au datuitrii cldura dogorâtoare, întreaga lor atenie fiindpironit asupra unui tânr profet slbatic,



ce se urcase pe o piatr mare în mijlocul lor. Glasul luirsuna ca o trompet de argint, iar întimp ce vorbea se întorcea, astfel încât focul privirii

sale cucerea orice ochi.Pentru o clip vocea lui ezit. I s-a prut c vzuseceva la marginea mulimii de oameni.Apoi, fiind sigur s nu fcuse altceva decât s-iimagineze ceea ce ndjduia de atâta timp,continu s vorbeasc. Dar apru din nou - o lumin,prea îndeprtat în mulime pentru a-iputea distinge sursa, o lumin de origine neobinuit.Proorocul pustiului tcu. Îi ddeaseama c vede ceea ce nici un alt ochi nu putea svad. Vedea exact ceea ce ateptase de atâtavreme.Lumina se mic. Venea înspre colina stâncoas. Era

ceva - sau cineva - acolo, i asupraAceluia se odihnea slava lui Dumnezeu.Mulimea se neliniti i începu s se întoarc îndirecia în care rmase încremenit privirea luiIoan. Doar pentru o clip, omul - oricine ar fi fost - agsit un mic spaiu liber, deschis. În acelmoment Ioan a strigat puternic:

ÄIat!´Toate privirile s-au întors instantaneu. Din noutânrul ptrunse într-un loc deschis; o zguduiretresri pe faa Boteztorului.ÄCum a lucrat Dumnezeu!



Prietenul copilriei mele,Ruda mea apropiat,Acesta este FiulMariei!´

Atunci nerbdtor i cu un scop bine determinat, Ioana strigat cu glas de tunet:ÄIat,Mielul lui Dumnezeu!´Cei doi oameni au ajuns unul la cellalt i s-au

îmbriat, dar imediat ce au fcut-o tânrulTâmplar S-a i îndreptat spre râu.ÄVino, frate Ioan. Astzi, aici, trebuie s împlinimceva.´Äi ce-ar putea s fie acel ceva?´, întreb Ioan.ÄToat neprihnirea´, rspunse Tâmplarul, pind înadâncurile apei.31

ÄCine a fost omul acesta?, se auzi o voce îndeprtatdin mulime.ÄIoan, cuvintele tale au fost ciudate. Nu eti tuMesia?´, veni o alt întrebare.Chiar în faa lui stteau doi dintre cei mai zeloiucenici ai si, ochii lor încercând s nu-Lpiard din priviri pe tânrul ce dispruse atât de

repede în mulime.ÄIoan, explic-ne te rog, ce-a fost aceasta?´, întrebblând unul din ei.ÄNu! Eu nu suntMesia!´, rspunse Boteztorul.



ÄAtunci cine sunt eu? Eu sunt prietenulMirelui! Amvenit s-L prezint peMire...´ Se opri înmijlocul frazei, mturând cu mâna dreapt mulimea

de la un capt la cellalt... Ämiresei Lui!´ Auzind lucrul acesta, doi tineri - care cândvacrezuser c vor fi ucenicii lui Ioan pân laultima lor suflare - s-au întors dintr-odat i s-auavântat în mulime ca s-L urmeze pe tânrulNazarinean, netiind c aceasta era prima dat când,de la Grdina Edenului încoace, omul Îlcuta pe Dumnezeu - ca s vorbeasc cu El, frteam, fa în fa.32Duhul din El L-a gonit în pustie, dincolo de toatesatele, de toate caravanele, dincolo de ape,acolo unde soarele încins în nisipul în flcri Îi

sectuiau puterea.ÄAici a fost ea ispitit´, opti El, aruncându-i privireade-a lungul i de-a latul nesfâritelordune de nisip.ÄEa a trit aici cuMine.M-am îngrijit de toate nevoileei, i totui s-ar fi lepdat de minepentru pâine.M-a încercat... o dat i din nouM-a

ispitit,M-a înfruntat chiar. A preferat s se închine unui viel de aur în loc s-i asume cea maigrandioas sarcin pe care o avea: s se

închine unui Dumnezeu pe care nu-L putea vedea.´



S-ar fi ridicat într-o poziie mai înalt, dar celepatruzeci de zile fr hran fcuser ravagiicumplite asupra trupului Su. Tânrul Tâmplar lein

i se prbui în nisipul dogorâtor.Câteva minute mai târziu tresri i Se ridic înpicioare cu greutate.ÄE cineva pe aici, pe-aproape! Cum a putut sgseasc cineva acest loc uitat?´Zri în deprtare o lumin frumoas i lucitoare - olumin care venea foarte hotrât spre El,lunecând uor peste bolovani i nisip... precum alunecarpele pe pmânt.Ästa-i el!, suspin Tâmplarul i fugi apoi, fr sezite, spre figura strlucitoare. Distana ce îidesprea se micora cu repeziciune pe msur ce seapropiau unul de cellalt. Deodat

amândoi s-au oprit. Ca doi gladiatori se roteau unul în jurul celuilalt, fiecare privindu-iadversarul cu uimire.ÄAcesta este deci cel care a venit la strmoulMeu,Adam!´, gândea Tâmplarul, cercetândatent fiecare trstur a minunatei creaturi dinainteaLui.´

ÄDeci Acesta este Dumnezeu... în form uman!´,opti cellalt în sinea lui, stpânindu-i cugreu amara bucurie. ÄDumnezeu! Vizibil! Dumnezeu!Localizabil! Dumnezeu, aici, în



dimensiuni, timp i spaiu! Dumnezeu, pe planetamea! Dumnezeu, încarnat în ubredaprotecie a sângelui, a oaselor i a pielii! Dumnezeu!

Vulnerabil!´ÄDumnezeu... care poate fi ucis!´, strig el aproape cuvoce tare.Niciodat nu îndrznise Adversarul mcar s viseze, ooportunitate atât de misterioas isurprinztoare!În cele din urm arhanghelul a rupt tcerea. Vocea lui

încânttoare prea c incumb în eatoat frumuseea i mreia universului.ÄAaaaa...´, cânt el. ÄAa deci. Cel ce pretinde a fi Fiullui Dumnezeu.´ÄEu sunt Isus din Nazaret. De meserie tâmplar. Nscutdin fecioar.´

ÄNu eti Tu Fiul lui Dumnezeu?´, îl înterpel creaturastrlucitoare. Cu aceste cuvinte - iaceast provocare - îngerul luminii se aplec i lu înmân o piatr mare i neted.ÄÎi este foame! Eti slbit de moarte´, continu El,accentuând caustic ultimul cuvânt. ÄDaceti Fiul lui Dumnezeu, iat! Transform aceast

piatr în pâine i mnânc!´Tânrul Tâmplar se uit îndelung la piatr.ÄDeci aa se simte omul atunci când e ispitit - fa înfa - de ctre Ispititorul. Aa a czut



deci creaiaMea, Adam, în ziua aceea în Grdin. Ah,i iat-M acum peMine, suportândaceeai ispit pe care Israel a avut-o în acelai pustiu...

Iat, chiar în acest loc!´În timp ce se uita int la piatr, tânrul simi durerea

în pântecele Su i spasmele ce renteau în picioarele Sale. Apoi, ridicându-i capul i uitându-Se cu toat faa în ochii acelui înger înateptare, a ovit. Acum când simea ispita, i acunoscut-o în adâncimile strfundului Su, El

începu s evoce vremurile strvechi i Îi auzipropriile Lui cuvinte! Puterea se revrsa dinDuhul Su în trupul Su!ÄLucifer! Ai uitat? EuMi-am adus aminte! Este scris:ÄOmul nu va tri numai cu pâine!´ÄOmul va tri! El va tri...´ Tâmplarul Îi duse mâna

la piept. ÄOmul va tri cu orice cuvântcare iese din gura lui Dumnezeu!´Un moment de furie licri pe faa îngerului... apoi,zâmbind delicat, i-a ridicat mâna. Imediatscena s-a schimbat i cei doi stteau acum pe vârfulcelui mai înalt turn al Templului.Tâmplarul era inut într-un echilibru precar pe

marginea acestui vârf.ÄDac eti Fiul lui Dumnezeu, sari... de aici ! tii preabine, ce este scris: c El va prounci

îngerilor S i s Te pzeasc. Ei nu vor îngdui s teloveti de vreo piatr´, continu el dulce.



ÄEi Te vor purta pe brae.´Tâmplarul scrut înlimile. Cadrul slbit pe care Elsta suspendat începu s se surpe. Dar în

acelai moment, I se deschise în fa lumea nevzut.Era adevrat; putea s-i vad; o legiune de îngeri eragata s se npusteasc la cel mai miccuvânt al Su.Din nou mintea Lui rtci înapoi la poporul Israel. Cedes au îndrznit ei s pun la îndoialgrija pe care o avea El fa de acest popor! Din nou,propriile Lui cuvinte izvorau din adânculfiinei Sale. Genunchii I se întrir. Cu curaj, cusenintate chiar, El rspunse:ÄLucifer, ai uitat? EuMi-am amintit c este scris:ÄS nu ispiteti pe Domnul, Dumnezeul tu.´Arhanghelul, prins fr gard de un rspuns atât de

sigur, a rmas buimcit de cuvinteleTâmplarului. Pentru o clip, proprii lui genunchi, carepe vremuri se plecaser atât de des

înaintea Dumnezeului su, s-au încovoiat. Dar imediats-a smucit, eliberându-se din acestdezechilibru psihic, i ridic din nou mâna.Înc o dat scena se schimb.

Erau acum pe un munte incredibil de înalt, de undeadmirau panorama întregii lumi. Sub ei,strlucind într-o frumusee de ghirlande, erau toatemarile împrii ale trecutului; lâng ei,



împriile prezentului. Dincolo de ei, foarte clarvizibile în viitor, erau împrii încnecunoscute. Unele dintre ele erau glorioase, unele

puternice, altele luxuriante, iar altele chiarscânteiau în splendoare.Ä Eu tiu pentru ce ai venit´, a uierat îngerul. ÄAivenit s domneti!... S stpâneti acestpmânt. Hai s scurtm lucrarea misiunii tale. Tu tiic toate împriile de pe pmânt - celetrecute, prezente i viitoare - sunt ale mele i numai alemele. Toate guvernele sunt ale mele!´Îngerul se opri, dând posibilitate deplin unei replici.Tâmplarul a ales s nu conteste o afirmaie pe careamândoi o tiau ca fiind adevrat. Îngeruls-a apropiat foarte mult de El, cuvintele sale rsunând

întocmai ca nite clopote ale cerului.

ÄÎi voi drui ie toate aceste împrii! Vei putea sle stpâneti pe toate i, odat cu ele,toat aceast planet! Ele nu numai c sunt ale mele,dar mi s-a permis s le pot drui ... oricui

îmi va plcea!´Din nou Tmplarul nu contest cuvintele îngerului.Äi le voi da toate... ie. Nu trebuie s faci decât un

lucru, doar un singur lucru. Arunc-Teaici cu faa la pmânt... acum... i închin-Te mie!´Tânrul se uit din nou la împrii. Fiecare fibr afiinei Sale Îl durea. Era stul de cuvinte.



Era obosit, teribil de obosit. Sarcina ce-I sttea înainteprea atât de grea, cumplit de dificil,cu un pre ce trebuia pltit i care, pentru un moment,

prea mult prea mare.Dar, înc o dat, tânrul sri în picioare. Adânculfiinei Sale era invadat de cânteculcuvintelor pe care le spusese cândva lui Israel.ÎnapoiaMea, Satano!Cci este scris:ÄS te închini Domnului, Dumnezeului tu!Lui s-I slujeti... i numai Lui!´Îngerul s-a cutremurat de uimire la tria acestuirspuns; pentru o clip trupul i s-aconvulsionat, faa i s-a contractat, iar lumina fiineisale s-a întunecat. Treptat îns, i-arecptat tria; paloarea luminii sale strlucind din

nou.ÄTe voi lsa o vreme.´În momentul în care arhanghelul czut dispru, omulime de îngeri desemnai i-au fcutapariia lâng Domnul lor, exact în clipa când El Seghemui jos.Dup câteva momente de îngrijire îngereasc, Tânrul

grav slbit Îi deschise ochii; un zâmbetstrbtu faa Lui ars de soare. Pe buzele Lui crpatese formar câteva cuvinte:Ai vzut?V întreb,



Ai vzut?!Îngerii au dat din cap fâstâcii, în semn de aprobare.ÄAi vzut?´, a strigat El din nou, strduindu-Se s

stea pe picioare. ÄL-am înfrânt! Astzi nus-a mai repetat aici, nici scena din Grdina Eden inici soarta lui Israel. De data aceasta apierdut. i a pierdut în faa unui om! A pierdut în faaMea nu ca Dumnezeu. El a pierdut înfaaMea... ca Om! La fel de sigur c l-a înelat odatpe om este faptul c azi el a pierdut... înfaa unui... om!´Tâmplarul Se îndrept blbnindu-Se spre o stânc,

în timp ce îngerii, de-a dreptulneobinuii cu un asemenea comportament frprecedent, s-au dat înapoi. Omul din NazaretSe sprijini de stânc, Îi ridic capul spre cerul

înstelat, scldat de lumina lunii i strig cu glasputernic:ÄL-am învins! Eu, Isus din Nazaret, l-am învins!´Acum, stând eapn în picioare, Îi arunc privireaspre cer i strig din nou:ÄCurând...Da, cât de curând...

Foarte, foarte curând!´33 ÄLa o nunt?´ÄDa, plec la o nunt în Cana´, rspunse mama Lui.ÄÎmi sunt prieteni. Ei m-au rugat s Te



invit i pe Tine.´ÄLa o nunt...´, repet El încet aceste cuvinte. ÄDa,trebuie s m gândesc la acest lucru; de

fapt Eu am venit...´ Cuvintele Sale se sfâreau aici,dar mama Lui a îneles.În acea sear, la timpul stabilit,Maria plec la nuntfr Fiul ei. În timp ce El era adâncit îndiscuii cu o mân de oameni ce Îl urmau.Mai târziu, în aceeai sear i-a fcut drum sprestuleul în care plecase mai devreme mamaLui, pribegind gânditor pe strzile-i înguste, urmrindoamenii care dup o zi de munc, îicroiau cale ctre cas, ascultând conversaiile ce seauzeau din case, examinând cruele ce se

întorceau de la pia. I se prea c toi artau atât deobosii, iar înfiarea lor era atât de

goal. Bucuria prea c se îndeprtase de mult vremede locul acesta. Totul, în ochii Lui ,prea atât de btrân.Urechile Lui prinseser sunetul petrecerii. ÄNunta.Acolo va fi destul bucurie.´ i începu sigrbeasc pasul.Tânrul Tâmplar intr în sala de nunt printr-o mic

poart din dos, foarte târziu i aproapeneobservat. Îi croi drum spre un loc obscur, departe,

în fundul slii ticsite de oaspei i începus studieze cu un neobinuit interes tot ce se întâmplaacolo.



În cadrul festivitilor se afla o mas de osp enorm, încrcat cu tot felul de mâncruridelicioase. Se mai aflau acolo mirele, atât de tânr, i

mireasa lui, atât de frumoas. Era clar camândoi erau foarte îndrgostii. i, într-adevr,camera era plin de oaspei i de o atmosferde bucurie.Maria vorbea cu tânra pereche. Chiar când ea eragata s plece, El observ c mirele a fostchemat deoparte de ctre doi slujitori ce preau foarte

îngrijorai.ÄIat dar cum arat. Aici mulimea. Acolo frumoasamireas, mirele, vinul... Da tot aa va ficând Eu...´Gândurile Lui au fost tulburate de o scen profunddinluntrul Lui. Privi din nou în sal i la

invitaii de la nunt. Ochii divini din fiina Lui au început s priveasc dincolo de salaaglomerat de oameni, spre un decor mult mai larg.Era o mulime, da, întreaga ceat aomenirii deczute. Feele lor erau triste, vocile obosite,mrturisind de fapt ceea ce se gsea îninima lor. Btrâneea plutea în aer. Tânrul Tâmplar

oft profund, întristându-Se de priveliteadeprimant vzut de ochii Lui luntrici.O voce blând i familiar, venit de undeva, prea cÎl cheam înapoi în spaiile terestre. Se



trezi pentru o clip c urmrete ambele scenedeodat: una, întreaga lume, alta, nunta aceasta.Atât de diferite i, totui, atât de asemntoare.

ÄLi s-a terminat vinul!´, se auzi o voce.Era mama Lui.ÄDa, tiu´, spuse El, cu o tristee sporit, la vedereaacestei scene duble i la declaraia ei atâtde fidel în apreciere.Maria era obinuit cu aceste interludii, când duhul imintea Lui se încruciau între cele doulumi. Se opri o clip i repet încet:ÄLi s-a terminat vinul.´El S-a întors i a privit-o, imaginea unei lumi tristezbovind înc în privirile Lui... o lumeaflat într-o nevoie disperat de bucurierscumprtoare.

ÄFemeie, tii tu ce-Mi ceri? NuMi-a sosit înc ceasul!´Ätiu´, opti ea din nou, linititor. ÄTotui, aceastnunt a rmas chiar acum fr vin!´ ispunând aceste vorbe se întoarse, pierzând zâmbetuldulce ce apru pe faa Fiului ei.Maria travers sala spre locul unde sttea mirele i ceidoi slujitori agitai. ÄCred c vi s-a

terminat vinul, nu-i aa?´ÄDa, ni s-a terminat. i n-am gsit alt vin în tot satul.Am cutat peste tot. Se pare c întreagalume nu mai are vin.´



ÄAtunci v dau o sugestie´, rspunse ea. ÄVedeitânrul de acolo, cel ce ade în colul cel mai

îndeprtat al slii?´

Faa unuia din slujitori începu s pleasc. ÄO,Domane... N-am tiut c El este aici. EsteTâmplarul devenit prooroc. O, Doamne!´ÄMergei la El. S facei tot ce v zice!´Cei doi slujitori schimbar nedumerii câteva priviri.Unul din ei ridic uor din umeri i apoiamândoi pornir cu pruden spre colul opus al slii.ÄOh, Doamne. Noi... nou ni s-a terminat vinul.´ÄDa, tiu. Vi s-a terminat vinul de mult vreme.´Din nou cei doi oameni schimbar priviri consternate.ÄDomnule, ce s facem? Trebuie s fie vin i la

încheiere; aa-i obiceiul.´ÄUn bun obicei, într-adevr´, spuse Tâmplarul. ÄTot

ce avei nevoie este un vin nou. Cel mai bun vin, inut pentru sfârit! Vedei cele ase vase de-acolo?´ÄDa, dar, domnule, nu putem s le folosim. Ele suntpuse acolo pentru ritualul curirii; elesunt pentru cei mori.´ÄDucei-v. Umplei vasele acelea cu ap. Dup aceea

scoatei din ele i ducei nunului. El vva spune ce s facei.´Slujitorii fcur ochii mari. ÄDomnule...!?´ÄDucei-v!´ÄDa, domnule.´



În timp ce se întorceau ca s plece unul dintre slujitorimurmur cu voce tare: ÄVase ale morii.Oare ce ateapt El s ias din aa ceva?´

Tânrul Tâmplar continu s priveasc vreme îndelungat, mintea i inima Lui bogate îngânduri - gânduri poate similare celor pe care oricetânr le are în astfel de ocazii,contemplându-i viitoarea sa cstorie.Srbtoarea se îndrept fr îndoial ctre sfârit,când o nou energie, o nou încântarestrbtu întreaga sal. Ceva declanase din nou chefulfiecruia.Tâmplarul Nazarinean se furi neobservat din salaplin de lume, i pi înc o dat înnoaptea din Cana. Se opri o clip, atenia fiindu-iatras de o conversaie ce avea loc la ua

slii de osp. Era nunul care ura noapte bun unorinvitai.ÄNiciodat în viaa mea´, spunea el. ÄNiciodat!Întotdeauna mirele ateapt sfâritulpetrecerii i atunci aduce vinul cel mai prost! Dintretoate nunile, v spun c în nici un cazvinul de pe urm nu a fost mai bun. Dar ast sear,

ah, ast sear! Chiar la sfârit - la s f ârit ,inei minte - mirele a scos cel mai bun vin pe care l-am servit vreodat, aici sau în alt parte.Vinul fr pereche´, râdea el, Äce n-a mai fost servitdin zorii creaiei.´



ÄCe idee! Cel mai bun vin, chiar la sfârit. Ce idee glorioas!´34

ÄCe mi-a spus El când L-am întâlnit prima oar?´,rspunse levitul, prietenului su, Iuda, pecând veneau agale, alturi de mulimea care Îl urma.ÄStteam la o mas i strângeam taxele. Nu, nu-itocmai adevrat. De fapt, afacerea mergeagreoi, aa cum deseori se întâmpl când e vorba destrâns taxe, astfel c îmi foloseam timpulca s memorez o list!´ÄO list?´ spuse Iuda.ÄDa. Am învat pe de rost o mulime de lucruri. Celemai multe din acestea erau legi. tii,lucruri de genul: f asta, nu face asta; asta-i pcat, lanu-i pcat. Asta e bine, aceea nu e bine!

Vezi tu, aveam ambiie. O, i înc ce ambiie! S tiifiecare lege a religiei noastre. S tiifiecare regul ce se putea i s le respeci pe toate!´i îi sfâri vorbele cu un râs inimos.ÄOricum, stteam acolo atunci când a aprut omulime de oameni... una foarte asemntoarecu aceasta. Era atâta freamt în jur i m întrebam de

ce. Apoi am vzut. Ah, era El ! A venitspre locul unde edeam. S-a uitat int la mine, saudrept prin mine, i a zis:ÄMatei, voi împlinitoate legile tale. Voi nimici regulile.



Acum vino i urmeaz-M.´Matei râse din nou. ÄAcum in o nou list.´ÄChiar aa?´, spuse prietenul lui surprins. ÄO list cu

ce?´Äin o list cu toate lucrurile pe care El a spus c le va

împlini, sau le va spulbera, le vadesfiina, le va anula, le va isprvi, nimici sau anihila!i lista crete. A putea aduga la eaaproape zilnic.´Iuda zâmbi. ÄPot s-i cer s-mi spui coninutul acesteiliste? Îndrznesc s o numesc list.Sun îns mai degrab a scenariu pentru Ziua

judecii.´ÄS vedem´, rspunseMatei entuziasmat. ÄPânacum, lucrurile pe care le-am însemnat cafiind sortite pentru nimicire sunt legile, regulile, Satan,

dac vrei, oastea lui îngereasc,demonii, guvernele, sistemul lumii. Nu le uita nici peurmtoarele: lumea vzut i ceanevzut. De fapt, dup câte am îneles eu... ei bine,

întregul cosmos; i apoi mai sunt sabatul,zilele sfinte, tradiiile, Templul, datinile, pcatul,creaia i...´

Cei doi se oprir, împreun cu întreaga mulime. Eraceva, în fa care le bloca trecerea.Puteau s vad c, orice ar fi fost, tânrul Tâmplar Îiacorda un interes deosebit.



ÄVezi expresia de pe faa Lui, Levi? Ei bine, eu ammai vzut-o înainte, în ocazii foarte rare,chiar memorabile a putea spune. i dac nu greesc,

uremeaz s mai adaugi ceva la listaaceea a ta, foarte curând.´35Din oraul Nain venea un cortegiu funebru bocind i

jelind, care se îndrepta spre cimitir. Decum l-a observat, Domnul S-a oprit. Btaia tobelor,cadena loviturilor zgomotoase iplânsetul bocitoarelor aproape c-L vrjiser. Sauprobabil c nu acestea Îi captaser atât deferm atenia. Nu, era mai degrab ceva ce nici un ochimuritor nu putea s vad, decât El?În cortegiu era o femeie, o vduv. În urma ei eraupatru brbai. Pe umerii lor era aezat un

catafalc, legnând trupul fr de via al unui tânr.Dar mai era ceva acolo?Da, mai era ceva, dar numai aceia ce vedeau nevzutulputeau cunoate acea prezen. El putea s vad, i ceea ce a vzut I-a stârnit întâiinteresul, apoi, cea mai cumplit furie.Deasupra catafalcului întunecat i îngrozitor, sttea

ÎngerulMorii, inând strâns biatul înteritoriul rece ce-i aparinea.Tâmplarul i ÎngerulMorii - stteau acum singuri, înlumea spiritual. Tânrul Nazarinean,



aproape înnebunit de mânie, porni în grab spre îngerul negru.ÄTu!´, strigMoartea buimcit de uimire.

Tâmplarul cltin uor din cap, pentru c se afla înfaa Lui un lucru grotesc i hidos. Suspinprivind la fptur i se gândi:Oare Eu,Cel Ce am creat mielul,S te fi fcuti pe tine?ÄNe-am mai întâlnit´, spuse Tâmplarul cu voce tare,insinuând o provocare în glasul Lui.ÄDa´, se auzi vocea bolborosit aMorii. ÄM-ai

împiedicat s-mi fac slujba ce mi-a fost încredinat, i mi-ai luat, în noaptea aceea prada cemi se cuvenea. Ah, dar aici, azi, ai venit

prea târziu, Fiu al lui Dumnezeu! Vezi?! Acesta estedeja al meu. Chiar acum locuina lui este în trâmul meu... i nimeni nu poate pune piciorulacolo. Nimic´, url îngerul negru, Änici oputere, nici o ndejde, nici un vis, nici o rugciune nu-lmai poate ajunge acum! Aici nu enoaptea Patelor... de data aceasta ai venit prea

târziu!´Strlucirea rece aMorii primi ca ripost foculprivirri unei mânii nepotolite.Moartea secutremur la vederea acestei furii atât de dezlnuite.



ÄTu nu tii toate lucrurile, moarte nemuritoare´,rspunse tânrul Tâmplar încletându-idinii.

Tânrul Îi ridic din nou mâna. Reapru scenatimpului. Grbit, Tâmplarul iei în mijloculdrumului; cortegiul funerar ajunsese la o haltneateptat. Cei patru brbai, nesiguri de ceeace se întâmpla, coborâr cataflacul, punându-l pepmânt. O mulime de oameni, împreun cutoate gândurile lor, au rmas încremenii la vedereaacestui Om complet mistuit de o furielivid.Tâmplarul îngenunchie lâng copil, Îi întinse mânaspre el i-l atinse.Mama copilului scoaseun strigt. ÄDoamne, nu-l atinge, cci este scris c nutrebuie s atingem necuria morii.´

Tânrul Îi ridic capul, Îi ainti ochii asupra îngerului negru i rspunse: ÄMoarte? Caremoarte?´Îngerul râse batjocoritor, se aplec uor i întristrânsoarea cu care inea copilul.Tandru ca întotdeauna, Tâmplarul îngenunchiatcontinu s-i mite mâna înspre copil. Când

mâna Tâmplarului atinse nu copilul, ci mânaMorii, îngerul morii a zbierat de uimire,trgându-i mâna într-o agonie spumegând.Mulimea izbucni în strigte slbatice de team i



de bucurie. Biatul îi deschise ochii i se ridic înpicioare.În timp ce mulimea era stpânit de un extaz haotic,

tânrul Tâmplar porni agale pe drum în jos; ca s intercepteze din nou acea creatur negar iteribil care încerca acum s se furieze.ÄOprete-te!, tun Domnul, în timp ce pea pestetrecut i intr din nou în lumea nevzut.Pentru prima dat de când i se dduse frâu liberasupra creaiei, în acea zi groaznic înGrdin, ÎngerulMorii ascult de porunca unuialtuia.ÄMoarte! BlestematMoarte!´, strig Domnul,ajungând la captul stpânirii de Sine.ÄAscult-MMoarte!Moarte... blestemat... osândit!Înainte ca s apar pe scenMireasa

Mea... tu...Moarte... tu vei muri!´Tânrul Tâmplar Se întoarse. Pe faa Lui, unde doarcu câteva momente înainte ardea furia

învrjbit strlucea acum linitea biruinei.ÄMatei.´ÄDa, tiu, Iuda´, rspunse levitul, scotocindbuzunarele mantiei sale. ÄUnde am pus lista aia...´36 Tâmplarul era foarte obosit; ziua fusese lung i plinde necazuri. Dac nu Se grbea, avea s

întârzie la o petrecere dat în cinstea Lui, darmulimea Îi îmbulzea din toate prile. Este puin



spus c era dificil s te miti în aceast învlmeal.Peste larma vuietului ce se stârnea în jurul Lui, se auziun alt sunet, îns nu din aceast lume.

Se auzi din nou un geamt prelung i trist. Toatecelelalte voci au amuit, ochii tuturor cutândsursa acestei sinistre cântri. Era un cântec al iaduluice sfredelea cu o team de ghea chiar icel mai viteaz suflet. Copiii au fugit, unii oameni i-auastupat urechile, în timp ce alii îistrângeau vemintele pe ei.Tânrul Tâmplar rspunse numaidecât, croindu-icrare printr-o mare de oameni sprestrigtul înfiortor.Mulime ce I se deschidea înainte,descoperind la captul ei ciudatacreatur care stârnise acea muzic diabolic.Deodat geamtul ei se opri. În locul acestuia se auzi

respiraia greoaie i trudit, interferat cusforituri i scântece. Prul ei lung atârna atât de încâlcit pe capul i pe umerii si, încât nuputeai fi deloc sigur în ce parte sttea ea îndreptat.Atunci, de sub grmada aceea murdar i încâlcit,ieir dou mâini neîncreztoare, încolciteca dou ghiare, cu care ea i-a azvârlit prul pe spate,

dând la iveal o fa schimonosit imâglit. Un geamt dezgustat se ridic din mulime.Faa ei era murdar i ochii sticloi. Se

întoarse spre soare i i cut focul, încercând parcs-i croiasc drum înapoi spre realitate.



Tâmplarul pi spre ea, umbra Lui czându-i e fa.Ea se smiorci, apoi se lupt, încercânddin nou - dar în zadar - s se elibereze de ceva... s

îneleag... totul.Ochii ei împienjenii întâlnir privirea Lui. Se rsucipentru o clip, apoi pe faa ei îi fcuapariia un zâmbet hidos i crud. Bocetul începu dinnou - de data aceasta mai puternic i maislbatic decât înainte.Muzica ei întunecat cobora iapoi urca din nou în intensitate, asemeniunui psalm demonic ce srbtorea vreun triumf pervers. Ritmul su nenorocit flutura într-unfel acea biruin în faa tânrului Nazarinean.Tâmplarul tia ce înseamn acest bocet. Îi cunoteasursa i tia c subiectul acestei muzicitrâmbiate atât de zgomotos era robia ce înctua

aceast fat.Dar cine era aceast fat?Chiar fata lui Israel - odrasla unei desfrânate.Aa cum fusese mama ei, aa era i ea acum.Mama eiczuse în pcat cu Egiptul i Babilonul;tot astfel i fiica clcase de bun voie pe urmele mameisale.

De copil fusese plin de dorine, încpânat irzvrtit. Când a descoperit c brbaii îipofteau trupul, a fost îmbtat de sentimentul puteriii s-a umplut de un dispre amar fa de



admiratorii ei. La început i-a druit trupul, dar pemsur ce se maturiza a început s punpre pe acest trup. Dispreul se adâncea i rzvrtirea

era tot mai violent, cu toate c se flea în pcatul ei i purta cu mândrie titlul de prostituat.Încetul cu încetul, forele întunecate, alelocurilor de jos i-au fcut cas în fiina ei trupeasc.ÄÎntr-adevr, fata lui Ieru´, spuse Galileanul.Bocetul se potoli; din nou fata se lupta cu nite forenevzute. Un rânjet batjocoritor i secristaliz pe fa, urmat de un râs - un râs provocator,ironic, adresat direst proorocului dinGalilea.Orice ochi care privea aceast scen îi ddea seamac ceva - sau cineva - dinluntrul ei îib__________tea joc de tânrul prooroc, dei esena

acestei batjocuri nu era deloc clar.Mila, mânia i comptimirea ânir din fiina Lui. Bamai mult. Din inima Lui izvorâ oexpresie a dragostei de neconfundat, care i se revrsapoi peste toat faa!Ce anume Îi captase într-atâta Domnului atenia laaceast fat?

Era pe cale de a se consuma un moment important alistoriei divine.Tâmplarul cercet faa tinerei fete. Trecu dincolo deprivirea ei slbatic i goal. Îi vzu



singurtatea luntric, durerea, cicatricile, figura atâtde îmbtrânit. Îi vzu rana, sentimentultrdrii; vzu teroarea nebun ce-i cuprinse chiar

atunci inima, strigtul ei mut dup ajutor.El privi dincolo de groaza exterioar, de cinism, deofense, de bombneli, i mârâieli, derâsetul ei hain. Vzu demonul din ea - nu, aptedemoni. Îi vzu sufletul întunecat, avândnevoie de mântuire. Dar privirea Lui divin penetr

înc i mai adânc! Vzu duhul omenesc -un obiect fr via, cenuiu. Duhul omului - unelement aflat în strfundul fiecrei fiineumane, ceva care aparine totui trâmului ceresc -zcând acolo, mort i rece, înc din zilelecderii lui Adam.Privind i mai adânc, El mai vzu i altceva. O tânr

frumoas, frumoas! Dar era posibil aaceva?Îi ridic mâna.Tânrul Tâmplar nu mai vedea acum fata saumulimea din jurul Lui; privea înapoi îneternitate, chiar în vremurile dinainte de venicii, spreun moment necunoscut de nimeni -

momentul când Îi delimitase poriuni ale proprieiSale naturi divine... delimitase astfel încâts poat deveni într-o zi poriuni ale...O vzuse! O parte a fiinei Sale care nu doar c fusesedelimitat ci a f ost chiar prima parte



delimitat.Îi ls mâna în jos. Privi din nou la duhul mort dinacea fat.

Duhul ei este destinat s triasc - din nou!Delimitat înMine,

înainte de întemeierea veacurilor.Hotrât, chiar atunci,ca acesta s devin...Ceva din tânra fat simi intensitatea privirii Luicercettoare. Dându-se înapoi, fata începu surle i s se plesneasc. Furia i blestemul setransformar în nebunie.Tâmplarul rspunse imediat. Îi ridic mâana i o

îndrept direct ctre fat. Cu o vocecutremurtoare, ce a rsunat ca un bubuit de tunet,

strig:Ea nu este a ta!Las-o în pace.Iei afar!Acum i pentru totdeauna!Trupul tinerei fete se schimonosi, iar ochii ei seumplur de groaz, ca într-o durere

indescriptibil. âni din ea un urlet respingtor.Scoase apoi un ipt ce a îngheat sufletele iczu grmad la pmânt. Nu exista nici o îndoial înmintea nimnui. Fata era moart.



Instinctiv, câteva femei fugir în grab spre locul încare czuse trupul fr de via al fetei. Iautras prul la o parte i o privir cu o uimire

consternat.Fata dormise, faa ei fiind invadat de o pace senin.i când nici un ochi n-a remarcat, tânrul Tâmplarplec, pe furi aproape întârziind la cina lacare trebuia s mearg.i fata a rmas acolo, zcând la pmânt... Dar cineeste ea?Cine este, în realitate aceast fat?37 Cel mai bogat om din ora era fariseu - înstrit ireligios. Acesta avea s fie gazdaTâmplarului în seara aceea.Fusese întâmpinat la ua vilei luxuriante de ctre un

slujitor bine îmbrcat, care l-a însoit îngrab prin cas, pân ce au ieit într-o grdin mare ideschis. Nu departe, pe zidul cetii, seputea vedea sub cerul luminat de strlucirea lunii,profilul turnului de veghere al strjii.Pe iarba din mijlocul grdinii era întins o vasttapiserie acoperit cu un sortiment nesfârit

de mâncruri exotice. Se prea c pretutindenimiunau slujitori, alergând cu pai mruni, uniiconducând invitaii la locurile lor, alii aducând îngrdin tvi tot mai întinse cu delicatesuri.Printre invitai erau prezeni i conductorii oraului.



Simon, stând în fundul grdinii, Îi fcu semn tânruluiprooroc s pofteasc la loc de cinste,chiar alturi de el. Apoi sun dintr-un clopoel.

Urmând exemplul gazdei, toi au îndenunchiati s-au aezat jos, întorcându-se pe o parte, i au

început s mnânce.Era acolo muzic, vin, râsete i o atmosfer depetrecere relaxant. Toate indicau reuitaacestei seri încânttoare cu o gazd bogat i un tânrprofet renumit. Probabil, ctre sfâritulmesei urma s existe chiar un timp dedicat

întrebrilor puse oaspetelui de onoare. Dar lucrurileaveau s ia o alt turnur.Doar la câteva minute dup începerea cinei, a fost unmic freamt la u, suficient pentru acapta atenia unora, i ca urmare s provoace o rafal

de oapte. Într-o clip întreag, grdina afost cuprins de o linite de moarte. În u sttea ofemeie a strzii. Cel mai strident zgomot nuera acum altul decât respiraia încordat a o sut desuflete. De undeva se auzir urmtoarelecuvinte:ÄEste prostituata!´

Simon se simi umilit. O asemenea tulburare dinpartea unei femei a strzii, aici... în casa lui .În prezena acestui înalt oaspete. De necrezut!Pentru un moment, parc prea lung pentru toi,tânra fat a rmas nemicat în u. Unii se



minunau în sinea lor c fetei nu-i era ruine i niciteam. Prea a fi mai degrab linitit isenin.

Alii se întrebau când va începe acel urlet scuit inefiresc, parc din alt lume, în timp ce aliiau observat c ea prea schimbat în întregime.Între timp, oaspetele galilean continua s mnânce,nederanjându-Se nici mcar s-i ridiceprivirea.Tânra fat începu s se mite. Starea de tensiunecrescu dintr-o dat, pentru c nu mai era

îndoial în ceea ce privete destinaie ei. Fiecare ochiurmrea încremenit micarea fetei caretravers grdina i ocup loc chiar în spatele tânruluiprooroc, chiar la picioarele Lui.Întorcându-i capul i uitându-Se peste umr, tânrul

lu cunotin pentru prima dat deprezena fetei. Pentru un moment incredibil de lung,totul încremeni în tcere.Fata scoase de sub veminte un vas frumos, cusiguran plin cu vreun mir exotic i extrem descump; era, fr îndoial, un vas de alabastru cereprezenta toat averea ei. Cu o graie ieit

din comun i o demnitate învecinat cu regalitatea, eaa spart vasul la unul din capete i s-alsat pe genunchi. Întreg spaiul se umplu imediat cuun miros bogat, îmbttor, de parfumexotic.



Simon privi îngrozit aceast scen, încercând s nudea crezare faptului c o femeie necuratse afla la o distan atât de mic de el, ba mai mult ,

chiar la picioarele tânrului prooroc. Se întoarse ctre unul din demnitari i-i opti astfel încâts se poat auzi: ÄCu siguran c, dacomul acesta ar fi un prooroc, ar ti c ea este o femeiea strzii, o spurcat! Cu siguran... Elnu-i va permite s-L ating.´Iar alii optir cu voce tare: ÄCu siguran c ea nu-Lva atinge. El este un Om al luiDumnezeu!´Tânra fat începu s toarne preiosul mir pepicioarele Tâmplarului. În acelai timp îi ridicmai întâi faa apoi, o mân spre cer, în timp ce lacrimifierbini i se scurgeau încet pe fa.

Curând, lacrimile aveau s cad pe picioarele Lui i sse amestece acolo cu mirul.Domnul nu protest i nici nu Se clinti din loc.Un murmur de necredin revolttoare umplu locul, înmomentul în care femeia pctoas

începu nu doar s-I spele picioarele cu mir i culacrimile ei, ci s se aplece jos i iubitor - cu

pasiune chiar - s Îi srute picioarele.De undeva, de dincolo de zidurile cetii, strjerulnopii cita psalmul de sear:S iubetiPe Domnul Dumnezeul tu



Cu tot sufletul tui cu toat inima tai cu toat puterea ta.

Dar nimeni nu prea s fi auzit. i cei ce-au auzit nuau îneles.Atunci, apucându-i pletele lungi ale frumosului eipr, tânra fat le înfur strâns laolalt,fcând din ele un tergar, i începu s-I teargpicioarele. Le-a ters pân s-au uscat - adic aumai rmas doar ultimile ei lacrimi.Spune-mi te rog, cine este aceast tânr incredibil?38 ÄSimone...´Tânrul prooroc i-a sfrâmat tcerea cu o voceblând, deconcertant i potolit.ÄSimone, tu eti un om care te îngrijeti de lucrurile

lui Dumnezeu. Ai dat, dac nuM înel,acest osp în cinsteaMea?´ÄDa, este adevrat.´ÄCând am intrat în casa ta, Simone, tu nu mi-ai datnici o srutare de bun venit pe obraz; niciun slujitor nuMi-a splat picioarele de praful acesteizile. Dar femeia aceasta, pe care o

numeti femeie pctoas a venit iMi-a splatpicioarele nu cu ap, ci cu cel mai scump mir...i cu lacrimile ei.Mai mult,Mi le-a ters srutându-le.´



ÄAcum Simone, am o întrebare. Doi oameni aveaudatorii mari fa de un rege, dar unul dintreei datora o sum mai mare. Regele le-a iertat la

amândoi datoria. Care din cei doi crezi c l-aiubit mai mult, Simone?´Simon se înroi intens la fa i lu o grimas denemulumire i stânjeneal.Rumeg atent fiecare cuvânt al rspunsului su.ÄSocotesc Doamne, c cel ce datora mai mult.´ÄAi spus adevrul, Simone.´i ridicându-se, Domnul a dat fa cu tânra fat. I-a

întins mâna i a ridicat-o în picioare.ÄÎntr-adevr, celui ce i se iart puin, iubete puin.Celui ce i se iart mult, iubete mult´,spuse El, privind int la tânra fat... a crei fadevenise un râu de lacrimi sclipitoare.

ÄEti iertat i curit. Totul este trecut, ca i cum n-ar fi fost niciodat.´Tânra se uita la El ca i când ar fi îneles cele maiprofunde adâncimi ale fiecrui cuvânt alSu.ÄAcum, du-te copilo... i s nu mai pctuieti.´Tânra fat nu se mic. A preferat s se arunce, înc

o dat, pe genunchi.ÄDomnul meu i Dumnezeul meu. Sunt curat... i nuvoi mai pctui. Dar nu voi mai plecade la Tine niciodat... niciodat...´39



În jur de douzeci de brbai i patru femei Îl însoeauoriunde cltorea. Din ziua eliberrii, eanu a cerut, ci pur i simplu a devenit parte a acelui

grup mic ce Îl urmea. Pretutindeni undemergea El, i ea era alturi, revrsându-i asupra Lui

întreaga ei dragoste i întreaga ei via.În primele ceasuri ale dimineii, o puteai vedeapregtindu-I micul dejun. Când El se aeza josca s dea învturi, ea era acolo, la picioarele Lui.Când pleca, ea pleca împreun cu El. Cândcei douzeci Îl solicitau prea mult, ea se împotriveadiscret, dar ferm. Îi spla picioarele, Îlservea la mas, avea grij de îmbrcmintea Lui, iarseara îi punea fructe la capul patului. Celce a spus despre Sine: ÄEu sunt apa vieii´, avea

întotdeauna în preajm ap rece pe care putea

s-o bea - din mâinile ei . Când nopile erau reci, ea se îngrijea ca în casa în care El era gzduits fie cald. Sub soarele fierbinte i dogoritor al verii,ea mergea alturi de micul grup deoameni ce Îl urmau peste tot, din sat în sat, din ora înora - întotdeauna urmându-L pe El .De ce atâta devotament?

Pentru c Îl adora. ÎL iubea cu fervoare i druire.Era din cale-afar de îndrgostit,totalmente extaziat i absolut înamorat de Domnuli Învtorul ei. Nu-i psa de cei ce tiau



acest lucru. Era deranjant de neafectat de acestsubiect.Pân la urm ceilali s-au obinuit cu aceast privelite

a adorrii sale oarbe, a revrsriiafeciunii, care dinuia neîntrerupt, de la ivirea zorilori pân la ultima raz din amurg cufiecare zi i an ce trecea.Ba chiar ei au învat de la ea. Da. Toi artau oaceeai dragoste pentru El ca i a ei. Darvorbeau de rsturnarea conducerii romane, deabolirea statului evreu, de instaurarea unuisceptru impuntor, de rzbunarea zvonurilor vicioase,care prea c mereu se împrtiaureferitoare la Domnul lor. Visau s exercite putereaatât politic cât i spiritual, s scoatdemoni, s-l arunce pe Cezar într-o temni, iar pe

Satan într-un iad de flcri.Ei afiau dragoste, dar vorbeau despre putere i faim.Încetul cu încetul îns s-au schimbat;pe msur ce lunile se transformau în ani, vorbeau totmai puin de cuceriri i biruine,

îndreptându-i atenia la dragostea fa de Dumnezeullor.

Cel mai uimitor lucru din toate era acesta: Elrspundea cu dragoste. El le rspundea cudragoste. Prea puin ciudat... ca Fiul lui Dumnezeu s

îngrijeasc, s fie afectuos, s iubeasc



i s rspund cu dragoste... atât de profund, atât dedesvârit. Era pur i simplu ceva deneimaginat pentru ei faptul c Dumnezeu poate s

iubeasc cu o asemenea ardoare. i nu erau în stare s îneleag îndeajuns de ce gseau c e atâtde dificil s-i exprime dragostea fa deEl.Mama ei czuse la acest subiect simplu, la fel de secolenenumrate, dar acum, în ochiituturor, aceast fat modest dezvluia cea mai înaltstare a întregului univers. S-i iubeascDumnezeul.Urmrind-o, ei au observat c dei ea îi exprimadragostea prin slujire i îngrijire, totui,manifestarea suprem a dragostei ei era în priviri, îninim, în suflet i în efervescena i

pasiunea întregii sale fiine. Aceast dragoste nu era oabstracie, nu era un lucru fr vlag.Fr ovire, zi de zi, cu o abandonare de sine total -Îl iubea. Vedeai acest lucru în ochii ei,

în îngenuncherea ei, în momentele de laud i debucurie, atunci când Îi cerceta faa - adicaproape tot timpul.

Cine este aceast fat... aceast incredibil fat?40Din nou Îl cuprinse sentimentul strvechi alsingurtii. Strecurându-Se printre lume, El



prsi oraul i Îi croi încet drum pe povârniurileMunteluiMslinilor. Într-un loc prielnic,El se opri, îngenunche i rezemându-Se de unul din

copaci, începu s contemple priveliteaoraului, ce era în vale, înaintea Lui.Urmrise aceast cetate de peste dou mii de ani; i totde atâia ani aceasta I-a frânt inima. Asuspinat adânc, i-a pus brbia în podul palmelor i a

început s plâng încet.Privirea Lui se intensific, iar imaginea oraului de jos

începu s fac loc unei imagini cereti.Încet, oraul cu oameni, case i temple, se strânselaolalt, devenind un întreg. Din acestmozaic în vârtejuri, iei la iveal o singur form. Înlocul oraului apru în vale o femeiefoarte tânr i foarte frumoas. Era îmbrcat în alb.

El pronun doar un singur cuvânt:Ieru.Era forate, foarte tânr i extraordinar de frumoas.Pe când se uita la ea, El îi aducea amintecum ajunsese ea în aceast ar promis i cum i-afcut cas în inima Iudeii. În acele zilefrumuseea i inocena ei îi tiau respiraia. Totui,

chiar de la început, prea c arat ocuriozitate exagerat fa de cile oamenilor strini ia dumnezeilor strini ce o înconjurau. Înzilele lui Solomon, în culmea frumuseii ei, îi clcaselegmântul logodnei ei cu El i se



arunc în lumea lor .A stat mult vreme i s-a uitat lung din vale i pemsur ce treceau minutele, tânra fat prea

c îmbtrânete. Trsturile ei, dealtfel ca i inima, se înspreau.El tia. Curând, avea s se uneasc cu alii în ucidereachiar a Aceluia cu care a fost logodit.Ba mai mult. Nu era doar btrân acum, ci era pe cales devin, înc o dat, uciga. Apoi, Elmai tia c Ieru avea s moar în curând! Va muri iniciodat nu va învia.i nu numai ea, ci toi care au amgit-o, îndeprtând-ode El. Rivalii Lui, dumanii - toi aveaus se sfâreasc în curând.În locul ei avea s apar o fiin spiritual, a creiimagine fusese aceast femeie. O alta va

veni cu mult mai frumoas decât ea. O nou... igândurile Lui au fost întrerupte brusc.ÄDomnul meu, nu Te-a fi deranjat, dar e cevaimportant - foarte important.´ÄDa?´ÄAm sesizat un complot. Nu suntem siguri de detalii,dar se pare c cineva...´

ÄDa tiu. Am tiut de foarte mult vreme. S nu te îngrijoreze acest lucru. Acest fapt a fostfoarte atent urmrit de TatlMeu. Pot s-i cer unlucru acum? Vrei s m atepi la poalelemuntelui? Nu voi zbovi mult.´



ÄDa, Doamne´, rspunse ucenicul, retrgându-segrbit de pe cretetul muntelui.El Îi întoarse din nou privirea spre oraul de jos.

Îngrozitoarea contien a ceea ce fusese cuadevrat aceast strveche cetate, pur i simplu Îldevora. Printre uvoaie de lacrimi i suspinede durere, El strig:ÄO, Ierusalime, Ierusalime. De multe ori ai omorât cupietre chiar pe cei c veneau s tesalveze. De câte ori te-au chemat ei... te-am chemat

Eu... ca s te întorci. Dar nu te-ai întors.De câte ori te-a fi luat pe braeleMele ocrotitoare, aacum îi ia cloca puii sub aripile ei, dartu nu ai vrut.´O, Ieru,Ieru,

Ierusalime,În seara asta i se va pecetlui destinul...pentru totdeauna!41Târziu în acea noapte, o figur singuratic eracondus de la locul Ei de rugciune dinpduricea cu mslini, spre o sal de judecat, pentru a

fi acuzat acolo de blasfemie împotrivalui Dumnezeu. Câiva O iubiser, dar mult mai mulierau cei care O urau.Procesul de la miezul nopii a evideniat acest fapt.Cuvintele Lui erau rstlmcite; martori



mincinoi relatau prinilor cetii cuvinte pe care Elnu le rostise niciodat. Scopul întregiiaciuni era clar. Ei nu voiau ca acest Galilean

turbulent s mai existe.ÄAcest om nu este vrednic de via´, a fost prinurmare verdictul final. i a trebuit s fiecondus din sala de judecat la întâlnirea Lui cumoartea.E curios ce trece uneori prin mintea unui om ce

întâmpin moartea, nu-i aa? Îi amintea de unmoment din trecutul îndeprtat. O conversaie.ÄAdame, vezi aceast smân? ÎnMine, i în aceastsmân, exist un principiu ce nu poatefi anulat. Dac smâna triete... rmâne singur. Dardac cade în pmânt i moare...´ÄAdormi aici, Adame, sau rmâi venic singur!

Triete i vei suporta singurtatea. Mori i tevei înmuli.´Gândurile Lui au fost întrerupte. Se pare c apruse omic neînelegere datorat neglijenei.Trebuia s fie judecat a doua oar.42Ocupaia inamic a rii reclama judecarea acestui

caz i de ctre guvernul strin. Conductoriievrei i pgânul guvernator strin trebuiau s cad deacord în ceea ce privete sfâritul acestuiOm. Evreii i neamurile trebuiau s fie una, astfel cL-au dus la palatul lui Pilat.



Tâmplarul examin cu atenie faa omului ce încercas scape de la execuie o victimnevinovat, victim ce nu a ales îns s scape.

Conversaia dintre cei doi a atins multe lucruri, unulfiind guvernarea.ÄÎnainte ca aceast zi s se sfâreasc´, îi spuseTâmplarul prozaic, Äambele voastre guverne iambele voastre neamuri vei fi executate împreun cuMine.´Atunci Pilat porunci ca El s fie dat din nou în mâinilevrjmailor Si.Aadar, conducerile pmânteti czuser de acordacum: El trebuie s moar. Dar mai trebuiaun vot pentru a fi unanimitate total. Astfel ccetenii oraului au fost strâni laolalt ca s-iexprime propriul lor verdict.

El a fost dus într-un balcon ce domina vasta curte. Eierau adunai acolo, cât cuprindeai cuprivirea, strigând i urlând. Ochii Lui se înceoar,iar mulimea dinaintea Lui începu s i se

învârt în jurul capului. Încet întreaga scen setransform.Înaintea Lui sttea logodnica Sa, Ieru. Îi ridic mâna

i o scutur amenintor. Faa ei radia defurie i dispre i dând frâu liber sentimentelor strig:ÄAfar cu El! Rstignete-L!Rstignete-L!´



El îi întoarse capul i închise ochii, încercând stearg imaginea urii ei absolute. Dar ea îi

întri alergarea fcut, strigând din nou:

ÄRstignete-L! Rstignete-L!´Din adâncul fiinei Lui, El suspin:O, Ieru, Ieru... Ierusalime!Verdictul fiind definitiv, soldaii pgântii i-au scosatunci victima afar din curtea de

judecat, în strad, ducând-o la închisoarea ce atepta.L-au condus prin camere întunecate. Laudezbrcat. Apoi L-au btut... fr mil.Pentru o clip Îi pierduse contiina. Când Se trezi,Îi duse mâna instinctiv la piept.ÄNu. Înc nu. Sunt înc întreg.´Se rostogoli pe podeaua rece de piatr, încercând apois Se ridice, dar lein de durere.

Printre buzele umflate, El opti:Înc nu, Adame. Înc nu. Dar în curând.43 Pe jumtate orb, aproape de moarte, El târa dupSine grinda de lemn spre dezgusttoarea

înlime. Cu ochii însângerai, zri pentru prima oarculmea i auzi sunetul ciocanelor punând

capt instrumentului execuiei.Îl întoarser pe Tâmplar în aa fel încât s poatvedea ceea ce zcea e pmântul dinainteaLui.Crucea!



Nu o vzuse pân în ziua aceea... ziua dinainteanaterii veniciei.Îi ridic capul învineit i bâjbâi - cu ochii aproape

orbii - s vad dac toate celelalte erau lalocurile lor. Da, acolo se gseau cuiele, ciocanul,semnul ridicol, fierea. Toate erau prezente,fiind indisolubil legate vreme de nenumrate veacuri.Din nou îi arunc privirea spre crucea ce sttea

înaintea Lui. Nimeni de pe pmânt i nici dinceruri nu i-ar fi putut închipui vreodat c aceabucat de lemn constitutia singura i cea maidistructiv for din tot universul creat, capabil sdistrug tot ce a fost creat vreodat.Dar lipsea ceva!Se uit agale de jur împrejur, survolând întreagapanoram macabr. Era acolo! În mâinile

unui soldat roman. Sulia!Un sentiment al împlinirii Îi umplu dintr-o dat fiina.Un zâmbet slab se lupta s ias lasuprafa pe faa Lui rnit.ÄPe cruce cu El. Rstignete-L´, strig cineva dinmulime.ÄO, nici nu avei idee ce vei rstigni astzi´, opti El.

Apoi, întorcându-i ochii spre cer, optidin nou, ca pentru lumea nevzut: ÄTotul este gata.´i cu aceste simple cuvinte locuina cerurilor se goli,

întreaga oaste îngereasc nvlind în



timp, pentru a ocupa poziii pe fiecare acoperi, pefiecare deal i munte din jurulIerusalimului. Zeci de mii de sbii erau trase din teac

de zeci de mii de ori, de ctre nite îngeri ofensai i înlcrimai. Fiecare fibr a fiinei loratepta încordat o porunc - oriceporunc - care s le îngduie s-i dezlnuierzbunarea pe acea înlime.Soldaii începur s-L îmbrânceasc fr mil,trântindu-L pe grinda de lemn, pentru adescoperi îns bunvoina Lui de neînchipuit de a Seaeza pe cruce i de a-i întinde mâinilei picioarele. Nu le-a scpat nici faptul c acest captival lor i-a deschis singur palmele înateptarea cuielor.Unul dintre ostai, ezitând o clip pentru a contempla

acest Om ciudat dinaintea lui, lu un cuilung i rece, iar apoi apuc ciocanul greoi de fier.Aps puternic cuiul în încheietura mâinii iridic ciocanul în aer.Tâmplarul ridic încet cealalt mân, i timpul se opri

în loc!În adâncul duhului fiecrui înger, cuprins de flcri,

rsun porunca negrit i de necrezut aDomnului lor. Pentru o singur clip ezitar.ÄAcum!´, porunci Tâmplarul.44



El nu dduse numai o porunc, ci i capacitatea de aface ceva, care pân în acel moment, nufcuse decât El. Pentru a împlini voia Sa, El îngduise

acum mesagerilor Lui s devin stpâniai timpului i ai spaiului. Aveau s cunoasc ceea cenumai ÄEU SUNT´ cunoscuse vreodat

înainte: pentru urmtoarele câteva momente puteaus se mite spre orice punct de timp, saudin spaiu... sau din venicie. Puteau strbatecoridoarele timpului, ajungând dup dorin înorice alt loc din istorie. Aveau s treverseze toatetimpurile - i multe locuri din venicie -micându-se, dac era necesar, în direcii ale veniciei,chiar i în veacul dinaintea veacurilor,i dac era nevoie ajungeau chiar i la sfâritul tuturorveacurilor.

Deplasându-se cu o vitez suiertoare, mai mare decât îi puteau imagina, fiecare se îndreptspre locul stabilit ca s împlineasc voia Stpânuluilor.45Îngerul ce purta simplul nume de Ä Mesager ́ era cel cea plonjat înapoi în tot timpul trecut,

apoi în toat venicia trecut - chiar i în veciidinaintea tuturor lucrurilor, cu excepia lui

Dumnezeu! Ajungând acolo, gsi un miel - ucis - pe ocruce de lemn. Apucând acel trofeu al



dragostei, înc necunoscut pân atunci, l-a purtat prinvenicie i timp pân a ajuns în cele dinurm la Golgota, pentru a metamorfoza crucea - i

mielul - cu blestematul lemn i cuTâmplarul ce zcea întins pe el.Un alt înger a mers în acel loc demult uitat în care Evai Set au îngropat odat trupul unuiAdam vechi. Cu puterea i darurile fiinelorduhovniceti, îngerul a strâns braele lui pe întâiulnscut al speciei noastre i l-a purtat prin timp pân laCalvar. Vedei, toi descendenii raseiumane zceau în sânul lui Adam, pentru c erau - laurma urmei - din el.Mai mult, în sânulacestui om zceau nu doar toate speciile omenirii, cichiar i cderea adamic, blestemul inatura egoist ce invadase, prdase i deformase

sufletul omului.Adam, i toat omenirea din el, a fost dus pe mâini îngereti spre locul de execuie alTâmplarului.Unul din arhangheli s-a ridicat departe de suprafaapmântului, a stat deasupra planetei i achemat timpul trecut i timpul viitor, poruncind

tuturor guvernelor, domniilor, stpânilor iprincipalitilor din toate veacurile pmânteti s iasla iveal. Capturându-le în braeleputernice, se npusti înapoi în sfera timpului, zburândspre Ierusalim. Acolo el atept înaintea



crucii.Dar unul dintre îngeri nu s-a clintit din loc. Punctulsu de întâlnire era însi Golgota. De o

parte a crucii edea mulimea de evrei, iar de cealaltparte, garnizoana de soldai pgâni. Întreele era un zid, dar care nu putea fi vzut decât de ceice aparineau lumii nevzute. Un zidinsurmontabil! Smulgându-l cu mâinile sale puternice,

îngerul îndeprt aceast barier, sepost înaintea crucii i atept.Ateptau s sune înc o dat ticitul timpului.46 Braul i ciocanul îi începur furioasa alunecare în

jos, ctre cui, dar nu înainte ca îngeriireîntori s arunce prada lor la sânul tânruluiTâmplar.

Ciocanul lovi cuiul cu putere, i în acel moment serstigneaPrimul om, Adam,Seminia lui Adam,Natura deczut,Toate guvernele,principaltile,

puterile,domniile... istpânirile.Da! Rstignite pe crucea Domnului nostru IsusCristos!



47 Din nou era apsat un cui în încheietura celeilaltemâini. Din nou soldatul îi ridic mâna întro

legnare grandioas, i din nou Domnul înghetimpul în scurgerea sa.Exact în acest moment, unul din îngeri a ajuns lapoaleleMuntelui Sinai i a început furios sazvârle pietre în toate direciile. Dar se opri. Gsiacolo, sparte i demult uitate, tbliile depiatr cu poruncile i legea luiMoise. Le strânse îngrab la piept, se întoarse i goni din nouspre Templul sfânt din Ierusalim.Ajungând în curtea Templului, amers direct în SfântaSfintelor. Îngrozit i totui asculttor, elridic capacul de pe scaunul îndurrii, descoperind

înuntru cutia de aur mat, i scoase de

acolo copia sacr a legii. Strânse apoi de prin Templutoate regulile, toate regulamentele, toatedecretele ce fuseser scrise, proclamate sau visatevreodat.Era gata s plece, când auzi din nou vocea luiDumnezeu înluntrul su. Întorcându-se, chemdup el toate ritualurile tuturor formelor de închinare.

Ar fi plecat iari, dar se întoarse înc odat la imboldul duhului su încins. Chem acumdup el toate obiceiurile tuturor zilelorsfinte. În cele din urm, chem chiar i Sabatul.



În final prsi Templul, nu înainte de a se mai opri odat. Respir adânc, se întoarse i chemdup sine chiar i Templul!

Atunci s-a ridicat deasupra pmântului i, cu o voce ceajungea pân la marginile tuturortimpurilor, porunci fiecrei reguli, ordonane, ritual,decret i hotrâre care a fost vreodatrespectat de vreo religie practicat vreodat pe faapmântului... s vin dup el!Înc o dat îngerul împovrat se arunc în timp,strbtând cerurile. A ajuns la momentulpotrivit pentru a aterne imensa lui povar la sânulDomnului su. Apoi se ddu înapoi.Ciocanul lovi din nou cuiul. i cu aceasta,Toate legile,toate regulile,

toate hotrârile,toate zilele sfinteitoate ritualurileau fost rstignite pe crucea Domnului nostru IsusCristos!48

Ostaii legar picioarele Domnului, le apsarputernic pe lemn i le intuir pe cruce. Apoi auridicat-o i au lsat-o s cad într-o groap înateptare. Se auzi o bufnitur groaznic i unsuspin sfâietor.



Deasupra cerurile se întunecau, acoperindu-se cu nitenori misterioi i bolnavi. Cu fiecareclip cerul era tot mai mohorât i mai prevestitor.

Locuitorii pmântului îi strângeauvemintele pe corp, i tremurau în sinea lor la vedereaacestei adunri monstruoase de pe cer.Ceea ce vedeau ei nu erau decât mici picturi ale uneiimensiti de lucruri profane ce seprelingeau din lumea nevzut. Îngerii se aflau în ceamai întunecat i mai înspimânttoareincursiune a lor. Zburaser de-a lungul timpului ispaiului, în fiecare an, ceas i minut alistoriei umane. În fiecare sat, ora sau metropol. Seavântaser de-a lungul câmpiei ideertului, coborând chiar i în mri. Ridicându-se, eiaduceau la Ierusalim îngrozitoarea lor

încrctur, rmânând cu grij printre cei nevzui,ca s nu nimiceasc pmântul cu duhoareamrfurilor lor negre. Întunericul i bezna se îngroau,

în timp ce îngeri fr numr se luptaus-i suporte povara pân la momentul hotrât.Domnul pmântului era din ce în ce mai sleit de puteripe cruce. Timpul Su era pe sfârite.

Printre gemete i tânguiri i plânsete agonizante, îngerii i-au ridicat întreaga lor capturmurdar i au pit în timp, purtând cu ei fiecarepcat al fiecrui om ce trise vreodat!



Adunând laolalt tot acest gunoi viu, pulsator idezgusttor, l-au aruncat în întregime asupraMielului lui Dumnezeu, care devenea astfel pcatul

încarnat. Tot pcatul era acumulat acum înUnul singur - în El. Dumnezeirea experimenta acumsingurul lucru pe care nu-L cunoscuseniciodat. În potopul acestei invazii indescriptibil dehidoase, Domnul slavei, prsit de toatSfinenia, strig în delir:DumnezeulMeu, DumnezeulMeu,Pentru ceM-ai prsit?Unul dintre arhangheli, orbit de furie i mistuit derzbunare, strig slbatic tovarilor si:De-acum, de-acumi pân la sfâritul veniciei,Rzbunare! Rzbunare!

De-acum, de-acumi pân la sfâritul urgiei,Rzbunare! Rzbunare!Înc o dat timpul se opri, ca s fac loc celei mai maricondamnri.49 Strbtând timpul, ei zburar mai departe i

ajungând în vremea sfâritului, se oprir la graniaveniciei viitoare. Cu sbiile ridicate i cu ochiiasemeni unui vulcan clocotind, s-au npustit

în ultimul moment al istoriei împriei întunericului,strigând:



Rzbunare,Rzbunare!Vou - perechi stricate -

v-a sosit ceasul!Fr mil, fr grij, se roteau în jurul locuitorilornegri ai împriei demonice, încercuindu-i

în flcri i lumini orbitoare... i, ipând, ia-u dus înapoi de-a lungul veniciei, prin portalul cesepara vizibilul de invizibil, înapoi în timp - înapoi laGolgota.Lipsii de mil, îngerii au dus aceast prad profan,ce urla i scrânea din dini, pân lacruce.Timpul se urni din loc, dar numai pentru o secund,

îngduind astfel ca doi arhangheli - cusbii lucitoare, învpiate - s azvârle pe aceti diavoli

întunecai la sânul singurului Fiu al luiDumnezeu.Atunci se înl în vzduh un strigt sfidtor al oastei

îngereti, cum nu mai fusese auzit pânatunci i nici de-atunci încoace. Întreaga oaste de

îngeri i arhangheli au nvlit din nou, deaceast dat în venicia viitoare, pentru a sfâri

btlia început cu mult timp înainte, învenicia trecut.ÄDe data aceasta, Biruin!´, strigar ei aproapenebuni de mânie.50



Înflcrai de rzbunare, ei se îngrmdir înmomentul f inal al ultimului veac al tuturorveacurilor. Se oprir pentru o clip, timp în care

îngerii desemnai s-au ridicat la deplina lorstrlucire, putere i slav. ÄAcum!´, strigMihail, întimp ce îngerii sfini ai lui Dumnezeu auatacat legiunile de îngeri ai osândei, ducându-i înapoila inevitabila cruce. i împreun cu ei,complet retras în faa a doi arhangheli plini de mânie,era conductorul infernului - îngerulluminii - primindu-i însfrit, osânda sigur.Au fost aruncai înapoi în timp. Într-o confuzie i unhaos total au fost dui apoi pân pe dealulCalvarului i, prin mijloace inexprimabile, au fostinexorabil la sânul Vrjmaului lor.i astfel a fost rstignit:

prinul întunericuluii împria întunericuluipe crucealui Isus Cristos, Domnul tu!51În vreme ce timpul continua s se odihneasc, i alte

elemente ale creaiei îi fcur cale spreatotdistructiva cruce. În timp ce îngerii priveau uimii,

întregul sistem al universului începu scurg în sânul Celui Rstignit. Întreg pmântul,alturi de creaia vizibil, începur s se



contopeasc i s dispar în Tânrul de pe cruce.Timpul, venicia i locurile cereti li s-aualturat curând.

Ochii îngerilor, prtai ai unor evenimente din a f aratimpului, au urmrit cum toate lucurileau disprut.Înaintea lor sttea acum doar o cruce, atârnând înimensul gol. Într-adevr, El Îi inusecuvântul. Scpase de toi vrjmaii.Crucea lui Cristos înghiise i omorâse... toatelucrurile.Aleluia!52Un fior rece strfulger oastea îngereasc. Uitaserpentru o clip ultimul i cel mai marevrjma: cel cu care nici unul din ei nu se putea lupta.

Moartea apru acum înaintea crucii i bolborosi într-un rget obscen:i iat,Ne întâlnim din nou!Pentru ultima dat!Moartea i-a strâns mantia i a început s se îndreptenecrutor spre cea mai impuntoare i

cea din urm victim a sa. Tânrul Tâmplar Îi ridiccapul rnit, zâmbi i spuse:Da,Moarte,Pentru ultima dat.



Cu aceasta, tânrul Tâmplar Îi mic înc o datmâna însângerat i strpuns de cui. Timpul

începu s curg din nou. Golgota îi fcu din nou

apariia. Aprur iari în câmpul vizuallucrurile pmânteti. Domnul Isus era pe cale s-idea ultima suflare. Îngerul morii se

îndrept implacabil spre El. Îl acoperi cu aripile luiserafimice i începu s stoarc ultimapictur de via din prada capturat.i FiulMariei strig cu ultima-I suflare:Tat,ÎnMâinile TaleÎmi încredinezduhul!Cu aceste cuvinte Tâmplarul muri, ducând cu Sine toi

vrjmaii, cu excepiaMorii!Moartea ridic pumnul provocator, în semn devictorie final, i strig:Am isprvitpân i cu V iaa!Sunt biruitoarei

CuceritoareaTuturor lucrurilor!Moartea ddu s plece, în timp ce întunericul feei saleradia o strlucire neagr, triumftoare.



Dar de undeva, dintr-o tain ascuns oricreipriceperi, izbucni o putere incomensurabil careinuMoartea pe loc. Îngerul negru se întoarse i

zbier. Adunându-i toate puterile, a compuso for care s lupte cu aceast putere nevzut ce

îngenunchiase de fric întreaga armat aarhanghelilor.Îngerii, care nu visaser niciodat c poate s existe oasemenea putere, urmreau cum celedou puteri s-au prins într-o btlie pe via i pemoarte.Pentru un moment se prea c cele dou puteri erauegale i cMoartea ar putea s seelibereze. Dar încet, necrutor, îngerulMorii a fosttârât spre trupul nemicat i mort ceatârna pe acel lemn nemaipomenit. În cele din urm

puterile i-au sectuit i, urlând de groaz, îngerulMorii dispru în adâncul Nazarineanului.iMoartea însi a murit!Astfel au fost rstignite toate lucrurile. i astfel a fostmoartea Fiului lui Dumnezeu.O, da!Mai era îns ceva.

Pus pe cruce în acea zi...Tu erai rstignit împreun cu Cristos. P artea a I V -a53



ÄTrebuie s ne grbim, Nicodime. Nu avem mai multde o or.´ÄDar fata? Slujitorii mei spun c ea insist s-i

permitem s vin aici i s pregteasc trupulpentru îngropare.´ÄImposibil!Mai sunt doar câteva minute pân va

începe Sabatul. Abia avem timp s necurim pe noi înine înainte de a începe sfânta zi. ifata, în ciuda devotamentului ei, ar trebuis mearg i s fac la fel. Nu este bine pentru ea s seating de nici un mort în ziuaSabatului.´ÄCe s-i spun atunci? Slujitorii mei au oprit-o cu de-asila s vin la cimitir.´ÄSpune-i c poate veni aici în ziua de dup Sabat iatunci s pregteasc trupul Lui pentru

îngropare. Voi instrui pe grdinar s desfac sigilulmormântului pentru ea. Dar spune-i c vaavea nevoie de prietenele ei, celelalte patre femei, ccislujba aceasta nu va fi deloc uoar.´Iosif din Arimatea fcu semn slujitorilor lui s înceap

îngroparea. Au tras la o parte imensalespede de piatr, dând la iveal un cavou foarte larg.

ÄEste pcat s-L aezm în pmânt... doar aa. Nu e oprivelite plcut.´ÄDar I-ai oferit un loc bun de mormânt´, rspunseNicodim. ÄE o grdin frumoas, chiar



potrivit pentru ca un prooroc ca El s fie plantat într-un loc plin de verdea.´La un moment dat, nevzut de vreun ochi omenesc, nu

mai puin decât un arhanghel descinse în grdin i îngenunche lâng forma nemicat i recea Fiului lui Dumnezeu. Privi la pieptulLui i la rana deschis fcut de o suli roman.ÄDa´, opti îngerul. ÄExact acelai loc. Ungol adânc. i lipsete ceva! De data aceasta îns nu ocoast!´Slujitorii au înconjurat trupul Nazarineanului i l-aupus cu grij adânc în pmânt... ca i cumar fi semnat o smân singur, solitar.Apoi cei doi oameni au plecat din grdin, lsândarhanghelul, de-acum lipsit de Conductor,s contempleze scena din faa lui.

ÄO ran deschis. O specie singular... Unul ce a muritfr s cunoasc un altul asemeneaLui... acum e rece i nemicat. Acest Solitar ce a rmassingur de atâta vreme... a încetat smai existe. i acum - acum El e sdit în pmânt... ca osmân? Pmântul este acum mormântpentru Smâna tuturor seminelor.´

Äi ce mormânt e acesta! Dumnezeu este îngropat aici!Nimeni nu-i d seama? Dumnezeueste îngropat aici! Niciodat n-a existat un asemeneamormânt. i împreun cu El sunt



îngropate stpânirile, domniile, tot întunericul, vrajbadintre evrei i pgâni, Adam... pcatul...toat creaia! i... o, da... o mic mângâiere,Moartea...

i ea zace îngropat aici!´ÄNu, niciodat n-a existat un asemenea mormânt.´ÄAr trebui s ateptm timpul nostru aici´, spusearhanghelul.ÄDintr-o scen exact ca aceasta, într-o alt grdin, senscu mireasa lui Adam. Fptur dupfptura Lui.´ÄFii de Dumnezeu? Este posibil aa ceva? F ii ai luiDumnezeu? F iice ale luiDumnezeu?Asemenea Lui? Fel dup felul Lui ?´ÄO pereche pentru Domnul nostru?´ÄDar cum?´ÄS-ar putea - dei nu tiu cum - ca aceast poveste s

se termine aici, într-o manier vrednicde un Dumnezeu care, când era viu, a fost întotdeaunaun pic misterios i chiar înclinat spreastfel de surprize.54Se trezi tresrind. Visase din nou acelai vis. ÄLuminava rsri curând´, gândea ea. ÄAtunci

voi înceta s m amgesc c dorm.´Mereu, mereu, în visele ei Îl vedea rstignit. Eraobosit i avea nevoie disperat de somn, dar

întotdeauna acelai vis... Golgota!Dar era ceva incomplet în acel vis.



Coasta Lui!Se ridic în picioare.Asta era. Coasta Lui. Osteul a strouns pieptul Lui în

momentul morii. Ea a vzut i a ipatde groaz. Acum îi reaminti: din rana deschiscursese sânge i ap.ÄLucrul acesta nu e posibil!´, murmur ea. ÄOare ce

înseamn asta?´Îi plec capul i începu din nou s verse lacrimi frnumr din ochii ei deja umflai de atâtaplâns... i se întreb cât mai este pân la rsritulzorilor. Se întinse i czu pentru o clip însomn, pentru a se trezi apoi într-un strigt. Era dinnou acel vis.Nu avea s mai atepte. Avea s plece la mormântchiar acum, cât înc era noapte; ceilali vor

ti s o întâlneasc acolo. La mormântul Lui poate vagsi mângâiere i probabil chiar somnulpierdut. Se scul încet din patul ei, îi lu coul cuvasele i ulcioarele pe care le pregtise cuatâta grij în seara trecut.Câteva momente mai târziu, tânra fat pi pestrzile întunecate ale Ierusalimului, purtând cu

ea preioasele miruri, aloe, smirn, i uleiurile pe careavea s le foloseasc în pregtireaDomnului ei pentru îngroparea cuvenit. Se îngroziamintindu-i cât de nemilos au pusoamenii aceia trupul Lui, în mare grab.



Strjerul ezit doar o clip înainte de a deschidepoarta pentru a-i îngdui tinerei fete s iasdin cetate. Se opri în întuneric. Ochii ei puteau

penetra noaptea doar câiva pai înaintea ei.ÄDealul e în direcia aceea´, îi spuse ei însi, Äi casalui Iosif de fapt; iar în spatele ei,grdina.´ÄL-am venerat i L-am iubit cât a trit´, se gândea ea.ÄAcum e mort, dar fie mort sau fie viu,nu conteaz. El este Domnul meu.´Merse pe drum în jos, apoi travers o pajite pe ocrruie îngust i, lsând-o în urm, se urcpe un deal abrupt acoperit cu iarb.Deodat pmântul de sub picioarele ei tremur, sezdruncin i apoi se scutur cu violen.Întreaga planet prea c se cutremur de prezena

unei puteri catastrofice.Tânra fat a fost trântit la pmânt; coul ei iconinutul lui s-au împrtiat pretutindeni. Îi

înfipse degetele în iarb i se ine cu toat puterea ei.Un tremur profund prea s vin dinmruntaiele pmântului, crescând chiar în for, întimp ce se apropia de suprafa.

ânind în sfârit, cutremurul rvi cu brutalitatepmântul. Hornurile au început s cad,drumurile s-au crpat iar mormintele s-au despicat is-au deschis. Crusta pmântului începu



s se mite ca valurile unui ocean. Apoi urm untrsnet asurzitor, urmat imediat de o exploziede lumin. În mijlocul acestei demonstraii haotice a

puterii dezlnuite îi fcu apariia primalicrire de lumin a zilei.Erau chinurile naterii dimineii de duminic.55Mormântul nu fusese scutit de efectul devastator alacestui cutremur ciudat, cci la rându-ifusese scuturat cu violen.Mormântul era, de fapt,sursa cutremurului. Nu. Nu mormântul, cicadavrul. Se pare c o putere nepmânteasc invadaseluntrul acelui trup ucis.Toat puterea Duhului Venic s-a întâlnit în El, pentrua se angaja acolo în cea mai titaniclupt a tuturor timpurilor. Concentraia energiei

cretea spiralat, forele acelui conflictintensificându-se.Moartea murise pe cruce, într-adevr, dar toate puterile ei au îngheat într-ostrânsoare definitiv a sufletului ultimei sale victime.Temeliile pmântului se cutremurau deprezena acestei lupte, pentru a desface strânsoarea deneclintit aMorii. Creaia însi se

cutremura sub aceast încordare în timp ce pmântulgemu adânc, strigând dup propria sarscumprare. Trupul Tâmplarului începu sreverbereze. Aceast Putere, oricare ar fi fost ea,



construia.Mormântul s-a crpat, gemând icltinându-se.O licrire blând apru în cavou doar o frântur de

clip, având originea înluntrul trupuluifr via... o licrire mic a unei fore enorme din Elce se lupta s ias la suprafa. Una dinmâinile Tâmplarului se mic în momentulamplitudinii maxime a valului de putere ce ânidinluntrul Lui. A urmat o explozie de lumin. Olumin atât de intens, încât a orbit întreagaoaste cereasc ce atepta afar.Toat puterea i lumina veniciei s-au acumulat într-un suflet ca apoi s explodeze din adânculFiului lui Dumnezeu - mormântul, pmântul, cerurile,

îngerii strluceau orbitor în luminacereasc. Pentru o clip prea c întreaga creaie se

topete înaintea luminii ce se stingea.Trupul Tâmplarului era acum înecat în curia isfinenia acestei lumini. Acest cadavru preas dispar într-un cuptor de radiaie lichid. Saunumai se schimbase?Viaa venic i-a revrsat întregul coninut al puteriiei i în mijlocul acelei explozii, f orma de

carne a fost înghiit de un trup venic, nemuritor. Untrup tot atât de duhovnicesc ca i Duhulce strlucea acum dinluntrul Lui!Ultimul gând pe care l-a avut Tâmplarul pe cruce afost un gând nscut în acel moment nebun



al invaziei pcatului. A strigat în delir de îndat ceDuhul venic se deprtase de El: ÄPoate nuvoi învia din mori!´

Atunci se auzi un strigt ca de tunet... din cavou!ÄSunt viu!´Instantaneu - fr s gândeasc i nici mcar dininstinct - a dus mâna la piept.ÄO cicatrice! O cicatrice!´Ä Lipsete ceva din Mine! Ceva ce a fost înluntrulMeudin venicii lipsete acum!´Se ridic prin giulgi, sri în picioare i azvârli prosopulce-i acoperea faa.ÄDivizibil! Am devenit divizibil!´ÄEa, cea care era ascuns înMine din venicii... a ieitdin coastaMea.´ÄOs din oaseleMele... carne din...´

ÄNu!´, rosti El. ÄDuh din DuhulMeu, Via din ViaaMea... Esen din EsenaMea´,exclam El ridicându-i ambele mâini în sus, deasupracapului, în exaltare.E adevrat desigur, c dac cineva îi afund mâna înpmânt, va scoate de acolo cu sigurantot pmânt. i dac cineva i-ar afunda mâna în

pieptul unui om, ar scoate de acolo tot cevaomenesc. i dac, s zicem, cineva i-ar afunda mâna

în coasta lui Dumnezeu, cu siguran cva scoate de-acolo divinitate!



Ceva de-al lui Dumnezeu ieise din Dumnezeu, la felde sigur cum ceva de-al lui Adam ieisedin Adam. Precum Eva era substana lui Adam, tot

aa era cineva, undeva, substan de-a Lui .Ironic, nu-i aa? Singura fiin perfect din totuniversul - stând acolo într-un trup transfiguratce radia toat lumina slavei lui Dumnezeu - avea pe oparte a pieptului Su... o cicatrice!i-a ridicat mâinile i faa în triumf, i a strigat:ÄUnde Îmi sunt rivalii? Unde Îmi sunt vrjmaii?´Aa cum a fost smânaam fost i Eu. S ingur .Am czut

în pmânti am murit.

Aa cum a fcut smâna,fcut-am i Eu.Smâna a rsrit...Eu am înviat acumi nu mai sunt Singur.La început, doarO viziune

Ascuns îninimaMea;Acum din acest mormânt ieseperecheaMea!Apoi strig din nou:



ÄDar urmritorii i vrjmaii ei? Unde sunt vrjmaiiei?!´Strlucirea lui Dumnezeu nvli din El în cascade de

lumin torenial. Pentru o clip sttu, nu într-un mormânt, ci dincolo de frontierele veniciei...un Dumnezeu tânr... un Om venic...rstignit... înviat... triumftor asupra tuturorlucrurilor.A strigat cu o voce care a strbtut hotarele întregiicreaiuni:Toate lucrurile sunt la picioareleMele!Am ÎNVIAT!Viu pentru vecii vecilor!Sunt înviat din mori,Aleluia!56

Se întoarse i trecu prin lespedea de piatr, cci deitrupul Lui era înc fizic, f izicul acestuiOm aparinea lumii spirituale.Întreaga oaste cereasc, adunat, Îl atepta de trei zile.În grdin, pe înlimi, în jurulIerusalimului, cât cuprindea privirea, locuitoriiceleilalte lumi, fr numr, ateptau.

Când a ieit prin stânc, un foc strlucitor de luminlichid Îl cuprinse; legiunile de îngerialei izbucnir într-o dezlnuire de laude. Pentruprima oar în istoria angelic ordinea serisipi ca s întroneze haosul extazului.



Unii din îngeri se ridicar în zbor, alii îngenunchear,cei mai muli strigau, câiva îi lsarsimplu braele s le cad. Un mic numr sreau în sus

i în jos. Se spune - chiar dac nu s-aconfirmat - unii îngeri îi îmbriau pe ceilali i

începuser chiar s danseze aproapeneîngerete.Unul din arhangheli, apoi altul, se ridicar în aer i seroteau în jurul mulimii, într-un cercenorm, lsând o urm de lumin strlucitoare înzborul lor. Curând, întreaga oaste cereasc seuni cu ei în acest spectacol ceresc, rotindu-se în jurulDomnului lor înviat, formând unveritabil taifun de cercuri de lumin.BiruitorulMorii fcu un semn celor doi arhangheli.În grab, ei au venit i au prvlit piatra

de pe mormânt, descoperind, pentru ca orice ochi svad, cel mai gol mormânt de pe faapmântului.Înc o dat, îngerii întrecându-se pe ei înii debucurie, au transfromat srbtoarea într-olaud haotic.Tânrul Tâmplar fcu un semn de tcere i, cu toate

c niciodat nu doriser s-L asculte maimult ca acum, lauda începu s scad doar pentru acrete din nou, clocotind spre i mai înalteadorri tumultuoase. În cele din urm oastea cereascse liniti.



Pe faa Lui se aternu treptat o privire de sfidare,lucru ce prea aproape inadecvat pentru unastfel de moment. Se întoarse i privi înapoi spre

mormântul gol, ochii Lui strlucind castrlucirea a o mie de iaduri.Domnul Îi ridic din nou mâna. La porunca Lui detcere grdina începu s pleasc. La felfcur înlimile i vile, cerul i stelele. Curând nimicnu rmase, în afar de îngeri, Domnullor i un mormânt gol pentru totdeauna.

Am înviat din tine, o, mormântule!Lume, cu toat strlucirea ta,

Ai fost îngropat cuMine. Acum,prin puterea ta... iei afar!Apoi a urmat o linite de cremene.Iar El vorbi din nou.

Cpeteniilor, puterilor, domniilor i stpânirilor,Voi ce ai inut sub stpânire omuli l-ai inut captiv sistemului vostru,Voi ce v-ai ludat i v-ai flit cu puterea voastr,Cu puterea aceea, ieii afar!Tcerea continua s domneasc.Prini ai întunericului - voi

ce ai râvnit la TronulMeu,Voi ce ai fi stpânit creaia,Ai fost aezai în acest mormântcuMine,Iar acum, prin autoritatea cu care



v-ai grozvit,Ieii afar!Tcerea gemu ca rspuns.

Atunci Domnul strig cu o pasiune ce încremeni i pecel mai curajos înger.Moarte, tu biruitorul finalal tuturor dramelor pmânteti,Tu, cu o putere neobosit,Prin acea putere cu care te-ai ludat,mai mare decât toate celelalte puteri la un loc,Moarte,din propria-i puteretriete!Moarte - blestematMoarte - prinputerea ta,ÎNVIE!

A urmat un moment nesuportat de tcere, în timp ceochii îngereti se uitau s vad ce va ieidin mormântul la o asemenea provocare.Apoi Domnul i îngerii izbucnir spontan în cor:Mormântule... unde îi este biruina?Moarte, unde îi este boldul?!Cu siguran c îngerii n-ar fi pit bine dac n-ar fi

dat frâu liber laudelor ce se ridicaudinluntrul lor... îns Domnul îi aduse la tcere uimitcu declaraia:Äi acum, în sfârit v voi descoperi - din veacurinecunoscute - taina ascuns în Dumnezeu!´



57 Taina! Existau legende îngereti despre aa ceva.Îngerul Cronicar optise ceva despre ea. Dar

nici unul nu-i cunotea înelesul i nici coninutul.Era o tain foarte ascuns, cci era ascuns înDumnezeu.Domnul i-a ridicat mâna dreapt.Deodat apru o mare felie în alctuirea universului!Îngerii vedeau prin ciudata poarttimpul ... dându-se înapoi. Vedeau peMoise, apoi peNoe, apoi tragica cdere a lui Adam,crearea omului, crearea stelelor, i a pmântului.Apoi, înaintea ochilor lor se desfur o cronicinvers a veniciei - crearea îngerilor, apoimomentul în care un Dumnezeu nelimitat S-a restrânspe Sine Însui pentru a intre în venicie.

Apoi... chiar venicia s-a sfârit!Îngerii priveau fascinai scena ce se desfura înaintealor ce era dat dinainte de aezareaveniciei.Ei Îl contemplar - pentru întâia dat - pe Dumnezeu

în starea Lui nelimitat. Dumnezeu -Totul . Nici chiar în cea mai curajoas imaginaie a

duhului lor n-a putut concepe unDumnezeu atât de nelimitat, atât de vast, atât deputernic i atât de cuprinztor. Îl vedeau peDumnezeu înainte ca El s Se fi restrâns pe Sine Însuipentru a intra în acea mic lume



numit venicie. Îl vedeau pe Dumnezeu aa cum esteEl în realitate! Unii au czut îngenunchi, alii, netiind ce s fac, i-au acoperit ochii.

Totui, aceast incredibil viziune la care priveau cuuimire începu parc s se schimbe. Li s-a

îngduit s vad centrul lui Dumnezeu.Pentru o clip uitaser de tain. Dar acum, scopulacestei dezvluiri reveni cu iuimeuimiotare. Vedeau centrul adâncimilor lui Dumnezeu,dar totui... înc nici unul din ei nuputea concepe taina ce era ascuns acolo.Scena dinaintea lor crescu în strlucire; erau sgei delumin strlucitoare i furtuni descprri strlucitoare. Apoi, în inima acestui oceande Dumnezeire, se observau tot maievidente nite poriuni marcate din fiina lui

Dumnezeu.Într-adevr... era ceva acolo... ceva ascuns înDumnezeu. Sau era cineva?Într-un fel, tiau c urmreau ceasul din veacurileprimordiale, când El a marcat poriuni alefiinei Sale pentru un scop înalt i viitor. Poriuni alefiinei Sale, erau destinate... înainte de

întemeierea veacurilor... pentru ce? Ateptar iprivir mult timp, pân când aceste poriunimarcate din Dumnezeu se numrau cu milioanele.Oarecum, scena se schimba din nou. Fiecare îngersimea c privete o scen familiar, dar nu



tia ce reprezint!Aceste poriuni marcate din Dumnezeu sclipeau ca...un ora indescriptibil de frumos.

Da, un ora! O cetate ascuns în Dumnezeu!Nu o vzuser înainte, dar o cunoteau perfect.Aceste poriuni strlucitoare din Dumnezeu, setransformaser parc într-o cetate, i totui...parc nu se schimbaser deloc!i ca i cum nu era îndeajuns, viziunea cetii începus se scimbe. O form se contura dinstrlucirea luminii acestei... ceti a lui Dumnezeu.Aceast cetate, acest ceva, devenea uncineva!Un înger înfiorat, înelegând primul crâmpei a ceea cese forma treptat înaintea ochilor lui,strig în uimire:

ÄIeru!´Forma continua s se schimbe, devenind tot mai clar.În mulimea de îngeri se putea auzi repetându-semereu:ÄEva... Eva... Este Eva. Nu este deloc Ieru, ci esteEva.´Totui forma se intensific, crescând în frumusee i

slav.De zece mii de ori zece mii de îngeri czur îngenunchi ca unul singur.S-au auzit strigte de slav, ce semnau cu suspinele,i-apoi plâns cum n-a mai fost. Unii iau



acoprit faa, în timp ce alii îi înlau mâinile înexaltare i bucurie.Fiecare înger îi amintea acum momentul de neuitat

când, în timpul în care Eva fusese creat,slava, lumina i descoperirea lui Dumnezeu acoperise

întreaga creaie. A fost un lucru ce nu lau îneles niciodat pân acum. Acum înelegeau! CândDomnul o crease pe Eva, El Äa vzut´pe altcineva i a modelat-o pe Eva dup chipul ei.Aceast Äaltcineva´ sttea acum înaintea lor. Apruse,

într-o descoperire, înaintea lor. Nu eranici o îndoial. Eva a fost doar o umbr prevestitoarea acesteia. Înaintea lor sttea o femeie deo incomparabil slav i frumusee, alctuit dinnenumrate milioane de poriuni ale proprieifiine a lui Dumnezeu; poriuni ale lui Dumnezeu alese

înainte de întemeierea veacurilor ca scompun fiina ei.Iat, în sfârit, taina ce era ascuns în Dumnezeu!Cu greu îndrzneau s priveasc o asemeneafrumusee teribil. Totui, nu îndrzneau s nupriveasc.Era o femeie îmbrcat în strlucirea lui Dumnezeu cu

o frumusee ce depea înelegerea lor.Era întocmai ca i El, dar era de genul feminin! Ofrumusee atât de tandr, o înfiare atât deplin de iubire, o creatur atât de pur, încât ochii

îngerilor strlucir de veneraie i groaz



încercând s o curpind.Prul ei era negru ca pana corbului, tinereea ei ainspirat pe creatorul Dumnezeu s modeleze

primvara. Trsturile ei erau compuse din cele maifrumoase trsturi ale fiecrei rase iseminii i alctuite din feminitatea din toate timpuriletrecute i viitoare.Din fericire, viziunea glorioasei femei începu sdispar. Din nou apru în faa îngerilor scenaîntregului Dumnezeu. Extenuai, au czut prosternaicu faa în jos.ÄNici un reclamant, nici un rival, nici un duman´,opti unul din îngeri.ÄMama lui Eva´, rspunse un altul.ÄUn nou Ieru´, declar altul, într-un uor delir.Unul din îngeri se ridic, pe jumtate orbit înc de

slav, i exprim cu glas tare gânduriletuturor:ÄO pereche pentru Domnul nostru.´ÄMireasa lui Dumnezeu.´58 Înc intoxicai de slav, îngerii se cltinau pe picioare.Nimeni nu visa c mai urma ceva din

aceast desoperire.Domnul Cel Înviat se îndrept spre acea scenprimordial pe care o descoperise îngerilor Si.În acelai moment, nemrginitul Dumnezeu, existent

înainte de venicii, prea c Se mic



înspre Tâmplar!Nesfâritul ocean de Dumnezeu se adun la margineaportalului, gata s se verse în timp i în

spaiu. Domnul Isus veni mai aproape de u... se opri,i apoi Îi ridic mâna. Divinitateanelimitat vzut pân acum doar ca o vedeniedinainte de venicie, trecu prin Ua cedesprea cele dou veacuri i începu s curg înlumea vizibil, în timp i în spaiu!Îngerii îi reinuser respiraia.Dumnezeu în Întregimea Lui se scurgea din acel veacdinainte de veacuri i se revrsa în Fiullui Dumnezeu! Îngerii, toi, ca unul, au socotit c e maibine s-i acopere ochii, dar toi ca iunul au decis s aleag mai bine orbirea decât spiard imaginea acestui uluitor fenomen.

Domnul Isus începu s strluceasc, i strlucirea Lui în aceast lume crescu pân ajunse lastrlucirea Dumnezeului Întreg veacul dinainte devenicii. Putea fi cuprins Dumnezeul Întreg- nelimitat - în trupul unui Om? Era dincolo deimaginaia îngerilor! Era, la urma urmei, unDomn Înviat - stabilit într-un trup transfigurat.

Scena deveni mai incredibil în momentul în caresfâritul unui Dumnezeu nesfârit se scurgea

în Domnul lor.Infuzia continu pân când centrul Dumnezeuluidinainte de venicii apru înc o dat în



imagine. Centrul Dumnezeului Întreg începu s severse în Nazarinean! Acum, chiar aceleporiuni ale lui Dumnezeu - marcate în El dinaintea

aezrii tuturor veacurilor - începuser sse mite înspre Cristos Isus. Taina era pe cale s severse În Nazarinean. Taina era pe cale sse scurg în El ! Domnul i-a ridicat înc o dat mâna.i scurgerea vieii divine a încetat. Cu oputere uimitoare, Tâmplarul întinse mâna prin Poarti scoase prima poriune de divinitate cefusese însemnat în Dumnezeu cu atât de mult timp înurm! Apucând aceast lumin deVia, o ridic în mâna Sa. Strlucea ca un diamant defoc.Dumnezeul Întreg Îi svâri scurgerea în adânculFiului lui Dumnezeu. Scurgerea se

încheiase. Dumnezeul Tot era acum în Isus Cristos.Ceea ce fusese trasat în Dumnezeu înaintede aezarea creaiei, era acum în El. Acea cetate ce erao femeie de fapt, era acum în El. (itotdeauna a fost aa.) Viziunea a fost dat doar pentruca îngerii limitai s poat înelegebogiile ce au fost întotdeauna ascunse în Isus

Cristos. Pentru o clip, splendoarea luiDumnezeu se manifest în exterior - un torent delumin vie - din luntrul Nazarineanului.Strlucirea era prea intens, prea violent pentru aputea fi vzut în întregime de orice ochi.



Îngerii, cu ochii înecai în slav, i-au întins mâinile încercând s pipie ceea ce ochii lor orbiinu mai puteau vedea.

Treptat lumina sczu, în timp ce alunec în adânculFiului lui Dumnezeu. În cele din urm,slava din ochii îngerilor a început s se retrag, iar eiputeau vedea din nou.Domnul întregii acestei slave era acolo, singur. inea

în mâna Sa prima poriune scânteietoarea divinitii Ämarcate´. Orice înger din ceruri tia cacea poriune din Dumnezeu fusesedestinat unui scop incredibil, special.Grdina care s-a topit din priviri când a-nceputaceast descoperire, reapru treptat. Se vedeaudin nou înlimile din jurul Ierusalimului. Soarele dediminea lumina strlucitor pe cer.

În timp ce ei scrutau veacurile trecute, acolo îngrdin s-au scurs doar câteva minute din timp.Cu toate c s-a auzit un suspin de uurare uria,unanim, revenind într-un mediu atât de linitit,ochii fiecrui înger rmseser fixai pe elementuldivinitii ce strlucea în flcri, din mânaridicat a Domnului.

Sfâritul Tainei era gata s fie dezvluit.59 ÄÎi dai seama´, spuse unul din îngeri reverenios,Äsuntem din nou în timp i în spaiu; totui,



femeia ce am vzut-o... pricepi c în acest moment eaeste în El?´ÄDa, i El - întocmai ca Adam - are o ran deschis în

piept din care... perechea Lui... poateveni în timp i în spaiu!´ÄPoate c nu´, întrerupse un altul discuia. ÄEl i-adat Cuvântul, cele ase zile ale creaiei s-au

încheiat. El nu va crea din nou.´ÄDar nu fi aa sigur´, intr în vorb un altul. ÄVaduc aminte ceea ce ai vzut ca martori, pecruce i în mormânt. Acea creaie a fost pusdeoparte!´ÄOh´, spuse cellalt. ÄE adevrat, dar care îi estedeplina semnificaie?´ÄEu tiu doar atât: perechea Lui nu va fi nici dintre

îngeri i nici din omenirea deczut i

pctoas; de aceasta sunt sigur.´ÄS nu fi sigur de nimic atunci când vorbeti de cile Lui ́ , îl întrerupse un alt înger.ÄAtenie acum! Vorbete din nou!´În cel mai uman i neoficial mod, tânrul Tâmplar seridic pe o stânc aproape de centrulgrdinii i fcu semn s se fac linite. Acea bucic

strlucitoare din divinitate era înc inutsus, i înc radia în mâna Sa.ÄCu mult timp în urm am declarat c nu voi mai creadin nou. Dar pe cruceaMea aceastcreaie... vechea creaie de care v-am vorbit... a pierit !´



ÄVoi modela acum o nou creaie! Voi începe chiaracum!Će veste bun pentru oastea îngereasc - îndelung

întristat de zilnica observare a creaiei ces-a îndeprtat atât de mult de scopul ei originar.De-a lungul întregii adunri cereti se rostogoli unimens ÄAleluia´.ÄDar când v spun de crearea unei noi creaii, nu vimaginai planete pe orbite, galaxii frsfârit i nici chiar locuri cereti! Aceasta era vecheacreaie! Inaugurarea noii mele creaii nuva fi nimic din acestea. Nu voi crea nici un lucrumaterial ; i nici vreun lucru spiritual.´ÄNu voi crea deloc.Ó privire de consternare se aternu pe feele îngerilor.Cuvintele Domnului, spre deosebire de

cile Lui, erau rareori misterioase.ÄNu voi crea deloc. Voi zidi . Cci nu pot crea atuncicând folosesc lucruri ce nu sunt create,nu-i aa? i acest lucru nou pe care îl voi înfiina estecompus din ceea ce nu este creat!´ÄPrimele roade ale noiiMele creaii vor fi zidite din

propriaMea natur! EsenaMea. FiinaMea. ViaaMea. Primul din aceast nou creaie va fizidit din Mine!Ún murmur de veneraie fremt printre îngeri.Enigma fusese în sfârit rezolvat.



ÄVoi ateptai astzi pe cea care Îmi va fi pereche.Rbdare... Aa cum am zidit-o pe Eva dincoasta lui Adam, os din oasele lui, carne din carnea lui,

tot aa Îmi voi zidi i perecheaMea...duh din DuhulMeu... via din ViaaMea.ÄEa va fi compus din nenumrate poriuni ale FiineiMele, însemnate cu mult timp în urm,ce sunt acum înMine. Dar nu o voi zidi într-un ceas inici mcar într-o zi. Îns astzi voiîncepe.´ÄO alt tain´, se gândir îngerii.ÄTot atât de sigur pe cât de sigur am înviat în ziuaaceasta din mormânt... va învia i ea - înaceast zi - din acelai mormânt. Va învia dinmormânt... împreun cuMine!´ÄPrivii acum mormântul!´

ÄDin acel mormânt va iei întâiul rod al noiiiMelecreaii. Astzi, voi începe cel mai mrefapt dintre câte au fost vreodat. Astzi încep creaia...nu, zidirea...MireseiMele!´Adunarea îngerilor se trezi într-o stare de confuzietotal amestecat cu exaltare.ÄPrivii mormântul!´, strig Domnul, inând în sus

poriunea de VIA din mâna Sa.Numai dup ce s-au întors s priveasc mormântul, eiau realizat cu uimire, c ceva - ba nu,cineva - era în mormânt.60



Treptat cutremurul se linitea. Speriat, tânra fat îiridic capul. Totul în jurul ei fceadovada unei ridicri violente de teren; chiar pmântul

pe care sttea ea întins era crpat cufisuri deschise. Ridicându-se pe genunchi începu sstrâng preioasele miruri ce fuseser

împrtiate.În timp ce se-ndrepta spre grdin, teama, îndoiala iuimirea începur s-i cuprind inima.Paii i se încetinir.Un ciudat i puternic presentiment se coborâ peste ea.Pentru o clip ea se opri privind fix,

încremenit, poarta grdinii. Închizându-i ochii, împinse ua pentru a o deschide. Încet, se îndrept spre mormântul Lui, cu spaim în fiecarepas. Acolo, în semiîntunericul dimineii,

spion mormântul deschis.ÄO, nu!´, strig ea. ÄL-au luat. Au luat trupulDomnului meu! Nu-i aici. Nu-i aici!´O clip, tânra fat sttu îngrozit. Apoi se întoarse i

începu s alerge, plângând tot timpul:ÄPetru. Trebuie s-i spun lui Petru! Cu siguran c-lpot gsi pe Petru. Se ascunde undeva, nu

tiu unde, dar îl voi gsi. El va ti ce s fac.´i sigur c l-a gsit, ascunzându-se cu ali ucenici. Le-aspus tuturor ciudata întâmplare.Ei aveau s mearg i s vad acest fapt incredibil.



La ua grdinii, Ioan o rupse la fug. Petru alergdup el. Ajungând la intrarea în mormânt,Ioan sttu acolo înmrmurit.

Petru l-a dat deoparte i a intrat înuntru. Un momentmai târziu iei afar cltinându-se, mailipsit de cunotin chiar decât Ioan.ÄTe rog, te rog, tiu c e periculos, dar, Petre, trebuies mergi la autoriti. Trebuie s afliunde au dus trupul Domnului meu.´ÄChiar dac viaa mea ar fi preul pe care trebuie s-lpltesc, voi afla acest lucru´, rspunsePetru cu sobrietate.Cei trei se întoarser de la mormânt, destinaia lorfiind clar: autoritile. Dar dup câiva paitânra fat se întoarse.ÄNu. Eu voi rmâne. Poate c Iosif sau unul din

slujitorii lui... poate grdinarul... cineva... seva întoarce aici. Dac aflu veti, voi veni la voi. Dacavei voi veti, v rog s trimitei pecineva la mine.´Petru ddu din cap. ÄCum doreti. Urmeaz îndemnulinimii tale, ala cum întotdeauna ai fcutofa de El.´

Tânra fat se întoarse la mormânt. Îngenunche laintrarea acestuia i, nemicat privi

înuntru.O ciudat dorin crescu în inima ei... dorina de aintra în mormânt. Cu grij, se îndrept spre



u i privi scena din interiorul mormântului: giulgiul,prosopul ce Îi acoperise faa, locul încare zcuse El. Era copleit. Tânra fat czu în

genunchi i începu s plâng. Din inima eizdrobit tâneau lacrimi de întristare, suspine aleagoniei. A plâns, i-a plâns, aproapenecontrolat, pân când, în cele din urm, a adormit.Era un somn atât de adânc, încât prea a fi înrudit cumoartea.Cine este aceast tânr surprinztoare?61Îngerii erau într-o confuzie total.Cineva este în mormânt. Domnul Înviat ieise dinmormânt; nimeni altcineva n-a mai ieit.Toate celelalte au fost nimicite. A scpat ceva saucineva de puterea destructiv a crucii?

Nu, era imposibil. Totui, cineva era în mormânt!Oricine ar fi fost, erau siguri de un lucru -acel cineva era mort!Domnul lu cuvântul.ÄV voi arta acum întâiul rod al mântuiriiMele. Vvoi arta începutul noiiMele creaii. Vvoi arta...´, tremura vocea Lui... Äprima poriune a

perechiiMele.´Äi într-o zi, când ultima poriune a fiinei Mele -

însemnat i predestinat dinaintea aezriilumii - când acea ultim poriune a fiineiMele va fiimplantat în ultima persoan destinat



pentru rscumprare... atunci... o... atunci!´Dar cine era în mormânt? Aceasta era întrebarea ceardea în sufletul fiecrui înger. O

mireas... alctuit din multe poriuni? O poriune dinMireas? Ce putea fi aceast Änoucreaie´? O întreag creaie alctuit doar dinsubstana i fiina lui Dumnezeu? L-au îneles eioare bine?Totul prea imposibil, în special în lumina cumplitei iextremei condiii a omenirii deczute.Rspunsul lor, tiau, avea s se arate curând, cci...oricine ar fi fost în acel mormânt... tocmais-a trezit!Era o fat. O tânr fat. Cândva, o teribil pctoas- da, cea mai rea dintre toate. i,dinluntrul mormântului, ea se îndrept spre ua

deschis.Domnul ridic i mai sus acea poriune a propriei Salefiine, asigurându-Se c orice îngerputea s o vad.Mâna Sa începu s se mite. Ei Îlpriveau hipnotizai cum punea acea poriunestrlucitoare a fiinei Sale în rana din coast.Coasta Lui strlucea în splendoarea slavei.

Tânra fat ajunsese chiar la intrarea în mormânt.Ochii ei erau umplui de lacrimi; luminasoarelui de diminea era pe faa ei.ÄGrdinarule!´, spuse ea.Îngerii sttur îngheai în anticipare.



62ÄGrdinarule!´, spuse ea din nou. Începu s-i teargochii cu haina, încercând din greu s

strpung strlucirea soarelui de dimineaa.ÄUnde ai pus trupul Domnului meu? Te rog spune-mii m voi duce la El i Îl voi îngriji.´Ea sttea acum chiar în pragul uii mormântului. Înclipa urmtoare avea s ias din mormânt.Domnul ridic mâna. Îngerii tiau semnul. Se ateptauca timpul, înc o dat, s se opreasc.Dar nu se opri. De data aceasta îi încetinise doarcursul.Domnul fcu semn îngerilor Si s priveasc însprefat. Ei priveau int la ea. Domnul le

îngdui s priveasc direct în inima ei.Acolo, adânc înluntrul ei, puteau vedea acel lucru

nemicat, cenuiu, ce fusese cândva slavai centrul fiinei lui Adam. Ei puteau vedea duhulomenesc al acestei fete, zcând mort. Duhulomenesc, mort de la cderea lui Adam... incapabil sfuncioneze fa de lumea nevzut...lumea din care îi trgea obâria.Dintr-odat îngerii îneleseser! Înaintea lor sttea

Domnul ce stpânea moartea. Dac El înviase din mori, El Însui avea puterea de a înviamorii . El era Învierea. El putea aduce lavia ceea ce era mort. Da, El putea învia chiar iduhul omului - s-l fac din nou viu! Dup



toate aceste milenii, putea oare duhul omenesc s...triasc? Din nou?! Pentru întâia dat, înacea diminea, ei au crezut într.-adevr c El putea

face toate acele lucruri extraordinare pecare a spus c le va face!ÄEva era în Adam´, spuse încet unul din arhangheli,exprimând gândurile tuturor.Domnul coborâ mâna calm i o duse spre coastarnit... pentru a scoate din coasta Lui ceea ceera în El... i din El. O poriune din acea tain a aceleifemei ce era înluntrul lui Dumnezeu,avea s intre în timp i în spaiu. O poriune dinDumnezeu avea s fie...Arhanghelul, pricepând ceea ce avea s se întâmple,spuse din nou:ÄEva s-a nscut din coasta lui Adam.´

Domnul scoase dinluntrul coastei Sale chiar Viaa luiDumnezeu, scprând în lumin.Începu s îndrepte aceast poriune a propriei SaleViei asupra fetei. În acest timp, prin tainece depesc cunoaterea noastr, izvorul de lumin iVia curgea în continuare din adânculLui, nestingherit.

Încet, globul luminos al vpii de Via se apropie defat, fcând-o s strluceasc de slava-iscprtoare. i când acea lumin de Via a fost gatas-i ia zborul în inima ei, duhul omului- demult mort - s-a aprins în via slvit.



Spiritul uman a înviat din mori!Un strigt de bucurie rsun din mulimea de îngeri...doar pentru a se opri repede în uimire.

Arhanghelul vorbi din nou.ÄEva era os din oasele lui Adam. Aceasta va fi duh dinDuhul Domnului.´Înc nu le venea s-i cread ochilor.Duhul omenesc, fcut viu de Duhul divin, se contopeadevenind parte a propriului Duh alDomnului. Acel Duh - acea via - trecuse înluntrul tinerei fete!ÄSubstan din substana Lui´, continu îngereascarecitare, când duhul înviat dinluntrul feteii Duhul divin dinluntrul Lui... devenir una.Îngerii priveau acum fermecai, dincolo de hotareleimaginaiei, cum cele dou duhuri se

contopeau într-unul singur.ÄEva s-a unit cu Adam i cei doi s-au fcut... un singurtrup.´Duhul de Via al Domnului intrase acum în tânrafat! Întreaga ei fiin era cuprins delumina slavei lui Dumnezeu. Viaa lui Dumnezeu era

în ea i una cu ea! Îngerii erau forai si

acopere ochii din nou. i mintea duhului lor eraumplut de slav, tot atât de mult pe câterau ochii lor.Ea fusese în El înc înainte de întemeierea lumii -acum El era în ea.



Cei doi împrteau un singur duh. Domnul Înviat devenise Cristosul luntric!Din nou întreb, cine este fata aceasta?

6 3 ÄAtâta slav´, murmur Gabriel pentru sine însui.ÄDuhul omului din nou viu. Ce slav!ÄSufletul rscumprat i transformat în spirit viu. Ceslav!´Ochii lui se întristar.ÄDar trupul... e înc deczut. E înc extrem dedeczut. Trupul acesta srman al omului czut -i rscumprat. Pentru acest trup nu exist o ndejdede slav?´Deodat Gabriel observ înc ceva, ce era implantat

înluntrul tinerei fete.Gabriel vzu înluntrul acelei mingi înflcrate de

Via ce tocmai intrase în fat, ceva mic,mai mic decât orice msur infinitezimal. Gabrielprivea acum o smân! Nu!Mai multdecât o smân. Putea vedea chiar înuntrul aceleisemine! Înuntrul acelei semine...ateptând un anumit moment al chemrii... era untrup transfigurat. Un trup nu prea diferit de

trupul transformat al Domnului înviat. Un trup pe de-a-ntregul fizic, i în acelai timpduhovnicesc era acum închis într-o smâninifinitezimal... înluntrul Vieii lui Dumnezeu...ce era acum înluntrul fetei.



Gabriel tia, intuitiv, c smâna acelui trup varmâne ascuns - i uitat - în adâncul aceleifete... pân... pân când?

ÄPân´, îi spuse Gabriel doar lui însui, Äpân cândeu voi chema acea smân cu sunetulunei trâmbie puternice... cu trâmbia lui Dumnezeu.În acea ZI, ultima zi, un trup spiritual varsri din smâna ceea... va rsri i va înghii trupulei prezent... i ce este muritor va fi

îmbrcat cu nemurire.´ÄDa, chiar i pentru trup exist ndejdea slavei!´Gabriel s-a forat s-i in fiina în stpânire cândacest gând l-a copleit.Ceilali îngeri au rmas mui de uimire când, dintr-odat, l-au auzit pe Gabriel într-oexprimare aproape dincolo de el însui, scoând un

strigt ce zgudui pmântul.ÄIat, mântuirea este întreag!´ÄIat noua creaie!´Toi ochii s-au îndreptat din nou spre fat.Sttea în ua mormântului acoperit de o strlucire deLumin nemaivzut de la facerealumii. Curia lui Dumnezeu radia din ea ca râuri de

focuri vii.Duhul ei era viu. Viaa divin era în ea. Propriul eiduh era una cu al Lui. Sufletul ei fusesesplat i fcut alb ca zpada i, chiar atunci, eratransformat de Duhul Vieii Divine care radia



din duhul în sufletul ei.ÄIat!´, tun Gabriel. ÄO fiin uman a devenitprtaul Vieii divine.´

ÄIat´, strig din nou - cum numai Gabriel putea s-ofac - Äînaintea voastr st ceea ce n-afost niciodat înainte.O nou ras. O NOUCREAIE!´ÄIat N oua Creaie. Fiin din fiina Lui. Esen dinesena Lui. Via din Viaa Lui.´ÄO nou Creaie în Isus Cristos!´În acest moment ar fi izbucnit un vacarm de extazdac îngerii nu ar fi îneles c frumoasafemeie ce tocmai atunci pise afar din mormânt -

întunecând orice alt lumin - era gata svorbeasc.Domnul i-a ridicat din nou mâna, la un moment dat,

ca timpul s-i reia cadena normal, iarochii s vad din nou doar lucrurile obinuite caresunt date pentru a fi vzute de cei ce suntmai prejos decât Dumnezeu. Dar în acel moment, ofemeie de-o frumusee ce îi tia respiraia,

îmbrcat în curia, neprihnirea, sfinenia - ilumina - lui Dumnezeu, pi în afara

mormântului.Ce a vzut Domnul în acel moment?O fat. O mireas! Tânr. Fr pat. Creat, ba nu,zidit din dumnezeirea lui Dumnezeu. În



ochii Lui ea era perfect. i, în ochii Lui, toi rivalii S i - i toi vrjmaii i urmritorii ei - numai existau.

Pentru o strlucitoare clip, prin ochii Lui, El se vzu împreun cu ea... ca singurele doufiine vii. P rin ochii Lui , El o vzu undeva în veniciaviitoare stând înaintea Lui, perfect idesvârit, pulsând în ea divina dragoste a luiDumnezeu - i aceeai dragoste pulsând în El.Domnul triumftor i perechea Lui! O mireasglorioas, fr pat sau zbârcitur, splat însângeleMielului.Prin ochii Lui vzu o fat, care, întocmai ca i El, a

înviat din mormânt, dincolo de atingereamorii dincolo de influena oricrei imperfeciuni. Ea...

înviat, triumftoare asupra

mormântului, i avândMoartea la picioarele ei.Iat dar ce vedeau ochii Lui . N u conteaz ce-ar f i putut s vad ali ochi .Cine este aceast incredibil fat? Nu tii înc?Tu eti aceast fat!64ÄRabuni! O scumpule Învtor!´

Spunând acestea, ea se repezi spre El cu o abandonarece depea orice descriere i, apucându-L Îl strânse cu toat puterea ei.Pân acum Îl iubise cu toat mintea ei, cu tot sufletulei i cu toat inima ei. i anume, Îl iubise



cu întreaga ei natur uman. Dar acum, pentru primaoar, Îl iubea - pasionant - i cu tot duhulei! Pentru prima oar, Domnul slavei era iubit în

maniera divin a dragostei lui Dumnezeu, odragoste ce pân acum se gsea doar în El.Era clar tuturor c aceast fat n-avea de gând s-Lmai lase s plece vreodat.Cu un surâs cald, El spuse: ÄNuM ine; Eu trebuie sM sui... la TatlMeu.´ÄAcum du-te. Du-te la fraiiMei. Spune-le cM sui la TatlMeui la Tatl vostru,La DumnezeuMeui laDumnezeul vostru.´ÄDoamne, dar dac eu plec de-aici... Tu Te vei înla i

nu Te voi mai vedea niciodat´,rspunse ea.ÄFii sigur. De-acum... i pentru venicie, eu nu te voimai prsi - nu pot s-o fac - niciodat.´Tânra fat cu ochii ei plini de lacrimi i cu inima eierzând de bucurie, se arunc la pmânt iÎi srut picioarele.

Un moment mai târziu, aceast tânr fat, ce tiadoar s-L iubeasc i s-L adore, se

îndeprt de grdin pentru a declara ceva ce tiasigur c nu va fi crezut.Îngerii urmrir plecarea ei i optir între ei:



ÄEa nu este perechea Lui, nu-i aa?´ÄNu´, a fost rspunsul linititor.ÄTotui este!´, veni un rspuns la fel de linititor. ÄEa

este parte - prima parte - aMiresei Lui.´ÄMireasa Lui este atât de limpede acum, va fi alctuitdin toi cei rscumprai.´ÄDar cum este posibil aa ceva?´ÄAsta nu tiu, dar dup aceste trei zile, ai putea spunec nu este posibil?´ÄAi vzut?´, observ un alt entuziasmat.ÄCe s vd?´ÄSunt sigur. Nu-i aminteti viziunea? Adu-i amintepentru o scurt clip, El ne-a îngduit sprivim în venicia trecut (sau era venicia viitoare?)i s vedemMireasa Lui desvârit. Eraatât de frumoas c nu se putea descrie. Doar ai vzut!

Tânra fat... când pea dinmormânt... trsturile ei... ceva din trsturile aceleitinere fete era în trsturileMiresei luiCristos. Sunt sigur de lucrul acesta.´ÄAsta´, spuse un altul, Äpentru c acea tânr este

parte aMiresei.´ÄMinunea minunilor!´, spuse îns un alt înger, în timp

ce cltina din cap aproape înnecredin.ÄNu înelegei?´, murmur i un alt înger în totalveneraie, Änu înelegei cMireasa Lui n-a



vzut niciodat vechea creaie, Ea aparine unui veacdincolo de cosmosul czut, dincolo decruce, dincolo de vechea creaie. Ea n-a vzut aceast

creaie niciodat; n-a fost în ea i nicimcar nu o cunoate! Totui a fost rscumprat dinaceasta.´ÄLucrul acesta m depete. Ne depete pe toi.´Domnul Se întoarse s vorbeasc îngerilor Si.ÄCeea ce ai vzut... acea fat... desvârit... radiinddeplina bogie a vieiiMele... i întreagacreaie nimicit pe cruce... aceast imagine este ceea cevedeam Eu dintotdeauna. Nici un ochimuritor nu va vedea aceste lucruri pân în ziua aceea.i nici nu este necesar ca ei s vad aaceva, cci aceste lucruri, dup cum ai vzut, nu suntlegate nici de timp i nici de venicie. Nu

este necesar ca ei s vad aceste lucruri, nici s leexperimenteze i nici mcar s le cread.´ÄAstea-s lucruri care sunt ! Ele au fost stabilite. Nimicnu le poate schimba. Doar ceea ce vd cu ochiiMei i lucrurile pe care le cunosc, cci Eu amcercetat toate veacurile, de la început ipân la sfârit. Doar acestea lucruri au importan... i

doar aceste lucruri sunt cu adevrat reale.´ÄEu tiu ce este cu adevrat.´ÄTotui, într-o zi, i ea va vedea. Ea se va vedea pe sineaa cum o vd Eu... aa cum este ea



cu-adevrat. i binecuvântai sunt cei care, nevzând,cred !´Se opri privind în jur i spuse încet, ca pentru Sine:

ÄTrebuie s fie i în lumea nevzut unmartor al învieriiMele. Dar trebuie sM întorc aicidin nou, înainte s se lase seara pepmânt. Sunt unsprezece oameni ce au nevoie deMine.´ÄAcum´, spuse Domnul cu un ton plin de bucurie,Äacum, însoitoriiMei venici... spre tron!´Imediat îngerii au roit cerul, fiecare la locul lui...creând un coridor îngeresc larg ce ajungeadirect în cer.ÄSpre tron!´, strigar ei.La fel de natural ca i pe pmânt, i într-un trupvizibil, Domnul a pit în aerul subire i,

absolut natural, începu s se înale prin mijloculcoridorului îngeresc... în sfera invizibilului ia spiritualului.Dar nu-i lepdase vestigiul pmântesc în timp ce seapropia de cellalt trâm. O fiin umanvizibil era gata s-i fac locuin în locurileinvizibile.

Un Om în slav!Îi întinse mâna sus în aer i strig din nou:ÄSpre tron!´i când îngerii vzur pe umilul Tâmpplar pind pepoarta dintre cele dou lumi i, pentru



întâia oar, un Om în locurile cereti... tiau c nu facaltceva decât s declare locul ce I secuvenea de drept, în timp ce rspundeau strigând:

Spre tron cuCel venic viu,Cel biruitor,Mielul lui Dumnezeu,Tâmplarul din Nazaret,Fiul Omului,Fiul lui Dumnezeu,Domnul DomniloriRegele Regilor.La Tron! La Tron!

Actul f inal 65

E sear. O tânr femeie urc pe un deal înalt i îipleac capul pe spate, îngduind ochilor sstrbat cerul înstelat. Inima ei este plin de iubirepentru un Domn cruia I s-a închinat i pecare L-a adorat muli ani.Se minuneaz. De câte ori pân acum a oprit Eltimpul, a ocolit venicia i a ajuns înapoi în

veacul primordial i, într-un mod tainic, cunoscutnumai Lui, a cules din mijlocul fiinei Sale...

propria Lui via - i a pus-o înluntrul unui om cetocmai crezuse în El?



Câte duhuri din adâncul câtor brbai i femei au fost înviate din mori i aprinse la via? Câtesuflete s-au transformat? Oare mai sunt veacuri pân

ce ultima poriune din Dumnezeu va fiimplantat în ultimul credincios? Sau asta se va

întâmpla chiar mâine?Când va fi ridicat imensa oaste a celor rscumprai,

în afara timpului i a spaiului, pentru adescoperi pentru ea însi faptul c, crucea a dat lamoarte o întreag creaie i a generat astfelun popor deplin neprihnit? Când vor vedea ei cuochii Lui? Când vor cunoate c istoriaMiresei începe dup toate lucrurile?ÄCând vom cunoate... aa cum suntem cunoscui?´,opti tânra femeie gânditoare. ÄEa,

întocmai ca i Dumnezeul ei, nu îmbtrânete. O, dar

acesta e un lucru venic. Eu sunt în timp!Când voi fi i eu eliberat de aceste lanuri aletimpului, ca s cunosc aceste lucruri?´ÄCând... când va fi înlocuit putrezirea cuneputrezirea? Când... vor trece toate restriciile firiipmânteti... când... voi cunoate i eu... aa cum El m-a cunoscut dintotdeauna? Când... se va

reîntoarce duhul la Duhul? Când... Ziua Lui? Când...Ziua ei?!´ÄCând se va intersecta timpul cu venicia... când va fiîmplinirea vremii ? Când va fi gataMireasa?´



ÄCând îmi voi arunca privirea spre aceste ceruri... ivoi vedea îngerii... de zece mii de ori zecemii. Fr numr. Coborând! Când îi vei încheia,

pmântule, utlimul tur pe orbit... i eu...noi... vom fi luai de-aici de puterea CeluiAtotputernic? Transformai. Înainte ca ochiu sapuce s clipeasc. Întocmai ca El! Acopermântul f irii pmânteti va fi rupt! Atunci voivedea nevzutul. Atunci voi cunoate aa cum sunt eucunoscut.´Äi pe când srbtoarea nunii?´, prea c întreabstelele.ÄCând va deveni logodnicaMireas iMireasa...soie?´ÄTrecutul, prezentul i viitorul se vor dizolva într-unulsingur, iar apoi vor dispare! Atunci eu,

ca parte aMiresei, Îl voi iubi cu toat puterea ipasiunea noii mele fiine!´ÄCum se vor întâmpla toate acestea?´Privi din nou spre ceruri, din orizont în orizont.Acea zi îndeprtat începu s-i capteze ochii minii. Ea

începu s vad un eveniment îndeprtat, foarte îndeprtat... chiar ultimul moment al

veniciei . Începu s vad...66 ÄCe scen este aceasta? Este acel moment, atât de

îndeprtat în trecut, când Dumnezeu eraTotul?´



ÄNu. Totui seamn cu acela.´Äi atunci, ce imagine este aceasta pe care o vedem?´O u se deschide în noile Ceruri. Un roi imens de

fascicule luminoase începe s coboare depe acel trâm. Aceast lumin este un ora! N oul Ierusalim. O cetate cu sute de milioane depietre strlucitoare, fiecare emanând slava luminii cese afl în centrul lor. i centrul esteDomnul Isus Cristos!Oraul începe s coboare i, coborând, începe s setransforme. O adevrat galaxie de luminvie, coborând ca un vârtej. Treptat, acest praf stelarde lumin devine o mulime de oameni -oastea cea mare a celor rscumprai, o mulime pecare nici un om n-o poate numra.Ca unul singur, ei aduc laude cu bucurie Domnului i

Mântuitorului lor. Oastea îngereasc îi înconjoar i apoi cele dou oti se unesc împreun într-un imn, dezlnuind cel mai mre imai fermector tribut de laude cunoscut vreodat.Îngerii se rotesc în jurul Domnului lor, iar bolta unuicer nou i a unui pmânt nou rsun înecou de cântecele de adorare a oamenilor

rscumprai i a îngerilor alei.Scena începe din nou s se schimbe.Mulimea imens,nenumrat, ce st înconjurat de

îngeri i înaintea Domnului, începe s curg laolalt,devenind, la început, o mare lumin de



lumini. Strlucirea ei crete mereu, contopindu-se într-o f orm unitar. În centrul acesteilumini începe s apar o form.

Îngerii jubileaz de încântare sfânt. Ei recunosc aceaform, pentru c au vzut-o o dat, întroscurt clip de glorie... cu mult timp în urm.Cea care st înaintea lor esteMireasaMielului.Ea îi face apariia într-o imagine clar, strlucirealuminii i slavei ei eclipsând totul, cuexcepia tronului lui Dumnezeu. St înaintea lor

îmbrcat în puritate i sfinenie.Îngerii îngenunchiaz cu o blândee i o tandree ce nuau afiat-o niciodat. Ea este, înc odat, realitatea imaginii. Toat frumuseea tuturorfemeilor este sculptat într-o singurfrumusee care-i aparine ei.

Inocena ce izvorte din ea îi farmec chiar i pe îngerii sfini. Ochii ei n-au vzut saucunoscut nici o frântur a tragediilor de care a avutparte vechea creaie. Ea st acolo înputerea i perfeciunea tinereii. Prul ei negru,expresia strlucitoare a feei ei spun o mie depoveti de dragoste, de pasiune, de devotament unic

fa de Domnul ei. O mreie, ograndoare i o frumusee înltoare radiaz din ea lafel de teribil ca i faa lui Dumnezeu.Pentru o clip toate lucrurile par c plesc în prezenaacestei sfine i slviteMirese. Îns



deodat, la o oarecare distan, apare o slav i maimare i mai puternic.Nu poate fi nimeni altul decât Regele!

Femeia începe s strluceasc cu o intensitate multmai mare decât marginile imaginaiei.Gloria strlucirii Domnului aprinde un foc careimerseaz - i apoi mistuie - totul. idinluntrul acestei mri de nesfârit slav... rsareun strigt.Venic!Nu mai suntSingur.Ca doi copii plini de bucurie, ei alearg unul ctrecellalt i se îmbrieaz într-un schimb deiubire divin. Dizolvând deja totul din jur, luminaslavei celor doi se contopete acum întruna.

Cu mult timp în urm, Domnul a renunat lanelimitata Sa nesfârire i S-a restrâns într-un locstrâmt numit venicie. Acum, fiind una cuMireasaLui, El Îi îngduie s Se reîntoarc laadevrata i nesfârita Sa dimensiune.A devenit El dar - iari - Totul?Nu, ci mai degrab a devenit, în sfârit, ceea ce Îi

propusese s devin atunci, înainte de întemeierea tuturor veacurilor. El a devenitTotul în tot.67



Acea imagine îndeprtat începu s se sting, iar apoidispru.Tânra femeie, stând acum pe creasta înlimii de

smarald, se ridic în picioare i un profundsentiment al dragostei pentru Domnul se stârnete

înluntrul ei... cci tocmai a auzit strigtulcopleitor al Duhului Sfânt cel viu ce slluia în ea.i Duhul acesta din ea a strigat:... ÄV ino!´i, întocmai ca Eva cu mult timp înaintea ei, îi ridicmâinile spre cer, îi înal vocea,crezând c perechea ei ar putea-o auzi... i strig:ÄVino, Doamne Isus! Vino!´Chiar la u, pe trâmul slavei, Cel ce iubise i murisepentru ea... îi aude acum strigarea.ÄÎn cele din urm ea renun la lucrurile neînsemnate,la cunotine, la slujbe, la jertfe. Se

reîntoarce la cea mai înalt stare a universului.´ÄEa înva sM iubeasc´, optete El.Curând,Da, cât de curând...Foarte, foarte curând.Gabriel!Este târziu i trebuie s ne lum rmas bun.

Ndjduiesc c în aceast sear ai vzut ceva carete va urmri pentru totdeauna... i poate - chiar te vaschimba!Mi s-a spus c actorii pregtesc o nou reprezentaie.Prima, dac îi aminteti, a fost o dram.



Aceasta este o poveste de dragoste. Am auzit curm__________toarea se va dovedi a fi o aventur...o

aventur în lumea nevzut. Ah! i acolo este cepovesti. Dac Domnul va vrea, ndjduiescc ne vom întâlni i a treia oar. __

divina iubire

Documents