divina agonie
DESCRIPTION
Volum de poezieTRANSCRIPT
Cătălin Florian
Divina Agonie
2014
Now I am become death, Destroyer of worlds
J. Oppenheimer
Divina Agonie
-Poezii-
2014
Cătălin Florian
Cuprins
Eu scriu elegii, nu ode DEPRESIILE Depresie... Depresie de Ianuarie Depresie de August Depresie de Octombrie Depresie de toamnă Depresie de Decembrie ROMANTICA Romanța florii de cireș Romanța întunecată Eufonie cu parfum nocturn Romanța tragică Un trandafir Tragedie cu parfum de toamnă Crima perfectă ART NOIR Mephedrone Prin fum Amintirea viselor pierdute Anotimpul sinuciderii Cyclothymia Ego sum Cântec de lebădă Schizophrenia divinorum Scrisoare de adio Gânduri
ABSTRACT Alb impur Antichrist Antipoezie Mozaic Coșmar Postsimbolism festiv Nazareth Pe aripi de înger decăzut EX UMBRA Poema ex umbra I Poema ex umbra II Poema ex umbra III Poema ex umbra IV Poema ex umbra V CAPITOLELE SINUCIDERII Capitolul 1: Nevroză Capitolul 2: Cădere psihică Capitolul 3: Tentativă de suicid Capitolul 4: Agonie, divină agonie BONUS Untitled 1 Untitled 2 Untitled 3 Untitled 4
3667891011151516
17181920
21242425
2627282930313233
3636373839404142
44484849505152
5454
55
56
576060616263
Haisăvorbimdespretristețe,depresieșisinucidere.Haisăvor-bimdesprelucrurilepecarenimeninuvreasălediscute.Săieșimpen-trucâtevamomentedinzonadeconfortoptimistă,fantezistășifericitășisăpășimîntr-ozonămaiîntunecată,darrealistă.Tristețeaeprezentăînfiecaredintrenoi.Oricâtdemultereclamecupersoanecarezâmbescforțatamvedea,oricâtdemults-archinuiemisiunilededivertismentsăneschițezeunzâmbetpefață,îninteriorsuntemtriști.Motivulpentrucaresegmentuldivertismentuluieatâtdebinedezvoltatestetocmaifaptulcăoameniisuntnefericițișiaunevoiedecevacaresă-ifacăsăuite,temporar,denefericirealor. Darnimeninu-șivarecunoaștetristețea.Vompunemăștilezâmbitoare,vomrâdefalslaglumelecelordinjur,vomspunecănunederanjeazăsingurătatea,lipsurilematerialesauspirituale,monotonia,rutinașivomascundeadâncsentimentelenegative.Îivommințipetoțișipenoiînșinecăsuntembine,iarînacesttimp,însufletulnostru,tristețeaseacumulează.Sporeșteșidevinedinceîncemaimareșimaiputernică,asemeniuneiinfecții.Așasenaștedepresia. Dejanumaivorbimdespreunsentiment,vorbimdespreoboală.Easeașternepestetinecaoiarnăsiberiană,înghețândoricegândfericit,oriceurmădebucurie.Îțitransformăzileleînsoriteînnopțigeroaseșinuvreasăplece.Șiniciemisiunilededivertismentșiniciglumelecelordinjurnuovorfacesădispară.Teveiconsiderablestemat,iaruradintinevaîncepesăcrească.Urăfațădefericireasemenilor,urăfațădetotceexistă,urăfațădesine.Șiînzadarveicăutaînțelegereșiînzadarveicăutasăvorbeșticucineva.Nimeninuvreasădiscutedespredepresie.Veiprimi,încelmaifericitcaz,niștesfaturiseci,fărăvaloare,țisevaspunesăgândeștimaipozitivșicăîțivatrecetoatăstareaasta.Balivernefărăimportanțăpecareoameniilespuncândnuvorsă-șiîncarceminteacuproblemeletale.Depresiavacontinuasăseadânceascășivadanaștereceluimainegrugândcepoatesăaparăînminteaunuiom:sinuciderea. Văzutădemulțicaunactdeegoism,odereglarepsihică,ungestnecugetat,sinuciderearămâneunsubiectcontroversat,cumulte
Eu scriu elegii, nu ode. O introducere în suicidalism
3
aspecte.Ceeaceștiuestecă,înfiecarepersoanădepresivă,gândulacestastăascunsînumbră,otrăvindpercepțiaasupraviețiișidis-trugândrațiunea.Doreștecinevasăvorbeascădespresinucidere?Nu.Nimeninuvreasăiasădinzonadeconfort,nimeninucautăsăînțeleagădeceastfeldelucruriseîntâmplă,toțivorsăpăstrezeaparențeleșisăîșipăstrezeintactălumeafantezistă.Dulciapealeignoranței,spălați-ne!Băgați-nepegâtoptimismșizâmbetefalse,ascundeți-netristețeasubotonădeminciuni.Haisămimămfericireașisăblamămpeceinefericiți.Haisăevitămtristețea,depresiașisinuci-derea. Însă,așacumșiîncelemaimizerabilenoroaiesegăsescdia-mantesauaur,așaamdescoperitinspirațiașiartadinspateledepre-siei.Poeziasinuciderii.Așas-anăscutsuicidalismul.Avândrădăciniputerniceînsimbolismșipreluândelementedinromantism,expresion-ismșipost-modernism,suicidalismulseconcentreazăpeideeiledemo-arteșisinucidere.Înviziuneasuicidalistă,viațaesinonimăcudepresia,moartea,motivulexistențeiși,înacelașitimp,eliberareadindepresie,iarsinuciderea,poartadeaccescătrelumeamorților.Autorulexprimădirectsauindirectsentimenteputernicedetristețe,melancolieșilipsădesperanțăpentruatrezisentimentesimilareînsufletulcititoruluișipentruaobțineunrăspunsemoționaldelaacesta.Tonulesteunulfoartesumbrușideseoriaparnoțiunicuîncărcăturăsimbolicăprecumîngerii,toamnasauculorilealbsaunegru. Metaforicvorbind,suicidalismulesteimagineaunuiomaflatîntr-unparcpustiuîntr-oziploioasădetoamnă.Într-omânățineosticlădealcool,iarîncelalaltăunalbumcupozepecarelepriveștemelancolic.Lângăel,unpomîncareatârnăunștreangceparesă-ifacăoinvitațiecătreLumeadeDincolo.Esteoimaginedemelancolieîntunecată.Suicidalismulconsiderămelancoliasentimentulsuprem.Amestecdetristețe,fericire,nostalgie,durereșidor,sentimentgreudedefinit.Casă-lcitezpeVictorHugo:<<melancoliaestefericireadeafitrist>>. Suicidalismulnuevităsăvorbeascădespretristețe,depresieșisinuciderii.Suicidalismulesteexpresiadureriimelesufletești.Suicida-lismulesteparcultomnatic,ruginit,depresivșiabandonatîncaresă-țiplângidurerea.
4
2
Astăzi cerul s-a prăbuşitTransformându-se în mii de cioburiAstăzi zgomotul a fost anesteziat
Pentru a face loc liniştii.Toate sentimentele au fost spulberate
De vântul dezolării.Nu mai simt nimic...
Doar confuzie şi durerePrea mare pentru copilării
Prea mic pentru lumea celor mariCalc pe cioburile cereşti
Şi nu simt nimic...doar confuzie şi durere.Ne-am născut din nimic
Și în nimic ne vom întoarceTimpul e doar minciuna
Care te face să crezi într-un viitor mai bunZilele sunt xeroxate
Orice răsărit aduce un apusŞi orice apus aduce un răsărit.
Te îmbrăţişez, nimicPe tine şi pe liniştea ta
Lasă-mă singur în vântul dezolăriiChiar dacă la exterior sunt viuÎn interior sunt în moarte clinică.
Depresiile
Depresie...
6
Se aude un sunet de inimă frântă în dimineaţa astaIar eu fumez pe balcon pierdut printre gânduri
N-am chef sa scriu prostii în ziua asta,Dar sufletul o cere în repetate rânduri.
O foaie albă, un pix negru, o cameră cenuşie şi greaMă aşteaptă să scriu povestea de amor
A unui El şi a unei Ea.Sărutări calde, mângăierea tandră
Amurguri de vis cu miros de lavandăÎmbrăţişări pasionale în nopţi reci şi goaleZâmbetul Ei dulce în ploaia de petalePromisiuni şi declaraţii de iubire
Şoptite romantic într-o toamnă târzieAniversarea Ei, atunci când El
I-a oferit drept cadou, sărutând-o, un inel.
Dar foaia râmâne albă acestea nu am cum să le zicPentru că între noi n-a fost niciodată NIMIC!Cadou aş putea să-ţi ofer doar o simfonieCântată printre lacrimi de îngeri în agonie.
mmmmmmmm
Se aude un sunet de inimă frântă în dimineaţa astaAfară a început să ningă
Nu am chef să fiu eu în ziua astaLas zăpada de Ianuarie durerea să mi-o stingă.
Depresie de Ianuarie
7
Au gust amar zilele de dorAugust palid, tragic,August muritor.
Culorile verii disparȘi eu dispar ușor
Mai depresiv, mai cinic,Mai neiertător.
Nopţi albe...Melancolic, încep să delirez
Nu mai pot dormi fiindc-am să visezȘi mă voi trezi la fel de stingher
Las strofele să plângăÎntr-un august prea mizer.
Și-mi doresc doar o ploaie de varăFurtunoasă, rece, extraordinarăO ultimă ploaie tămăduitoare
Vara mi-e priveghi, norii-s bocitoare.Să plouă furios peste rănile ce dor
Într-un august fără sufletAugust muritor.
Depresie de August
8
dddd
M-am aşezat pe banca ruginităCa să văd cum cad frunzele copacilor
E frig şi norii se plimbă pe cer.În parc copiii se joacă de-a războiul
Se lovesc puternic cu beţeleŞi apoi plâng cu braţele învineţite.
Anii se vor duce ca ţigara pe care o fumezIar copiii veseli de azi vor deveni
Adulţii plictisiţi de mâine.
Suntem cu toţii sculptori şi modelăm realitateaÎnsă sculptura noastră e deformată
De aceea căutăm să o retuşăm cu alcoolPentru a o face să pară capodoperă timp de câteva ore
Monument falnic al tristeţii.
Tristeţea...Sentiment inevitabil.
Pune-ţi faţa zâmbitoare şi nu-i lăsa pe alţiiSă-ţi vadă durerea
Ascunde anxietatea, grijileTristeţea provocată de
Iubirea pe care nu ai primit-o niciodată.
Mă fut în iubirea pe care nu am primit-o...
Mă debarasez de toate dorinţele neîmpliniteAscultând corbii care cântă un blues macabru
Depresie de Octombrie
9
Acompaniaţi de lătratul câinilor vagabonziOctombrie cenuşiu...
Norocul nostru e că ne-am născutGhinionul nostru că n-am murit încă.
Amintiri pierdute-n fumul ţigăriiIubire descompusă-n alcoolTrenuri trec pe lângă mine
Privesc în gol.
Singur pe drum, îmi strig iubireaRăspunde-un blestemat ecouToamna mă învăluie subit
Mă pierd din nou.
Versuri triste îmi sună-n capVântul adie ușorMetafora nefericirii
Învăţ să mor.
TE STRIG!Răspunde același trist ecouUn tren trece pe lângă mine
Dezolant tablou!
Depresie de Toamnă
10
Trenul duce la tine...Dar știu că acolo e doar moarte
În fumul ţigării se pierdSperanţele mele deșarte.
Îmi moare iubirea plângândÎn toamna de drame și ploiAmintirile se sting brutal
În ochii mei îndureraţi și goi.
Agonia mă învăluie duiosBeat, privesc în gol
De ce oare îmi strig iubireaCând ea mă-nvaţă să mor?
Realizez că am uitat să uitCând pe fereastră privesc haosul de afară
Şi îmi revin în minte imagini Care declanşează imediat momente de
nostalgie.
Cerul are culoarea cenuşiiCenuşă din care renasc amintirile mele
Parcă şi vinul pe care-l beau acum are un gust familiarCe deja-vu...
Mă aşez la masă cu fantomele trecutuluiCa să bem un pahar în cinstea Clipelor ce le credeam uitate.
Depresie de Decembrie
11
Am râs în Decembrie.Am plâns în Decembrie.Am iubit în Decembrie.Am suferit în Decembrie.Am sperat în Decembrie.Am pierdut în Decembrie.Am visat în Decembrie.Am murit în Decembrie.
Vinul ăsta are gust de MelancolieIar eu îl savurez din plin
Poate îmi va înceţoşa gândurilePoate mă va învăţa cum să uit
Lucruri care mi s-au întipărit adânc în mintePoate voi uita acea privireCare mă bântuie şi azi
Generând în mine stări contradictorii.
A venit iarna...Sunt singur ca plopul de pe stradă
Legănat de vântul metalic.A venit iarna...
Lasă-mă să beau pentru a-mi încălziInima mai rece decât lapoviţa de afară
12
mmmm
lll
I will always love youBut i need pills to sleep
- Bring me the horizon -
lll
14
5
Romantica
Ea merge pe străzi cu floriAdmirând culori
Zâmbeşte senin în toamnele cu ploiVenită fără veste din sferele celestePictează delicat lumi de poveste
Aleargă printre morminteCălcând pe moaşte sfinte
Transmite inocenţă fără cuvinteAtât de naturală într-o lume de plasticChip angelic într-un univers iconoclastic.
Din zări depărtate e sedusă de-o chemareDin grădini de cristal cu parfumuri orientale
Şi vrea să plece, nu-i pasăDe durerea ce o lasă
Timpul ucide chiar şi cea mai frumoasă romanţăEu îi strig : << Nu pleca! >>
Însă orice aş fi zis ea nu mă auzeaS-a dus... eu am rămas cu dezamăgirea
Sufăr în tăcere şi flirtez cu nebuniaEa e doar un vis trist suprarealist
Ultima scânteie dintr-un foc care s-a stins.
Romanţa florii de cireş
15
Admir oraşul cufundat în beznăEcou de primăvară se aude
în peisajul industrialVântul suflă aspru, răspândind tristeţe
Doar moarte în jurul meu şi climat artificial.
Negură totală, nelinişte în mineSpaime îmi sugrumă sufletul secat
Mi-e frig şi mă doare şi caut căldurăMă gândesc la tine fumând neîncetat.
Vino, furioasă, ca norii de furtunăVino, rece, albastră, pe acorduri de vioarăVino, cu lumină, peste întunericul din mineVino, călduroasă, ca o noapte de vară.
Priveşte-mă cu ochi tragici şi goiAcoperă-mi inima cu petale
de crin imperialFii ecoul de primăvară
În peisajul meu dezolant, industrial.
Romanţa întunecată
16
llll
Eufonie cu parfum nocturn Vrei să cântăm, iubito?
Sub lumina lunii plineUn cântec trist care să umple
Oraşul lipsit de viaţăDevenind Imnul Nopţii?
Vrei să plângem, iubito?Să plângem până când lacrimile noastre
Vor forma un râu cristalin din careCei cu inima frântă vor veni să bea
În speranţa că îşi vor alina durerea din suflet?
Vrei să dormim, iubito?Pe un pat de flori multicolore
Să ne învelim cu o pătură de rozeSă iţi şoptesc romanţe până adormiSă fii cea mai frumoasă dintre flori?
Vrei să visăm, iubito?Un vis care să nu se sfârşească niciodată?Să visăm că am găsit iubirea perfectăCă suntem singurii oameni din lume
Şi că soarele răsare şi apune doar pentru noi?
Vrei să murim, iubito?Într-o dimineaţă caldă, la sfârşit de primăvarăÎmbrăţişaţi, cu un zâmbet dulce-amar pe buze
17
Pentru noi să plângă doar cerul şi îngeriiŞi în Eden iubirea noastră să dăinuie etern?
mmm
Vrei un suflet întunecat şi rănit, iubito?Sunt doar al tău
Romanţa tragică
Ora două, noapte rece de varăLuna palidă plânge deasupra ta
Durerea mă sufocă, tăcerea mă omoarăGlasul tău dulce să-l mai aud aş vrea.
Dar tu zaci fără viaţă, ce crimă odioasă!Cu lacrimi amare lângă tine mă căiesc.
Povara remuşcării inima-mi apasăAmintiri distante încet mă năpădesc.
Acea zi de toamnă, când sub cerul griM-ai privit în ochi şi mi-ai spus aşa:<<Te voi iubi mereu, până voi muri,
Te voi iubi, îţi jur, voi fi mereu a ta. >>
18
Lama timpului, însă, e necruţătoareUcide iubirea în stilu-i nihilistIar ochii tăi calzi de odinioară
S-au răcit de mult şi chipul îţi e trist.
Şi-mi zici că vrei să pleci, visul s-a terminatDar gândul de-a te pierde, nu-l pot suporta
Mâinile mele strâng gâtul tău catifelatIartă-mă, iubito, tu nu poţi pleca!
Ora trei, noapte de vară blestematăO cutie goală de pastile pe podea,Cu vocea stinsă şoptesc ultima dată:
Te iubesc până la moarte şi dincolo de ea.
Un trandafir
A fost odată un trandafir intr-o vază Pus la fereastra din capătul holuluiPentru a înfrumuseţa micuta casă Dând un strop de culoare decorului.
Și trandafirul îndrăgostit era de o cală din sufragerie Albă, subtire, crudă, delicată.
Chiar daca n-o vedea, mirosul ei îi aducea bucurieȘi casa în parfum de flori era cufundată.
19
Dar anii au trecut... în sufragerie nu mai e nicio calăIar vaza de la fereastră e crăpată si goală.Casa e moartă si nici urmă de amintirea Iubirii unui trandafir care de mult s-a ofilit.
Iubirea-i emisarul autodistrugeriiEa vine cu otrăvurile cele mai alese
Îţi taie aripile zâmbindTe lasă mai bolnav, mai rece.
Mi-am băgat sufletul la chimioterapieSă scap de cancerul sentimental
Mi-am scrijelit pe braţe << Tragedie >>Plângând patetic pe patul de spital.
Aparţin întunericului, dragă,Dar am ieșit în lumină să mor ca riga Crypto
Scoate-ţi arma de la păstrareGloanţe îţi dau eu, iubito.
Inspiră. Expiră. ÎncarcăTRAGE!
Drept în inimă...Mă prăbușesc în gol
Și cad în Iadul depresiei meleMăcar aici sunt nemuritor.
Tragedie cu parfum de toamnă
20
Și toamna îmi curge prin veneSunt melancolie în stare purăVampirul romantic-depresiv
Mă hrănesc cu sânge și cianură.
Aseară m-ai ucis...Fără resentimente, fără să-ţi pese
Fără prea multe explicaţii.
M-ai asasinat cu bucuria ta...Puteai să mă laşi să trăiesc în tristeţe
Mi-aş fi mâncat suspineleŞi mi-aş fi băut lacrimile
Pentru a nu irosi vreun stropDin amărăciunea mea.
Dar tu m-ai ucis cu fericirea taŞi a fost plăcut...
Vreau să fiu victima ta la nesfârşitŞi tu criminalul meu în serie.
Crima perfectă
21
Am doi prieteni foarte buni:
Alcoolul și Singurătatea - Ovo -
lll
lll
1`
Art Noir
Sunt obosit, vreau o secundă de repaosSunt confuz, plutesc într-un ocean de haos
În mine-s drame şi afară ninge ca în basmeTimpul să mă pierd printre sute de mii de fantasme.
Plin de dispreţ, mi-am pierdut stima de sineAprind zâmbind drumul către... fericire
Mâine voi fi iarăşi viu, dar azi îmi permit să mor
Oricum sunt sătul de universul ăsta trist şi monocrom.
Gust delirul presărat cu viziuniSunt gol şi mi-e frig...
Te rog, îmbracă-mă-n minciuniCăci ninge mai puternic, ninge multicolorPe străzile părăsite ale oraşului diformEu rătăcesc singur sedus de-o închipuireUtopia mea secretă, o simplă amăgire
E frig... dar nu-l mai simtMă mint că-s fericit
Şi ninge cu iluzii peste-un suflet ruginit.
Mephedrone
SI NINGE CU ILUZII PESTE UN SUFLET RUGINIT!SI NINGE CU ILUZII PESTE UN SUFLET RUGINIT!
Şi ninge cu durere peste un copil rănit.
24
M-am pierdut iremediabilZburând în zigzag către un loc mai agreabil
Acolo unde-ţi văd imaginea nealteratăVis recurent dintr-o perioadă îndepărtată.
Prin fumul dens şi aromatPrivesc melancolic cerul înnorat
Şi apoi cobor privirea asupra asfaltului plouat.
Simt sufletul oraşuluiAtât de blazat şi murdarDorind parcă să se afundeÎntr-un somn adânc, milenar.
Strada-i letargică şi pustieŞi aş vrea să ne vedem alergând pe trotuar
Timpul s-ar opri menţinând clipa vieNe-am manifesta iubirea fără reţineri, natural.
Hai să trăim o toamnă eternăNostalgici să privim copacii coloraţi
Zilele pot să treacă şi să vinăÎn lumea noastră pe veci refugiaţi.
Dar eşti doar o amintire...Te ucid în gând ca să te înviezSunt la fel de obosit ca oraşul
Azi nu am chef, vreau să evadez.
Prin fum...
25
Un minut.. .o oră.. .o ziŞi ai mai murit un pic
Luptând din greu pentru realizarea sublimului nimic.
O adiere... un nor.. .o ploaieŞi o scârbă cronică de viaţă
E greu să înaintezi când mergi cu vântu-n faţă.
O idee... un plan.. .o dezamăgireŞi un gând de suicid
Nu poţi vedea natura când ai în faţă un zid.
Un sunet... un cuvânt... o frazăŞi un amalgam de sentimente
Nu pune totul la suflet, scapă rapid de regrete.
O privire... o figură... o siluetăŞi o dorinţă de nerealizat
Câteodată nu se poate... resemnează-te treptat.
Amintirea viselor pierdute
26
sssss
Toamnă amară, galbenă, murdarăReflectată în solitudinea de-afară
Ploaie îngheţată şi soare incolor la geamRăsărit de mefedronă, amurg de diazepam.
Frunze galbene cad în cimitir mereuCrucile-s tăcute, Dumnezeu ateu
Lasă-mă să mor pe-un mormânt pe care scrie<<Aici a fost răpus un înger de melancolie>>Aruncă-mă într-un paradis galben de beţie,Hrăneşte-mi sufletul cu alcool şi poezie.
Şi tu eşti galbenă ca moartea, ai gust de genocidO doină de jale, odă pentru suicid,
Sânge scurs din sângele ascuns, e tragicNimeni nu ţi-a spus că nimic nu este magic?Nimeni nu ţi-a zis că poeţii sunt nişte damnaţi
Soli ai nebuniei, legiune de sociopaţi?Când visele se sparg, atunci începe lamaSă taie prin durere, să sporească teama
Începe dependenţa şi iubirea moareNegura se-nalţă, lumina dispare
Ca-ntr-o toamnă târzie, fără fantezie,Pregăteşte-ţi inima pentru eutanasie.
Septembrie suav, adu-mi, te rog, depresiaOctombrie bolnav, vino cu narcolepsia
Noiembrie lugubru, dă-mi nişte nostalgieDorinţa de-a zâmbi cumva e încă vie.
Anotimpul sinuciderii
27
�Cred că mi-a lipsit gustul de suicidTristeţea şi durerea care m-au definitCăci simt constant nevoia de a fi rănitChiar şi fericirea mă face nefericit.�
Un ocean de minciună să mă spele, să m-ascundDe noroiul realităţii în care mă tot afund
E urât la mine-n suflet, simt speranţele cum trecE urât la mine-n suflet, demonii cu foc petrecIar fantomele apar, mă fixează şi îmi spun:�Ai crezut că e sfârşitul, iubite poet nebun?Ăsta e doar începutul vieţii tale tulburate,
Să apară aici Durerea, aducând cu ea păcate!�Şi ea vine îmbrăcată într-un alb murdar hipnoticVenele mele pulsează într-un mod ciudat, spasmodic
Are buze mov, vis în alcovE ucigătoare ca un cocktail Molotov
Eu cad în genunchi, ţinând capul plecat<< Te-am urât... >>, îi zic, << ...dar acum te vreau neapărat >>
Ea zâmbeşte şi-mi sărută fruntea plină de sudoareSentimente amestecate, fericire, supărare
Apoi dispare... însă ştiu, s-a întipărit în mine,În fiecare cuvânt şi fiecare clipire
Întunericul, doar el, ştie acuma cum mă simtCând versurile îmi ascund adevărul negrăitCând sufletul sadic îmi e totdeauna divizat
CAND IMI VINE SA DISTRUG TOT CEEA CE AM CREAT!
Cyclothymia
28
�Chiar şi fericirea mă face nefericit Când simt constant nevoia de a fi rănitTristeţea şi durerea care au revenitMi-au reamintit gustul de suicid.�
Ego sumSunt o marionetă de lemn aruncată
Lângă tomberonul din spatele Teatrului Viselor Năruite.Încă sper la cineva care să mă ridice din mizerie
Şi să-mi deseneze un zâmbet pe faţă.
Sunt copacul bătrân din mijloculParcului ruginit cu statui triste.Aştept neclintit furtuna care
Îmi va frânge trunchiul în două.
Sunt câinele şchiop în care tu dai cu piciorul.Îmi caut un adăpost căldurosDeparte de răutatea oamenilor.
Un loc unde să-mi plâng suferinţa.
Sunt iluzionistul lipsit de talentÎnşelat de propriile iluzii
Pierdut printre trucuri ieftineŞi false acte de magie.
Sunt durere, distrugere, depresie, demonSunt moarte... şi o să-ţi pictez întreaga lume în negru.
29
Am pus o floare pe mormântul sufletului meuCa omagiu pentru un capitol încheiat
Nu-i loc de lacrimi şi suspineDoar un oftat amar şi am plecat.
Hoinărind pe străzi reci şi goaleÎncerc cumva să mă regăsesc
Dar nici gândurile nu mă ascultă...Trec pe lângă felinare, sunt o umbră
Şi plopii mă vegează nemişcaţi.
Ura şi Tristeţea mă însoţesc pe drumPe muzica nopţii le invit la dansTangoul durerii şi al morţii valsChem Nebunia să mă învăluie
Distrugând luciditatea ce mi-a rămas.
Cântaţi-mi doine de jale, cântece negre şi aspreSă sărbătorim eşecul tuturor viselor noastre
Să scuipăm fără regrete pe amintiri ce le-am ucisCând ne futem viaţa pentr-un orgasm prelung şi trist.
Cântec de lebădă
30
xxxx
Schizophrenia divinorumO, DURERE, DURERE SI SUICID!
Atâtea cuţite în spateTotuși nu sângerezInima încă mai bate
Vreau morfină ca să evadez.
O, durere, durere și suicid!Suferinţă, trădare și genocidVise incinerate de-un masochistMoartea din ochii de nihilist.
Sfântă schizofrenieAjută-mă să înnebunescȘterge-mi orice amintire
Lasă-mă, te rog, să orbesc!
O, trădare, trădare și genocid!Lacrimi grele și inimi de antracitNeputinţă, dorinţă și dramatismIubire, masacru și mult sadism.
DISPARI!
Acesta-i ArmaghedonulEu sunt Îngerul Morţii
Mai rece ca viscolul ierniiDistrugător de emoţii.
31
Inima încă mai bateDar eu sunt deja mort
Prea multe cuţite în spateDurerea n-o mai suport!
Scrisoare de adio
Te rog, lasă-mă să-ţi spun despre Tărâmul Celor MorţiAcel loc unde, în final, ajunge-vom noi toţiPajişti gri, flori violet cu parfum de suicid
Totuşi, nimeni nu plânge în acest ţinut morbidNu sunt zile şi nici nopţi doar un etern asfinţit
Nu e pic de agitaţie, totul este liniştitSuflete foarte firave peste tot le vezi zburândFără griji sau supărări, ode le auzi cântând.
Şi acest târâm minunat la el mă cheamă de-ndatăSă plutesc şi eu alene, lumea mea să o las baltă
Vocile în vis îmi zic mormântul să îl alegViaţă, familie, prieteni pe toate să le reneg
Să scap de durerea care m-a-nrobit aşa de gravPrintre suflete fragile voi zâmbi şi eu suav
Cui i-ar păsa dacă mâine în sicriu aş fi băgatCâteva bocete aspre şi rapid aş fi uitat
Ş-apoi lumea asta crudă multe nu mi-a oferitMinunatul meu tărâm, curând voi fi pregătit.
32
Răsărit palid de soare îmi inundă cameraLumina ştearsă a noii zile mă trezeşte.
Totul e la fel: obosit, vechi, prăfuitTern... tablou trist al cotidianului nefericit.
Şi totul e defect...
Aceeaşi piesă de teatru jucată încontinuuAceiaşi actori proşti fără pic de talent.
La teatrul numit <<Lumea >> se joacă doar drameŞi asistăm obligaţi la ele, bolnavi şi muritori de foame.
Şi totul e defect...
Vreau să mă pierd in aglomeraţiePrintre sute de oameni pe străzile Marelui Oraş
Şi apoi scârbit de ei să mă retragÎn sânul naturii adormind la umbră de salcie sau fag.
Şi totul e defect...
Dar trebuie sa rămân aiciCu aceleaşi feţe in jurul meu,
Constrâns de aceleaşi reguli stupide.Soare palid, sinucide-te şi nu mai răsări
Vreau sa visez adânc şi să nu mă pot trezi.
Şi eu sunt defect...
Gânduri
33
I am taintedAnd happiness and peace
of mindWere never meant for me
- Nine inch nails -
lll
lll
3
Abstract
Stau c-un pahar de votcă ciobit şi murdarAdmir hipnotizat trupul tău de porţelan
Sufăr şi mi-e frig şi votca mi se pare slabăTimpul a îngheţat în camera mea rece şi albă
Iar lama asta gri lasă urme roşiiPe braţele-mi firave...noi suntem păcătoşiiIzgoniţi într-un Iad alb, masochist, bolnav
UITA-TE LA MINE! Sunt al nebuniei sclav...Tu mă priveşti c-un rânjet rece, canibalic
Extazul violent, înfiorător de sadicEu plâng cu lacrimi albe, frigul mă sufocă
Sângele mi se prelinge în paharul alb de votcăTu atingi climaxul, îmi spui ce mult îţi placeSuferinţa mea brutală, lucrul ce te satisface
Şi eşti atât de rece...înger de zefirÎn gerul de metal albă ca un trandafirÎn tăcerea de cristal urletu-mi erupeCamera răsună, liniştea o rupe...
Paharul meu se sparge...În cioburi tu te tai...Durerea ta-i sublimă...Aici e alb ca-n Rai...
În braţe te cuprind şi te sărut amarAi lacrimi sângerii mireasa mea de porţelanAdormim albi ca zăpada...timpul s-a blocat
În ceasul decăderii, alb şi mutilat.
Alb impur
36
Îmi port coroana de sârmă ghimpatăŞi sângerez
Râuri roşii de suferinţă se prelingPe trupul meu vânăt
Până ajung în noroiul în care mă scaldŞi eu aştept pe Mesia
Aştept din ziua în care Îngerul Morţii M-a vizitat şi mi-a spus
<< Poeţii mor singuri, închişi în Temniţa Depresiei, poetule,Nimeni nu-i salvează. >>
Dar eu voiam să fiu salvat
Aşa că am aşteptatÎn ploaia torenţială, ud şi trist
Pe câmpul de ciulini, cu sufletul zdrenţePrin gări pline de vagabonzi, obosit şi scârbitPrin parcuri printre îndrăgostiţi, solitar şi rece
Mesia n-a venit.M-am săturat să aştept!
Nu mai veni, Mesia!Mi-am făurit o împărăţie întunecată
În care eu sunt suveranIar coroana asta de sârmă ghimpatăE simbolul urii mele faţă de tine
Nu mai vreau să fiu salvatÎmi îmbrăţişez destinul
Antichrist
37
Iar muzele mele îndoliateMă sărută cu buze de gheaţă
Îndemnându-mă să scriu versuri tragiceCa plânsul unui copil rămas orfan.
Te urăsc, Mesia!Eu voi muri în temniţa depresiei meleIar tu în temniţa fantasmelor tale
Despre o lume a iubirii perfecte şi a viselor împlinite.
Eu sunt Creatorul Distrugerii,Iubitorul de ură,
Imperfecţiunea perfectă.Şi vă dispreţuiesc.
Voi nu aveţi nevoie să învăţaţi a muriPentru că sunteţi morţi dejaDoar că nu ştiţi asta încă.
Sunteţi menţinuţi artificial în viaţăDe vise ieftine cumpărate la bucată
Din Vitrina Mediocrităţii.Inimile voastre sunt seci şi înnegrite
Şi voi le hrăniţi cu sentimentalisme de doi baniŞi duşmănii închipuite.
Voi nu înţelegeţi ce înseamnă a trăiPentru că nu aţi trăit niciodată.
Aşa că, îmbăiaţi-vă în râuri de ignoranţăCu toate aspiraţiile voastre prefabricate
Antipoezie
38
Continuaţi-vă călătoria tragicomicăSpre pseudo-fericire.
Voi nu aţi cunoscut bucuria adevăratăRegăsită în lucrurile simple pe care le ignoraţi cu desăvârşire.
Sunteţi întruchiparea superficialităţiiGlorificatori ai materialismului
Si încercaţi să vă răzbunaţi pe alţiiPentru eşecul existentei voastre efemere şi banale.
Eu sunt Martirul PăgânSoarele Întunecat.
Voi nu îmi veţi lua sufletul niciodată.
Inspiră parfum de smarald în zile întunecateSe lasă purtat de vise de jad departeDar şi de vise de diamant negate
Nu se uită la simple pietricele colorateAre suflet de ametist
Strălucind mult mai rar acum când totu-i tristSingur ca în Antarctica
Arde înăuntru ca în AfricaConfuz...atât de negru
Dureros...aproape funebruZâmbeşte mincinos...ascunde dorinţa
Imposibil...evită suferinţaNiciodată...măcar o singură dată
Un viitor nesigur...speranţa e stricatăE pierdut, dar e mai bine aşaInimile de oţel nu se pot înmuia.
Mozaic
39
M-am trezit în camera de gazareMiroase a sulf şi e atât de răcoareAmeţit,cu greu mă ridic în picioare
Disperat să găsesc o cale de evadare.
{Uşa se deschide...}
Uşa se deschide în mod neaşteptatFără să o forţez,fără s-o fi mişcat.
Vreau să ies mai repede,mă simt uşuratSunt convins că tot răul s-a terminat.
{Natură sintetică..}
Ajung direct într-o livadă bizarăCu pomi sintetici şi iarbă artificialăFlori de plastic şi o linişte funerală
Sunt aşa confuz, vreau ca totul sa dispară.
{Un oraş fără chip...}
Se întunecă o clipă şi brusc mă trezescPe străzile unui oraş ce pare atât de nefiresc
Oameni fără feţe se plimbă,mă-ngrozescOare e real sau chiar înnebunesc?
{Alergând fără direcţie...}
Speriat, încerc să fug cât mai departeÎmi este frig şi afară e noapte
Coşmar
40
Alerg fără direcţie pe alei întunecateMă simt urmărit de aceste fiinţe ciudate.
{Încolţit...}
Dar deodată cad secerat respirând greuŞi văd aceşti oameni ciudaţi adunaţi în jurul meu.
Nu mă poate ajuta niciun DumnezeuAici nu-i lumea... aici intrus sunt eu.
{Un coşmar...}
Mă trezesc transpirat si îngrozitSunt în camera mea,nu sunt rănitA fost doar un coşmar nenorocit
Inspir calm si îmi spun: “Bine ai revenit!”
A plouat mult astăzi,Cu stropi gargantuani din cerul de plumb.A plouat peste carosabilul plin de cratere,
Peste crucile ciobite din cimitire,Peste plopii cangrenaţi din care atârnă îngeri fosforescenţi.
În troleibuze marionete legate cu lanţuri invizibile Se ciocnesc așteptând miracole de la DumnezeulPe care îl scot în fiecare an de la naftalină.
În Rai, sfinţii beau absint visând la Ziua Judecăţii,Dezgustaţi de haosul pământean.
Postsimbolism festiv
41
Pruncul Iisus așteaptă cuminte să-și reia locul în bradÎnconjurat de luminiţe chinezești și globuri colorate de plastic.
Cei trei magi și-au amanetat darurilePentru a avea ce pune pe masă de Crăciun.
Pe mese festive, Speranţa este reanimatăCu ajutorul alcoolului ieftin și al sarmalelor.
Palidă și muribundă, se ridică pentru a face locFericirii, această Fata Morgana care vine după
A treia sticlă de vin și pleacă odată cu sosirea mahmurelii.
În curând va ninge...Poate anul acesta fulgii vor avea fundiţe roșii
Iar zăpada gust de scorţișoară.Poate colindătorii nu vor mai accepta să primească bani
Și de Ignat vom sacrifica porci zburători.
Nazareth
Lumina nu aduce libertatea,E doar preludiul pentru sfârşit.Omoară contactul cu realitatea
Corectează cu sânge ce s-a greşit.
Cel puţin, tristeţea n-ai s-o simţi.Consideră asta un privilegiu.
Reia-ţi cuminte locul printre sfinţiPentru fantome nu se face vreun cortegiu.
42
Novocaina n-o să-i acopere durereaPentru suflet nu există anestezic.Tristă, va căuta mângâierea,
Dar stigmatele rămân întipărite veşnic.
Nu exişti...N-ai existat...
Dar atunci de ce...
Uneori mi-apari în visÎntr-o lumină difuză, parc-adus din Paradis?
Te privesc şi nu te ştiuŞi mi-aş dori să dispariMă trezesc, tu nu mai eşti,Dar adorm şi reapari.
De ce m-ai ales pe mine?Poate că suntem la fel?
Nedoriţi, ostracizaţiProdus al unei greşeli.
Poate vrei să-ţi urli ura?Să-ţi se audă cuvântul,Venim din aceeaşi sursă
Hai să distrugem Pământul!Împreună, tuturor să le dăm acum fiori
Căci prin moarte devenimObscuri şi nemuritori.
43
XsssXXXX
Plouă cu lacrimi de sfinţi în luna lui Brumar. Pe strada pustie şi murdară zăcea agonizând, aşteptând un semn de la
Dumnezeu.
M-am dus lângă el şi i-am privitTrupul alb firav şi amorţit
Avea răni adânci, aripile lungiDar frânte şi murdare
Părea că moarePlângea cu sânge
Cu mâna-i slabă m-atingeMă simt obosit şi uşor adorm
Când deschid ochii îl văd când era omDoar un copil sensibil şi fragilCe-şi dorea lumea întreagă
Să o poată exploraDar pe măsură ce creşteaNimic bun nu-i se întâmpla
Căuta iubire găsea dezamăgireDepresia îl cuprindea Nimeni nu-l înţelegea
Cădea pradă demenţei la vârsta adolescenţeiSe închisese în sine îşi dorea să-i fie bine
Dar într-o zi, subit, s-a îmbolnăvitNu s-a putut vindeca şi a murit
A ajuns în Rai însă simţea durereAvea o viaţă înainte şi murise prea devreme
Fără să fie înţeles
Pe aripi de înger decăzut
44
Fără să-i se spună: << Te iubesc’ >>’Un înger trist în Rai, lucru de neacceptatDumnezeu furios din Eden l-a alungat.
STAI!
Nu pot să mai privescTot mai mult în tine încep să mă regăsesc
DE CE?!
Vei ajunge în focul din InfernDemonii te vor chinui şi vei arde etern
NU!
Nu pot să te ajutSuferinţa ta mă doare îngrozitor de mult.
Şi a închis ochii de parcă nimic nu s-ar fi petrecut. Iar eu am plâns pe aripi de înger decăzut.
45
vvvv
I am God and the Fallen One
I laugh when all the hope is gone
- Elysion X. -
lll
lll
2
Ex Umbra
Am fost la Carnavalul Clovnilor TriştiCu lacrimi negre pictate pe feţe
Un spectacol sumbru cu deprimanţi artiştiFără pic de viaţă îmbrăcaţi în zdrenţe.
I-am privit pe scenă şi am plâns îndelungatIar la final le-am aruncat lalele negre
Apoi mi-am dorit să nu fi existatÎntr-o lume în care parcă nimeni nu te vede.
Şi uneori vreau să dispar definitivCând nu mă încălzeşte speranţa de mai bine
La un alt spectacol depresivClovnii trişti vor plânge pentru mine.
Poema ex umbra ICarnavalul Clovnilor Trişti
48
;
Hai să ne plimbăm pe Câmpiile MorţiiUnde un cor de copii orbi cântă Apocalipsa
Unde florile-s mereu ofiliteAici nimeni nu-ţi va simţi lipsa.
Hai să stăm sub cerul întunecatAşteptând ploaia acidă să ne distrugă
Iubirea şi speranţa nu există aiciDurerea va deveni a noastră rugă.
Hai să ne rătăcim în Pădurea IluziilorCopacii cu crengile lor ne vor sfâşia
Raiul şi Iadul se contopescBine ai venit în lumea mea!
Poema ex umbra IILumea mea
49
; ;
Poema ex umbra III
În chioşc fanfara cântaMarş funebru după marş funebru
Pe bănci, tebeciştii joacă şah cu soartaRocadă mare şi apoi mat pentru negru.
E o infecţie totală în jurMai bine îmi pun mănuşile chirurgicale
Miroase a votcă ieftină şi tutunFluturii mor sub felinare.
Petrecere tristă într-o seară de varăBeau vodcă ieftină şi caut o stea
Tebeciştii, tuşind, mai aprind câte-o ţigarăÎn chioşc fanfara cânta.
Petrecere cu fanfară și mănu;i chirurgicale
50
; ; ;
Poema ex umbra IV
Sunt mai presus de tragedie,Sunt Holocaust sentimental.Pe portativul de melancolie
Nota care anunţă cinicul final.
Sunt dirijorul trist care râdeGhidând Orchestra Lacrimilor Plumburii.
Fac semn violoniştilor să cânteSimfonia vieţii mele dezolante, gri.
Ş-aplaudă un public de legiştiSimfonia florilor ce mor.
Aruncaţi buchete pentru violoniştiŞi gloanţe de Magnum pentru dirijor.
Simfonia florilor ce mor
51
; ; ; ;
Poema ex umbra V
Cortegiul funerar trecea pe stradăNuntași abătuţi îl însoţeauLăutarii cântau o baladă
Mirese îndoliate amar plângeau.
Tăcut și palid în sicriuUn mire acoperit cu rozeDeasupra-i cerul cenușiuVreme de beţie și nevroze.
Mormântul liniștit așteaptăCioclii coșciugul închid
Răsună o baladă întunecatăÎn Rai, îngerii se sinucid.
Peisaj depresiv cu mirese și moarte
52
; ; ; ; ;
4
Capitolele SinucideriiCapitolul 1: Nevroză
Zac îngheţat pe asfalt Nu mai ştiu cine sunt cu adevărat
Captiv în acest spaţiu depresivOraş ca un cimitir, loc obsesiv
Blocurile sunt cavourileStrăzile sunt ecourile
Văduvelor ce-şi plâng soţiiEu mă las în voia sorţii
Căci nu mai înţeleg, e prea neclarSunt încă un cadavru, sau sunt un groparSunt oare un zeu picat din tronul meuSau un muritor ce vrea să fie zeuSchizofrenic, netrebnic şi nihilistPăcătuiesc, deci încă mai existÎnsă vreau doar puţină clemenţăÎn aceste vremuri de pestilenţăNu mai pot să opun rezistenţă
Mă voi regăsi într-o nouă dependenţă.
MA PRABUSESC!Lăsaţi-mă să cad
INNEBUNESC!În chinuri eu mă zbat
Prin venele mele curge pucioasăPoet al urii cu inimă arsăAutoexilat într-o sferă anostă
Am aflat că până şi visele costă.54
Îmi simt tâmplele presate de forţe invizibileÎnchid ochii însă văd doar imagini oribile
Un puls electric ritmat prin neuroniSpiritul descompus în mulţimea de atomi.
Mă pregătesc să mă otrăvescC-un amestec grotesc pe care îl creez
Din ură şi lacrimi de copilDin teamă şi petale albe de trandafir.Îmi inoculez otrava şi o simt prin venePropagându-se cu rapiditate în artereInima-i cuprinsă de un văl de durereTreptat dispare ultimul strop de plăcere.
Sistemul nervos se dezintegreazăIluzia speranţei începe să păleascăUn hău imens mi se întinde în faţă’’’
O voce îmi spune: << sari din această viaţă >>Viziuni negre încep să mă bântuiască
Nu-i nimeni aici care să mă potolească.
Nu mai sunt om, am devenit un mecanismMi-am consumat de mult doza mea de optimism.
Capitolul 2: Cădere psihică
55
xx
<< Şi când voi fi mort nu vreau să mă plângiNu vreau să văd lacrimi în ochii tăi cei dulciVreau doar să-mi pui pe piept o floare violet
Să mă săruţi pe fruntea rece când spre infern mă îndrept >>
Linişte, frig şi singurătateStrălucirea fadă a unei stele rătăcite-n noapte
Un pahar de coniac pe o masă, stingher,Muzică tristă şi un glonţ în revolver.
Fum de tutun şi un bilet de rămas-bunMulte planuri care acum s-au transformat în scrum
Un album de clipe întipărite în minteMomente fericite şi tristeţi cumplite,
Însă puse în balanţă, depresiile primeazăDurerea sufletească se accentuează.
Iadul mă cheamă, demoni mă-ndeamnăÎngerul păzitor a paralizat de teamăUn final prematur îndelung aşteptatUltima secvenţă dintr-un serial stricat.
Doar 5 secunde şi totul se va fi sfârşit...În 4 secunde nu voi mai simţi nimic...
Încă 3 secunde şi voi fi parte din infinit...2 secunde ş-apoi voi fi fericit...
Doar o secundă şi am...
Capitolul 3: Tentativă de suicid
56
Capitolul 4: Agonie, divină agonieFiori de metalȘi lacrimile lor
Demonic carnavalLăsaţi-mă să mor!Pe targa asta rece...Medicii se agităViaţa mea fragilă
Dispare într-o clipită.Dar hemoragia-i mare
Eforturi în zadarTraiul meu pe TerraE în stadiul terminal
Vreau să merg pe StyxHades mă așteaptă
Cu Charon cel sinistruVoi merge într-o barcăȘi mă separ de trupÎi văd pe toţi plângândSe roagă cu ardoare Să rămân pe Pământ
Și-i văd pe toţi plângând!Dar oare cui îi pasă
Când trupul mi-e distrusȘi spiritul e-n transă?Iată acum Lumina!
57
Spre ea mă-ndrept ușorDorinţa îndeplinită
E momentu-n care morMă îndrept către Lumină!Dar ea se îndepărteazăAș vrea să fug spre ea
Dar picioarele îmi cedeazăIar o voce îmi spune:<< Nu s-a terminatÎncă nu e timpul,Poet blestemat
Te rog să te întorciN-ai loc printre cei morţiÎţi dau divina agonieȘi trebuie s-o suporţi
Îţi dau și muze de gheaţăPloaie și ceaţăUră și speranţă
Desfrâu și ignoranţăInsomnie și formolDurere și fenol
Îţi dau iluzii și amăgiriTu bagă-le în cloroform! >>
Și se face întuneric...
Pulsul îmi revineToţi răsuflă ușuraţi
Ș-apoi plâng de fericire.Am supravieţuit...Ce dezamăgire!
Însă negura totalăS-a ascuns adânc în mine
58
Și acum am suflet de oţelFăurit în ger
Arhanghel stingherÎntunecat ca un CerberSunt poetul blestematAsta îmi e menireaDoar prin suferinţăPot atinge mântuirea.
59
xx
Untitled 1I am the Insane God, I`m gonna cut myself to death
This razor is the only friend I have leftI`m so broken, like the world I createdMy dream of perfection was incinerated
I`ll cut so deep into my skinTremendous pain, buit I won`t screamThe blood is running, but I won`t stop
Until I`ll rip my heart apart.
We are all sick, no one is healthyI take my final breath, I`m asphyxiaoting
I`ll stay lucid until I`m deadMaybe my suicide will be the malfunction`s end.
60
Bonus
Untitled 2
KILL ME, PLEASE !
I found you in the darkAnd you`ve enlightened me
I am the artist of suffering and miseryI`ll make you a portraitThat will last forever
Because your time is almost upYou know it better.
Imminent degradationI`m inspired by your infection
Your screams make me feel your painAfter I`ve finished paintingYour lovely body mutilatedI had to end your lifeAnd now I`m breaking
KILL ME NOW!
61
I can`t breathe from the pain of your demiseI feel blinded by tears and lies,
I collapse
She runs towards her fairytaleShe chases broken dreamsShe sings like a nightingaleShe can`t hear my screams
She`s like a perfect suicideA cure for life
She fills my lungs with monoxideShe cuts me like a knife
And she sings:<< The river will take me home,
Back to my one true loveIt`s the river of my hope
Takes me back where I belong >>
OH!But the water`s highI see her drowning
LET HER DIE!The river`s water now turns red
<< Your love is dead and gone >>, I said
I can see behind the tears and the liesShe can`t breathe from the pain of my demise
I arise.
Untitled 3
62
Untitled 4Blow out the candless and make a wishSweet as the pain you`ve unleashedBring the sun in my cloudy dayOnly three words you`ve got to say
And then run away, with your angelsTo the places where I will never go
I`ll stay here, with my demons, poisoning my soulLife has showed me that happiness
Just isn`t for meLost in loneliness
I want to end this continuous tragedy
I am autumn, you are summerI am so weak, you can give me power
I was frozen inside and you brought the heatToo bad you`re the wish that can”t be fulfilled
So now run away and live happilyI`ve been through this before
I can still recallSorrow`s taste growing more and more
This wasn”t meant to beThere`s nobody to blame
Lost in insanityThis is my requiem.
63
Mulțumiri speciale pentru:
Alcool, Nicotină, Depresie, Singurătate, Oamenii care și-au adus contribuția la
distrugerea vieții mele, Schizofrenie, Anxietate, Stări maniacale, Paranoia, Sinucidere, George Bacovia, Alexandru Macedonski, Edgar Allan Poe, Depressive Suicidal Black Metal, Doom
Metal, Anna Varney Cantodea, Adobe Photoshop, Adobe InDesign, Ploaie, Toamnă,
Niklas Kvarforth, Nattramn
Mulțumiri foarte speciale pentru citatele oferite de:
Elysion X., Ovo, Bring me the Horizon, Nine Inch Nails, Jerry Oppenheimer
Distribuirea gratuită a acestui material este permisă și încurajată
64
P.S: Acesta nu este sfârșitul
